Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

`

Intepretarea celei de-a cincea cuvântări

Când Dumnezeu emite cerințe pentru omenire care sunt greu de înțeles pentru oameni și când cuvintele Sale lovesc direct în inima omului, iar oamenii își oferă inimile lor sincere pentru ca El să se bucure de ele, atunci Dumnezeu le dă oamenilor șansa de a cugeta, de a lua o hotărâre și de a căuta o cale de a practica. În acest mod, toți aceia care sunt oamenii Săi își vor oferi, încă o dată, întreaga ființă lui Dumnezeu, cu pumnii strânși de determinare. Unii, poate, vor face un plan și își vor stabili un program zilnic, pregătindu-se și înflăcărându-se pentru a începe lucrarea, dedicându-și energia planului de gestionare al lui Dumnezeu, pentru a aduce slavă acestui plan și a grăbi încheierea lui. Și, chiar când oamenii sunt prinși în această stare psihologică, păstrând aceste lucruri în mintea lor în timp ce își văd de treburile lor, în timp ce vorbesc și în timp ce lucrează, Dumnezeu, revizuind rapid lucrul acesta, începe să vorbească din nou: „Când Duhul Meu glăsuiește, exprimă întreaga Mea fire. Ați înțeles aceasta?” Cu cât este mai hotărâtă o ființă umană, cu atât va tânji cu mai multă disperare să înțeleagă voia lui Dumnezeu și cu atât va tânji cu mai multă seriozitate ca Dumnezeu să aibă cerințe pentru ea; și astfel, Dumnezeu va da oamenilor ceea ce își doresc, profitând de această oportunitate pentru a împărtăși cuvintele Sale, demult pregătite, pentru colțișoarele cele mai ascunse ale ființei lor. Deși aceste cuvinte pot părea un pic dure sau severe, pentru omenire ele sunt neasemuit de dulci. Imediat, inima înflorește de bucurie, ca și cum omenirea ar fi în rai sau ar fi fost transportată către un al tărâm, un adevărat paradis al imaginației, unde treburile lumii exterioare nu mai apasă asupra omenirii. Pentru ca oamenii să nu procedeze ca în trecut, vorbind și acționând din exterior și astfel nepunând o bază corespunzătoare: pentru a evita această eventualitate, când oamenii au obținut ceea ce își doresc în inimile lor și, mai ales, când se pregătesc să meargă la lucru cu un entuziasm pasionat, Dumnezeu încă își adaptează modul Său de a vorbi la starea lor psihologică și, rapid și fără reținere, arată că ardoarea și ceremonia religioasă din inimile lor sunt complet false. Așa cum a spus Dumnezeu: „Ați înțeles cu adevărat importanța care există în aceasta?” Fie înainte sau fie după ce o ființă umană se hotărăște asupra a ceva, ea nu dă mare importanță cunoașterii lui Dumnezeu în acțiunile Lui sau în cuvintele Lui, ci mai degrabă continuă să se gândească la întrebarea: „Ce pot face pentru Dumnezeu? Aceasta este chestiunea esențială!” De aceea, Dumnezeu spune: „Și aveți tupeul să vă numiți poporul Meu în fața Mea – nu aveți niciun pic de rușine și cu atât mai puțin rațiune!” De îndată ce Dumnezeu a rostit aceste cuvinte, oamenii imediat ajung să le înțeleagă și, ca și cum ar suferi un șoc electric, ei se grăbesc să își retragă mâinile în siguranța sânului lor, temându-se să provoace mânia lui Dumnezeu a doua oară. În plus față de aceasta, Dumnezeu a mai spus: „Mai devreme sau mai târziu, astfel de oameni vor fi dați afară din casa Mea. Nu lua vechimea și experiența ta drept aptitudini, crezând că ai mărturisit ferm pentru Mine!” Auzind cuvinte ca acestea, oamenii sunt chiar mai înfricoșați, ca și cum ar fi zărit un leu. Ei știu prea bine în inimile lor. Ei sunt, pe de-o parte, îngrijorați să nu fie mâncați de leu, iar pe cealaltă parte nu știu pe unde să scape. În acest moment, planul din interiorul inimii umane dispare fără urmă, absolut și complet. Prin cuvintele lui Dumnezeu, simt ca și cum pot vedea fiecare aspect al nerușinării omenirii: cu capetele plecate și cu o purtare demoralizată, precum un candidat care a picat examenul de intrare la facultate, idealurile lui mărețe, familia fericită, viitorul strălucit și așa mai departe, toate s-au transformat – împreună cu Cele patru direcții de modernizare până în anul 2000 – în vorbe goale, creând un scenariu imaginar dintr-un film science fiction. Asta pentru a schimba elemente pasive cu elemente active, și a face oamenii, în mijlocul pasivității lor, să ajungă în locul pe care li l-a atribuit Dumnezeu. Este excepțional de important faptul că ființele umane sunt profund înfricoșate de pierderea acestei denumiri și astfel, se agață cu dinții de legitimațiile de birou, temându-se că cineva le-ar putea lua cu forța. Când omenirea are această stare de spirit, Dumnezeu nu se îngrijorează că vor deveni pasivi și astfel, El schimbă în mod corespunzător cuvintele Sale de judecată în cuvinte de interogare. Nu numai că El le dă oamenilor șansa de a-și trage sufletul, dar le dă și șansa de a lua aspirațiile pe care le-au avut până acum și de a le pune în ordine pentru viitor: ceea ce este nepotrivit poate fi modificat. Asta fiindcă Dumnezeu încă nu Și-a început lucrarea – acesta este un noroc în mijlocul unei mari nenorociri – și mai ales, nu îi condamnă. Deci permiteți-mi să continui să Îi ofer tot devotamentul meu!

