Anterior am avut părtășie pe larg despre acest aspect, adevărurile referitoare la Dumnezeu întrupat. Am avut părtășie de mai multe ori despre conținutul specific privind normalitatea și caracterul practic ale lui Dumnezeu întrupat. Ați ajuns acum să înțelegeți mai multe despre acest subiect? (Da.) Ați dobândit o înțelegere mai profundă a normalității și caracterului practic ale lui Dumnezeu întrupat – Hristos – și a esenței lui Hristos? (Da.) Atunci, ați fost capabili să renunțați la unele dintre noțiunile și închipuirile voastre despre Dumnezeu întrupat? (Da.) Dacă doar aflați despre cineva, fie că aflați despre firea acelei persoane, fie că aflați despre modul în care se poartă, aflați mai mult sau mai puțin doar despre diversele aspecte ale persoanei obișnuite care este – personalitatea și temperamentul său sau modurile și metodele pe baza cărora se poartă, filosofiile sale pentru interacțiuni lumești, ceea ce urmărește, unele dintre interesele și hobbyurile sale sau unele dintre problemele sale înnăscute. Cel mult, aceasta înseamnă doar să aflați despre umanitatea acestei persoane, neimplicând câtuși de puțin adevărul. Așa stau lucrurile când aflați despre o persoană obișnuită. Prin urmare, indiferent despre ce persoană sau ce tip de persoană din rândul omenirii afli, indiferent cât de multe afli despre ea, indiferent cât de profund o înțelegi sau dacă înțelegerea acesteia de către tine este sau nu cuprinzătoare, nimic din toate acestea nu implică adevărul. Totuși, a afla despre Dumnezeu întrupat este diferit; toate subiectele care presupun aflarea despre diversele aspecte ale lui Dumnezeu întrupat implică adevărul. Întruparea este o formă specială adoptată de Dumnezeu în conformitate cu nevoile lucrării Sale și este legată direct de diverse aspecte referitoare la Dumnezeu, cum ar fi identitatea lui Dumnezeu, esența lui Dumnezeu și firea lui Dumnezeu; cunoașterea lui Dumnezeu întrupat face parte, de asemenea, din cunoașterea lui Dumnezeu și se referă la cunoașterea Sa, precum și la adevărurile privind cunoașterea lui Dumnezeu pe care oamenii se cuvine să le înțeleagă. Prin urmare, cunoașterea lui Dumnezeu întrupat este un aspect al adevărului pe care oamenii trebuie să-l înțeleagă și să ajungă să-l cunoască în timp ce-L urmează pe Dumnezeu, pentru a ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu și să I se supună. Întrucât cunoașterea lui Dumnezeu întrupat și cunoașterea diverselor aspecte ale adevărului exprimat de Dumnezeu întrupat implică, toate, adevărul-realitate pe care oamenii se cuvine să-l înțeleagă și în care se cuvine să pătrundă în credința lor în Dumnezeu, cunoașterea lui Dumnezeu întrupat nu poate fi echivalată cu cea a unei persoane obișnuite, a unei ființe umane corupte. Motivul pentru care nu pot fi echivalate este că a-L cunoaște pe Dumnezeu întrupat implică adevărul cunoașterii lui Dumnezeu, care este o parte a cunoașterii Creatorului. Indiferent ce presupune acest conținut, el implică, pe scurt, cunoașterea Creatorului, cunoașterea lui Dumnezeu Însuși și, desigur, implică și modul de a renunța la noțiunile și închipuirile cuiva despre Dumnezeu. Se poate spune că, odată ce L-ai înțeles pe Dumnezeu întrupat și ai înțeles adevărurile referitoare la Dumnezeu întrupat, ai ajuns deja, în mare măsură, să cunoști o parte din esența lui Dumnezeu și din firea lui Dumnezeu. Desigur, în mod corespunzător, vei renunța în mare parte la multe dintre noțiunile și închipuirile tale despre Dumnezeu – adică, la noțiunile și închipuirile tale despre Dumnezeu din ceruri și despre Creator. Renunțarea la aceste noțiuni și închipuiri te poate ajuta, cel puțin, să-L înțelegi mai precis și să-L cunoști în mod autentic și mai exact pe Dumnezeu. Așadar, ce rol joacă această cunoaștere și această înțelegere? Ele joacă un rol foarte însemnat. Când nu-L cunoști pe Dumnezeu, poate simți că Dumnezeu este Cel cu care oamenii sunt familiarizați în mintea și în gândurile lor sau în noțiunile lor tradiționale și Cel care este invizibil și intangibil. Dar când ajungi să cunoști și afli despre normalitatea și caracterul practic ale lui Dumnezeu întrupat, precum și despre firea și esența Sa, vei avea o cunoaștere autentică a lui Dumnezeu. Această cunoaștere autentică îți poate permite să te supui lui Dumnezeu într-un mod precis și autentic, în loc să ai o supunere falsă, care există doar în noțiuni și închipuiri. Ce este mai autentic și mai precis – credința și supunerea născute din noțiunile și închipuirile oamenilor sau credința în Dumnezeu și supunerea față de El care provin din cunoașterea Lui autentică? Puteți spune? Credința care provine din cunoașterea lui Dumnezeu nu este o credință bazată pe noțiunile și închipuirile oamenilor; în schimb, această credință se bazează pe temelia unei cunoașteri autentice, precise, a lui Dumnezeu. Prin urmare, în ceea ce te privește, această credință îți poate permite să pricepi și să înțelegi mai exact intențiile lui Dumnezeu în viața reală și să cunoști mai precis, în fiecare mediu real sau printre persoane, evenimente și lucruri reale, cum să acționezi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu, cum să acționezi într-un mod care este precis, este o supunere autentică față de Dumnezeu și reflectă o credință autentică în Dumnezeu și o privire autentică spre El. Privită din orice unghi, cunoașterea lui Dumnezeu întrupat nu este la fel de simplă precum a cunoaște și a afla despre o persoană obișnuită, deoarece sunt implicate multe aspecte ale adevărului, cum sunt esența lui Dumnezeu și esența omului, ființele create și Creatorul. Anterior, am dat câteva exemple și am vorbit despre unele adevăruri referitoare la cunoașterea lui Dumnezeu; oamenii nu ar trebui să trateze aceste subiecte ca pe niște subiecte obișnuite, ci să încerce să le cunoască drept un aspect al adevărului. Aceasta deoarece Dumnezeu întrupat este, la urma urmei, un trup în care Duhul lui Dumnezeu este materializat cu adevărat și în realitate și o persoană cu esență divină; El este reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ și, de asemenea, exprimarea lucrării lui Dumnezeu pe pământ. În ceea ce privește realizarea lucrării și în ceea ce privește esența Sa, El este pe deplin capabil să-L reprezinte pe Dumnezeu din ceruri. Deși există limitări în privința formei Sale și, la exterior, poate că pare insuficient pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu din ceruri, în ceea ce privește esența Sa și firea pe care o deține, El este pe deplin capabil să-L reprezinte pe Dumnezeu din ceruri. Prin urmare, în lumina acestui lucru, oamenii ar trebui să trateze cu seriozitate diversele aspecte ale adevărului referitoare la Dumnezeu întrupat și să învețe cu atenție despre ele. Doar când le tratezi cu seriozitate și te implici din toată inima în învățarea despre ele, poți să-L înțelegi cu adevărat pe Dumnezeu. Doar când L-ai înțeles cu adevărat pe Dumnezeu de pe pământ poți, într-o măsură foarte mare, să-L înțelegi pe Dumnezeu din ceruri și să-L înțelegi pe Creator. Pur și simplu nu poți vedea cum vorbește Creatorul – Dumnezeu – în ceruri, în cuprinsul întregului univers și în toate lucrurile, în ce mod îi tratează pe oameni, cu ce atitudine îi tratează pe oameni, cum face lucrurile, care sunt gândurile Sale și alte aspecte similare referitoare la firea și la esența lui Dumnezeu. Dar când Dumnezeu devine trup și vine pe pământ pentru a deveni o persoană obișnuită, pentru a deveni o persoană cu formă și chip, cu trup și sânge, firea și esența Sa pot fi înțelese de oameni în perioada în care El lucrează și în care interacționează și are de-a face cu oamenii. Prin diversele Sale cuvinte și fapte, precum și prin întreaga gamă de emoții pe care le exprimă, poți înțelege cum este de fapt Dumnezeu, cum sunt formele diverselor Sale emoții, cum sunt modalitățile și principiile Sale de realizare a lucrurilor, precum și atitudinile cu care acționează. Îl vei înțelege într-un mod mai specific și vei putea să-L atingi, să-L vezi și să-L auzi mai concret. La rândul lor, toate acestea sunt mai benefice pentru înțelegerea de către tine a lui Dumnezeu din ceruri. Pe Dumnezeu întrupat Îl poți vedea și atinge; cuvintele pe care le rostește, le poți auzi cu urechile tale, iar principiile și metodele pe baza cărora Se ocupă de lucruri, le poți vedea cu ochii tăi. Acest lucru echivalează cu a avea o întâlnire personală cu vorbirea și lucrarea lui Dumnezeu întrupat și cu a avea o cunoaștere a lui Dumnezeu întrupat; astfel, vei ajunge să ai o anumită înțelegere și cunoaștere și a lui Dumnezeu din ceruri. Dacă înțelegi adevărurile exprimate de Dumnezeu întrupat, vei putea să cunoști firea lui Dumnezeu – atunci, ceea ce cunoști este întocmai acest aspect al esenței lui Dumnezeu din ceruri. Prin urmare, felul în care lucrează și vorbește pe pământ Dumnezeu întrupat, firile pe care le dezvăluie și tipul de esență pe care o are – în mare măsură, acestea ți-au permis deja, în această condiție limitată, să fii martor la cuvintele și la faptele lui Dumnezeu, la modurile lui Dumnezeu de a vorbi și de a lucra și chiar la firea și la esența lui Dumnezeu, să le auzi cu propriile urechi sau să le înțelegi și să le cunoști cu precizie. Anterior, am vorbit întrucâtva despre aceste adevăruri referitoare la Dumnezeu întrupat, dar niciodată într-un mod foarte specific; de data aceasta, am vorbit pe larg și în termeni specifici despre ele. Sper că, după ce veți auzi acestea, nu veți trata acest aspect al adevărului ca pe un adevăr obișnuit referitor la practică sau ca pe un adevăr obișnuit referitor la cunoașterea diverselor tipuri de oameni, ci îl veți trata în schimb ca pe un adevăr referitor la cunoașterea lui Dumnezeu. Aceasta deoarece, atât în teorie, cât și în realitate, Dumnezeu întrupat și Dumnezeu din ceruri sunt Unul; Dumnezeu întrupat este exprimarea și manifestarea lui Dumnezeu pe pământ, precum și Cel căruia I s-a încredințat lucrarea lui Dumnezeu pe pământ. Indiferent cum se pune problema, în ceea ce privește esența și firea, acest Fiu întrupat al Omului este, înainte de toate, Unul cu Dumnezeu din ceruri, Creatorul, și compatibil cu El. Întrucât sunt Unul, cunoașterea lui Dumnezeu întrupat este o cale de a-L cunoaște pe Dumnezeu din ceruri. Desigur, cunoașterea lui Dumnezeu întrupat este, pentru voi, și una dintre cele mai bune ocazii de a-L cunoaște pe Dumnezeu din ceruri și vă oferă cele mai favorabile condiții în acest sens. Nu este așa? (Ba da.) Ați spune că exagerez? (Nu.) Ceea ce spun este în conformitate cu faptele? (Da.)

Unii oameni spun: „Dumnezeu din ceruri poate să creeze toate lucrurile, să dețină suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și să dețină suveranitatea asupra sorții omenirii. Poate Dumnezeu întrupat să facă asta? Întrucât Dumnezeu întrupat și Dumnezeu din ceruri sunt Unul și întrucât Dumnezeu întrupat Îl poate reprezenta pe Dumnezeu din ceruri, poate El să creeze toate lucrurile? Poate El să dețină suveranitatea asupra tuturor lucrurilor?” Când cineva împărtășește un astfel de punct de vedere, cum îl explicați? Spuneți-Mi, poate Dumnezeu întrupat să facă lucrarea de creare a tuturor lucrurilor și de deținere a suveranității asupra tuturor lucrurilor? (Da.) Pe ce bază spui „da”? Spune-Mi punctul tău de vedere. Ce crezi? (Întrucât Dumnezeu întrupat este și Dumnezeu Însuși, El poate face lucrarea de creare a tuturor lucrurilor și de deținere a suveranității asupra tuturor lucrurilor. Doar că Dumnezeu întrupat are lucrarea pe care se cuvine să o facă; El nu face cealaltă lucrare.) Acesta este un mod de a privi lucrurile. Din punct de vedere teoretic, este corectă această afirmație? Este denaturată sau eronată în vreun fel? (Nu.) Această afirmație înseamnă că Dumnezeu întrupat poate în mod sigur să facă lucrarea de creare a tuturor lucrurilor și de deținere a suveranității asupra tuturor lucrurilor; depinde doar de faptul dacă o face sau nu. Dacă nu o face, atunci nu o poți vedea întâmplându-se, dar dacă ar fi să o facă, atunci cu siguranță ar putea. Această teorie este corectă, dar nu cumva există o discrepanță între această teorie și conținutul părtășiei noastre privind cunoașterea esenței, a normalității și a caracterului practic ale lui Dumnezeu întrupat? (Ba da.) Atunci, gândiți-vă mai bine. Cum ar trebui să avem părtășie despre acest lucru pentru a rezolva această problemă? (Dumnezeule, aș dori să adaug ceva. Esența lui Dumnezeu este adevărul, iar Duhul lui Dumnezeu poate exprima adevărul; de asemenea, Dumnezeu întrupat exprimă în principal adevărul. Autoritatea adevărului în sine poate deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și poate controla totul. Simt că acest lucru poate demonstra că Dumnezeu întrupat și Dumnezeu din ceruri sunt Unul și că Dumnezeu întrupat poate să dețină și El suveranitatea asupra tuturor lucrurilor.) Este corectă această afirmație? Această afirmație este corectă, dar nu a ajuns încă la cauza fundamentală a problemei și nu a rezolvat problema practică. Aceasta dovedește că afirmația este doar o teorie. În ceea ce privește forma lui Dumnezeu întrupat, El este restricționat de condițiile înnăscute și de instinctele trupului – din exterior, pare că nu poate face lucruri așa cum face Duhul lui Dumnezeu. De fapt, nu este vorba că nu le poate face, ci mai degrabă că, întrucât a devenit trup, a venit să facă lucrarea pe care Dumnezeu întrupat se cuvine să o înfăptuiască și nu face o lucrare care nu are legătură cu lucrarea ce Îi revine. Deoarece Dumnezeu întrupat are o latură normală și practică, la exterior pare că, fiind restricționat de condiția înnăscută a existenței în trup și de diverși factori obiectivi, El nu poate fi comparat cu Dumnezeu din ceruri. Totuși, în ceea ce privește esența lui Dumnezeu întrupat, El poate crea toate lucrurile și, de asemenea, poate controla toate lucrurile. Deoarece esența Sa este esența lui Dumnezeu, iar viața Sa este viața lui Dumnezeu, El poate face aceste lucruri. Ceea ce tocmai ați spus nu a ajuns la cauza fundamentală a acestei probleme, nici nu a abordat aspectul central al acesteia. Așadar, care este aspectul central al acestei probleme? Faptul că Dumnezeu întrupat poate să creeze toate lucrurile și să dețină suveranitatea asupra tuturor lucrurilor este un fapt; nu este o teorie, nici o simplă afirmație, cu atât mai puțin o noțiune umană. Atunci, unde sunt manifestările care arată că Dumnezeu întrupat poate face lucrarea de creare a tuturor lucrurilor și de deținere a suveranității asupra tuturor lucrurilor? Deoarece Dumnezeu întrupat are esența lui Dumnezeu și viața lui Dumnezeu, El poate exprima cuvintele lui Dumnezeu. În ceea ce privește cuvintele lui Dumnezeu, acestea poartă în sine autoritate și putere; pot înfăptui totul, pot crea totul și, desigur, pot și să dețină suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. Nu este acesta un fapt? (Ba da.) El înfăptuiește cuvintele pe care El Însuși le rostește și nicio forță nu poate împiedica acest lucru. Vezi, toate cuvintele rostite de Dumnezeu întrupat, această persoană obișnuită, poartă autoritate și putere, indiferent ce fel de cuvinte sunt sau despre ce sunt. Acesta este un aspect. În plus, indiferent câți ani durează, cuvintele pe care le rostește sunt înfăptuite și împlinite unul câte unul, fără greș, întocmai așa cum spune Dumnezeu cu propriile Sale cuvinte: „Dumnezeu crede ceea ce spune, ceea ce spune se va face și ceea ce face va dura veșnic.” Această afirmație este cea mai autentică și mai concretă explicație referitoare la faptul că Dumnezeu creează toate lucrurile și deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. De la primul cuvânt pe care l-a rostit vreodată și până astăzi, fiecare cuvânt în parte este înfăptuit și împlinit treptat în grade diferite, în diferite colțuri ale lumii și în diferite perioade. Din această perspectivă, poate Dumnezeu întrupat să facă lucrarea de deținere a suveranității asupra tuturor lucrurilor? (Da.) Vezi faptele în această privință? (Da.) Acesta este un aspect al faptelor. Un alt aspect este acela că aceste cuvinte exprimate de Dumnezeu întrupat – dacă accepți această etapă a lucrării lui Dumnezeu, vii înaintea Lui și ești capabil să accepți aceste cuvinte – pot să devină viața ta, să-ți schimbe perspectiva asupra vieții și să schimbe direcția conduitei tale personale. Cei care acceptă aceste cuvinte sunt judecați, mustrați, dați în vileag, condamnați sau chiar blestemați de ele, dar, în cele din urmă, sunt cu toții cuceriți de aceste cuvinte. După ce sunt cuceriți de aceste cuvinte, oamenii care urmăresc adevărul le câștigă în cele din urmă; cuvintele lui Dumnezeu și adevărul devin curând viața lor și, când se întâmplă acest lucru, acești oameni devin o nouă omenire. Nașterea unei noi omeniri – spuneți-Mi, este acesta rezultatul obținut de cuvintele lui Dumnezeu? (Da.) Deși această nouă omenire și omenirea din vremea lui Adam și a Evei au fost create amândouă de Dumnezeu, forma și metoda creării lor sunt diferite. Nașterea acestei noi omeniri înseamnă că Dumnezeu a folosit cuvinte pentru a crea din nou o omenire. Așadar, întrucât Dumnezeu întrupat folosește cuvinte pentru a crea omenirea, crezi că se poate spune și că Dumnezeu întrupat poate crea toate lucrurile? (Da.) Oamenii care acceptă acum această etapă a lucrării, acceptă cuvintele lui Dumnezeu și acceptă mustrarea și judecata lui Dumnezeu și sunt curățiți sunt un tip de oameni complet diferit de oamenii din vremea lui Adam și a Evei sau de oamenii corupți – sunt două tipuri de oameni cu vieți diferite. Cei care acceptă cuvintele lui Dumnezeu ca viață a lor sunt membri ai unei noi omeniri; ei s-au eliberat de vechea natură a omenirii corupte, au cuvintele lui Dumnezeu drept viață a lor și au devenit o omenire nouă, urmând să intre în curând într-o epocă nouă, într-o eră nouă. Ținând cont de acest aspect, se poate spune că trupul întrupat al lui Dumnezeu a creat iarăși o nouă omenire? El a folosit cuvinte pentru a crea o nouă omenire, care are cuvintele lui Dumnezeu drept viață a ei. Acesta este un aspect. Aceasta e lucrarea făcută de Dumnezeu întrupat. Judecând după efectele lucrării Sale și după rezultatul final, El poate face lucrarea de creare a tuturor lucrurilor și de deținere a suveranității asupra tuturor lucrurilor. Motivul pentru care poate face această lucrare este că Duhul lui Dumnezeu sălășluiește în acest trup, care are o esență divină, puterea lui Dumnezeu și autoritatea lui Dumnezeu și, desigur, are cu atât mai mult adevărul pe care îl deține Dumnezeu. Dumnezeu din ceruri – Creatorul – a folosit cuvinte pentru a crea toate lucrurile; El a zis și ce a zis a luat ființă; El a poruncit și ce a poruncit a fost stabilit. Iar această etapă finală a lucrării făcute de Dumnezeu întrupat este exact la fel ca lucrarea lui Dumnezeu din ceruri de folosire a cuvintelor pentru a înfăptui totul și de folosire a cuvintelor pentru a crea toate lucrurile; sunt de aceeași natură. Deși trupul care a devenit Dumnezeu pentru a face această etapă a lucrării pare a fi o persoană obișnuită, normală, care nu a avut realizări cutremurătoare, nici nu a săvârșit fapte cutremurătoare, cuvintele pe care le-a rostit El și adevărurile pe care le-a exprimat El de-a lungul acestor mulți ani deja I-au câștigat un grup de oameni și deja au lucrat treptat cuvintele lui Dumnezeu și adevărul înlăuntrul oamenilor. Nu după mult timp, se va naște o omenire nouă, care are cuvintele lui Dumnezeu drept viață a sa; aceasta este lucrarea făcută de Dumnezeu întrupat. Ce fel de lucrare este aceasta? De a folosi cuvinte pentru a înfăptui etapa finală a lucrării lui Dumnezeu, de a lucra cuvinte înlăuntrul oamenilor și, de asemenea, de a folosi cuvinte pentru a crea iarăși o nouă omenire. Acesta este un aspect. Un alt aspect este că, începând din momentul în care Dumnezeu a devenit trup a doua oară pentru a lucra, a doua etapă a lucrării lui Dumnezeu – lucrarea din Epoca Harului – a fost declarată încheiată și finalizată. Odată ce s-a încheiat Epoca Harului, lucrarea Duhului Sfânt din Epoca Harului și întreaga lucrare pe care a făcut-o Dumnezeu în Epoca Harului au fost declarate încheiate. Întreaga lume religioasă, în ceea ce privește forma ei religioasă și definiția dată ei de către Dumnezeu, a devenit un lucru de domeniul trecutului. Lucrarea Duhului Sfânt în bisericile și în grupurile din Epoca Harului a fost retrasă atunci când Dumnezeu a început să facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Cu alte cuvinte, din momentul în care Dumnezeu întrupat S-a arătat și a lucrat, a rostit cuvinte și a vorbit, întreaga lume religioasă a fost caracterizată de Dumnezeu drept lăcașuri religioase și grupuri religioase; acestea nu au mai fost locuri unde lucrează Dumnezeu, nici obiecte ale grijii Sale. Dumnezeu le părăsise deja, ceea ce înseamnă că Duhul Sfânt nu mai lucra asupra lor. Fie că era vorba despre creștinism, catolicism, iudaism sau altele asemenea, toate au fost caracterizate drept religii. Duhul Sfânt nu lucrează în rândul lor. Lucrarea lui Dumnezeu a intrat întru totul într-o epocă nouă, o eră nouă. Mai exact, din momentul în care Dumnezeu a devenit trup pentru a doua oară și a început oficial să facă lucrare și să-Și exprime cuvintele, Epoca Harului s-a încheiat complet. Întreaga lucrare și toate activitățile lumii religioase au fost și ele declarate încheiate, deoarece Dumnezeu întrupat a început să exprime cuvinte și diversele aspecte ale adevărului acestei etape a lucrării. Această declarare a încheierii lor înseamnă că, pentru întreaga omenire, există o nouă formulare privind credința, forma religioasă și caracterizarea denumirilor religioase. Acea epocă a trecut, ceea ce înseamnă că Epoca Harului s-a încheiat complet. Acum că avem această nouă formulare, se poate determina că creștinismul sau catolicismul nu mai este venerat în rândul omenirii drept religie dominantă, care îndrumă tendințele în credința omenirii, ci că a devenit deja un lucru de domeniul trecutului. Aceasta deoarece Dumnezeu întrupat a început deja să conducă omenirea, care este pe cale să intre în următoarea epocă nouă și să pășească într-o epocă nouă. De când a început Dumnezeu întrupat să pășească în următoarea epocă, creștinismul a devenit un lucru de domeniul trecutului în rândul întregii omeniri; a devenit o religie veche. Desigur, de când a început Dumnezeu întrupat să facă lucrare și să exprime cuvinte, întreaga omenire a fost adusă, fără știrea ei, într-o epocă nouă, o eră nouă. În întreaga omenire, fie că este vorba de subiecte sau de expresii la modă legate de religie, fie de anumite indicatoare ale tendințelor din diverse domenii, toate acestea evoluează, la rândul lor, într-o direcție nouă și sunt aduse într-o eră nouă. Desigur, cuvintele exprimate și lucrarea făcută de Dumnezeu întrupat, precum și diverșii termeni spirituali și diversele zicale populare în biserică sau unele gânduri și opinii privind credința, vor influența o vreme această omenire în perioada următoare, întocmai așa cum creștinismul a influențat întreaga omenire timp de două mii de ani în diverse sfere. Pe măsură ce se răspândesc lucrarea lui Dumnezeu și Evanghelia, cuvintele rostite de Dumnezeu întrupat sau unele zicale și unele gânduri și opinii din sfera acestei etape a lucrării lui Dumnezeu în biserică vor îndruma și vor conduce treptat omenirea în epoca următoare și îi vor modela modul de viață; aceasta este tendința. Desigur, când Dumnezeu întrupat a început această etapă a lucrării, din cauza schimbării lucrării Duhului Sfânt, lumea religioasă a pierdut lucrarea Duhului Sfânt și a căzut într-o stare de dezolare. Practic, se poate spune că lumea religioasă a fost eliminată și dezintegrată de această etapă a lucrării. Cu alte cuvinte, sosirea lui Dumnezeu întrupat și începerea acestei etape a lucrării lui Dumnezeu nu sunt doar o provocare pentru întreaga lume, pentru omenire și pentru credința ei, ci și o condamnare și – desigur – un fel de schimbare, nu-i așa? (Așa e.) Din momentul în care Dumnezeu întrupat a început să exprime cuvinte și să facă această etapă a lucrării, direcția credinței întregii omeniri a fost complet schimbată, iar lumea religioasă a fost și ea complet schimbată; toate acestea sunt fapte. În viitor, aceste cuvinte rostite de Dumnezeu întrupat și aceste diverse subiecte legate de adevăr se vor răspândi treptat în toate țările și locurile din lume, răspândindu-se în diverse domenii și grupuri religioase. Diferitele gânduri și opinii vizate de aceste cuvinte vor influența curând lumea religioasă și această omenire și, desigur, vor transforma curând această omenire și lumea religioasă, schimbând situația actuală a omenirii și a lumii religioase. Este echivalent cu a spune că această etapă a lucrării lui Dumnezeu folosește din nou cuvintele Sale și punctele de vedere pe care le exprimă El despre diverse lucruri pentru a influența întreaga omenire și lume religioasă. Cât despre aceste cuvinte în sine, ele au suficientă autoritate și putere pentru a schimba omenirea, această lume și lumea religioasă, pentru a-i sorta pe oameni după felul lor și a-i clasifica, precum și pentru a vesti finalurile și destinațiile lor. Desigur, în timp ce Dumnezeu exprimă toate aceste cuvinte, și Duhul lui Dumnezeu schimbă neîncetat diversele circumstanțe și Își exercită suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. Oriunde se răspândesc aceste cuvinte rostite de Dumnezeu întrupat, indiferent dacă aceia care le aud și le citesc le acceptă sau li se împotrivesc, aceste cuvinte îi zdruncină și toți cei care intră în contact cu ele sunt dezvăluiți și clasificați treptat. Altfel spus, în prezența acestor cuvinte, iese la iveală adevărata față a oamenilor de tot felul – cei care iubesc adevărul și cei care sunt scârbiți de adevăr; oameni corupți, diavoli, animale și cadavre umblătoare; cei cu tot felul de preocupări și cei cu tot felul de gânduri și de opinii; precum și cei care cred în Dumnezeu având diverse noțiuni, ambiții și dorințe. Astfel, toți oamenii sunt sortați după felul lor: oile lui Dumnezeu, care iubesc adevărul, se întorc în casa lui Dumnezeu; în timp ce aceia care nu iubesc și nu acceptă adevărul nu sunt oile Sale – ușa li se închide în față, iar ei sunt condamnați și eliminați. Oamenii de acest fel, care sunt condamnați și eliminați, vor aștepta în scurt timp judecata zilei celei mari despre care se vorbește în cuvintele lui Dumnezeu – adică, pedeapsa oamenilor răi, despre care se vorbește în cuvintele lui Dumnezeu. Impactul pe care îl au asupra omenirii, atât în prezent, cât și în viitor, realizarea acestei etape a lucrării și rostirea acestor cuvinte de către Dumnezeu este întru totul rezultatul obținut de cuvintele Sale și totul este realizat de puterea cuvintelor Sale. Toate aceste cuvinte sunt lucrarea realizată și cuvintele rostite de Dumnezeu în perioada întrupării Sale. Spuneți-Mi atunci, judecând după acest impact sau după diversele rezultate care au fost deja obținute și pe care oamenii le pot vedea, poate Dumnezeu întrupat – în ceea ce privește esența și identitatea Sa – să facă lucrarea de creare a tuturor lucrurilor și de deținere a suveranității asupra tuturor lucrurilor? (Da, poate.) A spune că poate nu este o doctrină sau o simplă afirmație, nu-i așa? (Așa e.) Deși, în ceea ce privește forma, Dumnezeu întrupat nu este la fel de misterios și de nepătruns sau la fel de puternic precum Dumnezeu din ceruri sau Duhul lui Dumnezeu, în ceea ce privește esența și viața Sa, precum și cuvintele pe care le exprimă, El este pe deplin capabil să creeze o nouă omenire, să schimbe această lume, să schimbe omenirea și să dețină suveranitatea asupra omenirii. Aceasta deoarece faptul că Dumnezeu întrupat folosește cuvinte pentru a înfăptui toate acestea este pe deplin compatibil și în concordanță deplină cu faptul că Dumnezeu din ceruri folosește cuvinte pentru a înfăptui totul. În ceea ce privește forma exterioară care este întruparea lui Dumnezeu și înfățișarea Sa exterioară, pare că El nu poate realiza lucrarea pe care o face Dumnezeu din ceruri și că nu are autoritatea și puterea lui Dumnezeu din ceruri. Însă, în ceea ce privește esența și viața Sa, El poate face lucrarea de folosire a cuvintelor pentru a înfăptui totul, a crea totul și a schimba totul, nu-i așa? (Așa e.) Uitați-vă cum stau lucrurile în ziua de azi: fie că este vorba de lumea religioasă, fie de această lume în sine, cum sunt formele lor și starea în care se află acestea sunt toate legate de cuvintele lui Dumnezeu. Pe de o parte, totul împlinește cuvintele rostite de Dumnezeu; pe de altă parte, acestea sunt eliminate din cauza exprimării de către Dumnezeu a noilor Sale cuvinte și a exprimării adevărului de către El. Oricum am privi situația și indiferent de starea actuală a acestora, toate aceste stări sunt schimbate de cuvintele lui Dumnezeu, sunt produse ca urmare a cuvintelor lui Dumnezeu și sunt legate de cuvintele pe care Dumnezeu le exprimă și de toate aspectele spuselor Sale. Pe măsură ce Evanghelia se răspândește și cuvintele lui Dumnezeu sunt răspândite pe scară mai largă, mai mulți oameni – oameni din toate țările lumii, de toate rasele și din toate domeniile – vor veni și vor accepta această nouă etapă a lucrării lui Dumnezeu. Astfel, mai mulți oameni vor accepta cuvintele lui Dumnezeu, mai mulți oameni vor fi schimbați de cuvintele lui Dumnezeu și mai mulți oameni vor câștiga cuvintele lui Dumnezeu și vor deveni o nouă omenire. Desigur, pe măsură ce Evanghelia se răspândește și cuvintele lui Dumnezeu sunt răspândite pe scară mai largă, în viitorul apropiat – acest viitor apropiat va fi, cu siguranță, mult mai scurt decât cele două mii de ani ale Epocii Harului – credința omenirii, precum și gândurile și opiniile sale despre tot felul de chestiuni, vor fi schimbate de cuvintele lui Dumnezeu. Cei care nu cred în cuvintele lui Dumnezeu sau nu le recunosc, precum și cei care nu-L recunosc pe Dumnezeu, vor fi și ei afectați de aceste cuvinte în diferite măsuri. Judecând după aceste rezultate, în cele din urmă, totul se reduce la faptul adevărului că acele cuvinte rostite de Dumnezeu întrupat pot înfăptui totul și schimba totul, nu-i așa? (Așa e.)

