În prezent, toți oamenii, în diferite măsuri, au intrat în mustrare. Întocmai precum a spus Dumnezeu, „Eu merg cot la cot cu omul”. Acest lucru este absolut adevărat și, totuși, oamenii încă nu sunt în stare să înțeleagă pe deplin acest aspect. Drept urmare, o parte din lucrarea pe care au făcut-o a fost inutilă. Dumnezeu a spus: „Îi susțin și îi aprovizionez în conformitate cu statura lor. Deoarece oamenii sunt personajele centrale ale întregului Meu plan de gestionare, Eu ofer mai multă îndrumare celor cărora li s-a acordat rolul de «om», astfel încât să poată juca acest rol din toată inima și la maximul capacității lor”, precum și: „Cu toate acestea, refuz să le critic conștiințele direct; mai degrabă, continuu să îi călăuzesc cu răbdare și sistematic. La urma urmei, oamenii sunt slabi și incapabili să facă vreo lucrare”. Gândirea lui Dumnezeu este aceasta: chiar dacă El i-ar extermina pe toți acești oameni la sfârșit, lucrarea Lui pe pământ tot ar continua în conformitate cu planul Său inițial. Dumnezeu nu face o lucrare inutilă; tot ceea ce face Dumnezeu este bun. După cum spunea Petru, „Chiar dacă Dumnezeu S-ar juca cu oamenii ca și cum ar fi jucării, ce nemulțumire ar avea oamenii? Ce drept ar avea?” În ziua de azi, nu asta este ceea ce obține Dumnezeu cu umanitatea? Pot oamenii să aibă cu adevărat o astfel de părere? De ce Petru, care a trăit acum câteva mii de ani, a fost capabil să spună așa ceva, în timp ce „Petrii” de astăzi, care trăiesc în această epocă modernizată, de înaltă tehnologie, nu sunt capabili? Nu reușesc să spun cu certitudine dacă istoria progresează sau regresează și nimeni nu poate încă răspunde la întrebarea dacă știința merge înainte sau înapoi. Tot ceea ce a săvârșit Dumnezeu în umanitate a fost menit să-i facă pe oameni să fie pozitivi și să permită maturizarea vieții lor. Nu pot oamenii să înțeleagă acest lucru? Tot ceea ce te determină să fii negativ este o slăbiciune a ta, o vulnerabilitate vitală, pe care Satana o va ataca. Vezi asta clar? De ce a vorbit Dumnezeu așa? „Implor omenirea cu toată seriozitatea și sinceritatea. Chiar nu este capabilă să facă ce-i cer?” Ce înseamnă aceste cuvinte? De ce a pus Dumnezeu această întrebare? Aceasta arată că umanitatea are prea multe aspecte negative, iar un singur factor negativ este suficient pentru a-i determina pe oameni să se poticnească. La fel de bine ar trebui să arunci o privire și să vezi ce va aduce negativitatea rămasă. Dumnezeu face tot ceea ce face de dragul de a desăvârși umanitatea. Oare aceste cuvinte necesită alte explicații? Nu – după cum văd Eu lucrurile, nu este nevoie! S-ar putea spune că oamenii au fost posedați de Satana, dar ar fi mult mai bine să spunem că oamenii au fost posedați de negativitate. Aceasta este o manifestare a omenirii, un apendice al trupului omului. Prin urmare, toți oamenii cad, inconștient, în negativitate și, ulterior, în mustrare. Aceasta e o capcană pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru omenire și tocmai în acest moment oamenii suferă cel mai mult. Deoarece oamenii trăiesc în negativitate, le este greu să scape de mustrare. Oare nu chiar așa stau lucrurile în aceste zile? Dar cum pot oamenii să ignore cuvintele lui Dumnezeu: „În zilele noastre, Satana este extrem de năvalnic. De ce nu profit de această ocazie pentru a Mă lăuda cu punctul central al lucrării Mele și a-Mi dezvălui puterea?” Eu spun câteva cuvinte de aducere aminte și, dintr-o dată, oamenii din biserici intră în mustrare. Acest lucru se datorează faptului că, după două luni de lucrare a lui Dumnezeu, oamenii