Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Capitolul 33

De fapt, pe baza a ceea ce a făcut Dumnezeu în oameni și a ceea ce le-a dat, precum și a ceea ce posedă oamenii, se poate spune că cerințele Lui de la oameni nu sunt excesive, că El nu cere mult de la ei. Și atunci, cum ar putea ei să nu încerce să-L mulțumească pe Dumnezeu? Dumnezeu îi dă omului o sută de procente, totuși cere numai o fracțiune de procent de la oameni – înseamnă asta să ceri prea mult? Iscă Dumnezeu pricini din nimic? Adesea, oamenii nu se cunosc pe ei înșiși, nu se examinează pe ei înșiși dinaintea lui Dumnezeu și, astfel, deseori, ajung prinși în capcană – cum poate fi considerat acest lucru cooperare cu Dumnezeu? Dacă ar exista vreodată un moment, în care Dumnezeu să nu pună o povară grea pe umerii oamenilor, ei s-ar fărâmița ca noroiul și nu ar lua asupra lor găsirea unor lucruri de făcut. Iată cum sunt oamenii, fie pasivi sau negativi, niciodată în stare să coopereze activ cu Dumnezeu, mereu căutând un motiv negativ pentru a ceda în fața lor înșiși. Ești tu, cu adevărat, cineva care face totul nu pentru el însuși, ci pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu? Ești tu, cu adevărat, cineva care nu împlinește nevoile lucrării lui Dumnezeu în virtutea propriilor emoții sau preferințe? „De ce încearcă ei mereu să se târguiască cu Mine? Sunt Eu directorul general al unui centru comercial? De ce împlinesc Eu, din toată inima, ceea ce cer oamenii de la Mine, dar ce cer Eu de la om nu duce la nimic?” De ce întreabă Dumnezeu astfel de lucruri, de mai multe ori, în mod succesiv? De ce strigă El exasperat, astfel? Dumnezeu nu a câștigat nimic în oameni, tot ce vede El este lucrarea pe care o aleg ei după multă gândire. De ce spune Dumnezeu: „dar ce cer Eu de la om nu duce la nimic?” Întrebați-vă: de la început până la sfârșit, cine poate face lucrarea pe care e dator să o facă fără nicio alegere? Cine nu acționează în virtutea sentimentelor din inima lui? Oamenii își dau frâu liber caracterelor, pescuind trei zile și lăsând năvoadele la uscat două. Ei sunt acum fierbinți, acum reci: când sunt fierbinți, sunt în stare să incinereze toate lucrurile de pe pământ, iar când sunt reci, sunt în stare să înghețe toate apele de pe pământ. Aceasta nu este funcția omului, dar este cea mai potrivită analogie cu privire la starea omului. Nu e asta realitatea? Poate am „concepții” de-ale oamenilor, poate îi denigrez – dar, nu contează, „cu adevărul, vei umbla întreaga lume; fără adevăr, nu vei ajunge nicăieri”. Deși acesta este un aforism omenesc, cred că e potrivit să fie folosit aici. Nu torn, dinadins, apă rece peste oameni, negându-le acțiunile. Îngăduiți-Mi să vă consult cu privire la câteva întrebări: Cine privește lucrarea lui Dumnezeu ca pe lucrarea propriei datorii? Cine poate spune „Atât timp cât voi fi în stare să-L mulțumesc pe Dumnezeu, voi da totul?” Cine e în stare să spună „Indiferent de alții, voi face tot ce are nevoie Dumnezeu și, indiferent dacă întinderea lucrării lui Dumnezeu este mare sau mică, îmi voi împlini datoria; ducerea la capăt a lucrării Lui este treaba lui Dumnezeu, nu e ceva la care mă gândesc?” Cine este capabil de o asemenea cunoaștere? Nu contează ce gândiți voi – poate ai intuiții mai înalte, în care caz Mă supun, Mă declar învins – totuși, trebuie să-ți spun: ce vrea Dumnezeu este o inimă loială care este sinceră și pătimașă, nu o inimă de lup, care este nerecunoscătoare. Ce știi tu despre această „târguială”? De la început până la sfârșit, ați „străbătut lumea”. O clipă sunteți în „Kunming”, cu veșnica sa primăvară și, cât ai clipi, ați ajuns la groaznic de recele „Pol Sud”, acoperit de zăpadă. Cine nu s-a trădat niciodată pe sine? Ceea ce cere Dumnezeu este un spirit de „nicio odihnă până la moarte”, ceea ce vrea El este unul în care oamenii „să nu se întoarcă până nu lovesc zidul din sud”. Firește, intenția lui Dumnezeu nu este ca oamenii să apuce pe calea greșită, ci ca ei să adopte un astfel de spirit. După cum spune Dumnezeu: „Când compar «darurile» pe care le-au dat ei lucrurilor Mele, oamenii recunosc imediat cât sunt de neprețuit și numai atunci Îmi văd incomensurabilitatea”. Cum pot fi explicate aceste cuvinte? Poate că citirea cuvintelor de mai sus îți dă o oarecare cunoaștere, căci Dumnezeu scoate întreaga inimă a omului pentru disecție, moment în care oamenii ajung să cunoască aceste cuvinte. Dar, din cauza înțelesului interior profund al cuvintelor lui Dumnezeu, oamenii rămân nelămuriți cu privire la vechiul trup, fiindcă nu au studiat la o universitate de medicină și nici nu sunt arheologi, așa că simt că acest nou termen este de neînțeles – și numai atunci cedează puțin. Căci oamenii sunt neputincioși în fața vechiului trup; chiar dacă nu este ca o fiară sălbatică și nici capabil de a distruge omenirea ca o bombă atomică, ei nu știu ce să facă cu el, de parcă nu au nicio putere. Dar, în ce Mă privește, există căi de a trata vechiul trup. Faptul că omul nu a făcut niciodată eforturi de a se gândi la o contra-măsură a dus la diferitele ciudățenii ale omului, care fulgeră, în mod constant, dinaintea ochilor Mei; după cum a spus Dumnezeu: „Când le arăt totalitatea Mea, se uită la Mine cu ochi mari, stând nemișcați dinaintea Mea ca un stâlp de sare. Iar Eu, când le privesc ciudățenia, de-abia Mă pot opri să nu râd. Fiindcă întind mâna ca să ceară lucruri de la Mine, le dau lucrurile din mâna Mea, iar ei le strâng la piept, prețuindu-le ca pe un copil nou-născut, o mișcare pe care o fac doar momentan”. Nu sunt acestea acțiunile vechiului trup? De vreme ce, astăzi, oamenii înțeleg, de ce nu renunță și, în schimb, tot continuă? De fapt, o parte din cerințele lui Dumnezeu nu sunt de neatins pentru om și, totuși, oamenii nu le dau nicio atenție, pentru că „Eu nu îl mustru pe om cu ușurință. Din acest motiv oamenii și-au dat, întotdeauna, frâu liber trupului. Ei nu Îmi respectă voia, dar M-au dezamăgit întotdeauna dinaintea scaunului Meu de judecată”. Nu este aceasta statura omului? Nu că Dumnezeu caută dinadins nod în papură, dar aceasta este realitatea – trebuie să explice Dumnezeu acest lucru? După cum spune Dumnezeu: „Deoarece credința oamenilor este atât de mare, sunt ei «demni de admirat»”. Din acest motiv, ascult de rânduielile lui Dumnezeu, astfel că nu spun multe despre asta; din cauza credinței oamenilor, Mă agăț de asta, folosindu-Mă de credința lor ca să-i fac să-și îndeplinească funcția, fără ca Eu să le mai aduc aminte. E greșit să fac acest lucru? Nu este aceasta tocmai ce are nevoie Dumnezeu? Poate că, auzind asemenea cuvinte, unii oameni s-ar putea simți sătui – așa că voi vorbi despre altceva, ca să-i iau mai ușor. Când toți oamenii aleși ai lui Dumnezeu, de sub univers, trec prin mustrare și, când starea din om este îndreptată, oamenii se vor bucura în taină în inimile lor, ca și cum ar fi scăpat de necazuri. În acest moment, oamenii nu vor mai alege pentru ei înșiși, pentru că acesta este tocmai efectul obținut în timpul lucrării finale a lui Dumnezeu. Cu pașii Lui care au progresat până astăzi, fiii lui Dumnezeu și oamenii au intrat, toți, în mustrare și nici israeliții nu pot scăpa de această fază, fiindcă oamenii sunt întinaţi de necurățenie pe dinăuntru, astfel încât Dumnezeu îi conduce pe toți în marele cuptor de topire pentru rafinare, care este o cale necesară. Odată ce a trecut acest lucru, oamenii vor fi înviați din morți, ceea ce este tocmai ce a prezis Dumnezeu în „cuvântările celor șapte Duhuri”. Nu voi mai vorbi despre aceasta, ca să nu-Mi atrag dușmănia oamenilor. Deoarece lucrarea lui Dumnezeu este minunată, profețiile ieșite din gura lui Dumnezeu trebuie, în cele din urmă, să fie împlinite; când Dumnezeu cere ca oamenii să vorbească, încă o dată, despre concepțiile lor, ei sunt consternați și, astfel, nimeni nu ar trebui să devină îngrijorat sau neliniștit. După cum am spus: „În întreaga Mea lucrare, a existat vreodată un pas realizat de mâinile omului?” Înțelegi substanța acestor cuvinte?

Anterior:Capitolul 32

Următorul:Capitolul 35