Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

`

Interpretarea celei de-a treisprezecea cuvântări

Dumnezeu îi urăște pe toți urmașii marelui balaur roșu și îl urăște și mai mult pe marele balaur roșu. Aceasta este rădăcina mâniei din inima lui Dumnezeu. Se pare că Dumnezeu dorește să arunce în iazul de foc și pucioasă toate lucrurile care aparțin marelui balaur roșu, pentru a le arde cu desăvârșire. Există momente în care pare chiar că Dumnezeu vrea să-Și întindă mâna pentru a-l distruge personal- doar asta ar putea șterge ura în inima Lui. Fiecare persoană din casa marelui balaur roșu este o fiară căreia îi lipsește umanitatea, motiv pentru care Dumnezeu Și-a reprimat puternic mânia pentru a spune următoarele: „În tot poporul Meu și printre toți fiii Mei, adică, printre cei pe care Eu i-am ales din întreaga rasă umană, voi aparțineți celui mai de jos grup”. Dumnezeu a început o luptă decisivă cu marele balaur roșu în propria lui țară, iar când planul Său ajunge să rodească, El îl va distruge, fără a-i mai permite să corupă omenirea sau să devasteze sufletele oamenilor. Nu trece o zi în care Dumnezeu nu strigă la poporul Său care doarme, ca să-l mântuiască, dar toți se află într-o stare de letargie ca și cum ar fi luat somnifere. Dacă El nu-i trezește, chiar și pentru o clipă, ei se întorc la starea lor de somn, fără nicio conștiință. Se pare că toți oamenii Lui sunt paralizați pe două treimi. Ei nu-și cunosc propriile nevoi sau propriile neajunsuri sau chiar ceea ce ar trebui să poarte sau să mănânce. Asta arată că marele balaur roșu a depus un mare efort pentru a corupe oamenii. Urâțenia lui se extinde peste toate regiunile Chinei. El chiar i-a jignit pe oameni și i-a făcut să nu mai dorească să stea în această țară decadentă, vulgară. Ceea ce Dumnezeu urăște cel mai mult este esența marelui balaur roșu, de aceea El, în mânia Sa, le reamintește oamenilor, în fiecare zi, iar oamenii trăiesc sub ochiul mâniei Lui, în fiecare zi. Chiar și așa, majoritatea oamenilor încă nu știu să-L caute pe Dumnezeu, ci doar stau acolo privind și așteptând să fie hrăniți din palmă. Chiar dacă ar muri de foame, ei nu ar fi dornici să meargă să-și găsească propria mâncare. Conștiințele oamenilor au fost corupte de mult timp de Satana și s-au schimbat, în esență, pentru a deveni crude. Nu este de mirare că Dumnezeu a spus: „Dacă nu v-aș fi îndemnat, încă nu v-ați fi trezit, ci ați fi rămas ca într-o stare înghețată și, din nou, ca într-o stare de hibernare”. Este ca și cum oamenii ar fi fost ca niște animale în hibernare care au trecut iarna și nu au cerut să mănânce sau să bea; aceasta este tocmai starea actuală a oamenilor lui Dumnezeu, de aceea Dumnezeu le cere doar să-L cunoască pe Însuși Dumnezeu întrupat în lumină. El nu are nicio cerință ca oamenii să schimbe prea mult sau ca ei să aibă o mare creștere în viața lor. Asta ar fi de ajuns pentru a-l înfrânge pe murdarul și întinatul mare balaur roșu, arătând astfel mai bine puterea cea mare a lui Dumnezeu.

