Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Capitolul 19

Se pare că, în imaginația oamenilor, Dumnezeu este foarte măreț și de nepătruns. Este ca și cum Dumnezeu nu ar locui printre oameni, de parcă ar privi oamenii cu superioritate deoarece El este atât de măreț. Cu toate acestea, Dumnezeu distruge noțiunile oamenilor și le elimină pe toate, îngropându-le în „morminte”, unde se transformă în cenușă. Atitudinea lui Dumnezeu față de noțiunile oamenilor este asemănătoare cu atitudinea Lui față de morți, descriindu-le după voie. Este ca și cum nu ar exista răspunsuri din noțiuni. Astfel, de la crearea lumii până acum, Dumnezeu a făcut această lucrare și nu S-a oprit niciodată. Din cauza trupului, oamenii sunt corupți de Satana și, din cauza acțiunilor Satanei pe pământ, oamenii formează tot felul de noțiuni pe parcursul experiențelor lor. Aceasta se numește „formare naturală”. Această etapă a lucrării este ultima parte a lucrării lui Dumnezeu pe pământ, deci, metoda lucrării lui Dumnezeu a ajuns la vârf, iar El intensifică pregătirea oamenilor, astfel încât ei pot fi făcuți compleți în lucrarea Sa finală, iar voia lui Dumnezeu va fi, în cele din urmă, satisfăcută. Înainte, a existat doar luminarea și iluminarea Duhului Sfânt printre oameni, dar niciun cuvânt rostit de Dumnezeu Însuși. Când Dumnezeu a vorbit cu propriul Său glas, toată lumea a fost surprinsă și, astăzi, cuvintele Lui sunt chiar mai enigmatice. Înțelesul cuvintelor Sale este chiar mai greu de priceput, iar oamenii par a fi într-o stare de buimăceală, pentru că cincizeci la sută din cuvintele Lui apar între ghilimele. „Când vorbesc, omul ascultă glasul Meu cu atenție concentrată; dar când încetez să vorbesc, el începe din nou propria sa «întreprindere».” Există un cuvânt în acel pasaj în ghilimele. Cu cât sunt mai amuzante cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mult îi pot ele atrage pe oameni să le citească. Un aspect este că oamenii sunt capabili să accepte să fie tratați atunci când sunt relaxați. Aspectul principal este acela de a împiedica descurajarea sau dezamăgirea mai multor oameni deoarece ei nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este o tactică în războiul lui Dumnezeu cu Satana. Doar în acest fel, oamenii vor fi interesați de cuvintele lui Dumnezeu și încă le vor acorda atenție, chiar atunci când vor fi zăpăciți. Există însă, de asemenea, un mare farmec în toate cuvintele care nu sunt încadrate de ghilimele și, astfel, sunt mai vizibile și fac ca oamenii să iubească și mai mult cuvintele lui Dumnezeu, permițându-le să simtă dulceața cuvintelor Sale în propriile lor inimi. Deoarece cuvintele lui Dumnezeu vin într-o mare varietate de forme și sunt bogate și diverse și deoarece nu există repetări ale substantivelor printre cuvintele cele multe ale lui Dumnezeu, în cel de-al treilea sens al lor, toți oamenii cred că Dumnezeu este mereu nou și niciodată vechi. De exemplu: „Eu nu cer omului să fie un simplu «consumator», însă îi cer să fie un «producător» capabil să provoace înfrângerea Satanei”. Cuvintele „consumator” și „producător” din acea propoziție au înțelesuri asemănătoare cu unele cuvinte rostite în vremuri de dinainte, dar Dumnezeu nu este rigid. Mai degrabă, El îl face pe om conștient de prospețimea Lui și, astfel, prețuiește dragostea lui Dumnezeu. Umorul din discursul lui Dumnezeu conține judecata Lui și cererile Lui de la om. Deoarece toate cuvintele lui Dumnezeu au obiective, toate au sensuri, umorul Său nu este pur și simplu menit să destindă atmosfera sau să-i facă pe oameni să hohotească de râs sau numai să-și relaxeze mușchii. Mai degrabă, umorul lui Dumnezeu este menit să elibereze omul de cinci mii de ani de robie și să nu mai fie legat niciodată din nou, astfel încât oamenii să poată accepta mai bine cuvintele lui Dumnezeu. Metoda lui Dumnezeu este „o lingură plină cu zahăr care ajută la înghițirea medicamentului”; El nu bagă cu forța medicamentul amar pe gâtul oamenilor. Există amărăciune în dulceață și, de asemenea, dulceață în amărăciune.