Judecând după aceste aspecte ale conținutului despre care am avut părtășie, există vreo discrepanță între lucrarea făcută și cuvintele rostite de Dumnezeu întrupat și lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu din ceruri? (Nu.) Nu există nicio contradicție între faptul că Dumnezeu întrupat poate face lucrarea de creare a tuturor lucrurilor și de deținere a suveranității asupra tuturor lucrurilor și faptul că Dumnezeu din ceruri a creat toate lucrurile și deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor; nu există nicio distanță sau discrepanță între aceste două fapte. Acest aspect ar trebui să fie dincolo de orice îndoială. Această certitudine nu este o teorie, nici o noțiune sau o închipuire și, cu atât mai puțin, o simplă afirmație plăcută; în schimb, este ceva ce spunem pe baza faptelor. Un alt aspect important este că, indiferent ce spune Dumnezeu întrupat sau ce fel de lucrare intenționează El să facă, pe de o parte, cuvintele Sale au în sine autoritate și putere și pot obține rezultatul de a înfăptui totul. Pe de altă parte, în timp ce sunt rostite cuvintele Sale, Duhul lui Dumnezeu lucrează și El în paralel cu ele pentru a înfăptui toate acestea. Acesta este un lucru pe care nicio persoană nu îl poate realiza prin cuvintele sau acțiunile sale. Indiferent ce face orice persoană obișnuită, cum ar fi un profet, o personalitate renumită sau un expert – fie că încearcă să speculeze sau să prezică ceva, să vorbească despre vreun fenomen sau să publice vreun raport – aceasta nu poate explica în mod clar cum anume vor evolua lucrurile sau ce se va întâmpla și nu îndrăznește să afirme cu o siguranță de sută la sută: „Aceste cuvinte se vor împlini inevitabil și vor deveni inevitabil fapte.” Acesta este un lucru care depășește capacitatea oamenilor. Dar, cu Dumnezeu, întrucât fiecare cuvânt rostit de Dumnezeu întrupat este exprimarea firii și esenței lui Dumnezeu și vine de la Dumnezeu, indiferent despre ce vorbește, acel lucru se va înfăptui și se va împlini în mod inevitabil. Într-o privință, aceasta este puterea și autoritatea cuvintelor lui Dumnezeu. În altă privință, ar trebui să-ți dai seama că acesta este Duhul lui Dumnezeu care lucrează. Se poate spune și că, în timp ce Dumnezeu întrupat face lucrare, lucrează și Duhul lui Dumnezeu și că trupul și Duhul sunt inseparabile și sunt Unul? (Da.) Spune-Mi, atunci, când Dumnezeu întrupat vorbește, acest trup este cel care vorbește sau Duhul lui Dumnezeu este cel care vorbește? Poți explica acest lucru clar? Este Dumnezeu care exprimă cuvinte, nu-i așa? Tocmai pentru că este Dumnezeu care exprimă cuvinte, toate cuvintele Sale pot fi înfăptuite și toate sunt împlinite. Am avut părtășie atât de mult despre asta – a fost rezolvată problema pe care tocmai am menționat-o? (Da.) Cuvintele lui Dumnezeu înfăptuiesc totul, iar Dumnezeu folosește cuvinte pentru a crea toate lucrurile – spune-Mi, nu este acesta adevărul? Nu este acesta un fapt? (Ba da.) Acesta este adevărul și este, de asemenea, un fapt. Prin urmare, rezultatele obținute de lucrarea făcută de Dumnezeu întrupat nu sunt ceva ce poate realiza o persoană obișnuită, iar natura și esența lucrării și cuvintelor Sale nu sunt cele ale cuvintelor unei persoane obișnuite. Dacă cineva ar întreba: „Pot oamenii să creeze toate lucrurile, să dețină suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și să înfăptuiască totul?”, am putea răspunde categoric: „Nu!” Dacă cineva ar întreba: „Atunci, poate Dumnezeu întrupat să creeze toate lucrurile, să dețină suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și să înfăptuiască totul?”, nu ar trebui să ezităm deloc, ci să răspundem categoric: „Da!” Aceste cuvinte nu sunt doctrină, ci adevăruri și fapte.

Înainte, când fusese exprimat doar primul volum din „Cuvântul Se arată în trup” și mulți oameni au mers să predice Evanghelia, destul de mulți oameni religioși au citit cuvintele lui Dumnezeu și au acceptat această etapă a lucrării Sale; lumea religioasă s-a dezintegrat complet. Acum, volumele al doilea, al treilea, al patrulea, al cincilea, al șaselea și al șaptelea au fost toate exprimate și s-au răspândit apoi în fiecare colț și lăcaș religios, din fiecare rasă și țară. Când aceste cuvinte vor fi făcute publice întregii omeniri, spuneți-Mi, ce efect se va produce? Ce fel de scenă va fi? Omenirea va fi diferită, nu-i așa? (Așa e.) Pe parcursul unui an în care Evanghelia s-a răspândit pe scară largă în toată China, unii oameni au înfruntat pericolul pentru a merge să predice Evanghelia peste tot, în locuri precum străzi, fabrici și sate. La acea vreme, existau cu adevărat foarte mulți oameni care au acceptat Evanghelia. Când fusese exprimat doar primul volum din „Cuvântul Se arată în trup”, existau deja mulți oameni care credeau și recunoșteau că aceasta este adevărata cale. Unii oameni recunoșteau că este adevărata cale, dar nu îndrăzneau să o accepte din cauza represiunii, arestărilor și persecuției frenetice de către marele balaur roșu, însă cuvintele lui Dumnezeu s-au răspândit totuși în tot cuprinsul Chinei. Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a fost înființată în fiecare provincie, oraș și județ. Acest lucru l-a făcut pe marele balaur roșu să tremure de frică; a făcut tot posibilul să desfășoare represiuni și arestări, amenințând chiar că „trupele nu vor fi retrase până când curățirea nu e completă.” Dar nimeni nu s-a așteptat ca, zece ani mai târziu, cuvintele lui Dumnezeu să se răspândească în toate țările și locurile din lume. Îndeosebi, am asistat la răspândirea continuă pe scară largă a lucrării de evanghelizare în Filipine, Asia, în America de Nord și în America de Sud, precum și în Europa și în Africa. În timpul predicării Evangheliei în China, exista un termen numit „evanghelizare în masă”, care se referea la predicarea Evangheliei pentru mai multe persoane sau zeci de persoane în același timp, ceea ce dădea rezultate deosebit de bune. Mai târziu, din cauza represiunii și arestărilor frenetice de către marele balaur roșu, această metodă a fost întreruptă, dar a devenit din nou populară în alte țări. În unele țări din Asia, nu este numită „evanghelizare în masă”, ci „răspândirea Evangheliei în sate, școli și fabrici întregi”, iar Evanghelia este răspândită chiar și în agenții guvernamentale, secții de poliție și unități militare. S-a ivit o scenă similară: mulți oameni au acceptat Evanghelia. Întreaga omenire, indiferent de industria în care activează, de grupul din care face parte sau de etnia de origine, trăiește în întuneric, neputință și dezorientare. Oamenii nu știu cum să trăiască, nici cum să se poarte; omenirea are nevoie de mântuirea lui Dumnezeu. Această mântuire nu este o formalitate, nici nu este un ritual. În schimb, mântuirea oamenilor necesită cuvintele lui Dumnezeu, conducerea cuvintelor lui Dumnezeu, îndrumarea și luminarea cuvintelor lui Dumnezeu, precum și folosirea de către Dumnezeu a unui limbaj clar pentru a le indica oamenilor direcția și calea și, de asemenea, pentru a-i învăța cum să se poarte, ce fel de oameni să fie, pe ce tip de cale să meargă și ce principii să urmeze în fiecare situație pe care o întâmpină. Această omenire are nevoie atât de mult de aceste adevăruri. Prin urmare, când au răspândit Evanghelia în sate, orașe, școli, fabrici, unități militare și secții de poliție întregi, oamenii care predică Evanghelia au citit cu voce tare unele cuvinte relevante ale lui Dumnezeu și au adus, de asemenea, mărturie despre cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu. Majoritatea destinatarilor Evangheliei au fost dispuși să asculte și să accepte, dorind și să participe la viața bisericească – doar că, la acea vreme, condițiile lor nu au permis acest lucru; au fost supuși unor restricții. Judecând însă după aceste fenomene care au apărut în timpul răspândirii Evangheliei, această omenire duce o viață deosebit de tristă și de jalnică și are nevoie de îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu. Doar cuvintele lui Dumnezeu îi pot oferi o direcție și țeluri, îi pot îngădui să trăiască mai bine și îi pot îngădui să continue să supraviețuiască, fără să mai sufere chinurile cauzate de Satana sau de tendințele rele. Dacă întreaga omenire ar accepta aceste cuvinte ale lui Dumnezeu și ar accepta hrana lui Dumnezeu și îndrumarea cuvintelor Sale din partea Lui, atunci spuneți-Mi, nu ar trăi foarte fericită? (Ba da.) Un lucru este cert: dacă această omenire ar accepta hrana și îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, ar trăi în mijlocul binecuvântărilor Sale, nu ar mai suferi chinurile cauzate de Satana, iar finalul ei ar fi diferit de cel al acestei omeniri corupte din prezent. Nu este așa? (Așa e.) Ați auzit unele lucruri despre aceste situații legate de predicarea Evangheliei? (Da.) După ce citesc îndelung aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, oamenii care cred în Dumnezeu de mulți ani simt pur și simplu în inimile lor: „Acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, aceste cuvinte sunt bune și sunt adevărul”, fără să se entuziasmeze foarte mult. Însă cei care tocmai au auzit aceste cuvinte se simt profund hrăniți în inimile lor, asemenea peștilor care își găsesc drumul înapoi către un pârâu. Există o zicală, „la fel de revigorant ca ploaia după o secetă îndelungată” – exact așa se simt aceștia. Prin urmare, mulți oameni au fost dispuși să accepte cuvintele lui Dumnezeu după ce le-au auzit. Elevi din școli, ofițeri și șefi de poliție din secțiile de poliție, precum și funcționari guvernamentali, toți au fost dispuși să le accepte. Există chiar și pastori din lumea religioasă care au avut inițiativa de a le accepta, aducând în biserică alți membri ai clerului și credincioși. Indiferent cum privești situația, cuvintele rostite și adevărurile exprimate de Dumnezeu întrupat pot nu doar să satisfacă nevoile omenirii, ci și să-i schimbe soarta. Așadar, adevărurile referitoare la cunoașterea lui Dumnezeu întrupat sunt foarte importante, iar cunoașterea Sa face parte din cunoașterea lui Dumnezeu; nu există nicio îndoială în această privință. Ați ajuns să cunoașteți aceste lucruri? (Printr-o astfel de părtășie a lui Dumnezeu, am ajuns să le cunoaștem întrucâtva. În trecut, cunoașterea lui Dumnezeu întrupat de către noi era în totalitate doctrină; știam că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor, dar nu vedeam faptele. După părtășia lui Dumnezeu, ne-a devenit mai clar.) Acum că îți este mai clar, ai mai multă credință? (Da.) Dacă, în biserica ta locală, majoritatea oamenilor ar căpăta într-o zi îndoieli în legătură cu Dumnezeu, nu ar mai îndrăzni să creadă și și-ar pierde credința din cauza persecuției guvernului și a respingerii din partea lumii, lăsându-te singurul rămas și, pe deasupra, mulți oameni te-ar judeca și te-ar condamna, spunând: „Voi credeți într-o persoană; ai fost indus în eroare”, ce ai face? (I-aș ignora și aș continua să cred.) Ai fi afectat? Te-ai simți singur? Ai căpăta și tu îndoieli, gândindu-te în sinea ta: „Atât de mulți oameni din această lume nu cred; oare credința mea chiar este corectă? Ce pot câștiga continuând să cred în acest fel? Voi avea un final bun și o destinație bună?” Ați gândi așa? (Văzând acum că multe dintre cuvintele lui Dumnezeu s-au înfăptuit și s-au împlinit deja, nu am avea astfel de gânduri, dar, uneori, am da totuși dovadă de o oarecare slăbiciune.) Slăbiciunea nu este ceva de temut. Există un aspect care, dacă poți fi sigur în privința lui, te va împiedica să te poticnești din cauza acestei slăbiciuni. Trebuie să ții minte acest aspect: indiferent cât de normal și de practic este Dumnezeu întrupat, chiar dacă vezi ceea ce consideri a fi defecte și inadecvări la El sau chiar dacă auzi niște zvonuri nefondate ori afli că Dumnezeu întrupat a fost bolnav și a avut manifestări de durere și de slăbiciune, niciuna dintre acestea nu este o problemă. Indiferent cât de normal și de practic este Dumnezeu întrupat, indiferent cât de obișnuit este și indiferent cum este înfățișarea Sa exterioară, rămâi pur și simplu de neclintit într-o privință – El este adevărul, calea și viața. Acesta este motivul tău de a-L urma și este și baza credinței tale în Dumnezeu. Dacă poți fi sigur de acest aspect, este suficient și nu vei avea niciodată regrete. Îl urmezi dintr-un singur motiv, și anume acela că El este adevărul, calea și viața; El te poate aduce înaintea lui Dumnezeu, El Îl poate reprezenta pe Dumnezeu și El este manifestarea lui Dumnezeu, exprimarea lui Dumnezeu și Cel căruia I s-a încredințat lucrarea lui Dumnezeu pe pământ. Este corect să-L urmezi. Urmându-L, nu urmezi o persoană, ci Îl urmezi în schimb pe Dumnezeu. Ești o persoană care Îl urmează pe Dumnezeu, una dintre oile Sale; nu ai ales calea greșită. Urmându-L, nu vei alege niciodată calea greșită și nu-ți vei pierde niciodată direcția. Urmându-L, ești o ființă creată a lui Dumnezeu; nu poți greși niciodată urmându-L. Odată ce ești sigur de acest lucru, temelia credinței tale în Dumnezeu este așezată. Indiferent cât de normal și de practic îți pare Dumnezeu întrupat, indiferent ce zvonuri nefondate sau ce sofisme auzi ori ce noțiuni nerezolvate ai încă, nimic din toate acestea nu contează. Chiar dacă te confrunți cu slăbiciune și cu durere, nici asta nu contează. Atât timp cât ai credință adevărată, atât timp cât poți căuta adevărul pentru a rezolva orice problemă întâmpini și nu-L părăsești niciodată pe Dumnezeu, în cele din urmă vei fi cu siguranță cineva câștigat de Dumnezeu, un membru al noii omeniri care intră în următoarea epocă, și vei fi cineva binecuvântat. Prin urmare, indiferent de moment, nu trebuie să te lași influențat de mediul exterior, de nicio remarcă, de nicio persoană pe care o consideri o personalitate importantă sau o persoană de renume ori de cineva pe care îl venerezi. Tot ce trebuie să faci este să crezi cu tărie că Acela care este adevărul, calea și viața este Dumnezeu Însuși – asta este suficient.

