Cum lucrează Dumnezeu asupra omului? Ai înțeles asta? Îți este limpede? Și cum lucrează El în biserică? Cum înțelegi tu aceste lucruri? Te-ai gândit vreodată la aceste întrebări? Ce dorește El să înfăptuiască prin lucrarea Lui în biserică? Îți sunt clare toate aceste lucruri? Dacă nu, atunci tot ce faci este zadarnic și gol! Aceste cuvinte ți-au atins inima? Doar a face progrese active fără a se retrage în mod pasiv – poate fi asta la înălțimea intențiilor lui Dumnezeu? Este suficientă cooperarea nesăbuită? Ce ar trebui făcut dacă ești nelămurit în privința viziunilor? Ar fi în regulă să nu cauți? Dumnezeu spune: „Cândva, Mi-am asumat o lucrare de amploare printre oameni, însă ei nu au băgat de seamă și așa, a trebuit să-Mi folosesc cuvintele pentru a o dezvălui lor, puțin câte puțin. Cu toate acestea, oamenii tot nu au putut să-Mi înțeleagă cuvintele și au rămas neștiutori cu privire la scopul planului Meu.” Ce înseamnă aceste cuvinte? V-ați gândit vreodată la scopul acesta? Oare chiar a făcut Dumnezeu asta orbește, fără nicio țintă? Ce rost ar avea asta? Dacă acest scop îți este neclar și de neînțeles, atunci cum se poate dobândi cooperarea autentică? Dumnezeu spune că toate lucrurile pe care le urmărește umanitatea sunt pe mările nețărmurite, printre cuvinte și doctrine goale. Cât despre ceea ce urmăriți voi, până și tu ești incapabil să spui cărei categorii aparțin. Ce vrea Dumnezeu să realizeze în om? Ar trebui să fii lămurit în privința tuturor acestor lucruri. Să fie oare numai pentru a-l face de rușine pe marele balaur roșu pe partea negativă? Oare după ce l-a făcut de rușine pe marele balaur roșu, ar merge Dumnezeu cu mâna goală în munți să trăiască acolo retras? Atunci, ce vrea Dumnezeu? Vrea El cu adevărat inima omului? Sau vrea El viața lui? Sau bogăția și bunurile lui? La ce bun sunt acestea? Lui Dumnezeu nu Îi sunt de niciun folos. A făcut Dumnezeu atât de multă lucrare asupra omului doar ca să-l folosească drept dovadă a victoriei Lui împotriva Satanei, astfel încât să-Și poată manifesta „capacitățile”? N-ar părea atunci Dumnezeu chiar „îngust la minte”? Este într-adevăr Dumnezeu acel tip de Dumnezeu? Unul ca un copil, care îi târăște pe adulți în certuri cu ceilalți? Care ar fi rostul acestui lucru? Omul își folosește neîncetat noțiunile pentru a-L măsura pe Dumnezeu. Dumnezeu a spus cândva: „Sunt patru anotimpuri într-un an și trei luni în fiecare anotimp.” Oamenii au ascultat aceste cuvinte, le-au ținut minte și au spus mereu că sunt patru anotimpuri într-un an și trei luni într-un anotimp. Când Dumnezeu i-a întrebat: „Câte anotimpuri sunt într-un an? Și câte luni într-un anotimp?”, oamenii au răspuns la unison: „Patru anotimpuri, trei luni.” Oamenii mereu încearcă să-L definească pe Dumnezeu prin intermediul regulilor, iar acum, odată intrați în epoca celor „trei anotimpuri pe an, patru luni pe anotimp”, oamenii rămân neștiutori, de parcă ar fi orbit, căutând reguli în toate lucrurile. Și astăzi, omul încearcă să-și aplice regulile asupra lui Dumnezeu! Este cu adevărat orb! Oare nu vede că acum nu mai există „iarnă”, ci doar „primăvară, vară și toamnă”? Omul este cu adevărat nesăbuit! În