„Atunci când o licărire slabă de lumină începe să se arate la Răsărit, toți oamenii din univers, din acel motiv, își îndreaptă, pentru moment, atenția spre lumina de la Răsărit. Nemaifiind în continuare cufundată în somn, omenirea merge să observe sursa luminii estice, dar, din cauza limitelor puterii umane, nimeni nu poate vedea locul de unde provine lumina”. Aceasta este ceea ce se întâmplă peste tot în univers, nu doar printre fiii și poporul lui Dumnezeu. Cercurile religioase și necredincioșii experimentează cu toții această reacție. În momentul în care lumina lui Dumnezeu strălucește, inima fiecăruia se schimbă treptat, iar ei încep să descopere, fără să vrea, faptul că a trăi este lipsit de sens, că viața umană este lipsită de valoare. Oamenii nu urmăresc un viitor, nu se gândesc la ziua de mâine sau nu se îngrijorează de ea, ci, mai degrabă țin de ideea că ei ar trebui să mănânce și să bea mai mult cât timp mai sunt încă „tineri”, că totul se va fi meritat odată ce va veni ziua de pe urmă. Omul nu dorește deloc să pună lumea în ordine. Vigoarea iubirii omenirii pentru lume a fost furată în întregime de „diavol”, dar nimeni nu cunoaște care este rădăcina și tot ceea ce pot ei face este să alerge înainte și înapoi, informându-se unii pe alții, pentru că ziua lui Dumnezeu nu a venit încă. Într-o zi, toată lumea va vedea răspunsurile la toate tainele de nepătruns. Acesta este adevăratul înțeles al cuvintelor lui Dumnezeu că „omul se va trezi din somn și din vis și, doar atunci, își va da seama că ziua Mea se apropie încet în lume”. Când va veni timpul acela, toți oamenii care Îi aparțin lui Dumnezeu vor fi ca frunzele verzi „așteptând să-Mi consacre porțiunea lor individuală, în momentul în care Eu sunt pe pământ”. Atât de mulți din poporul lui Dumnezeu din China continuă încă să revină după ce Dumnezeu dă glas și, astfel, Dumnezeu spune: „însă, fără puterea de a modifica faptul îndeplinit, pot doar să aștepte ca Eu să pronunț sentința”. Vor mai exista încă unii, printre ei, care vor urma să fie eliminați – nu toți vor rămâne neschimbați. Mai degrabă, oamenii pot fi la nivelul standardelor doar după ce au trecut prin testare și, astfel, vor primi „certificate de calitate”; în caz contrar, ei vor deveni gunoaie pe grămada de fier vechi. Dumnezeu indică, în mod constant, starea reală a omului, deci omul simte, din ce în ce mai mult, tăinicia lui Dumnezeu. „Dacă El nu ar fi Dumnezeu, cum ar putea să știe atât de bine starea noastră adevărată?” Dar, din cauza slăbiciunii oamenilor, „În inimile oamenilor, Eu nu sunt nici sus, nici jos. În ceea ce-i privește pe oameni, este o chestiune de indiferență dacă Eu exist sau nu”. Oare nu tocmai starea tuturor oamenilor este cea care se potrivește cel mai bine cu realitatea? În ceea ce-i privește pe oameni, Dumnezeu există atunci când ei Îl caută și nu există atunci când nu Îl caută. Cu alte cuvinte, Dumnezeu există în inima oamenilor imediat ce ei au nevoie de ajutorul Lui, dar atunci când nu mai au nevoie, El nu mai există. Aceasta este ceea ce se află în inima oamenilor. În realitate, toți cei de pe pământ gândesc în acest fel, inclusiv toți ateii, a căror impresie despre Dumnezeu este, de asemenea, obscură și abstractă.