Apoi, nu trebuie să dai la o parte cuvintele lui Dumnezeu din cauza fricii tale. Uită-te să vezi dacă Dumnezeu are cerințe noi. Cu siguranță, vei descoperi acest tip de cerință: „De acum înainte, în toate lucrurile trebuie să intri în realitatea practicii; doar să dai din gură, așa cum obișnuiai să faci, nu te va mai ajuta.” Aici se manifestă, de asemenea, înțelepciunea lui Dumnezeu. Dumnezeu Și-a păzit întotdeauna proprii martori și când realitatea cuvintelor din trecut a ajuns la final, absolut nimeni nu poate să pătrundă cunoașterea „realității practicii.” Aceasta este suficient pentru a dovedi adevărul a ceea ce Dumnezeu a spus: „Mă angajez să fac lucrarea Eu Însumi.” Are legătură cu adevăratul înțeles al lucrării în divinitate și, de asemenea, are legătură cu motivul pentru care omenirea, după ce a atins un nou punct de început este, totuși, încă incapabilă să pătrundă adevăratul înțeles al cuvintelor lui Dumnezeu. Asta pentru că, în trecut, marea majoritate a oamenilor rămâneau la realitatea din cuvintele lui Dumnezeu, în timp ce astăzi ei nu au habar despre realitatea practicii, ci înțeleg doar aspectele superficiale ale acestor cuvinte fără a înțelege esența lor. Și mai important este că, astăzi, în clădirea împărăției, nimănui nu i se permite să intervină, ci doar să se supună poruncii lui Dumnezeu precum roboții. Ține minte bine acest lucru! De fiecare dată când Dumnezeu reamintește trecutul, El începe să vorbească despre situația actuală de astăzi; aceasta este o formă de a vorbi care creează un contrast puternic între ceea ce vine înainte și ceea ce vine după și, din acest motiv, poate să obțină roade și mai bune, permițând oamenilor să pună prezentul lângă trecut și, în acest fel, să evite să le amestece pe cele două. Aceasta este o fațetă a înțelepciunii lui Dumnezeu și scopul acesteia este de a obține roadele lucrării. După aceasta, Dumnezeu dezvăluie încă o dată urâțenia omenirii, pentru ca omenirea să nu uite niciodată să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi și, chiar mai important, pentru ca oamenii să se cunoască pe ei înșiși zilnic și să ia acest lucru drept o lecție pe care trebuie să o învețe în fiecare zi.

