Recent, am avut părtășie despre Dumnezeu întrupat. Acest subiect se referă la practicarea „renunțării” din cadrul temei „Cum să urmărești adevărul” și am avut părtășie despre „renunțarea la propriile noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu” în cadrul subiectului „renunțarea la barierele dintre sine și Dumnezeu și la ostilitatea față de Dumnezeu”. Am avut părtășie de mai multe ori despre acest aspect, discutând în principal despre cum să-L tratăm pe Dumnezeu întrupat. Am împărțit acest conținut în două subiecte. Puteți să-Mi spuneți care sunt acele două subiecte? (În ceea ce-L privește pe Dumnezeu întrupat, Dumnezeu ne-a dat două principii corecte de practică: primul este să nu-L comparăm cu Dumnezeul din cer, iar al doilea este să nu-L menționăm în aceeași suflare cu omenirea coruptă.) Am avut părtășie despre unele detalii ale acestor două subiecte, referindu-ne la unele manifestări ale caracterului practic și normalității lui Dumnezeu întrupat. Aceasta a inclus părtășia despre ce principii specifice observă și respectă Dumnezeu întrupat în a trăi, a exista, a Se purta și a lucra printre oameni. Părtășia despre aceste subiecte este folosită pentru a le permite oamenilor să înțeleagă și să știe ce manifestări prezintă Dumnezeu întrupat, această persoană cu o identitate specială, în timp ce trăiește printre oameni. Am avut părtășie în principal pe tema caracterului practic și a normalității lui Dumnezeu întrupat și am avut părtășie despre multe detalii specifice. Ce efect a avut asupra voastră după ce ați ascultat-o? Aveți mai puține noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu întrupat sau ați ajuns la niște noțiuni noi? (Avem mai puține noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu întrupat.) Atunci, este părtășia despre acest subiect de ajutor pentru oameni în a-L cunoaște pe Dumnezeu întrupat? (Da, este.) E destul de bine.

Părtășia noastră despre Dumnezeu întrupat se concentrează în principal asupra dezvăluirilor și practicilor specifice privind caracterul practic și normalitatea lui Dumnezeu întrupat, pentru a le oferi oamenilor o înțelegere mai concretă a lui Dumnezeu întrupat, această persoană cu o identitate specială. Așadar, vi se pare că, pe măsură ce înțelegeți mai mult caracterul practic și normalitatea lui Dumnezeu întrupat, simțiți tot mai mult că El este doar o persoană normală, nimic remarcabil, și cu cât înțelegeți mai mult caracterul practic și normalitatea lui Dumnezeu întrupat, cu atât Îi simțiți mai puțin aura divină? Aveți astfel de gânduri? (Nu. Ascultând unele dintre exemplele pe care le-a dat Dumnezeu, care vorbeau despre unele trăiri practice și dezvăluiri ale lui Dumnezeu întrupat, simt că imaginea exterioară a lui Dumnezeu este, într-adevăr, obișnuită și normală, dar dezvăluirile umanității Sale normale le depășesc cu mult pe ale noastre, ale oamenilor, fiind lucruri pe care noi nu le putem atinge. Umanitatea normală a lui Dumnezeu nu conține firi corupte, nici aroganță sau viclenie, nici mândrie sau slăbiciune umană. Deși din afară, Dumnezeu întrupat pare obișnuit și normal, I se poate vedea măreția din smerenia Sa. Așa simt eu.) De obicei, atunci când oamenii faimoși, oamenii măreți sau personalitățile importante, de succes, din rândul omenirii se prezintă sub diverse aspecte, vorbesc ei despre normalitatea lor, despre caracterul lor practic, despre cât de obișnuiți și de simpli sunt? (Nu.) Dacă un om din rândul omenirii corupte se prezintă pentru a se face cunoscut, în niciun caz nu va descrie cât de obișnuit, simplu și normal este. Dimpotrivă, prin prezentarea și descrierile sale, el va încerca să-i facă pe oameni să simtă că este deosebit de ceilalți, extraordinar, măreț și că posedă abilități supraomenești. Dacă cineva l-ar putea percepe chiar ca pe o persoană excepțională, ar fi mai fericit. Uitați-vă cum se prezintă oamenii corupți. Mai întâi, vor descrie cât de perfecți sunt, fără niciun defect sau cusur. Se vor lăuda, de asemenea, cu cât de distins este mediul lor familial, cât de nobil este statutul lor, ce calificări academice au și ce este remarcabil la înfățișarea lor. Chiar dacă au o aluniță pe față, trebuie să găsească o modalitate unică de a o descrie, spunând: „Uite, chiar și amplasarea acestei alunițe este neobișnuită; se spune că oamenilor cu alunițe în acest loc le este destinat să fie bogați sau nobili.” Când vine vorba de înfățișarea lor, vor proclama cu ostentație cât de unică este fiecare trăsătură a feței lor și ce interpretări pozitive există în fizionomie pentru fiecare trăsătură a feței lor, cum ar fi faptul că le este destinat să fie bogați sau nobili, sau că pot ajunge să fie cunoscuți și că, printre oameni, sunt mult mai importanți decât cei din jurul lor. Mai mult, le place în mod deosebit să-și etaleze înzestrările și punctele forte în anumite domenii, cât de extraordinare și deosebite sunt gândirea și ideile lor și să se laude cu ce realizări au avut în anumite grupuri, cum îi laudă, îi prețuiesc, îi invidiază și îi admiră personalitățile eminente sau ce contribuții mari au adus într-o anumită industrie și cât de mult îi apreciază șefii lor. Indiferent dacă ceea ce spun este adevărat sau nu, în fiecare aspect al modului în care se prezintă, încearcă să-i facă pe oameni să simtă că sunt deosebiți de ceilalți, că printre oameni sunt incomparabili, unici, fiindu-le superiori tuturor oamenilor obișnuiți. Se uită la toată lumea cu condescendență; îi văd pe toți ceilalți ca pe niște oameni de rând și ca pe niște simpli muritori, în timp ce numai ei sunt cei mai buni, mai nobili și mai neobișnuiți. Dacă îi întrebi despre calificările lor academice, îți vor spune că au absolvit o universitate de prestigiu, că au o diplomă de masterat sau un doctorat, când, în realitate, au urmat doar o universitate de rând. Ei nu vorbesc niciodată despre propriile defecte, cusururi, firi corupte, aspecte ale caracterului lor josnic sau despre lucrurile greșite pe care le-au făcut. Atât timp cât este vorba să se prezinte pentru a se face cunoscuți, vor încerca prin toate mijloacele să se etaleze, să se laude și să se promoveze, descriindu-se ca fiind foarte buni, extraordinari și neobișnuiți. Chiar dacă se îmbolnăvesc, vor spune că este o „boală a bogaților”, care-i face pe oameni să simtă că sunt delicați, răsfățați și deosebiți de ceilalți. Indiferent de situație, în niciun caz nu-i vor lăsa pe alții să simtă faptul că sunt doar niște persoane obișnuite, de rând. În schimb, încearcă prin toate mijloacele să-i facă să-i trateze cu respect, să-i prețuiască și să-i admire. Dacă oamenii îi pot urma și le pot acorda un loc în inimile lor, se simt și mai mulțumiți de ei înșiși. Dacă le spui că sunt obișnuiți și normali, membri ai gloatei de rând, simt că și-au pierdut complet reputația și că le-ai rănit cu adevărat mândria; este aproape ca și cum i-ar ucide. De-a lungul vieții lor, ei caută să fie unici și extraordinari. Din cauza firilor lor corupte și a unor astfel de dorințe, mulți oameni își cultivă adesea o imagine exterioară pentru a părea foarte elevați, eleganți și nobili, iar comportamentul exterior pe care și-l asumă, cuvintele și acțiunile lor le dau foarte mult aerul unei personalități mărețe. În orice grup, dacă cineva le spune: „Te-am remarcat imediat în această mulțime; din privirea ta, trăsăturile feței tale și prezența ta, pot spune că nu ești o persoană obișnuită”, devin foarte fericiți. Vor exagera această chestiune la nesfârșit și, pentru tot restul vieții, vor păstra acele cuvinte pe buze, lăudându-se peste tot: „Într-o mulțime, oamenii mă pot recunoaște dintr-o privire și pot vedea că sunt un conducător, că sunt un om mult mai important decât cei din jurul meu, nu un oarecare!” Le place în mod deosebit să fie acest tip de persoană, le place în mod deosebit să se poziționeze ca niște indivizi extraordinari, neobișnuiți, care sunt deosebiți de ceilalți și chiar unici. Mulți alții acordă o atenție specială oamenilor faimoși, oamenilor măreți și celor cu statut și poziție în societate, acordând atenție oricărei știri despre ei, cuvintele și acțiunile lor și viața lor de zi cu zi. Scopul acestei atenții nu este divertismentul, ci acela de a-i imita și a-i urma. Orice mănâncă și poartă acești oameni, orice este popular în rândul lor, ei imită. Orice subiecte discută acești oameni, discută și ei. Urmează foarte îndeaproape aceste lucruri, de teamă să nu fie excluși din întregul trend, de teamă să nu rămână în urmă și să fie disprețuiți. Ei vor doar să fie persoane remarcabile și extraordinare în mulțime și nu sunt absolut deloc dispuși să fie persoane normale, obișnuite. Unii oameni, chiar dacă au un calibru mediu, nu au puncte forte sau înzestrări și au condiții înnăscute care sunt foarte obișnuite și banale din toate punctele de vedere, tot nu sunt dispuși să fie persoane obișnuite, nu sunt dispuși să fie neînsemnați. În schimb, se prezintă ca fiind foarte elevați și eleganți sau se descriu ca fiind foarte neobișnuiți, nu niște oameni neînsemnați. Unii chiar se străduiesc să imite personalități mărețe, oameni capabili și competenți, și pe cei cu abilități deosebite. Se uită la ce fac, spun și discută acești oameni și îi imită, străduindu-se să devină personalități mărețe, extraordinare, ca ei, să nu mai fie oameni obișnuiți, oameni de rând. Prin urmare, atunci când avem părtășie despre caracterul practic și normalitatea lui Dumnezeu întrupat, unii oameni gândesc inevitabil: „Oamenii se laudă, se promovează și se mândresc cu tărie că sunt atât de deosebiți de ceilalți, atât de extraordinari și de măreți, totuși Tu Te descrii mereu ca fiind atât de normal și de practic. Nu este acest lucru puțin irațional? Nu este puțin nesăbuit? Tu Ești Hristos întrupat, cu o identitate atât de nobilă, cu o aureolă atât de mare și o coroană atât de mare pe cap. Cum poți să Te descrii ca fiind o persoană obișnuită, normală și practică? Și, de teamă că oamenii nu vor crede, chiar dai atâtea exemple pentru a dovedi cât de normal, practic și obișnuit ești. Acest lucru este în mod firesc oarecum dificil de înțeles.” Deși nu se conformează noțiunilor umane, chiar așa stau lucrurile. Exact așa sunt dezvăluirile specifice ale normalității, caracterului practic și obișnuit al lui Dumnezeu întrupat; acesta este un fapt, nu-l pot inventa. Unii oameni spun: „Nu ar trebui să menționezi măcar câteva exemple care să-i facă pe oameni să simtă că ești deosebit de ceilalți și extraordinar și că identitatea și imaginea Ta sunt deosebit de elevate și de impunătoare?” Ei bine, îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar chiar nu există astfel de exemple. De fapt, descrierile Mele despre modurile în care Mă port și acționez în viață și la muncă sunt adevăratele dezvăluiri ale lui Dumnezeu întrupat; este pur și simplu un fapt obiectiv. Așa stau lucrurile în realitate; nu există exemple care să Mă facă să par în ochii oamenilor deosebit de ceilalți, extraordinar, măreț sau ca având o imagine elevată, impunătoare. Unii oameni spun: „Nu poți să inventezi ceva? Asta ar lăsa o impresie mai bună în inimile oamenilor și nu i-ar lăsa dezamăgiți. Te descrii ca fiind atât de normal și practic, doar o persoană obișnuită; imaginea Ta nu este deloc elevată! Cine Te va mai idolatriza și Te va mai admira? Dacă oamenii nu Te admiră sau nu Te idolatrizează, mai pot avea un loc pentru Tine în inimile lor?” Eu spun că Eu chiar nu caut acest lucru. Este absolut în regulă dacă nu Mă admiri sau nu Mă idolatrizezi; Sunt destul de împăcat cu asta. Unii oameni spun: „Dacă oamenii nu Te admiră sau nu Te idolatrizează, se mai cheamă asta a-L urma pe Dumnezeu?” Fie că Mă admiri sau Mă idolatrizezi – aceste lucruri nu sunt importante; Mie chiar nu-Mi pasă de ele. Dacă nu Mă admiri sau nu Mă idolatrizezi, dar poți cugeta cu inima ta la fiecare cuvânt pe care îl rostesc, la fiecare aspect al adevărului despre care am părtășie, să le accepți ca fiind Cuvintele lui Dumnezeu și să te porți, să acționezi și să-i privești pe oameni și lucrurile pe baza acestor cuvinte, este de ajuns – Cuvintele Mele nu vor fi fost rostite în zadar. Să zicem că nu Mă admiri sau nu Mă idolatrizezi, dar cuvintele pe care le rostesc și predicile pe care le țin te aduc înaintea lui Dumnezeu, dându-ți posibilitatea să știi cum să urmărești adevărul, dându-ți posibilitatea să știi cum să acționezi conform adevărurilor-principii atunci când te confrunți cu fiecare problemă, să înveți cum să te porți și să acționezi, să înveți cum să faci datoria unei ființe create, să știi cum să fii loial lui Dumnezeu și cum să-ți faci datoria într-un mod care este conform standardului, să știi cum să te supui lui Dumnezeu, să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău și, în cele din urmă, dându-ți posibilitatea să-ți alungi firile corupte și să fii câștigat de Dumnezeu. Atunci, Cuvintele Mele nu vor fi fost rostite în zadar, iar scopul lor va fi fost atins. Cât despre Mine, este de ajuns dacă Mă puteți trata corect, tratându-Mă cinstit și rezonabil, conform principiilor. Cerințele Mele față de voi nu sunt mari. Am menționat anterior cele trei principii pentru interacțiunile noastre: fiți sinceri cu Hristos, respectați-L și ascultați de Cuvintele Lui. Este de ajuns dacă puteți practica în conformitate cu aceste trei principii. Nu am nevoie ca oamenii să Mă idolatrizeze, nici nu am nevoie de admirația sau de înalta considerație a oamenilor. Nu am nevoie ca oamenii să aibă o imagine a Mea în inimile lor. Nu Mă interesează aceste lucruri. Mulți oameni idolatrizează în mod deosebit personalități care au o imagine elevată, sunt diferiți de ceilalți, sunt extraordinar de capabili și remarcabili, crezând că Dumnezeu întrupat nu poate fi un Fiu al Omului, normal, practic și obișnuit. Cei care nu M-au întâlnit niciodată presupun, în mod firesc, că imaginea Mea este mai elevată decât cea a oamenilor obișnuiți, deosebit de impunătoare. În niciun caz nu trebuie să gândești așa. Nu sunt deloc impunător; sunt destul de mic de statură și scund. În viața de zi cu zi, Cuvintele și acțiunile Mele sunt deosebit de normale și practice. Toate aspectele vieții Mele cotidiene – cum Mă îmbrac, îmbrăcămintea, mâncarea, locuința și mijloacele de transport pe care le folosesc – sunt deosebit de obișnuite. Nu caut niciodată să fiu unic, nici nu caut vreodată să fiu de neegalat. Caut doar să fac lucrurile într-o manieră care respectă regulile, să Mă port conform rangului Meu, să-Mi fac bine lucrarea, să-Mi îndeplinesc lucrarea de slujire și să rostesc clar și pe larg ceea ce trebuie spus. Acestea sunt principiile Mele de a Mă purta și a acționa. Nu urmăresc, precum oamenii, să fiu deosebit, să fiu extraordinar și măreț, nici nu caut vreodată să fiu recunoscut dintr-o privire în mulțime. Chiar dacă nu Mă recunoști în mulțime, nu voi fi deloc trist sau supărat, nici nu voi simți vreodată că Mi-am pierdut reputația și, bineînțeles, cu siguranță nu voi spune că Mă jignești.