acest moment, oamenii tot nu știu cum să-L cunoască pe Dumnezeu. Este exact ca și cum cineva din anii 1920 ar crede încă faptul că transportul este incomod, că toți oamenii merg pe jos sau conduc un măgăruș, că oamenii folosesc lămpi cu ulei sau că încă predomină un mod de viață primitiv. Nu sunt toate acestea noțiuni care există în creierul omului? De ce mai vorbește el astăzi despre milă și bunătate iubitoare? Ce rost are asta? E aidoma turuitului unei bătrâne despre propriul trecut – ce folos au toate aceste cuvinte? La urma urmelor, prezentul este prezentul; poate fi dat timpul înapoi cu douăzeci sau treizeci de ani? Toți oamenii se lasă purtați de val; de ce e omul atât de îngust la minte? În epoca actuală a mustrării, ce rost are să se vorbească despre milă și bunătate iubitoare? Mila și bunătatea iubitoare – asta e totul în legătură cu Dumnezeu? De ce oare, în această epocă a „făinii și orezului”, oamenii continuă să ofere „pleavă și legume sălbatice”? Omul Îi impune lui Dumnezeu ceea ce El nu e dispus să facă. Dacă El Se împotrivește, este etichetat drept „contrarevoluționar”. De nenumărate ori, s-a spus că Dumnezeu nu este, în mod inerent, un Dumnezeu milos sau iubitor, dar cine ascultă? Omul este prea absurd. E ca și cum cuvântul lui Dumnezeu nu ar avea niciun efect. Omul Îmi vede mereu cuvintele într-o lumină diferită. Dumnezeu a fost mereu agresat de omenire, ca și cum crimele le-au fost imputate fără temei oamenilor inocenți – deci cine poate fi în asentiment cu Dumnezeu? Sunteți întotdeauna dispuși să trăiți în mila și bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu, așa că ce poate face Dumnezeu decât să îndure insultele omului? Totuși, sper că veți explora cu sinceritate cum lucrează Duhul Sfânt înainte să vă certați cu Dumnezeu. Însă te îndemn să cercetezi cu atenție sensul original al cuvântului lui Dumnezeu – să nu te crezi deștept gândindu-te că aceste cuvinte ale lui Dumnezeu sunt „căptușite” cu neadevăruri. Nu-i nevoie de asta! Cine poate să spună cât de „căptușit” e cuvântul lui Dumnezeu? Adică, dacă nu cumva Dumnezeu spune direct sau indică acest lucru în mod clar. Să nu aveți o părere atât de bună despre voi. Dacă puteți să vedeți calea de practică din cuvintele Lui, atunci veți fi corespuns cerințelor Lui. Ce altceva mai doriți să vedeți? Dacă nu poți nici măcar să pricepi sensul unei afirmații atât de evidente și de simple din partea lui Dumnezeu, precum: „Voi înceta să mai arăt milă pentru slăbiciunea omului”, care ar fi rostul studiului și al explorării ulterioare? Fără să ai măcar cunoștințe elementare de mecanică, ai fi calificat să construiești o rachetă? Nu ar fi o astfel de persoană una care se laudă în van? Omul nu are resursele necesare ca să facă lucrarea lui Dumnezeu; aceasta este doar înălțarea din partea lui Dumnezeu. A-L „sluji” fără a ști ce iubește sau ce urăște El – nu este aceasta o rețetă pentru dezastru? Oamenii nu se cunosc pe ei înșiși, dar se cred extraordinari. Ce calificări au ei? Habar nu au ce este bine sau ce este rău! Fă un efort să te gândești la trecut și privește spre viitor – cum sună asta? După aceea, să ajungi să te cunoști pe tine însuți.

