Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Capitolul 3

Azi nu mai este Epoca Harului, nici epoca milei, ci Epoca Împărăției, în care poporul lui Dumnezeu este adus la lumină, epoca în care Dumnezeu face lucruri prin divinitate în mod direct. Așadar, în acest pasaj al cuvintelor lui Dumnezeu, El îi conduce în tărâmul spiritual pe toți cei care acceptă cuvintele Sale. În paragraful de deschidere, El face aceste pregătiri în avans, iar dacă cineva deține cunoștința cuvintelor lui Dumnezeu, acesta va urma indiciile ca să ajungă la rezultat și va înțelege în mod direct ce dorește Dumnezeu să realizeze în poporul Său. Înainte, oamenii erau încercați prin titlul de mici „slujitori”, iar azi, după ce au fost supuși testului, pregătirea lor începe oficial. Pe lângă aceasta, oamenii trebuie să aibă o înțelegere mai mare a lucrării lui Dumnezeu, bazată pe baza cuvintelor din trecut, și trebuie să se uite la cuvinte și persoană, și la Duh și la persoană ca la un întreg inseparabil – ca la o singură gură, o singură inimă, o singură acțiune și o singură sursă. Această cerință este cea mai mare cerință pe care a adresat-o Dumnezeu omului de la creație. Din aceasta se poate vedea că Dumnezeu dorește să-Și folosească o parte din eforturi asupra poporul Său, că dorește să arate unele semne și minuni în ei și, mai important, că dorește să îi facă pe toți oamenii să se supună lucrării și cuvintelor Lui în întregime. Într-o privință, Dumnezeu Însuși Își atestă mărturia, iar în altă privință, are pretenții din partea poporului Său, și a emis în mod direct decretele administrative către mase: De aceea „deoarece vă numiți poporul Meu, lucrurile nu mai sunt cum erau înainte; voi ar trebui să ascultați și să vă supuneți cuvântărilor Duhului Meu, să urmăriți îndeaproape lucrarea Mea și să nu separați Duhul Meu de trupul Meu, căci, în mod natural, Noi suntem una, nu separați.” Pentru a împiedica neglijarea Dumnezeului întrupat, în aceasta există din nou un accent pe următoarele cuvinte: „căci, în mod natural, Noi suntem una, nu separați.” Pentru că o astfel de neglijare înseamnă un eșec din partea omului, aceasta este menționată din nou în decretele administrative ale lui Dumnezeu. Apoi, Dumnezeu îi înștiințează pe oameni despre consecințele încălcării decretelor Lui administrative, fără să ascundă nimic, spunând „vor suferi pierderi și vor bea din propria lor cupă a amărăciunii.” Pentru că omul este slab, după ce aude aceste cuvinte, nu poate decât să fie și mai circumspect în inima lui în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu, căci „cupa amărăciunii” este suficientă să-i facă pe oameni să stea în cumpănă o perioadă. Oamenii au multe interpretării ale acestei „cupe a amărăciunii” despre care vorbește Dumnezeu: a fi judecat de cuvinte, alungat din Împărăție, a fi izolat pentru o vreme, a avea trupul unei persoane pângărite de Satana și posedate de duhuri rele, a fi uitat de Duhul lui Dumnezeu sau a avea trupul unei persoane nimicite și date Infernului. La aceste interpretări poate ajunge creierul omului și, astfel, în imaginația lui, omul este incapabil să le depășească. Însă gândurile lui Dumnezeu se deosebesc de gândurile omului; cu alte cuvinte, „cupa amărăciunii” nu se referă la niciuna dintre cele de mai sus, ci la măsura cunoștinței de Dumnezeu după ce omul are parte de tratarea lui Dumnezeu. Pentru a fi și mai clar, când cineva desparte în mod aleatoriu Duhul lui Dumnezeu de cuvintele Sale sau separă cuvintele de persoană sau Duhul de trup, cu care El se îmbracă, această persoană nu doar că este incapabilă să-L cunoască pe Dumnezeu prin cuvintele Lui, ci este și puțin suspicioasă față de Dumnezeu – după care, orbește la fiecare cotitură. Nu este cum își imaginează oamenii, că sunt despărțiți în