Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Capitolul 35

În zilele acestea, toți oamenii au intrat, la diferite niveluri, într-o stare de mustrare. Întocmai cum a spus Dumnezeu: „Merg înainte alături de oameni.” Este absolut adevărat, însă oamenii sunt încă incapabili să înțeleagă în profunzime această idee. Ca rezultat, parte din lucrarea pe care ei o fac nu este necesară. Dumnezeu a spus: Îi sprijin și Mă îngrijesc de ei în conformitate cu statura lor. „Pentru că oamenii sunt protagoniștii întregului Meu plan de gestionare, le acord mai mult îndrumare celor care se află în acest rol al „umanității”, astfel încât să-l joace din toată inima și în măsura capacității lor,” precum și: „Însă, refuz să le critic conștiința în mod direct; mai degrabă continuu să îi îndrum cu răbdare și sistematic. Până la urmă, oamenii sunt slabi și incapabili să realizeze vreo lucrare.” Modul de gândire al lui Dumnezeu este acesta: chiar dacă ajunge să extermine toți acești oameni, lucrarea Lui pe pământ tot va continua, întocmai cu planul Său original. Dumnezeu nu face lucrări inutile; tot ce face El este bun. După cum a spus Petru: „Chiar și dacă Dumnezeu s-ar juca cu oamenii ca și cum ar fi niște jucării, cum ar putea oamenii să se plângă? Ce drept ar avea?” Nu este acesta lucrul pe care Dumnezeu Și-a dorit să-l realizeze cu oamenii astăzi?[a] Chiar pot oamenii să aibă cu adevărat această viziune? De ce a fost Petru de acum două mii de ani capabil să spună așa ceva, în timp ce toți „Petru” din epoca de azi, cea modernă, a tehnologiei, nu pot? Nu pot spune cu certitudine dacă istoria progresează sau regresează. Dacă știința a făcut un pas înainte sau înapoi este, până acum, tot o întrebare la care nimeni nu poate răspunde. Tot ceea ce a făcut Dumnezeu în umanitate a fost să îi facă să fie pozitivi și să le dea voie să crească în viață. Nu pot oamenii înțelege acest lucru? Tot ce te determină să fii negativ înseamnă un punct slab al tău; este un punct vital al vulnerabilității, deschis pentru atacurile Satanei. Înțelegi acest lucru? De ce a vorbit Dumnezeu în acest mod? „Îi implor cu toată seriozitatea și sinceritatea. Chiar sunt cu adevărat incapabili să facă ce le cer?” Ce înseamnă aceste cuvinte? De ce a pus Dumnezeu această întrebare? Acest lucru arată că există prea multe aspecte negative ale umanității și că un singur tip de factor negativ este de ajuns pentru ca oamenii să se poticnească. Puteți și voi să priviți și să vedeți ce vă va aduce faptul că continuați în căile voastre negative. Tot ceea ce Dumnezeu face este pentru perfecționarea umanității. Necesită acest lucru alte explicații? Nu cred! Ideea este că oamenii sunt posedați de Satana, însă ar fi mult mai bine să spunem că oamenii sunt posedați de negativism. Aceasta este o modalitate prin care oamenii se exprimă; este un apendice al cărnii lor. De aceea, ei toți au căzut în mod inconștient în negativism și, împreună cu acesta, în mustrare. Aceasta este o capcană pregătită de Dumnezeu pentru umanitate, și aici este locul în care oamenii găsesc lucrurile ca fiind cele mai supărătoare. Deoarece oamenii stăruiesc în negativism, le este greu să scape de mustrare. Nu stau lucrurile exact așa în zilele noastre? Însă cum pot oamenii să ignore cuvintele lui Dumnezeu: „În zilele acestea, Satana este extrem de agresiv. De ce nu Mă folosesc de această oportunitate să etalez prim planul lucrării Mele pentru a-Mi arăta puterea?” Imediat ce le spun