Când Dumnezeu vorbește din perspectiva Duhului, tonul Său este îndreptat către toată umanitatea. Când Dumnezeu vorbește dintr-o perspectivă umană, tonul Său este îndreptat către toți aceia care urmează călăuzirea Duhului Său. Când Dumnezeu vorbește din perspectiva unei terțe părți (ceea ce oamenii numesc punctul de vedere al unui observator), El le arată direct oamenilor cuvintele Sale, făcându-i să simtă că El este un comentator, iar lor li se pare că din gura Lui ies la iveală lucruri nemărginite pe care oamenii nu le cunosc și pe care nu le pot pătrunde. Nu așa stau lucrurile? Când Dumnezeu vorbește din perspectiva Duhului, întreaga omenire este uimită. „Iubirea oamenilor pentru Mine este minusculă, iar credința lor în Mine este și ea jalnic de mică. Dacă nu aș îndrepta greutatea cuvintelor Mele către slăbiciunile oamenilor, ei s-ar lăuda și ar exagera, dând lecții și născocind teorii pompoase, ca și cum ar fi atotștiutori și atotcunoscători cu privire la chestiunile de pe pământ.” Aceste cuvinte nu doar că-i expun pe oameni cum sunt cu adevărat și poziția pe care o are Dumnezeu în inimile lor, dar expun și întreaga viață a omenirii. Fiecare om crede că el este extraordinar, însă nici măcar nu știe că există un cuvânt precum „Dumnezeu”. Ca urmare, el îndrăznește să născocească teorii pompoase. Totuși, această „născocire a teoriilor pompoase” nu este o „vorbire” precum cea concepută în noțiunile umane. Mai degrabă, înseamnă că oamenii au fost corupți de Satana, astfel încât tot ceea ce fac, toate acțiunile pe care le întreprind se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și I se împotrivesc direct. Substanța acțiunilor lor vine de la Satana și I se împotrivește lui Dumnezeu, și este făcută cu intenția de a dobândi independență, contrar intențiilor lui Dumnezeu. Iată de ce Dumnezeu spune că toți oamenii născocesc teorii pompoase. De ce spune Dumnezeu că greutatea cuvintelor Sale este îndreptată către slăbiciunile omenești? Deoarece, în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, dacă El nu ar scoate la lumină lucrurile ascunse adânc în inimile oamenilor, atunci nimeni nu s-ar oferi; ca atare, oamenii nu s-ar înțelege pe ei înșiși și nu ar avea inimi cu frică de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dacă intențiile oamenilor nu ar fi scoase la lumină, atunci ei nu ar îndrăzni să facă nimic – chiar s-ar ridica să blesteme Cerul și să-L ponegrească direct pe Dumnezeu. Acestea sunt slăbiciunile omenirii. Ca urmare, Dumnezeu vorbește astfel: „Călătoresc în toate colțurile universului lume într-o căutare perpetuă a celor care sunt în acord cu intențiile Mele și sunt potriviți pentru folosul Meu.” Această afirmație, coroborată cu ceea ce este spus mai târziu despre salutul Împărăției care răsună în mod oficial, arată în mod evident că Duhul lui Dumnezeu face iarăși o nouă lucrare pe pământ; doar că oamenii nu pot să o vadă cu ochii lor fizici. Din moment ce se spune că Duhul pe pământ face iarăși o nouă lucrare pe pământ, întregul univers-lume trece iarăși printr-o schimbare crucială: nu doar că fiii lui Dumnezeu și oamenii lui Dumnezeu încep să accepte mărturia întrupării lui Dumnezeu, ci fiecare religie și confesiune, fiecare pătură socială și fiecare loc o acceptă, de asemenea, în măsuri diferite. Este o mișcare măreață a universului-lume în tărâmul spiritual. Cutremură puternic întreaga lume religioasă, ceea ce este, în parte, lucrul la care se referă „cutremurul” menționat înainte. În continuare, îngerii