În ceea ce privește subiectul „renunțării” din „Cum să urmărești adevărul”, am avut părtășie până la conținutul despre noțiuni și închipuiri în cadrul subiectului privind „renunțarea la barierele dintre cineva și Dumnezeu și la ostilitatea sa față de Dumnezeu”. La ultimele adunări, am avut părtășie despre „renunțarea la noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu întrupat”. Astăzi vom continua să avem părtășie despre acest lucru. În ceea ce privește noțiunile și închipuirile despre Dumnezeu întrupat, am avut părtășie despre unele subiecte referitoare la umanitatea normală a lui Dumnezeu întrupat, așa este? Așadar, despre ce am avut părtășie ultima dată? Am avut părtășie despre unele manifestări specifice care implică trăirea și dezvăluirile umanității normale a lui Dumnezeu întrupat, precum și despre unele principii privind conduita personală și realizarea lucrurilor în cadrul umanității normale a lui Dumnezeu întrupat, apoi am avut părtășie despre lucrurile pe care Dumnezeu întrupat nu le face când vine vorba de umanitatea Sa. Părtășia despre aceste aspecte îi ajută pe oameni să înțeleagă mai bine firea-esență a trupului întrupat al lui Dumnezeu și principiile Sale privind conduita personală și realizarea lucrurilor, precum și unele dintre manifestările și dezvăluirile Sale specifice. Când avem părtășie despre aceste manifestări ale lui Dumnezeu întrupat – fie sub forma faptelor, a exemplelor sau a principiilor specifice privind realizarea lucrurilor – acestea implică tot felul de chestiuni minore din viață. Nu par să implice niciuna dintre marile isprăvi de pionierat sau acțiuni nobile, demne de admirație, care există în noțiunile și închipuirile oamenilor; toate manifestările lui Dumnezeu întrupat sunt foarte des întâlnite și foarte obișnuite. Tocmai pentru că Dumnezeu întrupat trăiește în rândul acestei omeniri obișnuite și corupte, aceste manifestări normale și practice ale Sale sunt, într-o privință, manifestările inevitabile ale umanității trupului întrupat al lui Dumnezeu și, într-o altă privință, o nevoie normală a lui Dumnezeu întrupat care trăiește printre oameni. Desigur, aceste manifestări normale și practice le oferă oamenilor și unele informații sau căi privind cunoașterea lui Dumnezeu. Acestea le permit oamenilor să cunoască normalitatea și caracterul practic ale lui Dumnezeu prin intermediul trăirii practice și al principiilor practice de conduită personală printre oameni ale lui Dumnezeu întrupat și, de asemenea, să-L cunoască pe Dumnezeu din ceruri, îngăduindu-le să-L înțeleagă mai exact pe Dumnezeu din ceruri și să-I înțeleagă cu precizie esența de persoană normală, obișnuită, pe pământ.

Unii oameni spun: „Toate aceste lucruri și exemple despre care vorbești, care implică umanitatea normală a lui Dumnezeu întrupat, sunt foarte obișnuite; toate sunt lucruri foarte nesemnificative și banale din viața de zi cu zi. Poți vorbi despre unele fapte care par misterioase și de nepătruns sau care par deosebit de grandioase?” La aceasta răspund că, până acum, nu a existat de fapt niciunul. Dumnezeu întrupat trăiește în realitatea umanității normale și într-un anumit mediu de viață și, pe lângă faptul că face lucrarea lui Dumnezeu Însuși, Își petrece restul timpului în sfera vieții umanității Sale normale, interacționând cu frații și surorile sau ocupându-Se de unele probleme banale în biserică. Așadar, pe lângă exemplele despre care am avut părtășie, referitoare la principiile și crezurile pe baza cărora Se poartă și face lucrurile, El nu săvârșește niciuna dintre marile isprăvi de pionierat sau fapte extraordinare pe care vi le imaginați. Acest lucru ar putea fi neașteptat pentru oameni și s-ar putea să nu se conformeze noțiunilor și închipuirilor oamenilor, dar așa stau lucrurile de fapt. Părtășia noastră despre Dumnezeu întrupat s-a referit în principal la unele manifestări, la trăirea și la principiile specifice privind conduita personală și realizarea lucrurilor ale lui Dumnezeu întrupat în umanitatea Sa normală. Acest lucru este diferit de modul în care sunt relatate în lume faptele personalităților importante și ale celor faimoși. Când vorbesc despre o personalitate importantă, faimoasă sau excepțională, oamenii din lume vorbesc mereu despre cât de unică, extraordinară și măreață este, precum și despre carisma ei, concentrându-se în principal pe cât de elevată și de grandioasă este. Însă lucrurile despre care vorbim în legătură cu Dumnezeu întrupat sunt exact opusul a ceea ce spune lumea despre acele personalități excepționale și acei oameni importanți. Vorbim în principal despre faptul că Dumnezeu întrupat este normal, practic, obișnuit și nu este extraordinar. Vorbim doar despre exemple concrete – ba chiar exemple minore din viața de zi cu zi – discutând despre care sunt opiniile și principiile implicate în conduita Sa personală și în realizarea lucrurilor. Toate aceste gânduri și opinii, principii și metode de conduită personală și de realizare a lucrurilor se bazează pe conștiința și rațiunea umanității normale. Vorbim în principal despre modul în care Se poartă El și în care face lucrurile. Cu toate acestea, foarte puțini oameni din lume vorbesc despre modul de a se purta. Chiar dacă unii oameni au vorbit despre acest subiect, nu au fost în stare să ofere multe exemple specifice, cu atât mai puțin să exprime vreun principiu privind conduita personală. Ei nu vorbesc despre ce principii pozitive, metode pozitive sau gânduri și opinii corecte au oamenii faimoși și personalitățile importante în modul în care se poartă și fac lucrurile. Vorbesc doar despre realizările, talentul, erudiția, darurile și spiritul lor și despre ce fel de poziție dominantă ocupă în rândul omenirii datorită realizărilor, talentului, erudiției, darurilor și spiritului lor. Lucrurile despre care vorbesc sunt exact opusul umanității normale deținute și purtate de Dumnezeu întrupat despre care avem părtășie astăzi. Ceea ce trupul întrupat al lui Dumnezeu vă permite să cunoașteți și să înțelegeți sunt principiile și crezurile privind conduita personală și realizarea lucrurilor care sunt trăite și deținute în cadrul umanității Sale normale și practice. Aceste principii și crezuri privind conduita personală și realizarea lucrurilor corespund perfect cerințelor lui Dumnezeu pentru omenirea pe care intenționează să o mântuiască. Trupul întrupat al lui Dumnezeu are o astfel de umanitate și are diversele gânduri și opinii – alături de principiile și crezurile Sale privind conduita personală și realizarea lucrurilor – în cadrul acestei umanități normale și practice. Doar datorită acestui fapt poate El să-L reprezinte pe Dumnezeu în realizarea lucrării lui Dumnezeu Însuși și poate să finalizeze lucrarea și lucrarea de slujire pe care Dumnezeu întrupat se cuvine să le realizeze bine în această epocă, în cadrul unei astfel de umanități, așa încât să poată face pe deplin cunoscute omenirii firea care Dumnezeu intenționează să fie reprezentativă și firea pe care Dumnezeu intenționează să o exprime în această epocă și – bineînțeles – să fie întru totul competent pentru lucrarea de exprimare a adevărului pe care Dumnezeu intenționează să o facă în această etapă a lucrării. Dacă umanitatea-esență trăită, dezvăluită și deținută de trupul întrupat al lui Dumnezeu nu ar fi această normalitate și acest caracter practic și obișnuit despre care am avut părtășie sau dacă El nu ar avea aceste principii și crezuri privind conduita personală despre care am avut părtășie, ci ar avea în schimb umanitatea-esență a oamenilor faimoși și a personalităților importante despre care vorbesc sau pe care le venerează non-credincioșii, care ar fi rezultatul? (El nu ar fi capabil să ne conducă să mergem pe calea fricii de Dumnezeu și a feririi de rău.) Rezultatul ar fi o situație complet diferită. Să presupunem că trupul întrupat al lui Dumnezeu ar avea umanitatea-esență a unei personalități importante sau a unei persoane faimoase non-credincioase – o persoană impunătoare, extraordinară, unică, misterioasă și de nepătruns. Acest tip de persoană nu are limite în modul în care se poartă și face lucrurile, minte în permanență, nu se poartă și nu face lucrurile într-un mod care respectă regulile sau disciplinat, nu-și cunoaște locul și nu acționează într-un mod conștiincios, iar ceea ce urmărește, gândurile și opiniile sale sunt aceleași ca ale non-credincioșilor – urmărind doar lucruri elevate și mărețe și concentrându-se asupra darurilor, cunoașterii și abilităților supranaturale. Pe ce fel de cale v-ar conduce acest tip de persoană? (Nu ar fi capabilă să ne conducă pe calea mântuirii. Dimpotrivă, cei care ar urma-o doar ar deveni tot mai corupți și mai ticăloși.) O astfel de persoană nu are principii pozitive privind conduita personală; metodele și principiile sale privind conduita personală nu sunt pozitive, ci satanice. Astfel, principiile și crezurile privind conduita personală ale acestei persoane care este a Satanei sunt extrem de reprezentative pentru umanitatea-esență a sa. Ce lucruri urmărește și pe ce cale merge o persoană cu acest tip de umanitate-esență? Exact aceleași ca ale Satanei. Toate lucrurile pe care le urmărește și calea pe care merge provin de la Satana și sunt compatibile cu Satana. Atunci, cei care o urmează nu s-ar lua oare după ea, urmărind aceleași lucruri și mergând pe aceeași cale? (Ba da.) Acei oameni s-ar lua după ea, i-ar imita principiile privind conduita personală și, asemenea ei, ar urmări cunoașterea, statutul, supranaturalul și lucrurile elevate și mărețe, tot ceea ce este extraordinar și tot ceea ce pare misterios și de nepătruns oamenilor. Nimeni nu ar putea atinge mântuirea urmând o astfel de persoană; în schimb, ei ar deveni tot mai degenerați. Un astfel de grup nu s-ar putea numi biserică, mai ales pentru că toți s-ar fi despărțit de lucrarea lui Dumnezeu și nimeni n-ar avea lucrarea Duhului Sfânt. Conducătorul pe care l-ar urma nu ar fi stabilit de Dumnezeu, cu atât mai puțin ar fi trimis de Dumnezeu. Chiar dacă și-ar spune toți că sunt o biserică, nu ar fi de niciun folos; Dumnezeu i-ar ignora. Indiferent cât de mult și-ar spune toți că sunt o biserică, Dumnezeu nu i-ar recunoaște și Duhul Sfânt nu ar lucra asupra lor. Acel conducător i-ar învăța pe oameni să facă orice este pe placul său; le-ar oferi oamenilor orice are el înlăuntrul său și asta ar câștiga oamenii de la el. El nu deține adevărul și n-ar putea să le ofere oamenilor lucruri pozitive sau să-i îndrume în direcția corectă, prin urmare oamenilor le-ar fi imposibil să dobândească adevărul de la el. În cel mai bun caz, oamenii ar putea să dobândească de la el doar câteva cunoștințe și să deprindă unele aptitudini profesionale din lumea non-credincioasă sau unele abilități într-un anumit domeniu. Pe scurt, un astfel de individ, care nu are normalitate și caracter practic sau esență divină ca viață a sa, nu ar putea fi numit Dumnezeu întrupat; nu ar putea să-i aducă pe oameni înaintea lui Dumnezeu, nici să-i conducă pe calea mântuirii. Privind aceste fapte, există cineva în rândul omenirii în afară de trupul întrupat al lui Dumnezeu care să-L poată reprezenta pe Dumnezeu pentru a face lucrarea Sa? (Nu.) Există cineva care să-L poată reprezenta pe Dumnezeu pentru a mântui omenirea de firile sale corupte? (Nu.) Viața și umanitatea-esență pe care le are orice membru al omenirii obișnuite sunt practic identice – o astfel de viață și o astfel de umanitate-esență au fost corupte în totalitate de Satana; pentru oameni, firile corupte sunt viața lor. Prin urmare, fie că privim din perspectiva umanității oamenilor sau din cea a vieții-esență a oamenilor, nici măcar o singură persoană din întreaga omenire nu este competentă pentru această lucrare a lui Dumnezeu întrupat, nici nu poate vreo ființă umană coruptă să-L reprezinte pe Dumnezeu pentru a mântui de corupție omenirea coruptă. Firește, aceste fapte le spun oamenilor și următoarele: nicio ființă umană coruptă nu-i poate spune omenirii care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative și nicio ființă umană coruptă nu le poate spune oamenilor care este adevărul sau care sunt, de fapt, intențiile lui Dumnezeu. Ceea ce oamenii corupți le oferă altor oameni sunt doar cunoștințe, precum și diversele aptitudini, abilități sau daruri urmărite de omenirea coruptă, și diverse tactici de conduită personală și de realizare a lucrurilor, filosofii pentru interacțiuni lumești și diverse gânduri și opinii care vin de la Satana. Ființele umane de toate rasele au o trăsătură comună. Care este această trăsătură comună? Toate consideră că lucrurile relativ pozitive sau relativ bine-intenționate, conservatoare și tradiționale din rândul omenirii sunt lucruri pozitive și încearcă să înlocuiască adevărul și intențiile lui Dumnezeu cu acestea. Oamenii cred că, agățându-se de aceste lucruri, au dobândit adevărata cale și pot atinge mântuirea. De fapt, aceste lucruri nu au absolut nicio legătură cu cerințele lui Dumnezeu pentru omenire. Vezi, în rândul omenirii, indiferent cât de perspicace sunt oamenii, indiferent cât de mărețe sunt darurile lor, cât de talentați și de învățați sunt sau cât de bună și de binevoitoare ar părea la exterior umanitatea lor, niciun om nu poate înțelege adevărul și niciun om nu poate discerne care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative. Înainte ca Dumnezeu să-Și facă lucrarea și înainte ca El să-Și exprime cuvintele, aproape toată lumea considera cultura tradițională drept un lucru pozitiv, iar unii oameni chiar venerau cultura tradițională ca pe adevăr. Așadar, indiferent cum privești lucrurile, dacă Dumnezeu nu ar deveni trup și nu ar exprima aceste adevăruri și nu ar face această lucrare în umanitate normală, ci, în schimb, orice membru al omenirii ar face această lucrare, acela doar i-ar conduce pe oameni pe o cale care se abate de la cuvintele și intențiile lui Dumnezeu.

Să ne uităm la un exemplu simplu. Dacă oamenilor li se cere să aleagă costume pentru un program de dans, cum vor alege? Teoretic, toată lumea știe că, atunci când credincioșii în Dumnezeu produc un program de dans, în special pentru un videoclip care va fi publicat online, hainele pe care le poartă și alura lor îi reprezintă pe oamenii lui Dumnezeu. Așadar, costumele alese ar trebui să fie demne și adecvate, nu ținute extravagante. Când vine vorba de a fi demn și adecvat, sunt implicate multe aspecte. Bazându-ne pe noțiunile oamenilor, ce fel de haine sunt considerate demne și adecvate? Hainele pe care le poartă cel mai des diversele grupuri etnice, haine relativ tradiționale și conservatoare, care au un aspect adecvat pentru toată lumea. Acestea nu sunt extravagante sau prea la modă. Asta este ceea ce oamenii consideră haine demne și adecvate, pe baza noțiunilor lor. Care sunt opiniile celor mai mulți frați și surori din biserică în ceea ce privește alegerea costumelor pentru programe? Vezi, când se filmează un film, opiniile persoanei care se ocupă de costume reprezintă, de fapt, opiniile celor mai mulți oameni. Toate stilurile vestimentare pe care le alege sunt cele purtate în mod obișnuit de majoritatea oamenilor în anii ’80 și ’90. Culorile sunt în cea mai mare parte albastru, kaki sau gri, având drept variații doar cât de închise sau deschise sunt. Per ansamblu, sunt doar acele două sau trei culori simple. De ce nu alege niște culori aprinse? Potrivit noțiunilor oamenilor, credincioșii în Dumnezeu sunt cu toții oameni buni, demni și integri, așa că ar trebui să aleagă aceste câteva culori, cele mai des întâlnite și mai obișnuite, pentru hainele lor. Vezi, o chestiune atât de simplă precum alegerea stilului și a culorii costumelor dezvăluie complet noțiunile, precum și gândurile și opiniile false din inimile oamenilor despre credința în Dumnezeu. Cu alte cuvinte, oamenii nutresc o noțiune foarte gravă în sinea lor; mulți oameni cred că, pentru a crede în Dumnezeu, trebuie să adere la obiceiurile depășite și să restaureze tradiția. Conform noțiunilor lor, doar lucrurile tradiționale, vechi, înapoiate și învechite sunt lucruri pozitive și doar acestea sunt pe placul lui Dumnezeu. Asta cred cei mai mulți oameni? (Da.) Asta se află în mintea oamenilor. Toți oamenii definesc acele lucruri tradiționale, înapoiate, vechi și depășite drept lucruri pozitive. Prin urmare, în producția de programe, oamenii nu pot nici măcar să aleagă cu precizie culorile și stilurile costumelor, ceea ce este una dintre cele mai simple și elementare chestiuni. Toți analizează această chestiune folosindu-și noțiunile și sunt deosebit de conservatori, precum și deosebit de nesăbuiți și de încăpățânați. Spune-Mi, oare câte noțiuni au oamenii despre Dumnezeu? Lucrurile pozitive definite de oameni și lucrurile despre care aceștia consideră că sunt pe placul lui Dumnezeu, toate acestea constituie cultura tradițională, așa cum este concepută în noțiunile oamenilor, sau lucruri din cadrul omenirii care sunt acceptate și recunoscute de oamenii din lume; acestea nu au absolut nimic de-a face cu adevărul. Așadar, spuneți-Mi, Eu sunt tradiționalist sau modernist? (Dumnezeu nu este nici tradiționalist, nici modernist.) Unii oameni spun: „Prin părtășia Ta, știm că nu-Ți place cultura tradițională, pentru că trăiești în prezent. Cel puțin, nu ești tradițional și nu aderi la obiceiurile depășite.” Spuneți că nu sunt tradițional, așadar sunt modernist? (Nu.) Cum puteți să deduceți că nu sunt modernist? (Oamenilor din lumea de astăzi tind să le placă tendințele, dar Dumnezeu ne învață să fim demni și integri, ceea ce este contrar tendințelor.) Nu doar oamenilor din zilele noastre le plac tendințele; și celor din vremuri străvechi le plăceau. Tuturor non-credincioșilor le plac tendințele. Nu înseamnă că cineva este modernist pentru că îi plac tendințele. Așadar, cum ar trebui să se răspundă la această întrebare? Cugetați puțin la ea. M-ai văzut vreodată purtând haine străvechi? Port îmbrăcăminte tradițională? Port haine moderne. Aceasta implică umanitatea normală a lui Dumnezeu întrupat. Indiferent în ce epocă trăiește Dumnezeu întrupat și indiferent la ce nivel de dezvoltare au ajuns oamenii din acea epocă în privința gestionării necesităților de bază, umanitatea Sa normală adoptă în mod natural aceeași metodă ca ei în acest scop; El nu va merge înapoi. Nu este aceasta o manifestare a umanității normale? (Ba da.) Umanitatea Sa normală are raționalitate, așadar, când vine vorba de necesitățile de bază, El știe în mod natural ce este adecvat să aleagă. Acesta este un aspect. Pe de altă parte, fie că este tradiție sau modernitate, nu este o formă, ci reprezintă mai degrabă o tendință de gândire și un punct de vedere. Așadar, tradiția este pozitivă sau modernitatea este pozitivă? În opinia Mea, niciuna nu este pozitivă. Niciuna nu are nimic de-a face cu adevărul; ambele sunt produse de omenirea coruptă sub influența Satanei. Fie că este vorba de gânduri și opinii tradiționale, fie de gânduri și opinii moderne, orice nu vine de la Dumnezeu este un lucru negativ, nu unul pozitiv. Fie că este vorba de necesitățile de bază tradiționale, fie de necesitățile de bază moderne, scopul lor este mereu să satisfacă nevoile umanității normale. Indiferent în ce epocă Se naște Dumnezeu întrupat, El trăiește în cadrul umanității normale și practice, iar principiile Sale privind conduita personală și realizarea lucrurilor nu se schimbă. În tot ceea ce face și în felul în care tratează totul, El acționează conform principiilor cuvintelor lui Dumnezeu și conform principiilor care izvorăsc din viața-fire a Sa lăuntrică; El nu păstrează și nu urmează tradiția, nici nu urmează modernitatea și nu este în pas cu tendințele. Prin urmare, cerințele lui Dumnezeu întrupat pentru cei care Îl urmează nici nu se bazează pe tradiție, nici nu sunt influențate de modernitate. Diversele gânduri și opinii sau adevăruri pe care le posedă și despre care are părtășie provin toate de la Dumnezeu, din esența divină a lui Dumnezeu și din viața lui Dumnezeu; nu au nimic de-a face nici cu cultura tradițională, nici cu cunoașterea modernă.