mod direct; ci, mai degrabă, ei ajung treptat să fie mustrați de Dumnezeu – adică, ajung în mijlocul unor mari catastrofe și nimeni nu poate fi compatibil cu ei, ca și cum ar fi fost posedați de duhuri rele și ca și cum ar fi o muscă fără cap, lovindu-se de lucruri pe oriunde merg. În ciuda acestui lucru, încă sunt incapabili să plece. În inimile lor, lucrurile sunt nedescris de grele, ca și cum există o suferință teribilă în inimile lor – și totuși, nu pot să-și deschidă gura, și își petrec întreaga zi în transă, incapabili să-L simtă pe Dumnezeu. În aceste circumstanțe, decretele administrative ale lui Dumnezeu îi amenință, ei neîndrăznind să părăsească biserica, în ciuda faptului că nu au nicio bucurie – asta e ceea ce se numește „atac intern și extern”, și oamenilor le este teribil de greu să îndure. Ce s-a spus aici este diferit de concepțiile oamenilor – și acest lucru este din cauză că, în aceste circumstanțe, ei totuși știu să-L caute pe Dumnezeu, iar acest lucru se întâmplă când Dumnezeu le întoarce spatele. Și, ce e și mai important este faptul că ei sunt incapabili să-L simtă pe Dumnezeu, precum un necredincios. Pe astfel de oameni Dumnezeu nu-i mântuiește în mod direct; când cupa amărăciunii lor este golită, acela este momentul când au ajuns la ultima lor zi. Însă, în acest moment, vor căuta voia lui Dumnezeu, dorindu-și să se bucure încă puțin – dar, de data aceasta, este diferit față de ce a fost în trecut, cu excepția cazului în care există circumstanțe speciale.

După aceasta, Dumnezeu le explică tuturor aspectele pozitive și, astfel, dobândesc viață încă o dată – căci, în trecut, Dumnezeu a spus că slujitorii nu aveau o viață. Însă azi, Dumnezeu vorbește dintr-o dată despre „viața ce se află în ei.” Doar prin cuvântarea vieții oamenii pot ști cu adevărat că încă poate exista viața dumnezeiască în ei. În acest fel, dragostea lor pentru Dumnezeu crește cu câteva unități și dobândesc o cunoștință mai mare a iubirii și milei Lui. De aceea, după ce contemplă aceste cuvinte, toți oamenii se căiesc de greșelile lor anterioare și varsă în taină lacrimi de regret. Și, în liniște, majoritatea oamenilor decid în mintea lor că trebuie să-L mulțumească pe Dumnezeu. Uneori, cuvintele lui Dumnezeu străpung inima cea mai tainică a oamenilor, făcând să le fie greu oamenilor să le accepte și să le fie greu să se simtă împăcați. Uneori, cuvintele lui Dumnezeu sunt sincere și convingătoare și încălzesc inimile oamenilor, astfel încât, după ce le citesc este ca atunci când mielul își vede mama din nou după ani în care a fost pierdut. Lacrimile le umplu ochii, sunt copleșiți de emoție și ard de nerăbdare să se arunce în îmbrățișarea lui Dumnezeu, apăsați de suspine, eliberând durerea de nedescris care a fost în inimile lor ani de zile, pentru a-și arăta devotamentul față de Dumnezeu. Din cauza mai multor luni de încercări au devenit puțin prea sensibili, ca și cum ar fi suferit o traumă puternică, ca o persoană invalidă care a stat la pat ani de zile. Pentru a-i face tari în credința lor în cuvintele lui Dumnezeu, El pune de multe ori accentul pe următorul lucru: „Pentru ca următorul pas al lucrării Mele să se realizeze lin și fără piedici, Mă folosesc de rafinarea cuvintelor pentru a-i testa pe toți cei care sunt în casa Mea.” Aici, Dumnezeu spune: „Pentru a-i testa pe toți cei care sunt în casa Mea.” O lectură atentă a acestor cuvinte ne spune că, atunci când oamenii acționează ca slujitori, ei sunt în continuare oameni din interiorul casei lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, aceste cuvinte accentuează loialitatea lui Dumnezeu față de titulatura „poporul lui Dumnezeu”, oferind oamenilor un gram de ușurare în inimile lor. Și atunci, de ce Dumnezeu subliniază în mod repetat manifestările