Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Capitolul 18

Toate cuvintele lui Dumnezeu conțin o parte din firea Sa; firea Lui nu poate fi pe deplin exprimată în cuvinte, deci, aceasta arată cât de multă bogăție există în El. Ceea ce oamenii pot vedea și atinge este, la urma urmei, limitat, la fel cum este și abilitatea oamenilor. Deși cuvintele lui Dumnezeu sunt clare, oamenii sunt incapabili să înțeleagă pe deplin. La fel ca aceste cuvinte: „Într-o lucire de fulger, fiecare animal este dezvăluit în adevărata sa formă. Tot astfel, iluminate de lumina Mea, ființele umane și-au recăpătat sfințenia pe care o aveau odinioară. O, de s-ar răsturna în sfârșit lumea coruptă a trecutului în apa murdară și, scufundându-se sub suprafața apei, s-ar dizolva în noroi!”. Toate cuvintele lui Dumnezeu conțin ființa Sa și, chiar dacă oamenii sunt toți conștienți de aceste cuvinte, ei nu le-au cunoscut niciodată înțelesul. În ochii lui Dumnezeu, toți cei care I se împotrivesc sunt dușmanii Săi, adică, cei care aparțin duhurilor rele sunt animale. De aici se poate observa situația actuală a bisericii. Toți oamenii se examinează pe ei înșiși sub iluminarea cuvintelor lui Dumnezeu fără a fi supuși lecțiilor de morală sau certării, fără a trece prin expulzarea directă sau printr-o parte a metodelor umane sau fără a fi scoși în evidență de către alți oameni și văd foarte clar, sub perspectiva unui „microscop”, cât de multă boală există, de fapt, în interiorul lor. În cuvintele lui Dumnezeu, fiecare fel de duh este clasificat și este descoperită forma originală a fiecăruia. Duhurile îngerilor devin din ce în ce mai iluminate și mai luminate, astfel, ceea ce a spus Dumnezeu, că ei „și-au recăpătat sfințenia pe care o aveau odinioară,” se bazează pe rezultatele finale obținute de Dumnezeu. Desigur, acum nu se poate realiza încă, pe deplin, aceasta – este doar o anticipare. Prin aceasta este văzută voia lui Dumnezeu și arată că un mare număr de oameni vor cădea în cuvintele lui Dumnezeu și vor fi înfrânți în procesul în care toți oamenii devin, treptat, sfinți. „Dizolvat în noroi,” care este menționat aici, nu este contradictoriu cu faptul că Dumnezeu distruge lumea cu foc, iar „fulgerul” se referă la mânia lui Dumnezeu. Când Dumnezeu va emite marea Sa mânie, întreaga lume va experimenta, drept urmare, tot felul de dezastre, ca de exemplu eruperea unui vulcan. Stând deasupra bolții cerești, se poate vedea că, pe pământ, se apropie zi de zi tot felul de calamități asupra întregii omeniri. Privind în jos de la înălțime, pământul este ca o varietate de scene înainte de un cutremur. Apa fierbinte și lava curg peste tot, munții se mișcă și lumina rece strălucește pretutindeni. Întreaga lume s-a scufundat în foc. Aceasta este scena în care Dumnezeu Își emite mânia și este timpul judecății Lui. Toți cei care sunt cu trup nu vor putea să scape. Astfel, războaiele între țări și conflictele dintre oameni nu vor fi necesare pentru a distruge întreaga lume, dar ea se va „bucura, în mod conștient,” de leagănul mustrării lui Dumnezeu. Nimeni nu va putea scăpa de ea și, unul câte unul, vor trece prin aceasta. După aceea, întregul univers va scânteia, din nou, cu o strălucire sfântă și întreaga omenire va începe iarăși o nouă viață. Și Dumnezeu Se va odihni deasupra universului și va binecuvânta, în fiecare zi, întreaga omenire. Cerul nu va fi insuportabil de pustiu, ci va recupera vitalitatea pe care nu a avut-o de la crearea lumii, iar „a șasea zi” va fi atunci când