Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

`

Interpretarea celei de-a șaptesprezecea cuvântări

Într-adevăr, toate cuvintele din gura lui Dumnezeu sunt lucruri pe care oamenii nu le cunosc; ele sunt toate limba pe care oamenii nu au auzit-o, deci se poate spune după cum urmează: însăși cuvintele lui Dumnezeu sunt o taină. Majoritatea oamenilor cred, în mod eronat, că sunt taine doar lucrurile pe care oamenii nu le pot realiza la nivel conceptual, problemele Cerului despre care Dumnezeu le permite acum oamenilor să știe, sau adevărul despre ceea ce face Dumnezeu în lumea spirituală. Aceasta arată faptul că oamenii nu abordează în mod egal toate cuvintele lui Dumnezeu și nici nu le prețuiesc, ci ei se concentrează asupra a ceea ce cred ei că sunt „taine”. Aceasta dovedește faptul că oamenii nu cunosc ce sunt cuvintele lui Dumnezeu sau ce sunt tainele – ei doar citesc cuvintele lui Dumnezeu prin propriile lor noțiuni. Realitatea este că nu există o singură persoană care iubește cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu – iată rădăcina motivului pentru care se spune că: „oamenii sunt experți în a Mă înșela”. Cu siguranță Dumnezeu nu spune că oamenii sunt lipsiți de orice merit sau că sunt un dezastru total. Aceasta este situația actuală a omenirii. Nici oamenilor nu le este foarte clar cât spațiu ocupă Dumnezeu, de fapt, în inimile lor – doar Dumnezeu Însuși cunoaște pe deplin. Astfel că, chiar acum, oamenii sunt ca niște bebeluși sugari – ei sunt complet inconștienți de motivul pentru care beau lapte și pentru ce supraviețuiesc. Doar mama lor le înțelege nevoile, nu-i va lăsa să moară de foame și nu-i va lăsa să mănânce peste măsură. Dumnezeu cunoaște cel mai bine nevoile oamenilor, deci, uneori, dragostea Lui este întruchipată în cuvintele Sale, alteori judecata Lui este descoperită în ele, uneori cuvintele Lui îi rănesc pe oameni în adâncul inimilor și, câteodată, cuvintele Lui sunt foarte sincere și serioase. Acest lucru le permite oamenilor să simtă bunătatea și disponibilitatea Lui și faptul că El nu este „figura impunătoare” pe care și-o imaginează, nu este unul care nu poate fi atins, nici nu este „Fiul Cerului” din mințile oamenilor, unul care nu poate fi privit direct în față și, în special, El nu este „călăul” ce ucide pe cel nevinovat pe care oamenii și-l imaginează. Întreaga fire a lui Dumnezeu este revelată în lucrarea Sa, firea Dumnezeului întrupat de astăzi este încă întruchipată prin lucrarea Sa, astfel, lucrarea de slujire pe care Dumnezeu o îndeplinește este cea a cuvintelor, nu ceea ce face El sau cum Se arată la exterior. În final, toți oamenii vor obține edificare din cuvintele lui Dumnezeu și vor fi făcuți compleți datorită lor. În experiențele lor, datorită îndrumării cuvintelor lui Dumnezeu, ei vor câștiga o cărare pentru practică și, prin cuvintele din gura lui Dumnezeu, oamenii vor cunoaște întreaga Sa fire. Datorită cuvintelor, întreaga lucrare a lui Dumnezeu va fi împlinită, oamenii vor prinde viață și toți dușmanii vor fi învinși. Aceasta este