Dumnezeu a dat în vileag foarte multe despre intențiile și scopurile omului. El a spus: „Doar atunci am văzut clar intențiile și scopurile omului. Am oftat dintre nori: de ce oamenii acționează întotdeauna pentru ei înșiși? Oare mustrările Mele nu sunt menite să-i desăvârșească? Le temperez Eu dinadins entuziasmul?” Cât de mult ați aflat despre voi înșivă din aceste cuvinte? Au dispărut cu adevărat intențiile și scopurile omului? Ați cercetat asta chiar voi? Ați putea la fel de bine să veniți dinaintea lui Dumnezeu și să încercați să înțelegeți asta: ce rezultat a fost obținut de lucrarea de mustrare pe care a făcut-o Dumnezeu asupra voastră? Ați tras vreo concluzie în privința asta? Poate că rezultatul e minuscul; altminteri, ați fi vorbit deja de el în termeni grozavi. Ce vă pune Dumnezeu să împliniți? Câte cuvinte v-a adresat Dumnezeu, cât de multe ați implementat și cât de multe au fost spuse în zadar? În ochii lui Dumnezeu, doar puține dintre cuvintele Lui au fost implementate; asta din cauză că omul rămâne ignorant privind sensul original al cuvintelor Lui și ceea ce acceptă el nu sunt decât ecouri ale cuvintelor, ricoșând dintr-un perete. Este aceasta calea de a cunoaște intențiile lui Dumnezeu? În viitorul apropiat, Dumnezeu îl va pune pe om să facă mai mult din lucrarea Sa; poate omul să împlinească acea lucrare cu puțina statură pe care o are acum? Când nu deviază, este absurd sau, altminteri, e arogant – astfel, s-ar părea, este natura umană. Mi se pare greu să înțeleg asta: deși Dumnezeu a spus atât de multe, cum se face că omul nu pune nimic la inimă? Ar putea Dumnezeu să vorbească în glumă cu omul și să nu caute vreun rezultat? Sau să-l pună pe om să interpreteze o piesă numită „Bucurie, furie, supărare și fericire”? Ar putea El să-l facă pe om fericit pentru un moment, să-l facă să plângă în următorul, lăsându-l pe om pe cont propriu când părăsește scena? Ce rezultate ar obține asta? „Cum se face că cerințele pe care le am de la om nu se realizează niciodată? Cumva îi cer unui câine să se cațăre într-un copac? Cumva încerc să stârnesc necazuri fără motiv?” Toate cuvintele lui Dumnezeu vizează starea concretă a oamenilor. Nu ar fi deloc rău a privi înăuntrul tuturor oamenilor pentru a vedea cine trăiește în cuvântul lui Dumnezeu. „Chiar și acum, mare parte din pământ continuă să se schimbe. Dacă, într-o zi, pământul se schimbă cu adevărat într-un alt tip, îl voi arunca deoparte cu o mișcare a mâinii Mele – nu e tocmai asta lucrarea Mea în etapa actuală?” Într-adevăr, Dumnezeu Își vede de lucrarea Lui acum; totuși, ce a spus despre a-l „arunca deoparte cu o mișcare a mâinii Mele”, se referă la viitor, deoarece totul trebuie să aibă un proces. Lucrarea în curs a lui Dumnezeu tinde către asta – vă e clar acest lucru? Din cauza defectelor motivelor omului, spiritele necurate au profitat de ocazie pentru a se infiltra. În acest moment, „pământul se schimbă într-un alt tip”. Oamenii vor fi trecut atunci printr-o schimbare calitativă, deși nu o schimbare a substanței lor, deoarece vor exista alte lucruri pe pământul îmbunătățit. Cu alte cuvinte, pământul original era inferior, dar după îmbunătățire, poate fi folosit. Totuși, după ce a fost folosit o perioadă și nu mai este folosit, va reveni treptat la vechiul său aspect. Acesta este un rezumat al următorului pas din lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea viitoare va fi mai complexă, deoarece va fi timpul ca toate lucrurile să fie sortate după felul lor. La urma urmei, când lucrurile se vor încheia, locul de adunare va fi inevitabil în haos. Omul nu are gânduri proprii – este exact așa cum a spus Dumnezeu: „Toți oamenii sunt artiști care cântă odată cu orice melodie se cântă.” Tocmai pentru că oamenii au această abilitate actoricească de a cânta odată cu orice melodie se cântă, Dumnezeu face următorul pas al lucrării Sale pentru a viza exact acest defect, permițându-le astfel tuturor să remedieze acest defect. Din cauză că nu au o statură reală, oamenii devin iarba care crește pe un zid. Dacă ar dobândi statură, ar deveni copaci falnici care ating cerul. Dumnezeu intenționează să folosească o parte din lucrarea spiritelor rele pentru a desăvârși o parte a umanității, permițându-le acestor oameni să deslușească complet comportamentul diavolilor răi și permițând întregii umanități să poată să-i cunoască cu adevărat pe „strămoșii” acestor diavoli răi. Doar în acest fel pot oamenii să rupă complet legăturile cu acești diavoli, nu doar lepădându-se de urmașii diavolilor răi, ci chiar și de strămoșii diavolilor răi. Acesta este adevăratul scop al lui Dumnezeu în a-l înfrânge pe deplin pe marele balaur roșu, de a face în așa fel încât întreaga umanitate să cunoască adevărata formă a marelui balaur roșu și să-i smulgă de tot masca pentru a-i privi adevărata formă. Acesta este lucrul pe care Dumnezeu vrea să-l realizeze, este obiectivul final al întregii lucrări pe care a făcut-o pe pământ și este ceea ce El urmărește să îndeplinească în întreaga umanitate. Acest lucru este cunoscut sub numele de manevrarea tuturor lucrurilor în vederea prestării unui serviciu pentru Dumnezeu.