Uitându-vă la costumele alese pentru programele de dans produse de casa lui Dumnezeu, ați reușit să discerneți vreun principiu? De ce au fost alese acele stiluri și acele culori? Dacă puteți înțelege principiile de aici, atunci chiar înțelegeți puțin din adevăr și aveți înțelegere spirituală; dacă nu poți înțelege principiile nici măcar dintr-o chestiune atât de simplă, atunci ești o persoană confuză, cu un calibru prea slab, și nu ai înțeles adevărul, în ciuda faptului că asculți predici de atâția ani. Mai întâi, când producem programe de dans, hainele pe care le poartă artiștii sunt tradiționale sau moderne? (Sunt moderne.) Sunt toate haine moderne – ba chiar ținute obișnuite, de zi cu zi. Unii oameni nu înțeleg, spunând: „Programele noastre de dans sunt programe artistice, așadar de ce poartă artiștii doar ținute obișnuite, de zi cu zi, în loc să poarte costume de scenă? Ținutele cu mărgele și paiete aplicate sunt cu adevărat superbe. Uitați-vă la ținutele purtate pe scenă de acele trupe de dans de nivel național – sunt superbe, rafinate și regale și par orbitoare în lumină. Dacă artiștii noștri ar purta și ei astfel de ținute când producem programe, nu i-ar face asta să arate mai bine și nu L-ar slăvi mai mult pe Dumnezeu? Nu ar manifesta asta mai bine puterea casei lui Dumnezeu și nu le-ar permite mai bine non-credincioșilor sau oamenilor religioși să vadă puterea casei lui Dumnezeu?” Este corect acest punct de vedere? (Nu.) Spuneți-Mi mai întâi următorul lucru: de ce poartă artiștii ținute obișnuite, de zi cu zi, în loc de costume superbe când producem programe de dans? (Dacă frații și surorile poartă cu toții costume cu adevărat superbe atunci când dansează, publicul se va concentra asupra hainelor și asupra înfățișării artiștilor. Dar dacă poartă haine obișnuite și arată ca niște oameni demni și integri, publicul nu va fi atras de aceste lucruri exterioare și își va concentra atenția asupra cuvintelor lui Dumnezeu.) Ai dreptate într-o privință – nu poartă costume superbe pentru a evita ca oamenii să se concentreze asupra formei și a aspectului exterior. Există și un alt aspect, care este cel mai important: fie că este vorba de dansuri sau de cântece, care este scopul atunci când producem programe? (De a aduce mărturie pentru Dumnezeu.) Acesta este singurul scop. Fie că e vorba de dansuri sau de cântece, scopul este doar de a aduce mărturie pentru Dumnezeu. Nu este de a scoate în evidență vreun individ, nici de a fi pe placul cuiva; este doar de a aduce mărturie pentru Dumnezeu. Așadar, este suficient ca artiștii să poarte haine simple, bine croite, demne, adecvate și de bun gust, care să atingă scopul de a aduce mărturie pentru Dumnezeu. Prin natura lor, programele pe care le producem nu sunt programe de divertisment. Ce sunt programele de divertisment? Programele de divertisment sunt lucruri pe care le vizionează oamenii pentru a se recrea în timpul lor liber; sunt menite doar să fie pe placul oamenilor. Când se odihnesc, oamenii vizionează un program pentru a se distra, a se relaxa, a se simți fericiți, a uita de griji și a se elibera de stres. După aceea, se întorc la munca pe care trebuie să o facă, fără să se gândească la acel program sau să simtă ceva față de el. Acestea sunt programele de divertisment. Dar cum rămâne cu programele pe care le realizăm noi? În ceea ce privește forma, sunt divertisment, dar în esență, nu sunt menite să fie pe placul publicului, nici să facă paradă de abilități artistice. Scopul programelor pe care le producem noi este de a aduce mărturie pentru Dumnezeu. De exemplu, când producem programe cu imnuri, scopul imnurilor cuvintelor lui Dumnezeu este de a aduce mărturie și de a propovădui adevărul cuvintelor lui Dumnezeu, îngăduindu-le oamenilor să vină înaintea Lui; scopul imnurilor bazate pe experiență este de a aduce mărturie pentru efectele obținute de lucrarea lui Dumnezeu și pentru rezultatele pe care lucrarea Sa le-a produs în oameni. Pe scurt, indiferent ce fel de programe producem, acestea nu sunt pur și simplu de divertisment. Scopul lor nu este de a atrage privirile oamenilor sau de a-i ajuta să-și piardă timpul și să se distreze, cu atât mai puțin de a face paradă de abilități artistice. Există un singur scop al programelor pe care le producem, și anume cel de a propovădui cuvintele lui Dumnezeu și de a aduce mărturie pentru lucrarea Lui, anunțând mai mulți oameni că Dumnezeu a devenit trup și desfășoară o nouă etapă a lucrării, anunțând mai mulți oameni că lucrarea lui Dumnezeu a câștigat deja un grup de oameni și că Dumnezeu lucrează și vorbește acum. Acesta este singurul scop al programelor pe care le producem. Întrucât acesta este scopul programelor pe care le producem, dacă oamenii poartă haine superbe, sunt machiați puternic și au tot soiul de costume, nu intră acest lucru în conflict cu scopul de a aduce mărturie pentru Dumnezeu? (Ba da.) Acesta este un conflict. Prin urmare, nu ne concentrăm pe ceea ce poartă artiștii. Care este singurul lucru asupra căruia ne concentrăm? Ne concentrăm doar asupra întrebării dacă ceea ce prezintă programele – alura fraților și surorilor, mișcările de dans și forma programelor – poate atrage atenția oamenilor și dacă îi poate determina pe oameni să aprecieze programele și să devină interesați de ele, făcându-le astfel o impresie favorabilă și ajutându-i să devină dispuși să investigheze lucrarea lui Dumnezeu, să accepte cuvintele Sale, să cânte imnuri și să se închine lui Dumnezeu împreună cu frații și surorile – acesta este scopul pe care vrem să îl atingem. Pentru a atinge acest scop, în ceea ce privește ținutele și aspectul artiștilor, aceștia trebuie doar să aibă o înfățișare demnă și integră, curată și îngrijită și să aibă o alură deosebit de bună; restul lucrurilor – costume superbe, machiaj puternic și tot felul de ținute – toate acestea au efecte negative. Ce efecte negative? Dacă toate surorile care dansează sunt îmbrăcate ca niște fecioare cerești, iar toți frații sunt îmbrăcați ca niște bărbați chipeși sau moștenitori bogați, când vor vedea asta, oamenii se vor gândi: „Vă dați mari. Nu cumva aveți intenții rele? Nu cumva seduceți oamenii?” Nu este bine dacă oamenii au aceste gânduri. Frații și surorile se îmbracă într-un mod demn și integru, adecvat și cu bun gust. Deși s-ar putea să nu pară eleganți per ansamblu, au o înfățișare deosebit de curată, îngrijită, demnă și de bun gust. Când oamenii se uită la ei, văd că aceștia au o alură bună, că sunt credincioși în Dumnezeu și că programul pe care îl produc este unul care aduce mărturie pentru Dumnezeu, nu ceva necinstit sau rău. Vezi, toate programele non-credincioase sunt despre a face ochi dulci, a trimite sărutări sau a face paradă de siluetele artiștilor. În timp ce dansează, pe lângă faptul că fac paradă de măiestria lor, artiștii își etalează și farmecele, fără să ofere câtuși de puțin o îndrumare pozitivă. În schimb, programele pe care le producem noi transmit îndrumări întru totul pozitive. Chiar dacă spectatorii vor să aibă gânduri nepotrivite, nu găsesc nicio ocazie sau portiță de a face asta. Dacă vor să se uite la siluetele și la trăsăturile faciale ale artiștilor, nu pot să le vadă clar; dacă vor să vadă cine își etalează farmecele, nu pot să vadă nici asta. Văd doar o expresie – un zâmbet – prezentând o atitudine întru totul demnă și integră. Cel mai important, programele noastre nu au ca scop să ne dăm mari sau să facem cuiva pe plac, ci să aducem mărturie pentru Dumnezeu; acesta este un principiu de bază. În plus, în ceea ce privește stilurile vestimentare pe care le-am ales pentru echipa de dans – tricouri, hanorace și pantaloni de trening – poate că oamenii se simt destul de confortabil dansând în ele, dar s-ar putea să nu fie chiar pe placul unor tineri, în funcție de gusturile lor. Ei consideră că aceste stiluri sunt prea obișnuite, că sunt doar haine lejere de zi cu zi, lucruri pe care le porți prin casă, dar exact așa sunt hainele demne și adecvate. În zilele noastre, tricourile, hanoracele și pantalonii de trening sunt cele mai des întâlnite stiluri de haine lejere. De ce alegem aceste stiluri? Am observat că probabil au trecut acum cel puțin câteva decenii de când a apărut acest stil de îmbrăcăminte lejeră. Alegem în prezent acest stil pentru programele noastre din considerentul că nu se va demoda sau învechi nici peste alte câteva decenii. Mai mult, acest stil este adecvat pentru oameni de toate vârstele și din toate clasele sociale; fie că sunt oameni obișnuiți sau din clasa superioară, toți poartă astfel de haine acasă, în viața de zi cu zi. În plus, aceste haine sunt largi și confortabile pentru dans. Astfel, în cele din urmă, am decis asupra acestui stil vestimentar pentru costumele de scenă. Indiferent dacă le plac sau nu celor care le poartă pe scenă, acest stil este potrivit pentru scenă; adică, nici spectatorii, nici cei care le poartă nu pot găsi vreun cusur la astfel de haine. Cei care le poartă ar putea spune: „Aceste haine pe care le-ai ales pentru noi sunt prea de prost gust; categoric nu aș purta vreodată astfel de haine în viața mea de zi cu zi.” Răspunsul Meu la aceasta este că nu Mă amestec în ceea ce porți în viața ta de zi cu zi. Ce porți și ce-ți place reprezintă cine ești; reprezintă umanitatea și esența ta. Dacă nu-ți plac hainele simple, de bun gust, demne și adecvate, ci îți plac în schimb hainele extravagante, atunci ești destul de neconvențional. Dacă îți place să porți haine cu pieptul și spatele gol, să-ți lași părul desfăcut și să porți ochelari de soare mari, purtându-te mereu ca o celebritate, atunci spun că nu ești un membru al casei lui Dumnezeu. Nu-ți place să fii demn și integru; cel puțin, ești incompatibil cu Mine. A fi demn și integru, cu bun gust și adecvat – acesta este principiul pentru alegerea stilurilor vestimentare. Atunci, cum ar trebui alese culorile hainelor? Unii oameni spun: „Albul reprezintă sfințenia, verdele reprezintă viața, roșul reprezintă sărbătoarea, iar galbenul reprezintă prietenia, așa că ar trebui să alegem doar aceste culori.” Eu spun că sunt doar niște prostii; culorile nu reprezintă nimic. Atunci, care este principiul pentru culorile pe care să le purtăm? Este foarte simplu; există un singur principiu: trebuie să se vadă curat pe cameră. În special, unele culori sunt foarte saturate și destul de strălucitoare și s-ar putea ca oamenii să le poarte rar în viața de zi cu zi, dar am ales aceste culori pentru efectul de scenă și pentru efectul vizual pe care îl oferă. Într-o privință, aceste culori sunt relativ puternic saturate și strălucitoare, astfel încât efectul de scenă pe care îl creează este bun. În altă privință, majoritatea acestor culori nu sunt foarte ciudate; nu există culori terne sau care să fie respingătoare pentru oameni, așa că videoclipurile produse în acest fel au un efect bun.

Tocmai am avut părtășie despre principiile privind alegerea costumelor pentru programele de dans. Ce aspecte ale acestora ați văzut limpede? Spuneți-Mi, sunt adecvate aceste principii pe care le-am luat în considerare? (Da.) Se bazează în principal pe principiile de a aduce mărturie pentru Dumnezeu, de a nu-L face pe Dumnezeu de ocară și de a obține cele mai bune rezultate, nu-i așa? (Așa e.) Există aici aspecte denaturate sau extreme? (Nu.) Există vreun element al aderării la obiceiurile depășite? (Nu.) Nu există nicidecum denaturare sau aderare la obiceiurile depășite. Așadar, aceste principii ale noastre privind alegerea costumelor urmează tradiția sau modernitatea? (Nu urmează nici tradiția, nici modernitatea; atât timp cât programele pe care le producem pot obține rezultatul de a aduce mărturie pentru Dumnezeu, este cel mai bine.) Ați înțeles în cele din urmă; scopul acestor programe este de a aduce mărturie pentru Dumnezeu și nimic altceva. A aduce mărturie pentru Dumnezeu presupune să luăm în considerare că nu trebuie să-L facem pe Dumnezeu de ocară sau să punem casa Lui într-o lumină nefavorabilă. Desigur, trebuie să luăm în considerare și faptul că materialul și stilul costumelor ar trebui să fie confortabile de purtat. Altfel spus, ca orice persoană demnă și integră care te vede purtând aceste haine să le considere acceptabile, să creadă că arăți ca un credincios în Dumnezeu și că ești capabil să-i reprezinți pe oamenii lui Dumnezeu, în loc să arăți ca un non-credincios, ca o vedetă de cinema sau un cântăreț – și, dintr-o singură privire, să-și poată da seama că ești o persoană demnă și integră. Judecând pe baza acestora, credeți că punctele Mele de vedere privind tratarea lucrurilor și principiile pe care le urmez în umanitatea Mea normală sunt aceleași cu ale voastre? (Nu.) Cu siguranță nu sunt. Așadar, spuneți-Mi, sunt aceste principii pe care le urmez nobile și grandioase? Sunt extraordinare? Nu sunt deloc nobile și grandioase. Sunt deosebit de normale. Toate principiile pe care le adopt și rezultatele pe care vreau să le obțin în realizarea lucrurilor sunt extrem de practice și nu Mă dau niciodată mare. Dacă ar fi să ne luăm după felul în care priviți cu toții lucrurile, în alegerea costumelor pentru programe, fie am fi tradiționali și am adera la obiceiurile depășite, fie am urma tendințele lumești. Unii oameni spun: „Machiajul de tip «smokey eyes», genele false, inelele din nas și cerceii mari sunt populari în lume. Și noi ar trebui să-i îmbrăcăm pe frați și surori astfel încât să fie chipeși și frumoși. Nu doar că hainele lor ar trebui să fie superbe, dar și machiajul lor ar trebui să fie seducător. Nu ar trebui să fie întrecuți de cântăreții și de starurile de cinema din lume și ar trebui să aibă o înfățișare chiar mai sofisticată și mai somptuoasă. Credincioșii în Dumnezeu ar trebui să fie mai nobili decât ei, deci aceasta este direcția pe care ar trebui să o adoptăm în vestimentația artiștilor.” Așadar, cum de acești artiști ajung să iasă pe scenă fără niciun articol superb? Pentru că sunt Eu aici și verific totul. Fie că sunt moderniști sau tradiționaliști, toți au fost dați deoparte – nu au nicio ocazie de a-și etala „aptitudinile”. Au fost ținuți în frâu de Mine. Dacă v-ați ocupa voi de verificare, le-ați da acestor oameni ocazia de a-și etala „aptitudinile”? (Nu.) De ce nu? (Dacă li s-ar da ocazia, ar devia de la direcția corectă. Nu ar urma principiile cerute de casa lui Dumnezeu.) Dacă li s-ar da ocazia, i-ar îmbrăca pe artiști ca pe niște demoni. Ar produce programe de divertisment precum cele populare în societate, transformând programele menite să aducă mărturie pentru Dumnezeu în programe de divertisment care sunt pe placul publicului și făcându-i pe oamenii care apar în ele să pară demoni și fantome. Ar mai putea fi vizionate programele atunci? Natura programelor s-ar schimba; nu ar aduce mărturie pentru Dumnezeu, ci L-ar face de ocară și ar merita să fie blestemate și interzise. Aceasta nu ar fi realizarea unei datorii, ci săvârșirea răului. Înțelegeți? (Da.) Nu ați înțeles nici măcar o chestiune atât de măruntă. Acum că M-am exprimat mai clar și mai simplu, unii oameni își dau brusc seama: „Deci așa stau lucrurile. Acum știu de ce alege casa lui Dumnezeu astfel de costume pentru programele sale de dans.” Indiferent despre ce epocă este vorba, care este principiul pe care ar trebui să-l urmeze oamenii? De a lua cuvântul lui Dumnezeu drept principiu în toate lucrurile. Când faceți orice element al lucrării sau vă ocupați de orice chestiune, primul vostru obiectiv ar trebui să fie de a-i edifica pe oameni, iar al doilea ar trebui să fie de a aduce mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu. Acestea sunt cele două principii. Așadar, în toate privințele, acestea sunt cele două principii pe care oamenii ar trebui să le respecte. Atunci, normalitatea și caracterul practic din cadrul umanității normale a lui Dumnezeu întrupat constau și ele doar în urmarea acestor principii. Principiile nu se schimbă; Dumnezeu întrupat nu urmează nici tradiția, nici modernitatea. Principiul pe care îl respect în umanitatea Mea normală este de a Mă purta și de a face lucrurile în sfera conștiinței și a rațiunii. Așadar, ce principii urmez când fac lucrarea casei lui Dumnezeu? Să aduc beneficii oamenilor în tot ce fac – săvârșind lucruri care le aduc beneficii și îi edifică. În plus, să fac lucrarea de a aduce mărturie pentru Dumnezeu, urmând principiile de a aduce mărturie pentru Dumnezeu și propovăduind cuvintele Sale. Ați spune că așa stau lucrurile? (Da.) Având părtășie în felul acesta, Mă înțelegeți acum mai bine? (Da.) Dacă nu vorbesc despre aceste lucruri în detaliu, nu vă vor fi clare. Nu puteți pătrunde nici măcar o chestiune atât de simplă. De fapt, nu este deloc profundă; totul este foarte practic și obișnuit. Cât de obișnuit este? Se conformează în mare măsură raționalității umanității normale. Cu alte cuvinte, dacă ai raționalitatea umanității normale, poți înțelege, dar dacă nu o ai, îți va fi foarte greu să înțelegi – ca să poți înțelege ce se întâmplă, va trebui să explic clar și detaliat, exprimându-Mă clar și pe înțelesul tău. Este o chestiune atât de simplă, care nici măcar nu se ridică la nivelul adevărurilor-principii și, totuși, nu o puteți explica în mod clar. Ce se întâmplă aici? Este această chestiune profundă și de nepătruns? (Nu.) Atunci, de ce nu o puteți explica în mod clar? În linii mari, pentru că nu înțelegeți adevărul. La un nivel mai detaliat, pentru că umanitatea și raționalitatea voastră normale au anumite lipsuri și defecte. Când vine vorba de a fi demn și integru, aderați la tradiție și la obiceiurile depășite. Când vine vorba de umanitatea normală, credeți că a avea umanitate normală înseamnă a fi candid, asemenea unui neghiob. Nu arată asta că aveți un calibru cu adevărat slab și că nu aveți nicio capacitate de înțelegere? (Ba da.) Exact asta este problema. În regulă, am vorbit destul despre asta.