încă trebuie să se transforme substanțial în sinea lor. Ei pur și simplu analizează cuvintele lui Dumnezeu cu mintea lor și, totuși, starea lor nu s-a schimbat de fapt deloc. Ei rămân negativi. Așa stând lucrurile, atunci când Dumnezeu menționează că vremea mustrării este iminentă, oamenii se simt îndurerați imediat, gândindu-se: „Nu știu dacă sunt predestinat de Dumnezeu și nici nu știu dacă pot rămâne neclintit sub această mustrare. Este și mai greu de știut ce metode va întrebuința Dumnezeu pentru a mustra oamenii”. Tuturor oamenilor le este frică de mustrare și, totuși, nu sunt în stare să se schimbe. Ei pur și simplu suferă în tăcere, dar le este și teamă că nu vor putea rămâne neclintiți. În astfel de circumstanțe, fără ca mustrarea să se abată asupra lor și fără chinul cuvintelor, oamenii au intrat inconștient în mustrare. Astfel, sunt toți nervoși și neliniștiți. Asta înseamnă că ei „culeg ce au semănat”, deoarece oamenii nu înțeleg deloc lucrarea lui Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu nu este înclinat să mai irosească alte cuvinte pe acești oameni; Dumnezeu pare să fi adoptat un alt mod de a-i trata, un mod care nu este adevărată mustrare. Este ca atunci când o persoană prinde un pui și îl ridică pentru a vedea dacă e găină sau cocoș; s-ar putea să pară o chestiune fără nicio importanță, însă, cu toate acestea, micuțul pui va fi atât de înspăimântat încât va lupta să se elibereze, de parcă ar fi îngrozit că proprietarul său are să-l omoare și să-l mănânce. Acest lucru e din cauză că puiul nu are nicio cunoaștere de sine. De ce ar ucide cineva și ar mânca un pui care cântărește doar câteva grame? Nu ar fi un nonsens? E exact cum a spus Dumnezeu: „Atunci, de ce oamenii Mă evită în permanență? Oare pentru că îi voi trata ca pe puii de găină, pentru a fi uciși imediat ce sunt prinși?” Prin urmare, suferința umană este întru totul devotament „altruist” și poate fi numit un preț inutil de plătit. Oamenii se simt înfricoșați tocmai pentru că nu se cunosc pe ei înșiși; în consecință, nu își pot risca viețile. Aceasta este slăbiciunea umanității. Oare sunt învechite cuvintele rostite de Dumnezeu, „Până la urmă, să îi las pe oameni să se cunoască pe ei înșiși. Acesta este obiectivul Meu final”? Cine se cunoaște cu adevărat pe sine însuși? Dacă cineva nu se cunoaște pe sine, atunci ce îi dă dreptul să fie mustrat? Luați de exemplu mieii. Cum pot fi sacrificați, dacă nu au devenit oi? Cum ar putea oamenii să se bucure de un pom care nu a rodit? Toată lumea acordă o importanță prea mare „vaccinării”. Astfel, oamenii fac lucrarea de a ține post și le este foame. Aceasta este o exemplificare a faptului de a culege ceea ce au semănat, de a-și face rău singuri, iar nu a brutalității sau inumanității lui Dumnezeu. Dacă, într-o zi, oamenii ajung dintr-o dată să se cunoască pe ei înșiși și să tremure de frică în fața lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu va începe să-i mustre. Numai astfel oamenii vor îmbrățișa de bunăvoie greutățile, ascultători în inimă și vorbire. Dar ce se întâmplă astăzi? Oamenii sunt cu toții mustrați împotriva voinței lor, precum niște copii puși să gătească o masă. Așa stând lucrurile, cum să nu se simtă stânjeniți? Toată lumea se gândește: „O, bine! De vreme ce sunt mustrat, aș putea la fel de bine să-mi plec capul și să pledez vinovat! Ce pot sa fac? Chiar dacă plâng, tot trebuie să-L mulțumesc pe Dumnezeu, deci ce pot face? La bine și la greu, aceasta e calea pe care merg acum. Ei bine! O s-o pun pe seama ghinionului meu!” Nu așa gândesc oamenii?