lucrarea primară și nimeni nu o poate ignora. Putem, de asemenea, să examinăm cuvintele Sale: „Glasul Meu răsună ca un tunet, iluminând toate cele patru cadrane și întregul pământ, iar în mijlocul tunetelor și al fulgerelor, umanitatea este doborâtă. Niciun om nu a rămas vreodată ferm în mijlocul tunetelor și al fulgerelor: majoritatea oamenilor sunt îngroziți cumplit la venirea luminii Mele și nu știu ce să facă.” Când Dumnezeu Își deschide gura, cuvintele ies pur și simplu. El realizează totul prin cuvinte și toate lucrurile sunt transformate prin cuvintele Sale, toți oamenii sunt reînnoiți prin ele. La ce se referă prin „tunet și fulger”? Și la ce se referă prin „lumină”? Nu există niciun singur lucru care să poată scăpa de cuvintele lui Dumnezeu. El Își folosește cuvintele pentru a demasca mințile oamenilor și pentru a le descrie urâțenia; El folosește cuvinte pentru a trata vechea natură a oamenilor și pentru a-i face pe toți oamenii Săi compleți. Nu este aceasta importanța cuvintelor lui Dumnezeu? În întregul univers, dacă n-ar fi existat sprijinul și consolidarea cuvintelor lui Dumnezeu, întreaga omenire ar fi fost distrusă, cu mult timp în urmă, până la punctul de inexistență. Acesta este un principiu a ceea ce face Dumnezeu și este metoda de lucru pentru planul Său de gestionare (planul de mântuire) de șase mii de ani. Prin aceasta poate fi văzută clar importanța cuvintelor Sale. Cuvintele lui Dumnezeu străpung direct în adâncurile sufletelor oamenilor. De îndată ce ei văd cuvintele Lui, sunt șocați și înfricoșați și fug în grabă. Ei vor să scape de realitatea cuvintelor Sale, motiv pentru care acești „refugiați” pot fi văzuți peste tot. Chiar după ce sunt rostite cuvintele lui Dumnezeu, oamenii o iau la sănătoasa. Acesta este un aspect al imaginii urâțeniei omenirii pe care o descrie Dumnezeu. Chiar acum, toți oamenii se trezesc treptat din stupoarea lor. Este ca și cum toți oamenii înainte ar fi dezvoltat un caz de demență, iar acum ei văd cuvintele lui Dumnezeu și este ca și cum ar avea efecte de durată după boală și ar fi incapabili să-și recâștige starea anterioară. Aceasta este situația reală a tuturor oamenilor și este, de asemenea, o portretizare adevărată a acestei propoziții: „mulți oameni, mișcați de această firavă luminiscență, se trezesc instantaneu din iluziile lor. Cu toate acestea, nimeni nu și-a dat seama vreodată că a venit ziua când lumina Mea coboară pe pământ”. De aceea Dumnezeu a spus: „Marea majoritate a oamenilor sunt uluiți de apariția bruscă a luminii”. Este total potrivit să punem problema în acest mod. Descrierea omenirii de către Dumnezeu nu lasă loc nici măcar pentru vârful unui ac – El a făcut cu adevărat acest lucru cu exactitate și fără greșeală, motiv pentru care toți oamenii sunt pe deplin convinși și, fără să știe, dragostea lor pentru Dumnezeu a început să se dezvolte din adâncul inimilor lor. Doar în felul acesta, poziția lui Dumnezeu în inimile oamenilor devine din ce în ce mai autentică, aceasta fiind, de asemenea, o cale prin care lucrează Dumnezeu.