Data trecută, am avut părtășie despre faptul că Dumnezeu întrupat „nu uneltește”, în cadrul subiectului despre „a nu-L pune pe Dumnezeu întrupat pe aceeași treaptă cu omenirea coruptă”. Subiectul părtășiei de astăzi va fi „a nu-i ataca pe alții”. A nu-i ataca pe alții face parte din esența și din trăirea pe care le deține umanitatea normală a Dumnezeului întrupat și este unul dintre principiile pe care conștiința și rațiunea umanității normale le urmează în relațiile cu oamenii. Adică, Dumnezeu întrupat poate cel puțin să Se înțeleagă în mod pașnic cu tine. Indiferent ce fel de persoană ești, fie că ești cineva cu un calibru mai bun sau mai slab, fie cineva cu o umanitate mai bună sau mai slabă, Dumnezeu întrupat te poate trata corect și Se poate înțelege în termeni amicali cu tine. Dacă descopăr că ai vreun defect sau un neajuns sau chiar că ai vreo esență rea înlăuntrul umanității tale ori că ai comis vreo faptă rea, voi avea părtășie cu tine în mod sincer, dacă există o ocazie sau dacă permit condițiile. Dacă poți accepta acest lucru, îți voi expune cu sinceritate problemele și îți voi arăta calea de a le rezolva. Dar dacă nu-l poți accepta, aș putea să folosesc la momentul potrivit o problemă din viața reală pe care am descoperit-o pentru a-ți aduce aminte, a te expune și a te preveni, spunându-ți care este problema ta – fie că este o problemă a umanității tale, a calibrului tău sau o fire coruptă. Pe baza problemei pe care o ai, îți voi aduce aminte și te voi dojeni, spunându-ți ce neajunsuri ai sau unde se află problema ta, iar apoi îți voi spune care este esența acestui tip de problemă și care este atitudinea lui Dumnezeu față de oamenii care au această problemă. Dacă ești dispus să accepți asta și ești capabil să te răzvrătești împotriva trupului și să practici adevărul, îți voi spune care este calea de practică și cum să tratezi și să rezolvi acest tip de problemă. Nu Mă voi folosi de problemele și defectele tale ca de un avantaj împotriva ta sau drept puncte slabe pe care să le exploatez și apoi, din când în când, să te batjocoresc sau să te ridiculizez ori să fac remarci sarcastice despre ele. Nu voi face asta; te voi trata pe tine și problemele tale existente în mod just și obiectiv. Dacă îți aduc aminte, dar îți lipsește conștientizarea și nu simți că spusele Mele au vreo legătură cu tine sau dacă îți spun că natura problemei tale este gravă, dar tu nu accepți asta și o respingi, te împotrivești și chiar vii cu scuze pentru a argumenta și a te justifica, atunci voi evalua lucrurile în funcție de situație. Dacă lucrarea pe care o faci este foarte importantă și problema ta a afectat lucrarea bisericii, atunci voi cântări dacă ești potrivit pentru această datorie. Dar dacă ești doar un credincios de rând, iar datoria pe care o faci și manifestările tale nu au un mare impact asupra lucrării bisericii sau asupra aleșilor lui Dumnezeu, fiind doar problema ta personală, atunci îți voi reaminti și te voi ajuta cu bunăvoință. Dacă nu iei acest lucru în serios, nu-ți voi purta pică și, desigur, nu voi încerca prin toate mijloacele posibile să te forțez să-l accepți. Voi trata această chestiune foarte rațional și voi continua să-ți reamintesc și să te ajut cu bunăvoință. Dacă Îmi dau seama că esența problemei tale va atrage consecințe negative pentru tine sau pentru alții, atunci, îndemnat de conștiința Mea, îți voi reaminti și te voi ajuta cu bunăvoință, în loc să te privesc doar cum te faci de râs. De asemenea, nu te voi caracteriza cu ușurință, spunând: „Ești lipsit de speranță, Dumnezeu te detestă și ești unul dintre cei care vor pieri”, cu atât mai puțin voi deschide gura și te voi blestema, spunând: „Diavolule, descendent al Satanei, care te împotrivești lui Dumnezeu”. Nu voi face în niciun caz asta. Întrucât identitatea Mea este specială, Mă înfrânez adesea într-un mod foarte rațional: felul în care tratez pe cineva și în care îi vorbesc trebuie să depindă de identitatea lui – acesta este un aspect. În plus, nu trebuie să caracterizez pe nimeni cu ușurință. Și, pe de altă parte, prin tonul vocii Mele, prin alegerea cuvintelor sau prin exprimarea Mea, trebuie să fac cealaltă persoană să simtă că spusele și faptele Mele provin din bunăvoință și sunt lipsite de răutate. Cât despre motivul Meu, încerc cu sinceritate să te ajut; nu vreau să te văd luând-o pe ocolite, nici nu vreau să văd că devii slab, ezitant și că apoi îți pierzi direcția ori mergi pe drumul greșit atunci când te confrunți cu situații. În schimb, sper ca, după ce am avut părtășie și te-am ajutat, să te poți privi corect, să nu cazi în negativitate, să ai o înțelegere exactă a firilor tale corupte și a problemelor pe care le ai și să te poți trata corect, apoi să cauți o cale de practică în cuvintele lui Dumnezeu și să-ți rezolvi puțin câte puțin firile corupte și problemele, conform cuvintelor lui Dumnezeu, înțelegându-te totodată în termeni amicali cu ceilalți și ajutându-i. Cu alte cuvinte, Mă străduiesc să Mă asigur că lucrurile pe care le spun și le fac când interacționez cu oamenii le pot permite să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu, să știe ce principii le cere Dumnezeu oamenilor, care sunt atitudinile și punctele de vedere ale lui Dumnezeu față de diversele probleme pe care le au oamenii, cum ar trebui ei să se ocupe de aceste probleme pentru a satisface cerințele lui Dumnezeu și a-L mulțumi și cum ar trebui să caute adevărul pentru a-și rezolva problemele. Scopul Meu este de a-i ajuta pe oameni să trateze corect și să rezolve aceste probleme atunci când se confruntă cu tot felul de persoane, evenimente și lucruri și atunci când sunt dezvăluite firile lor corupte, rezultatul final fiind că se supun adevărului și lui Dumnezeu. Desigur, ținând cont de diversitatea oamenilor cu care am intrat în contact de-a lungul acestor ani în care am lucrat și am vorbit, am ajuns să recunosc un fapt: indiferent cât de calm vorbesc și discut cu oamenii, indiferent câtă bunăvoință am sau ce fel de mentalitate am în dorința de a ajuta pe cineva, foarte puțini oameni pot să simtă sau să înțeleagă ce spun și motivul pentru care spun acel lucru și apoi, prin cuvintele pe care le-am rostit și conținutul despre care am avut părtășie cu ei, pot să facă progrese sau să dobândească un ajutor real, practic, în viața lor reală. Dar, indiferent cât de mult câștigă și dobândesc oamenii în cele din urmă prin comunicarea și interacțiunea cu Mine, principiile Mele pentru interacțiunea cu oamenii nu se schimbă. Unii oameni spun: „Atunci, de ce nu-Ți schimbi metoda?” Spuneți-Mi, de ce nu-Mi schimb metoda? Ar trebui să-Mi schimb metoda? Când le vorbesc oamenilor, ar trebui să vorbesc de pe o poziție înaltă, ca și cum i-aș proclama lui Moise cele zece porunci? Ar trebui ca vocea Mea să fie asemenea tunetului din cer sau ar trebui să adopt un anumit ton, așa încât oamenii să se teamă, să-și amintească ușor ce spun, să fie dispuși să practice și capabili să se supună? Sau, când comunic cu oamenii, dacă le vorbesc mereu pe un ton de blestemare și de caracterizare a lor, își vor învăța atunci lecția? Vor fi atunci capabili să o accepte? (Nu.) Știți de ce nu? Pe vremea când Iahve a dat cele zece porunci prin intermediul lui Moise, israeliții au auzit bubuitul tunetului din cer și au văzut fulgere – i-a împiedicat asta să se răzvrătească împotriva lui Iahve și să-L judece? Indiferent ce metodă folosești pentru a vorbi, indiferent de conținutul cuvintelor tale sau de motivul tău de a vorbi, în ceea ce-l privește pe ascultător, dacă acesta are în mod subiectiv dorința și nevoia de a accepta adevărul și de a iubi lucrurile pozitive – dacă are această nevoie în inima sa – atunci, indiferent ce metodă folosești pentru a vorbi, va fi capabil să-l accepte și să-și aducă aminte cu ușurință. Pe de altă parte, dacă nu are această nevoie în inima sa, atunci, chiar dacă știe care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative, tot nu va accepta nimic din spusele tale sau nu le va pune la inimă, indiferent cât de corecte sunt sau cât de solide sunt sursa și motivul lor. Prin urmare, din perspectiva Mea, principiul Meu pentru realizarea acestor lucruri este să am părtășie în mod normal cu oricine. Cât despre ceea ce poate câștiga și culege cineva de la Mine și dacă poate câștiga adevărul, cheia stă în faptul dacă iubește adevărul și, de asemenea, dacă are nevoile umanității normale. Dacă iubește din fire lucrurile pozitive, atunci, când interacționez și conversez cu acea persoană așa, în mod normal, va fi în stare să cugete la ceea ce am spus, la care sunt principiile din spatele acestor cuvinte și la ceea ce i-am poruncit să facă; va cugeta la aceste lucruri după aceea, le va ține minte și apoi va practica în conformitate cu aceste cuvinte. Dacă această persoană nu are nevoie de lucruri pozitive în umanitatea sa, atunci, orice aș spune, este inutil. Chiar dacă o emondez, o disciplinez sau chiar o cert, nu are niciun efect. După ce este certată, s-ar putea să aibă un comportament disciplinat și ascultător la exterior, dar întrucât nu are nevoie de lucruri pozitive în inima ei, odată ce lucrurile merg mai departe, se va întoarce rapid la felul în care era înainte, fără vreo urmă de cuvinte pozitive, lucruri pozitive sau adevăruri-principii în inima ei. Prin urmare, pentru astfel de oameni, indiferent cât de multe spui, nu-i poți schimba așa încât să capete nevoile umanității normale. Acesta este un aspect. În plus, a nu-i ataca pe alții este, practic, unul dintre principiile Mele privind modul în care vă tratez. Indiferent ce fel de persoană ești, fie că urmărești sau nu adevărul, chiar dacă expun o anumită problemă pe care o ai, este doar pentru a diseca esența acestei probleme, astfel încât să o poți înțelege și cunoaște în amănunt, să faci progrese pe parcursul realizării datoriei tale pe viitor, să nu mai faci aceleași greșeli și să nu mai tulburi sau subminezi lucrarea bisericii – este pentru a te ajuta, nu pentru a-ți crea probleme sau a găsi ceva de folosit împotriva ta. Așadar, chiar dacă aduc în discuție lucruri care s-au întâmplat în trecut, nu o fac pentru a-ți domoli entuziasmul sau a-ți face rău, ci pentru a-ți da posibilitatea de a cunoaște esența problemelor tale, de a obține o înțelegere temeinică a unui anumit aspect al adevărului, de a te înțelege pe tine însuți, de a ști cum să acționezi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu și, în cele din urmă, de a practica în mod precis conform principiilor cuvintelor lui Dumnezeu. Aveți vreo înțelegere a faptului că Dumnezeu întrupat nu-i atacă niciodată pe alții? (Avem o oarecare înțelegere.)

Pe lângă faptul că nu-i atacă pe alții, Dumnezeu întrupat îi și încurajează din când în când pe oameni. Unii oameni au staturi imature și sunt fragili; nu sunt atât de puternici în ceea ce privește umanitatea lor, le lipsește perseverența în realizarea lucrurilor sau sunt adesea constrânși de tot soiul de lucruri, nu știu cum să caute adevărul și nu-și pot face îndatoririle în mod normal. În astfel de circumstanțe, le voi da niște încurajări așa încât să vadă calea de urmat și să nu mai fie prinși în capcana unei chestiuni și să nu mai fie constrânși de aceasta. Când auzi aceste cuvinte de încurajare, s-ar putea să simți că spusele Mele sunt dincolo de posibilitățile tale, dar scopul Meu este să te ajut să renunți la poverile cauzate de gândurile și noțiunile tale, să nu mai fii constrâns de acele lucruri și să le lași în urmă și apoi să-ți dedici întreaga putere în datoria ta pentru a satisface intențiile lui Dumnezeu. Unii oameni au mers anterior pe căi sortite eșecului sau au făcut lucruri care încalcă principiile casei lui Dumnezeu ori au avut unele comportamente evident răzvrătite, iar unii chiar au provocat perturbări și tulburări prin acțiunile lor, cauzând unele pierderi lucrării bisericii. Dacă menționez ocazional aceste lucruri în părtășia Mea, scopul Meu nu este să-ți domolesc entuziasmul și nici nu-ți port ranchiună; mai degrabă, scopul Meu este să folosesc faptele situației tale drept exemplu pentru a le reaminti altora să nu facă aceleași greșeli – scopul Meu este să am părtășie în mod clar despre un aspect al adevărului, să le îngădui mai multor oameni să tragă învățăminte de aici și să le îngădui mai multor oameni să vadă de aici că drumul pe care ai mers este greșit și în ce fel este greșit, apoi să avertizez mai mulți oameni să nu meargă pe același drum și să le reamintesc ce principii ar trebui să respecte în realizarea lucrurilor. Mai ales când expun diversele firi corupte ale oamenilor și am părtășie despre ele, exemplele pe care le dau sau starea specifică despre care am părtășie ar putea să implice mulți oameni sau să implice anumite persoane și lucruri. Scopul părtășiei despre aceste lucruri nu este de a găsi o ocazie să vă dau în vileag și să vă pun într-o situație stânjenitoare; cât despre faptele pe care le aduc în discuție sau despre stările pe care le expun, acestea au legătură doar cu subiectul și cu aspectul adevărului despre care avem părtășie. Poate că nu te cunosc personal și nu știu dacă ți s-a întâmplat un astfel de lucru, dar se întâmplă ca exemplul pe care l-am dat sau starea pe care am expus-o să fi avut loc în cazul tău și să te regăsești în ea. Când se regăsesc în astfel de lucruri, unii oameni gândesc: „M-a pârât cineva? De unde știi că mi s-a întâmplat asta, că am avut această problemă și că am fost în această stare?” Spun că efectiv nu știu că acest tip de lucru i s-a întâmplat unei anumite persoane sau că aceasta s-a aflat în acest tip de stare, însă adevărurile despre care am părtășie implică – sau problemele pe care le expun includ – această stare, acest tip de problemă sau acest tip specific de exemplu. Deoarece acest tip de stare și acest tip specific de exemplu sunt reprezentative și le îngăduie suficient oamenilor să cunoască anumite tipuri de persoane, evenimente și lucruri și să cunoască esența unui anumit tip de persoană, când dau exemple, nu pot evita să menționez unele incidente specifice care au avut loc în biserică sau să discut despre anumite stări specifice. Ca atare, anumite persoane, evenimente și lucruri vor fi inevitabil implicate. Dar nu am nici cea mai mică intenție de a ataca anumite persoane; scopul Meu este doar să le aduc aminte oamenilor și să-i îndemn, astfel încât majoritatea aleșilor lui Dumnezeu să poată beneficia. Când dau câteva exemple în timp ce țin predici și am părtășie, nu este deloc vizată o anumită persoană; este pur și simplu pentru a avea părtășie despre adevăr și pentru a expune esența unei anumite probleme, astfel încât aceasta să vă fie mai clară și să o înțelegeți mai bine. Înțelegând esența problemei, fie că vă identificați ca având această problemă, fie că deslușiți persoanele, evenimentele și lucrurile implicate, puteți ajunge să practicați conform adevărurilor-principii corespunzătoare, să le folosiți pentru a rezolva problemele dinlăuntrul vostru și să obțineți intrarea în adevărul-realitate. Indiferent despre ce tip de problemă am părtășie, fie că este o problemă care există înlăuntrul tău sau înlăuntrul altora, o fac doar pentru a avea părtășie despre adevăr și pentru a vă ajuta să înțelegeți mai bine esența și realitatea unui anumit tip de problemă; nu vizez niciun individ anume și niciun tip anume de persoană. Desigur, este posibil și ca arhetipul exemplului pe care îl dau atunci când am părtășie despre o problemă să fie ceva ce ți s-a întâmplat ție, iar Eu am folosit această situație pentru a da un exemplu. Dar, dând acest exemplu, nu expun o problemă care este doar a ta; mai degrabă, problema ta este reprezentativă pentru problemele întâlnite la toată lumea – la întreaga omenire. Desigur, scopul expunerii problemei este doar de a rezolva problema, nu de a te ataca. Așadar, când întâlnești acest tip de situație, ar trebui să o tratezi corect; aceasta este sarcina Mea. Sarcina Mea este, pe de o parte, să vă ofer toate adevărurile, toate aspectele adevărului, iar pe de altă parte, să expun problemele dinlăuntrul vostru, diversele stări ale omenirii corupte și toate firile corupte dinlăuntrul ei, precum și problemele care implică firi corupte. Aceasta este sarcina Mea. Deoarece sarcina Mea, pe lângă oferirea adevărului, include și expunerea realității corupției omenirii corupte, când vine vorba de această lucrare, motivele Mele sunt bune. Vreau să vă ajut și să vă sprijin, să vă reamintesc și să vă ofer adevărul, pentru a putea să vedeți clar esența problemei și să deveniți capabili să vă răzvrătiți împotriva firilor voastre corupte, astfel încât să nu mai trăiți în firile voastre corupte, ci să fiți capabili să vă schimbați, să renunțați la răul din mâinile voastre, să vă căiți înaintea lui Dumnezeu și să practicați conform principiilor cerute de Dumnezeu, ajungând să vă supuneți adevărului și lui Dumnezeu.