Tocmai am avut părtășie despre importanța adevărurilor privind cunoașterea lui Dumnezeu întrupat. Întrucât Dumnezeu întrupat este pe deplin capabil să Îl reprezinte pe Dumnezeu Însuși în realizarea lucrării proprii a lui Dumnezeu, atunci, în mod firesc, și influența cuvintelor pe care le rostește El și a lucrării pe care o săvârșește El asupra întregii omeniri se va produce și va fi văzută treptat de tine. Indiferent de situație, lucrarea făcută de Dumnezeu întrupat este lucrarea făcută de Dumnezeu Însuși, iar cuvintele pe care le exprimă El sunt cuvintele exprimate de Dumnezeu Însuși. Altfel spus, oricum ar fi chipul sau înfățișarea exterioară a lui Dumnezeu întrupat, El este pe deplin capabil să Îl reprezinte pe Dumnezeu Însuși. Prin urmare, cunoașterea lui Dumnezeu întrupat este, de asemenea, o parte a cunoașterii lui Dumnezeu, iar tu nu ar trebui să treci cu vederea adevărurile în această privință. Dacă vrei să-L cunoști pe Dumnezeu și să-L cunoști pe Dumnezeu din ceruri și dacă vrei să renunți la noțiunile și la închipuirile tale despre Dumnezeu din ceruri, atunci trebuie mai întâi să-L cunoști pe Dumnezeu de pe pământ, să-L cunoști pe Dumnezeu întrupat și să renunți la noțiunile și la închipuirile tale despre Dumnezeu întrupat. Aceasta te poate ajuta și mai mult să-ți sporești credința în Dumnezeu și să-ți consolidezi temelia ca unul care Îl urmează pe Dumnezeu. Atât timp cât ești sigur că Dumnezeu întrupat este Dumnezeu Însuși și că El este adevărul, calea și viața, nu-L vei considera o persoană. Cu cât Îl urmezi mai mult și Îi experimentezi mai mult cuvintele și lucrarea, cu atât vei simți mai mult: „Această persoană obișnuită nu este obișnuită. Nu este o persoană obișnuită în adevăratul sens al cuvântului; în schimb, este o persoană obișnuită care are esența lui Dumnezeu.” Odată ce vei conștientiza acest lucru, nu-L vei privi ca pe un membru al omenirii corupte obișnuite, ci Îl vei trata ca pe o persoană care are identitatea și esența lui Dumnezeu. Va fi diferit de modul în care tratezi un membru al omenirii corupte obișnuite, folosind filosofiile pentru interacțiuni lumești și modalitățile de gestionare a lucrurilor care există în rândul oamenilor; în schimb, Îl vei trata pe Dumnezeu întrupat așa cum L-ai trata pe Dumnezeu. Tratându-L astfel pe acest Fiu întrupat al Omului, poți ajunge să-L cunoști. Când Îl tratezi așa cum cere Dumnezeu, nu este nevoie să fii temător și îngrijorat, nici nu este nevoie să fii excesiv de precaut și, cu atât mai puțin, să fii circumspect. Mai degrabă, ar trebui să-L tratezi folosind metoda și atitudinea cele mai corecte pentru tratarea lui Dumnezeu. Acest mod de a-L trata este, desigur, și modul în care se cuvine ca o ființă creată să-L trateze pe Dumnezeu. Care au fost modurile de a-L trata pe Dumnezeu pe care le-am menționat anterior? Vă mai aduceți aminte? (Primul este a fi deschis și onest, al doilea este a da dovadă de respect, iar al treilea este a asculta de cuvintele Sale.) A fi deschis și onest, a da dovadă de respect și a asculta de cuvintele Sale – acestea sunt cele trei moduri. Vezi, aceste trei moduri însumează doar câteva cuvinte. La exterior, par destul de ușor de realizat, dar dacă poziția pe care o adopți este greșită și atitudinea ta este greșită, sunt foarte greu de realizat. Vezi, sunt ușor de înțeles în sens literal, dar nu sunt ușor de realizat. Spune-Mi, dacă oamenii nu reușesc să fie deschiși și onești, să dea dovadă de respect și să asculte de cuvintele lui Dumnezeu întrupat, pot ei să reușească să facă acest lucru în cazul lui Dumnezeu din ceruri? (Nu.) De ce nu? (Pentru că, dacă oamenii nu au o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, Îl vor trata pe baza noțiunilor și închipuirilor lor.) Acest lucru este determinat de esența și de firile corupte ale oamenilor. Nu are nicio legătură cu modul în care te înfrânezi în sinea ta sau cu felul dorințelor tale; dacă firile tale corupte nu sunt rezolvate, va fi foarte greu să-L tratezi pe Dumnezeu în aceste trei moduri. Dacă îți rezolvi unele dintre firile corupte și ai, de asemenea, o înțelegere și o cunoaștere de bază ale lui Dumnezeu, vei fi capabil să realizezi o parte dintre aceste lucruri și vei fi capabil să-ți asumi poziția adecvată de ființă creată și să-L tratezi pe Dumnezeu din această poziție. Pentru a realiza aceste trei lucruri, pe de o parte, trebuie să rezolvi unele firi corupte și să-ți recapeți întrucâtva raționalitatea; și, pe de altă parte, trebuie să ai o oarecare cunoaștere a lui Dumnezeu. Nu este acceptabil să nu-L cunoști pe Dumnezeu, nu-i așa? (Așa e.) Aceasta este situația când vine vorba de modul în care Îl tratezi pe Dumnezeu întrupat și, desigur, și când vine vorba de modul în care Îl tratezi pe Dumnezeu din ceruri. Dacă nu poți realiza aceste trei lucruri în modul în care Îl tratezi pe Dumnezeu întrupat, atunci este de la sine înțeles că nu le poți realiza nici în modul în care Îl tratezi pe Dumnezeu din ceruri. Nu poți vedea, auzi sau pricepe lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu din ceruri; dacă spui că te poți supune lui Dumnezeu, acestea sunt doar vorbe goale. Uită-te la omenirea de la începuturi: Dumnezeu i-a spus să aducă jertfe, să ofere o zecime din recolta anuală. Oamenii au înțeles în inimile lor că trebuie să dea ce a cerut Dumnezeu, dar, când a venit vremea să-I ofere jertfa lui Dumnezeu, nu au vrut să facă asta. Ba chiar au vrut să-și ia jertfa înapoi după ce au oferit-o, gândind: „Nu ai plantat culturile și nu ai muncit deloc, așadar de ce ar trebui să-Ți dăm asta?” Când au oferit jertfa, nu au fost dispuși să facă asta, nu s-au simțit confortabil în sinea lor și au devenit furioși. A fost aceasta o dovadă de respect? Nu au reușit acest lucru, nu-i așa? Prin urmare, a-L respecta pe Dumnezeu și a asculta de cuvintele Sale nu este un lucru atât de simplu; dacă firile corupte ale oamenilor nu sunt rezolvate, ei nu pot realiza acest lucru. Indiferent de situație, ca să renunți la noțiunile și închipuirile tale despre Dumnezeu întrupat, trebuie mai întâi să cunoști și să înțelegi esența lui Dumnezeu întrupat, precum și diversele adevăruri referitoare la Dumnezeu întrupat, și să-ți rezolvi propriile noțiuni și închipuiri. Doar atunci vei putea asimila cu adevărat aceste aspecte ale adevărului referitoare la Dumnezeu întrupat și vei cunoaște cu adevărat identitatea și esența lui Dumnezeu; și doar după aceea vei putea să te supui lui Dumnezeu și să te temi de El.

Am avut părtășie anterior despre renunțarea la noțiunile și închipuirile despre Dumnezeu întrupat. Primul principiu este de a nu-L compara pe Dumnezeu întrupat cu Dumnezeu din ceruri, iar al doilea principiu este de a nu-L pune pe Dumnezeu întrupat pe același plan cu omenirea coruptă. Când am avut părtășie despre al doilea principiu, s-a menționat că Dumnezeu întrupat nu înșală, nu Se luptă, nu Se ceartă, nu uneltește, nu atacă și nu ripostează. Am avut părtășie anterior despre toate acestea. Acum vom avea părtășie despre următorul subiect – a nu ademeni. Modurile în care Se poartă Dumnezeu întrupat, modurile în care interacționează cu oamenii sau unele dintre modurile în care lucrează, așa cum sunt revelate de firea-esență a Sa, includ acest aspect: a nu ademeni. Cum ar trebui înțeles acest lucru? Înțelegerea literală de către oameni a termenului „a nu ademeni” este în concordanță cu faptul că Dumnezeu întrupat nu-i ademenește pe oameni, așa cum se manifestă în vorbirea și acțiunile Sale? Dacă înțelegerea lor contrazice manifestările lui Dumnezeu întrupat, atunci ceea ce înțeleg oamenii nu sunt doar noțiuni umane? Este foarte probabil să fie doar noțiuni și închipuiri umane. Așadar, haideți să avem părtășie despre acest subiect, faptul de „a nu ademeni”, care este revelat de umanitatea și esența lui Dumnezeu întrupat. Care este înțelegerea voastră de bază în legătură cu acest subiect? Știți care este modul consecvent în care vorbește Dumnezeu? Ați deslușit ce modalități folosește Dumnezeu pentru a le vorbi oamenilor și ce modalități folosește pentru a-Și exprima cuvintele? (Dumnezeu vorbește într-un mod destul de direct. Modurile lui Dumnezeu de a vorbi includ ajutarea, îndrumarea și conducerea, precum și îndrumarea răbdătoare; El nu recurge deloc la ademenire.) Este o certitudine că nu recurge la ademenire, dar oamenii încă nu înțeleg pe deplin și în detaliu la ce anume se referă acest fapt de „a nu ademeni”. Judecând după formele de exprimare lingvistică și după stilul lingvistic pe care le folosește de obicei Dumnezeu în vorbirea Sa, Dumnezeu vorbește într-o manieră foarte simplă și directă, străduindu-Se să-i facă pe oameni să înțeleagă și să priceapă ceea ce spune. El nu joacă jocuri de cuvinte, nici nu vorbește despre lucruri false, grandioase și lipsite de substanță, cu atât mai puțin sunt cuvintele Sale formaliste. În schimb, vorbește despre chestiunea curentă, făcând tot posibilul să li se adreseze oamenilor folosind limbajul uman și moduri de exprimare potrivite pentru omenire. Cuvintele Sale sunt de natură să ofere povețe, alinare și îndemnuri și, uneori, avertismente; desigur, mai des sunt de natură să ofere provizii, ajutor, sprijin și expunere – acestea expun natura coruptă a oamenilor și esența problemelor, nu-i așa? Expunerea, proviziile, îndrumarea, sprijinul și ajutorul sunt metodele pe care le folosește El cel mai des. Printre aceste metode, unele implică oferirea de exemple specifice, iar altele implică metafore pline de viață, care fac referire la o ființă vie, un animal, un fenomen sau la lucruri care se petrec în preajma oamenilor, în viețile lor. Pe de o parte, acest lucru face mai clare adevărurile – sau realitățile – din cuvintele lui Dumnezeu, pe care oamenii se cuvine să le înțeleagă. Pe de altă parte, exemplele date de Dumnezeu sunt incidente care s-au întâmplat unor anumiți indivizi speciali – folosirea acestor incidente drept lecții sau exemple vă ajută să vedeți care au fost problemele acestor oameni, care a fost esența problemelor, ce corupție au dezvăluit și ce adevăruri au fost implicate. Astfel, Dumnezeu le comunică oamenilor un aspect al adevărului, așa încât, pe baza înțelegerii acestui aspect al adevărului, ei să știe cum să practice în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu și în concordanță cu principiile. Scopul lui Dumnezeu când folosește cele mai directe și simple forme ale limbajului este de a le oferi oamenilor adevărul. El le oferă oamenilor adevărul astfel încât, atunci când întâlnesc diverse persoane, evenimente și lucruri, aceștia să poată cunoaște, din perspectivă negativă, gândurile și opiniile false ale oamenilor, firile corupte ale oamenilor, precum și manifestările și esența lor care I se împotrivesc lui Dumnezeu. Totodată, El face asta pentru a-i îndruma pe oameni într-un sens pozitiv să înțeleagă adevărurile-principii, astfel încât să aibă o cale de practică și să intre în adevărul-realitate. Scopul final al lui Dumnezeu când le poartă de grijă oamenilor așa încât să înțeleagă adevărul, să cunoască adevărul și să cunoască adevărurile-principii este de a le permite oamenilor să vină înaintea lui Dumnezeu și să reușească să I se supună, să se supună suveranității Sale, să se supună rânduielilor Sale, să se supună orchestrărilor Sale și să se supună mustrării, judecății, rafinării și încercărilor care vin de la El, devenind oameni care se tem de Dumnezeu și I se închină, devenind adevărate ființe create – ființe create care corespund standardului. Acestea sunt principiile specifice din spatele cuvintelor și acțiunilor lui Dumnezeu, inclusiv a tot ceea ce face El. Cuvintele specifice pe care le rostește Dumnezeu și acțiunile specifice pe care le întreprinde El sunt lipsite de orice ademenire; toate sunt publice, revelate, deschise, transparente și la lumină. Ele nu implică uneltiri și intrigi ascunse și, cu atât mai puțin, planuri sau intenții și scopuri de nerostit în privința omenirii. Fie că este vorba de scopul și semnificația din spatele cuvintelor lui Dumnezeu, fie de lucrarea pe care o face Dumnezeu, El nu are niciodată vreun scop nepotrivit în privința oamenilor. Dimpotrivă, toate scopurile Sale sunt pozitive; tot ceea ce face El este în folosul oamenilor, pentru a-i ajuta să înțeleagă adevărul și să câștige adevărul și pentru a-i ajuta să pășească pe calea cea dreaptă în viață. Prin urmare, judecând după scopul și semnificația lucrării lui Dumnezeu și după vorbirea și lucrarea lui Dumnezeu, nu există nicio ademenire în esența Sa sau în punctul de plecare al lucrării Sale.

Cuvântul „a ademeni” apare foarte devreme în Biblie; știți cu toții asta? (Da.) Înainte ca omul să accepte pentru prima dată ademenirea Satanei, Dumnezeu a spus ceva. Ce a spus Dumnezeu? („Din fiecare pom al grădinii, poți mânca fără restricție, dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri” (Geneza 2:16-17).) Câte elemente include această afirmație a lui Dumnezeu? Fructele din orice pom al grădinii pot fi mâncate – aceasta le indică oamenilor sfera a ceea ce pot mânca. Aceasta este cea mai pozitivă hrană pentru oameni – le spune oamenilor ce pot mânca. Nu sunt aceste cuvinte foarte simple și directe? (Ba da, oamenii le pot înțelege.) Așa este. Nu este nevoie să fie analizate sau cercetate; oamenii le înțeleg imediat ce le aud. Următoarea propoziție este: „Dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului.” Această propoziție menționează o excepție. Ce excepție? Le spune oamenilor că există în grădină un pom al cunoașterii binelui și răului și că nu ar trebui să mănânce fructele care cresc în el. Nu sunt aceste cuvinte simple și directe? (Ba da.) Cât de simple și directe sunt? (În așa măsură, încât oamenii le pot înțelege imediat ce le aud.) Nu este nevoie să fie analizate sau cercetate; oricine are urechi și creier știe ce înseamnă această propoziție după ce o aude. Dumnezeu le-a spus oamenilor ce pot și ce nu pot mânca. Ce nu poate fi mâncat? Fructul pomului cunoașterii binelui și răului. Dar, după ce au auzit asta, au avut oamenii îndoieli în inimile lor în privința cuvintelor lui Dumnezeu? (Da.) Apoi, oamenii ar fi întrebat: „De ce nu putem mânca fructul acelui pom?” Fără să aștepte ca oamenii să întrebe, Dumnezeu a spus: „Deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri.” Sunt simple aceste cuvinte? (Da.) Sunt foarte simple – dacă mănânci din el, cu siguranță vei muri. Moartea este o chestiune serioasă, așa că Dumnezeu S-a asigurat că dă această instrucțiune. Este ceva în neregulă cu această instrucțiune? (Nu.) Nici măcar un singur cuvânt din instrucțiunea lui Dumnezeu nu este greșit, nici nu există un singur cuvânt de ademenire în ea. Aceasta transmite clar și explicit ce poate fi mâncat și ce nu, iar Dumnezeu le-a spus oamenilor și care ar fi consecința dacă ar mânca din ceea ce nu ar trebui să mănânce. După ce auzi aceste trei propoziții simple, înțelegi multe lucruri. În circumstanțe normale, după ce aud cuvintele rostite de Creator, ființele create capătă claritate în privința lor, le înțeleg și le păstrează în inimile lor, știind ce ar trebui să facă. Ar trebui să fie ascultătoare și să facă așa cum li se spune, mâncând doar lucrurile pe care Dumnezeu le-a spus că pot să le mănânce și nemâncând ceea ce Dumnezeu le-a spus că nu pot să mănânce. Nu ar trebui să-L testeze pe Dumnezeu, nici să nu dea ascultare poruncii Sale. Nu vom discuta în detaliu despre consecințele neascultării cuvintelor lui Dumnezeu. Cât despre aceste cuvinte rostite de Dumnezeu, judecând după forma vorbirii și după stilul Său lingvistic, Dumnezeu vorbește într-un mod deosebit de ușor de înțeles de către oameni. Cuvintele Sale nu sunt profunde, iar El nu-i pune pe oameni să ghicească, cu atât mai puțin are intenții ascunse. Deși aceste câteva propoziții rostite de Dumnezeu sunt simple, ele sunt suficiente pentru a le arăta oamenilor că vorbirea lui Dumnezeu este clară, simplă și ușor de înțeles. Așadar, cum este inima lui Dumnezeu? Inima lui Dumnezeu este plină de iubire, onestitate și credincioșie. Unde se reflectă această iubire? Se reflectă în aceste câteva instrucțiuni date de Dumnezeu. Instrucțiunile lui Dumnezeu sunt deosebit de precise și detaliate. Judecând după aceste câteva instrucțiuni, Dumnezeu dă dovadă de responsabilitate și grijă față de oameni. El folosește cel mai simplu limbaj pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă și, după ce aceștia înțeleg, Dumnezeu pleacă având liniște sufletească. Vezi, are Dumnezeu vreun plan ascuns față de oameni? (Absolut niciunul.) În iubirea și grija Sa, Dumnezeu speră ca oamenii să realizeze un lucru: să fie ascultători, să nu se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, să nu fie suspicioși față de Dumnezeu și să nu se îndoiască de Dumnezeu. Acestea sunt scopul și așteptarea din spatele acestor trei instrucțiuni ale lui Dumnezeu. Fii ascultător. Nu te îndoi de Dumnezeu. Fiecare cuvânt rostit de Dumnezeu este adevărat; Dumnezeu este credincios. Dumnezeu îndeplinește această responsabilitate cu iubire și grijă și îi dă omenirii aceste trei instrucțiuni cu iubire și grijă. De aici, pe de o parte, vedem esența lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, vedem și modul în care îi vorbește omenirii, precum și punctul de plecare al vorbirii Sale. Scopul lui Dumnezeu când vorbește astfel este ca, atunci când oamenii Îi aud cuvintele, să le poată înțelege și păstra în inimile lor. Indiferent cum privesc oamenii acest lucru, punctul de plecare al lui Dumnezeu rămâne doar acesta. El Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși; nu are intenții sau scopuri necinstite ori întunecate. Mai mult, judecând după aceste câteva instrucțiuni ale Sale, Dumnezeu vorbește direct la subiect. Scopul Său când vorbește este de a-ți permite să înțelegi intențiile lui Dumnezeu și să știi ce ai de făcut. Dumnezeu nu vorbește niciodată în ghicitori cu oamenii; este mereu direct și vorbește pe șleau. El conversează cu oamenii folosind limbajul cotidian, care este cel mai ușor de înțeles de către oameni, așa încât aceștia să poată înțelege și ține minte ce spune El și astfel încât să nu vorbească în zadar. Vorbește Dumnezeu din poziția de a avea statut? Le face El morală oamenilor? (Nu.) Când conversează cu omenirea și le dă instrucțiuni oamenilor, chiar dacă le dă instrucțiuni din perspectiva lui Dumnezeu sau dintr-o perspectivă similară cu cea a unui părinte sau a unui bătrân, El conversează cu oamenii folosind tot cel mai direct, cel mai simplu limbaj. De fapt, în ochii oamenilor corupți, judecând după forma gramaticală pe care o folosește Dumnezeu și din perspectiva cunoașterii și a limbajului uman, aceste cuvinte sunt doar o vorbire simplă; sunt lucruri pe care le-ai putea spune unui copil. Unii oameni spun: „Aceste cuvinte nu sunt profunde, nu sunt elevate sau grandioase, nici nu sună impunător. De asemenea, nu folosesc un vocabular sofisticat sau o retorică înflorită.” Așa este – așa le vorbește Dumnezeu oamenilor. Dumnezeu este atotputernic, toate sunt abundente la El și Dumnezeu transcende toate lucrurile, dar El conversează cu oamenii folosind cel mai simplu și mai direct limbaj. Întrucât oamenii sunt ca niște copii în ochii Săi, Dumnezeu îi instruiește folosind cuvinte pe care copiii le pot pricepe și înțelege – ce pot mânca, ce nu pot mânca și ce se va întâmpla după ce mănâncă acel lucru. El folosește astfel de cuvinte simple pentru a-i instrui pe oameni, așa încât să poată înțelege. Cum se numește acest lucru în ochii oamenilor corupți? Se numește reducerea statutului Său. Dar cum îl vede Dumnezeu? Aceasta este o revelație naturală a Lui. Dumnezeu nu are nevoie să Se deghizeze, nici nu are nevoie să Se pregătească dinainte sau să chibzuiască atunci când face asta; este o revelație naturală a Sa. Vezi, deoarece aceste cuvinte nu sunt profunde sau misterioase și de nepătruns, oamenii deseori nu le iau în serios. Ei nu pot trata cuvintele lui Dumnezeu cu seriozitate și nu pot fi ascultători și supuși. Aceasta este corupția omenirii corupte și, de asemenea, ignoranța omenirii de la începuturi. Când oamenii au auzit afirmații diferite de ceea ce a spus Dumnezeu, au devenit precauți față de El, au început să se îndoiască de cuvintele Sale și să le tăgăduiască și au devenit suspicioși față de scopurile din spatele vorbirii lui Dumnezeu. Astfel, oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu. După ce au acceptat ademenirea Satanei și au început să aibă suspiciuni și îndoieli față de Dumnezeu, oamenii nu au mai putut să asculte cuvintele Sale, nici să se supună cuvintelor Sale, și s-au îndepărtat tot mai mult de Dumnezeu. Care au fost consecințele faptului că oamenii au părăsit lumina feței lui Dumnezeu, nu au ascultat cuvintele Sale și nu au crezut în cuvintele Sale? Au devenit corupți de Satana și rămân corupți până în ziua de azi.