ceva ca să le reamintesc, oamenii din bisericii ajung imediat să cadă în mustrare. Aceasta se întâmplă pentru că, după două luni de lucrare a lui Dumnezeu, oamenii încă nu suferă transformări interioare semnificative. Ei pur și simplu analizează cuvintele lui Dumnezeu cu propriile lor minți. Totuși, în realitate, starea lor nu s-a schimbat defel; ei continuă să fie negativi. Dată fiind situația, când Dumnezeu amintește că vremurile de mustrare sunt aproape, oamenii imediat se tulbură, gândindu-se: [b] „Nu știu dacă sunt sau nu predestinat de Dumnezeu, nici nu știu dacă pot rămâne ferm sub această mustrare. Este chiar și mai dificil să știm ce metode va folosi Dumnezeu ca să mustre oamenii.” Toți oamenii sunt înfricoșați de mustrare și, totuși, sunt incapabili să se schimbe. Ei doar suferă în tăcere, însă le este și teamă că nu vor putea rămâne fermi. În această absență a mustrării și a torturii cuvintelor, toți oamenii au intrat pe nesimțite în mustrare. Astfel că, toți sunt agitați și neliniștiți. Aceasta se numește „a culege ce au semănat,” pentru că oamenii nu înțeleg deloc lucrarea lui Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu nu mai este dispus să irosească alte cuvinte cu acești oameni; se pare că Dumnezeu a adoptat o modalitate diferită de a se ocupa de ei, care nu este mustrare adevărată. Este ca și atunci când cineva prinde un pui și îl ridică să vadă dacă este găină sau cocoș; poate părea lipsit de importanță, însă puiul va fi atât de speriat încât se va zbate să scape, ca și cum ar fi speriat că omul îl va omorî și-l va mânca, pentru că puiul nu are o conștiință de sine. Cum poate cineva tăia și mânca un pui care cântărește doar câteva grame? Nu ar fi fără sens? Este exact cum a spus Dumnezeu: „Și, atunci, de ce oamenii Mă evită în mod constant? Este pentru că îi voi trata ca pe niște puișori, gata să fie uciși imediat ce sunt prinși?” De aceea, oamenii care suferă au un devotament „dezinteresat” și se poate spune că este un preț inutil de plătit. Pentru că nu se cunosc pe ei înșiși, de aceea le este teamă; ca rezultat, ei nu pot lăsa prudența de-o parte. Aceasta este slăbiciunea omenirii. Nu mai sunt actuale cuvintele lui Dumnezeu: „În final, lasă-i pe oameni să se cunoască pe sine. Acesta este scopul meu final.”? Cine se cunoaște cu adevărat? Dacă cineva nu se cunoaște pe sine, ce le dă dreptul să fie mustrați? De exemplu, mieii. Cum pot fi ei omorâți dacă nu ajuns să fie oi? Cum poate un pom care nu a rodit să ofere bucurie oamenilor? Toată lumea dă o prea mare importanță „vaccinării.” De aceea, toți oamenii țin post și apoi le este foame. Acesta este un exemplu de a culege ceea ce au semănat; se autodistrug. Nu Dumnezeu este brutal sau inuman. Dacă la un moment dat oamenii se vor cunoaște pe sine dintr-o dată și vor tremura înaintea lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îi va mustra. Doar în acest mod oamenii vor îmbrățișa greutățile cu supunere și în mod voit. Dar astăzi, totuși? Toți oamenii sunt mustrați fără voia lor, ca și copiii care sunt obligați să pregătească de mâncare. Cum pot astfel de oameni să nu se simtă incomod? Toți gândesc așa: „Asta e! Dacă tot sunt mustrat, mai bine plec capul și mă declar vinovat! Ce pot să fac? Chiar dacă plâng, tot trebuie să-L mulțumesc pe Dumnezeu. Așadar, ce pot să fac? Cine mi-a spus să merg drept pe această cale? Asta e! Mă voi considera lipsit de noroc!” Nu este acesta modul în care gândesc oamenii?