Cât despre lucrarea viitoare, vă este limpede cum se va face? Aceste lucruri trebuie înțelese. De exemplu: de ce spune Dumnezeu că oamenii nu se ocupă niciodată de ceea ce ar trebui să facă? De ce spune El că există mulți oameni care nu izbutesc să-și termine temele pe care le-a repartizat lor? Cum pot aceste lucruri să fie împlinite? Te-ai gândit vreodată la aceste întrebări? Au devenit acestea subiecte de părtășie pentru tine? În această etapă a lucrării, omul trebuie să fie făcut să înțeleagă intențiile actuale ale lui Dumnezeu. Odată ce acest lucru va fi fost împlinit, celelalte pot fi discutate – nu este acesta un mod grozav de a se ocupa de lucruri? Ce dorește Dumnezeu să înfăptuiască în om trebuie să fie explicat clar, altminteri totul ar fi în zadar, iar omul nu ar putea să intre în asta, cu atât mai puțin să o realizeze, și totul ar fi vorbărie goală. Cât despre ceea ce a spus astăzi Dumnezeu – ați găsit o cale de a pune în practică? Oamenii au cu toții un sentiment de trepidație privind cuvintele lui Dumnezeu. Nu le pot înțelege, însă se și tem să nu comită o ofensă împotriva lui Dumnezeu. Dintre căile de a mânca și de a bea cuvintele lui Dumnezeu care au fost indicate în ziua de azi, câte au fost găsite? Cei mai mulți oameni nu știu cum să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu; cum se poate rezolva asta? Ai găsit o cale de a le mânca și a le bea în cuvintele de azi? Cum încerci acum să cooperezi pentru a face asta? Și odată ce voi toți ați mâncat și băut cuvintele, prin ce mijloace veți discuta despre reflecțiile voastre asupra lor? Nu asta e ceea ce ar trebui să facă omul? Cum se alege medicamentul potrivit pentru o anume boală? Mai aveți încă nevoie ca Dumnezeu să rostească direct o cuvântare? E asta necesar? Cum pot fi complet eradicate problemele menționate anterior? Asta depinde de faptul dacă sunteți capabili să cooperați cu Duhul Sfânt în acțiunile voastre practice. Dacă există cooperare adecvată, Duhul Sfânt va face o lucrare măreață. Dacă nu există cooperare adecvată, ci doar confuzie, Duhul Sfânt nu va fi în situația de a-Și dezlănțui puterea. „Cunoaște-te pe tine însuți și cunoaște-ți dușmanul, și nu vei fi înfrânt niciodată.” Indiferent cine a rostit inițial aceste cuvinte, ele vi se pot aplica în mod cât se poate de adecvat. Pe scurt, trebuie să vă cunoașteți mai întâi pe voi înșivă înainte să puteți să vă cunoașteți dușmanii și, doar după ce ați făcut și una și alta, veți putea să câștigați toate bătăliile. Toate acestea sunt lucruri pe care ar trebui să le faceți. Indiferent ce îți cere Dumnezeu, nu trebuie decât să îți pui toată puterea în asta și sper că vei arăta devotament față de Dumnezeu înaintea Lui în aceste zile de pe urmă. Atât timp cât vei putea vedea zâmbetul mulțumit al lui Dumnezeu când stă pe tronul Lui, chiar dacă acest moment este clipa morții tale, ar trebui să râzi și să zâmbești în timp ce închizi ochii. Cât timp trăiești, trebuie să îți faci datoria finală pentru Dumnezeu. În trecut, Petru a fost răstignit cu capul în jos pentru Dumnezeu; dar ar trebui să-L mulțumești pe Dumnezeu în aceste zile de pe urmă și să îți epuizezi toată energia pentru El. Ce poate o ființă creată să facă pentru Dumnezeu? Ar trebui, așadar, să te oferi lui Dumnezeu dinainte, ca El să te orchestreze cum dorește. Atât timp cât asta Îl face pe Dumnezeu fericit și mulțumit, atunci lasă-L să facă ce voiește cu tine. Ce drept are omul să rostească vorbe de nemulțumire?