Dumnezeu va începe o nouă viață. Dumnezeu și omul vor intra, cu toții, în odihnă, iar universul nu va mai fi tulbure sau murdar, ci va câștiga reînnoirea. De aceea, Dumnezeu a spus: „Pământul nu mai este calm și tăcut, cerul nu mai este pustiu și trist”. În Împărăția cerurilor nu a existat niciodată nedreptate sau emoții umane sau oricare din firile corupte ale omenirii, deoarece nu este prezentă tulburarea Satanei. Toți oamenii sunt capabili să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu, iar viața în cer este o viață plină de bucurie. Toți cei din cer au înțelepciune și demnitatea lui Dumnezeu. Din cauza diferențelor dintre cer și pământ, cetățenii cerului nu sunt numiți de către Dumnezeu „oameni”, ci „duhuri”. Aceste două cuvinte au diferențe esențiale, iar acum, cei la care se face referire ca „oameni” au fost toți corupți de Satana, în timp ce „duhurile” nu au fost corupte. În cele din urmă, Dumnezeu va schimba toți oamenii de pe pământ pentru a avea caracteristicile duhurilor din cer, iar aceștia nu vor mai trece prin tulburarea Satanei. Acesta este sensul adevărat al cuvintelor: „Sfințenia Mea s-a dus peste tot în univers”. „Pământul, în starea sa primordială, aparține cerului, iar cerul este unit cu pământul. Omul este legătura care unește cerul cu pământul și, datorită sfințeniei sale, datorită reînnoirii sale, cerul nu mai este ascuns de pământ, iar pământul nu mai este tăcut față de cer.” Acest lucru este spus cu referire la oamenii care au duhurile îngerilor și, în acel moment, îngerii vor putea să coexiste din nou, în mod pașnic, să-și recapete starea inițială și să nu mai fie împărțiți între cele două tărâmuri ale cerului și pământului din cauza trupului. Îngerii de pe pământ vor putea să comunice cu îngerii din cer, oamenii de pe pământ vor cunoaște tainele cerului, iar îngerii din cer vor cunoaște secretele lumii umane. Cerul și pământul vor fi unite, fără nicio distanță între ele. Aceasta este frumusețea realizării Împărăției. Este ceea ce vrea Dumnezeu să îndeplinească, și este, de asemenea, ceva după care tânjesc toți oamenii și toate duhurile. Însă cei din lumea religioasă nu știu nimic despre aceasta. Ei doar Îl așteaptă pe Isus Mântuitorul pe un nor alb, pentru a le lua sufletele, lăsând „gunoiul” pretutindeni pe pământ (gunoiul se referă la cadavre). Nu aceasta este o noțiune a tuturor oamenilor? De aceea, Dumnezeu a spus: „Oare cum ar putea lumea religioasă să nu fie distrusă de autoritatea Mea pe pământ?”. Datorită realizării poporului lui Dumnezeu pe pământ, lumea religioasă va fi răsturnată. Acesta este adevăratul sens al cuvântului „autoritate” despre care a vorbit Dumnezeu. Dumnezeu a spus: „Există cineva care, în ziua Mea, să-Mi facă numele de rușine? Toate ființele umane își îndreaptă privirile respectuoase spre Mine și, în inima lor, Mă strigă în taină”. Aceasta este ceea ce a spus El despre consecințele distrugerii lumii religioase, care se va supune, în întregime, în fața tronului lui Dumnezeu datorită cuvintelor Sale și nu va mai aștepta ca norul alb să coboare sau să vegheze cerul, ci va fi cucerită înaintea tronului lui Dumnezeu. Prin urmare, „în inima lor, Mă strigă în taină”- acesta este rezultatul lumii religioase, care va fi cucerită, în întregime, de către Dumnezeu și doar acest lucru se numește atotputernicia lui Dumnezeu – doborând oamenii religioși, cei mai răzvrătiți din omenire, astfel încât, ei nu-și vor mai păstra niciodată propriile noțiuni, ci Îl vor cunoaște pe Dumnezeu.