Când vorbesc, lucrez și interacționez cu voi, fie că am părtășie despre orice aspect al adevărului, fie că am părtășie pentru a rezolva probleme în orice aspect, fie că doar stau de vorbă despre lucruri de zi cu zi sau vorbesc despre ceva anume, Mă străduiesc întotdeauna să Mă fac înțeles de voi și, indiferent despre ce lucruri vorbesc, o fac pentru a le fi de folos oamenilor. Desigur, dacă părtășia este despre probleme care implică adevărul, atunci este și mai important ca aceasta să le dea oamenilor posibilitatea să dobândească principii pentru practicarea adevărului și să găsească căi de a rezolva acele probleme. Dacă este doar o conversație despre lucruri de zi cu zi, este și mai normal, pentru că este o nevoie a umanității normale. La ce se referă această nevoie a umanității normale? Înseamnă că uneori oamenii trebuie să comunice și să împărtășească ceea ce văd și aud în viața lor de zi cu zi. A vorbi despre lucruri de zi cu zi, a sta de vorbă și a împărtăși cu ceilalți sunt toate nevoi ale conștiinței și raționalității umanității normale. Pentru Mine, a împărtăși lucruri înseamnă mai adesea a te ajuta să înțelegi mai multe despre această lume, această societate și această omenire și, de asemenea, a-ți spune cum ar trebui să privești unele dintre lucrurile care se întâmplă în această societate și în rândul acestei omeniri, cum să înțelegi tendințele rele, cum să înțelegi diverse lucruri și cum să înțelegi diverse tipuri de oameni. Chiar și atunci când am o conversație sau vorbesc despre chestiuni cotidiene, voi discuta din când în când sau pe scurt unele probleme esențiale legate de oameni, evenimente și lucruri. Așadar, indiferent de ocazie, atunci când oamenii interacționează cu Mine, ceea ce văd, aud și pricep despre Mine este faptul că nu sunt deloc extraordinar, ci întru totul normal, practic și obișnuit. Trăind cu o astfel de înfățișare umană, Mă simt deosebit de liber și în largul Meu când trăiesc alături de oameni. Dacă tu crezi că vreo acțiune de-a mea este extraordinară și deosebită de ale celorlalți sau că vreo parte a trăsăturilor Mele faciale exterioare sau vreun alt aspect al Meu este deosebit de ale celorlalți sau mai cu seamă extraordinar, dacă gândești așa, atunci Mă voi simți foarte neliniștit și inconfortabil. Îmi displace foarte mult ca oamenii să spună astfel de lucruri și, de asemenea, îmi displace foarte mult ca oamenii să Mă privească în acest fel. În special unii oameni, când Mă întâlnesc pentru prima dată, Mă observă, scrutându-Mi privirea, trăsăturile feței, ascultând cu atenție fiecare cuvânt pe care îl folosesc și tonul vocii Mele, dorind să vadă dacă sunt atât de extraordinar și deosebit de ceilalți pe cât și-au imaginat. Eu spun că nu este nevoie de asta; nu este nevoie să Mă observi sau să Mă scrutezi. Sunt o persoană foarte obișnuită și normală. Când interacționezi cu Mine, ar trebui să fii relaxat, liber și în largul tău. Dacă observi și scrutezi mereu, cu cât vei scruta mai mult, cu atât vei obosi mai mult și cu atât vei deveni mai confuz. Dacă mă scrutezi și mă observi, voi simți din ce în ce mai multă aversiune și repulsie față de tine. Indiferent cum Mă scrutezi, dacă nu înțelegi ce spun, nu știi la ce se referă de fapt cuvintele Mele și care sunt adevărurile-principii care ar trebui înțelese aici, atunci ce rost are scrutarea ta? Scrutarea ta este și mai dezgustătoare. Odată, cineva – nu știu dacă Mă observase mult timp sau a văzut din întâmplare – a spus că a văzut o strălucire în ochii Mei aveau o pată strălucitoare și că o singură privire era de ajuns pentru a arăta că sunt Dumnezeu. Am spus: „Ce altceva ai mai văzut? Ai văzut Duhul lui Dumnezeu coborând peste Mine ca un porumbel? Ai văzut o sabie cu două tăișuri ieșind din gura Mea? Mi-ai văzut tot trupul ca un stâlp de lumină? Ai văzut un toiag de fier în mâna Mea? Spui că ai văzut o strălucire în ochii Mei, dar ceea ce spui este greșit. Biblia spune: «ochii Îi erau ca flacăra focului». Conform înțelegerii tale, ar fi trebuit să vezi cei doi ochi ai Mei ca niște flăcări pentru a percepe ceva din aura divină a lui Dumnezeu, dar ai văzut doar o strălucire, așa că asta înseamnă că Îl denigrezi pe Dumnezeu.” Spune-Mi, nu s-a făcut de râs această persoană? Nu este aceasta o manifestare a unei staturi mici? (Ba da.) Îți spun, nu trebuie să observi sau să scrutezi aceste lucruri. Este de ajuns să asculți aceste cuvinte pe care le exprim pentru ca ele să-ți dea posibilitatea să intri în adevărul-realitate și să pornești pe calea mântuirii. Dacă insiști să observi, ce probleme vor apărea? Nu numai că nu vor exista rezultate, dar nici nu vei putea să-L cunoști pe Dumnezeu câtuși de puțin, iar noțiunile tale despre Dumnezeu vor deveni din ce în ce mai de neclintit. Dumnezeul întrupat nu este deloc înrudit cu persoana lui Dumnezeu sau cu trupul adevărat al lui Dumnezeu despre care El vorbește, sau cu chipul lui Dumnezeu prorocit în Apocalipsă, sau cu chipul lui Dumnezeu pe care omenirea l-a văzut în relatările din trecut. Așadar, indiferent cum Îl observi pe Dumnezeu întrupat, El este întotdeauna normal și practic, o persoană obișnuită; El nu-ți va arăta o latură extraordinară sau care Îl diferențiază de ceilalți. Așadar, ce vreau să spun rostind aceste cuvinte? Îți spun pur și simplu că nu ar trebui să-L observi sau să-L scrutezi pe Dumnezeu întrupat. Cu cât Îl scrutezi mai mult, cu atât mai departe va fi Dumnezeu de tine. Dacă nu-L scrutezi, ci te supui în mod pur și ești capabil să accepți adevărul, Duhul Sfânt te va lumina și te va ilumina, călăuzindu-te să înțelegi adevărul. Dacă Îl observi și Îl scrutezi mereu, Duhul Sfânt te va părăsi. Odată ce te va părăsi Duhul Sfânt, va fi ca și cum vederea ți se va întuneca pe deplin și nu vei putea distinge nimic. Nu vei înțelege cuvintele lui Dumnezeu când le vei citi; când vei fi confruntat cu o situație, nu vei putea pătrunde esența ei sau să știi ce să faci, iar când vei avea părtășie cu alții, nu vei ști de unde să începi. Te vei simți atât de stânjenit și vei fi dezorientat chiar și când vei face cel mai simplu lucru pe care înainte îl puteai face. Atunci lucrurile nu vor merge deloc bine. Sunt acestea semne bune? (Nu.) Așadar, când apar aceste semne, trebuie să te oprești degrabă și să încetezi să-L mai observi și să-L mai scrutezi pe Dumnezeu. Și nu face acest lucru nici atunci când aceste semne nu apar. De ce nu ar trebui să o faci? Această cale nu duce nicăieri; această cale nu este cea pe care ar trebui să o urmezi. Calea pe care ar trebui să o urmezi în urmarea lui Dumnezeu este să accepți adevărul și să te supui lui Dumnezeu, nu să-L observi, să-L scrutezi sau să-L testezi pe Dumnezeu. Mai ales în ceea ce Îl privește pe Dumnezeu întrupat, dacă nu L-ai văzut niciodată și nu știi cum arată, este normal să-L examinezi cu atenție când Îl întâlnești pentru prima dată. După ce L-ai examinat, îți faci o impresie despre El și poți potrivi vocea Lui cu vocea care vorbește în înregistrările predicilor: „Deci așa arată Dumnezeu întrupat, aceasta este înălțimea Lui, așa Se îmbracă. El este cu adevărat normal, practic și obișnuit – totul este adevărat, exact așa cum este descris în cuvintele lui Dumnezeu.” Acest lucru este de ajuns; ajunge. Nu te mai strădui neîncetat să scrutezi această chestiune în inima ta. Apoi, ar trebui să asculți cu atenție despre ce are părtășie Dumnezeu, să cugeți la ce aspect al adevărului se referă problema despre care are părtășie Dumnezeu, să o notezi repede, apoi să folosești inima pentru a o contempla și, după ce o înțelegi, să o pui în practică. Aceasta este calea corectă de a-L trata pe Hristos (Dumnezeu întrupat). Indiferent cum am părtășie, indiferent despre ce conținut am părtășie, când este vorba de Dumnezeu întrupat, încerc mereu să vă fac să cunoașteți caracterul practic, caracterul obișnuit și normalitatea lui Dumnezeu, mai degrabă decât să-L asociați în mintea voastră, sau să-L cunoașteți ca fiind extraordinar, măreț, unic sau deosebit de ceilalți. Fiecare chestiune despre care vorbesc, fiecare exemplu pe care îl dau, este legat de acest subiect al caracterului practic, al caracterului obișnuit și al normalității lui Dumnezeu întrupat. În niciun caz nu voi inventa ceva pentru a te face să crezi în mod eronat că sunt deosebit de ceilalți, extraordinar sau măreț, că am purtarea unui conducător, mărinimia unui om măreț sau mintea deschisă și statura unui om măreț. Lasă-Mă să-ți spun, niciodată nu înțeleg ce înseamnă „statură” sau „minte deschisă” și nici nu cuget la acele aspecte sau nu pun suflet în ele. La ce cuget Eu? Cuget la subiectele despre care să am părtășie cu voi, care vă pot aduce în adevărul-realitate, ce subiecte vă pot îndemna, conduce, ajuta și îndruma, astfel încât să aveți voința și hotărârea de a suferi și de a plăti un preț și să fiți capabili să urmăriți adevărul, să vă faceți bine datoria și să obțineți mântuirea. Mă gândesc mereu despre ce subiecte să vorbesc și ce predici să țin, astfel încât oamenii să poată porni pe calea mântuirii, să-și îndeplinească datoria la nivelul standardului și să devină adevărate ființe create. Indiferent despre ce subiect vorbesc, Mă străduiesc mereu să vă ajut să deveniți ființe create care se ridică la nivelul standardului, să învățați să vă supuneți lui Dumnezeu și să ajungeți să aveți o inimă cu frică de Dumnezeu. Nu Mă gândesc niciodată ce cuvinte să spun care să vă facă să Mă tratați cu respect sau ce lucruri să fac pentru a vă face să Mă admirați, astfel încât în inimile voastre să simțiți că sunt la fel de nepătruns ca o persoană faimoasă sau măreață; nu am niciunul dintre aceste lucruri în inima Mea. Nu m-am gândit niciodată cum ar trebui să vorbesc, la maniera Mea de a vorbi, sau cum ar trebui să Mă prezint pentru a vă face să simțiți că sunt măreț, pentru a vă face să nu Mă puteți pătrunde sau atinge și pentru a vă face să păreți foarte neînsemnați și ignoranți. Nu mă gândesc niciodată la aceste lucruri în inima Mea și nu vorbesc sau acționez niciodată pentru a-Mi proteja propriul statut, propria imagine sau identitate; Pur și simplu Îmi îndeplinesc din toată inima lucrarea de slujire.

Uneori, când sunt obosit, Mă duc unde locuiesc frații și surorile, ca să Mă plimb și să vizitez împrejurimile. Uneori, Mă plimb și pe la fermă, uitându-Mă la parcelele de legume, la porci și la oi. Când văd un pisoi, îl mângâi, îl iau în brațe și vorbesc cu el. Când văd un cățeluș drăguț, îl iau și pe el în brațe. Era o cățea care fătase peste zece pui. Era atât de fericită în fața oamenilor, de parcă ar fi câștigat vreun merit. Am lăudat-o, spunând: „Acum ești mândră de tine, nu-i așa? Uite, ai fătat atâția pui, chiar ai făcut o treabă grozavă, foarte bine, bravo!” Am mângâiat-o și am îmbrățișat-o de gât. Vizitez și adăposturile pentru câini, terenurile agricole și parcelele de legume, Mă uit peste tot; este foarte frumos. Spuneți-Mi, merg acele personaje mărețe în aceste locuri murdare, urât mirositoare și dezordonate? Nu merg. Mai ales în locuri precum adăposturile de câini și cocinile de porci, cu mirosuri neplăcute – majoritatea oamenilor nu sunt dispuși să meargă acolo. Nici Mie nu-Mi plac mirosurile urâte sau neplăcute, dar un miros ușor de la un cățeluș este tolerabil. Uneori, cățeii se freacă de Mine, Mă sărută și Mă ling pe față, iar Eu îi iau în brațe. Animalele sunt foarte simple; au încredere în stăpânii lor și nu trebuie să fie în gardă, așa că se pot juca și interacționa cu ei după pofta inimii. Atât de simple sunt viețile lor. Unii oameni spun mereu că le plac câinii, animalele mici și că le pasă de ele, dar când le ceri să ia în brațe un cățeluș, nu sunt dispuși. Ei spun: „Câinii sunt murdari și urât mirositori și chiar s-ar putea să aibă viruși!” Eu zic: „Ești atât de mofturos. Nu-ți plac animalele mici? Asta nu înseamnă că-ți plac cu adevărat.” Nu sunt astfel de oameni destul de ipocriți? (Ba da.) Ei nu se consideră oameni de rând; se cred nobili, cu statut, personaje mărețe, deci cum ar putea interacționa cu aceste animale mici pe care oamenii le consideră nesemnificative? Chiar dacă le ating cu mâinile, trebuie să se spele repede pe mâini și să și le dezinfecteze; ba chiar își schimbă hainele și, când ajung acasă, fac imediat baie. Atât de departe duc ei curățenia. Spuneți-Mi, nu sunt ciudați astfel de oameni? Dacă nu-ți plac cu adevărat animalele mici, nu te preface. Odată ce oamenii văd că te prefaci, știu că ești prea ipocrit și nesincer, li se face greață la vederea ta și au o impresie proastă despre tine. Dacă nu-ți plac animalele, nu te preface și nu încerca sub nicio formă să te pui într-o lumină bună. Cu cât încerci mai mult să te pui într-o lumină bună, cu atât mai urât și mai josnic te vor considera oamenii. Este mult mai bine să fii sincer și autentic. Dacă nu poți fi sincer și autentic, asta dovedește că există o problemă cu umanitatea ta. În orice caz, normalitatea lui Dumnezeu întrupat și caracterul Lui practic sunt o realitate certă, iar caracterul Său obișnuit este, de asemenea, un fapt. Fiind în contact cu El, mulți oameni au văzut aceste lucruri și știu că sunt o realitate certă. Aceasta este realitatea certă pe care voi ar trebui cel mai mult să o înțelegeți și să o cunoașteți. O astfel de persoană obișnuită și normală este Dumnezeu întrupat, iar acest lucru contravine noțiunilor oamenilor. Dacă El ar acționa ca omenirea coruptă, lăudându-Se cu cât de deosebit este, indiferent dacă El a făcut ceva major sau minor, și încercând să Se distingă, asta ar putea corespunde noțiunilor oamenilor. Pe de o parte sunt diversele manifestări ale omenirii corupte iar pe de altă parte este Dumnezeul întrupat care, în ciuda faptului că exprimă atât de mult adevăr, încă arată manifestări la fel de normale ca ale unei persoane obișnuite – care dintre aceste tipuri de manifestări este un lucru pozitiv de care beneficiază oamenii? Care este un lucru negativ pe care oamenii îl disprețuiesc și îl resping? Puteți discerne acest lucru într-o oarecare măsură acum? (Da.) Atunci nu trebuie să intrăm în mai multe detalii; să continuăm cu subiectul de data trecută.

Data trecută, am avut părtășie despre un alt subiect legat de renunțarea la noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu întrupat: să nu-L punem pe Dumnezeu întrupat pe același plan cu omenirea coruptă, corect? (Da.) Pe acest subiect, am enumerat câteva manifestări specifice ale lui Dumnezeu întrupat în modul în care Se poartă și acționează din perspectiva umanității Sale, precum și câteva manifestări ale firii-esență pe care El o are – a nu înșela, a nu se certa, a nu se lupta, a nu unelti, a nu-i denigra pe alții, a nu riposta, a nu ademeni și așa mai departe. Dintre acestea, data trecută am avut puțin părtășie despre a nu înșela, a nu se certa și a nu se lupta. Despre ce manifestare ar trebui să avem părtășie de data aceasta? (Despre a nu unelti.) A nu unelti, la fel ca a nu înșela, a nu se certa și a nu se lupta, este, de asemenea, un principiu după care Dumnezeu întrupat, această persoană obișnuită, se poartă și acționează. Desigur, acest principiu implică și umanitatea-esență și firea pe care le are. A nu unelti este, de asemenea, o manifestare specifică a firii-esențe sau un aspect al conduitei personale a lui Dumnezeu întrupat, această persoană obișnuită. Este ușor de înțeles expresia „a nu unelti”? O înțelegeți cu toții? (Da.) Înțelegerea elementară a faptului de a nu unelti este a nu complota și a nu recurge la tactici sau la scheme viclene. Adică, atunci când intru în contact cu voi și interacționez cu voi, fie la lucru, fie în viața de zi cu zi, sunt mereu sincer și autentic. Nu recurg la tactici, nu Mă implic în uneltiri viclene și nu complotez. În schimb, vorbesc sincer, spunând orice am în inima Mea și spunându-vă lucrurile așa cum sunt. Nu uneltesc împotriva voastră și nu vă înșel. Nu voi folosi cuvinte bombastice pentru a vă câștiga încrederea și apoi pentru a vă face să fiți dispuși să vă consumați, să suferiți și să plătiți un preț. M-ați văzut făcând astfel de lucruri? (Nu.) Când vă întreb, veți spune cu siguranță că nu, dar puteți da un exemplu care să ilustreze acest lucru? Dacă fiecare dintre voi poate da un exemplu, atunci acest fapt va fi dovedit în mod irefutabil și veți avea cu adevărat o oarecare înțelegere a acestui punct – a nu unelti. De exemplu, cineva spune că în lume a învățat câteva abilități și înțelege o anumită profesie. Se întâmplă ca tocmai casa lui Dumnezeu să aibă o lucrare sau o sarcină care implică această profesie pe care a învățat-o. Vorbesc cu el, spunând: „Ai o oarecare înțelegere a acestei profesii, iar casa lui Dumnezeu tocmai se întâmplă să aibă o lucrare în acest domeniu. Poți, pe baza cunoștințelor tale profesionale și în conformitate cu regulile sau principiile din domeniul vostru, să faci bine această lucrare? Dacă ești dispus, atunci această lucrare este a ta.” Există în aceasta cuvinte de uneltire sau exploatare? Există vreun cuvânt care să ascundă un complot? (Nu.) Sunteți siguri că nu există? (Da.) Din moment ce te-ai recomandat singur și te-ai prezentat ca înțelegând această profesie și Eu am aflat despre situația ta, ți-am încredințat această lucrare. Dacă ești dispus să o faci și spui: „Accept acest lucru de la Dumnezeu; preiau această lucrare, această datorie”, adică te oferi voluntar să o faci, atunci ar trebui să o faci bine. Dacă nu ești dispus, poți să-Mi spui în față că nu vrei să faci această datorie. Te-aș forța Eu? (Nu.) Conform principiilor Mele de a-i trata pe oameni, nu te-aș forța. În niciun caz nu te voi sili, obligându-te să faci lucrurile conform voinței Mele personale. Nu te voi obliga să faci lucruri chiar dacă nu vrei și nu Mă voi purta ca și cum, pentru că am această identitate, cuvintele Mele trebuie să aibă greutate sau trebuie să fie ca ale unui împărat, definitive și imuabile. Eu îi tratez pe oameni cu toleranță; îți dau libertatea de a alege singur. Eu rânduiesc întotdeauna lucrarea pe baza nevoilor lucrării casei lui Dumnezeu. Dacă există oameni cu experiență în domeniu sau care sunt cunoscători în domeniu, care sunt dispuși să facă lucrarea și o pot face mai bine, acest lucru este, cu siguranță, minunat. Dacă nimeni nu o înțelege, atunci, cu abilitățile pe care le avem, facem cât putem, în măsura în care putem. Acesta este principiul Meu. Dacă ești desemnat să faci o anumită lucrare, dar spui: „Nu vreau să o fac. Nu-mi place să fiu exploatat de oameni sau dirijat de casa lui Dumnezeu; îmi fac propriile alegeri”, atunci, în regulă, casa lui Dumnezeu nu te va folosi. A-ți face datoria este ceva ce faci de bunăvoie și cu plăcere. Numai atunci când oamenii sunt dispuși să-și facă datoria după ce au ajuns să creadă în Dumnezeu, biserica poate să le rânduiască o lucrare. Dacă nu ești dispus să-ți faci datoria, casa lui Dumnezeu nu te va obliga și cu atât mai puțin Îmi voi folosi Eu identitatea sau statutul pentru a te obliga să faci o lucrare bisericească. Aleșii lui Dumnezeu își fac datoria și realizează lucrarea doar prin înțelegerea adevărului. Dacă oamenii nu înțeleg adevărul, casa lui Dumnezeu nu îi va obliga și nu le va cere să-și facă datoria, și cu atât mai puțin îi voi face Eu pe oameni să acționeze doar conform voinței Mele. Așadar, dacă vreau să faci ceva, o voi spune direct. În niciun caz nu voi recurge la tactici, nu voi face aluzii sau nu voi folosi un limbaj voalat pentru a te face să ghicești ce vreau să spun. Nu voi face asta. Dacă ai statura și simțul poverii pentru a face o lucrare pentru casa lui Dumnezeu, te voi întreba direct: „Ești dispus să-ți asumi această lucrare?” Sau voi spune și mai direct: „Asumă-ți această lucrare.” Vorbesc direct, totul într-un limbaj simplu. Atât timp cât ești om, poți înțelege. Nu e nevoie să-ți bați capul chibzuind și analizând ce înseamnă de fapt cuvintele Mele sau de ce le-am spus. Nu te voi face să-ți frămânți mintea pentru a pricepe înțelesul cuvintelor Mele; îți voi spune direct. Oricare ar fi sensul literal al cuvintelor Mele, acela este. Mai mult, de ce îți cer să faci această lucrare? Pentru că ești o persoană care își face datoria în casa lui Dumnezeu și ești dispus să-ți faci datoria în casa lui Dumnezeu. Atunci, ai obligația de a-ți asuma orice lucrare din casa lui Dumnezeu care îți cere să-ți aduci contribuția. Indiferent ce lucrare sau ce sarcini îți încredințez, ți le încredințez doar pentru că te consider un credincios în Dumnezeu. Ar trebui să le accepți ca fiind responsabilitatea, obligația și datoria ta; este corect să faci așa. Fie că este vorba de a-ți încredința o lucrare sau de a-ți atribui sarcini, totul este pentru a-ți îndeplini datoria de ființă creată și, de asemenea, pentru a căuta și a dobândi adevărul în timp ce îți faci datoria. Aici nu există o relație tranzacțională și nici nu te conving sau te înșel. Toate aceste cuvinte rostite și sarcini atribuite sunt pozitive și deschise; nu există secrete. Nu sunt implicate relații ce țin de bani, bunuri materiale sau interese și nici nu există vreo relație în care cineva să exploateze sau să fie exploatat. Nu este nicidecum un caz de a-ți folosi punctele forte, abilitățile sau cunoștințele profesionale în folosul casei lui Dumnezeu; casa lui Dumnezeu în niciun caz nu va profita. A-ți face datoria izvorăște în întregime din a fi pregătit și dornic; casa lui Dumnezeu nu obligă niciodată pe nimeni. Ceea ce tu, ca ființă creată, ar trebui să faci este să accepți această datorie. A-ți face această datorie este, de asemenea, calea pentru a experimenta lucrarea lui Dumnezeu și a dobândi mântuirea. Dacă, făcându-ți datoria, înveți să te supui lui Dumnezeu și dobândești adevărul, atunci vei fi primit acceptarea, amintirea și recunoașterea din partea lui Dumnezeu. Aceasta este recolta pe care ar trebui să o culegi din ceea ce ai dăruit. Prin urmare, ar trebui să accepți această lucrare ca pe datoria ta, fără nicio îndoială sau suspiciune. Orice vreau să faci, îți voi spune cu sinceritate. Îmi place să vorbesc direct. Nu este nevoie să te conving ca pe un copil de trei ani, cu ocolișuri și divagații și spunându-ți vorbe frumoase. Nu voi face asta. Dacă știi să cânți sau să dansezi și ai aceste condiții înnăscute, atunci, când ți se rânduiește să faci această datorie, ar trebui să o accepți. Dacă spui: „Pe baza condițiilor mele înnăscute, nu sunt chiar calificat pentru această datorie. Este în regulă dacă nu fac această datorie?” Este în regulă. Este libertatea ta; nu te voi obliga.