Indiferent ce probleme ale voastre expun și ce metodă sau ton al vocii folosesc atunci când expun aceste probleme, procedez astfel bazându-Mă pe principiul și având motivul de a vă ajuta și de a vă sprijini să porniți pe calea mântuirii. Nu am deloc răutate – totul este din bunăvoință. Chiar dacă cuvintele pe care le folosesc uneori când expun esența problemei în cazul unui anumit individ sau al unui tip de persoană nu sunt foarte rafinate, scopul Meu nu este de a ataca sau a reprima pe nimeni, ci de a diseca esența problemei, astfel încât oamenii să poată avea discernământ și să se poată elibera de firile lor corupte. Nu există aici nicio intrigă, nicio intenție de a te ataca sau reprima și nicio intenție de a-ți spăla rufele murdare în public sau de a te face de râs. Chiar dacă, atunci când am părtășie despre unele probleme, caracterizez comportamentul sau firea și esența unui anumit tip de persoană, acea caracterizare este întru totul în acord cu faptele obiective. De exemplu, dacă ești arogant și neprihănit de sine, te comporți mereu dictatorial și ai făcut lucruri care provoacă perturbări și tulburări, iar Eu îți spun: „Dacă vei continua să faci asta și refuzi să te căiești orice s-ar întâmpla, atunci aceasta este esența ta, iar atitudinea lui Dumnezeu față de tine este să te dea deoparte sau să te disprețuiască și să te respingă”, te atacă aceste cuvinte? Nu. Deși aceste lucruri sunt spuse într-un anumit context și sunt exprimate așa, provizia și ajutorul pe care ți le dau, precum și așteptările Mele de la tine nu se schimbă; ți se oferă în continuare o ocazie de a te căi. Dacă ai remușcări, te întorci din drum și te schimbi, casa lui Dumnezeu tot te va promova în orice tip de datorie pentru care ești potrivit; Eu nu voi sta niciodată în cale. Toți fac unele greșeli când încep să creadă în Dumnezeu și nu înțeleg adevărul, dar unii oameni sunt capabili să se căiască, au făcut niște lucruri bune și au realizat niște fapte bune. Să presupunem că frații și surorile recomandă pe cineva, spunând: „Această persoană s-a căit într-adevăr și nu mai este ca înainte. Era arogantă, desfrânată și nu avea o asemănare umană înainte; a făcut niște lucruri rele, perturbând și tulburând astfel lucrarea bisericii și provocând pierderi ofrandelor lui Dumnezeu, așa că biserica a îndepărtat-o. Dar după ce a fost îndepărtată, a avut mari remușcări și acum s-a căit. Ba chiar a avut inițiativa de a compensa pierderile, i-a cerut bisericii să o accepte din nou, a promis că nu va mai face niciodată rău și este dispusă să ocupe cea mai joasă treaptă din biserică și să se supună la orice îi cere casa lui Dumnezeu să facă.” Dacă oamenii care sunt relativ apropiați de acea persoană vor să o recomande după ce au ajuns să o cunoască temeinic, Eu spun că poate fi folosită din nou, dacă s-a căit cu adevărat și este necesară acum pentru lucrarea casei lui Dumnezeu; nu voi sta în cale. Chiar dacă unii indivizi au făcut lucruri care nu au fost foarte prietenoase față de Mine personal, dacă îndeplinesc condițiile pentru promovare, nu voi sta nici atunci în cale; le voi da o ocazie. Prin urmare, fie în predici, fie în viața reală, și indiferent de mediu sau de context, te voi trata în mod corect și just. În contextele în care mediul permite, vă voi ajuta cu bunăvoință sau vă voi întreba cum vă descurcați în realizarea îndatoririlor voastre. De asemenea, dacă este vorba de un cadru special de lucru, voi face tot posibilul să vă ajut și să vă sprijin, oferindu-vă povățuire, îndrumare sau ajutor într-o anumită lucrare profesională. Uneori, ceea ce fac este să compar observații cu voi și să fac schimb de idei cu voi. Chiar dacă zic uneori: „Lucrarea pe care ai făcut-o nu este acceptabilă”, spun doar adevărul și sunt direct. Nu spun asemenea lucruri pentru a vă reprima, ci pentru a face schimb de idei sau a compara observații cu voi. Fac tot posibilul să vă ofer ocazii de a vorbi și de a vă pune în valoare, astfel încât calibrul, talentele voastre, cunoștințele pe care le-ați dobândit, judecata sănătoasă pe care o aveți sau experiența pe care ați acumulat-o să poată fi utilizate pe deplin. Dacă rezultatele nu sunt bune, spun pur și simplu: „Lucrarea pe care ai făcut-o nu este chiar grozavă. Cugetă și caută mai mult și vezi dacă o poți face mai bine.” Vă ofer întotdeauna în cea mai mare măsură sprijin, provizie și ajutor, astfel încât să puteți obține beneficii fie în viață, fie în realizarea datoriei voastre, atunci când comunicați și interacționați cu Mine. Acesta este principiul Meu în lucrare și este la fel în viața Mea de zi cu zi. Uneori, când interacționez și comunic cu oamenii, vom vorbi în mod inevitabil despre unele chestiuni banale din viața de zi cu zi, care implică lucruri exterioare, cum ar fi necesitățile de bază, menținerea sănătății, domeniul medical și așa mai departe, iar unii oameni menționează niște puncte de vedere, zicale sau judecăți sănătoase despre chestiuni banale din viață. Referitor la toate aspectele judecății sănătoase, Eu doar Îmi exprim punctele de vedere personale. Dacă ești de părere că spusele Mele sunt corecte, le poți accepta; dacă ești de părere că spusele Mele sunt greșite, nu Mă voi folosi de identitatea și de statutul Meu pentru a te reprima, spunându-ți: „Tot ce spun este corect. Indiferent ce ton folosesc sau dacă îți place ce spun, ar fi oare cu putință să te rănesc sau să te tratez nedrept? Trebuie să accepți acest lucru!” Nu voi proceda așa; voi lăsa lucrurile să-și urmeze cursul firesc. De exemplu, pui prea multă sare în mâncare, iar Eu spun că excesul de sare dăunează sănătății. Unii oameni nu acceptă acest lucru; ei simt că mâncarea nu va avea gust și aromă dacă folosesc mai puțină sare și insistă să mănânce după propriile gusturi. Eu spun că ești liber să faci asta și nu Mă voi amesteca. Deși zicala „excesul de sare dăunează sănătății” nu se ridică la nivelul adevărului, ținede bunul-simț în viață. Cât despre acest corp fizic pe care Dumnezeu l-a creat pentru oameni, există o cantitate fixă de sare de care are nevoie pe zi; depășirea acestei cantități va dăuna corpului cuiva și va avea consecințe. În cazul oricărui fel de ingredient, există un standard privind cantitatea de care are nevoie corpul uman, iar dacă acest standard este depășit, vor apărea probleme de natură fizică. Există și oameni care simt mereu că nu au un aport suficient de nutrienți, așa că mănâncă întruna mâncăruri consistente. În cele din urmă, aportul lor excesiv de nutrienți duce la probleme de sănătate, iar ei trebuie să facă ajustări. Cantitatea de nutrienți de care are nevoie acest corp fizic creat de Dumnezeu este legată de proporțiile de cereale, legume, fructe și carne pe care Dumnezeu le-a creat pentru omenire. Dacă mănânci conform acestor proporții, îți poți menține sănătatea de bază; dacă ignori aceste proporții și mănânci în mod nechibzuit și fără discernământ, după preferințele tale, vei dezvolta probleme de sănătate. Îți spun aceste fapte, dar tu nu le accepți. Te gândești: „Să ții predici și să ai părtășie despre adevăr este punctul Tău forte, dar nu înțelegi aceste chestiuni ale vieții de zi cu zi. Nu sunt obligat să Te ascult, pentru că acest lucru nu implică adevărul.” Spun că poți alege să nu accepți și că poți trăi conform propriilor preferințe, dar trebuie să știi că, mai devreme sau mai târziu, vei dezvolta probleme de sănătate dacă nu-Mi poți accepta cuvintele. Vei plăti prețul pentru alegerea ta. Eu doar Îmi exprim punctele de vedere; nu Mă voi folosi de statutul Meu pentru a te reprima. Pe de altă parte, dacă nu-Mi accepți punctele de vedere, nu te voi forța, nici nu voi spune că ești prea nesăbuit și încăpățânat fiindcă nu accepți lucrurile pozitive. De fapt, chiar ești așa, dar nu spun niciodată asta. Nu voi face mare caz dintr-o chestiune minoră din viața de zi cu zi, pentru ca apoi să-ți fac morală și să-ți dau lecții. N-aș face asta, pentru că nu este responsabilitatea Mea. Nici nu vreau să fac asta. Mi-am îndeplinit deja responsabilitatea având părtășie și ținând predici; aceasta face parte din sfera lucrării Mele de slujire. Cât despre ceea ce mănânci în fiecare zi, te ocupi singur de asta. Ce a creat Dumnezeu pentru omenire și în ce cantități, ce alimente și specialități sunt produse în fiecare anotimp – este treaba ta cum folosești toate aceste lucruri; le poți aloca singur. În cazul în care conștiința și rațiunea umanității tale sunt normale și sănătoase, le vei folosi și le vei aloca având moderație. Dacă rațiunea ta nu este sănătoasă, le vei folosi sau le vei aloca într-un mod excesiv și vei suporta singur toate consecințele provocate în cele din urmă asupra corpului tău fizic. Prin urmare, sunt foarte rațional când vine vorba de această chestiune; doar îți spun punctele Mele de vedere și nu te voi forța să le accepți. Uneori, nici când văd că aveți niște obiceiuri de viață proaste, nu vă voi obliga să le schimbați; doar vă voi da o simplă atenționare. Dacă nu o acceptați sau nu vă schimbați, nu voi mai spune nimic. Obiceiurile de viață sunt, de fapt, foarte ușor de corectat. Obiceiurile de viață greșite sau nedorite ar trebui corectate; aceasta este o atitudine de acceptare a lucrurilor pozitive. A avea atitudinea și dorința de a accepta lucrurile pozitive face parte din raționalitatea de bază care ar trebui să fie prezentă în umanitatea normală. Unor oameni le intră lucrurile pozitive pe o ureche și le ies pe cealaltă. Nu le iau în serios și chiar stăruie în modurile lor greșite de a practica și de a face lucrurile. Ba chiar unii oameni spun: „Am trăit așa atâția ani și nu au existat consecințe.” Aceasta este o problemă a firii. Ce fel de fire este aceasta? Este una de încăpățânare și intransigență și de neacceptare a punctelor de vedere corecte sau a lucrurilor pozitive. Îți spun, aceasta indică o fire coruptă și trebuie să o schimbi și să o alungi. Modurile tale greșite de a practica și acea atitudine intransigentă a ta trebuie schimbate; doar atunci te poți schimba cu adevărat.

Unor oameni le place să-i atace pe alții; nu este bine. Dacă vă văd făcând ceva greșit, Îmi voi exprima rațional punctele de vedere și vă voi reaminti cu bunăvoință. Acesta este modul Meu de a face lucrurile. În plus, dacă anumite probleme necesită expunerea firilor voastre corupte, atunci le voi expune fără menajamente; aceasta înseamnă a fi responsabil față de oameni. Când expun problemele oamenilor, expun esența și adevărata natură a problemelor; nu aplic reglementări și nu exagerez lucrurile. Fac asta pentru că se încadrează în sfera lucrării Mele, expun ce se cuvine să fie expus și nu rostesc un cuvânt mai puțin decât ceea ce trebuie rostit. Prin urmare, am principii în realizarea lucrurilor. Pe de o parte, în viața de zi cu zi, tratez aceste chestiuni pe baza principiului raționalității, spunându-ți care sunt punctele Mele de vedere. Dacă acorzi atenție, pui la inimă și ai raționalitatea umanității normale, vei accepta sau vei aborda corect aceste gânduri și opinii, fără să fie nevoie să țin o predică despre asta. Pe de altă parte, în lucrare, nu voi evita problemele voastre, nici nu Mă voi abține să vorbesc de teamă că vă stânjenesc. Voi expune problemele și firile voastre corupte, așa încât să puteți ajunge să cunoașteți problemele în această privință și să vă eliberați de firile voastre corupte. Scopul Meu este să vă dau posibilitatea să porniți pe o cale corectă. Indiferent dacă aveți o problemă în viață sau în lucrare, dacă aceasta implică firile corupte sau adevărul, nu o voi evita; voi avea părtășie în mod clar despre aceasta cu voi. Indiferent cum am părtășie sau cum tratez o problemă, am metodele și principiile Mele. Când vine momentul să-Mi îndeplinesc responsabilitatea, Mi-o asum fără nicio reținere. Nu Mă tem că vă stânjenesc; vă voi expune problemele și firile corupte, astfel încât să puteți ajunge să le cunoașteți. Aceasta este responsabilitatea Mea. Dacă problemele voastre nu implică firi corupte sau adevăruri-principii, aveți libertatea și dreptul de a face alegeri și de a practica după cum doriți; nu Mă voi amesteca. Prin urmare, indiferent dacă vă expun problemele sau nu, acest lucru nu înseamnă că vă atac, vă constrâng sau vă asupresc. În viața de zi cu zi, pentru chestiuni care nu implică principiile, cum ar fi necesitățile de bază, vă ofer toată libertatea de a alege singuri. În schimb, dacă implică o chestiune de principiu – adică, dacă implică firi corupte sau atitudinea voastră față de realizarea lucrării, față de realizarea datoriei, față de Dumnezeu sau de adevăr – atunci, se cuvine să am părtășie despre aceasta. Vezi, indiferent cum fac ceva, cuget la asta, nu-i așa? Am principii. Când vine vorba de ceva ce nu implică nici adevărul, nici atitudinea voastră față de Dumnezeu sau față de adevăr și nici atitudinea voastră față de lucrarea bisericească și față de realizarea datoriei voastre, nu Mă amestec; Îmi văd de treaba Mea. Mai ales când vine vorba de chestiuni de alegere personală și de preferință personală, nu Mă amestec niciodată. De exemplu, unor surori le place să-și lase părul lung, să-l împletească sau să-l prindă sus, iar unor frați le place să aibă părul scurt sau să se radă în cap; aveți libertatea să faceți asta și nu Mă amestec niciodată. Unii frați și unele surori sunt mofturoși la mâncare și le place în mod special să mănânce un anumit tip de mâncare sau au un anumit obicei al stilului de viață care nu este bun; nu Mă amestec niciodată nici în aceste lucruri. Dacă acest obicei prost al stilului de viață le afectează sănătatea, realizarea datoriei sau lucrarea bisericii, trebuie să le reamintesc și să-i ajut sau să le cer fraților și surorilor să-i ajute. Totuși, unii oameni nu acceptă ajutorul fraților și al surorilor, spunând chiar că se simt constrânși și presați; în cele din urmă, părăsesc biserica în liniște, fără să spună nimănui, iar frații și surorile se simt cu toții abătuți. Eu spun: „Este greșit să te simți abătut. Nu ne amestecăm în libertatea oamenilor. Dacă vor să plece, nu au decât; este alegerea lor. Eu nu Mă simt deloc abătut.” De ce nu Mă simt abătut? Pentru că simt că este obligația Mea să-i ajut, ceva ce se cuvine să fac în umanitatea Mea. Ajutorul pe care îl ofer acestor oameni nu este vreun fel de favoare sau de faptă caritabilă; pur și simplu, auzind despre situația lor, sunt obligat să vă încredințez sarcina de a-i ajuta. Aceștia își fac datoria full-time în biserică. Dacă obiceiul lor prost al stilului de viață le afectează sănătatea, iar ei dezvoltă probleme de sănătate, nu ar trebui ca frații și surorile să-i ajute din dragoste? Aceasta este moralitatea socială de bază pentru ființele umane. Dar dacă ei nu acceptă acest tip de ajutor și se simt dezgustați sau presați în inimile lor, nu-i vom forța și nu ne vom amesteca în libertatea lor. Atunci, de ce se simt unii oameni abătuți atunci când aceștia părăsesc biserica? Te simți abătut fiindcă simți că îndeplinirea responsabilității și obligației tale față de ei este un fel de favoare pe care le-o arăți. Nu au apreciat-o, nu au acceptat această favoare și nu au făcut așa cum ți-ai dorit, rănindu-ți sentimentele și mândria. Așa cum spune zicala, ți-au azvârlit bunăvoința în față, așa că te simți abătut. Eu nu Mă simt deloc abătut. Modul în care înțeleg acest lucru este diferit de al vostru. Spun că trebuie să învăț o lecție din această chestiune și să nu mai fac acest fel de lucru prostesc pe viitor. Fiecare are propriile aspirații. Nu poți să-i supui pe oameni propriului control și să te aștepți totuși să se simtă fericiți și să te ridice în slăvi, nu-i așa? Ar fi absolut ridicol. Trebuie să le oferi oamenilor libertate și să-i lași să aleagă liber. Dacă simt că spusele tale sunt corecte, pot alege să le accepte și să practice conform acestor cuvinte; dacă simt că spusele tale sunt greșite, pot alege și să nu le accepte. Au dreptul să aleagă. Nu ar trebui să-i forțezi să-ți accepte bunăvoința. Dacă o acceptă sau nu este o chestiune care ține de atitudine; au libertatea să facă asta. Cel mult, poți să ai părtășie despre problemele pe care le au oamenii ca ei și poți să ai părtășie despre lecțiile pe care le-ai învățat de la acest tip de persoană și despre esența problemelor pe care le-ai văzut la ei, ceea ce te ajută să înveți cum să-i discerni pe oameni, cum să-i privești și cum să tratezi astfel de oameni conform principiilor cuvintelor lui Dumnezeu și să nu mai faci lucruri prostești. Atunci, unde greșiți? Indiferent pe cine ajutați, acționați pe baza sentimentelor și chiar vă gândiți: „Uite cât de multă dragoste am și cât de iubitor sunt!” Aceasta nu înseamnă a acționa conform principiilor, ci a-i trata pe oameni pe baza propriei voințe și a propriilor preferințe; aceasta înseamnă a face lucrurile pe baza sentimentelor. Indiferent cu cine vorbesc sau cu cine am de-a face, vorbesc și acționez pe baza principiilor; nu sunt implicate sentimente. Când vorbesc și acționez, acționez în totalitate pe baza conștiinței și a bunăvoinței, iar aceasta este abordarea pe care se cuvine să o adopt cu toată lumea. În special, cu frații și surorile care își fac datoria în mod normal, întocmai așa se cuvine să acționez. Aceasta este obligația și responsabilitatea Mea. Atât timp cât îndeplinesc această responsabilitate, este suficient. Ei pot alege să accepte sau pot alege să refuze; Eu nu-i forțez pe oameni. Dacă acceptă, sunt fericit; dacă nu acceptă, nu devin trist. Făceam doar unele dintre lucrurile pe care se cuvine să le fac conform principiilor; doar Îmi îndeplineam responsabilitatea. Înțelegeți? (Da.)