Ceea ce am spus adineaori este o istorisire despre prima apariție a cuvântului „a ademeni” în Biblie. Din această istorisire, oamenii ar trebui să aibă o înțelegere de bază a modului în care vorbește Dumnezeu, a firii lui Dumnezeu și a atitudinii Sale față de omenire. Acest aspect al lui Dumnezeu – faptul că esența Lui nu prezintă nicio ademenire – este prezent și la Dumnezeu întrupat; ar trebui să fie ceva foarte ușor de recunoscut. Nu sunt multe consemnări în Biblie despre ce a spus sau a făcut Dumnezeu, așa încât oamenilor le este greu să aibă o cunoaștere precisă a acestora. În această etapă a lucrării din zilele de pe urmă, Dumnezeu întrupat a rostit multe cuvinte și a făcut multe lucruri. De-a lungul acestor mulți ani în care am vorbit și am avut părtășie cu voi, și chiar am interacționat cu voi în viața de zi cu zi, cuvintele și faptele Mele reflectă, practic, aceeași atitudine pe care a avut-o Dumnezeu față de oameni în istorisirea din Biblie menționată adineaori. Mă străduiesc să vorbesc într-un mod pe care să-l puteți înțelege și pricepe, așa că uneori vorbesc foarte specific și extrem de detaliat, chiar repetând de mai multe ori lucrurile, ceea ce ajunge inevitabil să fie puțin cam lung. Există un singur motiv pentru aceasta: indiferent cum Se arată și lucrează Creatorul – Dumnezeu – El are mereu o atitudine statornică, greu de schimbat și obișnuită și un punct de vedere obișnuit când vine vorba de omenire. Termenii „obișnuit” și „statornic” s-ar putea să nu fie foarte potriviți, dar limbajul uman este prea limitat, așa că Mă pot exprima doar astfel pe moment. Așadar, la ce se referă acest punct de vedere? Se referă la faptul că, din perspectiva lui Dumnezeu, omenirea va rămâne mereu aceeași omenire ignorantă și naivă de la bun început, creată de mâinile lui Dumnezeu – o omenire care, la exterior, pare adultă, dar a cărei esență interioară este precum cea a unui copil de trei ani. Prin urmare, atitudinea lui Dumnezeu față de omenire diferă mereu de perspectiva și de atitudinea cu care oamenii privesc omenirea. Tocmai din cauza acestei diferențe, de multe ori, când Dumnezeu îi vorbește omenirii sau o instruiește, modul Său de a vorbi sau punctul Său de plecare în această privință se referă mai mult la dorința de a folosi limbajul uman, așa încât oamenii să poată înțelege mai bine ce spune El. Scopul lui Dumnezeu în felul în care îi tratează pe oameni și când le vorbește este de a le permite să cunoască mai clar care sunt intențiile Sale, care sunt standardele pe care le cere, care sunt principiile pentru tot ceea ce le cere oamenilor să facă și ce puncte de vedere ar trebui să adopte oamenii față de toate persoanele, evenimentele și lucrurile. Când Dumnezeu rostește aceste cuvinte către omenire din perspectiva Creatorului, El nu ține un discurs, nici nu lansează o chemare la luptă și, desigur, nu o îndeamnă la o acțiune; mai degrabă, îi oferă provizii. Ce înseamnă a oferi provizii? Spuneți-Mi ce credeți că înseamnă. (Înseamnă a suplini ceea ce le trebuie oamenilor și ceea ce le lipsește; aceasta se numește a oferi provizii.) A oferi provizii include sprijin și ajutor și, uneori, îndemnuri, imbolduri, încurajări și așa mai departe. Așadar, ce înseamnă a oferi provizii? Înseamnă că, indiferent ce vârstă au oamenii, indiferent câte abilități de supraviețuire au deprins sau cât de înalt este nivelul lor de cunoaștere, când vine vorba de adevăr, oamenii au mereu lacune. Cunoștințele pe care le înțeleg oamenii sunt incompatibile cu adevărul. Există atât de multe adevăruri pe care oamenii se cuvine să le înțeleagă, iar proviziile de care au cea mai mare nevoie sunt proviziile adevărului și vieții. Prin urmare, doar părtășiile despre adevăr sunt cele mai bune provizii pentru oameni. Altfel spus, punctele de vedere, înțelegerile și atitudinile tale față de toate persoanele, evenimentele și lucrurile nu au nicio legătură cu adevărul. Indiferent cât de multe cunoștințe ai, cât de sofisticate sunt tacticile tale pentru interacțiuni lumești și cât de multă experiență de viață ai, când vine vorba de adevăr, ai lacune; nu deții adevărul. Chiar dacă unii oameni cred în Dumnezeu de mulți ani și înțeleg unele doctrine, ei nu înțeleg realmente adevărul. Ce înseamnă a nu înțelege adevărul? Pe de o parte, în ceea ce privește faptele obiective, înseamnă că nu înțelegi adevărurile-principii, nu știi să practici și ești nedumerit când întâlnești situații speciale. Pe de altă parte, există și un motiv subiectiv în spate, și anume că oamenii au firi corupte. Firile corupte te împiedică și te încătușează, așa că nu poți practica adevărul. Nu poți pune în practică nici măcar fărâma de adevăr pe care o înțelegi; practicarea adevărului este dificilă pentru tine și există obstacole în acest sens. Prin urmare, în ochii lui Dumnezeu, oamenii vor rămâne pentru totdeauna copii. Unii oameni spun: „Omul va rămâne pentru totdeauna un copil în ochii lui Dumnezeu? Depinde acest lucru de etapa în care se află cineva?” Nu depinde. De ce spun că nu depinde de etapa în care se află cineva? Pe baza esenței omului, omenirea este mereu omenire, iar omul va fi pentru totdeauna un copil înaintea lui Dumnezeu. Unii oameni spun: „Atunci, oare Avraam și Iov au fost copii?” Da. De ce au fost Avraam și Iov tot copii, chiar dacă au adus mărturie? Aceasta este în comparație cu esența lui Dumnezeu și cu atotputernicia lui Dumnezeu. Indiferent cât de mult din adevărul oferit de Dumnezeu înțeleg oamenii și indiferent cât de mult se pot supune ei lui Dumnezeu, cunoașterea firii-esență a lui Dumnezeu și înțelegerea adevărului de către oameni sunt limitate. Ce înseamnă „limitate”? Înseamnă că aceste lucruri sunt restricționate la sfera vieții și a supraviețuirii lor. Chiar dacă înțelegi diversele aspecte ale adevărului și ești desăvârșit de Dumnezeu, în cele din urmă, tot Dumnezeu este Cel care îți poartă de grijă. Dumnezeu va fi pentru totdeauna sursa vieții și a traiului tău, iar tu vei fi pentru totdeauna destinatarul proviziilor și al udării cuvintelor lui Dumnezeu și vieții lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere, omenirea va fi pentru totdeauna un copil în ochii lui Dumnezeu. Mai exact, dacă ești un copil înfășat în scutece, un sugar sau într-o altă etapă, aceasta se clasifică în funcție de adevărurile pe care le înțelegi. Dar, indiferent de etapă, deoarece oamenii, aceste vietăți create, sunt ființe create, ei vor rămâne pentru totdeauna copii în ochii Creatorului. Așadar, din perspectiva identității și esenței unui copil, scopul principal și natura vorbelor adresate omenirii de către Dumnezeu sunt proviziile. Desigur, există o sferă largă a proviziilor pe care le oferă Dumnezeu: unele sunt dezvăluiri, unele sunt dojeni și altele sunt disciplinări, iar uneori dau în vileag, uneori emondează, uneori le spun oamenilor lucruri direct, uneori le spun oamenilor lucruri explicit și alteori doar dau un exemplu pentru a le spune un principiu, pentru ca oamenii să cugete și să experimenteze ei înșiși. Indiferent cum vorbește El, în ceea ce privește natura comunicării Creatorului cu ființele umane pe care le-a creat, aceasta este întotdeauna o formă de provizie. Așadar, când vine vorba despre faptul că Dumnezeu le oferă oamenilor provizii, vedeți că acestea sunt lipsite de ademeniri? (Da.) Pentru oameni, ceea ce câștigă omenirea de la Dumnezeu este mereu adevărul, calea și viața; ceea ce câștigă este un beneficiu, iar ceea ce culege este viața. Chiar dacă ești desăvârșit în cele din urmă, tot trebuie să accepți suveranitatea lui Dumnezeu și să te supui orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. Tot trebuie să accepți proviziile lui Dumnezeu, tot trebuie să accepți conducerea lui Dumnezeu și încă ești o ființă creată; identitatea ta nu se va schimba niciodată. Doar că viața și statura pe care le ai în cadrul acelei identități la acel moment vor fi diferite de viața și statura pe care le ai în cadrul identității tale actuale. În acel moment, identitatea ta va fi cu atât mai legitimă; vei avea viața ce aparține noii omeniri. Esența acestei vieți vine din cuvintele lui Dumnezeu. Această nouă omenire se poate supune lui Dumnezeu și se poate închina lui Dumnezeu; nu i se mai închină lui Satana, l-a respins pe Satana, nu mai este ademenită de Satana și nu poartă semnul fiarei.

În toate aceste cuvinte rostite de Dumnezeu întrupat, din prima zi în care le-ați citit și până acum – sau când le veți citi pe viitor – în fiecare cuvânt pe care îl citiți și în fiecare cuvânt pe care îl auziți și îl acceptați, de fiecare dată când vorbește Dumnezeu, nu există nici măcar un singur cuvânt care să conțină vreun element de ademenire. Chiar și când vă pun întrebări, o fac direct, cerându-vă punctele de vedere și întrebându-vă cum înțelegeți și priviți un lucru. Sau s-ar putea să pun o întrebare la care să cugetați și, dacă văd că nu o puteți desluși sau nu ați dobândit claritate după ce ați discutat despre ea, atunci pur și simplu voi vorbi direct despre ea. După ce termin de vorbit și înțelegeți și puteți pricepe problema, nu voi mai vorbi despre ea. Uneori, când vorbesc, dau exemple. Unii oameni le aud și simt următoarele: „Îi învață pe copiii mici?” Eu spun că majoritatea celor care cred în Dumnezeu sunt adulți de peste douăzeci sau treizeci de ani; într-adevăr, nu sunt copii mici. Totuși, ceea ce mănâncă și beau credincioșii în Dumnezeu sunt cuvintele Sale, așadar, indiferent ce vârstă are cineva, în fața cuvintelor lui Dumnezeu și în fața lui Dumnezeu, este un copil mic și așa va rămâne pentru totdeauna. Vezi, oamenii din casa lui Dumnezeu provin din toate categoriile sociale: muncitori, fermieri, tehnicieni, funcționari guvernamentali, precum și studenți, ba chiar și masteranzi, doctoranzi, profesori universitari și așa mai departe. Dar, dintre toți acești oameni, câți pot pricepe adevărul? Când țin astfel de predici, câți oameni le pot înțelege pe deplin? Dacă nu vorbesc în detaliu și în termeni specifici, pot oamenii să înțeleagă ce spun? Ei înțeleg doar puțin din sensul literal, iar când vine vremea să practice și să experimenteze, nu au o cale. Așadar, trebuie să vorbesc în detaliu și în termeni specifici și, de asemenea, să dau exemple; omiterea oricăreia dintre aceste modalități de a vorbi nu este indicată. Dacă cineva crede că asta înseamnă a-i învăța pe copiii mici, atunci are dreptate. Când rostesc aceste cuvinte, chiar Mă adresez unor copii mici. Atunci, spuneți-Mi, nu sunteți cu toții niște copii mici în fața lui Dumnezeu? Câți dintre voi pot pricepe și înțelege cuvintele lui Dumnezeu? Dacă într-adevăr vă considerați copii mici, atunci chiar aveți rațiune. Ar trebui să vă considerați copii mici atunci când ascultați cuvintele lui Dumnezeu; această mentalitate este corectă. Vedeți, când rostesc aceste cuvinte destinate copiilor mici, vi se par captivante și spuneți „Amin” la ele? Faptul că vorbesc așa vă rezolvă dificultățile? Vă rezolvă problemele? Dacă problemele voastre sunt cu adevărat rezolvate, atunci aceste cuvinte sunt necesare oamenilor, iar felul Meu de a vorbi chiar este pe deplin potrivit. Oamenii corupți au într-adevăr nevoie să vorbesc astfel – dând exemple, folosind metafore și vorbind neobosit și repetat, din diverse perspective și folosind diverse metode. Mai mult, folosesc cuvinte similare celor pe care le-ați folosi pentru un copil; acestea sunt cele mai simple și mai directe cuvinte. Doar vorbind astfel pot oamenii să înțeleagă. Dar, indiferent cum aș vorbi, dintre toate aceste cuvinte, nici măcar unul singur nu este o minciună și nu este menit să vă inducă în eroare. Toate vă spun să credeți tot ce zice Dumnezeu; nu trebuie în niciun caz să vă îndoiți de cuvintele lui Dumnezeu. Oricine se îndoiește de cuvintele lui Dumnezeu se lasă păcălit de șiretlicul Satanei și cade în capcana lui. De exemplu, Dumnezeu a spus: „Dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri” (Geneza 2:17). Și cum i-a indus Satana în eroare pe oameni? Satana a spus: „Moartea voastră nu e o certitudine” (Geneza 3:4). Acest lucru i-a indus în eroare pe oameni. Există, în ceea ce am spus Eu, cuvinte care seamănă cu ale Satanei sau care au condus la inducerea oamenilor în eroare, așa cum au fost induși în eroare de Satana? Am spus vreodată un singur lucru de această natură? (Nu.) Pe de o parte, cuvintele pe care le-am rostit vă ajută să cunoașteți firile corupte ale Satanei și diversele gânduri și opinii false pe care acesta le insuflă oamenilor, permițându-vă să ajungeți să le cunoașteți și să le disecați, apoi să vă eliberați de ele. Pe de altă parte, ele vă spun cum să urmați calea lui Dumnezeu, cum este calea lui Dumnezeu, care sunt principiile cerute de Dumnezeu pentru oameni și ce principii ar trebui să respecte ei în diverse situații. Tot ceea ce am spus a fost pentru a te ajuta să stai departe de Satana și de tendințele rele, să-l respingi pe Satana, să te delimitezi de tendințele rele, să vii înaintea lui Dumnezeu, să cauți intențiile lui Dumnezeu și adevărurile-principii în diverse persoane, evenimente și lucruri, să intri în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și să te supui cuvintelor Sale. Tot ceea ce am spus a fost pentru a vă ajuta să vă eliberați de firile voastre corupte și apoi să deveniți oameni care se tem de Dumnezeu și se închină lui Dumnezeu. Niciun cuvânt pe care l-am rostit nu vă spune să urmați tendințele lumești sau să subscrieți la diversele gânduri și opinii ale lumii. Nu am spus nici măcar un singur lucru care să vă determine să vă abateți de la adevărata cale sau să vă întoarceți fața de la Dumnezeu, nici nu v-am spus vreodată să-L judecați pe Dumnezeu sau să fiți nemulțumiți de El. Desigur, cu atât mai puțin L-au reprezentat vreodată incorect cuvintele Mele pe Dumnezeu din perspectiva lui Dumnezeu întrupat sau au răspândit informații incorecte pentru a vă face să-L înțelegeți greșit pe Dumnezeu sau să fiți precauți față de El. Dimpotrivă, fac tot posibilul să vă rezolv gândurile și opiniile greșite despre Dumnezeu, precum și diversele voastre noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu, aducându-vă înaintea Lui – chiar împingându-vă spre El – și ajutându-vă să stați departe de tendințele rele și să renunțați la diverse gânduri și opinii false. Vezi, toate aceste cuvinte care disecă diverse gânduri și opinii false – inclusiv părtășia Mea despre căsătorie, familie, muncă, politică, aspirații, perspective viitoare, bani, statut, faimă și câștig, relațiile dintre bărbați și femei, precum și căile urmate de diverși oameni în această lume, modul în care oamenii ar trebui să discearnă diverse emoții, să trateze sentimentele și așa mai departe – toate vă oferă gânduri și opinii corecte și pozitive, precum și adevărul. Toate aceste cuvinte sunt adevărul. Doar acceptând adevărul poate omul să folosească diverse perspective pentru a discerne diverse gânduri și opinii false, pentru a discerne întunericul și răutatea acestei lumi, pentru a fi capabil să vadă clar această lume și să-l respingă pe Satana; doar acceptând adevărul poate să aibă gândurile și opiniile corecte, care sunt în conformitate cu adevărul, așa cum îi cere Dumnezeu, să pășească pe calea luminoasă și dreaptă și să vină înaintea lui Dumnezeu pentru a I se supune și a I se închina. În plus, dacă există o intenție în spatele faptului că rostesc aceste cuvinte, este doar una, și anume să fac tot posibilul pentru a vă ajuta să înțelegeți adevărul, să deveniți capabili să renunțați la propriile perspective și interese trupești, precum și la diverse alte lucruri trupești, apoi să urmăriți adevărul. De asemenea, este de a folosi tot felul de metode diferite pentru a le spune oamenilor despre diversele subiecte legate de adevăr, astfel încât să deveniți interesați de adevăr. În special, folosesc niște metode relativ umoristice și pline de duh pentru a vă trezi interesul și a vă face dispuși să ascultați, astfel încât să puteți asimila, apoi să înțelegeți adevărul rostit în acestea. S-ar putea să folosesc o poveste amuzantă sau interesantă pentru a vă atrage și a vă face dispuși să ascultați. Astfel, după ce o ascultați, pe lângă faptul că veți ține minte povestea, veți fi capabili și să vă reamintiți de ea când întâlniți o situație similară în viața reală și veți putea să căutați adevărurile legate de această situație. În timp ce căutați, veți câștiga luminarea Duhului Sfânt și veți ști care sunt adevărurile-principii din aceasta, care sunt intențiile lui Dumnezeu și ce adevăruri se cuvine să practice oamenii. Cu alte cuvinte, Mă străduiesc să nu mai fii dezorientat, să nu mai fii încătușat și să nu mai fii năucit sau îndurerat când te confrunți cu diverse situații, ci să ai o cale viabilă și, mai important, să nu mai fii controlat de gândurile și firile corupte ale Satanei ca înainte, să nu mai faci din firile corupte ale Satanei viața ta și să nu mai folosești gândurile și opiniile pe care ți le-a insuflat Satana pentru a aborda diverse situații, ci să folosești în schimb cuvintele lui Dumnezeu și adevărurile-principii. Vezi, indiferent ce metodă folosesc în tot ceea ce spun, fie că este una menită să-ți trezească interesul sau una capabilă să te atragă, Mă străduiesc să te ajut să înțelegi adevărul – acesta este scopul Meu final. Chiar dacă spun uneori o glumă sau împărtășesc o anecdotă, este pentru a vă ajuta să vă liniștiți inima și pentru a vă ajuta să stați liniștiți; astfel, veți dori să ascultați adevărul și veți avea ocazia de a accepta adevărul. Când vine vorba de scopuri, acesta este singurul. În special, pentru niște tineri care cred în Dumnezeu doar de puțin timp și a căror experiență este superficială – acest grup de oameni care încă sunt plini de așteptări și curiozitate față de această lume – am rostit multe cuvinte și am făcut multă lucrare pentru a-i ajuta pe acești noi credincioși să pună o temelie pe adevărata cale. Pentru adepții din toate grupele de vârstă, adepții cu tot felul de circumstanțe și adepții de toate rasele, singurul scop și singura intenție din spatele vorbirii Mele sunt să-i ajut să câștige adevărul în timp ce-L urmează pe Dumnezeu, să înțeleagă adevărurile-principii și intențiile lui Dumnezeu, să devină capabili să-L urmeze pe Dumnezeu și să meargă pe calea cea dreaptă, să nu mai urmeze tendințele lumești, să nu mai fie controlați de firile corupte ale Satanei și să nu mai accepte în continuare corupția Satanei, ci să I se închine în schimb adevăratului Dumnezeu, să I se închine Creatorului și să se întoarcă la poziția lor inițială de ființe create pentru a I se închina Creatorului – acesta este singurul scop pe care îl am. În ceea ce privește acest unic scop, chiar dacă folosesc uneori metode speciale și abordez subiecte speciale când vorbesc și chiar dacă rostesc unele cuvinte care sunt întrucâtva profunde și nu sunt foarte ușor de înțeles, indiferent de situație, scopul Meu nu este niciodată de a ademeni. Am un singur scop, și anume de a vă oferi provizii și îndrumări, iar aceste provizii și îndrumări sunt un tip de instruire răbdătoare. Ca să folosesc o analogie imperfectă, a vă oferi provizii și îndrumări este ca și cum aș avea grijă de florile dintr-o seră. Nu aș îndrăzni să fiu câtuși de puțin neglijent. Nu poate fi prea cald sau prea frig. Când vremea este frumoasă, trebuie să las florile să stea puțin la soare și trebuie să urmăresc temperatura în permanență. Dacă este prea cald, florile se vor usca și vor muri; dacă temperatura scade brusc și este prea frig, florile mici vor îngheța și vor pieri. Exact la fel de fragile sunt și staturile voastre. Ce înseamnă „fragile”? Înseamnă că sunteți prea imaturi și nu aveți statură. Care este manifestarea concretă a lipsei de statură? Este că majoritatea oamenilor nu au, practic, nicio intrare în viață atunci când întâmpină situații în viața reală. Cum ar putea cineva să aibă statură fără să aibă intrare în viață? Statura este acumulată și dobândită în timp, pe baza construirii treptate a intrării în viață. Prin urmare, când vă vorbesc, trebuie să vă ofer neobosit provizii și îndrumări referitoare la diverse subiecte, din unghiuri diferite, din perspective diferite, folosind metode și exemple diferite – aceasta se numește a oferi o instruire răbdătoare. Această instruire nu este o ademenire – este oferirea de îndrumări și provizii; este un tip de conducere. Acest tip de conducere nu are efecte negative, nici nu este motivat de intenții inadecvate. Examinați cuvintele pe care le rostesc: fie că este vorba despre intenție, fie despre modul în care vorbesc, subiectele pe care le abordez sau forma vorbirii Mele – și indiferent dacă ascultați înregistrări audio ale predicilor sau citiți textul – folosesc vreuna dintre metodele pe care le utilizează Satana pentru a-i ademeni pe oameni? (Nu.) Uitați-vă cu atenție la tot ce am spus. În fiecare pasaj, indiferent de lungime, am părtășie despre un aspect al adevărului; totul are legătură cu adevărul. Întrucât totul are legătură cu adevărul, atunci totul este o provizie pentru voi, este ceea ce aveți nevoie, are legătură cu viața pe care sunteți pe cale să o câștigați și are legătură cu viitorul și destinația voastră. Prin urmare, în ceea ce Mă privește, cu siguranță nu sunt câtuși de puțin neglijent. Dacă voi înșivă nu luați niciodată cuvintele lui Dumnezeu în serios, atunci nu se poate spune decât că sunteți nesăbuiți. De ce spun că sunteți nesăbuiți? Pentru că statura voastră este atât de imatură, încât adevărul vă depășește, iar înțelegerea voastră are abateri și este în mare măsură cea a unui copil. Așadar, nu este deloc exagerat să fiți tratați ca niște copii de trei ani. Nu este o lipsă de respect față de voi sau o desconsiderare a voastră; în schimb, statura voastră reală este prea mică și nu aveți deloc discernământ. Sunt exacte aceste cuvinte? (Da.)

