Nu știu dacă oamenii au observat că a fost vreo schimbare în cuvintele de astăzi. Unii oameni poate că au văzut puțin, însă nu îndrăznesc să fie siguri. Poate că alții nu au perceput nimic. De ce a existat o așa mare diferență între cuvintele lui Dumnezeu din a douăsprezecea și a cincisprezecea zi a lunii? V-ați gândit la asta? Care este părerea voastră? Ați priceput ceva din toate cuvintele lui Dumnezeu? Care a fost lucrarea principală făcută între doi aprilie și cincisprezece mai? De ce astăzi oamenii sunt neștiutori și la fel de dezorientați de parcă ar fi fost loviți peste cap cu un ciomag? De ce nu există astăzi nicio rubrică intitulată „Scandaluri ale oamenilor Împărăției”? Pe data de doi și de patru aprilie, Dumnezeu nu a atras atenția asupra stării omului; tot astfel, în cele câteva zile după ziua de astăzi, El nu a atras atenția asupra stării omului – de ce oare? Există cu siguranță aici o enigmă nerezolvată – de ce a fost o întoarcere de 180 de grade? Mai întâi, să vorbim puțin despre motivul pentru care Dumnezeu a vorbit astfel. Să ne uităm la primele cuvinte ale lui Dumnezeu, în care El nu a pierdut timpul în a spune: „De îndată ce începe lucrarea nouă”. Această sintagmă îți permite mai întâi să înțelegi că lucrarea lui Dumnezeu a intrat într-un nou început, că El a început încă o dată o lucrare nouă. Asta arată că mustrarea se apropie de sfârșit; se poate spune că s-a intrat deja în punctul culminant al mustrării și astfel, trebuie să profitați cât mai mult de timpul vostru pentru a experimenta așa cum se cuvine lucrarea din vremea mustrării, așa încât să nu rămâneți în urmă și să nu fiți abandonați. Aceasta este toată lucrarea omului și ea presupune ca omul să facă tot ce-i stă în putință să coopereze. Când mustrarea este înlăturată în întregime, Dumnezeu începe să Se angajeze în următoarea parte a lucrării Sale, pentru că Dumnezeu spune: „[…] așa Eu am continuat să-Mi îndeplinesc lucrarea printre oameni […]. În acest moment, inima Mea este plină de o mare încântare, pentru că am câștigat o parte din oameni, și astfel „afacerea” Mea nu mai este în criză economică; nu mai constă în cuvinte goale”. În timpurile trecute, oamenii au văzut intenția urgentă a lui Dumnezeu în cuvintele Sale și, e chiar adevărat că, astăzi, Dumnezeu Își face lucrarea cu o viteză mai mare. Pentru om, lucrurile nu par să fie întru totul în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu – însă pentru Dumnezeu, lucrarea Lui s-a terminat deja. Fiindcă modul de a gândi al oamenilor este prea întortocheat, viziunea lor asupra lucrurilor este deseori prea complicată. Oamenii sunt prea exigenți cu oamenii, însă Dumnezeu nu cere așa mult de la om și, din acest motiv, se poate vedea cât de mare este discrepanța dintre Dumnezeu și om. Noțiunile oamenilor sunt dezvăluite în tot ceea ce face Dumnezeu. Nu este faptul că Dumnezeu face cereri mari de la oameni și oamenii sunt incapabili să le realizeze, ci că oamenii fac cereri mari lui Dumnezeu și Dumnezeu nu este capabil să le îndeplinească. Deoarece, după tratament, există sechele în omenirea care a fost coruptă de Satana timp de câteva mii de ani, oamenii au avut întotdeauna astfel de cereri înalte de la Dumnezeu și nu sunt câtuși de puțin îngăduitori, profund temători că Dumnezeu nu este mulțumit. Astfel, faptul că oamenii nu se ridică la înălțimea sarcinii în multe lucruri este un fel de a se supune mustrării de sine; ei suportă consecințele propriilor acțiuni – aceasta este o suferință absolută. Din greutățile suferite de oameni, peste 99% sunt disprețuite de Dumnezeu. Ca să spunem lucrurilor pe nume, nimeni nu a suferit cu adevărat pentru Dumnezeu. Oamenii toți suportă consecințele propriilor acțiuni – și această etapă a mustrării, desigur, nu este o excepție; ea este un pahar amar preparat de om pe care îl ridică el însuși la gură pentru a-l bea. Deoarece scopul real al mustrării de către Dumnezeu nu le-a fost arătat oamenilor, deși există o parte din oameni care sunt blestemați, asta nu reprezintă mustrare. O parte din oameni sunt binecuvântați, însă aceasta nu înseamnă că ei vor fi binecuvântați în viitor. Oamenilor li se pare că Dumnezeu este un Dumnezeu care nu-Și ține cuvântul. Nu fi nerăbdător! Aceste cuvinte ar putea fi un pic exagerate, dar nu fi negativ. Ceea ce vorbesc Eu are o oarecare legătură cu suferința omului, dar cred că trebuie să construiești o relație bună cu Dumnezeu. Ar trebui să-I dai mai multe „daruri” – acest lucru Îl va face în mod sigur fericit. Am încredere că Dumnezeu îi iubește pe cei care-I dau „daruri”. Crezi că sunt corecte aceste cuvinte?