Când oamenii citesc cuvintele lui Dumnezeu, tot ceea ce pot ei înțelege este sensul literal, dar sunt incapabili să înțeleagă semnificația lor spirituală. Cele două cuvinte „valurile agitate” i-au încurcat pe fiecare dintre eroi. Când mânia lui Dumnezeu este arătată, nu sunt cuvintele, acțiunile și firea Lui valurile agitate? Când Dumnezeu judecă întreaga omenire, nu este aceasta o revelare a mâniei Lui? Nu acesta este momentul când acele valuri agitate își fac efectul? Cine este acela care nu trăiește în mijlocul valurilor agitate din cauza corupției omului? Adică, cine nu trăiește în mijlocul mâniei lui Dumnezeu? Când Dumnezeu vrea să împartă catastrofa asupra omenirii, nu văd oamenii „grămada de nori întunecați care se rostogolesc”? Dintre oameni, cine nu fuge de catastrofă? Mânia lui Dumnezeu se revarsă pe oameni ca o ploaie torențială și îi suflă ca un vânt sălbatic. Oamenii sunt purificați toți prin cuvintele lui Dumnezeu, ca și când s-ar fi întâlnit cu o furtună de zăpadă învolburată. Cuvintele lui Dumnezeu sunt cele mai impenetrabile pentru omenire. Prin cuvintele Sale, El a creat lumea și, de asemenea, prin cuvintele Sale, El conduce și purifică întreaga omenire. Și, în final, El va reda puritatea întregului univers prin cuvintele Sale. Se poate vedea, în fiecare parte a cuvintelor Sale, că existența Duhului lui Dumnezeu nu este goală. Doar în cuvintele lui Dumnezeu oamenii pot vedea puțin din calea supraviețuirii. Oamenii, cu toții, Îi pot prețui cuvintele, deoarece ele conțin provizia vieții. Cu cât omul se concentrează mai mult pe cuvintele Lui, cu atât mai multe probleme va prezenta El omului – asta îi face complet dezorientați, neavând timp să răspundă. Întrebările repetate ale lui Dumnezeu sunt suficiente pentru a-i face pe oameni să cumpănească lucrurile pentru o perioadă de timp, ca să nu mai vorbim de restul cuvintelor Sale. În Dumnezeu, totul este bogat și îmbelșugat și nu lipsește nimic. Totuși, oamenii nu sunt capabili să se bucure de multe lucruri; ei cunosc doar partea superficială a cuvintelor Sale ca și cum tot ceea ce puteau vedea era pielea puiului, dar nu-i puteau mânca și carnea. Aceasta arată că binecuvântările oamenilor sunt prea limitate, iar ei sunt, de fapt, incapabili să se bucure de Dumnezeu. În noțiunile oamenilor, fiecare deține un anumit Dumnezeu în inima lui, de aceea nimeni nu are idee ce este un Dumnezeu nedeslușit sau care este chipul lui Satana. Deci, atunci când Dumnezeu a spus: „pentru că lucrul în care tu crezi este doar chipul Satanei și, oricum, nu are nimic de-a face cu Dumnezeu Însuși”, oamenii au fost, cu toții, uluiți de faptul că au crezut, timp de atât de mulți ani, dar încă nu își dăduseră seama că cel în care au crezut ei era Satana și nu Dumnezeu Însuși. Au simțit un gol neașteptat, dar nu au știut ce să spună. În acel moment, au început să devină din nou confuzi. Doar lucrând în acest fel, oamenii pot accepta mai bine o lumină nouă și, astfel, pot nega lucrurile din vechime. Nu contează cât de buni par, ei nu vor fi de ajuns. Acest lucru este mai folositor pentru ca oamenii să-L înțeleagă pe Însuși Dumnezeul real și, astfel, să se poată debarasa de statutul pe care îl au noțiunile în inimile lor și să-I permită lui Dumnezeu Însuși să-i locuiască. Doar în acest fel poate fi realizată semnificația întrupării, iar oamenii Îl pot cunoaște, cu ochii lor fizici, pe Însuși Dumnezeul real.

Dumnezeu le-a spus oamenilor, de mai multe ori, despre condițiile lumii spirituale: „Când Satana vine înaintea Mea, nu Mă feresc de ferocitatea lui sălbatică, nici nu Mă tem de hâdoșenia lui: pur și simplu îl ignor”. Ceea ce au înțeles oamenii din asta este doar situația de fapt; ei nu cunosc adevărul în lumea spirituală. Întrucât Dumnezeu a devenit trup, Satana a folosit tot felul de metode de acuzare, vrând să-L atace pe Dumnezeu în acest fel. Cu toate acestea, Dumnezeu nu se retrage din cauza asta – El doar vorbește și lucrează printre oameni și le permite să-L cunoască prin trupul Său întrupat. Satana are ochii roșii de furie și a depus mult efort asupra poporului lui Dumnezeu, pentru a-i face negativi, a-i face să se retragă și chiar să-și piardă calea. Dar, datorită efectului cuvintelor lui Dumnezeu, Satana a eșuat, sporindu-și, astfel, desfrâul. De aceea Dumnezeu a reamintit tuturor: „În viața ta, poate veni o zi când te vei întâlni cu o astfel de situație: îți vei îngădui ție însuți, de bunăvoie, să cazi în captivitatea Satanei sau Mă vei lăsa pe Mine să te câștig?”. Deși oamenii nu sunt conștienți de lucrurile care se întâmplă în lumea spirituală, de îndată ce aud astfel de cuvinte de la Dumnezeu, sunt atenți și temători – acest lucru respinge atacurile Satanei, ceea ce este potrivit pentru a arăta slava lui Dumnezeu. Deși au intrat, cu mult timp în urmă, într-o nouă metodă de a lucra, oamenilor încă nu le este clară viața în Împărăție – chiar dacă înțeleg, le lipsește claritatea. Deci, după ce Dumnezeu a emis un avertisment oamenilor, El le-a prezentat esența vieții în Împărăție: „Viața în Împărăție este viața poporului și a lui Dumnezeu Însuși”. Din moment ce Dumnezeu Însuși este întrupat, o viață a celui de-al treilea Cer a fost realizată aici, pe pământ. Acesta nu este doar planul lui Dumnezeu, ci este, de asemenea, realizat de către Dumnezeu. Odată cu trecerea timpului, oamenii ajung să-L cunoască, din ce în ce mai mult, pe Dumnezeu Însuși și, astfel, sunt mai capabili să guste viața în Cer, pentru că au simțit cu adevărat că Dumnezeu este pe pământ, că El nu este un Dumnezeu nedeslușit în Cer. Deci, viața pe pământ este la fel ca cea din Cer. Realitatea este că Dumnezeu devine trup și gustă amărăciunea lumii umane și, cu cât gustă mai mult acea amărăciune în trup, cu atât demonstrează mai mult că El este Însuși Dumnezeul real. Iată de ce următoarele cuvinte sunt suficiente pentru a dovedi realitatea Dumnezeului de astăzi: „În lăcașul Meu, care este locul unde Eu sunt ascuns, totuși, în acest lăcaș al Meu, Mi-am înfrânt toți vrăjmașii; în lăcașul Meu, am dobândit o experiență reală de a trăi pe pământ; în lăcașul Meu, observ fiecare cuvânt și acțiune a omului, urmărind întreaga rasă umană și dictându-i”. Trăind efectiv în trup, experimentând efectiv viața umană în trup, înțelegând efectiv întreaga umanitate din interiorul trupului, cucerind efectiv omenirea în trup, ducând efectiv, în trup, lupta decisivă cu marele balaur roșu și făcând întreaga lucrare a lui Dumnezeu în trup – nu este tocmai aceasta existența Dumnezeului real Însuși? Totuși, foarte rar pot oamenii vedea abilitatea în aceste cuvinte obișnuite ale lui Dumnezeu. Ei doar trec rapid prin ele și nu simt prețiozitatea sau raritatea cuvintelor lui Dumnezeu.