își încep formal lucrarea, iar poporul lui Israel se întoarce în țara lui natală, pentru a nu mai rătăci niciodată, iar toți aceia incluși încep să accepte păstorirea. În schimb, egiptenii încep să iasă din sfera mântuirii Mele; adică, ei Îmi primesc mustrarea (dar aceea nu a început încă oficial). Deci, clipa când lumea înfruntă simultan aceste câteva mari mișcări este și clipa când salutul Împărăției răsună oficial, un moment pe care oamenii l-au numit „momentul când Duhul intensificat de șapte ori începe să lucreze”. De fiecare dată când Dumnezeu Își reia lucrarea, în aceste etape (sau în aceste perioade de tranziție), niciun om nu poate să simtă lucrarea Duhului Sfânt. De aceea, cuvintele lui Dumnezeu, „când oamenii își pierd speranța”, sunt întemeiate pe circumstanțe concrete. În plus, pe parcursul fiecăreia dintre aceste etape de tranziție, când oamenii își pierd speranța, când simt că este curentul greșit, Dumnezeu începe din nou și înfăptuiește următorul pas al lucrării Sale. Aceasta este asemănarea dintre faptul că Dumnezeu Își reia lucrarea și schimbă metodele lucrării Sale, de la vremea creației și până în prezent. Cu toate că majoritatea oamenilor, într-o anumită măsură, pot pricepe un anumit aspect al acestei lucrări, în final ei tot sunt duși de torentul de apă, căci sunt prea mici de statură; ei nu pot să țină ferm pasul cu etapele lucrării lui Dumnezeu și, astfel, sunt eliminați. Totuși, acesta este și felul în care Dumnezeu purifică oamenii și este judecata de către Dumnezeu a noțiunilor vechi ale omenirii. Cu cât oamenii au o temelie mai puternică, cu atât sunt mai mari noțiunile lor despre Dumnezeu, și lor le este dificil să renunțe la ele; ei se agață mereu de lucruri vechi și le este greu să accepte noua lumină. Pe de altă parte, dacă stai în picioare, atunci trebuie să ai o anumită temelie pe care să stai, totuși majoritatea oamenilor încă au probleme în a renunța la noțiunile lor. Acest lucru este în special adevărat cu privire la noțiunile lor despre Dumnezeul întrupat de astăzi, la un nivel care e ușor de văzut.

În cuvintele de astăzi, Dumnezeu vorbește mult despre viziuni, și nu este nevoie să elaborăm. În principal, Dumnezeu vorbește despre cum construirea bisericii pune bazele pentru construirea Împărăției. Pentru a fi mai specific, în perioada construirii bisericii, principalul scop era de a-i convinge pe oameni în inima lor și în vorbire, deși ei nu au ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu în trup cu propriii ochi. Deși toți credeau în El în inimile lor, ei nu Îl cunoșteau, pentru că, în acea etapă, El nu Se deosebea față de o persoană. În Epoca Împărăției, toți trebuie să devină convinși în inimile, în vorbirea și în ochii lor. Acest lucru este suficient să arate că tuturor trebuie să li se permită să-L cunoască pe Dumnezeu care trăiește în trup, cu ochii lor fizici, astfel încât să devină convinși în inimile, vorbirea și ochii lor – nu sub constrângere, nici cu o simplă credință superficială, ci, ajungând să-L cunoască, ei devin convinși atât în inimă, cât și în vorbire. Prin urmare, acest stadiu al construirii nu este despre a lupta sau a ucide, ci despre a-i da omenirii posibilitatea să dobândească luminare din cuvintele lui Dumnezeu, permițându-i astfel să urmărească și să exploreze, astfel încât să poată ajunge în mod subconștient să-L cunoască pe Dumnezeu întrupat. Ca atare, pentru Dumnezeu, această etapă a lucrării este mult mai ușoară prin faptul că lasă natura să-și urmeze cursul