Înțelegeți puțin mai bine subiectul despre care tocmai am avut părtășie – și anume că Dumnezeu întrupat nu-i ademenește pe oameni? (Da.) Lucrurile despre care am avut părtășie sunt discutate, practic, în lumina modului în care Dumnezeu întrupat vorbește și lucrează – adică, sunt discutate în lumina faptelor privind modul în care Dumnezeu vorbește și lucrează, precum și în lumina intențiilor minuțioase ale lui Dumnezeu. Acest lucru le permite oamenilor să vadă că, în vorbirea lui Dumnezeu, în lucrarea lui Dumnezeu și în esența lui Dumnezeu, nu există niciun element de ademenire a oamenilor, așa cum se găsește în oamenii corupți sau în Satana și în diavoli, nicio vreo astfel de intenție. Așadar, cât de multe știți despre Dumnezeu întrupat, această persoană cu o înfățișare obișnuită? Și ce fapte există care să demonstreze că umanitatea și esența divină ale lui Dumnezeu întrupat sunt una și aceeași, că nu există nicio contradicție și niciun conflict între ele, că sunt în concordanță și, de asemenea, că Dumnezeu întrupat nu prezintă nicio manifestare de ademenire a oamenilor, precum cele întâlnite la Satana sau la omenirea coruptă? Cât de multe știți despre acest aspect? Sau, ce manifestări și revelații ale lui Dumnezeu întrupat v-au permis să recunoașteți acest lucru? Ar putea fi ceva ce majoritatea oamenilor încă nu înțeleg, nu-i așa? În aceste condiții, trebuie să vă prezint acest lucru în detaliu; Mi se pare supărător să prezint mereu lucruri așa. De fapt, în interacțiunile și relațiile cu voi, fie online, fie în viața reală, dacă sunteți atenți și observați cu grijă manifestările și revelațiile lui Dumnezeu întrupat în această privință, le puteți descoperi. Dar voi sunteți neatenți și, mai mult, simțiți că nu este o chestiune importantă. Niciunul dintre voi nu ține seama de această chestiune, așa că nu le puteți descoperi. Indiferent dacă ați ținut seama sau nu, întrucât acest aspect implică adevărul referitor la cunoașterea lui Dumnezeu, trebuie să avem părtășie despre el. Când avem părtășie despre aspectul de a nu ademeni, privind lucrurile din perspectiva modului în care Dumnezeu întrupat interacționează cu oamenii, primul lucru pe care ar trebui să-l înțelegi este că nu încerc să smulg informații de la voi atunci când vorbesc sau când Mă ocup de treburi cu voi. Discuțiile sunt doar discuții; trec direct la subiect, sunt direct și spun orice gândesc în sinea Mea. Chiar dacă, uneori, din considerație pentru slăbiciunea ta sau pentru a-ți proteja orgoliul, din cauza staturii tale imature, adopt unele metode înțelepte pentru a-ți vorbi, nu încerc totuși să smulg informații de la tine, nici nu te ademenesc să spui ceva. Dacă ești dispus să vorbești, atunci vorbește; dacă nu ești dispus să vorbești despre ceva, nu voi încerca să te întreb despre acel lucru. Nu voi încerca să smulg informații de la tine. Dacă doresc să înțeleg ce se întâmplă cu anumite persoane, voi întreba direct despre ele: „Cum este conducătorul bisericii voastre? De câți ani crede în Dumnezeu sora care cooperează cu tine? Are o bază în credința ei în Dumnezeu? Crezi că este cineva care urmărește adevărul? V-ați confruntat cu probleme în cooperarea voastră?” Ascultă aceste întrebări – au ele natura de a smulge informații de la oameni? (Nu.) Dacă nu vrei să spui ceva, nu te voi obliga. Nu voi recurge la tactici sau uneltiri pentru a te ademeni, nici nu voi face tot posibilul pentru a afla ce este în inima ta. Nu am o astfel de înclinație, nu Mă interesează să procedez astfel și nu aș face niciodată așa ceva. Dacă ești dispus să vorbești, fără să omiți nimic – indiferent dacă spusele tale sunt relativ obiective sau sunt părtinitoare, te poți exprima oricum vrei – după ce te ascult, voi face o analiză specifică. Însă, din perspectiva Mea, Eu îți vorbesc foarte direct. Sensul literal al oricărui lucru pe care îl spun este exact ceea ce încerc să transmit. Dacă vreau să aflu despre ceva, întreb direct despre acel lucru. Dacă eviți mereu subiectul și nu vorbești direct, încercând să joci jocuri de cuvinte sau jocuri psihologice cu Mine, pur și simplu nu voi interacționa cu tine. Nu-Mi place să joc jocuri de cuvinte, nici să recurg la trucuri; nu voi încerca niciodată prin toate mijloacele posibile să „pescuiesc” informații. Să presupunem că vreau să aflu despre situația cuiva, de exemplu, de câți ani crede în Dumnezeu, dacă are o credință adevărată în Dumnezeu, cât de bine înțelege adevărul, dacă își face datoria full-time sau dacă încercarea de a-l cultiva ar merita – dacă am nevoie să știu aceste lucruri pentru lucrare, pur și simplu voi întreba direct. Cât despre detaliile treburilor sale private sau ceea ce face în viața sa privată, în spatele scenei, nu întreb însă despre astfel de lucruri. Vreau să aflu ceea ce urmărești, ce atitudine ai față de adevăr și de datoria ta și, în cazul în care ești ales conducător, cum sunt hotărârea, povara și umanitatea ta, precum și cât de mare este credința ta – acestea sunt lucrurile pe care vreau să le aflu. Cât despre treburile tale private, cum ar fi câți bani câștigi pe lună, ce lucruri sordide ai făcut, cu ce persoane de sex opus ai avut aventuri sau pe cine ai înșelat sau ai păcălit, chiar nu vreau să știu aceste lucruri și nu întreb niciodată despre ele. Unii oameni Îmi spun că au comis pe vremuri fărădelegi legate de persoane de sex opus. Eu spun: „Nu-Mi vorbi despre astfel de lucruri. Mergi și roagă-te lui Dumnezeu în particular. Dacă Dumnezeu te iartă, inima ta va fi mișcată. Dacă Dumnezeu nu te iartă, atunci continuă să te rogi. Nu-Mi spune Mie; nu vreau să aud aceste lucruri.” Când Mă întâlnesc cu voi, vorbesc în principal despre chestiuni legate de credința în Dumnezeu, de lucrarea bisericească, de intrarea în viață sau despre chestiunile privind starea ta personală despre care întrebi. E vorba în principal de aceste lucruri și, ocazional, vorbesc puțin și despre chestiuni din întreaga lume. Indiferent despre ce subiect discutăm, Eu Îmi exprim doar punctele de vedere și opiniile personale despre subiectul curent; ești liber să gândești și să spui ce vrei. Poți spune orice vrei să spui și oricât de mult vrei să spui. Dacă simți că nu este nevoie să fii precaut față de Mine, poți spune orice ai chef să spui. Dacă ești precaut și suspicios față de Mine în inima ta, temându-te că voi afla despre trecutul tău sau îți voi dezvălui secretele, și nu vrei să spui prea multe, atunci nu te voi forța; îți dau libertate. Acesta este principiul Meu pentru interacțiunea cu oamenii. Nu voi face niciodată tot posibilul să găsesc pe cineva care să afle în secret lucruri despre tine din simplul motiv că ascunzi lucruri, nici nu voi folosi diverse metode, în mod direct, pentru a smulge informații de la tine, făcându-te să le spui singur. Nu fac astfel de lucruri. Nu cer niciodată nimănui să-Mi divulge lucruri în mod proactiv. Nu este nevoie să-Mi divulgi nimic; nu am o astfel de cerință de la tine. Chiar dacă Îmi divulgi lucruri, fără să omiți niciun detaliu, există totuși un lucru pe care nu-l poți evita: trebuie să urmărești adevărul. Nu este ca și cum, fiind sincer cu Mine, ai deveni o persoană onestă, n-ar mai fi nevoie să urmărești adevărul și ai fi scutit de mustrare și judecată. Mai degrabă, indiferent ce faci, te voi trata așa cum se cuvine să fii tratat, în felul Meu. Dar dacă purtăm o conversație sau interacționăm în orice mod și vrei să ascunzi lucruri de Mine, să joci jocuri psihologice cu Mine, să joci jocuri de cuvinte sau de-a șoarecele și pisica cu Mine, nu voi folosi în niciun caz vreo metodă sau vreun mijloc pentru a smulge informații de la tine, pentru a te ispiti să spui ceva sau pentru a te face să divulgi ceva. Înțelegi? (Da.)

În ceea ce privește acest aspect al faptului că Dumnezeu nu smulge informații de la oameni, există ceva ce trebuie să vă fie clar. Înțelegerea omenirii de către Dumnezeu nu se bazează pe anumite dezvăluiri specifice, pe trăirea acesteia sau pe modurile sale de a trăi în viața reală, nici nu se bazează pe faptul că oamenii au făcut anumite lucruri. Așadar, pe ce se bazează înțelegerea omenirii de către Dumnezeu și atitudinea pe care o adoptă El față de omenire după ce a înțeles-o? Se bazează pe înțelegerea pe care o are Dumnezeu privind natura-esență a Satanei. Prin urmare, înțelegerea omenirii de către Dumnezeu constă în faptul că El înțelege că aceasta are firi corupte, îi înțelege esența coruptă și înțelege modul în care este coruptă și păcălită de Satana, precum și gândurile și opiniile false pe care i le insuflă Satana, iar această înțelegere este suficientă. Acest lucru este suficient pentru a te judeca și mustra, fiind un temei suficient de a-ți oferi adevărul și viața pentru a te mântui. Prin urmare, să nu crezi că trebuie să-Mi divulgi lucruri atunci când interacționezi sau discuți cu Mine. Unii oameni spun: „Nu ai zis că trebuie să fim în primul rând deschiși și onești când interacționăm cu Tine?” A fi deschis și onest este o atitudine; nu echivalează cu a divulga lucruri. Nu înseamnă că, întrucât ești o ființă umană coruptă și un păcătos, trebuie să-Mi divulgi totul și să-Mi explici totul în mod clar. Nu este necesar; nu am o astfel de nevoie, iar atitudinea Mea față de tine nu este așa. Dacă ești de părere că a fi deschis și onest cu Mine înseamnă că trebuie să-Mi divulgi totul, este greșit; este o neînțelegere din partea ta. Înțelegi? (Da.) Așadar, chiar dacă există multe lucruri și multe cuvinte care sunt greu de spus în fața Mea sau pe care nu ești dispus să le spui, asta nu înseamnă că nu ești deschis și onest; totul depinde doar de mentalitatea ta. Dacă există lucruri pe care nu te simți confortabil să le spui sau pe care nu ești dispus să le spui când sunt mulți oameni în preajmă, atunci nu ești obligat să faci asta. Nu trebuie în niciun caz să presupui că Îmi doresc cu adevărat să-ți cunosc trecutul sau că Îmi doresc cu adevărat să-ți cunosc secretele. Nu trebuie în niciun caz să înțelegi greșit – nu vreau deloc să știu aceste lucruri. Nu vreau să știu cum ai fost în trecut, nici nu vreau să știu cum vei fi în viitor; tot ce Mă interesează este cum ești acum. Dacă ești acum cineva care urmărește adevărul, cât de mult din adevăr înțelegi acum, dacă ai intrare în viață în fiecare zi, dacă ai intrat în adevărurile care trebuie pătrunse în viața reală – de exemplu, să fii o persoană onestă, să-ți faci datoria cu devotament, să te supui lui Dumnezeu și să cauți adevărurile-principii în toate lucrurile – acestea sunt singurele lucruri care Mă interesează. Prin urmare, nu trebuie în niciun caz să aveți rețineri față de Mine în inimile voastre și nici să vă faceți griji, spunând: „Ca să fiu o persoană onestă, trebuie să-Ți explic totul clar și să-Ți spun totul? Dacă nu spun ceva, vei încerca prin toate mijloacele posibile să smulgi informații de la mine și să mă ademenești să vorbesc?” Răspunsul Meu la aceasta este „nu”. Când discutăm, conversăm, ne ocupăm de treburi și interacționăm, este suficient să avem o atitudine și o mentalitate deschise și oneste unul față de celălalt, fără a încerca să smulgem informații de la cineva. Smulgerea informațiilor de la oameni este un truc des întâlnit, folosit în interacțiunile dintre oamenii corupți și o metodă de gestionare a lucrurilor la care aceștia recurg în mod obișnuit. Unii oameni sunt foarte interesați de treburile private ale altora sau de ceea ce fac alții în culise, mai ales când vine vorba de felul în care alții îi privesc și îi evaluează, dacă alții îi consideră măreți sau nesemnificativi, nobili sau de condiție joasă și așa mai departe. Prin urmare, folosesc adesea metoda de a smulge informații de la alții pentru a afla aceste lucruri. Ca să vă spun adevărul, nu am absolut niciun interes față de aceste chestiuni. Nu vă gândiți la Mine ca la o persoană obișnuită cu care interacționați. Nu M-a interesat niciodată statutul pe care îl am în inimile voastre – indiferent dacă Mă considerați nobil sau de condiție joasă, măreț sau nesemnificativ, nu-Mi pasă de aceste lucruri. Așadar, când conversați și interacționați cu Mine, să nu aveți asemenea rețineri. Când interacționează cu cineva, oamenii corupți se întreabă mereu: „Ce statut am, de fapt, în inimile altora? Impresia lor despre mine este, de fapt, bună sau rea?” De asemenea, unii oameni se gândesc mereu: „Ce beneficiu pot să obțin din interacțiunea cu alții? Ce avantaj pot să câștig? Ce poziție pot să ocup în acest grup? Mă vor stima alții?” Oamenii se gândesc mereu la aceste lucruri și își fac griji în privința lor. Eu nu-Mi pun niciodată aceste întrebări și nu încerc să aflu despre treburile altora. Oamenilor le place mereu să pună întrebări despre aceste lucruri. Aceasta este o dezvăluire naturală a firilor corupte satanice și, de asemenea, o trăsătură comună a oamenilor corupți. Pe de o parte, oamenilor le place în special să se intereseze de treburile private ale altora și sunt deosebit de interesați de acestea; pe de altă parte, vor să știe mai ales care sunt poziția și valoarea lor în inimile altora. În mod deosebit, unii conducători și lucrători sau oameni care au unele daruri și talente și puțin prestigiu în biserică acordă o mare atenție statutului lor în inimile altora și rangului lor în cadrul grupului; celor mai mulți oameni le pasă foarte mult de asta. Uneori, le pun altora întrebări neobișnuite – intenția și scopul lor nu sunt de a rezolva probleme, ci de a afla dacă alții au o părere bună despre ei și dacă li se închină. Asta arată că le pasă foarte mult de poziția pe care o ocupă în inimile altora. La ce bun să știe aceste lucruri? Și ce dacă alții au o părere bună despre tine? Poate acest lucru să înlocuiască urmărirea adevărului de către tine? Dacă alții te desconsideră, vei deveni negativ și vei înceta să crezi în Dumnezeu? Ce efect poate avea faptul că alții au o părere bună despre tine? Te poate îmboldi sau încuraja? Nu are absolut niciun efect. Există și unii oameni răi care dezgroapă mereu informații despre alții, întrebând ce spun alții despre ei pe la spatele lor și ce opinii au despre ei, pentru a descoperi cine li se opune cel mai mult și cine le este dușman, ba chiar folosind diverse metode pentru a smulge adevărul de la alții. Unii oameni cedează în fața ademenirii de către aceștia și divulgă în cele din urmă adevărul, căzând drept urmare în plasa uneltirilor lor. Apoi, oamenii răi fac tot posibilul pentru a-i ataca și a se răzbuna pe ei, oprimându-i și excluzându-i în tot felul de situații, suprimându-i atât de mult încât se simt sufocați și provocându-le o asemenea agonie încât ar prefera să fie morți, ca și cum un mare dezastru s-ar fi abătut asupra lor. Nu pot simți îndrumarea lui Dumnezeu nici măcar atunci când se roagă lui Dumnezeu; nu au pe nimeni care să-i ajute și sunt împinși la capătul răbdării de către oamenii răi. În cele din urmă, își pierd credința. Gândesc că, deși cred în Dumnezeu, pot totuși să întâlnească oameni răi și să fie persecutați și chinuiți de aceștia; simt că este prea dificil să creadă în Dumnezeu și nu mai vor să creadă. Nu este ușor să scapi de acești oameni răi. A ofensa un om rău este ca și cum ai fi înțepat de un scorpion; nu poți să te descotorosești sau să scapi de el și nu ai credință să te lupți singur cu el, așa că, în cele din urmă, ești chinuit de el. Această omenire coruptă – fie că e vorba de diavoli care sunt ai Satanei, fie de ființe umane cu firi corupte – are atât această tendință, cât și această esență. Întrucât oamenii au firi corupte, toți prezintă această problemă în diferite grade; toți încearcă să smulgă informații de la alții de dragul reputației, al statutului și al intereselor proprii și pot chiar să-i prindă pe oameni pe picior greșit pentru a-i chinui. Vezi, în primele zile ale înființării Republicii Populare Chineze, când Partidul Comunist voia să-i chinuie pe cei de dreapta, le spunea oamenilor: „Este nevoie de oameni talentați pentru dezvoltarea națională. Dacă aveți opinii despre Partid sau orice idei strălucite despre dezvoltarea națională, ar trebui să le exprimați. Cel care vorbește nu va fi învinuit, dimpotrivă, se va ține seama de cuvintele sale ca de un avertisment. Trebuie să vă oferiți cu toții sfaturile!” Ca urmare, unii oameni au auzit acest lucru și au spus: „O, țara este în ruină și așteaptă să fie reconstruită; are nevoie de oameni talentați ca noi. Întrucât țara îi prețuiește atât de mult pe oamenii talentați, trebuie să spunem adevărul.” Toți acei intelectuali și personalități de rang înalt au spus adevărul, crezând că nu avea să se întâmple nimic rău. Vezi, Satana folosește cuvinte care sună frumos pentru a-i ademeni pe oameni să spună adevărul. Când își lasă garda jos, oamenii destăinuie tot ce au în inimă și, ca urmare, cad direct în capcana Satanei. Satana spune: „Bine! Acum v-am prins și am dovezi să vă pedepsesc!” Imediat, Partidul Comunist a lansat Campania Anti-Dreapta și i-a etichetat drept „elemente de dreapta” pe toți cei care au spus adevărul, iar acei intelectuali și personalități de rang înalt au fost chinuiți. Mai târziu, a început Revoluția Culturală – toate personalitățile de renume și toți oamenii capabili au fost aruncați în „grajduri de vite” și obligați să poarte pancarte care îi etichetau drept „slugi ale capitalismului” și „contrarevoluționari”. Drept urmare, mulți oameni au fost chinuiți cumplit. Vezi, Satana nu înțelege esența omului. El însuși nu merge pe calea cea dreaptă și nu știe ce gândesc oamenii în inimile lor. Doar îi ademenește pe oameni să spună adevărul, apoi îi prinde pe picior greșit și îi condamnă, torturându-i cu cruzime până la moarte. Dumnezeu a creat omenirea. Omenirea a fost supusă corupției Satanei, devenind pe parcurs din ce în ce mai profund coruptă cu fiecare pas. Dumnezeu a văzut toate acestea, sub ochii Săi vigilenți; El înțelege totul prea bine, așadar alege momentul potrivit pentru a veni și a-i mântui pe oameni. Dumnezeu nu discută cu oamenii despre lucruri, nici nu Se consultă cu ei. Când vine vremea lui Dumnezeu, El devine trup și vine printre oameni pentru a exprima adevărul, a expune firile corupte ale oamenilor și a expune toate problemele diferite pe care le au. Expunând problemele oamenilor, El le îngăduie să audă glasul lui Dumnezeu, să vină înaintea lui Dumnezeu și să se cunoască pe ei înșiși. Apoi, Dumnezeu le oferă oamenilor adevărul, astfel încât aceștia să poată merge pe calea cea dreaptă. Prin această metodă și această abordare, Dumnezeu mântuiește omenirea. Însă Satana face mereu tot posibilul pentru a induce în eroare și a corupe omenirea. Nu-i pasă ce gândesc oamenii, ce speră ei sau ce le lipsește; vrea doar să-i ademenească pe oameni să păcătuiască și să-i ademenească să-L părăsească și să-L trădeze pe Dumnezeu. Îi împiedică pe oameni să citească ale lui Dumnezeu cuvinte și îi împiedică să vină înaintea lui Dumnezeu. Satana vrea mereu să-i ispitească și să-i ademenească pe oameni; îi ademenește să facă rău și îi ademenește să-și lase garda jos, așa încât, atunci când nu se mai păzesc deloc împotriva lui, să creadă că este sincer și serios, iar apoi să apeleze la el și să se bizuie pe el. Apoi, după ce renunță complet la precauția lor, se lasă păcăliți și corupți de el și sunt devorați complet de el, nu-i așa? (Așa e.) Dumnezeu cunoaște esența omenirii; El cunoaște firile corupte ale omenirii; și cunoaște rădăcina răzvrătirii și a împotrivirii omenirii față de Dumnezeu. Ca atare, fără a fi nevoie să înțeleagă ce anume ai gândit sau ai făcut pe ascuns ori ce chestiuni private nu ai divulgat, El deja este întru totul capabil să-ți expună natura-esență, să-ți scoată la iveală firile corupte și natura-esență și să le aducă în întregime la lumină și, pe această bază, să te facă pe deplin dispus să accepți mântuirea lui Dumnezeu. Când te determină să-ți cunoști esența, scopul lui Dumnezeu este să te ajute să te căiești cu adevărat, să te supui lui Dumnezeu și să te îndrepți către Dumnezeu – nicidecum să te chinuie și să te facă să devii negativ și degenerat. Ar trebui să înțelegi intențiile minuțioase ale lui Dumnezeu. Dumnezeu are simțul responsabilității față de tine și este preocupat față de tine, prin urmare face aceste lucruri cu mare înțelepciune și într-un mod foarte metodic, ținând întru totul cont de tine. Fiecare pas pe care îl face este din considerație față de tine; fiecare pas este rânduit și planificat în mod meticulos. Deși acest lucru nu este în conformitate cu noțiunile umane, oamenii pot simți în cele din urmă intențiile minuțioase ale lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu este câtuși de puțin neglijent în ceea ce privește mântuirea oamenilor; dimpotrivă, El are intenții minuțioase și Își dedică întreaga inimă pentru această chestiune. Pe baza expunerii esenței corupte a oamenilor, având părtășie despre diverse probleme, El îi ajută pe oameni să-și înțeleagă mai bine propriile probleme și propria natură-esență. Apoi, îți poartă de grijă într-un sens pozitiv, ajutându-te să înțelegi ce este adevărul și ce este raționamentul greșit, ce este corect și ce este greșit, care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative, apoi să pornești treptat pe calea cea dreaptă. Vezi, tot ce face Dumnezeu pentru tine este de dragul mântuirii tale. Judecând după toată această lucrare făcută de Dumnezeu întrupat, punctul Său de plecare, fie că este privit din perspectiva umanității Sale, fie din perspectiva divinității Sale, este în concordanță cu cel al Creatorului. Prin urmare, când acest Fiu al Omului întrupat interacționează și relaționează cu voi, El are tot această atitudine, iar scopul Său este să vă aducă pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și să vă sprijine să porniți pe calea mântuirii. Astfel, când conversez și interacționez cu voi, nu se pune niciodată problema să încerc să smulg informații de la voi. Dacă vă pun niște întrebări, sunt pur și simplu întrebări; nu folosesc niciodată metoda de a smulge informații de la voi pentru a vă ademeni să faceți lucruri pe care nu sunteți dispuși să le faceți. Asta nu se întâmplă niciodată. Înțelegeți acum? (Da.) Pe de altă parte, nu-Mi pasă niciodată ce opinii aveți despre Mine în secret, nici nu aș gândi vreodată: „Când vedeți că sunt relativ scund, că înfățișarea Mea este obișnuită și că vorbesc în acest fel și pe acest ton, oare acest lucru vă va determina să vă formați noțiuni? Ce fel de poziție ocup în inimile voastre?” Nu întreb niciodată despre aceste lucruri și, când interacționez cu voi, nu folosesc niciodată vreo metodă pentru a întreba indirect cum Mă priviți; nu-Mi pasă de aceste lucruri. De ce nu-Mi pasă? Pentru că nu le prețuiesc. A fi nobil, grandios, a avea statut, a avea o valoare înaltă, a fi unic, măreț și elevat – nu-Mi pasă de aceste lucruri. Ce importanță are dacă cineva este elevat sau nu? Ce poate înlocui acest lucru? Chiar dacă nu aveți absolut nicio noțiune despre Mine și puteți fi pe deplin ascultători față de Mine, ce contează? Ar însemna asta că pot vorbi sau lucra mai puțin decât în prezent? Nimic din toate acestea nu poate înlocui ceva. Desigur, acest aspect este secundar; aspectul principal este că, personal, nu-Mi pasă de aceste lucruri. Nu știu de ce nu-Mi pasă; pur și simplu nu-Mi place să Mă preocup de aceste lucruri. Când fac lucruri pentru voi, fie că sunt chestiuni din viața voastră, chestiuni referitoare la intrarea voastră în viață sau chestiuni referitoare la destinația și viitorul vostru și fie că implică rostirea unor cuvinte sau realizarea unor acțiuni concrete, nu Mă întreb niciodată: „Există cineva în culise care Îmi este profund recunoscător? Varsă cineva lacrimi de recunoștință? Își aduce cineva aminte de bunătatea Mea pentru că am făcut aceste lucruri?” Chiar nu Mă preocup de asemenea lucruri și nu încerc să aflu detalii despre ele. Pe de o parte, când particip la adunări și am părtășie cu voi, nu întreb niciodată despre aceste lucruri; pe de altă parte, nu întreb despre ele nici când am părtășie cu voi despre lucrare. Indiferent la ce echipă merg, întreb doar: „Ce ați mai făcut în ultima vreme? Există probleme pe care nu le puteți rezolva? Puteți pricepe principiile când vă faceți datoria?” Vorbesc doar despre aceste lucruri. Nu-Mi pasă câtă influență au în rândul vostru cuvintele pe care le rostesc și lucrurile pe care le fac, câți oameni Îmi sunt recunoscători și câți nu sunt recunoscători sau cum ar trebui să îmbunătățesc această lucrare pentru ca mai mulți oameni să fie recunoscători; nu fac aceste lucruri. Aflu cum decurge datoria voastră, vă indic problemele și abaterile voastre și vă cer să le corectați, astfel încât să puteți face lucrarea bine. Dacă unii oameni nu apreciază sau nu acceptă acest lucru, nu pot face nimic; asta e tot ce pot face. În viețile voastre de zi cu zi, am făcut tot posibilul să rânduiesc lucrurile pentru voi și să vă ajut. Dacă unii indivizi sunt nemulțumiți, nu pot face nimic; e din cauză că cerințele lor personale sunt prea mari. Pur și simplu subliniez în mod repetat ce principii urmează casa lui Dumnezeu în acest demers și care e scopul său în acest demers, iar asta este suficient. Când merg în unele locuri și văd oameni având părtășie, vorbind despre ceea ce spune și face Dumnezeu, plec imediat. Nu trag cu urechea. Nu sunt curios și nu Mă întreb: „Ce spuneți despre Mine? Mă vorbiți de rău? Spuneți lucruri despre Mine bazate pe noțiuni? Dacă da, voi face tot posibilul să te chinui și să te pun la locul tău.” Nu fac aceste lucruri; puteți spune orice doriți. Durează mult timp să învățați lecția cunoașterii lui Dumnezeu; nu se întâmplă peste noapte. Indiferent dacă părtășia voastră despre cunoașterea lui Dumnezeu este amestecată cu noțiuni sau este înțelegerea voastră autentică, aceasta nu se referă la ce este corect și ce este greșit; implică doar dacă este în acord cu adevărul. Prin urmare, dacă părtășia voastră despre un subiect conține denaturări, vi le pot corecta. Dacă există noțiuni și închipuiri, putem avea părtășie despre ele. Dacă tot ceea ce spuneți în părtășie este corect și se aliniază la adevăr, dar este doar puțin superficial, atunci trebuie doar să ajungeți să dobândiți treptat cunoștințe.