„Marea majoritate a oamenilor sunt uimiți; ei sunt răniți în ochi și aruncați de lumină în noroi.” Deoarece se opune voii lui Dumnezeu (adică, I se împotrivește lui Dumnezeu), acel tip de persoană, atunci când vin cuvintele lui Dumnezeu, suferă mustrare din cauza răzvrătirii sale; de aceea se spune că acele persoane sunt rănite în ochi de lumină. Acest tip de persoană a fost deja dată Satanei, astfel că, atunci când intră în noua lucrare, ea nu are nicio luminare sau iluminare. Toți cei care nu au lucrarea Duhului Sfânt au fost ocupați de Satana și, adânc în inimile lor, nu există niciun loc pentru Dumnezeu, spunându-se, astfel, că sunt „aruncați în noroi”. Cei care sunt în această condiție sunt toți într-o stare de neorânduială. Ei nu pot intra pe calea cea dreaptă, nu pot recupera normalitatea și ceea ce cred ei în mintea lor este în totalitate contrar. Toți oamenii de pe pământ au fost corupți de Satana în cel mai înalt grad. Ei nu au nicio vitalitate și sunt plini de mirosul cadavrelor. Toți oamenii de pe pământ supraviețuiesc în mijlocul unei epidemii de microbi de care nimeni nu poate scăpa. Ei nu sunt dornici să supraviețuiască pe pământ, dar simt întotdeauna că se va întâmpla ceva mai măreț care să-i facă pe oameni să vadă ei înșiși, astfel că toți oamenii se forțează să trăiască în continuare. Oamenii de mult nu au avut nicio putere în inima lor, folosindu-și doar speranțele invizibile drept stâlp spiritual, ținându-și astfel capul sus și comportându-se omenește în timp ce-și petrec zilele pe pământ. Este ca și cum toți oamenii ar fi fii ai diavolului întrupat. De aceea Dumnezeu a spus: „haosul acoperă pământul precum o pătură, dând naștere la o priveliște insuportabil de tristă, care, examinată îndeaproape, îl asaltează pe om cu o melancolie copleșitoare”. Din cauza ivirii acestei situații, Dumnezeu a început „să presare semințele Duhului Meu” peste întregul univers și a început să-Și îndeplinească lucrarea de mântuire pe întregul pământ. Din cauza continuării acestei lucrări, Dumnezeu a început să plouă cu tot felul de dezastre, mântuind astfel oameni cu inimă împietrită. În fazele lucrării lui Dumnezeu, metoda mântuirii este încă prin tot felul de dezastre și niciunul din cei socotiți nu poate scăpa de ele. Doar în cele din urmă o situație ca „la fel de senin ca al treilea Cer: Aici, lucrurile vii, mari și mici, coexistă în armonie, fără a se angaja nici măcar o dată în «conflicte ale gurii și limbii»” să se poată arăta pe pământ. Un aspect al lucrării lui Dumnezeu este acela de a cuceri întreaga omenire și de a câștiga, prin cuvintele Sale, poporul ales. Un alt aspect este acela de a-i cuceri pe toți fiii răzvrătirii, prin diverse dezastre. Aceasta este o parte a lucrării la scară largă a lui Dumnezeu. Doar în acest fel, Împărăția pe care Dumnezeu o vrea pe pământ, poate fi pe deplin realizată și aceasta este partea lucrării lui Dumnezeu care este ca aurul pur.