Până acum, în ce măsură ați renunțat la perspectivele voastre? Lucrarea lui Dumnezeu se va termina în curând, așa că sigur aproape ați renunțat la perspectivele voastre, da? Puteți la fel de bine să vă cercetați: întotdeauna vă place să vă ridicați, înălțându-vă singuri și etalându-vă – ce-i asta? Astăzi, Eu încă nu știu care sunt perspectivele oamenilor. Dacă oamenii chiar trăiesc înghițiți de marea suferinței, când trăiesc în mijlocul rafinării greutăților sau sub amenințarea diferitelor instrumente de tortură sau trăiesc în momentul respingerii de către toți oamenii, privind în sus la cer și oftând adânc, în gândurile lor în astfel de momente ei ar putea, probabil, să renunțe la perspectivele lor. Acest lucru se datorează faptului că toți oamenii caută o utopie nepământeană când sunt în situații disperate și nimeni, în circumstanțe confortabile, nu a renunțat niciodată să-și urmărească visul frumos. Nu știu dacă această afirmație corespunde realității, însă aș vrea ca acest lucru să nu fie în inimile oamenilor. Încă vă mai doriți să fiți răpiți cât sunteți în viață? Încă doriți să vă schimbați forma în trup? Nu știu dacă sunteți în asentiment în această privință, dar Eu am simțit întotdeauna că acest lucru este nerealist – astfel de gânduri par prea extravagante. Oamenii spun lucruri de genul: „Renunță la perspectivele tale, fii mai realist”. Ceri ca oamenii să renunțe la gândurile de a fi binecuvântați – dar tu? Îi faci pe alții să renunțe la gândurile lor de a fi binecuvântați în timp ce tu însuți cauți binecuvântări? Nu le permiți altora să caute binecuvântări, timp în care te gândești la ele în secret – ce face asta din tine? Un escroc! Când acționezi astfel, nu este conștiința ta sub acuzație? În inima ta, nu te simți vinovat? Nu ești un șarlatan? Tu scoți la iveală cuvintele din inimile altora, dar nu spui nimic despre cele din propria ta inimă – ce gunoi fără valoare ești! Mă întreb ce gândiți în inimile voastre când vorbiți – ar putea Duhul Sfânt să nu vă facă reproșuri? Nu vă tulbură acest lucru respectul de sine? Chiar nu știți ce e bine pentru voi! Toți ați fost mereu la fel ca Dl. Nanguo – impostori. Nu e de mirare că Dumnezeu a pus „să se ofere” din „ei sunt dispuși «să se ofere»” între ghilimele. Dumnezeu cunoaște omul ca pe dosul mâinii Sale și, indiferent cât de iscusită este înșelăciunea omului – chiar dacă nu se dă de gol prin nimic și fața nu i se înroșește, nici inima nu-i bate cu putere – ochii lui Dumnezeu sunt strălucitori, astfel că omul a avut întotdeauna probleme să scape de privirea lui Dumnezeu. E ca și cum Dumnezeu are viziune cu raze X și poate vedea organele interne ale omului, ca și cum poate să determine ce grupă sanguină au oamenii, fără analize. Așa este înțelepciunea lui Dumnezeu și nu poate fi imitată de om. După cum spune Dumnezeu: „De ce am făcut atât de multă lucrare și, totuși, nu există nicio dovadă a acesteia în oameni? Nu am depus efort suficient?” Cooperarea omului cu Dumnezeu este prea deficitară și se poate spune că există prea multe lucruri negative în om și se întâmplă rar să vezi ceva pozitivitate în oameni. Doar ocazional se vede puțină pozitivitate, dar este prea întinată. Aceasta arată cât de multă iubire pentru Dumnezeu este în inimile oamenilor; e ca și cum ar exista în inimile lor doar o parte din câteva sute de milioane de