Deși cuvintele lui Dumnezeu au prezis, în mod repetat, frumusețea Împărăției, au vorbit despre diferitele ei aspecte și au descris-o din perspective diferite, ele încă nu pot exprima pe deplin fiecare condiție din Epoca Împărăției, deoarece, capacitatea oamenilor de a primi este prea deficitară. Toate cuvintele vorbirilor Lui au fost rostite, dar oamenii nu s-au uitat la ele printr-o lentilă, ceea ce a făcut ca oamenii să fie încă neclari și să nu înțeleagă și chiar să fie zăpăciți și confuzi. Acesta este cel mai mare defect al trupului. Deși, în inimile lor, oamenii doresc să-L iubească pe Dumnezeu, ei I se împotrivesc din cauza tulburării lui Satana, deci, Dumnezeu a atins, în repetate rânduri, inimile indiferente și stupide ale oamenilor, astfel încât ele să poată reînvia. Tot ceea ce Dumnezeu expune este urâțenia Satanei, deci, cu cât sunt mai aspre cuvintele Lui, cu atât este mai rușinat Satana și, cu atât sunt mai capabile inimile oamenilor să nu fie legate și dragostea oamenilor să poată fi trezită. Acesta este modul în care lucrează Dumnezeu. Deoarece Satana a fost expus și deoarece i-au fost ghicite intențiile, nu mai îndrăznește să ocupe inimile oamenilor și, astfel, îngerii nu mai sunt deranjați. În felul acesta, ei Îl iubesc pe Dumnezeu cu toată inima și mintea lor. Ei doar atunci arată că adevăratul lor caracter Îi aparține lui Dumnezeu și că ei Îl iubesc pe Dumnezeu. Doar pe această cale, ei pot realiza voia lui Dumnezeu. „În inimile lor, a fost stabilit un loc pentru Mine. Nu Mă voi mai întâlni cu dezgustul sau renunțarea printre oameni, căci lucrarea Mea cea mare a fost deja îndeplinită și nu mai este zădărnicită.” Acesta este înțelesul a ceea ce a fost descris mai sus. Din cauza tulburării lui Satana, oamenii nu sunt capabili să găsească timp pentru a-L iubi pe Dumnezeu, ei sunt întotdeauna încurcați de lucrurile lumii și sunt amăgiți de Satana, astfel încât ei acționează din confuzie. De aceea, Dumnezeu a spus că omenirea a „trecut prin atâtea greutăți ale vieții, atâtea nedreptăți de la lume, atâtea urcușuri și coborâșuri ale lumii, dar acum ei locuiesc în lumina Mea. Cine nu plânge la nedreptățile de ieri?”. După ce oamenii au auzit aceste cuvinte, ei se simt ca și cum Dumnezeu ar fi partenerul lor de suferință, i-ar compătimi și, în acel moment, Și-ar vărsa năduful pe om. Ei simt, dintr-o dată, durerea lumii umane și gândesc: „Nu este acest lucru adevărat – eu nu m-am bucurat niciodată de nimic în lume. De când am ieșit din pântecul mamei mele și până acum, am experimentat viața umană și nu am câștigat nimic, dar am suferit extrem de mult. Este chiar o viață goală! Iar acum sunt atât de corupt de Satana! O! Dacă nu ar fi mântuirea lui Dumnezeu, când va sosi momentul morții mele, oare nu voi fi trăit o viață întreagă în zadar? Oare are viața omului vreo însemnătate? Nu este de mirare că Dumnezeu a spus că totul este pustiu sub soare. Dacă Dumnezeu nu m-ar lumina astăzi, eu aș fi în continuare în întuneric. Este atât de jalnic!”. Când se gândesc la acest lucru, ei consideră oarecum în sinea lor: „Dacă nu pot câștiga făgăduința lui Dumnezeu, cum pot eu continua să experimentez viața?”. Toată lumea care va citi aceste cuvinte, va plânge zdravăn la rugăciune. Aceasta este psihologia umană. Dacă spui că cineva poate citi aceasta fără să aibă nicio reacție, acest lucru este pur și simplu imposibil, decât dacă acea persoană are o tulburare psihică. Dumnezeu dezvăluie, în fiecare zi, stările multor feluri de oameni. Câteodată, El dă frâu liber plângerilor, în numele lor. Uneori, El îi ajută pe oameni să depășească și să treacă printr-o anumită situație. Alteori, El atrage atenția, în locul oamenilor, asupra transformărilor lor. În caz contrar, oamenii nu ar ști cât de ample ar fi viețile lor. Uneori, Dumnezeu atrage atenția asupra experiențelor oamenilor în realitate, iar, alteori, El le evidențiază imperfecțiunile și defectele. Câteodată, El le face noi cerințe și, uneori, le atrage atenția asupra gradului lor de înțelegere despre El. Cu toate acestea, Dumnezeu a spus, de asemenea: „Am auzit cuvintele rostite din inimă și povestirile spuse de atât de mulți oameni despre experiențele dureroase în mijlocul suferinței. Am văzut atât de mulți, în cele mai disperate situații, care și-au oferit, fără greș, loialitatea față de Mine și am privit atât de mulți, în timp ce mergeau pe cărarea stâncoasă, luptându-se să găsească o cale de ieșire”. Aceasta este o descriere a caracterelor pozitive. În fiecare episod al „dramei istorice” au fost atât personaje pozitive, cât și negative, astfel că, după aceea, Dumnezeu a dezvăluit și urâțenia personajelor negative. Astfel, doar prin contrastul „trădătorilor”, sunt dezvăluite loialitatea neclintită și curajul neînfricat al „oamenilor drepți”. În toate viețile oamenilor există elemente negative și, fără excepție, elemente pozitive. Dumnezeu dezvăluie, în aceste două ipostaze, adevărul despre toți oamenii, astfel încât trădătorii își vor pleca capetele și-și vor recunoaște păcatele astfel încât oamenii curați la suflet vor continua, încurajați fiind, să fie loiali. Semnificația implicită a cuvintelor lui Dumnezeu este foarte profundă. Uneori, oamenii se îndoaie de râs după ce le citesc și, câteodată, își pleacă capetele în tăcere. Uneori, ei se lasă pradă amintirilor, alteori plâng amarnic și își recunosc păcatele, uneori bâjbâie și alteori caută. În ansamblu, există transformări în reacțiile oamenilor datorită diferitelor fundale ale cuvintelor lui Dumnezeu. Când o persoană citește cuvintele lui Dumnezeu, uneori, spectatorii pot chiar să creadă, în mod eronat, că acea persoană este un bolnav psihic. Ai putea să te uiți la: „Și, astfel, nu mai sunt dispute controversate și, urmând cuvintele care ies de la Mine, feluritele „arme” ale epocii moderne sunt, de asemenea, retrase”. Cuvântul „arme” este o glumă suficientă pentru o zi întreagă, iar oamenii, fără să-și dea seama, atunci când se gândesc la „arme”, se vor amuza în secret. Nu-i așa? Oare tu nu ai râde din cauza aceasta?