Indiferent de mediu, când interacționez cu oamenii, pot trata tot felul de persoane și tot felul de lucruri conform principiilor. Chiar dacă, în viață, le ofer un oarecare ajutor oamenilor sau spun niște lucruri care îi edifică, și aceasta face parte din realizarea lucrurilor conform principiilor; nu este un comportament bazat pe sentimente. Cât despre părtășia despre adevăr, cum ar fi expunerea naturii-esență a oamenilor, expunerea firilor corupte ale oamenilor și expunerea diverselor dezvăluiri de corupție și stări corupte ale oamenilor în chestiuni specifice, precum și esența diverselor probleme, acționez tot conform principiilor; nu acționez pe baza sentimentelor, nici pe baza voinței umane. Când fac lucruri, oamenii acționează mereu în funcție de persoanele cu care au de-a face, precum și de starea lor de spirit și de preferințe. Îi favorizează întrucâtva pe cei pe care îi simpatizează și cu care se înțeleg, oferindu-le unele beneficii acestor oameni, în timp ce îi atacă și îi exclud pe cei pe care nu-i agreează și cu care nu se înțeleg; nu pot să-i trateze pe oameni corect. Fie acționează pe baza sentimentelor, fie comit fapte rele; pe scurt, nu fac lucrurile conform principiilor. Când am de-a face cu frații și surorile din biserică, indiferent cine sunt, îi pot trata conform principiilor. În mod similar, când interacționez și am de-a face cu non-credincioși, am și atunci principii și limite. Chiar dacă aceștia spun niște cuvinte conflictuale sau nepoliticoase, nerafinate ori lipsite de respect, nu voi răspunde cu aceeași monedă. Dacă trebuie să interacționez cu ei pentru a rezolva ceva, atunci voi interacționa cu ei; dacă nu este nevoie să rezolv ceva, atunci voi alege să-i evit și să-i refuz. Dacă o persoană are un caracter josnic și vrea mereu să profite de alții și să ceară beneficii și, chiar dacă o ajut, tot nu poate să trateze corect situația sau să se schimbe – ceea ce înseamnă că umanitatea ei este rea – atunci pur și simplu stau departe de ea. Pe scurt, fie că interacționez cu frații și surorile, fie cu non-credincioși, pot acționa conform principiilor; cel puțin, interacționez cu oamenii conform limitelor conștiinței și rațiunii umanității. Puteți reuși acest lucru? (Nu.) Indiferent cu cine interacționează, oamenii corupți își protejează mereu propriile interese sau îi tratează pe alții pe baza sentimentelor și a preferințelor, fără principii. Dacă este vorba de un frate sau o soră cu care simt că se înțeleg bine și cu care au o relație bună, atunci pot să ajute această persoană, să dea dovadă de dragoste față de ea, să-i dăruiască lucruri și să interacționeze îndeaproape cu ea. Dar dacă această persoană face ceva ce le rănește sentimentele, spun: „Nu o voi mai vedea și nu voi mai interacționa niciodată cu ea. Regret din tot sufletul! Am fost atât de bun cu ea în trecut și am ajutat-o atât de mult, dar ea mă tratează totuși așa. Este o ingrată, o mizerabilă nerecunoscătoare!” Nu pot acționa conform principiilor pentru a-i trata corect pe oameni. Când sunt buni cu cineva, o fac din cauza sentimentelor, iar dacă sunt răi cu cineva, este din cauza preferințelor personale; tot ceea ce fac este doar pentru a-și satisface sentimentele. Prin urmare, dacă ajută pe cineva și acea persoană are de câștigat, dar nu doar că este nerecunoscătoare, ci le și rănește sentimentele, vor fi foarte triști și mâhniți și se vor plânge, simțind că eforturile lor au fost în zadar. Nu vor fi dispuși să accepte acest lucru și nu vor mai proceda niciodată așa. Spuneți-Mi, dacă M-aș confrunta cu o situație de acest fel, cum aș aborda-o? În primul rând, nu poți evalua această chestiune din perspectiva favorurilor reciproce dintre oameni; nu poți judeca acest tip de situație pe baza sentimentelor. Trebuie să discerni astfel de oameni pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărurilor-principii; trebuie să le discerni umanitatea și calea pe care merg, precum și atitudinea lor față de Dumnezeu, față de adevăr și față de datoria lor, în loc să-i discerni și să-i privești pe baza sentimentelor. Este mult mai precis să privești pe cineva în acest fel. Nu este vorba de a evalua o persoană sau o chestiune pe baza sentimentelor sau a câștigurilor și pierderilor tale personale, ci de a o evalua pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărurilor-principii. A privi o persoană sau o chestiune în acest fel este precis și în concordanță cu principiile. Când privești oamenii și lucrurile în acest fel, nu vei fi trist și mâhnit fiindcă cineva pe care l-ai ajutat cândva este nerecunoscător, nici nu vei simți o recunoștință adâncă față de cineva fiindcă în trecut ai beneficiat de o favoare din partea lui; în schimb, vei fi capabil să-l tratezi corect, conform principiilor. Există o zicală frecventă: „Bunătatea unei picături de apă ar trebui răsplătită cu un izvor care țâșnește.” Oamenii obișnuiți încă trăiesc în logica unor astfel de gânduri și opinii ale culturii tradiționale. Ei nu privesc lucrurile sau oamenii pe baza cuvintelor lui Dumnezeu sau a adevărului, nici nu-i tratează pe oameni conform principiilor. Consideră că, în ceea ce privește modul de a-i trata pe oameni, pe lângă a nu-i păcăli, a nu le face rău, a nu-i lovi, a nu-i înjura sau a nu le face lucruri rele, trebuie să fii și bun cu ei. În special, dacă cineva ți-a făcut o favoare, ar trebui să o răsplătești dublu; altfel, ești nerecunoscător. A-i trata pe oameni în aceste moduri înseamnă a fi bun cu ei? (Nu.) Atunci, ce înseamnă cu adevărat să fii bun cu oamenii? Nu înseamnă să iubești, să ai grijă și să te ocupi de cineva din cauza unor sentimente omenești, ci să faci lucruri pe baza principiilor, conform cuvintelor lui Dumnezeu. Majoritatea oamenilor nu reușesc să facă lucruri pe baza principiilor; oamenii fac lucruri doar pe baza sentimentelor, nu a principiilor. Realizarea lucrurilor pe baza sentimentelor diferă foarte mult de realizarea lucrurilor pe baza principiilor; sunt două căi diferite. Realizarea lucrurilor pe baza sentimentelor este întinată de voința umană – când ajuți pe cineva, o faci pentru a-ți satisface nevoile sentimentelor personale; nu te ocupi de chestiuni în mod imparțial. Dacă această persoană simte o recunoștință profundă față de tine, vei continua să fii bun cu ea; dacă nu apreciază acest lucru și îți rănește inima și îți lezează sentimentele, nu o vei mai ajuta. Nu acționezi atunci fără principii? (Ba da.) Aceasta înseamnă a acționa fără principii. Atunci, ce înseamnă să faci lucrurile conform principiilor? Înseamnă să-ți îndeplinești responsabilitatea ca persoană, să-i ajuți pe alții după cum este nevoie și să-i lași să-ți accepte ajutorul așa cum doresc. Dacă sunt dispuși să-ți accepte ajutorul, este minunat; dacă nu sunt dispuși să-l accepte, nu ar trebui să spui că nu sunt binecuvântați și nici nu ar trebui să te simți supărat, trist sau dezamăgit, ci să-i tratezi corect. Aceasta înseamnă să faci lucrurile conform principiilor. După ce am avut părtășie despre acest conținut, înțelegeți acest principiu de „a nu-i ataca pe alții”? (Da.)

Unul dintre principiile trupului întrupat al lui Dumnezeu, în timp ce El trăiește printre oameni și interacționează și comunică cu ei, este să nu-i atace. A nu-i ataca pe alții implică principiile privind tratarea oamenilor și părtășia despre adevăr. Pe lângă faptul că nu-i atacă pe alții, Dumnezeu întrupat are un alt principiu privind tratarea oamenilor, și anume de a nu Se răzbuna. Cum privesc oamenii chestiunea răzbunării? Dacă cineva este hărțuit sau rănit și apoi ripostează sau contraatacă în mod justificat, oare oamenii consideră că este ceva acceptabil? (Da.) Dar, în cazul lui Dumnezeu, este acesta un principiu privind modul de tratare a oamenilor? (Nu.) În rândul omenirii, oricine se poate răzbuna și toată lumea este capabilă să facă asta; toți au instinctul de a se răzbuna, precum și intenția și dorința de a se răzbuna. Dacă cineva te-a insultat verbal sau te-a rănit, chiar dacă nu te poți răzbuna la momentul de față, tot vei căuta o ocazie să faci asta, să-i arăți că ai demnitate, că nu ești cineva ușor de intimidat sau care să se lase batjocorit, că nu ești un neghiob, că ai rațiunea umanității normale și că poți să percepi lucrurile și să judeci. Atunci, cum apar aceste gânduri de răzbunare pe oameni? Provin ele din conștiința și rațiunea umanității normale sau din impetuozitatea firilor corupte satanice? (Din impetuozitatea firilor corupte satanice.) Acest lucru este evident. Dacă cineva este hărțuit, exploatat sau înșelat de alții, atunci când nu are un statut, nu va avea ocazia de a se răzbuna, iar condițiile sale nu-i vor permite acest lucru, așa că va înăbuși toate aceste lucruri în inima sa, unde se transformă într-un fel de ură. Din cauza acestei uri și din cauza acestui tratament nedrept pe care l-a primit, acea persoană poate deveni ostilă față de societate, față de omenire și față de toți cei pe care îi consideră dușmani. Atunci când orice persoană are statut, când condițiile îi permit și are ocazia de a face acest lucru, aceasta este capabilă să comită fapte de răzbunare, făcându-i pe cei care au rănit-o sau au desconsiderat-o cândva să-i îndure răzbunarea și să-și primească răsplata cuvenită. Simte că a trăi în acest fel înseamnă că are coloană vertebrală și că, în sfârșit, s-a despovărat de această ranchiună. În rândul omenirii, cine procedează așa nu va fi condamnat de societate sau de propria conștiință. Așadar, oamenii cred că răzbunarea nu este un lucru inadecvat, rușinos, nici nu o consideră un lucru pozitiv sau negativ. Cu toate acestea, din Epoca Harului și până în această etapă a lucrării, nu poți găsi nicio singură propoziție în toate cuvintele rostite de Dumnezeu care să le spună oamenilor să se răzbune pe alții. Dumnezeu nu le-a spus niciodată oamenilor: „Dacă cineva te rănește sau dacă cineva te-a înșelat, trebuie să te răzbuni, trebuie să-i plătești cu aceeași monedă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.” Este răzbunarea unul dintre principiile privind modul de tratare a oamenilor pe care ți le-a spus Dumnezeu? (Nu.) În Epoca Harului, ce le-a spus Dumnezeu oamenilor despre modul de a-i trata pe alții? Cu răbdare, toleranță și dragoste. Ce altceva? (Să-ți iubești dușmanii și, dacă cineva te lovește peste obrazul stâng, să-i întorci obrazul drept.) Ce altceva? Să-i ierți pe ceilalți de șaptezeci de ori câte șapte. Numărul „de șaptezeci de ori câte șapte” este doar reprezentativ; nu înseamnă cu adevărat de atâtea ori. Dumnezeu spune asta ca să-i ierți pe toți cei care ți-au greșit, să-i ierți de un număr infinit de ori; acesta este un principiu. Răbdare, toleranță, considerație, iubirea față de dușmani, întoarcerea obrazului drept când este lovit cel stâng și iertarea celorlalți de șaptezeci de ori câte șapte – acestea sunt lucrurile despre care s-a vorbit adesea în Epoca Harului. Atunci, se pot deriva din aceste cuvinte principiile privind tratarea oamenilor? Care sunt principiile pe care Dumnezeu le cere oamenilor să le urmeze în felul în care îi tratează pe alții? Includ acestea lucruri precum „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”? (Nu.) Includ acestea a-i plăti cuiva cu aceeași monedă? (Nu.) Includ ele răzbunarea? (Nu.) Nu este inclus niciunul dintre acestea. Deși fiecare dintre aceste lucruri pe care Dumnezeu le-a spus în Epoca Harului este un tip anume de comportament și de practică, toate sunt principii privind tratarea altora pe care Dumnezeu le spune oamenilor. Așadar, în această etapă a lucrării din zilele de pe urmă, ce le spune Dumnezeu oamenilor despre felul în care să-i trateze pe alții? Să-i trateze pe oameni corect, să se uite la punctele forte și la meritele lor, nu la neajunsurile și slăbiciunile lor. Ce altceva, mai exact? Să nu-i înșele pe alții, să nu se certe cu ei, să nu-i atace pe alții și să coopereze armonios cu alții. Sunt toate acestea principii specifice privind modul de tratare a oamenilor? (Da.) Indiferent de epocă, niciunul dintre principiile specifice pe care le dă Dumnezeu privind modul de tratare a altora nu le spune oamenilor să se răzbune. Niciunul nu spune: „Dacă cineva te rănește, rănește-l și tu; dacă cineva te lovește, trebuie să-l lovești la rândul tău; dacă îți dă un pumn, dă-i și tu un pumn; dacă te înjură, înjură-l și tu.” Dumnezeu nu a rostit niciodată nici măcar un cuvânt de acest fel. Dumnezeu îți cere să cooperezi armonios cu alții și să-i tratezi corect pe oameni. Celălalt individ ar putea fi cineva pe care îl disprețuiești, cineva care te-a rănit sau te-a înșelat cândva sau cineva care te-a atacat sau te-a judecat. Dar atât timp cât este cineva care crede cu adevărat în Dumnezeu, ar trebui să-l tratezi corect și să cooperezi armonios cu el. Acesta este principiul, fiind principiul pe care o persoană cu umanitate normală se cuvine să îl aibă și să îl respecte în felul în care îi tratează pe alții. Persoanele care au conștiința și raționalitatea umanității normale vor accepta aceste adevăruri-principii și vor practica tratarea corectă a celorlalți. Cei care nu au conștiința și raționalitatea umanității normale vor trata aceste cuvinte ca pe un fel de doctrină sau de învățătură religioasă atunci când le vor auzi. Odată ce cineva aduce atingere intereselor, mândriei, statutului sau demnității oamenilor care nu pot accepta adevărul, aceștia își vor da în vileag propria impetuozitate. Nu doar că se vor răzbuna și îi vor cere celeilalte părți să plătească, dar își vor lua revanșa cu dublă măsură față de cealaltă parte, escaladându-și represaliile. Dacă cineva i-a rănit, i-a ofensat, le-a adus un afront dând dovadă de lipsă de respect față de ei sau a avut altercații verbale sau chiar fizice cu ei, se vor răzbuna și își vor lua revanșa cu dublă măsură față de acea persoană. Pur și simplu sunt incapabili să respecte principiile cerute de Dumnezeu privind modul de tratare a oamenilor.