și nu se opune oamenilor. În final, va conduce oamenii în mod natural înspre cunoașterea de Dumnezeu, deci nu fi îngrijorat sau neliniștit peste măsură. Când Dumnezeu a spus: „starea luptei din tărâmul spiritual este dezvăluită direct printre toți oamenii Mei”, El a vrut să spună că, atunci când oamenii pornesc pe calea cea dreaptă și încep să-L cunoască pe Dumnezeu, nu există doar ispita Satanei în oamenii înșiși, ci există și ispita Satanei în cadrul bisericii. Totuși, aceasta este o cale pe care toată lumea trebuie să o urmeze, așa că nimeni nu trebuie să se alarmeze. Ispita Satanei vine sub mai multe forme, cum ar fi tratarea cuvintelor lui Dumnezeu cu indiferență și renunțarea la ele, și spunerea de lucruri negative pentru a diminua entuziasmul altor oameni; totuși, o persoană care face astfel de lucruri nu îi va câștiga pe alții de partea sa. Acest lucru este dificil de discernut. Motivul principal pentru aceasta este: o astfel de persoană poate fi încă proactivă în participarea la adunări, dar este incertă în ceea ce privește viziunile. Dacă biserica nu se păzește de ea, atunci negativitatea ei ar putea face ca întreaga biserică să-I răspundă cu răceală lui Dumnezeu și, prin urmare, să nu acorde atenție cuvintelor lui Dumnezeu. Acest lucru ar însemna să cadă în ispita Satanei. O astfel de persoană nu I se împotrivește lui Dumnezeu în mod direct, dar, deoarece nu poate pricepe cuvintele lui Dumnezeu și nu Îl cunoaște pe Dumnezeu, rostește plângeri, iar în inima ei apar doleanțe. Ea spune că Dumnezeu a abandonat-o și, prin urmare, este incapabilă să primească luminare și iluminare. Dorește să plece, dar îi este oarecum teamă și spune că lucrarea lui Dumnezeu nu vine de la Dumnezeu, ci este, în opinia ei, lucrarea spiritelor rele.

De ce îl menționează Dumnezeu pe Petru atât de des? Și de ce spune El că nici măcar Iov nu s-a apropiat de nivelul lui? A spune asta nu numai că îi determină pe oameni să acorde atenție faptelor lui Petru, dar îi face, de asemenea, să dea laoparte toate exemplele pe care le au în inimile lor – nici exemplul lui Iov, care a avut cea mai mare credință, nu va fi de ajuns. Doar în acest fel poate fi dobândit un rezultat mai bun, în care oamenii sunt capabili să renunțe la totul, străduindu-se să-l imite pe Petru și, făcând asta, ajung să-L cunoască pe Dumnezeu mai profund. Dumnezeu le arată oamenilor calea de a practica pe care a mers Petru pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, iar scopul pentru care face asta e să le ofere oamenilor un punct de referință. Dumnezeu apoi continuă să prevestească una dintre căile pe care Satana îi va tenta pe oameni când El spune: „Cu toate acestea, dacă Îmi tratezi cuvintele cu indiferență, atunci, fără îndoială, Mi te împotrivești. Acesta este un fapt”. În aceste cuvinte, Dumnezeu prezice schemele pe care Satana va încerca să le utilizeze și îi avertizează pe oameni că ar trebui să fie cu luare-aminte. Nu e posibil ca toată lumea să fie indiferentă față de cuvintele lui Dumnezeu, dar cu toate acestea, unii oameni vor cădea prizonieri acestei ispite. Ca atare, la sfârșit, Dumnezeu repetă cu emfază: „Dacă nu veți cunoaște cuvintele Mele, nici nu le veți accepta, nici nu le veți pune în practică, atunci veți deveni în mod inevitabil obiecte ale mustrării Mele! Veți deveni cu siguranță victime ale Satanei!” Acesta este sfatul lui Dumnezeu pentru omenire – însă, în final, așa cum a prezis Dumnezeu, o parte din oameni vor deveni cu siguranță victime ale Satanei.