„De aceea, munții devin granițe între națiuni pe pământ, apele devin bariere pentru a ține oamenii despărțiți între pământuri, iar aerul devine cel care curge de la un om la altul, în spațiul de pe pământ.” Aceasta a fost lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu în timp ce a creat lumea. Menționând aici acest lucru este derutant pentru oameni: ar putea fi faptul că Dumnezeu vrea să creeze altă lume? Este corect să spunem: de fiecare dată când Dumnezeu vorbește, cuvintele Lui conțin creația, gestionarea și distrugerea lumii; doar că uneori este clar și, alteori, este ambiguu. Întreaga gestionare a lui Dumnezeu este întruchipată în cuvintele Sale; singura problemă este că oamenii nu le pot deosebi. Binecuvântarea lui Dumnezeu pentru oameni face credința lor să crească însutit. Din exterior, pare ca și cum Dumnezeu ar face o făgăduință oamenilor, dar, în esență, este o măsură pentru cerințele lui Dumnezeu față de poporul împărăției Sale. El îi va păstra pe cei care se conformează, iar cei care nu o fac vor fi înghițiți în calamitatea care va fi aruncată din Cer. „Tunetul asurzitor din cer îl doboară pe om; munții înalți, în timp ce se răstoarnă, îl îngroapă; fiarele sălbatice, în foamea lor, îl devorează; și oceanele care se ridică în talazuri se închid peste capul lui. Pe măsură ce umanitatea se implică într-un conflict fratricid, toți oamenii își vor căuta propria distrugere în calamitățile care se ridică din mijlocul umanității.” Acesta este „tratamentul special” care va fi administrat celor care nu îndeplinesc standardele, care, după aceea, nu vor fi mântuiți în Împărăția lui Dumnezeu. Cu cât Dumnezeu spune mai mult lucruri precum: „Voi, cu siguranță, sub îndrumarea luminii Mele, veți străpunge încleștarea forțelor întunericului. Cu siguranță, în mijlocul întunericului, nu veți pierde lumina care vă ghidează”, cu atât oamenii devin mai conștienți de propria lor respectabilitate și, astfel, ei au mai multă credință pentru a căuta o viață nouă. Dumnezeu le oferă oamenilor când ei cer de la El. Odată ce Dumnezeu îi expune într-o oarecare măsură, El Își schimbă modul de exprimare și folosește un ton de binecuvântare pentru a obține cele mai bune rezultate. Cererile făcute omului în acest fel produc rezultate mai concrete. Deoarece toți oamenii sunt dispuși să discute afaceri cu partenerii lor – toți sunt experți în afaceri – aceasta este exact ceea ce urmărește Dumnezeu când spune acest lucru. Deci ce este „Sinim”? Înțelesul lui Dumnezeu aici nu este Împărăția pe pământ, care este coruptă de Satana, ci, mai degrabă, este o adunare a tuturor îngerilor care au venit de la Dumnezeu. Cuvintele „hotărâți și de neclintit” sugerează că îngerii vor dărâma toate forțele Satanei și, astfel, Sinim va fi stabilit în întregul univers. Deci, înțelesul real al Sinimului este o adunare a tuturor îngerilor de pe pământ; aici se referă la cei de pe pământ. Deci, Împărăția care va exista mai târziu pe pământ va fi numită „Sinim” și nu „Împărăția”. Nu există nicio însemnătate reală a „Împărăției” pe pământ și, ea este, în fond, Sinim. Așadar, doar după legarea ei de înțelesul de Sinim, se poate cunoaște adevăratul sens al cuvintelor: „cu siguranță, veți emana slava Mea în întregul univers”. Acest lucru demonstrează clasificarea în viitor a tuturor oamenilor de pe pământ. Toți oamenii din Sinim vor fi împărați care guvernează toate popoarele de pe pământ după ce au suferit mustrare. Totul pe pământ va funcționa în mod normal datorită gestionării poporului Sinimului. Aceasta nu este altceva decât o schiță sumară a situației. Toți oamenii vor rămâne în Împărăția lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că ei vor fi lăsați în interiorul Sinimului. Oamenii de pe pământ vor fi capabili să comunice cu îngerii. Deci, cerul și pământul vor fi conectate sau, cu alte cuvinte, toți oamenii de pe pământ se vor supune și Îl vor iubi pe Dumnezeu, așa cum fac îngerii din cer. În acel moment, Dumnezeu Se va arăta deschis tuturor oamenilor de pe pământ și le va permite să vadă, cu ochiul liber, fața Lui adevărată, iar El Se va arăta oricând oamenilor.

Anterior:Capitolul 18

Următorul:Capitolul 20

S-ar putea să vă placă și