Indiferent ce vă spun sau ce vă cer să faceți, nu există nicio uneltire implicată. Când vorbesc cu conducătorii și lucrătorii, îi întreb: „Cum este viața bisericească în ultima vreme? Nou-veniții au început să trăiască viața bisericească – ce probleme mai au? Au fost rezolvate? Care sunt gândurile lor după ce au vizionat filme sau mărturii bazate pe experiență din casa lui Dumnezeu?” Unii conducători și lucrători nu pot răspunde. Ei cugetă în inimile lor: „Oare încerci să mă păcălești ca să-mi dezvălui adevărata situație? Oare verifici dacă am făcut vreo lucrare concretă? Trebuie să răspund cu grijă și să nu fiu neatent! Pot vorbi despre lucrarea care a fost făcută bine, dar dacă vreo lucrare nu a fost făcută sau nu a fost făcută bine, în niciun caz nu trebuie să o menționez. De îndată ce o voi menționa, problema va ieși la iveală!” Așadar, atunci când raportează lucrarea, ei sunt mereu reticenți să spună un cuvânt în plus și se tem foarte tare să nu expună problemele. Astfel de oameni au o gândire complexă. Când îi întreb ceva, cuvintele le stau de fapt pe vârful limbii, dar nu le rostesc direct. Trebuie să cugete și să le analizeze în mintea lor: „De ce întrebi asta? Cum pot răspunde în mod corespunzător, astfel încât, pe de o parte, să nu știi situația reală și, pe de altă parte, să fii mulțumit?” De fapt, nu selectez în minte niciunul dintre cuvintele pe care le spun. Care este starea Mea când pun întrebări? Când văd pe cineva și știu de ce lucrare este responsabil, Mă gândesc imediat la ce sarcini specifice poate face, la ce probleme este predispus să întâmpine în lucrarea sa și cu ce dificultăți s-ar putea confrunta. Gândindu-Mă la acestea, îl întreb direct: „Cum este viața bisericească în ultima vreme în bisericile de care ești responsabil? Sunt potriviți toți conducătorii și diaconii bisericii? Știu frații și surorile cum să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu? Cei mai mulți dintre ei au devoțiune spirituală? Învață imnuri și dansuri în timpul liber? Cum progresează lucrarea de evanghelizare?” Fiecare întrebare pe care o pun este directă și sinceră, fără testare sau motive ascunse. Mă gândesc doar la lucrare și la intrarea în viață a oamenilor. Indiferent cum răspunzi, nu vei fi pus la încercare și nici nu voi folosi ceva împotriva ta; nu se pune problema să te dai de gol sau să fie folosit ceva împotriva ta. Pur și simplu încerc să aflu despre lucrare, nu mă interesez în mod deliberat de situația nimănui și nici nu vizez pe cineva pentru a-l trata sau a-l demite. Biserica nu se angajează în lupte de clasă sau dispute între facțiuni – ea face lucrare concretă. Uneori, când văd frați și surori sau conducători și lucrători, vreau doar să stau de vorbă lejer și să spun câteva cuvinte din inimă și să vorbesc despre unele lucruri obișnuite. Uneori întreb și ce probleme mai există în lucrarea bisericii. Toate spusele mele sunt pe înțelesul tuturor, sunt cuvinte sincere. De exemplu, vă întreb: „Cum viața bisericească în ultima vreme? Pot frații și surorile să beneficieze de fiecare adunare? Poate trăirea vieții bisericești să ajute la rezolvarea problemelor concrete?” Unii oameni răspund: „Viața bisericească nu este bună în ultima vreme. Chiar dacă ne adunăm, nu avem mari foloase, iar problemele fundamentale nu pot fi rezolvate.” Atunci Eu întreb: „Unde este problema?” Majoritatea oamenilor nu pot răspunde. Spuneți-Mi, există vreo capcană în întrebarea Mea? Există vreun complot în spatele ei? Nicidecum. Întreb doar pentru a afla despre lucrare și a înțelege situația, astfel încât să pot avea părtășie despre adevăr cu voi și să rezolv problemele. Indiferent cum răspundeți, nu veți fi puși la încercare. Unii oameni relativ simpli pot vorbi sincer. Ei spun: „Frații și surorile tocmai au acceptat lucrarea lui Dumnezeu și încă nu au multă experiență. Nu au ce să spună în timpul adunărilor. Dacă citesc prea multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, nu le pot înțelege și, de asemenea, li se face somn și nu le pot asimila. Nu știm cum să rezolvăm asta.” Eu spun: „Asta e ușor de rezolvat. Toată lumea poate cânta mai întâi un imn, apoi poate dansa puțin, apoi poate citi câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu. Cei care au înțelegere pot vorbi despre înțelegerea lor, iar cei care au experiență pot vorbi despre experiența lor. Cei care nu au înțelegere sau experiență pot, de asemenea, să-și prezinte dificultățile concrete și să îi lase pe frații și pe surorile cu experiență să-i ajute să le rezolve. Oare nu vor fi adunările rodnice în acest fel? Cei cu statură mică pot fi și ei edificați.” Vezi, oare asta nu rezolvă problema? Când stau de vorbă cu oamenii, punând uneori câteva întrebări, unii oameni cu minți complicate cugetă: „Întrebarea Ta este destul de directă. Nu știu ce vrei să spui întrebând asta. Trebuie să fiu atent la răspunsul meu!” Eu spun, greșești. Indiferent cu cine stau de vorbă sau ce întrebări pun, scopul final este întotdeauna să descopăr și să rezolv probleme, să te asist și să te îndrum și să te ajut să rezolvi problemele. În primul rând, nu este acela de a te expune și a te face de râs. În al doilea rând, nu este acela de a testa dacă spui adevărul sau dacă ești o persoană candidă. În al treilea rând, nu este acela de a te păcăli să-ți dezvălui adevărata situație. În al patrulea rând, este și mai puțin acela de a testa dacă ești competent să faci lucrarea sau dacă poți face lucrare concretă. De fapt, indiferent cum stau de vorbă cu tine, o fac doar pentru a te ajuta și a te îndruma să-ți îndeplinești datoria, să faci bine lucrarea și să rezolvi problemele. Unii oameni se gândesc prea mult la întrebările Mele simple, temându-se foarte tare că există vreun sens ascuns. Unii chiar suspectează că uneltesc împotriva lor. Eu vreau în mod clar să te ajut să rezolvi problemele, dar tu crezi în mod eronat că uneltesc împotriva ta. Oare nu Mă nedreptățești? (Ba da.) Deci, care este problema aici? Inima omului este înșelătoare! Deși oamenii pot spune cu voce tare: „Tu ești Dumnezeu, trebuie să-Ți spun adevărul și să fiu sincer cu Tine. Te urmez, cred în Tine!”, înlăuntrul lor, ei nu gândesc așa. Oricât de obișnuite și simple ar fi întrebările Mele, ele sunt adesea interpretate într-un mod exagerat de sensibil de către oameni. Prin presupunerile lor și apoi prin scrutare, ei trec prin multe ocolișuri și par să găsească răspunsul final, dar, în realitate, acesta este departe de intenția originală a cuvintelor Mele. Este în mod clar o întrebare foarte simplă, dar ei se gândesc prea mult la ea. Nu sunt astfel de oameni exagerat de sensibili? Indiferent ce întreb, inimile lor se frământă după ce aud: „De ce întrebi asta? Cum pot răspunde într-un mod care să Te mulțumească și să nu-mi dezvăluie niciun neajuns? Ce ar trebui să spun mai întâi și ce mai apoi?” În trei sau cinci secunde, cuvintele sunt exprimate, fără nicio întârziere. Mintea lor este mai rapidă decât un computer. De ce atât de rapidă? De fapt, acest proces este deja o a doua natură pentru ei; este șiretlicul și stilul lor obișnuit în a trata oamenii și a gestiona problemele. Ei uneltesc împotriva tuturor. Așadar, oricât de simple ar fi întrebările Mele, ei le analizează în exces, crezând că am vreun motiv sau scop. Ei cugetă în inimile lor: „Dacă răspund sincer, oare nu-mi voi expune adevărata situație? Asta echivalează cu a mă vinde singur. Nu pot să Te las să afli adevărata mea situație. Deci, cum ar trebui să răspund în mod corespunzător? Cum pot să Te fac fericit și să te mulțumesc, să ai o impresie bună despre mine și să continui să mă folosești?” Uitați-vă cât de înșelători sunt acești oameni! Gândirea acestor oameni este prea complexă. Indiferent cum vorbesc cu ei, se vor îndoi și vor scruta. Pot astfel de oameni să practice adevărul? Pot fi potriviți pentru a fi folosiți de Dumnezeu? Categoric nu. Acest lucru se datorează faptului că gândirea unor astfel de oameni este prea complexă și deloc simplă; oricine este în contact cu ei pentru o perioadă lungă de timp poate vedea asta. Oamenii se pricep deosebit de bine la uneltire, dar uneltesc Eu vreodată împotriva voastră când vorbesc și comunic cu voi? (Nu.) Fie că încerc să aflu despre starea ta personală sau despre situația lucrării tale, întotdeauna fac asta pentru a te ajuta, pentru a rezolva problemele din lucrare. Chiar dacă faci greșeli și ești emondat sau demis, nu voi unelti împotriva ta și nu te voi chinui. Odată ce problema este rezolvată, s-a terminat. Casa lui Dumnezeu nu va unelti împotriva ta și nu te va chinui și cu atât mai puțin mă voi folosi de greșelile tale, voi refuza să renunț sau voi găsi modalități de a te discredita și de a-i face pe toți să te izoleze și să te respingă, făcându-te să te simți fără speranță, astfel încât să-ți dai demisia singur. În niciun caz nu voi face acest lucru. Dacă nu ești potrivit pentru a fi conducător sau lucrător, cel mult voi spune: „Calibrul tău este prea slab și îți lipsește înțelegerea spirituală. Nu ești potrivit pentru a fi conducător sau lucrător. Chiar dacă ai fi ales conducător sau lucrător, nu ai putea face lucrare concretă.” Casa lui Dumnezeu în niciun caz nu te va chinui și nu va unelti împotriva ta din această cauză.

Există principii pentru tipul de oameni pe care casa lui Dumnezeu îi promovează și îi folosește și pentru tipul de oameni pe care nu îi folosește, pentru oamenii pe care îi cultivă și pentru cei pe care nu îi cultivă; totul se bazează pe nevoile lucrării casei lui Dumnezeu. Indiferent cine este promovat și folosit, scopul este acela de a-l cultiva, astfel încât să-și poată face bine datoria și să știe cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și astfel încât să fie capabil să-și asume lucrarea și să acționeze în conformitate cu adevărurile-principii. Indiferent ce problemă se rezolvă, scopul este de a-i permite să înțeleagă mai mult din adevăr și să învețe cum să tragă învățăminte și să dobândească discernământ de la diverșii oameni, evenimente și lucruri pe care le întâlnesc. În acest fel, acestuia îi este mai ușor să pătrundă în adevărul-realitate, în toate aspectele. Nu este vorba de a te exploata pentru a presta un serviciu, cu atât mai puțin de a te exploata pentru a ocupa un post vacant din lipsă de persoane potrivite, doar pentru a te da afară atunci când apare cineva potrivit. Nu așa stau lucrurile. De fapt, acest lucru Îți oferă o oportunitate de a te instrui. Dacă urmărești adevărul, vei rămâne ferm; dacă nu urmărești adevărul, nu vei putea să rămâi ferm. Nu este nicidecum cazul ca, pentru că ești considerat neplăcut de casa lui Dumnezeu, aceasta să caute pârghii împotriva ta și o ocazie pentru a te elimina. Când casa lui Dumnezeu spune că te va cultiva și te va promova, te va cultiva cu adevărat. Ceea ce contează este cum năzuiești spre adevăr. Dacă nu accepți adevărul nici măcar în cea mai mică măsură, atunci casa lui Dumnezeu va renunța la tine și nu te va mai cultiva. Unii oameni, după o perioadă de cultivare, sunt demiși pentru că au un calibru slab și nu pot face lucrare concretă. Alții, în perioada lor de cultivare, nu acceptă adevărul nici măcar în cea mai mică măsură, acționează cu încăpățânare și perturbă și tulbură lucrarea casei lui Dumnezeu și sunt demiși. Iar alții nu urmăresc deloc adevărul, merg pe calea antihriștilor, lucrează mereu pentru faimă, câștig și statut și sunt demiși și eliminați. Toate aceste situații sunt gestionate în conformitate cu principiile casei lui Dumnezeu pentru folosirea oamenilor. Casa lui Dumnezeu va continua să îi cultive pe cei care pot accepta adevărul și năzuiesc spre el, chiar și în cazul în cazul în care comit fărădelegi, făcând unele greșeli. Dacă nu este cineva care poate accepta adevărul și nu acceptă adevărul atunci când ajunge să fie emondat, atunci ar trebui să fie demis și eliminat imediat. Unii oameni spun: „Nu e ca și cum te-ai debarasa de cineva după ce nu-ți mai este de folos? Nu înseamnă asta a-i exploata pe oameni?” Spuneți-Mi, a fost cineva vreodată demis, eliminat sau nu a mai fost cultivat de casa lui Dumnezeu pentru că nu mai avea nicio valoare de exploatat? S-a întâmplat vreodată așa ceva? (Nu.) Atunci, în ce circumstanțe casa lui Dumnezeu demite sau elimină oameni? (Casa lui Dumnezeu demite sau elimină pe cineva doar atunci când acesta nu își poate asuma lucrarea sau când provoacă perturbări și tulburări și face rău.) Nimeni nu este demis fără motiv. Unii au un calibru slab și nu pot face o lucrare reală. Unii au un anumit calibru, dar nu fac o lucrare reală și nu apără interesele casei lui Dumnezeu; nu fac lucrarea de care sunt capabili, nu sunt dispuși să se ostenească făcând lucrarea bisericii și să se preocupe de ea, nu sunt dispuși să sufere și să plătească un preț și nu sunt dispuși să ofenseze oameni. Astfel de oameni nu pot face o lucrare concretă, așa că trebuie eliminați; nu este potrivit ca ei să mai ocupe acea poziție. Nu numai că împiedică lucrarea bisericii, dar afectează și dobândirea pătrunderii în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Într-o astfel de situație, ei trebuie să aibă conștiință de sine și să demisioneze rapid, lăsându-i pe cei care pot face o lucrare concretă să preia această lucrare. Unii oameni nu fac o lucrare concretă, dar se bucură de beneficiile statutului și chiar provoacă tulburări și perturbări. Sunt mereu îngrijorați că Cel de mai sus le va descoperi problemele și îi va demite, așa că, atunci când vine momentul să raporteze despre lucrarea lor, se prefac că pun unele întrebări pentru a căuta adevărul și par deosebit de proactivi, dorind să-i facă Celui de mai sus o impresie bună și să demonstreze că sunt oameni care caută adevărul și pot face o lucrare concretă. Cel de mai sus promovează și folosește oamenii nu pe baza faptului că pot vorbi bine, că se pricep la a pune întrebări sau că sunt ageri la minte, ci mai degrabă selectează și cultivă oamenii pe baza faptului că aceștia iubesc adevărul, urmăresc adevărul și își pot face cu devotament datoria. Există și unii oameni care nu numai că nu fac o lucrare concretă și nu apără interesele casei lui Dumnezeu, ci provoacă și perturbări și tulburări și trădează interesele casei lui Dumnezeu. Rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu stipulează clar ce nu este permis să se facă și ce ar trebui să se facă, dar ei nu implementează nici măcar un punct și chiar comit cu nechibzuință fapte rele. Au existat mulți astfel de oameni și toți au fost demiși. Indiferent de situație, atunci când îi promovează pe acești oameni, casa lui Dumnezeu face acest lucru doar pentru a-i cultiva și a-i călăuzi în adevărul-realitate, sperând că pot să facă bine lucrarea bisericii și să îndeplinească îndatoririle pe care se cuvine să le îndeplinească. Chiar dacă nu știi cum să faci o anumită lucrare, pentru că ești nesăbuit și lipsit de perspicacitate sau pentru că ai un calibru slab, atât timp cât năzuiești spre adevărurile-principii, cât ai acest simț al responsabilității, cât ești dispus să faci bine această lucrare și poți apăra lucrarea bisericii, casa lui Dumnezeu Te va continua să te cultive, chiar dacă ai făcut unele lucruri nesăbuite în trecut. Unii oameni, deși au un calibru puțin cam slab, pot totuși să facă o lucrare simplă. Deși părtășia lor despre adevăr pentru a rezolva probleme nu poate da rezultate bune, ei pot apăra lucrarea bisericii. Indiferent despre ce aspect al adevărului se are părtășie la fiecare adunare, ei sunt capabili să-l accepte, să fie ascultători și supuși. Dacă vreo lucrare nu este făcută bine, ei pot învăța lecții din ea. Deși calibrul lor este puțin cam slab, inimile lor pot năzui spre adevăr. După ce lucrează o perioadă, fac progrese, iar rezultatele lor devin din ce în ce mai bune. În ochii Mei, astfel de oameni au speranța de a dobândi mântuirea. Majoritatea oamenilor cred că cei cu un calibru bun au șanse să dobândească mântuirea. În opinia Mea, nu este neapărat așa. Cheia este ca oamenii să urmărească adevărul, astfel încât să poată obține lucrarea Duhului Sfânt, să se elibereze de firile lor corupte și să dobândească mântuirea. Unii oameni au un calibru mediu, iar rezultatele datoriei lor sunt, de asemenea, medii, dar după ani de udare și aprovizionare din partea casei lui Dumnezeu, încep să pună suflet în adevăr și realmente ajung să înțeleagă unele adevăruri. Ei dobândesc, de asemenea, unele experiențe practice, pot desluși unele lucruri și pot rezolva unele probleme, făcând tot mai multe progrese în lucrarea bisericească. Acest lucru este destul de bun; astfel de oameni merită cultivați. Deși este posibil să nu fii pe deplin competent pentru această lucrare, măcar Cel de mai sus are o anumită recunoaștere pentru tine în realizarea acestei lucrări. Spune-Mi, a rândui ca oamenii să facă o datorie înseamnă a-i exploata? (Nu.) Indiferent cât de multă lucrare ești capabil să faci sau care este calibrul tău, a te promova și a te folosi nu înseamnă a te exploata. Mai degrabă, intenția este de a folosi această oportunitate pentru a te lăsa să te instruiești în a face o lucrare și de a te desăvârși urmărind adevărul și muncind din greu și asumându-ți poveri grele. Pe de o parte, acest lucru te desăvârșește pe tine personal; pe de altă parte, înfăptuiește și lucrarea casei lui Dumnezeu. Tu ai pregătit fapte bune, dar ai și făcut progrese cu privire la dobândirea intrării tale personale în viață. Cât de bun este acest lucru! Acestea sunt două rezultate bune dintr-o singură mișcare. Unii dintre cei care au fost dezvăluiți și eliminați au spus odată: „Încercați să mă exploatați pentru a presta un serviciu casei lui Dumnezeu? Nicio șansă! Nu sunt atât de prost!” Sunt chiar capabili să rostească astfel de cuvinte – cred ei cu adevărat în Dumnezeu? Înțeleg astfel de oameni adevărul? Cum să fie exploatare a rândui ca oamenii să facă o mică datorie? Dacă ești realmente cineva care înțelege adevărul, ar trebui să înțelegi intențiile Creatorului și ar trebui să îndeplinești datoria unei ființe create. Aceasta înseamnă a-ți îndeplini responsabilitatea și obligația ca om. Dacă nu ai nici măcar atâta conștiință și rațiune, ești vrednic să te numești o ființă creată? Dacă ai cu adevărat conștiință și rațiune, ar trebui să-ți tratezi datoria în mod corect. Dacă ai calibrul pentru aceasta, ar trebui să năzuiești spre adevăr. Dacă ești dispus să-ți îndeplinești îndatoririle din proprie inițiativă, casa lui Dumnezeu îți va rândui să faci o anumită lucrare, să-ți asumi o povară. Aceasta nu înseamnă că cineva uneltește împotriva ta sau te exploatează, ci că te promovează, te cultivă, te lăsă să te instruiești și te călăuzește în adevărul-realitate. Este atât de simplu. Unii oameni spun: „Sunt bătrân acum, elanul meu este insuficient și puterea mea fizică scade. Nu mai vreau să-mi asum această povară. Pot să renunț?” Eu spun că este în regulă, dar înainte de a renunța, trebuie să te gândești bine. Dacă nu o faci cu adevărat din motive fizice, ci pentru că gândurile tale personale s-au schimbat, ai unele îndoieli, ți-e teamă că vei suferi, ți-e teamă că vei obosi, ți-e teamă că, urcând mai sus, căderea va fi apoi mai grea, având mereu gândul și punctul de vedere că pe culme ești singur – atunci trebuie să fii precaut. Nu refuza această însărcinare, această datorie specială; trebuie să o iei în considerare cu atenție. Astfel de ocazii sunt puține și rare – sunt rare, nu-i așa? Poate ai insista, spunând: „Nu trebuie să mă convingi. M-am gândit la asta mult timp și m-am hotărât deja. Nu mă poți convinge; pur și simplu nu mai vreau să îndur această oboseală. Toți ceilalți au parte de tihnă, de ce să fiu eu singurul care este atât de obosit? Îmi este hărăzit să sufăr? Nu sunt dispus să îndur o asemenea greutate! Nu sunt dispus să mă las în voia sorții! Biserica nu ar trebui să uneltească împotriva mea; nu sunt sclavul bisericii și nici nu m-am vândut bisericii!” Nu ar trebui să continui cu aceste cuvinte neplăcute; spunând mai multe vei ajunge să comiți prea multe păcate și trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru cuvintele pe care le-ai rostit și pentru alegerile pe care le-ai făcut. În primul rând, Tu crezi în Dumnezeu pentru a obține binecuvântări; nu Te-ai vândut casei lui Dumnezeu. În al doilea rând, dacă ai vrea să Te vinzi casei lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu tot ar trebui să ia în considerare cu atenție dacă ai această valoare, dacă ar fi util să te cumpere. Dacă tu crezi așadar că uneltește casa lui Dumnezeu împotriva ta și vrea să te exploateze pentru a presta un serviciu, gândești greșit, deoarece standardele după care casa lui Dumnezeu examinează oamenii sunt dacă aceștia cred cu sinceritate în Dumnezeu, dacă iubesc adevărul și dacă pot să asculte de cuvintele lui Dumnezeu și să se supună Lui. Casa lui Dumnezeu selectează și cultivă oamenii pe baza acestor standarde. Dacă ai o părere atât de rea despre casa lui Dumnezeu, atunci nu ai conștiință, nici rațiune și ești complet lipsit de valoare. Pe lângă faptul că nu te va folosi pentru a-ți face datoria, casa lui Dumnezeu va trebui, de asemenea, să te elimine rapid, ca pe un neîncrezător ce ești. Dacă nu crezi cu sinceritate în Dumnezeu, ar trebui să părăsești rapid casa Lui; nu te învârti fără rost în casa lui Dumnezeu. Tu nu aparții casei lui Dumnezeu; casa lui Dumnezeu nu are nevoie de astfel de oameni. Pleacă repede.