Dumnezeu cere mereu ca oamenii să înțeleagă dinamica Cerului. Pot ei realiza cu adevărat acest lucru? Realitatea este că, bazându-ne pe stările prezente reale ale oamenilor care au fost corupți de Satana de peste cinci mii nouă sute de ani, ei nu se pot compara cu Petru și, prin urmare, pur și simplu nu o pot face. Aceasta este una dintre metodele lucrării lui Dumnezeu. El nu i-ar lăsa pe oameni să aștepte în mod pasiv, ci i-ar pune să caute, în mod activ. Doar în acest fel Dumnezeu va avea ocazia să lucreze în oameni. Acest lucru poate fi explicat puțin mai mult, altfel oamenii vor avea doar o înțelegere superficială. După ce Dumnezeu a creat omenirea și le-a dat oamenilor duh, le-a poruncit că, dacă nu Îl vor chema pe El, nu vor fi capabili să se conecteze cu Duhul Său, astfel, „televiziunea prin satelit” din Cer nu va fi primită pe pământ. Când Dumnezeu nu mai este în duhul oamenilor, rămâne un loc gol deschis pentru alte lucruri, Satana profitând astfel de ocazia de a intra. Când oamenii Îl contactează pe Dumnezeu cu inimile lor, Satana intră imediat în panică și se grăbește să scape. În urma strigătelor oamenilor, Dumnezeu le dă ceea ce au nevoie, însă El nu „locuiește” de la început în ei. El le dă ajutor în mod constant doar din cauza strigătelor lor, iar oamenii câștigă rezistență din acea forță internă, astfel încât Satana să nu îndrăznească să vină aici să „se joace” după voia lui. Astfel, dacă oamenii se conectează în mod constant cu Duhul lui Dumnezeu, Satana nu îndrăznește să vină să perturbe. Fără perturbarea Satanei, toate viețile oamenilor sunt normale și Dumnezeu are ocazia să lucreze în ele fără niciun impediment. În felul acesta, ceea ce vrea să facă Dumnezeu poate fi realizat prin oameni. De aici se poate cunoaște de ce Dumnezeu a cerut mereu oamenilor să-și mărească credința și a mai spus: „Eu fac cerințe adecvate potrivit cu statura omului. Eu niciodată nu am pus pe cineva în dificultate și nici n-am «stors sângele» cuiva pentru plăcerea Mea.” Cei mai mulți oameni sunt uimiți de cerințele lui Dumnezeu, întrebându-se de ce Dumnezeu continuă să le facă cerințe, din moment ce oamenii nu au această abilitate și au fost corupți iremediabil de Satana? Oare nu pune Dumnezeu oamenii într-o poziție dificilă? Văzând chipurile solemne ale oamenilor și, apoi, văzându-le privirea stingheră, nu poți decât să râzi. Urâțenia diversă a oamenilor este cea mai amuzantă – uneori ei sunt ca niște copii care iubesc joaca, iar alteori sunt ca o fetiță care se joacă de-a „mama”. Uneori sunt ca un câine care mănâncă un șoarece. Toate stările lor urâte sunt doar ridicol de amuzante și, adesea, cu cât oamenii înțeleg mai puțin voia lui Dumnezeu, cu atât sunt mai susceptibili de a da de necaz. Acesta este motivul pentru care se poate vedea din cuvintele lui Dumnezeu: „Oare sunt Eu Dumnezeul care impune creației doar tăcerea?”, cât de nebuni sunt oamenii și se arată că niciun om nu poate înțelege voia lui Dumnezeu. Chiar dacă El spune deschis care este voia Lui, ei nu pot fi atenți la ea. Ei fac lucrarea lui Dumnezeu doar pe baza voinței umane, deci, cum pot ei să înțeleagă voia Lui în felul acesta? „Eu umblu pe pământ, împrăștiind parfumul Meu pretutindeni și, în fiecare loc, Îmi las în urmă forma. Fiecare loc răsună la sunetul glasului Meu. Oamenii de pretutindeni rămân cu nostalgie la scenele frumoase de ieri, pentru că întreaga umanitate își amintește trecutul...” Aceasta va fi situația când se va constitui Împărăția. De fapt, în câteva locuri, Dumnezeu a profețit frumusețea realizării Împărăției și, dacă toate sunt combinate, ne dau o imagine completă a Împărăției. Dar oamenii nu-i acordă atenție – ei o privesc doar ca pe un desen animat.