Înțelegeți acum acest aspect, că Dumnezeu nu smulge informații de la oameni? (Da.) A nu smulge informații de la oameni înseamnă că, atunci când vorbesc și discut cu voi, o fac din poziția unei persoane obișnuite. Nu sunt autoritar sau condescendent și nu te suprim. Principiul Meu privind modul în care interacționez cu tine este să conversez onest și din inimă cu tine, fără ademenire și fără să smulg vreo informație de la tine. Cu alte cuvinte, nu-ți întind capcane și nu spun lucruri amăgitoare. Doar că, dacă unele chestiuni nu sunt subiectul principal, s-ar putea să fac doar o afirmație generală, pe scurt, și să trec mai departe, fără să intru în detalii prea specifice, dar nici nu va fi ceva amăgitor. Altfel spus, cuvintele pe care le rostesc nu te ademenesc să gândești într-o direcție incorectă, să păcătuiești, să degenerezi, să-ți formezi noțiuni despre Dumnezeu sau să ai înțelegeri greșite ori să fii precaut față de Dumnezeu, cu atât mai puțin te fac să capeți o atitudine de îndoială față de vreun aspect al adevărului. În ceea ce spun, nu există cuvinte precum cele pe care le-a rostit Satana: „Moartea voastră nu e o certitudine” – „nu e o certitudine” are o natură ademenitoare. Când vă vorbesc, nu folosesc cuvinte ademenitoare precum „nu e o certitudine”. Puteți căuta și verifica dacă există astfel de cuvinte în întregul conținut al părtășiei Mele. Există anumite cuvinte de care, probabil, nu puteți fi siguri sau pe care nu le înțelegeți pe deplin, și anume cuvinte precum „poate” sau „posibil”. S-ar putea să nu vă dați seama care sunt principiile sau motivele Mele pentru a folosi astfel de cuvinte. Am un motiv pentru a folosi astfel de cuvinte. Este că diversele aspecte ale adevărului despre care avem părtășie nu se adresează unui singur tip de persoană, nici nu se adresează unui individ anume, ci se adresează tuturor oamenilor care Îl urmează pe Dumnezeu și acceptă cuvintele lui Dumnezeu. Când este menționat cuvântul „toți”, acesta include stările tuturor tipurilor de oameni diferiți. Altfel spus, aceeași problemă se referă la stările multor tipuri de oameni aflați în condiții diferite și în medii diferite, prin urmare poate fi exprimată doar folosind „poate” sau „posibil”. Ce înseamnă „poate” și „posibil”? Înseamnă că poate te afli în această stare, poate te afli în altă stare, poate te afli într-un astfel de mediu sau poate te afli în alt tip de mediu. Dar acest „poate” nu este menit să transmită o incertitudine; în schimb, înseamnă că afirmațiile se aplică doar pentru unii oameni. Aceste cuvinte, „poate” și „posibil”, nu au semnificația ademenitoare a spuselor Satanei, „moartea nu e o certitudine”; folosesc aceste cuvinte pentru a oferi o părtășie adaptată situației, ajutându-te să identifici starea pe care o ai și mediul în care te afli. Tocmai pentru că am de-a face cu atât de multe grupuri de oameni, iar diversele stări pe care le au oamenii sunt atât de complexe, Mă pot exprima doar folosind „poate” și „posibil”, lăsându-vă apoi să vedeți unde vă încadrați. Înțelegeți această chestiune? (Da.) Acum că înțelegeți această chestiune, să trecem la următorul subiect.

Există o altă temă în cadrul subiectului referitor la faptul că Dumnezeu întrupat nu-i ademenește pe oameni, și anume că El nu-i instigă pe oameni – nu te va instiga niciodată să faci ceva. În spatele instigării la care se face referire aici se află lucruri injuste, greșite sau false ori fapte rele care te fac să degenerezi, să te împotrivești lui Dumnezeu sau să te abați de la calea cea dreaptă. Când Dumnezeu întrupat vă vorbește, interacționează și relaționează cu voi și vă conduce, cuvintele pe care le rostește și lucrarea pe care o face au toate scopul de a vă aduce înaintea lui Dumnezeu și pe calea cea dreaptă. Fiecare cuvânt pe care îl rostește are menirea de a vă ajuta să înțelegeți mai bine adevărul faptelor, să puteți cunoaște persoanele, evenimentele și lucrurile din perspectiva și poziția corecte și să puteți înțelege mai precis intențiile lui Dumnezeu și standardele pe care le cere Dumnezeu. Nici măcar un singur cuvânt rostit de Dumnezeu nu este menit să vă instige să vă împotriviți lui Dumnezeu sau să porniți la luptă împotriva Satanei, făcând sacrificii fără rost. Când vine vorba de modul în care oamenii ar trebui să-L trateze pe Dumnezeu, intenția Lui este ca oamenii să I se poată supune și să-L trateze din perspectiva unei ființe create. Indiferent de situațiile pe care le întâmpină cineva, atitudinea pe care ar trebui să o aibă este, mai presus de toate, de a le accepta din partea lui Dumnezeu și de a I se supune lui Dumnezeu din perspectiva unei ființe create. Aceasta se referă la imaginea de ansamblu; desigur, acestea sunt și scopul din spatele tuturor cuvintelor pe care le rostesc și principiul pe care îl cer de la voi. Cât despre modul în care îi tratați pe Satana, lumea, forțele ostile care vă persecută și pe oricine altcineva care vă persecută, principiul pe care îl cer de la voi este să le tratați cu înțelepciune. Întocmai așa cum a spus Domnul Isus: „Fiți deci înțelepți ca șerpii și fără pată ca porumbeii” (Matei 10:16). Trebuie să te supui lui Dumnezeu asemenea porumbeilor și să ai înțelepciunea șerpilor în felul în care tratezi această lume, pe cei care îți sunt ostili, oamenii răi, forțele ostile puternice și regimurile puternice ostile lui Dumnezeu. În termeni mai practici, când vine vorba de întâlnirea oamenilor răi și a antihriștilor în biserică sau când vine vorba de înfruntarea forțelor externe ostile, am avut părtășie despre câteva principii de înțelepciune și moduri mai specifice de a-i trata. Aceste moduri de a-i trata și principii specifice de practică, pe de o parte, te ajută să știi mai exact cum să acționezi și ce principii să respecți pentru a fi în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, ceea ce este important. Pe de altă parte, sunt menite să vă protejeze – să vă garanteze siguranța personală și să vă protejeze pentru a nu cădea în ispită, a nu fi ademeniți de Satana, a nu fi capturați de Satana și a nu fi luați de Satana, precum și pentru a nu intra în situații dificile, a nu cădea în negativitate și slăbiciune și a nu fi lipsiți de credința de a-L urma pe Dumnezeu ca urmare a hărțuirii și a controlului de către forțele ostile – pe scurt, să vă protejeze în orice mod posibil. Când vă învăț să fiți înțelepți și când vă învăț pe ce cale ar trebui să mergeți, scopul Meu este de a vă ajuta să vă păstrați cu fermitate locul adecvat, să îndepliniți cu succes și conform standardului datoria pe care v-a încredințat-o Dumnezeu și să mergeți bine pe această cale. Dacă vei cădea în ispită, în diverse greutăți sau în capcana ori încercuirea Satanei sau dacă vei înfrunta situații dificile ori pericole care îți pun viața în primejdie, atunci nu-ți va fi ușor să îndeplinești datoria pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu și să urmărești adevărul pentru a atinge mântuirea. Va fi o necunoscută, un mare semn de întrebare dacă poți sau nu să atingi mântuirea – va deveni o problemă pentru tine. Așadar, vă spun să fiți fără pată ca porumbeii și înțelepți ca șerpii. A fi înțelept ca șerpii este foarte important; îți permite să tratezi cu înțelepciune și principii diverși oameni răi, antihriști, diverse sofisme și erezii, precum și diverse forțe care te persecută și te suprimă, așa încât să poți ajunge în siguranță și cu succes la capătul drumului și să ai speranța de a atinge mântuirea. Astfel, în general, când casa lui Dumnezeu întâmpină chestiuni care implică interacțiunea cu lumea exterioară, va găsi niște frați și surori cu înțelepciune și experiență în lumea reală care să le gestioneze. Cât despre cei care sunt tineri și au o statură mică sau cei care sunt nesăbuiți și nu au deloc experiență în lumea reală sau chiar unii oameni dezorientați, nu-i încurajăm să gestioneze astfel de chestiuni și nici casa lui Dumnezeu nu le-ar rândui să facă asta. Unii oameni par, la prima vedere, destul de îndrăzneți și capabili, dar în realitate sunt complet lipsiți de înțelepciune. Cum se spune atunci când cineva nu are înțelepciune, dar este destul de îndrăzneț? Se spune că acționează nechibzuit; în limbaj colocvial, se spune că este un om impulsiv. Dacă un astfel de individ se ocupă de chestiuni care implică interacțiuni cu lumea exterioară, cu siguranță vor apărea probleme. Așadar, când sunt întâmpinate aceste chestiuni care implică interacțiuni cu lumea exterioară, dacă este necesar ca biserica să facă această lucrare, găsim oamenii potriviți în acest sens. Această abordare este foarte bună. Fie că este vorba despre omul folosit de Duhul Sfânt sau despre Mine, nu rânduim niciodată să ieșiți pe stradă pentru demonstrații și proteste, cu atât mai puțin vă cerem vreodată să militați pentru drepturi politice sau să predicați Evanghelia anumitor tipuri de oameni celebri; casa lui Dumnezeu nu face niciodată aceste lucruri. Ai aflat vreodată că ar face casa lui Dumnezeu asemenea rânduieli de lucru? (Nu.) Chiar și în predicarea Evangheliei, aceasta le este predicată celor din religie care sunt însetați după adevăr; nu este nevoie să li se acorde atenție acelor farisei și celor care mănâncă pe săturate. Casa lui Dumnezeu nu vă instigă niciodată să vă asumați riscuri, nici nu vă lasă să cădeți în ispită sau în capcana Satanei; cu alte cuvinte, nu vă împinge într-o groapă de foc, ci face tot posibilul să vă protejeze, folosind capacitățile și resursele de care dispune în prezent casa lui Dumnezeu. Vedeți, nu procedează așa casa lui Dumnezeu? (Ba da.) De exemplu, dacă izbucnește un incendiu undeva, ar trebui să chemați pompierii să-l stingă, iar frații și surorile ar trebui să evacueze rapid zona; este mai sigur să lăsați profesioniștii să se ocupe de stingerea incendiului. Aceasta pentru a vă proteja împotriva riscurilor, a căderii în ispită și a căderii în capcana Satanei. În mod similar, în ceea ce privește diversele figuri negative care apar în biserică, precum antihriști, oameni răi și neîncrezători, Dumnezeu îngăduie apariția lor. Am părtășie cu voi pentru a vă ajuta să învățați să-i discerneți, apoi să învățați ce metode să folosiți pentru a-i trata și, în cele din urmă, casa lui Dumnezeu stabilește decrete administrative privind gestionarea acestor oameni, clasificându-i după felul lor și, după discernerea clară a antihriștilor, oamenilor răi, neîncrezătorilor, precum și a celor care provoacă perturbări și tulburări, înlăturându-i, așa încât să vă puteți face datoria cu liniște sufletească. Spuneți-Mi, cum face casa lui Dumnezeu acest element al lucrării? (Îl face bine.) După ce această lucrare este făcută bine, nu mai există oameni care să provoace perturbări și tulburări în bisericile din diverse țări, iar viața bisericească devine pașnică. Odată ce oamenii răi sunt îndepărtați, biserica devine imediat pașnică. Inimile celor mai mulți oameni se liniștesc, aceștia se pot întruni în mod normal, ordinea vieții bisericești devine normală, iar diversele tipuri de lucrare pot fi desfășurate, la rândul lor, în mod normal. Atunci, privind din acest unghi, deține adevărul puterea în casa lui Dumnezeu? (Da.) Casa lui Dumnezeu face această lucrare pentru ca majoritatea oamenilor care sunt dispuși să urmărească adevărul, care pot accepta adevărul și care au o fărâmă de sinceritate față de datoria lor să poată să-și facă datoria, să asculte predici și să urmărească adevărul cu liniște sufletească – aceasta din perspectiva lucrării bisericii. În plus, în ceea ce Mă privește, când interacționez cu voi și Mă ocup de treburi, nu cumva tot ce iau în considerare pentru voi este făcut ca să vă protejeze cât mai mult? (Ba da.) V-am instigat să faceți lucrurile pe care le fac oamenii răi sau să mergeți pe calea pe care merg oamenii răi? (Nu.) Pe de o parte, vă ofer adevărul ca să puteți înțelege adevărurile-principii, să deslușiți lucrurile, să discerneți diverse tipuri de oameni, să tratați cu înțelepciune diverși oameni răi și să stați departe de ei. Iar pe de altă parte, când vă confruntați cu situații periculoase, vă spun cum să le gestionați. Vă spun cum să evitați – având la bază supunerea față de orchestrările lui Dumnezeu – să cădeți în ispita și în capcana Satanei și vă spun să nu fiți nesăbuiți, să stați la distanță și să vă feriți când vedeți ceva ce ar putea duce la o nenorocire. Nu vă incit, nu vă instig și nu vă încurajez niciodată să mergeți în locuri periculoase; vă spun în schimb că, dacă orașul vostru actual este periculos și veți fi persecutați acolo, ar trebui să fugiți în alt oraș. Vezi, nu ai o cale de practică în acest fel? (Ba da.) Nu am spus niciodată: „PCC ne suprimă și ne face atât de mult rău, iar această omenire este atât de ticăloasă încât nu ne poate tolera, așa că trebuie să luptăm împotriva lor! Ieșiți în stradă cu sloganuri și pancarte ca să demonstrați și să expuneți întunericul și răutatea acestei lumi!” N-am spus niciodată asemenea lucruri, nici nu v-am cerut să faceți aceste lucruri. Am spus atât de multe, toate cu scopul de a vă ajuta să acceptați și să urmăriți adevărul și, de asemenea, vă spun adesea că, indiferent unde locuiți, trebuie să vă purtați într-un mod care respectă regulile, să faceți lucrurile într-un mod conștiincios, să respectați legea și să nu-i lăsați pe non-credincioși să vă prindă pe picior greșit sau să creați probleme. Nu ne implicăm în politica non-credincioșilor, nici nu ne atragem ostilitatea vreunui guvern. Doar ne facem datoria – făcând-o bine și ducând la bun sfârșit lucrarea pe care se cuvine să o facem, fără să atragem atenția, aducând mărturie bună pentru Dumnezeu. Acesta este cel mai important lucru; nu este nevoie să ne preocupăm de altceva. Nu asta v-am spus? (Ba da.) Căutăm să cunoaștem această lume, să cunoaștem tendințele rele și să cunoaștem esența coruptă a omenirii corupte nu ca să mergem împotriva curentului sau să ne opunem vreunei țări ori vreunui guvern, ci ca să înțelegem mai bine adevărul și să confirmăm mai mult că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Scopul cunoașterii acestor lucruri este cel de a putea să ne supunem lui Dumnezeu, să pășim pe calea cea dreaptă și să acceptăm mântuirea lui Dumnezeu. Întunericul lumii nu are nicio legătură cu noi – ne-am luat rămas-bun de la el, nu-i așa? Vă este clar acest aspect, că Dumnezeu nu-i instigă pe oameni? (Da.) Am părtășie cu voi despre acest aspect – că Dumnezeu nu-i instigă pe oameni – în primul rând pentru a vă spune că, în tot ce faceți, trebuie să cunoașteți clar care sunt principiile acțiunilor voastre. În tot ce faceți, nu vă bazați pe impetuozitate sau pe curajul de moment pentru a vă certa cu oamenii sau pentru a cere o explicație; în schimb, trebuie să aveți principii în tot ce faceți și să vă străduiți să urmați calea lui Dumnezeu, să vă străduiți să acționați conform adevărurilor-principii și intențiilor lui Dumnezeu și să acționați în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Vă este clar acest aspect? (Da.) Faptele și revelațiile lui Dumnezeu întrupat nu au scopul de a vă instiga; și acesta este un aspect pe care ar trebui să-l cunoașteți. Desigur, după ce dobândiți o cunoaștere a acestuia, ar trebui să fiți mai siguri în privința căii pe care ar trebui să mergeți și a căii pe care ar trebui să o urmați, în loc să aveți doar cunoștințe doctrinare despre acest lucru și să vă opriți acolo.