nenumărate din oameni după ce au citit cuvintele lui Dumnezeu sau când „poporul lui Dumnezeu” încă așteaptă să fie adus la lumină? Este aceasta doar pentru a arăta că Dumnezeu este Dumnezeul care privește adânc în inima omului? Aceasta este doar o parte din motiv – iar aici, are doar o importanță secundară. Dumnezeu acționează în acest fel pentru a-i convinge în mod categoric pe toți oamenii astfel încât, din cuvintele lui Dumnezeu, fiecare persoană să-și cunoască propria imperfecțiune și să-și cunoască propriile neajunsuri anterioare cu privire la viață și, mai important, să pună bazele fundației pentru următoarea etapă a lucrării. Oamenii doar se pot strădui să-L cunoască pe Dumnezeu și să caute să-L imite pe Dumnezeu, bazându-se pe fundația cunoașterii de sine. Datorită acestor cuvinte, oamenii se schimbă din a fi negativiști și pasivi, în a fi pozitivi și proactivi, iar aceasta sădește rădăcinile pentru a doua parte a lucrării lui Dumnezeu. Se poate spune că, odată cu această etapă ca fundație a lucrării, a doua parte a lucrării lui Dumnezeu devine ceva ușor de realizat, necesitând doar un efort minim. De aceea, când oamenii înlătură tristețea din inimile lor și devin pozitivi și proactivi, Dumnezeu folosește această oportunitate la maxim pentru a emite alte cerințe către poporul Său: „Cuvintele Mele sunt eliberate și exprimate în orice loc sau timp și, la fel și voi, ar trebui să vă cunoașteți pe voi înșivă înaintea Mea întotdeauna. Căci azi este, în definitiv, altfel decât era înainte, iar tu nu mai poți să realizezi ce îți dorești. În schimb, sub îndrumarea cuvintelor Mele, tu trebuie să fii capabil să-ți supui trupul, trebuie să folosești cuvintele Mele ca sprijin și să nu te comporți în mod nechibzuit.” Aici, Dumnezeu pune în principal accentul pe „cuvintele Mele.” Și în trecut El a făcut referire de multe ori la „cuvintele Mele.” De aceea, fiecare persoană nu poate decât să-și îndrepte atenția spre acest lucru. Astfel, se indică esența următorului pas al lucrării lui Dumnezeu: toți oamenii își vor îndrepta atenția spre cuvintele lui Dumnezeu și nu vor avea niciun alt fel de afinități. Cu toții trebuie să prețuiască cuvintele venite din gura lui Dumnezeu, și nu să se joace cu ele. Și astfel, se vor sfârși circumstanțele anterioare din biserică, când o persoană va citi cuvintele lui Dumnezeu, iar mulți vor rosti „amin” și vor fi ascultători. În acea vreme, oamenii nu cunoșteau cuvintele lui Dumnezeu, ci le foloseau ca pe o armă cu care să se apere. Pentru a schimba acest lucru, pe pământ Dumnezeu are pentru om cerințe noi, mai înalte. Pentru a-i împiedica pe oameni să devină negativiști și pasivi după ce vor fi văzut standardele înalte și cerințele stricte ale lui Dumnezeu, El îi încurajează pe oameni de multe ori, spunând: „Din moment ce lucrurile au dăinuit până azi, nu trebuie să vă simțiți prea mâhniți și plini de regrete cu privire la faptele și acțiunile voastre din trecut. Generozitatea Mea este nelimitată, întocmai mărilor și cerului – se poate ca măsura acțiunii omului și a cunoașterii Mele să nu-Mi fie la fel de familiară cum Îmi e de cunoscut podul palmei?” Aceste cuvinte sincere și convingătoare deschid dintr-o dată mintea oamenilor și îi duc imediat de la disperare la dragoste de Dumnezeu, la a fi pozitivi și proactivi, căci Dumnezeu vorbește prin înșfăcarea slăbiciunii din inimile oamenilor. Fără să fie conștienți de lucrul acesta, oamenii se simt întotdeauna rușinați înaintea lui Dumnezeu din cauza acțiunilor lor din trecut, și au remușcări din nou și din nou. De aceea, Dumnezeu descoperă aceste cuvinte cu precădere în mod natural și normal, astfel încât oamenii să nu simtă că cuvintele lui Dumnezeu sunt rigide și lipsite de viață, ci tari și calme, vii și pline de viață.