iubire pentru Dumnezeu, din care 50% este încă pătată. De aceea Dumnezeu spune că nu câștigă nicio dovadă în om. Tocmai din cauza răzvrătirii omului, tonul cuvintelor lui Dumnezeu este așa de crud și insensibil. Deși Dumnezeu nu vorbește cu omul despre vremurile trecute, oamenii vor întotdeauna să se lase în voia amintirilor pentru a se etala înaintea lui Dumnezeu și vor să vorbească întotdeauna despre vremurile trecute – totuși Dumnezeu nu a tratat niciodată ziua de ieri a omului ca pe ziua de azi; în schimb, El abordează oamenii de astăzi din perspectiva zilei de azi. Aceasta este atitudinea lui Dumnezeu și, aici, Dumnezeu afirmă aceste cuvinte în mod clar pentru a-i împiedica pe oameni să spună în viitor că Dumnezeu este prea irațional. Pentru că Dumnezeu nu face lucruri lipsite de scrupule, ci le povestește oamenilor despre fapte adevărate, ca nu cumva oamenii să nu poată sta neclintiți – căci omul, la urma urmei, este slab. După ce ați auzit aceste cuvinte, ce ziceți: sunteți dispuși să ascultați și să vă supuneți și să nu vă mai gândiți la acest lucru?

Cele de mai sus sunt pe lângă subiect; nu contează dacă se discută sau nu despre ele. Sper să nu vă supărați, pentru că Dumnezeu a venit să facă lucrarea cuvintelor și Îi place să converseze despre tot ce e sub soare. Dar sper că totuși le veți citi și nu veți ignora aceste cuvinte. Ce spuneți? Ați face asta? Tocmai s-a spus că în cuvintele de astăzi, Dumnezeu a dezvăluit informații noi: metoda prin care Dumnezeu lucrează este pe cale să se schimbe. Ca atare, haideți să luăm ca temă de discuție acest subiect fierbinte. Se poate spune că toate cuvintele de astăzi profețesc chestiuni viitoare și descriu rânduielile lui Dumnezeu pentru următoarea etapă a lucrării Sale. Dumnezeu aproape Și-a terminat lucrarea asupra oamenilor bisericii, iar după aceea Se va arăta înaintea tuturor oamenilor cu mânie. După cum spune Dumnezeu: „Voi face ca oamenii de pe pământ să-Mi recunoască faptele, voi face ca faptele Mele să fie dovedite înaintea „scaunului de judecată” și voi face ca acestea să fie recunoscute printre oamenii de pe întreg pământul, și-i voi face pe toți să cedeze.” Ați văzut ceva în aceste cuvinte? În aceasta se află rezumatul părții viitoare a lucrării lui Dumnezeu. Mai întâi, Dumnezeu va face ca toți câinii de pază care exercită puterea politică să fie convinși în mod sincer și să se retragă de pe scena istoriei din proprie inițiativă, ca să nu mai lupte niciodată pentru statut și niciodată să nu se mai angajeze în uneltiri și intrigi. Această lucrare trebuie îndeplinită prin intermediul diferitelor dezastre stârnite de Dumnezeu pe pământ. Totuși, Dumnezeu nu Se va arăta. În acest moment, țara marelui balaur roșu va fi încă o țară a murdăriei și, prin urmare, Dumnezeu nu Se va arăta, ci pur și simplu va ieși la iveală prin mustrare. Aceasta este firea dreaptă a lui Dumnezeu, de care nimeni nu poate scăpa. În acest timp, toți cei ce locuiesc în țara marelui balaur roșu vor suferi calamități, ceea ce include, firește, și împărăția de pe pământ (biserica). Este tocmai momentul în care faptele se abat asupra oamenilor. Prin urmare, toți oamenii experimentează asta și niciunul nu poate scăpa. Acest lucru a fost predeterminat de Dumnezeu. Tocmai din cauza acestei etape a lucrării, Dumnezeu spune: „Acum este timpul pentru îndeplinirea