După cum a spus Dumnezeu, „Omenirea se comportă bine; nimeni nu îndrăznește să Mi se împotrivească. Toți sunt sub îndrumarea Mea, îndeplinind «lucrarea» pe care le-am atribuit-o”. Acest lucru este suficient pentru a arăta că nici măcar un om nu este mustrat de bunăvoie și, mai mult, că această mustrare vine de la Dumnezeu, pentru că toți oamenii vor mai degrabă să ducă un trai ușor decât să trăiască în agitație și haos. Dumnezeu a spus: „Cine nu se teme de moarte? Oare oamenii își pot pune cu adevărat viața la bătaie?” Acest lucru este absolut corect; tuturor le este frică de moarte, în afară, desigur, de momentele în care sunt consumați de furie sau disperare. Aceasta este substanța umanității și este extrem de dificil de rezolvat. Astăzi, Dumnezeu a venit tocmai pentru a rezolva această situație delicată. Oamenii sunt cu toții neputincioși, așa că Dumnezeu a înființat în mod special printre ei un spital de specialitate unde pot fi vindecați de această boală. Oamenii nu pot scăpa din capcana acestei boli, motiv pentru care toți sunt atât de anxioși, încât gurile le sunt inflamate și burțile le sunt umflate. De-a lungul timpului, volumul de gaz din abdomenul lor crește, ducând la o creștere a presiunii și, în cele din urmă, stomacul lor se rupe și mor cu toții. Prin urmare, Dumnezeu va fi lecuit pe atunci această boală umană gravă, pentru că toată lumea va fi murit. Nu este acesta un leac pentru condiția umană? Dumnezeu a venit în mod intenționat să facă această lucrare. Deoarece oamenii se tem foarte mult de moarte, Dumnezeu Însuși a venit să facă această lucrare împreună cu oamenii; pentru că au atât de puțin curaj, El le-a oferit mai întâi o demonstrație de privit. Oamenii sunt dispuși să asculte numai după ce au văzut precedentul lui Dumnezeu. Din acest motiv, Dumnezeu a spus: „Deoarece nimeni nu Mi-ar putea îndeplini lucrarea, am pus personal piciorul pe terenul de luptă pentru a Mă angaja într-o luptă pe viață și pe moarte cu Satana”. Aceasta este o luptă decisivă, deci fie peștele moare, fie plasa se rupe. Un lucru e sigur. Deoarece spiritul va triumfa până la urmă, trupul trebuie, inevitabil, să fie luat de moarte. Înțelegeți implicațiile acestui lucru? Totuși, nu fiți prea sensibili. Poate că fraza de mai sus este simplă sau poate că este complexă. În orice caz, oamenii nu pot să o înțeleagă – asta e mai mult ca sigur. În suferință, oamenii pot accepta rafinarea cuvântului lui Dumnezeu, lucru pe care cineva l-ar putea numi noroc, iar altul l-ar putea numi nenorocire. Cu toate acestea, tot aș mai emite un memento cu privire la faptul că intențiile lui Dumnezeu sunt, până la urmă, corecte – spre deosebire de intențiile oamenilor, care sunt întotdeauna de a face planuri și aranjamente pentru propriile lor interese. Acest lucru ar trebui să fie destul de clar; să nu cădeți în meditații interminabile. Nu este tocmai aceasta slăbiciunea oamenilor? Toți sunt așa; în loc să aibă o mare dragoste pentru Dumnezeu, au o mare dragoste pentru ei înșiși. El este un Dumnezeu gelos pe om, așa că are întotdeauna cerințe de la ei. Cu cât oamenii se iubesc pe ei înșiși mai mult, cu atât Dumnezeu le cere mai mult să-L iubească, iar cerințele Sale de la ei sunt mai stricte. Este ca și cum Dumnezeu i-ar tachina intenționat pe oameni. Dacă oamenii Îl iubesc cu adevărat, El pare să nu-i recunoască. Din această cauză, oamenii se scarpină în cap și cad adânc pe gânduri. Aceasta este o relatare a firii lui Dumnezeu, doar o scurtă menționare a câtorva lucruri. Aceasta este intenția lui Dumnezeu. E ceea ce Dumnezeu cere oamenilor să știe și este imperativ. Este o sarcină nouă, iar oamenii trebuie să lucreze din greu pentru a răzbi și a face noi progrese. Înțelegi asta? Ai nevoie să mai spun altceva despre acest subiect?