De la creație și până acum, Dumnezeu a aranjat totul pentru om în lumea spirituală, în tăcere, și nu i-a descris niciodată omului adevărul despre lumea spirituală. Și totuși, azi, Dumnezeu subliniază subit bătălia care vuiește în interiorul ei și care, în mod normal, îi lasă pe oameni nedumeriți, accentuează sentimentul că Dumnezeu este profund și de nepătruns și face și mai dificil pentru oameni să localizeze sursa cuvintelor lui Dumnezeu. Se poate spune că starea înarmată a lumii spirituale îi adună pe toți oamenii în duh. Aceasta este prima etapă crucială a lucrării viitorului și este modalitatea prin care oamenii pot intra în tărâmul spiritual. De aici se poate vedea că următorul pas al lucrării lui Dumnezeu este îndreptat în special înspre duh, al cărui scop principal este de a oferi oamenilor o mai amplă cunoaștere a faptelor miraculoase ale Duhului lui Dumnezeu în trup, oferind tuturor celor care Îi sunt loiali lui Dumnezeu o cunoaștere mai bună a nesăbuinței și naturii lui Satan. Chiar dacă ei nu s-au născut în tărâmul spiritual, ei simt ca și cum l-au zărit pe Satan. Și, de îndată ce au acest sentiment, Dumnezeu trece la un alt mijloc de comunicare – și, de îndată ce oamenii și-au însușit acest mod de gândire, Dumnezeu spune: „De ce vă învăț cu atâta insistență? De ce vă vorbesc despre realitățile lumii spirituale? De ce vă amintesc și vă sfătuiesc din nou și din nou?” Și așa mai departe – este o întreagă serie de întrebări care stârnesc multe altele în mintea oamenilor: de ce vorbește Dumnezeu pe tonul acesta? De ce, în timpul zidirii bisericii, El vorbește despre chestiuni ce țin de lumea spirituală, și nu despre cerințele Lui pentru oameni? De ce Dumnezeu nu lovește în concepțiile oamenilor, revelând mistere? Gândindu-se pur și simplu mai mult, oamenii capătă o oarecare cunoștință despre etapele lucrării lui Dumnezeu și, astfel, când în viitor se vor confrunta cu ispite, în ei se va naște un sentiment real de dispreț față de Satan. Și chiar când în viitor vor veni încercări în calea lor, ei tot vor fi în stare să-L cunoască pe Dumnezeu și să-l deteste pe Satan mult mai intens, blestemându-l astfel pe Satan.