Fie că stau de vorbă, fie că am părtășie și predic în mod formal, scopul Meu în fiecare cuvânt pe care îl rostesc, fiecare chestiune despre care vorbesc și fiecare aspect al adevărului despre care am părtășie este să vă permit să vă cunoașteți propriile stări corupte, să vă recunoașteți defectele, deficiențele, neajunsurile și dificultățile și, cel mai important, să vă cunoașteți propriile firi corupte și dezvăluirile corupției voastre în diverse contexte și medii. Odată ce vă veți cunoaște firile corupte, vă veți înțelege mai profund pe voi înșivă, vă veți cunoaște propria măsură și veți deveni puțin mai raționali. Apoi vă veți compara cu cuvintele lui Dumnezeu și veți găsi principiile și căile de practică relevante în cuvintele lui Dumnezeu pentru a vă rezolva propriile dificultăți, fie că este vorba de rezolvarea firilor corupte pe care le dezvăluiți în viața de zi cu zi sau a deficiențelor voastre de umanitate. Treptat, vă veți elibera de aceste firi corupte și de diversele gânduri și puncte de vedere satanice pe care Dumnezeu le detestă și, prin acceptarea adevărului, veți obține adevărate schimbări în opiniile voastre despre lucruri și în viața-fire pe care o aveți. Acesta este singurul mod care este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. În toate aceste cuvinte pe care le rostesc, fie că stau de vorbă cu voi în viața de zi cu zi, fie că am părtășie și predic în mod formal, fiecare cuvânt este rostit pe baza situațiilor voastre concrete. Rostesc aceste cuvinte pentru că v-am văzut nevoile. Deși faptele pe care le enumăr pot să fi trecut printr-o prelucrare simplă, aceste exemple sunt cazuri reprezentative selectate pe baza faptelor din dezvăluirile corupției voastre și a acțiunilor voastre. Folosind aceste fapte și exemple, Eu expun firile corupte și natura-esență a omenirii, astfel încât oamenii să poată reflecta asupra lor înșiși, iar acest lucru va da rezultate bune. Prin urmare, indiferent despre ce subiect am părtășie, în primul rând, nu există capcane; în al doilea rând, nu există comploturi; și în al treilea rând, nu există teste. Totul este pentru a vă permite să înțelegeți mai bine intențiile și cerințele lui Dumnezeu, să ajungeți să priviți oamenii și lucrurile și să vă purtați și să acționați în conformitate cu adevărurile-principii și, în cele din urmă, să veniți înaintea lui Dumnezeu și să aveți supunere și teamă față de El. Toate acestea sunt fapte. Așadar, atunci când comunic sau stau de vorbă cu voi despre unele chestiuni care apar în viața de zi cu zi sau mă angajez în schimburi și întrebări formale legate de lucrare, indiferent câți ani trec, când privești înapoi, vezi vreun complot sau vreo capcană în cuvintele Mele? (Nu.) Există vreo intenție de a vă exploata? Există vreo intenție de a vă șantaja? (Nu.) Sunteți siguri? (Siguri.) De exemplu, cineva este responsabil de creșterea animalelor la o fermă. Îl întreb în câte zile face o găină un ou, iar el cugetă: „Ce vrei să spui întrebând asta? Încerci să vezi dacă hrănesc bine găinile? Atunci, cum ar trebui să răspund în mod corespunzător? Dacă spun că fac un ou pe zi, acest lucru nu ar fi posibil în realitate; ar fi o minciună. Dacă spun că fac un ou la două sau trei zile, vei crede că nu am hrănit bine găinile și că nu le-am dat hrană nutritivă? Atunci cum ar trebui să răspund în mod corespunzător?” El continuă să cugete în inima lui și nu dă niciodată un răspuns. De fapt, Eu nu am nicio altă intenție întrebând acest lucru; vreau doar să obțin câteva informații despre cum au fost crescute găinile. Dar de îndată ce întreb, el interpretează prea mult și tot încearcă să ghicească ce vreau să spun întrebând asta. Spuneți-Mi, este dificil să te ocupi de astfel de oameni? Este măcar posibil să comunici normal atunci când ești în contact cu astfel de oameni? Devine imposibil de comunicat. Eu am un obicei: Îmi place mereu să mă plimb și să verific lucrurile. Uneori descopăr unele probleme. Dacă este o problemă de curățenie a mediului, atunci ar trebui să se facă ordine. Dacă este o problemă de personal, atunci ar trebui făcute ajustări. Dacă este o problemă legată de competențe profesionale, atunci ar trebui să ne consultăm și să învățăm. Când sunt descoperite probleme, acestea ar trebui corectate. Multe probleme au fost descoperite din neatenție și rezolvate în timpul discuțiilor de zi cu zi; unele probleme concrete au fost rezolvate cu ușurință. Așadar, nu este nevoie ca oamenii să fie atât de tensionați atunci când intră în contact și interacționează cu Mine. Multe probleme sunt descoperite prin contactul cu oamenii și sunt rezolvate cu ușurință. A fi în contact cu oamenii și a sta de vorbă cu ei este atât de necesar; nu este vorba doar despre a înțelege situația și a descoperi probleme, ci și despre a rezolva probleme în același timp. Nu este acesta un câștig? (Ba da.) Când stau de vorbă cu oamenii, unii vorbesc sincer, în timp ce alții gândesc în moduri foarte complicate și nu îndrăznesc să vorbească sincer, întrebându-se mereu dacă am în cuvintele Mele sensuri ascunse sau dacă încerc să uneltesc împotriva cuiva. Așadar, de îndată ce îi întreb ceva, devin tensionați și încep să transpire pe frunte. Eu spun: „Nu este cald, de ce transpiri?” Ei spun: „Poate că Tu nu simți căldura, dar eu o simt! Ceea ce ai spus m-a speriat atât de tare, încât inima aproape mi-a sărit din piept. Acum îmi transpiră palmele și tălpile, inima îmi bate cu putere și nu știu ce să fac.” Eu spun: „Nu trebuie să fii tensionat. Vorbesc în mod relaxat, doar stau de vorbă. Dacă există cu adevărat o problemă, o vom rezolva. Nu mă considera atât de înfricoșător, de parcă descoperirea vreunei probleme ar însemna că îți voi executa întreaga familie extinsă. Eu nu «rezolv» oameni; rezolv probleme. Rezolvarea problemelor este esențială.” Ce fel de credință ar trebui să ai? Pe de o parte, Eu acționez categoric în conformitate cu principiile, în mod absolut just. Nu voi acționa pe baza emoțiilor, a voinței proprii sau în mod arbitrar: nu te voi considera neplăcut, apoi să-ți găsesc cusur, să te cicălesc sau să-ți caut defecte, iar apoi să te dau afară și să găsesc pe cineva care Îmi este pe plac pentru a face lucrarea. Pe de altă parte, Mă ocup de fiecare pe baza situației concrete și a problemei concrete; există principii. Oamenilor li se permite să facă greșeli, li se permite să fie nesăbuiți, slabi și negativi. Dar un lucru nu este permis: dacă ești problematic și perturbi și tulburi intenționat lucrarea bisericii, atunci ar trebui să reflectezi asupra ta însuți. Dacă nu aperi interesele casei lui Dumnezeu, dacă trădezi mereu interesele casei lui Dumnezeu, atunci biserica nu are nevoie de tine pentru a-ți face datoria; casa lui Dumnezeu va trebui să găsească o persoană potrivită pentru a te înlocui. Asta înseamnă a acționa în conformitate cu principiile. Modul în care rezolv problemele, cum gestionez chestiunile, cum Mă ocup de oameni – totul se face în conformitate cu principiile. Nu trebuie să-ți faci griji că voi lua măsuri împotriva ta dacă descopăr vreo problemă la tine; depinde de ce problemă este, iar situația va fi gestionată în funcție de natura problemei. Dacă natura problemei tale nu este foarte gravă, dacă nu ai cauzat-o intenționat, ci dintr-o scăpare de moment sau din nesăbuință, atunci va fi rezolvată prin părtășie despre adevăr. Învață lecția și nu mai face aceeași greșeală. Uneori este din cauză că oamenilor le lipsesc cunoștințele și experiența și nu înțeleg anumite competențe profesionale; în acest caz, deprinde rapid competențele profesionale și nu fi leneș. Dar dacă este un lucru făcut cu bună știință și intenționat, dacă nu ești dispus să faci această datorie și chiar deteriorezi intenționat bunurile casei lui Dumnezeu, atunci acest lucru ar trebui tratat cu seriozitate. Cei care ar trebui să fie demiși vor fi demiși, iar cei care ar trebui să fie expediați vor fi expediați; nu are rost să-ți fie frică. Dacă voi aveți această credință, atunci, când Eu voi vorbi și voi gestiona diferite chestiuni cu voi, vă veți simți mult mai în largul vostru. Când vorbesc cu tine sau discut despre lucrare sau chestiuni profesionale, ar trebui să știi să te relaxezi, să știi că Dumnezeu nu va unelti împotriva nimănui și nici nu va unelti împotriva ta; poți fi liniștit. Dacă îți lipsește până și această credință, dacă nu crezi că Dumnezeu este bun și drept, atunci, când spui că tu crezi în Dumnezeu, că Îl urmezi pe Dumnezeu întrupat, că Îl urmezi pe Hristos – unde este credința ta? Cum poți reuși să fii sincer cu El? Dacă la fiecare pas te păzești de El, speculezi în legătură cu El, ești suspicios față de El și Îl scrutezi, atunci nu ai o credință adevărată în El. Dacă nu ai încredere adevărată, nici credință adevărată în această persoană, atunci în ce măsură poți crede în cuvintele Mele? Există vreo afirmație pe care o poți crede cu adevărat, pe care o poți accepta cu adevărat? Aproape că nu există niciuna, nu-i așa? (Așa e.)

