Capitolele 44 și 45
Din momentul în care Dumnezeu i-a spus omului despre „iubirea pentru Dumnezeu” – cea mai profundă dintre toate lecțiile – El S-a concentrat să vorbească despre acest subiect în „cuvântările celor șapte Duhuri”, determinându-i pe toți oamenii să încerce să cunoască deșertăciunea vieții umane și, astfel, să scoată la iveală iubirea adevărată din ei. Câtă dragoste pentru Dumnezeu au cei care există în etapa actuală? Știți? Nu există limite pentru lecția „iubirii față de Dumnezeu”. Ce tip de înțelegere au toți oamenii despre cunoașterea vieții umane? Care este atitudinea lor față de a-L iubi pe Dumnezeu? Sunt dispuși ei sau nu? Urmează ei masele mari sau detestă trupul? Toate acestea sunt lucruri pe care ar trebui să le clarificați și să le înțelegeți. Nu există chiar nimic în interiorul oamenilor? „Vreau ca omul să Mă iubească cu adevărat, dar astăzi, oamenii tot lenevesc, incapabili să-Mi dea iubire adevărată. În imaginația lor, ei cred că dacă Îmi dau adevărata lor iubire, vor rămâne fără nimic.” În aceste cuvinte, ce înseamnă mai exact „iubire adevărată”? De ce Dumnezeu cere în continuare iubirea adevărată a oamenilor, în această epocă când „toți oamenii Îl iubesc pe Dumnezeu”? Astfel, intenția lui Dumnezeu este aceea de a cere omului să scrie sensul iubirii adevărate pe o foaie de răspuns și, astfel, aceasta este tocmai tema pentru acasă pe care Dumnezeu a planificat-o pentru om. În ceea ce privește această etapă de astăzi, chiar dacă Dumnezeu nu cere mult omului, oamenii tot trebuie să atingă cerințele inițiale ale lui Dumnezeu pentru om; cu alte cuvinte, ei încă au de investit toată puterea lor în a-L iubi pe Dumnezeu. Astfel, în lipsa lor de chef, Dumnezeu continuă să aibă cerințe de la oameni, până când această lucrare va avea un efect, și El va câștiga gloria în această lucrare. Într-adevăr, lucrarea de pe pământ este încheiată de iubirea pentru Dumnezeu. Astfel, numai atunci când Dumnezeu Își încheie lucrarea Îi arată El omului cea mai importantă lucrare. Dacă, în momentul în care se sfârșește lucrarea Sa, El dă omului moarte, ce s-ar alege de om, ce s-ar alege de Dumnezeu și ce s-ar alege de Satana? Numai atunci când iubirea omului de pe pământ este obținută se poate spune că „Dumnezeu a cucerit omul”. Dacă nu, oamenii ar spune că Dumnezeu îl hărțuiește pe om și Dumnezeu ar fi făcut, astfel, de ocară. Dumnezeu nu ar fi atât de nesăbuit încât să-Și încheie lucrarea fără o șoaptă. Astfel, când lucrarea Sa urmează să se termine în curând, apare un val de pasiune pentru Dumnezeul iubitor, iar a-L iubi pe Dumnezeu devine o problemă de actualitate. Bineînțeles, această iubire a lui Dumnezeu nu este întinată de om, este o iubire curată, ca iubirea unei soții credincioase pentru soțul ei sau ca iubirea lui Petru. Dumnezeu nu vrea iubirea lui Iov și Pavel, ci iubirea lui Isus pentru Iahve, iubirea dintre Tatăl și Fiul: „doar a se gândi la Tatăl, fără a lua în considerare pierderile sau câștigurile personale, a-L iubi doar pe Tatăl și pe nimeni altcineva și necerând nimic altceva”. Este omul capabil de acest lucru?
Dacă noi vă comparăm cu ceea ce a făcut Isus, El care nu era de o umanitate completă, ce gândim? Cât de departe ați ajuns în umanitatea voastră completă? Sunteți capabili să realizați o zecime din ceea ce a făcut Isus? Sunteți destoinici să mergeți la cruce pentru Dumnezeu? Poate inima voastră iubitoare de Dumnezeu să aducă rușine asupra Satanei? Și cât de mult din inima voastră care-l iubește pe om ați înlăturat? A fost înlocuită ea cu iubirea pentru Dumnezeu? Chiar suferiți totul pentru iubirea față de Dumnezeu? Gândiți-vă preț de un moment la Petru, care a trăit în trecut, și apoi uitați-vă la voi, care sunteți de astăzi – există, într-adevăr, o mare discrepanță; sunteți nepotriviți să stați înaintea lui Dumnezeu. Înlăuntrul vostru există mai multă iubire față de Dumnezeu sau mai multă iubire față de diavol? Aceasta ar trebui să fie plasată alternativ pe partea stângă și dreaptă a balanței, ca să vedeți care dintre ele este mai sus – cât de multă iubire pentru Dumnezeu este cu adevărat în voi? Sunteți pregătiți să muriți înaintea lui Dumnezeu? Motivul pentru care Isus a fost capabil să stea pe cruce a fost că experiențele Sale de pe pământ erau suficiente pentru a aduce rușine asupra Satanei și numai din acel motiv Dumnezeu Tatăl I-a permis cu îndrăzneală să finalizeze acea etapă a lucrării; aceasta a fost din cauza greutăților pe care le suferise și a inimii Sale iubitoare de Dumnezeu. Dar voi nu sunteți atât de destoinici. Așadar, trebuie să continuați să experimentați, să ajungeți să-L aveți în inima voastră pe Dumnezeu și nimic altceva – puteți să realizați acest lucru? Din aceasta, se poate vedea cât de mult Îl urăști pe Dumnezeu și cât de mult Îl iubești pe Dumnezeu. Nu e vorba că Dumnezeu este prea exigent față de om, ci că omul nu muncește din greu. Nu este aceasta realitatea situației? Dacă nu, cât de mult din ceea ce este atrăgător ai descoperi în Dumnezeu și cât de mult din ceea ce este detestabil ai găsi în tine însuți? Ar trebui să acorzi o atenție deosebită acestor lucruri. Este corect să spunem că doar câțiva de sub ceruri Îl iubesc pe Dumnezeu – dar poți fi tu un pionier, să dobori recordul mondial și să-L iubești pe Dumnezeu? Dumnezeu nu cere nimic omului. Nu poate omul să-I ofere ceva onoare în această privință? Nu ești capabil să realizezi nici măcar acest lucru? Ce altceva mai rămâne de spus?