În cadrul subiectului referitor la faptul că Dumnezeu întrupat nu-i ademenește pe oameni, există o altă manifestare specifică, și anume că El nu-i incită pe oameni. Există asemănări între a nu-i incita pe oameni și a nu-i instiga pe oameni. Nu voi detalia aceste asemănări, ci voi vorbi pe scurt despre diferențe. Când discerneți diverse tipuri de oameni din biserică – ceea ce implică discernerea antihriștilor, a oamenilor răi și a diverselor persoane care perturbă și tulbură lucrarea casei lui Dumnezeu – trebuie, pe de o parte, să aveți discernământ cu privire la caracterul acestor oameni și să-i respingeți pe acești oameni. În plus, casa lui Dumnezeu are moduri corespunzătoare de a se ocupa de acești oameni. Ceea ce se cuvine cel mai mult să faceți este să cunoașteți firile corupte și esența coruptă a diverselor tipuri de oameni și să fiți capabili să cunoașteți esența oamenilor. După ce ajungi să cunoști aceste lucruri, nu ar trebui să fii o astfel de persoană, nu ar trebui să faci astfel de lucruri și, în plus, ar trebui să recunoști și să renunți la stările și la manifestările pe care le ai – precum și la intențiile, motivele și punctele de vedere specifice din spatele acțiunilor tale – și care sunt la fel ca ale lor. Scopul discernerii unor astfel de oameni nu este de a incita un grup de oameni să atace un alt grup de oameni, nici de a participa la lupte între facțiuni; este clar acest lucru? (Da.) Vezi, când avem părtășie despre unele dintre comportamentele și manifestările antihriștilor și ale oamenilor răi în timpul adunărilor formale, nu menționăm niciodată numele persoanelor; menționăm doar manifestările unor asemenea persoane, apoi expunem și disecăm esența unora dintre comportamentele și punctele de vedere pe care le adoptă și, în final, le caracterizăm esența. Cât despre scopul și obiectivul părtășiei, acestea sunt de a vă ajuta să cunoașteți și să vedeți clar adevărata față a Satanei și esența Satanei, precum și de a vă ajuta să vă dați seama mai limpede ce fel de oameni iubește Dumnezeu și ce fel de oameni urăște. În plus, pentru voi personal, este de a vă ajuta să vă dați seama pe ce tip de cale este corect să mergeți. Ar trebui să fiți precauți față de tipul de oameni neplăcuți lui Dumnezeu, trebuie să respingeți modurile lor greșite de a face lucrurile și, de asemenea, ar trebui să renunțați la gândurile și opiniile lor false. Scopul părtășiei noastre despre aceste chestiuni nu este, în primul rând, de a vă incita să atacați astfel de persoane. Chiar dacă, prin intermediul părtășiei, oamenii ajung să aibă discernământ în privința lor, să devină scârbiți de ei în inimile lor și să fie capabili să-i respingă și să nu interacționeze cu ei, o astfel de părtășie nu-i incită să facă ceva. Cu alte cuvinte, părtășia despre aceste chestiuni și subiecte nu are nicio legătură cu campaniile de persecutare a oamenilor sau cu luptele între partizani și facțiuni pe care le-ați putea întâlni în lumea non-credincioasă. Oamenii participă la lupte între facțiuni de dragul puterii, al dorinței și al intereselor personale. Pe de altă parte, noi avem părtășie, expunem și discernem în acest fel unele persoane, așa încât să puteți înțelege mai bine adevărul. Scopul unei astfel de părtășii este de a te aduce înaintea lui Dumnezeu, a te determina să mergi pe calea cea dreaptă, a discerne care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative și a-ți îmbunătăți capacitatea de a discerne între bine și rău prin intermediul acesteia. Cât despre persoana dată în vileag prin intermediul unei astfel de părtășii, dacă poate să simtă remușcări și să aibă o inimă plină de căință, atunci, indiferent dacă oamenii o acceptă sau nu, Dumnezeu o acceptă. Ce înseamnă ca Dumnezeu să o accepte? Înseamnă că Dumnezeu îi acceptă căința; dacă se căiește, Dumnezeu nu o va condamna. Însă este destul de rar ca oamenii să se căiască, nu-i așa? (Așa e.) Dacă au făcut rău și au comis fărădelegi, ar trebui să-i ajutăm și atunci. Nu putem să declarăm complet pierdută o astfel de persoană, să hotărâm că nu mai are nicio speranță și că nu i se mai pot oferi alte șanse și să o îndepărtăm din biserică; nu am adoptat niciodată o astfel de abordare. Casa lui Dumnezeu a stabilit biserici cu datorie full-time, biserici cu datorie part-time, biserici obișnuite și grupuri B; dacă oamenii nu ajung în punctul în care sunt complet lipsiți de speranță, li se vor da șanse de a se căi. Chiar și când manifestările multor oameni au fost aceleași ca ale antihriștilor și ale marelui balaur roșu – adică sunt manifestări de același fel – nu i-am îndepărtat direct nici pe acei oameni. Singura excepție sunt antihriștii ale căror circumstanțe sunt deosebit de grave, care au indus în eroare mulți frați și multe surori și care au provocat lucrării bisericii pierderi prea mari pentru a fi măsurate în bani – astfel de oameni sunt caracterizați direct drept antihriști și sunt excluși. Cu excepția acestor situații de o gravitate extremă, le oferim tuturor celorlalți șanse de a se căi și nu-i caracterizăm direct drept oameni care vor pieri. Motivul pentru care le oferim șanse este că toți acceptă lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă pentru prima dată – nu este faptul că au experimentat lucrarea lui Dumnezeu timp de mulți ani, au ascultat foarte multe predici și au comis mai multe fărădelegi, primind totuși șanse. Care este, în schimb? Este că mulți oameni fac rău pentru prima dată sau o fac neintenționat ori există alte motive în spatele acțiunilor lor. Indiferent câte motive există, de fapt, potrivit situației concrete, nu ar fi trebuit să facă rău. Cu toate acestea, casa lui Dumnezeu tot le lasă oamenilor libertate de acțiune și le dă șanse să se căiască, observându-le manifestările în mod repetat. Unii oameni nu se căiesc după ce fac rău, așa că sunt trimiși din bisericile cu datorie full-time sau part-time în biserici obișnuite sau în grupuri B. Dacă nu se căiesc nici în grupul B, continuând să facă rău și să provoace tulburări, sunt în cele din urmă îndepărtați din biserică. Oricine este îndepărtat este îndepărtat pentru că a comis tot soiul de fapte rele și nu a dat dovadă de căință timp de mulți ani. Nu se poate învinovăți decât pe sine pentru că nu a acceptat adevărul, deoarece casa lui Dumnezeu i-a dat mai multe șanse de a se căi, iar acel individ nu le-a prețuit, lăsându-le să-i scape toate printre degete; nu are pe cine altcineva să dea vina. Pe scurt, care este scopul Meu când vorbesc despre aceste lucruri? Indiferent ce persoane discernem sau de care ne ocupăm, scopul acestei acțiuni nu este de a-i incita pe oameni să se ridice împotriva lor și să le chinuie, nici de a-i incita să participe la lupte între facțiuni sau bande. În schimb, este de a-i ajuta să învețe să discearnă, să deslușească esența diverselor tipuri de oameni și apoi să le aplice oamenilor răi pedeapsa și răsplata cuvenite, astfel încât cei cărora li s-a făcut rău să poată învăța o lecție după ce sunt martori la faptele rele ale acestor oameni, să știe cum să-i discearnă pe oameni și să înțeleagă un aspect al adevărului. Prin urmare, când am părtășie cu voi despre manifestările specifice ale unor oameni care fac rău, scopul nu este de a vă incita să-i urâți și apoi de a vă câștiga de partea Mea, făcându-vă să credeți în Mine și să aveți mai multă încredere în Mine; nu acesta este scopul Meu. Mai mult, am părtășie cu voi doar despre modalitățile lor de a face lucrurile, pe care le prezintă la exterior; nu v-am vorbit despre multe dintre manifestările lor specifice care au loc în secret. Totuși, uneori, când discut cu unii dintre voi și se ajunge la acest subiect, spun puțin mai multe. Scopul Meu nu este nici atunci să te incit sau să te determin să te ridici împotriva lor și să-i denunți, ci să te ajut să înveți să-i discerni pe oameni conform adevărului și să știi care anume sunt principiile casei lui Dumnezeu pentru tratarea oamenilor. Principiile casei lui Dumnezeu pentru tratarea oamenilor sunt corecte și juste; nu se referă la chinuirea oamenilor – scopul Meu este să te ajut să înțelegi acest lucru în inima ta. Astfel, chiar dacă aduc în discuție detalii mai specifice, nu o fac pentru a te incita; dacă ai cu adevărat discernământ în legătură cu persoana dată în vileag, atunci este suficient pentru tine. Unii oameni care sunt foarte impetuoși vor mereu să se certe. Eu spun că este nepotrivit – situațiile trebuie gestionate imparțial, iar oamenii trebuie tratați conform principiilor; nu este nevoie de ceartă. Dacă cineva s-a căit, îl vom ierta și îl vom trata ca pe un frate sau o soră. Însă, dacă persistă în vechile sale moduri greșite de a face lucrurile, fără cea mai mică urmă de căință, și încearcă în continuare să se justifice și să se disculpe, aducând argumente cu fiecare ocazie și chiar judecându-i pe alții și răspândind zvonuri pe la spatele oamenilor, atunci îl vom trata ca pe un dușman, nu vom interacționa niciodată cu el și nu-i vom permite niciodată să intre în biserică. Este potrivit să procedăm așa? (Da.) De la început și până la sfârșit, în toate aceste modalități de a face lucrurile, nu puteți vedea că fiecare pas urmează adevărurile-principii și că oamenii sunt tratați conform principiilor corecte? Este influențată vreuna dintre aceste abordări de voința umană? Se bazează ele pe impetuozitate? (Nu.) Joacă emoțiile sau sentimentele vreun rol aici? (Nu.) Este vreodată adoptată abordarea de a-i chinui pe oameni? Este scopul vreodată acela de a proteja statutul cuiva, reputația bisericii, demnitatea cuiva sau propria Mea demnitate și imagine? (Nu.) Nu este niciodată cazul.

Indiferent de tipul de persoană sau de individul de care ne ocupăm, modul în care ne ocupăm de acesta este să încredințăm acea chestiune bisericii, care se va ocupa de el conform principiilor. În majoritatea cazurilor, frații și surorile din grupurile decizionale sunt cei care participă la aceste chestiuni. Dacă este nevoie să participe mai mulți frați și surori, atunci cazul este transmis mai multor conducători de biserică sau frați și surori din diverse biserici, astfel încât să poată dobândi o înțelegere clară a situației, apoi să voteze și să-și exprime punctele de vedere. În cele din urmă, frații și surorile decid cum să se ocupe de persoana respectivă. Această autoritate este încredințată bisericii și fraților și surorilor; indiferent cum se ocupă biserica, totul va fi făcut conform deciziei voastre. Așadar, care sunt principiile după care frații și surorile se ocupă de diverse tipuri de oameni? Oamenii sunt evaluați pe baza principiilor despre care Eu și omul folosit de Duhul Sfânt avem părtășie de-a lungul acestor ani. După gestionarea situației, veți raporta cele întâmplate Celui de mai sus. Eu voi arunca o privire, la fel și omul folosit de Duhul Sfânt; amândoi vom examina situația. Uneori, văd că ați gestionat situația într-un mod relativ adecvat, iar alteori rezultatul gestionării nu corespunde întocmai cu ceea ce intenționasem Eu. Pentru anumiți indivizi, rezultatul gestionării este mai sever decât ce avusesem Eu în vedere, iar pentru alții, desigur, rezultatul este mai blând decât ce avusesem Eu în vedere. Totuși, nu fac niciodată sugestii; vă respect deciziile și vă încredințez vouă și bisericii această autoritate. Care este motivul pentru care v-o încredințez vouă? Ați ascultat predici și părtășii atâția ani – cred că majoritatea dintre voi aveți un standard pentru evaluarea oamenilor răi și a faptelor rele ale celor care prejudiciază interesele casei lui Dumnezeu și interesele fraților și surorilor. În ceea ce privește modul de gestionare a acestor persoane, peste optzeci la sută dintre oameni ar trebui să aibă o balanță în inimile lor și să știe cum să le evalueze și să le gestioneze în mod adecvat. Chiar dacă există mici abateri în gestionarea de către unii conducători și lucrători, direcția generală nu va fi greșită; acest lucru este cert. Pe ce se bazează acest lucru? Se bazează pe faptul că ați înțeles cuvintele pe care vi le-am spus și punctele de vedere pe care vi le-am predat și furnizat în toți acești ani; știți ce aveți de făcut, iar Eu cred în voi. Prin urmare, judecând după aceste situații, indiferent despre manifestările cărui tip de persoană are părtășie casa lui Dumnezeu și le expune sau ce tip de persoană gestionează, acest lucru nu are absolut nicio legătură cu genul de incitare la care se face referire în lumea non-credincioasă. Indiferent ce fel de persoană sau ce individ gestionează casa lui Dumnezeu, o astfel de gestionare nu este niciodată o campanie; în schimb, oamenii răi care fac rău, care I se împotrivesc lui Dumnezeu și I se opun vor fi inevitabil dezvăluiți. Acesta este un rezultat inevitabil. În plus, din perspectiva lui Dumnezeu, Dumnezeu pregătește lecții și medii – în mod repetat – pentru fiecare persoană care urmărește adevărul și pentru fiecare persoană care Îl urmează pe Dumnezeu. Este o ocazie să cunoști lucrarea lui Dumnezeu și să-i discerni pe oamenii răi și, de asemenea, este practica ta repetată a adevărurilor pe care le-ai priceput și înțeles. A accepta lucruri din partea lui Dumnezeu înseamnă a învăța lecții; este atât de simplu. Aceste situații sunt ocazii excelente să înveți lecții și să-i discerni pe oamenii răi. Dacă Dumnezeu nu ți-ar pune în față acești oameni răi și antihriști și nu te-ar lăsa să vezi cu propriii ochi cum fac rău și cum I se împotrivesc lui Dumnezeu acești oameni răi, atunci aceste cuvinte pe care le-am spus în părtășie de-a lungul anilor despre discernerea oamenilor răi și a antihriștilor ar rămâne doar un fel de doctrină pentru tine. Ai simți că nu există oameni atât de răi în biserică, iar în inima ta aceste cuvinte ar fi mereu urmate de un semn de întrebare. Deși nu ai nega aceste cuvinte, le-ai trata mereu ca pe un fel de doctrină. Dar, dacă apar niște oameni răi și antihriști și se ivesc exemple concrete, îți vei da seama cu adevărat: „Așadar, așa Îl tratează Satana pe Dumnezeu. Așadar, Satana și antihriștii sunt atât de scârbiți de adevăr și urăsc adevărul atât de mult. Așadar, Satana și diavolii sunt atât de ticăloși, înșelători și lacomi și I se împotrivesc în acest fel lui Dumnezeu. Dumnezeu spune că Satana nu acceptă niciodată adevărul, că Satana este scârbit de adevăr și urăște adevărul; acum am văzut asta. Acești oameni răi și antihriști mint întruna. Chiar și având faptele imediat înaintea ochilor, tot încearcă să argumenteze; sunt cu adevărat niște satane vii! Satanele chiar nu-și schimbă niciodată natura!” Dumnezeu pregătește aceste persoane, evenimente și lucruri doar pentru a te ajuta să înveți lecții. Este clar acest aspect? (Da.) Prin urmare, indiferent ce oameni îndepărtează și gestionează casa lui Dumnezeu și indiferent ce oameni expune și discerne, natura acestui lucru este diferită de natura luptelor interne sau a campaniilor oricărui grup sau ale oricărei forțe din lume. Cel puțin, toate aceste lucruri care se întâmplă în casa lui Dumnezeu sunt orchestrate de Dumnezeu. Când vine vremea, Dumnezeu pregătește aceste medii pentru a le permite oamenilor răi să iasă la iveală și să acționeze, apoi face să fie dezvăluiți și dați în vileag, astfel încât oamenii lui Dumnezeu să poată învăța lecții. Când văd aceste lucruri întâmplându-se, oamenii lui Dumnezeu au părtășie despre ele. Prin părtășie, toată lumea capătă tot mai multă cunoaștere și discernământ și simte tot mai puternic că oamenii răi nu iubesc adevărul, ba chiar sunt scârbiți de adevăr și îl urăsc, și că sunt niște satane vii. Ei văd acum în mod clar natura-esență a oamenilor răi, deoarece există exemple concrete. Tot ceea ce face casa lui Dumnezeu în această privință este ceva ce toți aleșii lui Dumnezeu trebuie să experimenteze în procesul mântuirii oamenilor de către Dumnezeu. Privind în ansamblu, totul este orchestrat de Dumnezeu, așadar nu este o campanie. Când se întâmplă aceste lucruri, cuvintele pe care vi le spun sunt aceleași ca în orice altă predică sau părtășie pentru voi – sunt un fel de hrană. Altfel spus, Dumnezeu pregătește o astfel de situație în mediul mai vast – și ce rol joc Eu aici? Pur și simplu vă dau o mână de ajutor. Când nu vedeți sau nu înțelegeți limpede această chestiune, am părtășie despre adevăr pentru a vă ajuta, a vă sfătui și a vă oferi indicații. Ce fel de indicații ofer? Unele care vă permit să recunoașteți clar miezul chestiunii în cauză și esența acestei probleme. Cu câteva indicații și îndemnuri simple, dobândiți imediat claritate și știți ce se întâmplă. Doar cu acest mic ajutor, treceți cu ușurință testul reprezentat de această situație, întocmai așa cum v-ați dorit, și Îi dați lui Dumnezeu un răspuns satisfăcător. Aveți discernământ cu privire la persoana rea, nu vă mai închinați acesteia, nu mai sunteți induși în eroare de ea și nu mai credeți cuvintele diavolești pe care le rostește. Aveți o cunoaștere clară a acesteia: minte întruna, nu acceptă niciodată adevărul și este un diavol. Acest lucru este finalizat. Înainte, vă închinați acesteia destul de mult și o considerați o persoană care Îl dorește în mod sincer pe Dumnezeu. Acum aveți discernământ în privința ei și ați determinat că acest tip de persoană nu poate atinge mântuirea și că acest tip de persoană este dușmanul lui Dumnezeu. Indiferent ce se întâmplă în biserică sau ce fel de lucruri se întâmplă în lucrarea voastră, cu toată lucrarea pe care o fac și toate cuvintele pe care le rostesc, Eu doar trag de voi și vă târăsc întruna, făcând tot posibilul să vă aduc înaintea lui Dumnezeu și pe calea cea dreaptă, și vă ajut să înțelegeți și să câștigați adevărul, astfel încât să nu mai fiți nesăbuiți sau orbi și să nu vă mai bazați pe impetuozitate sau să vă agățați de vechile voastre noțiuni în felul în care abordați orice persoane, evenimente sau lucruri. Indiferent ce rezultate produc în cele din urmă scopul și obiectivul vorbelor Mele asupra voastră, pe scurt, am un singur obiectiv și o singură direcție, și anume să vă aduc înaintea lui Dumnezeu și să vă ajut să vă ocupați locul adecvat de ființe create. Așadar, aceasta nu este o incitare. Incitarea implică uneltiri și scopuri ale voinței umane, determinându-i pe alții să-și asume riscuri pentru ca cineva să-și atingă scopurile proprii în culise. Așadar, ceea ce fac Eu este o incitare a voastră? (Nu.) Când câștigați adevărul și învățați unele lecții, sunt mulțumit; nu am alte intenții. Fac asta de dragul propriilor interese egoiste? (Nu.) Dimpotrivă, trebuie să plătesc un preț, să depun eforturi de gândire și să vorbesc pe larg pentru a avea părtășie cu voi în mod neobosit, făcând tot posibilul să vă explic clar fiecare punct-cheie. De exemplu, dacă o anumită chestiune implică zece puncte-cheie și omit trei sau cinci dintre ele, veți pierde mult. Dacă am părtășie doar pe scurt despre aceste zece puncte-cheie, atunci oamenii cu un calibru slab vor câștiga chiar mai puțin; pentru ca oamenii cu un calibru bun să câștige ceva, trebuie să am părtășie în mod clar și despre aceste puncte, iar oamenii cu un calibru slab trebuie să primească părtășie despre ele de mai multe ori pentru a înțelege. Astfel, trebuie să explic clar toate cele zece puncte-cheie, așa încât, când toți împărtășesc și comunică între ei în timpul adunărilor, să și le însușească treptat pe toate. Casa lui Dumnezeu este o familie mare. Nicio persoană în parte nu poate mânca și bea în detaliu toate adevărurile. Toți trebuie să împărtășească între ei; mereu trebuie să citiți rugându-vă, să împărtășiți și să aveți părtășie împreună. Doar așa puteți să înțelegeți mai multe lucruri și să le înțelegeți într-un mod mai cuprinzător. Așadar, viața bisericească este indispensabilă și nu vă puteți descurca fără să aveți părtășie și să împărtășiți între voi. Poate ți-ai însușit trei sau cinci dintre acele zece puncte-cheie despre care am vorbit la acel moment și, mai târziu, prin faptul că toți împărtășesc cu ceilalți, poți să-ți însușești șapte sau opt. După alți câțiva ani, și alții împărtășesc și, poate, pe măsură ce câștigurile tale se acumulează treptat, zi de zi și lună de lună, vei ajunge să-ți însușești toate cele zece puncte-cheie. Astfel, cuvintele Mele nu au fost rostite în zadar, nu-i așa? (Așa este.) Așadar, câștigați adevărul și statura voastră crește – Eu ce am de câștigat de aici? Sper oare că-Mi vei pregăti ceva bun de mâncare? Sau că-Mi vei cumpăra niște haine frumoase? Poate o casă mare? Eu nu prețuiesc aceste lucruri. Este exact ca atunci când David a vrut să construiască un templu pentru Dumnezeu pe vremuri – ai spune că templul era ceea ce urmărea Dumnezeu? În acea vreme, oamenii chiar nu înțelegeau intențiile lui Dumnezeu; erau într-adevăr destul de nesăbuiți. Deși Dumnezeu nu a cerut asta, văzând că David avea o astfel de inimă, a acceptat și Și-a dat tacit consimțământul. În contextul acelei epoci, statura oamenilor era întocmai așa; Dumnezeu nu avea cerințe mari de la oameni. Dacă s-ar întâmpla astăzi, ar fi o nesăbuință prea mare ca oamenii să facă asta și nu ar fi deloc în conformitate cu adevărurile-principii.