Odată, M-am dus la o biserică să văd cum stau lucrurile. Când am intrat în încăpere, i-am salutat mai întâi pe toți. Au venit niște oameni, Mi-au oferit imediat un scaun pe care să stau și apoi au spus că discută despre ceva. În timp ce vorbeau, Mi-am dat brusc seama că doar cu câteva clipe mai devreme erau patru sau cinci persoane în încăpere, dar acum mai rămăseseră doar două. M-am gândit că poate s-au întors în camerele lor să se pieptene și să se aranjeze și că vor ieși în scurt timp, dar am stat acolo destul de mult timp și nu au mai ieșit. Am înțeles atunci: nu M-au primit cu bucurie; venisem într-un moment nepotrivit. Eram un oaspete neinvitat. Sosirea Mea i-a făcut să se simtă constrânși și stingheriți. S-au gândit: „Vizita Ta are vreun scop?” Se temeau să nu cadă într-o capcană, să nu fie păcăliți, se temeau de vreun complot, așa că au refuzat să Mă întâlnească față în față și să comunice sau să interacționeze cu Mine. Nu este o exagerare, nici nu am adăugat vreo înfloritură. Nu spun o poveste – acest lucru chiar s-a întâmplat. Poate că abia când am deschis ușa și am plecat au răsuflat în cele din urmă ușurați, spunând: „În sfârșit a plecat! Of, m-a speriat de moarte!” M-am gândit în sinea Mea: chiar am un „farmec” atât de mare, încât pot speria oamenii în această măsură? Spuneți-Mi, ce problemă indică faptul că oamenii prezintă aceste manifestări? Chiar nu am văzut niciodată oameni care să creadă în Dumnezeu în acest mod. Indivizilor de acest fel le place să trăiască în colțuri întunecate; nu le place să trăiască în lumină, nici să trăiască într-un mod deschis și transparent. Spuneți-Mi, când intru în contact cu voi, vă simțiți stânjeniți și neliniștiți, nedorind să comunicați cu Mine? Sau sunteți dispuși să intrați în contact cu Mine, dorind să dobândiți întrucâtva adevărul și nu vă deranjează chiar dacă deveniți puțin neliniștiți? Care este starea voastră de spirit? (Deși ne simțim puțin neliniștiți, este în regulă atât timp cât putem să înțelegem adevărul și să obținem un oarecare beneficiu.) Cei mai mulți oameni, după ce intră în contact cu Mine și comunică cu Mine timp de două sau trei ore, consideră că multe cuvinte din părtășia Mea sunt foarte importante, sunt lucruri pe care nu le-au mai auzit niciodată, prin urmare simt că a fost incredibil de valoros să asculte aceste cuvinte în acea zi, devenind deosebit de dispuși să-Mi asculte părtășia. Dacă ocazional stau la povești, se simt puțin dezamăgiți și sunt mulțumiți doar dacă pot să câștige ceva din cuvintele Mele. Pentru astfel de oameni, sunt dispus să am părtășie despre unele adevăruri, integrând chestiuni din viața reală, astfel încât să poată beneficia toată lumea. Când Mă văd, unii oameni se tem mereu că îi voi întreba despre anumite situații și că nu vor ști cum să răspundă și vor părea foarte neîndemânatici. Mințile unor asemenea oameni sunt prea complicate; nu sunt simple. Alții sunt dispuși să caute adevărul, împărtășind deschis orice dificultăți au, fără să se teamă că vor fi luați în râs – aceasta este abordarea corectă. Principiul comunicării și dialogului nostru este să ne deschidem inimile și să spunem tot ce ne trece prin minte, să vorbim cu sinceritate. Eu comunic și interacționez cu voi în cadrul umanității normale. Datorită identității și statutului Meu, știu mai multe decât voi, așa că, desigur, ar trebui să vorbesc mai mult. Dacă sunteți dispuși să ascultați, puteți câștiga ceva; dacă nu sunteți dispuși să ascultați, nu vă voi forța. În ceea ce privește subiectele pe care le discutăm, dacă aveți perspective, idei, experiențe, înțelegere sau cunoștințe, le puteți împărtăși și voi. Aceasta se numește interacțiune; este umanitate normală. Dacă simți că spusele Mele sunt foarte importante, atunci ar trebui să asculți cu atenție. Dacă nu poți asimila ceea ce spun, atunci Mă voi opri din vorbit și te voi lăsa pe tine să vorbești. Dacă nu ai nimic de spus, îți voi pune întrebări și te voi îndruma. De exemplu, aș putea întreba: „Cum a fost recent viața ta bisericească? Există dificultăți în îndeplinirea datoriei tale?” Dacă ai dificultăți, ar trebui să vorbești despre ele cu sinceritate și te voi ajuta să le rezolvi. Aceasta se numește interacțiune și este ceva ce ar trebui să existe în umanitatea normală. Nu este ceva pe placul tuturor? (Ba da.) Dacă ai conștiință și rațiune, umanitatea ta va fi normală, iar conversațiile și discuțiile noastre se pot baza pe sinceritate, încredere și respect, permițându-ne să ne destăinuim și să spunem ce avem în suflet. Dacă nu ai conștiință și rațiune și nu vrei să cauți adevărul, atunci există o singură cale de practică pentru tine: de acum înainte, învață să nu scrutezi, să nu încerci să-Mi citești gândurile din cuvintele și expresiile Mele, să nu fii constrâns și să nu rostești cuvinte de încercare. Unii ar putea spune: „Nu pot să fac aceste lucruri.” În acest caz, pur și simplu nu vorbi. Dacă ți se spune să păstrezi tăcerea, dar crezi că uneltesc împotriva ta și te constrâng, și acest lucru este ușor de gestionat: poți pur și simplu să pleci. Nu am pretenții de la nicio persoană pe care o întâlnesc și nu constrâng niciodată pe nimeni. Dacă o persoană Îmi găsește mereu defecte și, indiferent dacă îi vorbesc sau nu, pentru ea nu este niciodată bine, atunci nu pot decât să stau departe de o asemenea persoană și să evit contactul cu ea. Dacă unii oameni se tem mereu să intre în contact cu Mine, crezând mereu că voi unelti împotriva lor, dar vor totuși să intre în contact cu Mine pentru a dobândi puțin din adevăr, spun că nu poți dobândi adevărul cu o astfel de mentalitate; nu ești o persoană care iubește adevărul. Gândești mereu ce este mai rău despre oameni, crezând că nimeni nu este la fel de bun ca tine. Indiferent ce-ți spun, crezi mereu că sigur uneltesc împotriva ta. Nu Mă crezi și nu ai deloc încredere în Mine. În acest caz, este imposibil să trăim în armonie; cel puțin, nu suntem aliniați în ceea ce privește umanitatea. Nu avem hobbyuri sau interese comune, nu avem obiective comune pe care să le urmărim sau la care să aspirăm. În ceea ce privește umanitatea, calea pe care mergi, fericirea, mânia, tristețea și bucuria ta, precum și preferințele și interesele tale, acestea sunt diferite de ale Mele. Tot ceea ce-ți place este negativ, în timp ce toate subiectele despre care vreau să vorbesc se referă la lucruri pozitive. Încerci mereu să Mă scrutezi. Indiferent despre ce adevăr am părtășie, te gândești mereu dacă există un complot în el, dacă uneltesc, dacă ai putea să suferi o pierdere sau să fii înșelat. Dacă te gândești mereu la aceste lucruri, ce fel de situație s-ar crea când am vorbi și am interacționa unul cu altul? (Stânjeneală.) În acea situație, Eu nu M-aș simți în largul Meu lângă tine, iar tu nu te-ai simți în largul tău lângă Mine; amândoi ne-am simți inconfortabil. Nu ar fi doar un chin reciproc să fim unul în preajma celuilalt în felul acesta? Am avea vreo bucurie? N-am avea nicio bucurie. Dacă îți place să auzi ce spun, dacă ești dispus să asculți, dacă subiectele despre care vorbesc sunt cele la care aspiri, pe care le prețuiești în inima ta, pe care le urmărești și care îți pot satisface nevoile umanității, nu ar exista aversiune sau împotrivire în inima ta, chiar dacă doar am sta în liniște. Am putea interacționa și, trăind împreună, am putea ajunge la armonie. Dar să presupunem că nu-ți place să auzi cuvintele pe care le rostesc și chiar simți aversiune și împotrivire în inima ta, deși sunt toate foarte practice și benefice pentru oameni. Chiar nu poți asimila lucrurile pozitive despre care vorbesc și cuvintele de părtășie despre adevăr pe care le rostesc pentru a rezolva probleme, în special subiectele despre rezolvarea firilor corupte și chiar simți că te spăl pe creier, te înșel, încercând să te folosesc ca să predici Evanghelia și să câștigi mai mulți oameni pentru a extinde influența casei lui Dumnezeu. În acest caz, tu ești cel care greșește. Gândești mereu într-un mod denaturat, vrei mereu să răstălmăcești faptele, să spui că negrul este alb și chiar descrii lucrurile pozitive care sunt în acord cu adevărul drept lucruri negative, ticăloase, care nu sunt în conformitate cu tendințele sociale. Indiferent ce spun, nu crezi că este adevărul, că este un lucru pozitiv. Atunci, nu putem comunica; întrucât nu avem un limbaj comun, nu putem trăi în armonie. Nu putem mânca la aceeași masă; nu putem ajunge să fim în asentiment. Atunci, ce fel de persoană ești? Ca să fiu mai precis, nu faci parte din casa lui Dumnezeu; ești un non-credincios. Indiferent cât de adecvate sunt subiectele despre care vorbesc sau cât de adecvate sunt căile de practică și principiile de practică, le interpretezi mereu în alt fel. Le privești, le înțelegi și le interpretezi mereu printr-o lentilă ticăloasă și cu o atitudine și un punct de vedere ticălos; nu accepți căile corecte de practică și principiile de practică despre care vorbesc. Așadar, ți se pare inconfortabil să mă asculți vorbind. De ce ți se pare inconfortabil? Pentru că acestea nu sunt nevoile umanității tale. De ce ai nevoie tu? Să urmărești libertatea, să faci avere, să mănânci, să bei și să te veselești. Mottourile tale în viață sunt: „Scopul vieții este să mănânci bine și să te îmbraci elegant” și „Bucură-te cât poți”. Ce-ți place? Îți plac tendințele rele, hainele extravagante, celebritățile și oamenii faimoși, precum și caracterul extraordinar și măreț al omului. Așa stând lucrurile, nu crezi sincer în Dumnezeu, nu faci parte din casa Lui; umanitatea ta nu are nevoie de lucruri pozitive. Când interacționez cu tine, indiferent ce spun, ce fac sau cum fac, pentru cei care nu au conștiința, rațiunea sau nevoile umanității normale, totul este doar o teorie, o zicală, o metodă. Unii chiar se gândesc: „Când vorbești, intri în atâtea detalii și chiar dai exemple. Nu este doar o încercare de a-Ți sădi adânc gândurile și opiniile în inimile oamenilor? Nu este doar o încercare de a-i face pe oameni să-Ți accepte gândurile și opiniile, de a-i spăla pe creier și, în timp, de a-i amorți cu diversele Tale gânduri și opinii?” Dacă simți într-adevăr așa, dacă ești de părere că aceste cuvinte nu sunt adevărul, nu sunt adevărata cale pe care oamenii ar trebui să o accepte și să o practice, nici principiile pe care ar trebui să le respecte, atunci poți refuza să le accepți; ai această libertate. Poți, de asemenea, să părăsești biserica. Ai dreptul de a alege singur și, de asemenea, dreptul de a refuza să accepți adevărul. Dar nu răstălmăci faptele și nu spune că negrul este alb. Adevărul este adevăr în orice moment; nu poate înceta să fie adevăr pentru că unii diavoli și unele satane îl neagă și îl condamnă, cu atât mai puțin poate înceta să fie adevăr pentru că mulți oameni nu-l plac sau nu-l pot accepta. Adevărul există pentru totdeauna; este veșnic neschimbător. Indiferent câți oameni îl pot accepta, adevărul este pentru totdeauna adevăr. Discuțiile, comunicările și interacțiunile Mele cu voi se bazează în întregime pe temelia încrederii voastre în Mine; acesta este unul dintre principiile fundamentale. Pentru a dobândi încredere, cel mai important lucru este să confirmați cu toții în inimile voastre că în niciun cuvânt pe care îl rostesc, în nicio întrebare pe care o adresez și în nicio chestiune despre care vorbesc nu există nicio uneltire, niciun complot, nicio capcană și, cu siguranță, nicio încercare a voastră. Așadar, puteți fi liniștiți – când interacționez cu voi, ar trebui să vă simțiți complet liberi și relaxați. Dacă simțiți că interacțiunile cu Mine nu sunt eliberatoare sau relaxate, că sunteți fie constrânși sau foarte stânjeniți, fie mereu precauți în inimile voastre, atunci vă spun că nu este cu adevărat problema Mea, ci a voastră. În ce constă problema voastră? Ar trebui să vă fie clare problemele pe care le aveți și gândurile pe care le aveți în sinea voastră; apoi, rezolvați problemele specifice în mod specific. Rezolvați orice probleme puteți descoperi. Dacă descoperiți multe probleme, consemnați-le și apoi rezolvați-le una câte una. Dacă nu puteți rezolva toate problemele deodată, atunci rezolvați-le pe rând, încet. Când se întâmplă aceste lucruri, ar trebui să examinezi și să reflectezi, să observi la ce te gândeai de fapt în acel moment, în privința căror chestiuni gândești așa și ce puncte de vedere îți formezi asupra unor anumite chestiuni; apoi rezolvă-le treptat. Într-o zi, când vei renunța la aceste gânduri și puncte de vedere din inima ta, toate aceste probleme vor fi rezolvate, și când chiar vei înțelege adevărul și vei vedea valoarea adevărului, atunci vei avea încredere în Mine. Vei crede că pot trata orice persoană și orice problemă în conformitate cu adevărurile-principii și că în niciun caz nu voi unelti împotriva ta. În consecință, interacțiunile noastre pot deveni relaxate și pline de veselie, putem trăi în armonie, iar din această armonie a noastră poate apoi să ia naștere fericirea. Să avem parte de fericire, încântare, pace și veselie – nu este bine? (Ba da.)

Uneori, când intru în contact cu oamenii, îi întreb de câți ani cred în Dumnezeu. Cineva spune că doar de trei ani și se simte stânjenit. În inima sa, crede că are credință în Dumnezeu de puțin timp și că are o statură mică, așa că se simte mereu inferior, cu o treaptă mai jos atunci când se compară cu cei care cred de zece, douăzeci sau treizeci de ani. Se gândește: „Oare mă întrebi asta ca să-mi amintești că am credință de puțin timp în Dumnezeu, am o statură mică și casa lui Dumnezeu a făcut o excepție promovându-mă, și ca să mă faci să mă simt profund recunoscător casei lui Dumnezeu?” De ce îl stânjenește atât de mult o astfel de întrebare? Pentru că Îmi complică prea mult întrebarea, crezând că există un complot în cuvintele Mele și că încerc să uneltesc împotriva lui. Găsește mai multe straturi de subînțeles într-o întrebare atât de simplă. După ce spune că are credință de trei ani, simte că se află într-o situație dificilă. Nu este nemulțumit în inima lui de întrebarea Mea? De fapt, pun această întrebare fără nicio intenție anume și nu Mă aștept să te pună într-o situație dificilă. Așadar, de ce simți că ești într-o situație dificilă? Pentru că mintea ta este prea complicată. Este ceva în neregulă cu întrebarea Mea? (Nu.) O adresez pur și simplu. Dacă te-aș întreba câți parteneri romantici ai avut, ar putea fi neadecvat, deoarece ar fi un amestec în viața ta privată. Dar întrebarea Mea este legată de credința ta în Dumnezeu – te întreb de câți ani crezi în Dumnezeu. Nu este ceva adecvat? (Ba da.) Atunci de ce nu îndrăznești să răspunzi? Aceasta nu este deloc problema Mea; este a ta. Mintea ta este prea complicată. Care este problema cu această minte complicată a ta? Nu este cumva că ai o fire ticăloasă și înșelătoare? (Ba da.) De ce te întreb de câți ani crezi în Dumnezeu? Te întreb acest lucru ca să aflu despre statura ta, ce adevăruri înțelegi, dacă ai pus o temelie, ce dificultăți ai, dacă poți îndeplini o datorie și dacă ai experimentat vreo încercare. Pe baza acestor lucruri, determin despre ce să am părtășie cu tine, ce îndemnuri să ofer și atât. Un gând atât de simplu al Meu este interpretat greșit de tine ca și cum aș avea motive ascunse, făcându-te să te simți scârbit de Mine. Spune-Mi, oare nu sunt răsplătit doar cu probleme pentru bunele Mele intenții? (Ba da.) Când te întreb de câți ani crezi în Dumnezeu, am vreo intenție să te desconsider? (Nu.) Există vreo rea-voință? Există vreo intenție de a te face să te simți stânjenit și de a te pune într-o lumină nefavorabilă? (Nu.) Indiferent dacă ai credință în Dumnezeu de câteva luni sau de unul sau doi ani, intenția Mea este doar să te ajut. Întrucât ești destul de serios în ceea ce urmărești, destul de entuziast, întrucât suferi atât de mult, plătești un asemenea preț și te lepezi de atât de multe, vreau să discut cu tine, astfel încât să poți câștiga ceva ce nu ai câștiga în mod normal. Întrebarea de câți ani crezi vine, pe de o parte, din grija față de tine, iar pe de altă parte, din prețuirea Mea pentru tine. Există vreo rea-voință aici? (Nu.) Este o întrebare atât de adecvată, dar cum a răstălmăcit-o acea persoană? „Vrei să știe toată lumea că nu cred în Dumnezeu de mult timp, că statura mea este mică și nu înțeleg niciun adevăr, că sunt mai rău decât alții, că sunt inferior și vrei să mă faci de râs.” Dacă gândești așa, mai putem să interacționăm? (Nu.) Prin urmare, ca să putem interacționa și trăi în armonie, primul lucru este să aveți încredere în Mine, să nu vă îndoiți de Mine sau să speculați în privința Mea. Dacă nu există nicio interacțiune între noi, unde este problema? La oameni; cu alte cuvinte, oamenii au tot felul de dificultăți. Și din ce provin aceste diverse dificultăți? Provin din diversele gânduri și opinii eronate ale oamenilor. Așadar, ce gânduri și opinii eronate are individul menționat anterior? Crede că este un credincios nou în biserică deoarece crede în Dumnezeu de trei ani, iar faptul că are credință doar de puțin timp este ceva rușinos și îl face inferior, și că înțelege prea puțin din adevăr și încă nu poate împărtăși mărturii bazate pe experiențe. Astfel, se consideră un „cetățean de mâna a doua”, disprețuit de alții, și i se pare jenant și umilitor să vorbească despre asta. Pe de altă parte, alții cred în Dumnezeu de zece sau douăzeci de ani, în timp ce el crede doar de trei ani și, prin urmare, își face griji că alții îi vor spune: „Ce ai făcut în toți acei ani? De ce nu ai acceptat mai devreme? Ai un trecut rușinos?” În ochii oamenilor din lume, se acordă o mare importanță calificărilor, experiențelor și trecutului, iar aceștia le folosesc pentru a clasifica oamenii în diferite ranguri. Așadar, care este punctul de vedere al acestui individ? Și el acordă o mare importanță trecutului și experiențelor oamenilor, așa că, în inima lui, trei, cinci, zece, douăzeci sau treizeci de ani de credință în Dumnezeu creează ranguri diferite. Această clasificare îl face să simtă că acei trei ani de credință ai săi sunt un lucru oarecum rușinos în biserică, de parcă ar fi un „cetățean de mâna a doua”. Pentru el, acesta este un semn al rușinii, al umilinței. Consideră că numărul de ani în care cineva a crezut în Dumnezeu este foarte important și, întâmplător, el crede doar de trei ani. Dacă s-ar adăuga un zero după trei, ceea ce ar însemna treizeci de ani de credință, atunci ar simți că este ceva magnific. Ar spune: „Am fost printre primii care au acceptat lucrarea lui Dumnezeu. L-am urmat pe Dumnezeu când abia a început să Se arate și să lucreze. În toți acești ani, am predicat Evanghelia și am adus mărturie pentru Dumnezeu pretutindeni, luptând alături de El pentru a-I construi Împărăția! Sunt un veteran în casa lui Dumnezeu, o figură fondatoare!” Ar simți că acest lucru este deosebit de magnific. Unii oameni, după ce tocmai au acceptat lucrarea lui Dumnezeu, văd că El a exprimat atât de multe adevăruri și că există atât de multe mărturii bazate pe experiențe în casa lui Dumnezeu, și simt că au început să creadă în Dumnezeu prea târziu. Dacă spun că au credință de aproximativ unu până la trei ani, le este greu să vorbească și cugetă în inimile lor: „De ce n-am crezut în toți acei ani? Dumnezeu a exprimat atât de multe adevăruri, de ce n-am cercetat? Cine m-a împiedicat să cred în Dumnezeu? Cine mi-a cauzat o suferință atât de amară? Au fost acei pastori religioși; acei oameni sunt cu adevărat diavoli și satane care devorează sufletele oamenilor. Dacă nu pot intra în Împărăția Cerurilor, va trebui să-mi reglez conturile cu ei!” Apoi se gândesc din nou: „Of, este doar soarta mea amară; nu am acea binecuvântare.” Dar apoi se gândesc: „Nu, nu este așa. Dumnezeu este atotputernic; de ce nu m-a adus înapoi pe mine, această oiță pierdută, în casa Lui mai devreme?” Așa că dau vina pe Dumnezeu. De fapt, indiferent ce cred, în primul rând, punctul lor de vedere privind credința de trei ani față de cea de treizeci de ani este greșit. Se folosesc de numărul anilor de credință pentru a-i clasifica pe oameni, crezând că o perioadă scurtă de credință îl face pe cineva inferior. După ce și-au format acest punct de vedere, când îi întreb de câți ani cred, le este rușine să vorbească. Sunt foarte jenați, foarte stânjeniți, foarte rușinați să spună „de trei ani”, de parcă valoarea și rangul lor ar fi expuse instantaneu. Consideră că acest lucru este foarte important; acest punct de vedere este cel care le influențează atitudinea față de întrebarea Mea. Nu este așa? (Ba da.) Să spunem că punctul lor de vedere ar fi: „Este adevărat că am credință în Dumnezeu de trei ani și, cu doar trei ani de credință, statura mea este într-adevăr mică. Când vine vorba de multe adevăruri, nici măcar nu pot explica doctrinele în mod clar. Întrucât Dumnezeu mă întreabă de câți ani cred, voi spune pur și simplu adevărul. Nu am de ce să-mi fie rușine. Înaintea lui Dumnezeu, totul este deschis, totul este scos la lumină. Voi răspunde la orice mă întreabă Dumnezeu.” Dacă ar gândi așa, ar fi simplu. Nu ar implica deloc identitatea, statutul, valoarea sau rangul. Nu ar fi restricționați, influențați, controlați sau manipulați de niciun gând sau punct de vedere eronat și, în final, ar fi capabili să spună cu ușurință și sinceritate: „Cred în Dumnezeu de trei ani.” Apoi aș continua cu întrebarea: „Crezi în Dumnezeu de trei ani; îți sunt clare adevărurile referitoare la viziuni?” Dacă ar fi o persoană cu o minte complicată, s-ar gândi: „Dacă spun că nu-mi sunt clare, n-ar însemna asta că nu m-am ocupat de lucrarea cuvenită în credința mea? Faptul că am credință de trei ani și încă nu-mi sunt clare adevărurile referitoare la viziuni nu înseamnă că nu am mâncat și nu am băut cu sârguință cuvintele lui Dumnezeu? Dar dacă spun că-mi sunt clare, atunci Dumnezeu nu va avea părtășie despre acest subiect și voi rata această ocazie. Dacă spun că nu-mi sunt clare, oare ar putea să aibă puțin mai multă părtășie cu mine, să adauge câte ceva în plus? Dacă spun că-mi sunt clare, nu va mai adăuga nimic pentru mine, dar poate că va avea o părere bună despre mine?” Vezi tu, iar gândește într-un mod distorsionat, nu-i așa? Nu este mintea unei astfel de persoane prea complicată? (Ba da.) Astfel de oameni sunt într-adevăr problematici. Indiferent cu cine vorbesc, ei calculează mereu cum să răspundă fără să-și piardă reputația sau fără să-și prejudicieze interesele. În plus, observă mereu atitudinile celorlalți față de ei, calculează mereu cum să-i facă pe alții să aibă o părere bună despre ei și cum să-și înalțe propriul statut. Calculează mereu aceste lucruri, prin urmare nu le este ușor să se destăinuie în părtășie și să spună ce au în sufletul lor. Când îi întreb: „În credința voastră în Dumnezeu, vă sunt clare adevărurile despre viziuni?”, există și un alt înțeles al acestei întrebări? (Nu.) De ce pun această întrebare direct? De obicei, cei care cred de aproximativ unu până la trei ani încă au nevoie de părtășie privind adevărurile referitoare la viziuni; este ceva obișnuit. Dacă le sunt clare adevărurile despre viziuni, atunci nu este nevoie să avem părtășie despre ele și putem discuta despre alte subiecte. Dacă spun: „Încă nu-mi sunt foarte clare adevărurile referitoare la viziuni, în special adevărul despre lucrarea de judecată a lui Dumnezeu pentru mântuirea omului, care este prea profund și încă nu-l înțeleg. Ai putea să ai părtășie despre acesta?”, atunci vom fi găsit un subiect comun și voi avea părtășie despre el. Dacă toată lumea îl aude încă o dată, vor câștiga puțin mai mult, nu-i așa? (Așa e.) Unii oameni nu înțeleg, dar se prefac că înțeleg. De ce te prefaci? Continui să te prefaci, ceea ce sugerează că înțelegi totul și că ar fi de prisos să spun mai multe. În acest caz, Eu nu voi spune nimic, iar tu nu vei câștiga nimic. Așadar, indiferent de situație, dacă poți vorbi cu sinceritate, fără suspiciuni, fără să-Mi interpretezi prea mult cuvintele, conversațiile și comunicarea noastră pot atinge nivelul unei interacțiuni pline de viață. Putem comunica, discuta și interacționa în cadrul umanității normale, discutând despre subiecte pe care le iubim cu toții. Nu este bine? (Ba da.) În acest fel, veți câștiga ceva. Unii oameni sunt foarte calculați. Când îi întreb dacă le sunt clare adevărurile referitoare la viziuni, ei cugetă în inimile lor: „Ce intenție ai când întrebi asta? Încerci să vezi dacă sunt sigur în legătură cu adevărata cale, dacă am pus o temelie, încerci să vezi cum este calibrul meu, să-mi testezi calibrul? Atunci trebuie să spun că-mi sunt clare.” Așa că spun: „În acești trei ani, am mâncat și am băut în permanență cuvintele lui Dumnezeu, am urmărit multe filme ale casei Sale, ascult adesea predici și părtășii și îmi împărtășesc adesea în timpul adunărilor propria înțelegere bazată pe experiență. Toate aceste adevăruri referitoare la viziuni îmi sunt clare.” Care este scopul lor când spun asta? Vor să-Mi lase o impresie bună, să Mă facă să simt că au un calibru foarte bun și să am o părere bună despre ei. Crezi că aș avea o părere bună despre ei doar pentru că rostesc aceste câteva cuvinte? (Nu.) Aș avea o părere bună despre cineva atât de ușor? Categoric nu; au judecat greșit această chestiune. Dacă spui că-ți sunt clare toate adevărurile referitoare la viziuni, atunci dă-Mi voie să te testez. Te voi testa în legătură cu adevărurile referitoare la viziuni pe care le citești adesea. De ce face Dumnezeu lucrarea de mustrare și judecată? Care este principalul efect pe care sunt menite să îl obțină mustrarea și judecata? În acești trei ani de credință ai tăi, ai avut vreo experiență a lucrării de mustrare și judecată? Ai experimentat mustrarea și judecata măcar o dată? Când ai experimentat mustrarea și judecata, ai priceput adevărurile-principii? Știi care au fost intențiile lui Dumnezeu? Poți împărtăși o experiență anume? Majoritatea oamenilor doar vor debita câteva doctrine, neputând împărtăși nicio înțelegere practică bazată pe experiență. Oamenilor le lipsesc prea multe lucruri, prin urmare, atunci când purtăm o conversație, există multe subiecte de discutat. Însă indiferent ce tip de subiect se discută, ai părtășie despre ceea ce știi. Dacă nu știi ceva, spune pur și simplu că nu știi. Nu gândi într-un mod denaturat. Răspunde pur și simplu la orice întrebare ți se pune. Spune ce gândești în sinea ta în acel moment. Oricare ar fi situația adevărată, doar vorbește despre ea cu sinceritate. Nu bate câmpii, nu înflori, nu spune lucruri care creează o impresie falsă doar pentru a te prezenta într-o lumină favorabilă și a te ambala frumos, nu minți și nu înșela. Toate acestea sunt lucruri pe care nu ar trebui să le faci. Așadar, indiferent ce întrebare îți pun sau despre ce tip de subiect am părtășie cu tine, spune cât știi. Dacă descopăr că nu înțelegi un anumit aspect al adevărului sau că înțelegerea ta este doctrinară ori denaturată și ai gânduri și opinii eronate, te voi corecta, îndruma și ajuta cu promptitudine, așa încât să poți înțelege acest aspect al adevărului, să ai o înțelegere curată și o cale precisă de practică. În acest fel, părtășia noastră va fi eficientă. Așadar, principiul părtășiei despre un subiect se bazează pe vorbirea sinceră, pe părtășia și discuțiile împreună sau pe schimburile de idei despre adevăr și lucrurile pozitive, astfel încât oamenii să poată înțelege mai limpede subiectul pozitiv despre care avem părtășie, să îl înțeleagă mai exact și să aibă o cale mai clară de practică. Nu ar trebui să se clădească pe temelia suspiciunilor, uneltirilor și înșelăciunii.