Există și multe exemple reale referitoare la faptul că Dumnezeu întrupat nu Se răzbună pe oameni. Cerința lui Dumnezeu pentru oameni privind modul de tratare a altora este ca aceștia să respecte principiul de a nu se răzbuna, deoarece Dumnezeu întrupat are acest tip de umanitate normală și acest tip de umanitate-esență în viața Sa reală și în mediul în care lucrează. Ce înseamnă faptul că El are acest tip de umanitate-esență? Înseamnă că poate respecta cu strictețe un astfel de principiu privind conduita personală în modul în care îi tratează pe oameni și poate respecta cu strictețe acest principiu privind conduita personală în modul în care trăiește în rândul omenirii și printre grupurile de oameni. Aceasta fiindcă El are o astfel de viață-esență și, de asemenea, întrucât are o astfel de viață-esență, are o astfel de realitate în trăirea Sa. Dumnezeu întrupat trăiește printre oameni în mod practic; El trăiește efectiv alături de oameni și are de-a face cu ei, trăiește acest fel de viață reală – nu trăiește într-un vid. Trăind în trup, El va intra inevitabil în contact, va comunica și va avea de-a face cu oamenii. Când interacționează și are de-a face cu omenirea coruptă, El va fi inevitabil tratat în mod nedrept, va fi tratat fără respect, discriminat, înșelat, hărțuit și judecat în moduri aflate în dezacord cu realitatea. Cum abordez acest tip de tratament nedrept? Trăind printre oameni în acești ani, fără să mai menționez diversele tipuri de tratament nedrept la care am fost supus printre non-credincioși, doar în ceea ce privește mediul familial, biserica locală și toți conducătorii și lucrătorii de nivel superior, precum și frații și surorile de rând cu care am putut intra în contact, spuneți-Mi, a fost toată lumea capabilă să Mă trateze corect? (Nu.) Categoric nu. Sunt la fel ca voi – am fost un credincios obișnuit și, de asemenea, am fost membru al unei familii. Când am fost membru al unei familii, am fost supus la tot felul de tratamente nedrepte. Într-o familie, între frați și surori, cine este cel mai puternic are ultimul cuvânt, iar cel care este candid și rezonabil este mereu hărțuit și tratat nedrept. Îmi amintesc câteva incidente anume din mediul familiei. În aceste incidente, dacă erai autoritar, irezonabil și făceai scandal, nu erai hărțuit sau tratat nedrept. Dar dacă erai rezonabil și tratai aceste incidente în mod rațional, erai hărțuit. Dacă alții făceau scandal și erau irezonabili, profitau cu forța de tine și se comportau în mod nerușinat. Eu nu știu cum să Mă comport nerușinat; știu doar cum să fiu rezonabil și să tratez astfel de chestiuni rațional, dar a fi rezonabil însemna că aveam să fiu hărțuit. Priviți această lume: indiferent despre ce grup de oameni este vorba, corectitudinea și dreptatea nu dețin puterea. Oricine poate să se comporte nerușinat, să facă scandal și să-și impună argumentele irezonabile iese în avantaj. Cu cât ești mai rezonabil și cu cât prețuiești mai mult corectitudinea, conștiința și raționalitatea, cu atât îți va fi mai greu să te impui și cu atât mai mult vei fi hărțuit. Așa a fost și pentru Mine în cadrul familiei; am fost hărțuit de alți membri ai familiei. În biserica locală, existau și unii oameni care Mă discriminau mereu. Nu-i jignisem sau rănisem. Doar pentru că eram tânăr la acea vreme, Mă comportam puțin proactiv și entuziast și eram dispus să particip la adunări și la diverse activități, unii oameni Mă priveau mereu de sus și Îmi aruncau priviri rău intenționate. Mai mult, Mă judecau și Mă denigrau pe la spate, spunând tot soiul de lucruri urâte. Mai târziu, când am mers la biserici din alte locuri și am locuit acolo cu frații și surorile din zonă, a fost la fel. Indiferent ce făceam, unii oameni își formau noțiuni, iar unii chiar Mă ridiculizau, Mă minimalizau și Mă judecau pe la spate. Indiferent ce tratament nedrept am primit, de-a lungul anilor nu M-am răzbunat niciodată pe nicio persoană care M-a rănit cândva. Chiar și atunci când este vorba de oameni care M-au înjosit și de oameni care M-au judecat sau chiar au spus niște lucruri foarte urâte despre Mine, nu M-am răzbunat niciodată pe ei. Ce înseamnă să nu te răzbuni? Ce forme de comportament constituie răzbunare? Există multe forme de comportament de răzbunare. Un fel de răzbunare ar fi să le arunc oamenilor în față faptele lor rele din trecut, arătându-le că am acum statut, cum M-am simțit când, în trecut, M-au înjosit și M-au judecat și au făcut remarci sarcastice la adresa Mea și că, acum că am statut, ar fi mult prea ușor dacă aș vrea să Mă ocup de ei și să Mă răzbun pe ei. Dar nu am făcut niciodată asta și nici nu o voi face. De ce nu voi face asta? Am principii în inima Mea privind tratarea tuturor tipurilor de oameni. Dacă cineva are o umanitate rea și este o persoană rea, nu este mare lucru dacă Mă rănește. Dar dacă tulbură biserica, prejudiciază interesele casei lui Dumnezeu, încalcă decretele administrative ale bisericii, încalcă principiile bisericii sau se opune rânduielilor de lucru, întrucât casa lui Dumnezeu are decrete administrative, firește că se va ocupa de acea persoană. Dacă frații și surorile sunt orbi, nu au discernământ și vor să aleagă acea persoană drept conducător, voi avea părtășie cu ei despre principiile casei lui Dumnezeu privind alegerea conducătorilor. Dacă frații și surorile au discernământ când vine vorba de această persoană, îi pot cere să se retragă din alegeri; dacă nu au discernământ și o aleg, atunci nu are decât să încerce să fie conducător. Odată ce frații și surorile vor suferi suficient, vor fi capabili în mod natural să o discearnă și o vor înlătura din funcție. Pe de o parte, acest lucru le permite fraților și surorilor să învețe o lecție; pot învăța cum să discearnă și să cunoască oamenii. Pe de altă parte, aceasta constituie respectarea cu strictețe a decretelor administrative ale casei lui Dumnezeu și a principiilor casei lui Dumnezeu privind gestionarea tuturor felurilor de oameni. Și există un alt aspect aici care este și mai important: casa lui Dumnezeu, biserica, este un loc unde lucrează Duhul Sfânt, unde Dumnezeu deține puterea; este casa lui Dumnezeu. Ce înseamnă că este casa lui Dumnezeu? Înseamnă că adevărul deține puterea, ceea ce, la rândul său, înseamnă că adevărul are ultimul cuvânt aici. Toți cei care vin la biserică au un final și o destinație potrivite. Indiferent dacă cineva este păstrat, pleacă sau rămâne, indiferent în ce mediu se află și în ce mod este tratat de casa lui Dumnezeu – Dumnezeu alege momentul pentru toate acestea. Faptul că cineva M-a rănit, M-a ofensat, M-a înjosit sau Mi-a înscenat ceva și M-a judecat pe la spate nu este considerat o încălcare a principiilor în ochii Mei. Atunci, ce este încălcarea principiilor? Este prejudicierea intereselor casei lui Dumnezeu și încălcarea decretelor administrative. Adevărul deține puterea în casa lui Dumnezeu. Mai devreme sau mai târziu, oamenii răi își vor primi răsplata; fiecare va primi pedeapsa pe care o merită pe măsura faptelor sale. Tratarea tuturor felurilor de oameni este treaba bisericii și lucrarea pe care conducătorii și lucrătorii se cuvine să o facă; nu este nevoie să o fac Eu direct. Acesta este principiul Meu privind tratarea unor astfel de lucruri. Indiferent ce Mi-a făcut sau Mi-a spus cineva în trecut, fie că este ceva respectuos sau un afront, fie că este adecvat sau inadecvat, pot trata corect acea persoană. Atât timp cât trăiești viața bisericească în casa lui Dumnezeu sau dacă ești credincios în Dumnezeu doar de puțin timp și nu înțelegi adevărul, iar lucrarea Duhului Sfânt nu a progresat până la acel stadiu, poți să rămâi în casa lui Dumnezeu. Pot aștepta până când vine vremea să anunț în cele din urmă finalurile oamenilor. Nu voi folosi doar atitudinea ta față de Mine drept o dovadă suficientă pentru a-ți determina finalul. Prin urmare, nu Mă voi răzbuna pe nicio persoană care Mi-a făcut vreodată rău; o voi trata conform principiilor.

Am intrat în contact cu niște oameni din biserică; unii dintre ei Îmi vorbesc destul de nepoliticos și fără respect. Văzând că au acest tip de atitudine față de Mine, i-am ignorat. Spuneți-Mi, înseamnă asta că am avut o atitudine rea față de ei? (Nu.) Atunci, ar fi trebuit să-i emondez și să-i disciplinez din cauza atitudinii lor? De fapt, nu am făcut niciodată așa ceva. Ce s-a întâmplat în cele din urmă a fost că unii frați și unele surori nu au mai putut suporta. Mi-au luat apărarea, spunând: „Cum poate această persoană să aibă această atitudine când vorbește cu Dumnezeu? Înlăturați-o!” Frații și surorile au fost foarte indignați. Pe baza comportamentului constant al acelei persoane, au înlăturat-o conform principiilor. Văzând că frații și surorile au înlăturat-o, am știut în inima Mea: „Se pare că manifestările obișnuite ale umanității acestei persoane nu sunt prea grozave. Frații și surorile nu s-ar ocupa de ea doar pentru că avea o atitudine rea față de Mine; probabil, comportamentul acestei persoane este deficitar în majoritatea privințelor.” Biserica a acționat conform principiilor când s-a ocupat de ea; nu am avut nimic de spus în privința asta. Respect modul în care frații și surorile au ales să se ocupe de situație și le respect decizia. Dar acest respect nu este din cauză că v-ați ocupat de cineva care a fost nepoliticos cu Mine – ceea ce respect sunt principiile bisericii privind modul de a se ocupa de oameni. Spuneți-Mi, este corect acest principiu privind modul în care îi tratez pe oameni? (Da.) Când vine vorba de modul de tratare a oamenilor, nu le-am spus niciodată conducătorilor bisericilor locale să se ocupe de cei care M-au judecat, M-au înjosit sau M-au insultat verbal în trecut. Dimpotrivă, dacă o biserică locală promovează și alege anumiți indivizi dintre ei drept îndrumători de evanghelizare sau conducători și lucrători, nu le stau în cale; le ofer o ocazie. Acest lucru este valabil mai ales pentru oamenii din biserica din orașul Meu natal – aceștia fac pur și simplu îndatoririle pe care se cuvine să le facă. Nu am autorizat pe nimeni să se răzbune pe cei care M-au rănit sau M-au jignit cândva; nu am făcut niciodată nici măcar un singur lucru de acest fel. Cum privesc acest lucru în inima Mea? Dacă astfel de oameni urmăresc realmente adevărul și firile lor se schimbă, există speranța să atingă mântuirea. Toate lucrurile urâte pe care Mi le-au spus înainte au fost probleme ale umanității lor, cauzate de firile lor corupte. Pe atunci, nu înțelegeau adevărul și aveau cu toții firi feroce. Era inevitabil să spună niște lucruri urâte și să facă niște lucruri nepotrivite celor pe care îi desconsiderau. În special, când erau promovați cei pe care îi invidiau sau îi desconsiderau, în inimile lor se iveau invidia, gelozia și ura. Firile lor corupte îi dominau atunci și îi îmboldeau să acționeze, iar ei rosteau cuvinte diavolești. Acest lucru era cauzat de firile lor corupte, de ambițiile și dorințele lor. Alături de faptul că nu aveau câtuși de puțin inimi cu frică de Dumnezeu, puteau spune orice lucru urât; spuneau orice îi ajuta să-și verse furia, orice le permitea să-și potolească ura și orice le permitea să-și atingă obiectivele. Indiferent ce lucruri urâte au spus sau ce lucruri rele au făcut oamenii pe la spatele Meu, dacă se încadrează în sfera dezvăluirii normale a firilor corupte și este ceva ce Dumnezeu poate ierta, atunci, întrucât Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor, Dumnezeu le va oferi oportunități, permițându-le să fie promovați, cultivați și folosiți, iar unii oameni pot chiar să fie desăvârșiți. Totuși, dacă aceste dezvăluiri depășesc sfera firilor corupte ale umanității normale și sunt condamnate de Dumnezeu, atunci, ținând cont că Dumnezeu scrutează toate acestea, depinde de El ce le va face acestor oameni sau ce va rândui pentru ei și cum Se va ocupa de ei. Nu este nevoie să-Mi fac griji în această privință, nici să intervin. Prin urmare, când sunt supus unui tratament nedrept sau aud cuvinte care Mă atacă și Mă condamnă, sunt puțin mâhnit sau trist în inima Mea, dar nu voi încălca principiile pentru a face ceva. Nu doar că Îmi amintesc aceste lucruri, dar și privesc mai adânc în umanitatea-esență a acestor oameni care este expusă prin comportamentul lor. Totuși, referitor la verdictul dat în cele din urmă pentru toate aceste comportamente și dezvăluiri ale lor, pentru umanitatea lor și pentru firea-esență pe care o au, precum și care va fi finalul lor ultim, am un singur mod de a Mă ocupa de acestea: las totul în seama lui Dumnezeu. Aceasta pentru că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor, soarta tuturor este în mâinile Sale și Dumnezeu deține suveranitatea asupra sorții tuturor oamenilor. Eu nu determin finalul niciunuia dintre voi. Deși pot desluși toate acestea, pot defini și da verdicte în această privință în inima Mea și am opinii despre tine în inima Mea, nu te caracterizez niciodată public; nu fac asta. Dacă biserica vrea să se ocupe de tine, Îmi pot oferi opiniile, dar nu intervin și nu stau în calea modului în care se ocupă biserica de tine. Totodată, nu intervin în exercitarea suveranității asupra ta de către Duhul lui Dumnezeu. Îi tratez pe oameni pe baza acestor principii, așadar lucrurile nedrepte care Mi-au fost făcute și lucrurile urâte care Mi-au fost spuse de cei care au interacționat cu Mine se opresc la Mine – și nu merg niciun pas mai departe. Ce înseamnă că nu merg niciun pas mai departe? Înseamnă că, indiferent cine a spus lucruri urâte despre Mine, M-a hărțuit, M-a insultat sau M-a rănit, nu am menționat niciodată acest lucru nimănui, cu atât mai puțin M-am răzbunat pe acea persoană. Unii oameni spun: „Au trecut mulți ani de atunci – oare ai uitat de acești oameni?” În viața cuiva, vor exista mereu unele lucruri care lasă o impresie profundă și nu pot fi niciodată uitate. Nu se pune problema că am uitat aceste lucruri, nici că nu le pot simți, cu atât mai puțin că nu le înțeleg. Sunt capabil să nu nutresc resentimente și să nu Mă răzbun deoarece inima Mea este lipsită de lucruri precum resentimentele și răzbunarea; acesta a devenit principiul Meu privind modul în care îi tratez pe oameni. Un aspect al acestui principiu este tratarea corectă a tuturor. Soarta tuturor oamenilor este în mâinile lui Dumnezeu. Finalul și destinația tuturor sunt legate de ceea ce au făcut, de manifestările lor, de atitudinea lor față de adevăr și față de Dumnezeu și de calea pe care merg; sunt determinate de acești factori. Ce Mi-a făcut cineva nu este un standard sau un factor pentru evaluarea finalului și a destinației sale. Prin urmare, când vine vorba de faptul că nu Mă răzbun, cel mai important aspect este că am principiile Mele privind modul în care tratez tot felul de oameni. Dacă M-ai rănit, Mi-ai făcut rău, M-ai înșelat sau chiar M-ai insultat ori M-ai blestemat, nu voi recurge la răzbunare împotriva ta, deoarece răzbunarea nu este principiul Meu privind modul în care îi tratez pe oameni, nici nu este principiul pe care Dumnezeu îl transmite oamenilor privind modul de tratare a altora. Prin urmare, înainte de a le spune oamenilor principiile privind modul de tratare a altora, Dumnezeu are și propriile principii privind modul în care îi tratează pe oameni. În cuvintele Sale și în toate principiile pe care Dumnezeu le transmite oamenilor, nu există niciun principiu precum răzbunarea pe alții. Ați spune că acesta este cazul? (Da.) Sunt principiile pe baza cărora Mă ocup de tot felul de chestiuni și tratez tot felul de oameni în conflict cu adevărurile-principii despre care am avut părtășie de-a lungul anilor? (Nu.)