Despre erele anterioare, Dumnezeu a spus: „Nici măcar o persoană nu a fost aleasă vreodată de Mine; toți au fost respinși de scrisoarea Mea tăcută. Asta deoarece oamenii din trecut nu M-au slujit doar pe Mine, așa că Eu, la rândul Meu, nu i-am iubit doar pe ei. Au luat «darurile» Satanei și apoi s-au întors și Mi le-au oferit Mie. Nu a fost aceasta o calomnie împotriva Mea?” Cum pot fi explicate aceste cuvinte? Este precum a spus Dumnezeu: „Toate înzestrările provin de la Satana.” Generațiile trecute de apostoli și profeți s-au bazat în întregime pe înzestrări pentru a-și face lucrarea și, de-a lungul veacurilor, Dumnezeu le-a folosit înzestrările pentru a-Și conduce lucrarea. Acesta este motivul pentru care se spune că slujirea tuturor oamenilor cu înzestrări vine de la Satana. Cu toate acestea, datorită înțelepciunii lui Dumnezeu, „Eu folosesc viclenia Satanei drept contrast al Meu”. Astfel, Dumnezeu a numit serviciul oamenilor care au înzestrări „daruri de la Satana”, iar El numește această acțiune „calomnie” doar pentru că ei aparțin Satanei. Aceasta nu e o acuzație nefondată împotriva oamenilor; dimpotrivă, e o explicație bine întemeiată și adecvată. Așadar, „Eu nu Mi-am dezvăluit dezgustul; mai degrabă, le-am transformat uneltirile spre folosul Meu, adăugând aceste «daruri» la materialele gestionării Mele. Mai târziu, odată ce au fost prelucrate de mașini, voi arde zgura dinăuntru.” Iată ceea ce e atât de minunat la lucrarea lui Dumnezeu. Acest punct se potrivește cel mai puțin cu noțiunile umane, pentru că nimeni nu ar crede că aceia care domnesc ca regi nu sunt oameni cu înzestrări sau că sunt oamenii neînzestrați pe care îi iubește Dumnezeu. După cum se poate vedea, toate ideile sau speranțele lui Witness Lee și ale lui Watchman Nee s-au transformat în cenușă și același lucru este valabil și pentru oamenii înzestrați din zilele noastre. Acum, Dumnezeu a început această lucrare și retrage treptat toată lucrarea Duhului Sfânt de la oamenii care servesc drept contrast pentru lucrarea Lui. Când lucrarea lui Dumnezeu va fi finalizată complet, acești oameni se vor întoarce la locul lor inițial. Cu toate acestea, îndemn oamenii să nu acționeze nechibzuit din cauza cuvintelor Mele. Ar trebui să urmați cursul natural al lucrurilor în conformitate cu pașii lucrării lui Dumnezeu, pentru a nu o tulbura. Înțelegeți acest fapt? Pentru că aceștia sunt pașii și metoda lucrării lui Dumnezeu. Când Dumnezeu „prelucrează” aceste „cadouri” în „produse finite”, toate intențiile Lui vor deveni evidente, iar darurile care Îi fac servicii Lui vor fi toate eliminate; cu toate acestea, Dumnezeu va avea produsele finite de care să Se bucure. Înțelegeți asta? Ceea ce vrea Dumnezeu reprezintă produsele finite, nu darurile îmbelșugate pe care oamenii I le oferă. Doar când toată lumea își va fi asumat locul potrivit, adică atunci când Dumnezeu Se va fi întors în poziția Sa inițială, iar diavolul, de asemenea, se va fi așezat pe scaunul său, la fel ca și îngerii, fără excepție – numai atunci va apărea un zâmbet mulțumit pe chipul lui Dumnezeu, pentru că intențiile Lui vor fi fost satisfăcute, iar obiectivul Său, realizat. Dumnezeu nu va mai căuta „asistență” de la „diavol”, deoarece intențiile lui Dumnezeu vor fi fost dezvăluite deschis oamenilor, iar oamenii nu vor mai fi puși niciodată să le comunice. În acel moment, trupurile oamenilor vor deveni una cu duhurile lor. Aceasta este ceea ce Dumnezeu dezvăluie oamenilor; este destinația finală a duhului, sufletului și trupului. Este un rezumat al sensului inițial al „umanității”. Nu trebuie cercetat în detaliu; este suficient să știți unul sau două lucruri despre asta. Înțelegeți?