Credeți că este bine să avem părtășie despre subiecte precum normalitatea și caracterul practic al lui Dumnezeu întrupat? (Este bine.) Și de ce este bine? (Credem că ne poate rezolva noțiunile și închipuirile despre Dumnezeu întrupat.) Unii oameni spun: „Ne-ai dezvăluit adevărata Ta identitate și acum știm ce fel de persoană ești. Ești prea naiv dacă spui adevărul pe față! Ai aceste manifestări de normalitate și caracter practic, dar cum poți să spui adevărul pe față? Trebuie să-i faci pe oameni să simtă că ești misterios, de nepătruns, superior și insondabil. Chiar dacă nu uneltești împotriva oamenilor, trebuie să spui că poți. Trebuie să pretinzi că stăpânești arta de a manipula oamenii și arta de a-i folosi, că știi «Cele 36 de stratageme» și că poți exploata tot felul de oameni pentru a-Ți presta un serviciu. Doar vorbind în acest fel Te vor idolatriza oamenii; nu poți spune adevărul pe față. Tocmai pentru că spui adevărul atât de direct, oare de ce simt că nu ești deloc misterios sau de nepătruns? Că nu ești asemenea lui Dumnezeu? Uită-Te la acele mari personalități din lume – cei implicați în operațiuni militare sau în politică și la monarhii din epocile trecute. Care dintre acele mari personalități, acei oameni excepționali, a spus vreodată adevărul pe față? A zis vreodată unul dintre ei că este normal, practic și obișnuit, că este doar o persoană de rând? Ei doresc cu disperare ca oamenii să creadă că sunt diferiți de ceilalți, că au fost trimiși din ceruri și că, deși au devenit acum persoane obișnuite, sunt încă misterioși și de nepătruns, și că sunt inaccesibili oamenilor obișnuiți – doar atunci este ușor să-i conducă pe oameni!” Toți acei monarhi stăpâneau arta conducerii imperiale, iar miniștrii lor și oamenii de rând nu puteau să-și dea seama ce fel de oameni sunt. Cum spunea acea zicală? „Voința împăratului este greu de pătruns și porunca lui nu poate fi încălcată.” Toți funcționarii din lumea non-credincioasă au acest tip de mentalitate; chiar și un mic șef de departament, un șef de secție sau un manager are această mentalitate. Nu vor ca oamenii să-și dea seama care este adevărata lor măsură, ce defecte are umanitatea lor, ce greșeli au comis sau ce defecte există în acțiunile lor. Odată ce le sunt descoperite slăbiciunile, fac tot posibilul să le mascheze și să le ascundă, iar dacă faptele lor rele sunt expuse și scoase la iveală, atunci își găsesc un țap ispășitor. Scopul lor când procedează astfel este de a ascunde adevărul despre situație, astfel încât oamenii să continue să-i admire și să-i idolatrizeze. Indiferent ce fac, astfel de indivizi acționează premeditat și planificat pentru a-și atinge propriile scopuri, astfel încât toată lumea să simtă că nu sunt persoane obișnuite, că pot controla situația, că ei sunt cei care trag sforile. Categoric nu le-ar permite niciodată oamenilor să afle că sunt persoane normale, practice și obișnuite. De fapt, sunt doar oameni corupți obișnuiți, cu mult mai multe uneltiri viclene decât o persoană obișnuită și se pricep la conspirații și intrigi. Cum ar putea să le permită vreodată oamenilor să afle cât de sinistră și răuvoitoare este umanitatea lor? Nu le-ar păta acest lucru imaginea? Toți oamenii corupți au acest tip de mentalitate și sunt la fel de ipocriți ca fariseii, având inimi sinistre și răuvoitoare. Deși recunosc în inimile lor că Dumnezeu poate deveni trup, cum pot crede că Dumnezeu întrupat ar fi o persoană obișnuită, normală? Ei cred în inimile lor că, dacă Dumnezeu S-ar întrupa cu adevărat, oamenii ar trebui măcar să poată vedea în trupul Său aura Sa divină și diverse semne ale identității și esenței lui Dumnezeu. De asemenea, cred cu tărie următoarele: „Privindu-i pe toți oamenii, Dumnezeu întrupat trebuie să aibă perspectiva și atitudinea celui care privește de sus gloatele, dar eu nu văd aceste lucruri la Tine. De asemenea, spui mereu că respecți regulile în felul în care Te porți și faci lucrurile în conformitate cu poziția Ta adecvată. Nu expune acest lucru întru totul faptul că ești într-adevăr o persoană obișnuită? Nu ar fi complet distrusă imaginea nobilă, misterioasă și de nepătruns a lui Dumnezeu întrupat din inimile oamenilor?” Credeți că această distrugere este bună? (Da, este. Ne distruge noțiunile și închipuirile.) Spun aceste cuvinte tocmai pentru a vă distruge visurile, noțiunile și închipuirile, astfel încât să nu mai trăiți într-un vis, ci în realitate. Acest lucru se aliniază pe deplin la adevărurile-principii pe care vă cer să le respectați: să vă purtați într-un mod care respectă regulile, să faceți lucrurile în conformitate cu poziția voastră adecvată și să fiți persoane obișnuite, care își asumă poziția de ființe create, pentru că Eu Însumi procedez așa. Când interacționez cu voi și în viața Mea personală, nu vorbesc niciodată într-un mod lăudăros și nu folosesc vorbe goale, nici nu Mă dau în spectacol și nu Mă laud. Este ceva ce puteți vedea și simți cu toții. De asemenea, nu uneltesc niciodată împotriva nimănui, când fac lucruri nu sunt alunecos și nu lenevesc niciodată și respect regulile în felul în care Mă port. Trebuie respectat acest standard minim al conștiinței. Unii oameni recurg la uneltiri atunci când vorbesc și acționează, spunându-le celorlalți lucruri plăcute și apoi încercând prin toate mijloacele să-i facă să cadă în capcanele lor, să-i slujească și să le presteze un serviciu. Eu nu fac astfel de lucruri. Dacă vreau să Mă ajute cineva cu ceva, îi voi cere direct. Unii oameni spun: „Ai această identitate și acest statut, deci nu este suficient să rostești un cuvânt pentru a determina pe cineva să facă ceva?” Chiar dacă este doar o chestiune de a spune un cuvânt, tot trebuie să procedez respectând regulile și nu pot să-i oblig pe oameni, cu atât mai puțin să-i forțez să facă lucruri pe care nu vor să le facă. Dacă ești dispus, atunci fă-o; dacă nu ești dispus, poți refuza. Cu toate acestea, dacă îți cer să faci ceva, voi spune mereu adevărul pe față. Categoric nu voi bate câmpii și nu voi vorbi pe ocolite ca să te păcălesc sau să te ademenesc să muști momeala, iar apoi să te determin să Mă slujești de bunăvoie și să-Mi prestezi un serviciu; apoi, după ce uneltesc împotriva ta, să te determin chiar să spui că ai făcut-o de bunăvoie și să simți că nu-ți datorez nimic. Categoric nu aș face niciodată asta. Niciuna dintre aceste practici – fie că sunt ceea ce oamenii numesc arta de a-i folosi pe alții, regulile jocului, tactici pentru a te juca cu oamenii sau strategii imperiale de a-i manipula pe alții – nu există în cazul Meu. Nu mă joc cu oamenii – alții s-ar putea să o facă, dar Eu nu voi face acest lucru, nici nu-i voi imita și nu voi învăța de la ei. Nu am citit niciodată lucruri precum „Arta războiului” sau „Cele 36 de stratageme” și categoric nu voi recurge la tertipuri și nu voi spune că negrul este alb atunci când vorbesc. Când vorbesc și acționez, unu este unu și doi este doi. Singura excepție este atunci când, din cauza unor circumstanțe speciale, s-ar putea să formulez lucrurile într-un mod înțelept, dar aceasta este doar din considerație pentru slăbiciunile și dificultățile oamenilor și pentru statura lor mică. Este pentru a-i proteja și prețui și nu există rea-voință în asta, prin urmare nici aceasta nu este o uneltire. Poate că unii oameni sunt foarte dezamăgiți, gândindu-se: „Așadar, se pare că inima și mintea Ta nu cuprind diversele uneltiri ale oamenilor faimoși și măreți ai lumii. Se pare deci că ești atât de simplu!” Nu este bine să fii atât de simplu? Faptul că nu uneltesc nu înseamnă că nu pot desluși oamenii; nu înseamnă că nu pot desluși substanța și esența lucrurilor; nu înseamnă că nu știu cum să Mă ocup de tot felul de oameni, evenimente și lucruri. Fără să uneltesc, pot totuși să aplic principiile pentru a Mă ocupa de tot felul de oameni, evenimente și lucruri în mod adecvat și precis, în funcție de mediu și de context, determinându-i să-și joace în mod natural rolurile și să trăiască în conformitate cu regulile și legile lor, sub suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, în loc să folosesc tactici, să recurg la înșelăciune sau să Mă joc cu oamenii pentru a-i amăgi. Principiile conform cărora fac lucrurile, principiile conform cărora Mă ocup de diverse probleme și principiile conform cărora tratez tot felul de oameni, evenimente și lucruri au fost discutate toate în părtășiile și predicile Mele de-a lungul anilor. Când vorbesc despre aceste lucruri, nu scandez sloganuri; acestea provin din gândurile Mele și din umanitatea-esență pe care o am și, de asemenea, Îmi pun în practică gândurile și punctele de vedere pentru a Mă ocupa de tot felul de oameni, evenimente și lucruri. Așadar, când Îmi pun în practică gândurile și punctele de vedere pentru a Mă ocupa de tot felul de persoane, evenimente și lucruri sau când Mă ocup de acestea conform acestor principii, ați spune că rezultatul final este urmarea căii lui Dumnezeu sau răzvrătirea împotriva acesteia? (Urmarea căii lui Dumnezeu.) Prin urmare, oricât de normal, practic și obișnuit – și deloc misterios – aș părea oamenilor Eu, Dumnezeu întrupat, acest lucru nu va afecta absolut deloc înțelegerea voastră privind adevărul, nici nu vă voi duce pe căi greșite. Dimpotrivă, tocmai pentru că Eu Însumi am principii în modul în care Mă port și acționez, dacă puteți să urmăriți adevărul, să vă purtați și să acționați într-un mod ascultător și respectând regulile, conform principiilor despre care vorbesc, și să practicați în conformitate cu direcția și obiectivele pe care vi le indic, atunci, mai devreme sau mai târziu, veți dobândi mântuirea, veți obține supunerea față de Dumnezeu și veți deveni persoane care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău. Aceasta este o certitudine. A putea dobândi mântuirea – nu este acesta scopul pe care îl urmăresc cei care cred sincer în Dumnezeu? Atunci, ce altceva căutați? Cât despre faptul că sunt sau nu misterios și de nepătruns, nobil sau diferit de ceilalți ori că am sau nu unele abilități speciale pe care nu vi le puteți imagina sau pe care nu le aveți, acest lucru nu este important. În plus, nu este important nici dacă voi credeți că sunt normal, practic și nedemn de idolatrizarea sau de admirația voastră. Ce este important? Faptul că, în mod garantat, cuvintele rostite de Mine, această persoană insignifiantă, această persoană obișnuită și normală, vă vor aduce înaintea lui Dumnezeu, permițându-vă să dobândiți mântuirea. Mai există un lucru sigur: dacă practicați și experimentați conform acestor cuvinte pe care le-am rostit, într-o zi, toate gândurile, opiniile și viețile-firi pe care le aveți se vor transforma în mod garantat și veți deveni ființe umane noi. Poți deveni un membru al noii omeniri – sunt sigur de asta. Voi sunteți siguri de asta? (Da.)

Aveți acum o nouă înțelegere a manifestărilor normalității și caracterului practic al lui Dumnezeu întrupat? (Da.) Dacă vedeți că modul în care Mă port și acționez, precum și gândurile și punctele Mele de vedere sunt toate în sfera normalității și a caracterului practic, și dacă principiile Mele de acțiune, gândurile și punctele Mele de vedere vă pot influența în orice moment și le veți accepta de bunăvoie, atunci voi spune ceva sigur: întrucât iubiți adevărul în acest fel, sunteți capabili să căutați adevărul în manifestările normale și practice ale lui Dumnezeu întrupat și, de asemenea, puteți să acceptați principiile potrivit cărora Se poartă Dumnezeu întrupat, precum și gândurile și opiniile Sale în diverse privințe, atunci ceea ce urmăriți și cursul conduitei voastre personale vor evolua în mod natural într-o direcție pozitivă. Cu alte cuvinte, pe măsură ce continuați să credeți, veți avea tot mai mult o umanitate normală, veți trăi tot mai mult o asemănare umană și vă veți apropia tot mai mult de cerințele lui Dumnezeu, dobândind în cele din urmă mântuirea. Faptul că obțineți astfel de câștiguri este direct legat de udarea și de aprovizionarea lui Dumnezeu întrupat, această persoană obișnuită, normală. Dacă puteți să acceptați și, de asemenea, să iubiți aceste esențe și manifestări ale normalității și caracterului practic al lui Dumnezeu întrupat, precum și modul în care Se poartă El și crezurile Sale în acest sens, atunci manifestările și umanitatea voastră vor deveni din ce în ce mai bune. Ce înseamnă că vor deveni din ce în ce mai bune? A spune că vei deveni tot mai asemănător cu o persoană bună ar putea fi puțin lipsit de sens. Acest „a deveni din ce în ce mai bun” înseamnă că raționalitatea și conștiința ta se vor dezvolta într-o direcție pozitivă. Cu toate acestea, dacă disprețuiești sau ești dezgustat de normalitatea, caracterul practic și caracterul obișnuit al lui Dumnezeu întrupat sau chiar le discriminezi, nu le accepți, ești potrivnic față de ele și le batjocorești, atunci îți va fi foarte greu să accepți toate adevărurile pe care le exprimă El și îți va fi greu să înțelegi semnificația și influența practică a umanității normale pe care o are El. Dimpotrivă, vei fi chiar scârbit și vei urî toate adevărurile exprimate de Dumnezeu în umanitatea Sa normală. În acest fel, îți va fi foarte greu să trăiești asemănarea unei persoane normale și să devii cineva plăcut lui Dumnezeu, deoarece lucrurile pe care le venerezi nu sunt lucruri pozitive, ci negative. Tu venerezi celebritățile și vedetele din societate, precum și tendințele sociale și tânjești după acestea. În acest caz, calea pe care mergi este una greșită, iar în ceea ce privește direcția dezvoltării tale și a ceea ce urmărești, un lucru este sigur: nu te vei dezvolta într-o direcție pozitivă, ci într-una dăunătoare. De exemplu, Eu spun că nu uneltesc împotriva oamenilor, iar unii spun: „Dacă nu uneltești împotriva oamenilor, cum poți face o lucrare atât de măreață? Când interacționezi și ai de-a face cu oamenii, trebuie să uneltești. Dacă nu știi cum să uneltești, nu poți să Te joci cu oamenii și nu vei fi la înălțimea sarcinii.” Eu zic că ești terminat dacă poți spune astfel de lucruri. Gândurile și punctele tale de vedere nu sunt doar denaturate, ci, chiar mai mult, sunt ticăloase. Îți este imposibil să pornești pe calea cea dreaptă, deoarece umanitatea ta este lipsită de elementul iubirii pentru adevăr și lucrurile pozitive. Îți este imposibil să pornești pe calea mântuirii.