Dumnezeu întrupat este capabil să nu Se răzbune în umanitatea Sa normală – le este ușor oamenilor corupți să procedeze la fel? (Nu.) De ce nu le este ușor? (Când interacționează cu alții, oamenii corupți se bazează în principal pe firile lor corupte și pe impetuozitatea lor, așa că sunt destul de predispuși să se răzbune pe alții.) Oamenii corupți au o fire feroce, așa că nu se pot abține de la răzbunare. Ei știu care sunt principiile privind modul de tratare a altora pe care Dumnezeu le spune oamenilor, dar nu le pot respecta, deoarece au o fire feroce. Chiar dacă nu ai nicio intenție de a-i răni atunci când vorbești, dacă nu ai grijă și spui un singur lucru care-i rănește, se vor înfuria din cauză că sunt umiliți și vor dori să se răzbune pe tine. În plus, vor încerca să facă un mare caz din asta pentru a te ataca; te vor defăima și calomnia pe la spatele tău și te vor vorbi de rău altora, spunând cât de ambițios și de prefăcut ești, deși nu este deloc așa în realitate. Doar ai spus ceva neintenționat care i-a rănit; nu ai avut nicio răutate, însă ei se pot răzbuna pe tine. Vezi, nu este înfricoșătoare firea feroce a unor astfel de oameni? (Ba da.) Unii oameni, pentru a se răzbuna pe alții, pot să fie irezonabili, să se comporte nerușinat și chiar să facă crize de nervi și scandal; acest lucru nu este în concordanță cu principiile. Oamenii corupți se comportă adesea în felul acesta, nu-i așa? Cum Mă comport Eu când Mă confrunt cu perspectiva răzbunării? Indiferent cum Mă tratează alții, nu Mă răzbun pe ei, nici nu Mă comport nerușinat. Indiferent de moment, principiile Mele privind conduita personală nu se pot schimba. Trebuie să fiu rezonabil și să Mă port și să fac lucrurile în sfera raționalității umanității. Nu pot recurge la metode lipsite de umanitate pentru a Mă răzbuna pe tine doar pentru că ești irațional și nu ai umanitate; acest lucru ar fi inadecvat. Trebuie să-Mi respect sarcina și să-Mi respect principiile privind conduita personală. Nu-Mi voi abandona principiile privind conduita personală doar pentru că nu ai umanitate și nu te comporți așa cum ar trebui să se comporte un om. Voi continua să Mă port așa cum se cuvine; principiile Mele privind conduita personală rămân neschimbate. Exact așa M-am comportat acasă. Când venea vorba de lucruri precum spălatul vaselor, făcutul ordinii în casă și curățenie, indiferent ce scandal făceau ceilalți sau cât de irezonabili erau, Eu făceam totuși ceea ce trebuia să fac și nu M-am răzbunat niciodată pe nimeni fiindcă primisem un tratament nedrept. În cele din urmă, ce titlu Mi-au dat părinții? Au spus că am un suflet nobil. Îmi amintesc clar aceste cuvinte până în ziua de astăzi. Acesta este principiul Meu privind tratarea oamenilor și rămâne neschimbat până în ziua de astăzi. Nu doar că M-am comportat așa acasă, dar acest principiu nu s-a schimbat nici mai târziu, când am mers la diverse biserici și am intrat în contact cu frați și surori. Spuneți-Mi, este acesta determinat de umanitatea-esență? (Da.) Puteți reuși așa ceva? (Nu.) Este dificil, nu-i așa? Nu ai putea reuși așa ceva nici dacă te-ai epuiza încercând. Oamenii vor doar să se lupte pentru mândria lor și să-și argumenteze cauza, dar uită limitele și principiile privind conduita personală. Nimeni nu a respectat vreodată limitele și principiile privind conduita personală. De ce nu le respectă nimeni? Pentru că viața dinlăuntrul oamenilor este lipsită de umanitate normală și de principii. Viața oamenilor constă din firile lor corupte, care vin de la Satana. Indiferent ce faci, principiul care te guvernează și îți îndrumă comportamentul provine mereu din firile corupte. Indiferent ce raționament folosești sau care este baza acțiunilor tale, totul provine din firile corupte. Prin urmare, oamenilor corupți le este prea greu să interacționeze cu alții conform principiilor. Vezi, nu sună foarte obișnuit aceste lucruri din viață despre care vorbesc? Dar a acționa așa în rândul omenirii corupte este caracterizat drept a avea un suflet nobil. Această calitate de a avea un suflet nobil este ceva ce majoritatea oamenilor nici măcar nu au și nu pot atinge, cu atât mai puțin față de care pot arăta vreo deferență. Sunt prea departe de a fi capabili să interacționeze cu alții conform principiilor, deoarece aceste lucruri pur și simplu nu sunt prezente în umanitatea coruptă. Nu este vorba că oamenii nu pot respecta principiile, ci, mai degrabă, că nu au principii. Indiferent ce spui sau ce faci și indiferent cu ce te confrunți, firile tale corupte sunt dezvăluite. Preferințele tale personale, sentimentele, interesele, vanitatea și mândria, setea de faimă, câștig și statut, ambițiile și dorințele tale și chiar dorința ta de a te răzbuna și de a-i chinui pe oameni, toate acestea ies la iveală. Aceste lucruri pun stăpânire pe ceea ce spui și ceea ce faci și le guvernează, arătând că inima ta este pe deplin ocupată de aceste firi corupte. Astfel, când suferi o pierdere, nu-ți poți înghiți furia; insiști să te lupți pentru a vedea cine iese câștigător înainte de a renunța. Ce se întâmplă în cele din urmă? Ca să-ți recâștigi mândria, să-ți recapeți demnitatea și să-ți protejezi propriile interese, vei încălca de îndată limitele conștiinței, vei concura și te vei lupta frenetic cu cealaltă parte și chiar te vei răzbuna fără scrupule, coborând la un nivel oricât de jos. Și când te răzbuni, o înjuri pe cealaltă persoană până când vezi roșu în fața ochilor. Cu cât o înjuri mai mult, cu atât simți mai puțin că ți se potolește ura; cu cât o înjuri mai mult, cu atât furia ta devine mai mare; cu cât o înjuri mai mult, cu atât ura ta devine mai profundă și apoi vine momentul să vă luați la bătaie. Odată ce izbucnește o confruntare fizică, ia naștere dușmănia; situația devine ireparabilă, fără vreo modalitate de a da înapoi. Așadar, răzbunarea este practic domeniul exclusiv al omenirii corupte. Faptul că te poți răzbuna dovedește că rațiunea și conștiința nu au niciun control asupra ta. Mai mult, unii dintre voi pur și simplu nu au conștiință și rațiune. Astfel, când te confrunți cu o situație, atât timp cât cealaltă persoană îți prejudiciază interesele sau îți rănește mândria, nu doar că nu ești capabil să o tratezi conform principiilor, dar te și răzbuni fără scrupule, încălcând de îndată limitele conștiinței și ale moralității pentru a face asta, crezând chiar că răzbunarea ta este perfect justificată. Înlocuiești în permanență adevărurile-principii și principiile privind conduita personală cu fapte rele. Trăiești chipul și arătarea unui diavol, însă tot simți că ai câștigat și ai căpătat un avantaj. De fapt, cum privește Dumnezeu acest lucru? Ce fel de comportament și ce mod de a te purta sunt lucruri pozitive în ochii lui Dumnezeu și sunt recunoscute de El? Acesta este cel mai important lucru, este esențial. La suprafață, întrucât unii oameni sunt foarte perspicace, sunt elocvenți, știu cum să-și apere vanitatea și mândria, cum să găsească ocazii de a se răzbuna pe oameni, cum să facă scandal și să se comporte nerușinat, aceștia nu suferă niciodată pierderi, indiferent ce situație întâmpină, și se pot bucura de confort și tihnă, nefiind nevoiți să îndure vreo durere. Pot să riposteze împotriva oricui îi provoacă sau îi rănește, câștigând atât prestigiu exterior, cât și beneficii concrete, nepermițând vreodată ca mândria lor să încaseze o lovitură. Cu toate acestea, nu vor accepta niciodată adevărul, nu-i vor trata pe oameni conform principiilor și pot chiar să facă lucruri care încalcă limitele conștiinței și ale moralității. A te răzbuna și a-i răni pe oameni pentru a-ți proteja mândria și interesele proprii – în ochii lui Dumnezeu, toate acestea sunt fapte rele. Poate că ți-ai protejat vanitatea și mândria și ți-ai păstrat interesele trupești, dar nu te-ai purtat și nu i-ai tratat niciodată pe oameni conform principiilor transmise de Dumnezeu. Așadar, cum privește Dumnezeu acest lucru? Nu ai câștigat niciodată aprobarea lui Dumnezeu înaintea Sa. Ești prea viclean și prea intrigant. Concurezi pentru prestigiu exterior, beneficii concrete și interese personale și te lupți pentru mândria ta. De dragul de a-ți proteja vanitatea și mândria, nu iei niciodată în serios principiile privind conduita personală pe care ți le transmite Dumnezeu și nu le respecți niciodată. Prin urmare, deși interesele trupești ale unor oameni nu par să fi suferit vreo pierdere și pare că aceștia duc o viață deosebit de încununată de succes, minunată și respectabilă, nu au nici cea mai mică fărâmă din adevărul dătător de viață al cuvintelor lui Dumnezeu; nu l-au dobândit. De asemenea, nu au capacitatea de a pricepe lucrurile; nu le pot pricepe și nu le înțeleg. Nu înseamnă asta că viața lor suferă o pierdere? (Ba da.) Nu au dobândit adevărul, viața lor a suferit o pierdere și Dumnezeu nu-i binecuvântează, dar ei tot simt că sunt destul de deștepți și că nu au suferit nicio pierdere. Oamenii de acest fel sunt cei mai proști!

Prin intermediul principiilor pe baza cărora Dumnezeu întrupat îi tratează pe oameni, înțelegeți puțin mai bine cum Mă port în viața de zi cu zi? (Da.) Atunci, vă sunt puțin mai clare și principiile pe care ar trebui să le respectați în felul în care îi tratați pe oameni? (Da.) Chiar dacă unii oameni cred că ești slab, laș și ușor de intimidat și simți că gândesc astfel – și așa te și tratează – tot ar trebui să respecți principiul de a-i trata corect pe oameni. Dacă ești în stare să-i ajuți, ar trebui să ai părtășie despre adevăr pentru a-i ajuta; dacă nu sunt oameni care acceptă adevărul sau care iubesc lucrurile pozitive, tot ar trebui să-i tratezi corect, conform principiilor. Vorbind într-un sens mai holistic, cred în permanență cu tărie că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și asupra sorții tuturor oamenilor. Sunt sigur în inima Mea că soarta omenirii, soarta fiecărei persoane în parte, este în mâinile lui Dumnezeu, că nimeni nu poate scăpa de suveranitatea și orchestrarea lui Dumnezeu și nimeni nu poate scăpa de scrutarea ochilor Săi. Privind dintr-o perspectivă mai restrânsă, casa lui Dumnezeu este un loc unde cuvintele lui Dumnezeu dețin puterea și unde adevărul deține puterea. Mai exact, casa lui Dumnezeu are decrete administrative, biserica are reglementări și există rânduieli de lucru în fiecare perioadă. Când vine vorba de modul în care casa lui Dumnezeu tratează tot felul de oameni, aceasta îi va trata, în cea mai mare măsură posibilă, conform adevărurilor-principii, nelăsând să se strecoare nici măcar o singură persoană care s-ar cuveni să fie îndepărtată sau tratată. Antihriștii, oamenii răi și neîncrezătorii, precum și cei care nu iubesc adevărul, cei cu o umanitate slabă și cei care nu urmăresc adevărul, toți aceștia sunt ținte ale eliminării în ochii lui Dumnezeu. Mai devreme sau mai târziu, acești oameni vor fi eliminați și îndepărtați, în timp ce aceia care urmăresc realmente adevărul sau care sunt măcar dispuși să muncească pentru Dumnezeu și au o umanitate acceptabilă vor continua să-și facă datoria de ființe create în casa lui Dumnezeu. În ceea ce privește lumea umană, aceasta este supusă suveranității lui Dumnezeu; în privința bisericii, casa lui Dumnezeu are reglementări administrative și adevăruri-principii. Așadar, în ceea ce privește modul în care ar trebui tratați alți oameni, acestea sunt cele două principii care trebuie respectate. Îți este clar acest aspect? (Da.) Când vine vorba de a intra în contact și a interacționa în viață cu anumiți oameni, dacă întâmpin unele situații neplăcute sau dacă cineva spune lucruri incompatibile cu punctele Mele de vedere, voi trata și acest lucru în mod corect. Dacă mai târziu voi cugeta la cele spuse de tine, voi reflecta asupra lor și le voi verifica și voi stabili că sunt corecte, atunci le voi accepta; dacă spusele tale sunt greșite, te voi trata tot conform principiilor. Dacă există fricțiuni, conflicte sau neplăceri în procesul de interacționare cu tine și acest lucru implică adevărul, lucrarea bisericii sau firile tale corupte, voi avea părtășie cu tine dacă se ivește ocazia, astfel încât să poți înțelege adevărul și să vezi clar problemele care există înlăuntrul tău. Dacă această ocazie nu se ivește niciodată sau nu este nevoie să am părtășie cu tine despre acest subiect, poți căuta pe cont propriu dacă ești dispus să faci asta. Dacă firea ta este destul de arogantă sau dacă vorbești insolent în fața Mea și Îmi aduci un afront, fii sigur că te voi trata conform principiilor. Categoric nu te voi emonda doar pentru că Îmi aduci un afront sau Mi-ai adus un afront în trecut; nu aș face așa ceva. Dacă Mi-ai adus un afront, trebuie să văd dacă a fost intenționat sau neintenționat. Dacă a fost neintenționat, atunci voi trata situația ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată. Voi presupune pur și simplu că ai fost nesăbuit, lipsit de raționalitate și ai vorbit fără să gândești – după ce ai vorbit, nu ai știut care a fost natura cuvintelor tale și nu ai știut ce ai spus; au fost doar niște prostii. Totuși, dacă a fost intenționat, atunci trebuie să am părtășie și să discut despre această chestiune cu toată lumea, pentru a vedea dacă gândești și te comporți așa doar cu Mine sau dacă ești ostil față de mulți oameni, față de biserică și față de casa lui Dumnezeu; trebuie să înțeleg care este situația specifică. Dacă ești ostil doar față de Mine, atunci te voi observa; îți voi da mai întâi o ocazie să te căiești și, de asemenea, voi analiza ce fel de persoană ești cu adevărat. Dacă, pe lângă faptul că ești ostil față de Mine, ești ostil și față de casa lui Dumnezeu, de biserică și de toți frații și toate surorile, dorind mereu să vezi casa lui Dumnezeu făcându-se de râs și dorind mereu să Mă vezi pe Mine făcându-Mă de râs; dacă aplauzi și ovaționezi când marele balaur roșu și lumea religioasă inventează zvonuri nefondate despre Mine și chiar le răspândești printre frați și surori, calomniindu-Mă în mod intenționat și inducându-i în eroare pe frați și surori, atunci voi acționa tot conform principiilor. Nu Mă voi răzbuna pe tine; Mă voi ocupa de tine conform decretelor administrative ale casei lui Dumnezeu, ceea ce este corect și rezonabil. Îi voi pune pe conducători și lucrători să caute în decretele administrative, îl voi pune pe omul folosit de Duhul Sfânt să discearnă și să gestioneze această chestiune și voi lăsa în seama bisericii și a casei lui Dumnezeu felul în care este gestionată în cele din urmă chestiunea. Fac lucrurile conform principiilor; fii sigur că îi tratez pe oameni cu o corectitudine absolută. Dacă cineva este o persoană bună, care crede cu adevărat în Dumnezeu și urmărește adevărul, cu siguranță va rămâne în casa lui Dumnezeu. Dar dacă cineva este o persoană rea, care este ostilă față de casa lui Dumnezeu și față de Dumnezeu, care este a Satanei și este un demon rău, casa lui Dumnezeu categoric nu va lăsa o astfel de persoană să scape. Înțelegeți? (Da.) Dacă faci parte din categoria antihriștilor, a oamenilor răi, a demonilor răi sau a slujitorilor Satanei, atunci voi acționa tot conform principiilor în felul în care te voi trata; nu te voi nedreptăți. Trebuie să înțeleg dacă Mi-ai adus un afront în mod neintenționat sau dacă ai pur și simplu opinii și păreri negative despre Mine personal – dacă Mă desconsideri și Îmi aduci în mod repetat afronturi, spunând lucruri lipsite de respect, din cauză că am o înfățișare banală, obișnuită și normală, nu sunt impunător, nu am o origine prestigioasă, provin dintr-un mediu umil și sunt o persoană obișnuită sau din cauză că ai gânduri rele și ostilitate față de întreaga biserică și de casa lui Dumnezeu. Trebuie să aflu despre tine. După ce Îmi aduci un afront, trebuie să văd care este atitudinea ta din culise față de biserică, față de frați și surori, față de datoria ta și față de diversele elemente ale lucrării casei lui Dumnezeu. Odată ce te înțeleg exact, Mă voi ocupa de tine conform principiilor. Categoric nu te voi nedreptăți; chiar dacă ești îndepărtat, nu înseamnă că ești nedreptățit. Casa lui Dumnezeu va fi întru totul precisă în tratarea ta. Dar înainte de a Mă ocupa de tine, categoric nu voi spune în mod subiectiv, de unul singur: „Înlăturați-l din biserică!” Nu voi face în niciun caz asta. Urmez procedurile casei lui Dumnezeu pentru a afla, a investiga, a trata și a rezolva această chestiune, făcându-i în cele din urmă pe toți să recunoască faptul că a fost tratată în concordanță cu principiile. Puteți să vă uitați la cei care au fost demiși din îndatoririle lor, au fost tratați și îndepărtați și să vedeți dacă modul în care au fost tratați de casa lui Dumnezeu are vreo legătură cu atitudinea lor față de Mine. În plus, unii oameni cred în Dumnezeu de mai mulți ani, însă tot Îmi vorbesc ca niște non-credincioși. Simt aversiune în inima Mea când aud asta, dar nu i-am emondat direct, nici nu m-am luat vreodată de ei. Există și unii oameni care sunt tineri și impetuoși și se adresează tuturor celor cu care vorbesc cu „hei, tu”, fiind lipsiți de bună-cuviință și dând impresia că nu au deprins niciodată bunele maniere. Nu am emondat nici astfel de oameni; nu am făcut niciodată așa ceva. Pe scurt, indiferent de cât timp credeți în Dumnezeu, dacă aveți vreo bază, cum este umanitatea voastră, ce datorie faceți sau dacă v-am întâlnit o singură dată ori am interacționat cu voi de multe ori, pricep mai mult sau mai puțin și am o anumită opinie despre natura-esență pe care o aveți, iar pentru anumiți indivizi am chiar și o caracterizare a lor. Faptul că pricep natura-esență pe care o are cineva și am o anumită opinie despre aceasta nu are legătură cu finalul acelei persoane, dar faptul că am o caracterizare a ei are legătură. Persoana are aceste tipuri de manifestări și dezvăluiri, așadar am principii pe baza cărora o tratez și o caracterizare a ei. Deși am principii pentru oameni și îi caracterizez, M-ai văzut ocupându-Mă de cineva? Nu M-am ocupat niciodată de nimeni. Aștept suveranitatea lui Dumnezeu și rânduielile Sale. De asemenea, las aceste chestiuni în seama bisericii; biserica se va ocupa de ele conform principiilor. Ce părere aveți despre principiul Meu privind modul de tratare a oamenilor? (Se aliniază la adevărurile-principii; adică, Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și rânduiește totul.) Așa este, Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor și rânduiește totul; ar trebui ca totul să fie lăsat în seama suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu. De asemenea, aceste principii implică supunerea față de adevăr și față de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu. Nu doar că trebuie să aveți această conștientizare și această atitudine, dar trebuie și să acționați și să practicați în acest mod.