Cuvintele lui Dumnezeu fac trecerea foarte bine – fraza „În timp ce omenirea se află în comă” face trecerea de la descrierea lui Dumnezeu Însuși la o descriere a stării întregii omeniri. Aici, „exploziile de strălucire rece” nu reprezintă Fulgerul de la Răsărit, ci sunt cuvintele lui Dumnezeu, adică, noua Sa metodă de a lucra. Astfel, în aceasta, se pot vedea toate aceste feluri de dinamici ale oamenilor: după intrarea în noua metodă, ei toți își pierd sensul direcției, fără să știe de unde vin, și nici încotro merg. „Majoritatea oamenilor sunt loviți de iradierea ca de laser” se referă la oamenii eliminați prin noua metodă, cei care nu pot rezista încercărilor sau îndura rafinarea suferințelor și, astfel, sunt aruncați, din nou, în groapa fără fund. Cuvântul lui Dumnezeu expune omenirea într-o anumită măsură – se pare că oamenii se tem atunci când văd cuvintele lui Dumnezeu și nu îndrăznesc să spună nimic, ca și cum ar fi văzut țeava unei arme îndreptate direct spre inima lor. Totuși, ei simt, de asemenea, că există lucruri bune în cuvintele lui Dumnezeu. Inimile lor sunt foarte indecise, iar ei nu știu ce ar trebui să facă. Însă, datorită credinței lor, tot ceea ce fac este să se oțelească pe ei înșiși și să sape mai adânc în cuvintele Lui, de teamă că Dumnezeu îi va abandona. Exact așa cum a spus Dumnezeu: „Cine, din rândul omenirii, nu există astăzi în această stare? Cine nu există în lumina Mea? Chiar dacă tu ești puternic sau presupunând că ești slab, cum poți să eviți venirea luminii Mele?”. Dacă Dumnezeu folosește pe cineva, chiar dacă este slab, Dumnezeu tot îl va ilumina și-l va lumina în mustrarea Sa, astfel încât, cu cât mai mulți oameni citesc cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mult Îl înțeleg, cu atât mai multă venerație au pentru El și cu atât mai puțin îndrăznesc să fi necugetați. Faptul că oamenii au ajuns până aici, astăzi, se datorează în întregime marii puteri a lui Dumnezeu. Din cauza autorității cuvintelor Sale, adică, din cauza Duhului din cuvintele Sale, oamenii au frică de Dumnezeu. Cu cât Dumnezeu dezvăluie mai mult adevărata față a omenirii, cu atât mai mult sunt oamenii copleșiți de El și, astfel, cu atât sunt ei mai siguri de realitatea existenței Sale. Aceasta este lumina călăuzitoare a lui Dumnezeu pe drumul omenirii spre a-L înțelege pe Dumnezeu; acesta este traseul pe care li l-a dat Dumnezeu să-l urmeze. Nu este așa, dacă te gândești cu atenție la asta?

Nu este ceea ce am menționat mai sus lumina călăuzitoare de pe cărarea dinaintea omenirii?

Anterior:Interpretarea celei de-a douăsprezecea cuvântări

Următorul:Interpretarea celei de-a paisprezecea cuvântări

S-ar putea să vă placă și