După cum a spus Dumnezeu: „Toți se poartă frumos, și nu e nimeni care să îndrăznească să se opună. Toți sunt sub îndrumarea Mea, îndeplinind sarcinile pe care le-am dat.” În mod evident, niciun om nu primește mustrarea în mod voit și, mai mult, aceasta vine de la Dumnezeu, pentru că toți oamenii vor să trăiască în tihnă, nu în tulburare și haos. Dumnezeu a spus: „Cui nu îi este teamă de moarte? Sunt oamenii cu adevărat dornici să se sacrifice?” Este absolut corect; tuturor le este teamă de moarte, bineînțeles, cu excepția situației în care sunt mistuiți de supărare și disperare. Aceasta este substanța umană și este cea mai dificilă de înțeles. Dumnezeu a venit astăzi tocmai pentru a rezolva această situație dificilă. Toți oamenii sunt neputincioși, așa că, Dumnezeu a făcut tot ce a putut pentru a merge printre ei pentru a deschide un spital specializat, pentru a-i vindeca de acest fel de boală. Oamenii nu pot scăpa de această boală ademenitoare, motiv pentru care toți sunt atât de neliniștiți încât dezvoltă o inflamație a gurii, iar stomacul lor se mărește. Cu timpul, volumul de gaze pe care acesta îl conține crește, provocând o creștere a presiunii. În final, stomacul lor se perforează și mor cu toții. Mai mult, în acest moment, Dumnezeu a tratat această afecțiune omenească serioasă, pentru că toți au murit. Nu înseamnă aceasta vindecarea condiției omului? Dumnezeu a venit în mod deliberat să facă această lucrare. Pentru că oamenii sunt mult prea speriați de moarte, Însuși Dumnezeu a venit să fie parte din aceeași lucrare cu oamenii; pentru că au atât de puțin curaj, El a început prin a le prezenta o demonstrație pe care ei să o urmărească. Doar după ce vede acest precedent, orice persoană este gata să se supună. Din acest motiv, Dumnezeu a spus: „Din cauză că nimeni nu putea realiza lucrarea Mea, am pus Eu Însumi piciorul pe terenul de luptă, implicându-Mă într-o luptă cu Satana pe viață și pe moarte.” Aceasta este o luptă decisivă, așadar, fie moare peștele, fie se rupe năvodul.[c] Acest lucru este sigur. Datorită faptului că, în final, spiritul va triumfa, trupul trebuie să fie ținta morții. Înțelegeți implicațiile acestui lucru? Totuși, nu fiți prea sensibili. Poate că această propoziție este simplă sau poate este complexă. Oricum ar fi, oamenii încă nu îi pot înțelege profunzimea. Acest lucru este sigur. Din interiorul suferinței lor, oamenii pot accepta rafinarea cuvântului lui Dumnezeu; atunci, se poate spune că este norocul lor. Totuși, se poate spune și că sunt lipsiți de noroc. Însă, aș dori să reamintesc tuturor că, până la urmă, intenția lui Dumnezeu este corectă – spre deosebire de intențiile oamenilor, care se referă întotdeauna la plăsmuirea de planuri și aranjamente pentru ei înșiși. Acest lucru ar trebui să fie clar, nu să cădeți într-o contemplare nesfârșită. Nu este aceasta întocmai o slăbiciune a omului? Toți sunt așa; în loc să-L iubească pe Dumnezeu până la un anumit nivel, ei se iubesc pe ei înșiși până la un anumit nivel. Pentru că El este un Dumnezeu gelos pe oameni, are întotdeauna cerințe pentru ei. Cu cât oamenii se iubesc pe ei înșiși mai mult, cu atât mai mult Dumnezeu le cere să-L iubească pe El și cu atât mai stricte devin cerințele Lui. E ca și cum Dumnezeu tachinează oamenii în mod intenționat. Dacă oamenii Îl iubesc cu adevărat, atunci pare că nu Îi pasă. Din cauza acestui lucru, toți oamenii sunt nedumeriți și își ascut auzul în timp ce contemplă. Aceasta este o relatare a firii lui Dumnezeu, doar o menționare scurtă a unui lucru sau două. Aceasta este voia lui Dumnezeu. Este ceea ce El cere ca oamenii să cunoască; este o necesitate imperioasă. Este o nouă sarcină care necesită ca voi, oamenii, să puteți să lucrați mult pentru a răzbate și pentru a face noi progrese. Înțelegeți acest lucru? Aveți nevoie să vă spun mai multe despre acest subiect?