Când râzi, nu uita să înțelegi cerințele lui Dumnezeu de la omenire și nu uita să vezi condițiile reale ale bisericii: „Întreaga omenire a revenit la normal și a început o viață nouă. Existând în noul mediu, un număr considerabil de oameni se uită în jurul lor, simțindu-se ca și cum ar fi intrat într-o lume nou-nouță și, din acest motiv, ei nu se pot adapta imediat la mediul lor actual sau nu se pot îndrepta direct spre calea cea dreaptă”. Acestea sunt condițiile reale actuale ale bisericii. Nu fi prea îngrijorat pentru intrarea imediată a tuturor oamenilor pe calea cea dreaptă. Imediat ce lucrarea Duhului Sfânt a progresat până la un anumit pas, toți oamenii vor intra în ea, fără să-și dea seama. Când vei înțelege esența cuvintelor lui Dumnezeu, vei ști la ce pas a lucrat Duhul Său. Voia lui Dumnezeu este: „Eu doar administrez, în funcție de faptele sale nedrepte, o măsură adecvată de «educație», pentru a permite mai bine tuturor să ajungă pe calea cea dreaptă”. Acesta este modul lui Dumnezeu de a vorbi și de a lucra și este, de asemenea, cărarea particulară de practică a omenirii. După aceasta, El a indicat, pentru oameni, una dintre stările omenirii: „Dacă ființele umane nu sunt dornice să se bucure de fericirea supremă care este în Mine, tot ce pot Eu face este să aprob dorințele lor și să-i trimit în Adânc.” Dumnezeu a vorbit cuprinzător și a lăsat oamenii fără nicio șansă de a se plânge. Aceasta este exact ceea ce este diferit între Dumnezeu și om. Dumnezeu vorbește mereu cu omul, în mod deschis și liber. Sinceritatea Lui poate fi văzută în fiecare dintre cuvintele Sale, făcându-i pe oameni să se pună în locul Său și, de asemenea, determinându-i să poată „să-și pună sufletul pe tavă” pentru ca Dumnezeu să vadă ce caracter are fiecare. Dumnezeu nu a aplaudat niciodată credința sau dragostea unei persoane, însă, a făcut întotdeauna cerințe oamenilor și le-a expus urâțenia. Acest lucru arată cât de mică „statură” au oamenii și cât de deficitară este „constituţia” lor. Ei trebuie să facă mai mult „exercițiu” pentru a se revanșa pentru acest lucru, de aceea Dumnezeu întotdeauna Se mânie pe oameni. Într-o zi, când Dumnezeu va fi dezvăluit întregul adevăr despre omenire, oamenii vor fi compleți, iar Dumnezeu va fi în largul Său. Oamenii nu-L vor mai înșela pe Dumnezeu, iar El nu-i va mai „educa”. După aceea, oamenii vor putea să „se descurce singuri”, dar acum nu este timpul. Mai există încă multe care sunt „contrafăcute” în oameni, deci, ei au nevoie de câteva runde de examinare și să fie stabilite mai multe „puncte de control” pentru ca „taxele” omenirii să poată fi plătite la fiecare punct de control. Dacă există încă bunuri contrafăcute, atunci, acestea vor fi confiscate și nu pot fi vândute, iar apoi, acel lot de mărfuri ilegale va fi distrus. Nu este acesta un lucru bun de făcut?

Anterior:Capitolul 17

Următorul:Capitolul 19