Dumnezeu întrupat are viața lui Dumnezeu și are esența divină ca viață a Sa. Înainte de orice altceva, principiile, punctele de vedere și metodele pe care le are în tot ce face El Însuși nu pot încălca adevărurile-principii. Indiferent cum sunt personalitatea și modul de exprimare ale umanității Sale normale sau printre ce fel de oameni trăiește, în primul rând, principiile pe care le urmează nu pot încălca adevărurile-principii; ele sunt compatibile cu viața lui Dumnezeu și cu esența lui Dumnezeu. Întrucât Dumnezeu întrupat vă învață cum să vă purtați, El Însuși trebuie să fie o astfel de persoană de la bun început – El vă poate învăța să fiți o astfel de persoană deoarece are o astfel de trăire și o astfel de esență. Pe baza acestui singur aspect, trupul întrupat al lui Dumnezeu are suficiente abilități și condiții pentru a vă conduce pe calea cea dreaptă a vieții umane, pentru a vă conduce pe calea mântuirii și pentru a vă aduce înaintea lui Dumnezeu, îngăduindu-vă să aveți o atitudine și o inimă supuse lui Dumnezeu. Dacă puteți practica și dobândi aceste cuvinte pe care le-am rostit și aceste predici pe care le-am ținut, atunci aceste cuvinte vă pot îngădui în mod suficient să vă eliberați de firile voastre corupte și să deveniți oameni care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău. Trupul întrupat al lui Dumnezeu trăiește în umanitatea normală și în viața reală și, cu toate că acest mod de a trăi și această formă de existență permit doar un contact limitat cu oamenii, diversele principii privind tratarea oamenilor pe care le urmează El în timp ce interacționează cu un număr limitat de oameni nu contrazic și nu intră în conflict cu principiile privind conduita personală pe care Dumnezeu i le transmite omului, ci sunt compatibile cu ele. Prin urmare, când vine vorba de dezvăluirile umanității normale sau de dezvăluirile firilor corupte ale oamenilor de tot felul, indiferent dacă acestea constituie un afront sau o insolență față de Mine personal și indiferent dacă se potrivesc personalității, preferințelor sau sentimentelor Mele de la acel moment, pot trata pe toată lumea corect. Dacă te îndoiești mereu de Mine, ești mereu precaut în privința Mea și uneltești împotriva Mea sau crezi mereu că uneltesc Eu împotriva ta, tot te pot trata corect. Indiferent ce fel de firi corupte dezvălui, fie că minți, te îndoiești de Mine, speculezi în legătură cu Mine, ești precaut în privința Mea și vrei mereu să Mă eviți sau uneltești împotriva Mea în inima ta, pot să te tratez corect. Categoric nu voi folosi metodele tale pentru a Mă răzbuna pe tine – nu voi aplica metoda „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”. Chiar dacă știu ce gândești și cum vrei să uneltești împotriva Mea și să Mă tratezi și chiar dacă văd că-Mi arunci priviri foarte neprietenoase, pot totuși să te tratez corect. Fii sigur că nu Mă voi răzbuna în niciun caz pe tine. S-ar putea să simți că, nerăzbunându-Mă pe tine, caut de fapt o ocazie de a te exploata și că uneltesc împotriva ta. Te înșeli crezând asta; speculezi în privința Mea. V-am spus deja principiile Mele privind modul de tratare a oamenilor. Mă înțelegeți acum? (Da.) Așadar, este foarte ușor să vă înțelegeți cu Mine? Consideră oamenii că este ușor să aibă de-a face cu Mine? (Dumnezeu ne tratează cu sinceritate, așa că ar trebui să fim deschiși și onești cu El.) Acest principiu este corect. Dar dacă nu poți fi deschis și onest, spune-Mi, te voi emonda și voi expune orice lucruri dezagreabile ai făcut în trecut? (Nu.) Voi avea o impresie proastă despre tine în inima Mea, gândindu-Mă că această persoană este foarte calculată, vorbește ezitant, ca și cum fiecare cuvânt ar trebui scos cu cleștele, și nu este directă cu oamenii. Dar chiar dacă am o impresie proastă despre tine în inima Mea, nu mă voi lua de tine. Dacă majoritatea oamenilor raportează că îți faci datoria destul de bine în casa lui Dumnezeu, dar firea ta este puțin înșelătoare, nu ești direct cu Mine și te dai mare și te grozăvești mereu în fața Mea, tot voi fi capabil să te tratez corect și să-ți ofer ocazii de a te schimba în timp. În niciun caz nu voi vedea ce firi corupte dezvăluiți și apoi voi spune: „Nu pot tolera nici cea mai mică greșeală. Pot să deslușesc dintr-o privire ce firi corupte ai. Dacă nu Mă crezi, voi expune ce gândești în inima ta și poți vedea dacă am dreptate.” Nu fac aceste lucruri. Tratez corect diversele manifestări ale firilor corupte ale oamenilor – inclusiv cele dezvăluite în vorbirea, comportamentul, gândurile și opiniile lor. Dacă ești o persoană care urmărește adevărul și iubește lucrurile pozitive, vei schimba treptat aceste firi corupte și aceste stări ale tale conform adevărurilor-principii. Dacă nu ești o persoană care urmărește adevărul, chiar și udarea ta cu forța ar fi inutilă; nu te vei schimba. Indiferent cât de politicos și curtenitor ești cu Mine în prezența Mea, nu are niciun rost – nu înlocuiește practicarea de către tine a adevărului sau supunerea ta față de adevăr. Indiferent dacă ești politicos sau nepoliticos în fața Mea, te voi trata corect. În trecut, au existat unii oameni care, din cauza staturii lor mici și a lipsei de înțelegere a adevărului, au dezvăluit multe firi corupte când au interacționat și au comunicat cu Mine și, de asemenea, au dat dovadă de multă răzvrătire și împotrivire. Dar, după aceea, au avut remușcări și s-au întors din drum, iar câțiva ani mai târziu, au înțeles unele adevăruri și s-au schimbat. Din întâmplare, casa lui Dumnezeu i-a promovat din nou. Când am auzit că au fost promovați, am fost destul de fericit în inima Mea. Vezi, nu port ranchiună, nu-i așa? (Nu porți.) Pot totuși să-i tratez corect. Nu spun: „Înainte, erai lipsit de respect față de Mine, nu ai ascultat nimic din ce am zis și ai făcut foarte multe lucruri care Mi-au rănit sentimentele. Acum ai fost promovat din nou. Trebuie să te informez că știu toate lucrurile pe care le-ai făcut anterior; să nu crezi că le-am uitat.” Nu fac aceste lucruri. În schimb, îi consolez, spunându-le: „Urmărește cu sârguință. Să nu ai nicio povară mentală.” Când au o statură mică și nu înțeleg adevărul, oamenii vor da dovadă cu toții de răzvrătire, deoarece trăiesc sub controlul firilor corupte, iar cei în inimile cărora adevărul nu deține puterea nu se pot controla singuri, spunând și făcând lucruri fără să vrea. Așa sunt oamenii care trăiesc după firile lor corupte. Prin urmare, să nu aveți nicio povară mentală atunci când urmăriți adevărul. Nu voi privi în niciun caz vreo persoană sau vreo rasă umană cu prejudecăți. Nu Mă uit la nivelul tău de educație sau la trecutul tău. Mă uit doar la umanitatea-esență pe care o ai și la ceea ce urmărești, precum și la atitudinea ta față de adevăr, față de Dumnezeu și față de datoria ta. Dacă ai fost cândva superficial în realizarea datoriei tale și ai cauzat unele pierderi casei lui Dumnezeu sau chiar ai comis fapte rele care au cauzat perturbări și tulburări în timp ce ți-ai făcut datoria, deși acele lucruri sunt vii în mintea Mea și sunt întipărite în memoria Mea, nu voi fi influențat sau îndrumat greșit de acele lucruri în felul în care te privesc. Voi avea o perspectivă cuprinzătoare asupra ta; te voi privi conform adevărurilor-principii, uitându-mă cum îți faci datoria, cum îți tratezi datoria acum și dacă ești încă superficial așa cum ai fost cândva. În trecut, nu ai putut proteja interesele casei lui Dumnezeu, comportându-te prea precaut și căutând să faci pe plac altora. Oare acum te-ai întors din drum și te-ai schimbat? Poți pune în practică unele adevăruri conform adevărurilor-principii? Obișnuiai să râvnești mereu la confortul trupesc; poți îndura greutăți acum? Te-ai consumat cu sinceritate? Poți căuta adevărul în timp ce-ți faci datoria? Ai puțină loialitate și sinceritate? Ai făcut progrese și te-ai schimbat față de cum erai înainte? Acestea sunt lucrurile la care Mă uit. Dacă ai fost mereu superficial, te-ai complăcut în confort și nu ai protejat interesele casei lui Dumnezeu în trecut și încă ești așa acum, atunci nu voi avea sentimente favorabile față de tine în inima Mea. Dacă ai fost așa în trecut, deși am avut o impresie proastă despre tine, sunt destul de fericit acum că te-ai schimbat. Și chiar te voi consola, spunând: „Urmărește așa de acum înainte. În trecut, statura ta era prea mică, erai tânăr și imatur și pur și simplu te-ai dezlănțuit făcând lucruri rele; toate acestea sunt lecții pentru tine. Ar trebui să urmărești adevărul pentru a-ți rezolva superficialitatea și faptele rele și atunci te vei fi schimbat cu adevărat.” Te voi consola și încuraja. Dacă ar fi acei oameni răi, ar fi invidioși pe tine și te-ar urî văzând că te-ai schimbat. Nu ar fi politicoși cu tine, spunând: „Trebuie să expun lucrurile dezagreabile pe care le-ai făcut în trecut și să le arăt oamenilor cât de hidos erai înainte. Nu presupune că nu știu despre toate astea!” Vezi, oamenilor corupți le place doar să se dea deștepți, să facă farse meschine, să-și facă simțită prezența, să expună neajunsurile oamenilor și să dezgroape trecutul dezagreabil al altora. Eu într-adevăr nu fac niciodată astfel de lucruri. Nu le spun niciodată astfel de lucruri oamenilor. Pur și simplu încerc să-i încurajez și să-i alin, astfel încât să simtă pace în inimile lor și să simtă că este bine să urmărească adevărul. Când văd că s-au schimbat puțin, trebuie să-i încurajez, spunându-le că au făcut progrese și oferindu-le întrucâtva motivație și încredere. Spuneți-Mi, acționez conform principiilor tratând oamenii în acest fel? (Da.) Acționez din naturalețe sau din impetuozitate? (Nu.) Unii oameni spun: „Oare ai o memorie slabă? Poate că nu-Ți pasă de aceste lucruri? Sau ești tolerant din fire?” Spuneți-Mi, are vreo legătură acest lucru cu personalitatea, cu toleranța sau cu memoria? (Nu.) Chiar dacă o persoană este tolerantă din fire și are o personalitate plăcută, dacă trăiește sub controlul firilor corupte, tot nu poate să-i trateze pe oameni conform principiilor sau să le ofere ocazii de a porni pe calea cea dreaptă; nu ar putea reuși asta. În cel mai bun caz, oamenii corupți vor spune: „Nu-ți voi expune neajunsurile; altfel, oamenii ar râde de mine.” Procedează așa de dragul mândriei și din cauza presiunii opiniei publice din lume, îngrijorându-se că un astfel de comportament i-ar face să pară meschini și lipsiți de mărinimie. Se abțin de la a expune neajunsurile oamenilor doar pentru a-și proteja propria mândrie, dar pot să indice niște căi corecte pentru oameni? (Nu.) Pentru majoritatea oamenilor, este deja destul de bine dacă se pot abține de la a se răzbuna – a le cere să-i ajute pe alții sau să le dorească binele este dincolo de capacitatea lor. În cel mai bun caz, aceștia simt: „Nu are nicio legătură cu mine dacă îți merge bine sau nu.” Unii oameni proclamă: „Sunt o persoană modestă și virtuoasă; nu mă pot răzbuna pe alții”, dar se gândesc în inimile lor: „Ce m-aș bucura să-ți meargă prost. Dacă îți merge bine, mă voi simți inconfortabil în sinea mea. Voi fi fericit când va veni în sfârșit ziua în care vei muri!” Cuvintele lor sunt pline de bunăvoință, dreptate și moralitate, dar inimile lor sunt sinistre și feroce. Nu spun decât lucruri care sună frumos, în timp ce inimile lor sunt mai răuvoitoare decât ale oricui. Aceasta se numește a avea o limbă mieroasă și o inimă amară ca fierea; se numește a fi ipocrit. Vezi, pot reuși oamenii corupți să-i trateze pe alții pe baza adevărurilor-principii? Oamenii corupți gândesc una și fac alta. La exterior, pentru a părea respectabili, rafinați și nobili, spun unele lucruri care sună frumos, dar nu gândesc așa în inimile lor și fac în secret lucruri care să le pună altora bețe în roate. Prin urmare, când vine vorba de modul în care non-credincioșii îi tratează pe oameni, chiar dacă nu se răzbună pe tine, nici nu-ți vor dori binele. Modul în care îi tratează pe oameni nu este în conformitate cu adevărurile-principii. Când văd că-ți merge bine, se simt inconfortabil și sunt invidioși în inimile lor; când văd că-ți merge prost, dacă au ocazia, îți vor pune sare pe rană sau chiar te vor lovi de câteva ori și abia atunci vor simți că ura lor se mai domolește. Le este destul de greu să se abțină de la a se răzbuna – le este și mai greu să reușească să fie principiali în relațiile cu oamenii; nu au o astfel de umanitate.

Dumnezeu întrupat a devenit o persoană obișnuită. În viața Sa de zi cu zi, modul în care îi tratează pe oameni este cel puțin în limitele conștiinței și ale rațiunii; categoric nu va scădea sub acest standard și poate fi doar deasupra lui. Este de la sine înțeles că Dumnezeu întrupat îi tratează pe oameni conform adevărurilor-principii. Întrucât are esența divină, El este și mai capabil să te trateze conform adevărurilor-principii și categoric nu Se va lua de tine. Este întocmai așa cum casa lui Dumnezeu tratează tot felul de oameni – demițând conducători și lucrători de toate nivelurile, ajustând atribuirea datoriei oamenilor sau demițându-i, înlăturând tot felul de oameni și așa mai departe, toate acestea se desfășoară conform principiilor, nu sunt decise pe baza preferințelor cuiva; aceste decizii sunt aprobate de majoritatea oamenilor din biserică. Așadar, adevărul deține în mod categoric puterea în casa lui Dumnezeu; este ceva adevărat. Chiar și oamenii cu umanitate normală pot face lucrurile într-un mod care se conformează standardului de conștiință al oamenilor normali și, atunci când sunt implicate adevărurile-principii, pot respecta în continuare standardele conștiinței și rațiunii oamenilor normali – cu atât mai mult este adevărat acest lucru pentru umanitatea normală purtată de Dumnezeu întrupat. În ceea ce privește chestiunile referitoare la lucrarea bisericii, îndatoririle pe care le faceți și firile voastre corupte, El este cu atât mai capabil să vă trateze conform principiilor. Când vine vorba de modul în care Eu, această persoană obișnuită și normală, interacționez și intru în contact cu voi, indiferent cum am părtășie despre adevăr sau de ce fel de probleme Mă ocup, spuneți-Mi, este această umanitate normală a Mea demnă de încrederea voastră? (Da.) Aveți nevoie să construiți o linie defensivă pentru a vă apăra împotriva Mea? (Nu.) Așadar, dați-Mi voie să vă spun ceva: când vorbești și interacționezi cu Mine, trebuie doar să fii deschis și onest. Indiferent cât de multe știu despre tine sau ce anume știu despre tine, te voi trata conform principiilor. Indiferent ce atitudine ai față de Mine, te voi trata tot conform principiilor. Poți sta liniștit; nu este nevoie să fii precaut față de Mine. Lăsând deoparte esența Mea divină și viața Mea divină, doar umanitatea-esență pe care o are această latură normală și practică a Mea, această persoană obișnuită, este ceva în care puteți avea încredere. Indiferent despre ce discutăm, nu ar trebui să ai o mentalitate complicată. Trebuie doar să fii simplu și deschis. Dacă întâmpini dificultăți, pur și simplu vorbește direct despre ele. Nu este nevoie să fii precaut față de Mine așa cum ai fi față de un străin. Dacă ești mereu precaut față de Mine, atunci îți voi spune un lucru: ești prea stupid și ești orb! Nu știi ce lucrare fac? Cu cât ești mai precaut față de Mine, cu atât vei fi mai puțin capabil să dobândești adevărul în cele din urmă. Nu înseamnă asta că te ții singur pe loc și te distrugi singur? Dacă te îndoiești mereu de trupul întrupat al lui Dumnezeu și ești mereu precaut față de acesta și, indiferent cum vorbește El și are părtășie despre adevăr, menții mereu o atitudine de scrutare, neacceptând ceea ce spune El chiar dacă recunoști că este adevărul, atunci nu doar că Duhul Sfânt nu te va lumina sau binecuvânta, dar, dimpotrivă, Dumnezeu Își va ascunde fața de tine și te va ignora. Dacă nu Mă crezi, doar încearcă și vezi dacă așa stau lucrurile. Dacă nu ai principii când interacționezi cu Mine, această persoană obișnuită cu umanitate normală, nu știi cum să interacționezi cu Mine și nu știi cum să Mă tratezi conform principiilor pe care ți le transmite Dumnezeu, atunci nu cumva L-ai trata la fel pe Dumnezeu din ceruri? (Ba da.) Dacă interacționezi cu Dumnezeu din ceruri la fel, care vor fi consecințele? (Vom fi condamnați și loviți.) Te înșeli din nou. Dumnezeu nu-i lovește în mod arbitrar pe oameni. Totuși, nu vei avea niciodată ocazia să vezi adevărata formă a lui Dumnezeu, nici nu vei fi vreodată calificat să faci asta; acesta este un fapt. Nu vei fi niciodată calificat să vezi adevărata formă a lui Dumnezeu – nu vei putea nici măcar să vezi spatele lui Dumnezeu. Ce înseamnă asta? Înseamnă că Dumnezeu nu te va recunoaște niciodată drept ființa Sa creată. Ce a însemnat faptul că Iov a văzut spatele lui Iahve? Ce a însemnat faptul că Avraam a auzit însuși glasul lui Dumnezeu vorbindu-i? (Dumnezeu i-a aprobat.) A însemnat că au fost calificați să discute cu Dumnezeu, să discute cu Dumnezeu din ceruri, cu adevărata Sa formă, cu Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a recunoscut și i-a acceptat drept ființe create. Dumnezeu i-a recunoscut drept ființe create. Dumnezeu i-a câștigat. Semnificația acestui lucru este atât de profundă! Dumnezeu a fost dispus să-i vadă și să discute cu ei. Dumnezeu a fost dispus să le îngăduie să audă sunetul glasului Său vorbind din ceruri. Dumnezeu a fost dispus să le îngăduie să vadă trupul Său spiritual, să-l manifeste pentru ei. Ce binecuvântare măreață este aceasta pentru ființele umane! Este o onoare extraordinară! Căutați acest lucru? S-ar putea să nu îndrăzniți să-l căutați, dar trebuie să aveți această dorință. Așadar, cum ar trebui să practicați pentru a realiza această dorință? În primul rând, începeți practicarea cu modul în care Îl tratați pe Dumnezeu întrupat, această persoană obișnuită și normală. Cum ar trebui să interacționezi cu El și să-L tratezi? Când Îl vezi în forma Sa tangibilă, dacă poți să interacționezi cu El în mod normal, să accepți tot ce are legătură cu El, să fii deschis și onest cu El și să nu ai bariere sau dificultăți în interacțiunea și relațiile cu El, atunci, înaintea lui Dumnezeu – cel puțin în ochii Mei – voi fi dispus să interacționez cu tine; nu voi simți repulsie față de tine. Atunci s-ar putea să ai ocazia și să fii calificat să auzi glasul lui Dumnezeu, să auzi însuși glasul lui Dumnezeu vorbind din ceruri și să vezi figura lui Dumnezeu. Desigur, în momentul de față, sunteți încă departe de acest obiectiv; doar vă ofer o cale. Dacă nu puteți trece nici măcar de acest obstacol pe care Eu, această persoană obișnuită, îl prezint, dar vrei totuși să-L vezi pe Dumnezeu din ceruri, trebuie să îți spun un lucru: slabe șanse! Aceasta este cu adevărat o speranță deșartă!

În regulă, să încheiem aici părtășia noastră de astăzi. La revedere!

14 septembrie 2024