planurilor mărețe.” Din cauză că în viitor nu va exista nicio biserică pe pământ și, din cauza sosirii dezastrelor, oamenii vor fi capabili să se gândească numai la ce e înaintea lor, neglijând tot restul și le va fi dificil să se bucure de Dumnezeu în timpul dezastrelor. Astfel, oamenilor li se cere să-L iubească pe Dumnezeu în mod liber și deplin în timpul acestei perioade minunate, astfel încât să nu rateze șansa. Când acest fapt va trece, Dumnezeu îl va fi învins cu desăvârșire pe marele balaur roșu și, astfel, lucrarea poporului lui Dumnezeu de a aduce mărturie pentru El va fi ajuns la sfârșit; după aceea Dumnezeu va începe următoarea etapă a lucrării, devastând țara marelui balaur roșu și răstignind în cele din urmă oamenii din tot universul cu capul în jos pe cruce, după care va distruge întreaga omenire – acestea sunt etapele viitoare ale lucrării lui Dumnezeu. Astfel, ar trebui să căutați să-L iubiți din toată inima pe Dumnezeu în acest mediu pașnic. În viitor, nu veți mai avea oportunități să-L iubiți pe Dumnezeu, pentru că oamenii au oportunitatea să-L iubească pe Dumnezeu doar în trup; când trăiesc în altă lume, nimeni nu va vorbi despre a-L iubi pe Dumnezeu. Nu este aceasta responsabilitatea unei ființe create? Și cum ar trebui deci să-L iubiți pe Dumnezeu în zilele vieții voastre? Te-ai gândit vreodată la asta? Aștepți până când vei muri ca să-L iubești pe Dumnezeu? Nu sunt acestea vorbe goale? Astăzi, de ce nu urmărești să-L iubești pe Dumnezeu? Poate fi iubirea de Dumnezeu, în timp ce ești ocupat, iubire adevărată pentru Dumnezeu? Motivul pentru care se spune că această etapă a lucrării lui Dumnezeu se va termina în curând este pentru că Dumnezeu are deja mărturie înaintea Satanei. Astfel, nu e nevoie ca omul să facă ceva; omului i se cere doar să urmărească a-L iubi pe Dumnezeu în anii în care trăiește – aceasta este cheia. Fiindcă cerințele Lui nu sunt mari și, mai mult, fiindcă există o neliniște arzătoare în inima Lui, Dumnezeu a dezvăluit rezumatul următoarei etape a lucrării înainte ca această etapă a lucrării să se termine complet, ceea ce arată în mod clar cât timp mai este; dacă Dumnezeu nu ar fi fost neliniștit în inima Lui, oare ar fi rostit aceste cuvinte așa devreme? Dumnezeu lucrează în acest fel tocmai pentru că timpul este scurt. Este de dorit să-L puteți iubi pe Dumnezeu cu toată inima, cu toată mintea și cu toată puterea voastră, la fel cum vă prețuiți propria viață. Nu este aceasta o viață de cea mai mare însemnătate? Unde altfel v-ați putea duce să căutați semnificația vieții? Nu cumva ești prea orb? Ești dispus să-L iubești pe Dumnezeu? Este Dumnezeu vrednic de dragostea omului? Sunt oamenii vrednici de adorarea omului? Deci, ce ar trebui să faci? Iubește-L pe Dumnezeu cu îndrăzneală, fără rezerve și vezi ce îți va face Dumnezeu. Vezi dacă te va ucide. În concluzie, sarcina de a-L iubi pe Dumnezeu este mai importantă decât a copia și a scrie lucruri pentru Dumnezeu. Ar trebui să pui pe primul loc ceea ce este cel mai important, astfel încât viața ta să poată avea mai multă valoare și să fie plină de fericire, iar apoi ar trebui să aștepți „sentința” lui Dumnezeu pentru tine. Mă întreb dacă planul tău include a-L iubi pe Dumnezeu. Aș vrea ca planurile fiecăruia să devină obiecte ale îndeplinirii de către Dumnezeu și ca toate să devină realitate.