Nu rostesc niciodată cuvinte de incitare și nu fac lucruri care îi incită pe oameni. Deși îi urăsc pe oamenii răi și pe antihriștii, nu-i incit pe toți să se ridice împotriva lor, să-i urască și să-i respingă. Numeroasele cuvinte pe care le rostesc sunt toate menite să-i ajute pe oameni să înțeleagă adevărul și să vadă clar adevărul faptelor, prin urmare acest lucru nu poate fi numit incitare. Indiferent despre ce aspect al adevărului am părtășie, trebuie să-l tratați corect și să fiți în stare să-l înțelegeți corect. Exact așa este făcută lucrarea bisericii. Eu doar am părtășie și ofer neobosit adevărul și Îmi împărtășesc neobosit cunoașterea și perspectivele despre adevăr, punctele de vedere asupra diverselor lucruri, cunoașterea despre diverse tipuri de oameni, precum și opiniile și atitudinile față de aceștia. Scopul Meu final când am părtășie neobosit în acest fel este de a vă ajuta să înțelegeți adevărul și să intrați în adevărul-realitate. Așadar, în ceea ce privește acest rezultat, oare l-am obținut? A obținut lucrarea lui Dumnezeu acest rezultat? (Da.) Există unii oameni care se tem mereu să nu creadă greșit; ei dau crezare zvonurilor nefondate ale Satanei, crezând că au fost induși în eroare și că Acela în care cred nu este Dumnezeu, ci o persoană. Spui că ai fost indus în eroare, dar cuvintele pe care le citești nu sunt cuvintele lui Dumnezeu? Cuvintele lui Dumnezeu nu sunt adevărul? Părtășiile de la adunările casei lui Dumnezeu nu sunt adevărul? Poți câștiga adevărul crezând într-o persoană? Ce lucrare făcută de casa lui Dumnezeu te induce în eroare? Pe ce bază determini dacă ai fost indus în eroare? Ai fost indus în eroare doar dacă ceea ce crezi nu este adevărul. Dacă ceea ce crezi este adevărul, nu poți spune că ai fost indus în eroare. Chiar dacă nu ai câștigat adevărul, nu se poate spune că ai fost indus în eroare; se poate spune doar că nu urmărești adevărul, că nu ești o persoană corectă și că ți-ai făcut rău singur. Ai crezut în Domnul atâția ani fără să câștigi adevărul – care a fost problema atunci? Cu siguranță te închinai pastorilor și îi urmai pe oameni; iată ce înseamnă cu adevărat să fii indus în eroare. Casa lui Dumnezeu îi tratează pe toți în mod corect. Dacă ești dispus să-ți faci datoria, casa lui Dumnezeu îți atribuie o datorie și, în plus, se ocupă de cheltuielile tale de trai, fără să despice firul în patru cu tine. Nu este aceasta înălțarea lui Dumnezeu? Nu primești o favoare specială? (Ba da.) Atunci, care este scopul pentru care ți se atribuie o datorie? Este ca tu, în calitate de ființă creată, să poți stabili o relație statornică și stabilă cu Creatorul în timp ce-ți faci datoria. Pe această temelie, Dumnezeu îți oferă adevărul și, de asemenea, pregătește diverse medii în care să înveți lecții. În plus, casa lui Dumnezeu are mereu părtășie cu tine despre adevăr și despre principiile privind realizarea diverselor îndatoriri. Depune Dumnezeu mult efort de gândire pentru a-i ajuta pe oameni să câștige adevărul? Oare casa lui Dumnezeu face multă lucrare în acest scop? (Da.) Oamenii sunt cei mai mari beneficiari în toate acestea. Tu nu urmărești adevărul, ci urmărești doar faima, câștigul și statutul, însă spui că ai suferit o pierdere. Nu cumva inversezi albul și negru spunând asta? Ai vreo fărâmă de conștiință când vorbești așa? Unii oameni spun: „Realizarea unei datorii în casa lui Dumnezeu e atât de grea; munca pe care trebuie să o faci nu se termină niciodată!” Eficiența ta în realizarea datoriei este foarte scăzută, așa că ar trebui să te mobilizezi. Vrei mereu să mănânci gratuit, fără să muncești deloc; acest lucru nu este în conformitate cu principiile. Unii oameni vor mereu să mănânce gratuit și să nu muncească deloc; care este problema aici? Nu cumva sunt niște oameni lacomi? Cu siguranță au murit de foame în viețile anterioare! Vin în casa lui Dumnezeu vrând doar să mănânce gratuit. Oamenii care au conștiință și rațiune nu sunt dispuși să facă asta. Dacă sunt lăsați să mănânce pe săturate de casa lui Dumnezeu, aceștia pot răsplăti harul și iubirea lui Dumnezeu și își pot face bine datoria, fără a se feri de greutăți sau oboseală. Oamenii fără conștiință și rațiune vor mereu să mănânce gratuit. Sunt îngroziți de ideea că ar suferi o pierdere dacă ar munci puțin, așa că mănâncă mai mult pentru a profita de casa lui Dumnezeu. Pot astfel de oameni să-și facă bine datoria? Cred că, mai devreme sau mai târziu, vor fi eliminați. Unii oameni spun și: „E obositor să lucrezi în casa lui Dumnezeu!” Ei bine, nu ai niciun punct forte. Dacă nu lucrezi și nu-ți faci datoria, atunci va trebui să te întorci în lume ca să-ți câștigi existența – munca de acolo nu va fi obositoare? Vrei să mănânci gratuit în casa lui Dumnezeu? Casa lui Dumnezeu nu este un azil de bătrâni, nici o organizație caritabilă. Dacă vrei mereu să mănânci gratuit, nu cumva ești lipsit de conștiință? Să nu mai vorbim despre cât a cheltuit casa lui Dumnezeu pentru a vă asigura hrana, îmbrăcămintea și cheltuielile zilnice – doar în ceea ce privește adevărul pe care l-ați câștigat, ce ați putea folosi pentru a-l cumpăra? L-ați putea cumpăra cu aur sau cu diamante? Nu l-ați putea cumpăra cu nimic; adevărul este neprețuit. Când vă ofer adevărul, v-am cerut un singur ban? (Nu.) Cât de mult din sângele inimii Mele trebuie să consum ținând predici pentru voi? Care dintre părtășiile Mele despre adevăr nu v-a permis să obțineți beneficii? Care dintre adunări a fost o risipă de timp și energie pentru voi? (Niciuna.) V-am tratat mai mult decât corect. De fiecare dată când țin o predică, vă îngădui să câștigați ceva. Când discut și fac conversație cu voi, chiar dacă spun o glumă, totul este pentru a vă ajuta să înțelegeți adevărul. De aceea, continui să vorbesc neîncetat, pentru ca voi să puteți deveni capabili să înțelegeți adevărul. Chiar și așa, unii oameni spun totuși că sunt induși în eroare crezând în Dumnezeu. Sunt ei induși în eroare? (Nu.) Un lucru este cert în privința celor care spun că sunt induși în eroare: nu sunt oile lui Dumnezeu. Nefiind oile lui Dumnezeu, nu se pot bucura de binecuvântarea de a înțelege adevărul. Ar trebui să îndure suferința păcatului și să trăiască în durere, cu Satana chinuindu-i după bunul plac și continuând să-i corupă, apoi să piară odată cu Satana; aceasta este destinația pe care o merită. Nefiind oile lui Dumnezeu, nu se pot bucura de acea binecuvântare. De îndată ce citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu pot să le poarte sau să le primească în inimile lor, întocmai precum unii oameni care au o soartă nefastă și nu pot primi binecuvântări; dacă se bucură de o viață prea bună, vor muri tineri. Spuneți-Mi, M-am întrunit cu voi și am avut părtășie cu voi atâția ani – v-am cerut vreodată un singur ban? (Nu.) Unii oameni au încercat să-Mi ofere pe față câteva sute de yuani, rugându-Mă să-Mi cumpăr niște suplimente ca să-Mi îmbunătățesc starea de sănătate. Am spus: „Nu am nevoie de ei, am destui. Păstrează tu banii sau vezi de ce are nevoie biserica și cumpără ceva pentru ea sau vezi care frați și surori au nevoie de bani pentru cheltuielile de trai sau de călătorie și dă-le lor. Nu-i nevoie să Mi-i dai Mie.” Există și oameni care Îmi dau pe față niște lucruri bune, dar le refuz fără nicio excepție. De la început și până acum, nu am luat niciodată vreun ban sau vreun lucru de la vreo persoană. Unii oameni Îmi oferă niște lucruri și, de cele mai multe ori, le refuz. Dacă este într-adevăr ceva de care am nevoie, voi accepta puțin, iar apoi trebuie să-Mi exprim și Eu recunoștința. Nu am cerut niciodată vreun obiect personal de la nimeni. Nu ți-aș cere să-Mi dai ceva sau să-Mi trimiți ceva doar pentru că te văd purtând haine frumoase sau mâncând bine; nu am cerut niciodată niciunul dintre aceste lucruri. Atâția ani, adunările și părtășia Mea cu voi au fost gratuite. Nu v-am cerut niciun ban, nici nu v-am cerut să dați măcar un bănuț. Mai mult, nu vorbim niciodată despre aducerea de jertfe în adunările și părtășiile noastre. Așadar, nu știu de ce unii oameni care au acceptat această etapă a lucrării și au crezut atâția ani pot să spună totuși că au fost induși în eroare. Cum ai fost indus în eroare? Ai fost păcălit să dai bani sau să întreții relații sexuale? Nici una, nici alta. Atunci, cum caracterizați pe cineva care poate spune asemenea lucruri? (Este un neîncrezător.) Este un neîncrezător. Nu este una dintre oile lui Dumnezeu; este un diavol, așadar poate debita calomnii veninoase.

Avem mereu părtășie despre adevăr când ne adunăm și, după atâția ani de părtășie, ați aflat în cele din urmă elementele de bază. În atât de multe mărturii bazate pe experiență din prezent, văd că oamenii au unele experiențe și o oarecare cunoaștere despre diversele situații pe care le întâlnesc în viață, în special în realizarea datoriei lor. Au obținut cu toții niște progrese în ceea ce privește adevărul și o oarecare creștere în viață. Aceasta arată că, ascultându-Mă adesea vorbind și predicând, v-ați format gânduri și opinii corecte și ați împărtășit cunoștințe autentice bazate pe experiență; acesta este lucrul care Îmi aduce cea mai mare mulțumire. Vă încurajez să scrieți mai multe articole de mărturie bazată pe experiență. Chiar dacă înțelegerea voastră este superficială, scrieți-o atât timp cât este câtuși de puțin relevantă; cu cât scrieți mai mult, cu atât înțelegerea voastră va deveni mai profundă. Întocmai așa ajung oamenii să cunoască adevărul, să înțeleagă adevărul și să experimenteze adevărul. Cu cât abordezi lucrurile mai serios și cu cât le acorzi mai multă importanță în inima ta, cu atât mai precise vor fi gândurile și opiniile tale în ceea ce privește înțelegerea adevărului. Cu cât gândurile și opiniile tale sunt mai precise, cu atât mai multă substanță va avea ceea ce scrii atunci când pui stiloul pe hârtie și cu atât mai bine te vei putea exprima în scris. Însă, dacă reflectezi asupra lucrurilor doar în mod subconștient sau te gândești la ele doar într-un mod simplu, nu-ți vei forma gânduri sau opinii precise. Când vei pune stiloul pe hârtie, vei simți: „Am înțelegere – de ce nu pot să o exprim în scris?” Nu reușești să te exprimi pentru că nu ai gânduri sau opinii și nu știi cum să scrii. Fără gânduri și opinii, articolul pe care îl scrii nu va avea suflet, direcție și scop, iar tu nu vei putea să determini ideea centrală a articolului. Nu vei putea începe să scrii dacă nu știi și nu poți determina care este scopul scrierii articolului, ce rezultate speri să obții prin intermediul lui, ce adevăruri-principii sunt implicate și pe care ai ajuns să le înțelegi, precum și ce adevăr este implicat și pe care ai ajuns să-l înțelegi. Dacă poți determina aceste lucruri, dacă știi care este, de fapt, adevărul, unde se află falsitatea și denaturările tale, ce aspecte ai corectat și ce ai câștigat înțelegând acum adevărul – dacă îți sunt clare toate aceste lucruri, vei putea să pui stiloul pe hârtie. Mulți oameni au obținut deja niște câștiguri în această privință, fapt ce poate fi văzut din aceste articole de mărturie bazată pe experiență încărcate de casa lui Dumnezeu. Unii oameni au început deja să aibă o intrare clară în viață și, desigur, unii au obținut și câștiguri clare în ceea ce privește adevărul. Se poate spune cu certitudine că, pentru acest grup de oameni care au avut câștiguri în ceea ce privește adevărul, unele adevăruri-principii au devenit deja viața lor lăuntrică. Acesta este un început foarte bun și, de asemenea, un fenomen minunat. Se poate spune că aceste câștiguri sunt efectul obținut datorită faptului că părtășia noastră despre diverse aspecte ale adevărului a devenit tot mai detaliată și mai specifică de-a lungul acestor ani. Care este rostul de a da acest exemplu? Acela de a vă spune că, după ce ați ascultat predicile și părtășia Mea atâția ani, pe baza adevărurilor pe care le puteți înțelege, fie la nivel doctrinar, fie la nivel practic, nu ar mai trebui să considerați casa lui Dumnezeu drept un așa-zis „grup uman”. Indiferent ce aspect al adevărului se discută în părtășie, ce chestiune specifică încerci să cunoști sau ce comportamente și incidente speciale ale oamenilor răi fac obiectul părtășiei, nu ar mai trebui să le analizezi folosind gândurile și opiniile non-credincioșilor. În schimb, ar trebui să le accepți din partea lui Dumnezeu, să te străduiești să înveți lecții, să le tratezi cu seriozitate și apoi să cugeți cu atenție și să înveți adevărurile care se cuvine să fie înțelese din aceste lucruri. Trebuie să ții minte acest aspect: fie că este vorba despre părtășia Mea, despre părtășia omului folosit de Duhul Sfânt sau despre părtășia fraților și surorilor, dacă într-adevăr implică un anumit tip de persoană rea pe care oamenii ar trebui să o discearnă sau un tip de lecție care ar trebui învățată, atât timp cât implică adevărul și atât timp cât este un aspect al adevărului pe care se cuvine să-l înțelegi și să-l pricepi, ar trebui să o tratezi în mod corect și să o iei în serios. Chiar dacă acțiunile câtorva indivizi sunt întrucâtva radicale și încăpățânate, atât timp cât nu acționezi așa, este în regulă. Concentrează-te asupra adevărului, depune efort în ceea ce privește adevărul, cunoaște esența faptelor chestiunii în cauză, cunoaște și discerne persoanele negative, acceptă lucrurile pozitive și practică potrivii căii pozitive – procedând astfel, vei obține efectul dorit și vei putea culege roade. Nu ar trebui să abordezi această chestiune folosind punctele de vedere ale non-credincioșilor, gândindu-te mereu: „Părtășia despre oamenii răi, precum și expunerea și înlăturarea lor de către casa lui Dumnezeu înseamnă lansarea unei campanii; acest lucru ne incită și ne ademenește să facem anumite lucruri. Mă tem că aș putea ajunge să am de suferit și să-mi atrag necazuri dacă îi dau în vileag pe oamenii răi.” Nu este nevoie să-ți faci griji în această privință; în casa lui Dumnezeu, adevărul deține categoric puterea. În cazul în care crezi că Dumnezeu deține suveranitatea, că Dumnezeu este atotputernic și că Dumnezeu este drept, atunci ar trebui să ai o înțelegere și o atitudine corecte față de această chestiune și să te străduiești să culegi roadele adevărului când te confrunți cu fiecare situație și cu aceste incidente speciale, în loc să faci tot posibilul pentru a te proteja comportându-te ca un spectator sau ca un neîncrezător. Înțelegi? (Da.) Vezi, vă sunt de folos aceste cuvinte pe care le rostesc? (Da.) Dacă vrei să fii un spectator și să trăiești cu teamă, atunci credința ta în Dumnezeu este prea slabă; nu crezi faptele dreptății și atotputerniciei lui Dumnezeu, nici faptul că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor. Chiar dacă nu se poate spune că ești un neîncrezător, ai cel puțin o atitudine sceptică; nu ți-ai dăruit inima lui Dumnezeu și nu ai o inimă sinceră față de Dumnezeu. Acesta este un tip de persoană: este foarte timidă și, când biserica face lucrarea de curățire și trebuie să-i expună pe antihriști și pe oamenii răi, aceasta dă înapoi, se sustrage și face compromisuri. Există și un alt tip de neîncrezător care, atunci când se confruntă cu astfel de situații, gândește: „Casa lui Dumnezeu lansează din nou o campanie. Nu voi lua parte la ea. Nu voi spune nimic. Dacă spun ceva greșit și sunt exclus? Nu voi expune pe nimeni și nu-mi voi face din nimeni un dușman. Tot ce trebuie să fac este să mă protejez pe mine însumi; trebuie să-mi port singur de grijă. Nu văd faptele rele ale nimănui, nu aud vorbele absurde ale nimănui, nu știu și nu văd pe nimeni făcând lucruri care provoacă perturbări și tulburări sau care prejudiciază interesele casei lui Dumnezeu. Toate acestea nu au nicio legătură cu mine.” Acesta este punctul de vedere al unui neîncrezător. Nu doar că nu reușești să protejezi interesele casei lui Dumnezeu, dar și râzi de casa lui Dumnezeu, făcând în acest timp tot posibilul să te protejezi pe tine însuți, trădând interesele casei lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, ce fel de persoană este aceasta? Îi plac lui Dumnezeu astfel de persoane? (Nu, în ochii lui Dumnezeu, o astfel de persoană este un non-credincios.) Dacă ești așa, Dumnezeu te tratează ca pe un non-credincios. S-ar putea să-ți faci datoria, dar Dumnezeu nu te acceptă sau nu te recunoaște drept una dintre ființele Sale create – ceea ce este problematic pentru tine. Chiar dacă te protejezi destul de bine, nu este de niciun folos; trebuie să-L lași pe Dumnezeu să te protejeze. Dacă Dumnezeu te protejează, atunci vei fi în deplină siguranță; dacă Dumnezeu te protejează, vei putea să câștigi adevărul și acceptarea lui Dumnezeu. Ar trebui să te rogi pentru protecția lui Dumnezeu și să îndeplinești datoria și responsabilitatea pe care o persoană se cuvine să le îndeplinească; nu încerca să te protejezi pe tine însuți. Cât de capabil ești, încât să-ți poți proteja propria viață? Cât de capabil ești, încât să-ți poți asigura propria destinație? Nu ești atât de capabil; nu deții controlul asupra propriei persoane. Dacă ești deștept, ar trebui să te dăruiești, să-ți asumi poziția adecvată de ființă creată atunci când întâmpini orice situație, să-ți îndeplinești responsabilitățile și datoria și să faci tot posibilul pentru a proteja interesele casei lui Dumnezeu. Dacă poți să-ți faci datoria cu devotament și bine și să protejezi interesele casei lui Dumnezeu, vezi dacă Dumnezeu te-ar da pe mâna Satanei, dacă ai muri și dacă biserica te-ar exclude. Dacă nu poți fi sigur nici măcar de acest lucru, atunci ești un neîncrezător în toată regula; ești un non-credincios. Dumnezeu nu mântuiește și nu desăvârșește non-credincioși; El nu vrea astfel de oameni. Înțelegi? (Da.) Odată ce ai astfel de gânduri și opinii, data viitoare când te vei confrunta cu orice situație, nu sta deoparte. Trebuie să te consideri un membru al acestei mari familii care este casa lui Dumnezeu. Interesele casei lui Dumnezeu privesc interesele fiecărui frate și ale fiecărei surori și privesc și interesele tale. Când interesele casei lui Dumnezeu suferă o pierdere, ar trebui să-ți dai seama că și propriile tale interese suferă o pierdere. Ar trebui să iei atitudine pentru a opri și a discerne acest lucru, apoi să ai părtășie cu frații și surorile pentru a proteja interesele casei lui Dumnezeu. Acesta este lucrul pe care oamenii din casa lui Dumnezeu se cuvine să-l facă și comportamentul pe care se cuvine să-l manifeste; este ceea ce se cuvine să facă oamenii lui Dumnezeu și soldații buni ai Împărăției. Înțelegi? (Da.)

În regulă, vom încheia aici părtășia noastră de astăzi. La revedere!

19 octombrie 2024