Cât despre epocile anterioare, Dumnezeu a spus: „Nici măcar o singură persoană nu a fost vreodată aleasă de Mine; toți au fost respinși de tăcerea Mea. Acest lucru se datorează faptului că acei oameni din trecut nu M-au slujit cu un devotament ferm; de aceea, nici Eu nu i-am iubit în mod exclusiv. Ei au acceptat «darurile» lui Satana, iar apoi s-au întors și Mi le-au oferit Mie; făcând aceasta, nu a fost acest lucru calomnios la adresa Mea?” Cum pot fi explicate aceste cuvinte? Este așa cum a spus Dumnezeu: „Toate darurile vin de la Satana.” Generațiile anterioare de apostoli și profeți se bazau exclusiv pe darurile lor în lucrare și, de-a lungul timpului, Dumnezeu a folosit darurile lor pentru a-Și derula lucrarea. De aceea se spune că slujirea prin daruri a tuturor oamenilor vine de la Satana. Totuși, după cum spune Dumnezeu: [d] „Folosesc viclenia lui Satana ca pe o sabie a Mea,” cuvenite înțelepciunii Lui. Așa că, Dumnezeu a catalogat slujirea oamenilor prin daruri ca daruri din partea lui Satana. Pentru că îi aparțin lui Satana, Dumnezeu îi numește calomniatori. Aceasta nu este o acuzație fără fundament la adresa oamenilor; este o explicație bine fondată și potrivită. Din acest motiv, El a spus: „Eu nu Mi-am arătat dezgustul, ci, mai degrabă, am încercat să întorc uneltirile lor în favoarea Mea, adăugând aceste «daruri» materialelor folosite în gestionarea Mea. Mai târziu, după ce au fost procesate de aparat, voi îndepărta deșeul rezultat.” Acesta este lucrul extraordinar despre lucrarea lui Dumnezeu. Această idee se regăsește cel mai puțin printre noțiunile oamenilor, pentru că nimeni nu s-ar gândi că cei care domnesc ca regi nu sunt persoane cu daruri, că sunt oameni fără daruri, pe care Dumnezeu îi iubește. După cum se poate vedea, ideile și speranțele lui Witness Lee și Watchman Nee s-au făcut scrum – iar oamenii din prezent care au daruri nu fac excepție. Acum, Dumnezeu a început această lucrare și, treptat, ia înapoi toată lucrarea Duhului Sfânt făcută în oameni, care servește drept contrast în lucrarea Lui. Când lucrarea lui Dumnezeu va fi complet încheiată, toți acești oameni vor reveni la locurile lor inițiale. Totuși, îi îndemn pe oameni să nu se comporte necugetat în urma lucrurilor pe care le-am spus. Ar trebui să se adapteze, urmând pașii lucrării lui Dumnezeu, pentru a nu o întrerupe. Înțelegeți această idee? Pentru că acesta este pasul și metoda lucrării lui Dumnezeu. Când Dumnezeu „prelucrează” aceste „daruri” și le transformă în „produse finite,” toate intențiile Lui vor fi evidente, iar darurile care Îi oferă slujire vor fi cu toate eliminate; totuși, Dumnezeu va avea la dispoziție produsele finite de care să se bucure. Înțelegeți acest lucru? Ce vrea Dumnezeu sunt produsele finite, nu daruri bogate oferite de oameni. Doar atunci când toți și-au ocupat locurile adecvate, adică atunci când Dumnezeu s-a întors la poziția Sa inițială, iar diavolul s-a așezat și el în scaunul său, la fel și îngerii, fără excepție, doar atunci va apărea un zâmbet mulțumit pe fața lui Dumnezeu, pentru că intențiile Sale vor fi fost îndeplinite, scopul Său va fi fost atins. Dumnezeu nu va mai căuta „sprijin” de la „diavol,” deoarece intențiile lui Dumnezeu vor fi fost clar relevate oamenilor, iar oamenii nu vor mai fi forțați să le îndeplinească. În acest moment, trupurile lor lumești vor fi una cu duhul lor. Aceasta este ceea ce Dumnezeu le descoperă oamenilor; este destinația finală a duhului, sufletului și trupului. Este o rezumare a ideii originale a „umanității.” Acest lucru nu este necesar să fie cercetat în amănunțime; este suficient să se cunoască unul sau două lucruri despre el. Înțelegeți?

Note de subsol:

a. Textul original spune: „Nu este acesta lucrul pe care îl realizează Dumnezeu cu umanitatea în zilele noastre?”

b. Textul original omite cuvântul „gândind.”

c. Fie peștele moare, fie se rupe năvodul: este un idiom chinezesc, însemnând „o luptă pe viață și pe moarte.”

d. Textul original omite cuvintele „după cum spune Dumnezeu.”

Anterior:Capitolul 33

Următorul:Capitolul 36