La final, voia lui Dumnezeu este complet revelată omului: „Permițând fiecăruia dintre cuvintele Mele să prindă rădăcini și să înflorească în interiorul duhului vostru și, mai important, să aduceți multă roadă. Pentru că, ceea ce cer nu sunt flori strălucitoare și luxuriante, ci roade îmbelșugate – mai mult, roade care nu se strică.” Dintre cerințele repetate ale lui Dumnezeu pentru oamenii Săi, aceasta este cea mai cuprinzătoare dintre toate, este punctul central și este prezentată în mod direct. Am trecut de la a lucra în umanitatea normală, la a lucra în divinitate completă; astfel că, în trecut, în cuvintele Mele rostite clar, nu era nevoie să adaug alte explicații, iar majoritatea oamenilor puteau să înțeleagă sensul cuvintelor Mele. Rezultatul a fost că, atunci, tot ce era necesar era ca oamenii să cunoască cuvintele Mele și să fie capabili să vorbească despre realitate. Însă, această etapă este extrem de diferită. Divinitatea Mea a preluat complet controlul și nu a lăsat loc pentru ca umanitatea să aibă un rol. Astfel că, dacă cei din mijlocul poporului Meu doresc să înțeleagă adevăratul sens al cuvintelor Mele, au parte de cele mai mari dificultăți. Doar prin cuvântările Mele pot ei să primească iluminare și luminare, iar dacă nu se realizează prin acest canal, orice gânduri de a înțelege scopul cuvintelor Mele sunt doar niște închipuiri fără temei. Când toți oamenii ajung să Mă cunoască mai bine, după ce Mi-au acceptat cuvântările, este vremea când poporul Meu va pune în practică, este vremea când lucrarea Mea în trup va fi încheiată și vremea când divinitatea Mea va fi trăită la maxim în trup. În acest moment, toți oamenii vor încerca să Mă cunoască în trup și vor putea să spună cu adevărat că Dumnezeu Își face apariția în trup, iar aceasta va reprezenta roada. Aceasta este o altă dovadă că Dumnezeu S-a săturat să zidească biserica – adică: „Chiar dacă florile dintr-o seră sunt la fel de nenumărate ca stelele și atrag toți turiștii, odată ce s-au uscat devin la fel de ponosite precum uneltirile lui Satan, și nimeni nu se arată interesat de ele.” Cu toate că Dumnezeu a lucrat și El Însuși în timpul zidirii bisericii, pentru că El este Dumnezeu, care este întotdeauna nou și niciodată învechit, El nu simte niciun fel de nostalgie față de trecut. Pentru a-i opri pe oameni să se gândească la trecut, El a folosit cuvintele „devin la fel de ponosite precum uneltirile lui Satan,” ceea ce arată că Dumnezeu nu se supune doctrinei. E posibil ca unii să interpreteze în mod eronat care este voia lui Dumnezeu și să întrebe: De ce, din moment ce este o lucrare făcută de Însuși Dumnezeu, El a spus „Odată ce s-au uscat, nimeni nu se arată interesat de ele”? Aceste cuvinte oferă oamenilor o revelație. Ce este cel mai important este faptul că ele permit tuturor oamenilor să aibă un început nou și corect, și doar atunci vor fi capabili să satisfacă voia lui Dumnezeu. În cele din urmă, poporul lui Dumnezeu va putea să-L slăvească pe Dumnezeu într-un mod real, nu forțat, și care vine din inima lor. Aceasta se găsește la baza planului de gestionare vechi de 6 000 de ani al lui Dumnezeu. Adică, este materializarea acestui plan de gestionare vechi de 6 000 de ani: de a le spune tuturor oamenilor despre semnificația întrupării lui Dumnezeu – de a le spune că, practic,Dumnezeu S-a întrupat, ceea ce înseamnă, faptele lui Dumnezeu în trup – astfel încât să nege Dumnezeul nedeslușit, și să Îl cunoască pe Dumnezeul zilei de azi, zilei de ieri și, mai mult decât atât, al zilei de mâine, care există în fapt și de fapt din veșnicie în veșnicie. Doar atunci Dumnezeu se va odihni!

Anterior:Capitolul 1

Următorul:Capitolul 4

S-ar putea să vă placă și