Din cauza celor câteva mii de ani de corupție de către Satana, oamenii au trăit mereu în întuneric, deci, ei nu sunt tulburați de întuneric și nici nu tânjesc după lumină. Astfel s-a ajuns aici când a sosit lumina astăzi: „cu toții sunt potrivnici venirii Mele, cu toții alungă lumina să nu vină, ca și cum Eu aș fi dușmanul omului în Cer. Omul Mă întâmpină cu o lumină defensivă în ochi”. Deși majoritatea oamenilor Îl iubesc pe Dumnezeu cu o inimă autentică, El încă nu este mulțumit și condamnă încă omenirea. Acest lucru este derutant pentru oameni. Deoarece oamenii trăiesc în întuneric, slujirea lor față de Dumnezeu este încă făcută în același mod ca și în lipsa luminii. Adică, toți oamenii Îl slujesc pe Dumnezeu folosindu-și propriile noțiuni și, atunci când Dumnezeu vine, oamenii sunt toți în acest fel de stare și nu pot să-L slujească pe Dumnezeu prin acceptarea noii lumini, însă ei își folosesc întreaga experiență pentru a-L sluji. Dumnezeu nu obține bucurie din „devotamentul” omenirii, deci lumina nu poate fi lăudată de omenire în întuneric. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a spus acest lucru – nu este absolut deloc contrar realității și Dumnezeu nu maltratează omenirea, nici n-o tratează greșit. De la crearea lumii până astăzi, nicio singură persoană nu a gustat cu adevărat căldura lui Dumnezeu. Oamenii au fost în gardă față de Dumnezeu, temându-se profund că Dumnezeu îi va doborî, că îi va nimici. Deci, de-a lungul acestor șase mii de ani, Dumnezeu a folosit întotdeauna căldura în schimbul sincerității oamenilor și i-a îndrumat mereu cu răbdare la fiecare pas. Datorită faptului că oamenii sunt atât de slabi, nu pot cunoaște pe deplin voia lui Dumnezeu și nu pot să-L iubească fără ezitare, ei nu pot decât să fie supuși manipulării Satanei. Dar, chiar dacă acesta este cazul, Dumnezeu este încă îngăduitor și, când El tolerează acest lucru până într-o anumită zi, adică ziua reînnoirii lumii, El nu Se va mai îngriji de oameni precum o mamă. În schimb, El va da omenirii răsplata potrivită, motiv pentru care după aceea vor exista: „cadavre plutind pe suprafața oceanului,” în timp ce „în locurile goale de apă, alți oameni se bucură încă, printre râsete și cântece, de făgăduințele acordate lor”. Aceasta este comparația dintre destinațiile celor care sunt răsplătiți și ale celor care sunt pedepsiți. „Pe suprafața oceanului” se referă la groapa fără fund a mustrării omenirii despre care vorbește Dumnezeu. Este destinația finală a Satanei și este „locul de odihnă” pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru toți cei care I se împotrivesc. Dumnezeu a dorit întotdeauna iubirea autentică a omenirii, dar, fără să știe, oamenii își fac încă treaba lor. De aceea, în toate cuvintele Lui, Dumnezeu a făcut mereu cereri oamenilor și le-a indicat defectele, precum și cărarea pentru a practica, astfel încât, ei să poată practica în conformitate cu aceste cuvinte. De asemenea, Dumnezeu a aruncat lumină asupra propriei Sale atitudini față de oameni: „Dar Eu n-am luat niciodată la întâmplare nicio singură viață umană ca să Mă joc cu ea ca și cum ar fi fost o jucărie. Observ sângele inimii omului și înțeleg prețul pe care el l-a plătit. În timp ce el stă înaintea Mea, nu doresc să profit de lipsa de apărare a omului pentru a-l mustra și nici să revărs asupra lui lucruri nedorite. În schimb, Eu doar i-am furnizat și i-am dat omului în tot acest timp.” Când oamenii citesc aceste cuvinte de la Dumnezeu, ei simt imediat căldura Sa: într-adevăr, în trecut am plătit un preț pentru Dumnezeu, dar L-am și tratat cu superficialitate și, uneori m-am plâns Lui. Dumnezeu m-a călăuzit întotdeauna cu vorbele Sale și El acordă atât de multă atenție vieții mele, dar, uneori eu mă joc cu ea ca și cum ar fi o jucărie. Este total nepotrivit. Dumnezeu mă iubește atât de mult, deci, de ce să nu pot să mă străduiesc destul de mult? Atunci când se gândesc la toate acestea, oamenii chiar vor să-și dea palme, sau unii strâmbă chiar din nas și strigă cu voce tare. Dumnezeu înțelege inimile oamenilor și vorbește în consecință, iar aceste câteva cuvinte, care nu sunt nici dure, nici domoale, inspiră iubirea oamenilor față de Dumnezeu. În cele din urmă, Dumnezeu a profețit schimbarea din lucrarea Sa în momentul în care Împărăția este constituită pe pământ: când Dumnezeu este pe pământ, oamenii vor fi capabili să fie eliberați de dezastre și calamități și vor putea să se tolănească în har, dar când El va începe judecata din ziua cea mare, atunci El Se va arăta printre toți oamenii și întreaga Sa lucrare pe pământ va fi încheiată în totalitate. În acel moment, deoarece va fi venit ziua, va fi exact așa cum s-a spus în Biblie: „Cine este nedrept, să rămână în continuare nedrept, iar cel care este sfânt, să rămână în continuare sfânt”. Cei nedrepți se vor întoarce la mustrare, iar cei sfinți se vor întoarce în fața tronului. Nicio singură persoană nu va putea să-și câștige favoarea, nici chiar fiii și oamenii Împărăției. Totul se va reduce la dreptatea lui Dumnezeu și la dezvăluirea firii Sale. El nu va arăta, pentru a doua oară, bunăvoință pentru slăbiciunile omenirii.

Anterior:Interpretarea celei de-a paisprezecea cuvântări

Următorul:Interpretarea celei de-a douăzeci și șasea cuvântări

S-ar putea să vă placă și