Când conversez cu oameni în cadrul umanității normale, se întâmplă deseori ca discuția să nu decurgă lin. Ce vreau să spun prin faptul că nu decurge lin? Uneori, când interacționez și discut cu cineva într-un mod absolut normal, acea persoană complică excesiv lucrurile sau se gândește prea mult la ele, iar conversația pur și simplu nu poate continua. Dacă nu poate continua, ce fac? Pur și simplu nu mai interacționez cu acea persoană – găsesc pe cineva care poate interacționa cu alții, care știe cum să comunice și să discute, care are gândirea umanității normale, și apoi discut și interacționez în schimb cu acel cineva. Când intru în contact cu voi, cea mai frecventă situație pe care o observ este aceea că oamenii simt următoarele: „Identitatea și statutul Tău au o influență prea mare atunci când vorbești și comunici cu oamenii. Ești Dumnezeu întrupat, iar noi suntem ființe create. Dacă spunem ceva greșit, riscăm să adoptăm un statut egal și să ofensăm firea lui Dumnezeu. În plus, ca Dumnezeu întrupat, lucrarea Ta este de a mântui omenirea, iar Tu Îl reprezinți pe Dumnezeu Însuși, așa că responsabilitatea Ta sau lucrarea pe care o săvârșești nu poate fi decât exprimarea adevărului pentru a aborda chestiunea mântuirii umanității corupte. Ar trebui să vorbești doar despre lucrare sau despre subiecte izvorâte din divinitate. Nu poți vorbi despre viața umană normală – despre mâncare, haine, adăpost și transport sau despre felul în care este cutare sau cutare persoană. Dacă vorbești despre felul în care este, o judeci sau ai motive ascunse.” Deoarece au aceste noțiuni, oamenii Îl clasifică pe Dumnezeu întrupat ca pe o ființă non-umană. Așadar, când interacționez cu oameni cărora le lipsește gândirea normală și umanitatea normală și vorbesc puțin despre chestiuni de zi cu zi sau despre necesitățile zilnice, unii își construiesc o barieră mentală, gândindu-se: „Ce rost are să vorbim despre asta? Nu este spiritual! În plus, nu cumva ai motive ascunse de aduci asta în discuție?” Dacă discut despre situația cuiva, unii se întreabă: „Oare îi judeci sau uneltești împotriva oamenilor pe la spatele lor? Le-ai pregătit ceva? Ai de gând să-i promovezi sau să-i elimini? Ai de gând să-i folosești în continuare sau să-i demiți?” Dacă vorbesc despre problemele cuiva, unii se gândesc: „Nu-Ți place acea persoană sau ești dezgustat de ea? A făcut ceva care să Te rănească? A spus sau a făcut ceva care să Te ofenseze?” Mai ales când se discută despre subiecte sensibile care se referă la conducători și lucrători, unii se tem și mai mult să se implice, spunând: „Vorbești despre acestea pentru lucrare, dar noi nu le vom discuta cu Tine. Acestea sunt subiecte sensibile. Odată ce spunem ceva inexact, ne vei da în vileag și ne vei emonda, vei vedea dezvăluirea corupțiilor noastre și vei rămâne cu o impresie proastă despre noi, ceea ce ar fi nepotrivit.” Există și momente când aduc în discuție anumite subiecte, întrebându-vă, de exemplu: „Cine din familia voastră crede în Dumnezeu?” Acest subiect este unul sensibil în China continentală. Cu toate acestea, în China continentală nu este considerat un subiect sensibil să-i întrebi pe anumiți indivizi cu care ai interacționat o perioadă relativ lungă și cu care ești destul de familiarizat – cu atât mai puțin în străinătate. Dar dacă pun această întrebare, unii oameni nici măcar nu îndrăznesc să răspundă. Se gândesc: „Încerci să sapi în trecutul meu, întrebând cine crede din familia mea?” Dacă întreb: „Câți oameni sunt în biserica voastră locală? Cine este conducătorul de biserică?”, se gândesc: „O, nu! Încerci să afli despre biserică? Nu pot vorbi despre asta cu Tine. Dacă spun ceva și află conducătorul de biserică, vor fi probleme.” Vezi tu, sunt precauți chiar și când vorbesc despre chestiuni bisericești și se tem să spună ceva. Mulți oameni nu îndrăznesc să discute subiecte legate de conducătorii de biserică și de lucrarea bisericească sau să spună liber ce este în mintea lor. Unul dintre motivele principale pentru aceasta este teama de a expune situația bisericii și de a-i ofensa pe conducători și lucrători și, în același timp, teama de a-și dezvălui involuntar propriile gânduri și opinii și de a fi emondați sau dați în vileag. Acesta este un lucru pe care nu vor să-l vadă întâmplându-se. Așadar, când interacționez cu mulți oameni, nici măcar comunicarea obișnuită nu poate decurge lin. Când gestionez lucruri și interacționez cu non-credincioși ale căror minți și experiențe sunt complicate, odată ce termin de gestionat lucrurile, plec repede – nu pot să clădesc relații profunde sau să Mă apropii prea mult. Dar când interacționez cu frați și surori, constat că majoritatea oamenilor sunt și ei la fel: nu pot să Mă apropii prea mult sau să clădesc relații profunde. Nu este vorba că Mă consider superior și că nu sunt dispus să interacționez cu majoritatea oamenilor; mai degrabă, când încerc să-i abordez sau să intru în contact cu ei, aceștia se feresc sau Mă evită în mod subconștient. De ce Mă eviți? Dacă spui ceva greșit, nu te voi condamna și nu voi face mare caz. Dacă ești conducător sau lucrător, putem să avem părtășie despre adevăr și să discutăm despre orice aspect pe care nu-l înțelegi. Dacă ești un frate sau o soră de rând și spui într-adevăr ceva greșit sau ai gânduri și opinii eronate, atunci depinde dacă sunt dispus să vorbesc despre asta cu tine. Dacă văd că ai un calibru slab, îți lipsește capacitatea de înțelegere și nu poți să-ți dai seama de nimic, atunci nu vreau să discut cu tine și, chiar dacă am discuta, n-ar exista niciun rezultat. Totuși, dacă ai un calibru bun, ai capacitate de înțelegere și poți vedea în profunzime unele lucruri, atunci discuția cu tine poate da rezultate și nu va fi o pierdere de timp. Indiferent cu cine port o discuție relaxată sau ce probleme descopăr, în primul rând, nu voi condamna în inima Mea acea persoană, în al doilea rând, nu o voi blestema și, în al treilea rând, nu-i voi determina finalul. Ar fi nefondat să acționez așa și nu fac lucruri nesăbuite. În ceea ce privește umanitatea normală, uneori, când întâlnesc pe cineva cunoscut, vreau doar să stau puțin de vorbă și să discut. Dacă ești dispus, voi vorbi cu tine. Dacă nu, nu te voi forța. Unii oameni se tem să discute cu Mine. Indiferent ce spun, sunt precauți față de Mine și nu-și exprimă opiniile, temându-se că vor spune ceva greșit și Îmi vor da motive să-i învinovățesc. Dacă văd că nu ești dispus să spui ce ai în suflet, Mă voi opri la momentul potrivit. Dacă ești mereu precaut față de Mine, temându-te mereu că uneltesc împotriva ta, atunci nu voi avea nicio înclinație să vorbesc cu tine. Spune-Mi, este normală această raționalitate a Mea? (Da.) Când vorbesc și comunic cu cineva, va exista mereu un fel de context. De exemplu, dacă ești responsabil de creșterea animalelor la o fermă, vom vorbi despre creșterea animalelor. Dacă ești conducător de biserică, vom discuta despre chestiuni bisericești, despre chestiuni legate de frați și surori, cum este starea actuală a fraților și surorilor sau cum este viața bisericească. Dacă ești predicator al Evangheliei, atunci vom vorbi despre lucrarea de evanghelizare. Aceasta este interacțiunea cu oamenii în cadrul umanității normale și face parte, de asemenea, din lucrarea Mea. Unele chestiuni nu implică lucrarea bisericească, dar sunt totuși chestiuni generale ale casei lui Dumnezeu. Este normal să discutăm despre aceste lucruri când ne întâlnim. Te ocupi de chestiuni și îți faci datoria în casa lui Dumnezeu, prin urmare, când ne întâlnim, ar trebui să te salut, să stau de vorbă cu tine și să văd dacă ai dificultăți. Uneori, în timpul discuțiilor obișnuite, întreb ceva precum: „Temperatura a scăzut în ultimele două nopți – a fost frig în casa voastră?” Unii nu vor să audă asta, gândindu-se: „Suntem adulți; avem nevoie să-Ți faci griji pentru noi?” Intențiile bune nu sunt apreciate, nu-i așa? Alteori, când merg la bucătărie, întreb: „Cum sunt legumele de anul acesta? Sunt suficiente? Ce legume sau alimente vă plac?” Acestea sunt lucruri foarte normale, nu-i așa? (Așa e.) Dar inimile oamenilor sunt prea complicate și, în unele cazuri, lucrurile nu decurg lin nici măcar când interacționez și comunic cu ei într-un mod normal. De ce se întâmplă asta? Se întâmplă pentru că oamenii se tem mereu să-și expună problemele și situațiile reale. Și de ce se tem alții? Se tem de următoarele: „Dacă îmi dezvălui adevărata situație, mă vei da în vileag în predicile Tale de la adunări, folosindu-mă ca țintă.” De ce nu poți să fii o țintă? Când am părtășie despre adevărul referitor la problemele tale, acestea se rezolvă. Nu ai câștigat ceva în plus? Nu este acesta norocul tău? Este un lucru bun. Dovedește că te iau în serios și am întrucâtva considerație față de tine. Este corect? Dacă nu ți-aș acorda atenție și nu ai fi în inima Mea, și dacă aș descoperi probleme la tine, dar nu le-aș lua în seamă și nu ți-aș oferi îndrumare și părtășie, atunci ai putea să înțelegi adevărul și să-ți rezolvi problemele? Ai fi fericit în acel caz? Dacă ai fi mulțumit, gândindu-te: „Niciuna dintre problemele pe care le expune Dumnezeu nu are legătură cu mine, așadar, asta dovedește că nu am probleme” – dacă ai experimenta lucrarea lui Dumnezeu în acest fel, nu ai fi cineva care urmărește adevărul. Unii oameni, după ani de credință, nu au fost niciodată emondați, nu au slujit drept contrast nici măcar o dată, totuși se simt mândri și norocoși, crezând că sunt foarte buni, că nu au nicio problemă și că vor fi cu siguranță mântuiți. Nu este oare foarte problematic? O astfel de persoană nu poate în niciun caz să dobândească mântuirea.

Oamenii care au gândirea umanității normale, atunci când comunică și interacționează cu alții în cadrul umanității normale, vor avea simțul conștiinței și rațiunii umanității normale. Cu acest simț, ei au un standard minim și principii în modul în care îi tratează pe alții. Când vorbești și interacționezi cu oameni care se încadrează în gândirea umanității normale, pe de o parte, aceștia pot percepe că ai un simț al conștiinței umanității. Pe de altă parte, acționezi cu bună-cuviință, așa încât să nu fii dezagreabil în ochii altora. Și un alt aspect important este că, atunci când comunici și interacționezi cu alții, aceștia vor beneficia de cuvintele pe care le comunici și vor câștiga unele lucruri de care are nevoie umanitatea. Aceasta este ceea ce numim interacțiune și comunicare cu oamenii. Ce înseamnă comunicarea? În termeni simpli, înseamnă să porți o discuție relaxată. Cei mai mulți oameni nu știu să poarte o discuție relaxată; de îndată ce vorbesc, sunt predispuși la certuri și polemici sau se laudă și le dau lecții altora pentru a-i face să asculte. Cei cu un strop de elocvență vor să le predice altora și se comportă ca profesorii lor imediat ce deschid gura. Toate aceste manifestări sunt dezvăluiri ale unor firi corupte. Oamenii cu firi corupte nu pot purta discuții relaxate cu alții în mod normal. Chiar dacă vorbesc normal o vreme, acest lucru nu poate dura. La un moment dat, vor începe să se certe, înroșindu-se la față și implicându-se total în conflict. Aceasta nu este o discuție relaxată normală. Cu siguranță, o discuție relaxată normală nu este o dezbatere despre bine și rău sau o ceartă și o ciondăneală, cu atât mai puțin o judecată sau o condamnare a oamenilor. Să definim discuția relaxată. Este schimbul și împărtășirea de informații – aceasta este ceea ce numim o discuție relaxată. Este corectă această definiție? (Este corectă.) În ce sens este corectă? Schimbul și împărtășirea de informații se bazează pe temelia conștiinței și raționalității umanității normale. Uite: cum discută și comunică oamenii care au conștiință și rațiune? Nu se ceartă și sunt capabili să se respecte reciproc, aducând beneficii celuilalt. După ce aud ce a împărtășit celălalt, dobândesc informații noi. Apoi, la rândul lor, îi transmit celeilalte persoane informațiile pe care le cunosc, astfel încât și cealaltă persoană să aibă de câștigat și, în limitele umanității sale, să dobândească experiență, perspective și cunoaștere. Împărtășirea cu cealaltă persoană a informațiilor pe care le cunosc, bazându-se pe principiile respectului față de acea persoană și ale înțelegerii armonioase pe picior de egalitate și apoi primirea informațiilor împărtășite cu ei de către cealaltă persoană – nu este acesta ajutor reciproc? Acesta se bazează pe temelia egalității, sprijinului reciproc, armoniei și corectitudinii. Aceasta este ceea ce numim comunicare și discuție relaxată. Spune-Mi, este corectă definiția Mea? (Da.) Practicarea discuțiilor și a comunicării pe baza acestui principiu este corectă. Dacă discuțiile și comunicările sunt pline de uneltiri, certuri, lupte, intrigi, șiretlicuri, capcane și teste și dacă se dezvăluie numai firi corupte, dacă înseamnă doar reprimare reciprocă, fiecare persoană dându-se mare, concurând cu cealaltă, rivalizând pentru a vedea cine vorbește mai elevat sau spune mai multe, atunci aceasta nu este o comunicare normală. Nu este comunicare în sfera conștiinței și raționalității umanității normale. Această comunicare nu este un schimb și o împărtășire de informații, ci mai degrabă sunt lupte și polemici, atât fățișe, cât și ascunse. Nu este așa? (Așa este.)

Pentru a putea comunica fără uneltiri cu alții, trebuie să înveți să comunici în sfera conștiinței și raționalității umanității normale. Scopul comunicării este de a-i ajuta pe alții și, de asemenea, de a primi ajutor și beneficii de la ei. Aceasta este comunicarea normală și, în acest mod, poți reuși să comunici fără uneltiri. Uită-te la comunicarea și discuțiile non-credincioșilor; pot acestea să obțină efectul unei comunicări normale? (Nu.) Când oamenii corupți comunică și discută, sunt normale conținutul, motivele și tonul comunicării lor? (Nu.) Comunicarea lor seamănă pur și simplu cu luptele de cocoși sau de câini. Poate comunicarea lor să decurgă fără probleme? (Nu.) Nici măcar nu reușesc să nu uneltească împotriva altora sau să nu se certe cu ei. Pentru a decurge fără probleme, comunicarea necesită o inimă plină de iubire, dorința de ajutor reciproc și disponibilitatea de a învăța din punctele forte ale celuilalt pentru a-și compensa slăbiciunile. Când comunic și discut cu voi, nu este suficient doar ca Eu să nu uneltesc; și voi trebuie să practicați conform acestui principiu, să nu uneltiți și să nu fiți suspicioși. Dacă Eu nu uneltesc, dar voi uneltiți în mod constant, și nu doar că uneltiți voi înșivă, dar și suspectați că uneltesc Eu, atunci comunicarea noastră nu poate decurge fără probleme și nici nu putem să avem o interacțiune adevărată, benefică sau să ne înțelegem în mod armonios. Când Mă văd venind, unii oameni găsesc repede un loc unde să se ascundă. În cazul în care chiar nu Mă pot evita, Mă salută fără tragere de inimă, dar în sinea lor nu vor să Mă întâlnească, gândindu-se: „Ce bătaie de cap! Ai venit aici ca să afli din nou despre situația noastră concretă. După aceea, vei avea din nou părtășie despre adevărurile-principii și ne vei face de râs. Ce ar trebui să facem?” Dacă nu ești dispus să te întâlnești sau să interacționezi cu Mine și te simți epuizat în sinea ta când interacționezi cu Mine, crezând mereu că încerc să uneltesc împotriva ta, atunci Mă poți evita când Mă vezi apropiindu-Mă. Dacă simți că nu uneltesc atunci când interacționezi cu Mine și că această interacțiune îți aduce destindere, bucurie, libertate și relaxare, atunci hai să ne întâlnim, să stăm de vorbă și să discutăm despre ce s-a întâmplat în ultima vreme. Dacă Mă întrebi: „Ce ai mai făcut în ultima vreme?”, îți voi răspunde sincer. Dacă te întreb: „Cum au fost lucrurile recent? Ai făcut vreun progres în viață? Ai obținut vreun câștig din îndeplinirea datoriei tale?” și poți răspunde și tu sincer, este foarte bine. Fiecare întâlnire poate decurge într-o atmosferă agreabilă. Dacă nu este corect ca oamenii să se ascundă mereu de Mine când Mă văd, este oare corect să recurgă mereu la lingușiri nesincere pentru a încerca intenționat să-Mi intre în grații? (Nu.) De ce nu este corect? (Încercarea de a intra în grațiile cuiva echivalează cu falsitatea și viclenia. Este mai bine să vorbim mai autentic și nu trebuie decât să-L tratăm pe Dumnezeu cu o mentalitate normală. În primul rând, ar trebui să fim sinceri cu El. În al doilea rând, nu ar trebui să căutăm să intrăm în grațiile lui Dumnezeu, să încercăm în mod deliberat să ne dăm bine pe lângă El sau să-L lingușim.) Pentru Mine există o singură cerință: când te văd, nu te ascunde de Mine și când nu te caut, nu Mă deranja. Fă ceea ce ar trebui să faci și fă totul normal. Nu voi afecta îndeplinirea datoriei voastre, iar voi nu ar trebui să o afectați pe a Mea. Atât evitarea, cât și deranjarea Mea nu sunt principii pe care oamenii ar trebui să le urmeze atunci când intră în contact cu Mine și interacționează cu Mine. Așadar, care este principiul? Să comunici în sfera conștiinței și rațiunii umanității normale și să fii capabil să conversezi sincer și să spui adevărul pe față; ar trebui să răspunzi cu sinceritate la orice te întreb. De ce nu reușesc oamenii să spună adevărul pe față? De exemplu, să presupunem că te întreb: „Câți oameni ai câștigat predicând Evanghelia luna aceasta?” și nu vrei să răspunzi. Dacă văd că nu te simți în largul tău, nu voi insista. Nu vreau să pun oamenii într-o situație dificilă și nu forțez niciodată pe nimeni să vorbească. Unii oameni, indiferent ce îi întreabă ceilalți, se gândesc mereu: „Ce vor să spună prin asta?” Nu vor să răspundă direct, fiindu-le foarte frică să nu răspundă greșit și să-și creeze probleme. Dacă speculezi și uneltești mereu în acest mod, atunci nu putem comunica. Nu trebuie să scrutezi mereu sensul întrebărilor Mele și nici nu ar trebui să uneltești împotriva Mea. Dacă poți să fii simplu și să te destăinui în legătură cu ceea ce ai în suflet, atunci putem comunica unul cu celălalt. Este ușor sau nu? (Este ușor.) Este ușor de spus, dar ar putea fi puțin mai greu de pus în practică. Nu este la fel de ușor pe cât pare. De exemplu, s-ar putea să-ți fi pus odată o întrebare și tu să nu fi spus adevărul în acel moment – ai mințit. Acel contact și acea comunicare au eșuat. După ce au eșuat, ce ar trebui să faci? Străduiește-te să fii suficient de curajos încât să recunoști data viitoare când ne întâlnim: „Am mințit data trecută. De acum înainte, voi spune adevărul pe față.” Atunci te voi încuraja – te voi aplauda și îți voi da un semn de aprobare: ai reușit să practici adevărul și să fii o persoană onestă. Nu-i așa că este minunat? (Așa e.)