Când El termină de rostit aceste cuvinte, Dumnezeu a obținut impactul pe care îl avea ca scop inițial. Și astfel, fără a-I mai păsa dacă omenirea L-a înțeles sau nu, El trece de acest lucru în câteva propoziții, deoarece lucrarea Satanei nu are nimic de-a face cu omenirea – despre acest lucru, omenirea nu are nici cea mai mică idee. Acum, lăsând în urmă lumea duhului, privește mai departe modul în care Dumnezeu Își rostește cerințele pentru omenire: „Odihnindu-Mă în sălașul Meu, Eu observ cu atenție: toți oamenii de pe pământ care se foiesc, «călătorind în jurul lumii» și alergând încolo și încoace, toate pentru destinul, viitorul lor. Dar nici măcar unul singur nu are energie de acordat construirii împărăției Mele, nici măcar atâta forță cât folosește în a respira.” După acest schimb de formalități cu omenirea, Dumnezeu încă nu dă atenție oamenilor, ci continuă să vorbească din perspectiva Duhului și, prin aceste cuvintele, dezvăluie circumstanțele generale ale vieții rasei umane în totalitatea ei. Este evident, din „călătorind în jurul lumii” și „alergând încolo și încoace”, că viața umană este lipsită de conținut. Dacă nu ar fi mântuirea atotputernică a lui Dumnezeu, cei născuți în familia extinsă și săracă a liniei imperiale a Chinei ar trăi încă și mai mult întreaga viață în zadar și ar putea foarte bine să cadă în infern și iad de când vin pe această lume. Sub dominarea marelui balaur roșu, ei L-au ofensat pe Dumnezeu, fără a ști, și astfel, în mod natural și, din nou, fără a ști, au căzut sub mustrarea lui Dumnezeu. Din acest motiv, Dumnezeu a luat „salvați din necazuri” și „nerecunoscători” și le-a așezat împreună contrastiv, ca ființele umane să se cunoască mult mai clar, creând din aceasta un contrast față de harul Său mântuitor. Nu creează aceasta un rezultat și mai eficace? Desigur, este evident fără a o spune Eu atât de răspicat, că oamenii pot deduce, din conținutul vorbirii lui Dumnezeu, un element de reproș și, din nou, un element de mântuire și de apel și, încă o dată, o ușoară urmă de tristețe. Citind aceste cuvinte, oamenii încep să simtă, în mod inconștient, un fel de remușcare șovăitoare în inimile lor și nu pot să nu verse lacrimi... Dar Dumnezeu nu va fi reținut din cauza unor sentimente de tristețe, și nici nu Își va abandona, din cauza corupției întregii rase umane, lucrarea de disciplinare a oamenilor Săi și emiterea de cerințe față de ei. Din această cauză, subiectele Sale se referă din start la circumstanțe precum cele de astăzi și, mai ales, El proclamă omenirii măreția decretelor Sale administrative, astfel ca planul Lui să poată merge înainte. De aceea, continuând acest lucru cu toată viteza și bătând fierul cât e cald, Dumnezeu promulgă, în acest moment crucial, o constituție pentru vremuri, o constituție care trebuie citită cu atenție deosebită pentru fiecare clauză, înainte ca omenirea să poată înțelege voia lui Dumnezeu. Nu este nevoie să mai dezvolt subiectul – ei pur și simplu trebuie să citească cu mai mare atenție.

Astăzi, voi – acest grup de oameni de aici – sunteți singurii care pot vedea cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu. Chiar și așa, în cunoașterea lui Dumnezeu, oamenii de astăzi au rămas cu mult în spatele oricărei persoane din vremurile trecute. Aceasta arată suficient de clar măsura eforturilor pe care Satana le-a investit în oameni în aceste mii de ani și măsura în care a corupt omenirea, care este atât de mare încât, deși Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte, omenirea nici nu-L înțelege și nici nu Îl cunoaște pe Dumnezeu ci, în schimb, îndrăznește să se ridice și să I se opună în mod public. Și astfel, Dumnezeu îi arată pe oamenii din vremurile străvechi drept comparație pentru oamenii de astăzi, pentru a le da celor din urmă, inconștienți și demenți cum sunt, un punct realist de referință. Deoarece ființele umane nu au cunoaștere de Dumnezeu și deoarece le lipsește o credință autentică în El, Dumnezeu a condamnat omenirea să nu aibă calificări și rațiune și astfel El, iar și iar, le-a arătat oamenilor toleranță și le-a oferit mântuire. Se dă o luptă în acest sens în ținutul duhului: este speranța deșartă a Satanei de a corupe omenirea într-un anumit grad, de a face lumea urâtă și rea și, astfel, de a trage omul jos în noroi și de a distruge planul lui Dumnezeu. Dar planul lui Dumnezeu nu este de a transforma toată omenirea în oameni care Îl cunosc, ci mai degrabă de a alege o parte pentru a reprezenta întregul, lăsând restul ca deșeuri, bunuri defecte, de aruncat în grămada de gunoi. Și astfel, deși din punctul de vedere al Satanei, luarea în stăpânire a câtorva indivizi pare o oportunitate excelentă de a distruge planul lui Dumnezeu, ce ar putea ști un nătâng precum el despre intenția lui Dumnezeu? De aceea, Dumnezeu a spus, demult: „Mi-am acoperit fața pentru a evita să privesc această lume.” Știm câte ceva despre aceasta și Dumnezeu nu le cere ființelor umane să fie capabile să facă orice, ci mai degrabă să recunoască ceea ce face El ca miraculos și de nepătruns și să-L slăvească în inimile lor. Dacă, așa cum își imaginează omul, Dumnezeu l-ar fi mustrat fără a lua în seamă circumstanțele, atunci întreaga lumea ar fi pierit demult. Nu ar fi însemnat aceasta să cadă direct în capcana Satanei? Și astfel, Dumnezeu utilizează cuvintele Sale doar pentru a obține roadele pe care El le are în minte; rareori există un început al faptelor. Nu este acesta un exemplu a ceea ce a spus El: „Dacă nu Mi s-ar fi făcut milă de lipsa voastră de calități, rațiune și înțelegere, atunci toți ați fi pierit în mijlocul mustrării Mele, șterși de pe fața pământului. Dar până când se va termina lucrarea Mea pe pământ, voi rămâne îngăduitor față de omenire”?

Anterior:Interpretarea primei cuvântări

Următorul:Interpretarea cuvântării a șasea

S-ar putea să vă placă și