Când vine vorba de părtășia despre subiectul de a nu unelti, indiferent câte exemple sunt date, ceea ce vi se comunică este un singur principiu. Știți care este acest principiu? (Să nu folosim perspectiva omenirii corupte pentru a-L evalua pe Dumnezeu sau pentru a fi suspicioși față de Dumnezeu.) Așa este. Nu-L tratați pe Dumnezeu din perspectiva omenirii corupte. Așadar, ce principiu ar trebui urmat? (Să-L tratăm pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu.) Nu este în regulă să-L tratați ca pe un om? Nu este în regulă să-L tratați ca pe o persoană normală, obișnuită? Indiferent dacă-L tratezi ca pe Dumnezeu sau ca pe un om, cel mai important principiu pentru interacțiunea între persoane este să fiți sinceri unii cu alții. Când vorbesc și Mă ocup de probleme cu tine, Eu nu uneltesc împotriva ta, iar tu, la rândul tău, ar trebui să fii sincer cu Mine. Prin urmare, dacă cineva uneltește împotriva ta, ar trebui să uneltești și tu împotriva lui? (Nu.) Dacă cineva uneltește împotriva ta, ar trebui să-l tratezi tot în conformitate cu principiile. Aceasta este calea cea dreaptă. Nu este vorba doar de faptul că Eu nu uneltesc împotriva ta, ca să fii sincer cu Mine, fără uneltiri sau suspiciuni. În schimb, chiar dacă alții uneltesc împotriva ta, tot poți acționa și gestiona problemele conform adevărurilor-principii. Aceasta înseamnă să respecți principiile. Unii oameni spun: „A uneltit împotriva mea – cum să nu mă răzbun? Dacă nu-i arăt cum stă treaba și doar îl las să mă hărțuiască așa, nu voi ieși în pierdere? Sunt atât de ușor de intimidat?” Spune-Mi, are sens raționamentul lor? Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte – are sens printre oamenii din lume. Dar dacă este evaluată pe baza adevărului, această afirmație este greșită. Uneltirile cuiva împotriva ta sunt o faptă rea. Dacă te răzbuni la rândul tău, folosind aceeași metodă pentru a unelti împotriva lui, în ochii lui Dumnezeu, esența este aceeași; amândouă sunt fapte rele. Dumnezeu nu va spune că riposta ta este complet justificată și în conformitate cu principiile, nefiind o faptă rea, fiindcă acel individ a uneltit împotriva ta. Dumnezeu nu analizează de ce ai uneltit împotriva acelui individ; El analizează dacă fapta ta în sine este o uneltire, dacă este o faptă rea și dacă tratezi această chestiune evaluând-o pe baza adevărului sau a opiniilor morale umane. Dacă acea chestiune este evaluată pe baza opiniilor morale umane, atunci zicala: „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” este considerată adecvată. Acel individ a uneltit primul împotriva ta, așa că este rezonabil să te răzbuni și să uneltești împotriva lui folosind aceleași mijloace, iar el ar trebui să accepte astfel de consecințe. Dacă evaluăm dintr-o perspectivă umană, folosind opinii morale umane, nu este greșit. Și dacă evaluăm pe baza legii, probabil că nu este ilegal. Dar în ochii lui Dumnezeu, acest lucru este contrar adevărului. Orice este contrar adevărului este o faptă rea și este condamnată în ochii lui Dumnezeu. Chiar dacă riposta ta este legitimă, Dumnezeu nu Se va abține să te condamne doar pentru că riposta ta este rezonabilă și justificată moral. Dumnezeu va analiza modul în care îl tratezi pe acel individ după ce uneltește împotriva ta. Dacă îl tratezi în același mod, Dumnezeu te va condamna. Dar dacă îl tratezi conform adevărurilor-principii, corect și just, așa cum te-a învățat Dumnezeu, chiar dacă oamenii pot să aibă noțiuni și să te condamne moral, iar din punct de vedere legal poți să fii condamnat, în ochii lui Dumnezeu, El spune că ai acționat în această chestiune în conformitate cu principiul și că nu este o faptă rea – El nu te va condamna. Dacă poți trata oamenii conform adevărurilor-principii înseamnă că practici adevărul. Nu ar trebui să-L tratezi pe Hristos conform noțiunilor și închipuirilor tale sau pe baza firilor tale corupte, ori să folosești intrigi și șiretlicuri împotriva Lui. Acesta ar trebui să fie și modul în care îi tratezi pe oameni. Dacă Îl poți trata corect pe Hristos, această persoană obișnuită, atunci, în același mod, îi poți trata corect și pe ceilalți. Indiferent cine este o persoană, ar trebui să adopți atitudinea corectă în modul în care o tratezi. În acest fel, principiile și metodele tale de a trata oamenii vor fi corecte. Dacă faci o greșeală în atitudinea ta față de oameni sau în gândurile și punctele tale de vedere privind modul de a-i trata, vei reflecta prompt asupra ta conform cuvintelor lui Dumnezeu și îți vei corecta gândurile și punctele de vedere, reglându-ți totodată comportamentul constant și, treptat, gândurile și punctele tale de vedere privind tratarea oamenilor și principiile tale de conduită personală și de acțiune se vor conforma tot mai mult adevărului. Când adevărurile-principii vor deveni viața ta, firea ta coruptă va fi fost alungată și transformată, iar tu vei fi capabil să tratezi oamenii în mod corect și just și în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu uneltesc împotriva ta, crezi că este corect să nu uneltești împotriva lor. Dar dacă uneltesc împotriva ta și te poți abține de la a unelti împotriva lor, căutând în schimb adevărul și tratându-i conform adevărurilor-principii, nu este acesta un progres? Nu este o transformare? (Ba da.) Dacă ei uneltesc împotriva ta și și tu uneltești împotriva lor, oare nu mergi pe aceeași cale ca aceia care uneltesc împotriva ta? În acest caz, care este deosebirea dintre tine și oamenii din lume? Nu s-a produs nicio schimbare în opiniile tale despre oameni și lucruri, nici în punctele tale de vedere de la baza modului în care te porți și acționezi. Acestea nu se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu, nici pe adevărurile-principii, ci pe principiile oamenilor din lume: uneltește împotriva oricui uneltește împotriva ta – ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Nu ești diferit de oamenii din lume, de non-credincioși. În cazul în care, indiferent dacă cineva uneltește sau nu împotriva ta, tu nu uneltești niciodată împotriva lui, ci îl tratezi în schimb conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii, atunci această atitudine și perspectivă sunt corecte; asta înseamnă să practici adevărul. În Epoca Harului, ce le-a spus Domnul Isus oamenilor? Dacă cineva te lovește peste obrazul drept, ce ar trebui să faci? [Domnul Isus a spus: „Aceluia care te lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt” (Matei 5:39).] Unii oameni spun: „Dacă mă lovește, îl voi lovi și eu! Dacă mă lovește peste obrazul stâng, îl voi lovi și eu peste obrazul stâng. Dacă mă lovește peste obrazul drept, îl voi lovi și eu peste obrazul drept. Acest lucru nu este condamnat nici moral, nici legal.” Dumnezeu spune: „Greșit. Dacă te lovește peste obrazul stâng, întoarce-i și obrazul drept. Nu-l lovi și tu.” Poți face asta? Indiferent dacă, în ochii oamenilor, cerința lui Dumnezeu este acceptabilă – poate că pentru unii oameni, aceasta este o zicală nesăbuită, o practică prostească – aceasta este cerința lui Dumnezeu de la tine. Poți face asta? Spui: „Nu pot să o fac. Dacă mă lovește peste obrazul stâng, trebuie să-l lovesc și eu, altfel mândria și demnitatea mea vor dispărea și îmi voi pierde complet reputația.” Indiferent dacă această afirmație a ta are sau nu susținere în mijlocul omenirii corupte, dacă în ochii lui Dumnezeu afirmația ta este greșită, punctul tău de vedere este greșit și comportamentul tău este greșit, atunci comportamentul tău este condamnat în ochii lui Dumnezeu. Din ce motiv este condamnat? Pentru că nu ai ascultat cuvintele lui Dumnezeu, nu ai urmat calea Lui. Dumnezeu ți-a spus că, dacă cineva te lovește peste obrazul stâng, să-i întorci și obrazul drept. Ai făcut asta? Dumnezeu te întreabă doar: ai ascultat cuvintele Sale? Ai practicat conform instrucțiunilor Sale? Dacă nu ai practicat așa, atunci nu ai urmat calea lui Dumnezeu și ești o persoană care se răzvrătește împotriva Lui; nu ești o persoană care practică adevărul, nici o persoană care privește lucrurile și se poartă conform cuvintelor lui Dumnezeu. În acest caz, nu ești pe placul lui Dumnezeu, nu ești o persoană pe care o acceptă Dumnezeu și, în ochii Săi, acea palmă pe care ai întors-o este o faptă rea. Poate vei crede mereu că este pe deplin justificată, că este un mijloc necesar pentru a-ți proteja demnitatea și drepturile. Dar în ochii lui Dumnezeu, acea palmă înseamnă că nu ai urmat calea Lui și nici nu vrei acest lucru, că nu asculți cuvintele lui Dumnezeu și că, în ochii tăi, cuvintele Sale sunt doar doctrină, vorbe goale. Doar predici cuvintele lui Dumnezeu, dar nu le practici niciodată. Dumnezeu te va caracteriza drept o persoană care nu-I urmează calea. Mai poți, așadar, să obții acceptarea lui Dumnezeu? Dacă nu urmezi calea lui Dumnezeu, cuvintele Sale nu pot deveni niciodată viața ta. Oricât de mult ți-ai argumenta raționamentul față de Dumnezeu, El nu va asculta. Dumnezeu nu va spune: „Cineva te-a lovit peste obrazul stâng fără motiv și ești destul de vrednic de milă. Pentru a-ți proteja demnitatea, poți lovi și tu. După ce lovești și tu, poți să te rogi și să-ți mărturisești păcatul, iar Dumnezeu te va ierta și nu te va condamna.” Dumnezeu nu a spus asta. El a spus că, dacă cineva te lovește peste obrazul stâng, să-i întorci și obrazul drept. Dacă poți face asta, ești o persoană care-I urmează calea. Dacă nu poți, în ochii lui Dumnezeu ești o persoană care se răzvrătește împotriva Lui, o persoană care nu-I practică cuvintele, nici nu-I urmează calea, o persoană rea. Care este atitudinea lui Dumnezeu față de oamenii răi? Dumnezeu spune: „Depărtați-vă de Mine! Nu vă cunosc.” Dumnezeu nu vrea astfel de oameni. Ai înțeles? (Am înțeles.) Același lucru este valabil și pentru uneltiri. Tu spui: „A uneltit împotriva mea, deci ce este greșit dacă uneltesc împotriva lui?” Faptul că uneltești împotriva oamenilor este pur și simplu greșit. În ce sens este greșit? Este greșit pentru că uneltirea în sine este o faptă rea, nu una bună. Așadar, atunci când oamenii uneltesc împotriva altora, Dumnezeu îi condamnă. Dacă procedezi la fel, Dumnezeu te va condamna la fel. Ar trebui să acționezi într-un mod lipsit de uneltiri, într-un mod pe care Dumnezeu îl acceptă. Datoria ta este să practici conform căii și principiilor de practică pe care ți le-a spus Dumnezeu, nu să-ți susții propriul raționament sau să-ți protejezi demnitatea sau reputația personală. Reputația, statutul și demnitatea ta personală nu sunt importante. Ce este important? Important este dacă sunt aplicate cuvintele lui Dumnezeu în tine, dacă au devenit viața ta, dacă ai trăit cuvintele lui Dumnezeu și dacă acestea s-au împlinit în tine. Ai înțeles? (Am înțeles.) Unii oameni spun: „M-a înjurat, așa că-l voi înjura și eu.” Este corect să spui asta? (Nu.) Alții spun: „Este mereu meschin cu mine, așadar de ce nu pot să fiu și eu meschin cu el? În caz contrar, nu voi părea ridicol?” Este important cum te consideră alții? (Nu.) Oamenii se agită mereu din cauza reputației, temându-se mereu că alții îi vor considera ridicoli și stupizi. De fapt, nu contează cum te consideră alții. Ce contează? Când te consideră ridicol, stupid, când își bat joc de tine, cum reacționezi? Reacționezi cu impetuozitate, cu metode și mijloace omenești sau conform principiilor pe care ți le-a spus Dumnezeu? Ai practicat conform cuvintelor Sale? Ți-ai respectat datoria? Doar pentru că oamenii râd de tine și spun că ești ridicol, faci o criză de nervi și renunți la lucrarea ta: „Mă consideri ridicol, așa că nu o voi mai face!” Nu o faci pentru ei. Dacă ai renunța la datoria ta, ce ar spune Dumnezeu? „Pentru că cineva a spus că ești ridicol, ai renunțat la datoria pe care ți-am încredințat-o Eu. Nu ai deloc loialitate!” Așa va vedea Dumnezeu lucrurile. Dacă Îl ai cu adevărat pe Dumnezeu în inima ta, dacă Îi ești cu adevărat loial, atunci, dacă cineva râde de tine și spune că ești ridicol, ar trebui să cugeți mai întâi: „Spui că sunt ridicol, spui că sunt stupid și râzi de mine pe la spatele meu. Nu mă voi certa cu tine și nu-ți voi purta pică. Sunt nesăbuit și am un calibru slab, dar Dumnezeu m-a înălțat și nu mă disprețuiește. Această datorie nu mi-a fost dată de tine, ci de Dumnezeu: este însărcinarea dată de Dumnezeu pentru mine. Nu contează dacă ai o părere bună despre mine sau nu. Nu-mi fac datoria ca să fiu văzut de tine. Este chemarea mea să-mi fac datoria. Trebuie să-mi fac bine datoria și să-I fiu loial lui Dumnezeu. Trebuie să prețuiesc această datorie și să fiu demn de înălțarea și de încrederea lui Dumnezeu în mine. Trebuie să fiu devotat datoriei mele. Nu pot să-mi abandonez datoria și să-L dezamăgesc pe Dumnezeu fiindcă mi-ai spus că sunt ridicol. Asta m-ar face cu adevărat ridicol.” Nu este o astfel de gândire în conformitate cu principiile? Nu este aceasta o renunțare la impetuozitate? Aceasta înseamnă să nu reacționezi cu impetuozitate. Când veți putea acționa așa, vă veți fi schimbat cu adevărat și veți avea statură. Nu veți fi constrânși de oameni, evenimente sau lucruri. Indiferent de circumstanțe, vei păstra ferm cuvintele lui Dumnezeu și adevărurile-principii în minte și nu vei trata nicio chestiune cu impetuozitate, cu emoții, stări de spirit, preferințe personale, dorințe sau ambiții. Cuvintele lui Dumnezeu vor fi cele mai înalte și mai mărețe lucruri din inima ta și, când se va întâmpla ceva, vei căuta mai întâi cuvintele Sale: „Cuvintele lui Dumnezeu spun asta, așa că le voi respecta cu strictețe. Nu contează dacă alții mă consideră ridicol. Ceea ce contează este cum mă consideră Dumnezeu. Deși sunt nesăbuit și am un calibru slab, Dumnezeu mi-a încredințat totuși o datorie de făcut. De ce înălțare măreață m-am bucurat din partea lui Dumnezeu! Aceasta este o binecuvântare!” Dacă poți trata lucrurile cu care te confrunți conform cuvintelor lui Dumnezeu, vei ști cum să practici în conformitate cu adevărurile-principii.

Să continuăm discuția despre faptul de a nu unelti. În viața de zi cu zi, oamenii sunt adesea ținta uneltirilor altora în diverse situații care se abat asupra lor. Unii concurează cu tine pentru faimă și câștig, alții dezbat cu tine ce este bine și ce este rău, unii chiar se ceartă cu tine din cauza unui singur cuvânt, unii te judecă și te subminează pe la spate, iar alții îți pun piedici și acționează în mod irezonabil față de tine. Când te confrunți cu uneltirile diverșilor oameni, cum le gestionezi? Trebuie să respecți cu fermitate un singur principiu: „Indiferent cum uneltesc alții împotriva mea, eu nu voi unelti împotriva lor; voi sta departe de ei! Trebuie să înțeleg care sunt intențiile lui Dumnezeu și ce lecție vrea să învăț. Trebuie să rămân ferm pe poziția mea, să practic cuvintele lui Dumnezeu și să-mi respect cu fermitate datoria. Nu va fi niciodată greșit să acționez în conformitate cu principiile cuvintelor lui Dumnezeu și acest lucru nu va duce niciodată la pierderi. Indiferent cât de bună este părerea altora despre mine, aceasta nu este o cunună sau o recompensă; este o calamitate!” Respectarea unui astfel de principiu te poate împiedica să faci rău și să fii condamnat de Dumnezeu. Dacă, de-a lungul vieții tale, poți să rămâi ferm în poziția de ființă creată, să-ți îndeplinești bine datoria de ființă creată, să îndeplinești cu toată inima și cu toată mintea lucrarea pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu și îți dedici toate gândurile îndeplinirii datoriei tale – indiferent dacă ești atât de implicat încât neglijezi mâncarea și somnul sau dacă îți soliciți mintea – realizând bine lucrarea pe care ți-a încredințat-o Dumnezeu și reușești să-ți faci datoria într-un mod care este conform standardului, atunci vei trăi o viață valoroasă. În această viață, nu ar trebui să căutăm să facem lucruri mărețe, să întreprindem ceva sau să creăm vreun miracol. Suntem doar oameni nesemnificativi și ar trebui să citim mai mult din cuvintele lui Dumnezeu, să căutăm să înțelegem adevărul din lucrurile care se abat asupra noastră, să ne îndeplinim responsabilitățile și să facem bine ceea ce se cuvine să facem. Ar trebui să ne asigurăm că ne putem conforma adevărurilor-principii în fiecare chestiune, că datoria pe care o facem este în conformitate cu principiile cerute de rânduielile de lucru și că, atunci când examinăm cu atenție motivația, scopul și principiile fiecărui lucru pe care-l facem, toate acestea corespund cerințelor din cuvintele lui Dumnezeu și pot face față scrutării, precum și examinării de către Dumnezeu. În fiecare zi, îți îndeplinești datoria în mod normal, cu pace și bucurie, trăind mereu înaintea lui Dumnezeu. Când ai în inima ta ceva de spus lui Dumnezeu, te rogi Lui; când nu ai cuvinte cu care să te rogi, poți totuși să te apropii de Dumnezeu în inima ta și, când te rogi, primești luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu și ești mișcat de El. De asemenea, poți să-I fii loial lui Dumnezeu când îți faci datoria și să te porți într-un mod deschis și integru. Cât de minunat este acest lucru! Când îi tratezi pe oameni și interacționezi și comunici cu ei, ai în general tot mai puține defecte și fărădelegi. Indiferent cum uneltesc alții împotriva ta, nu reacționezi cu impetuozitate. Ori de câte ori simți că nu-ți poți depăși impetuozitatea, te rogi lui Dumnezeu; când ești slab, te rogi de asemenea lui Dumnezeu. Când Duhul Sfânt te va mișca puțin, vei căpăta puterea de a o depăși și vei sări peste obstacol. De fiecare dată când te confrunți cu uneltirile, atacurile, răzbunările oamenilor și așa mai departe, este ca și cum ai trece peste un obstacol, ca și cum ai depăși o dificultate. În cele din urmă, poți depăși toate aceste uneltiri, poți depăși atacurile, răzbunările și luptele oamenilor împotriva ta, fără să reacționezi pe baza impetuozității sau a firilor corupte, ci fiind capabil să respecți principiile. Atunci ești cu adevărat un biruitor. Cât de minunat este acest lucru! Să presupunem însă că trăiești toată ziua cuprins de impetuozitate și firi corupte. Când cineva uneltește împotriva ta sau spune ceva neplăcut, pui la suflet, ești extrem de deranjat de acest lucru, devii agitat, ochii îți scapără de furie și îți pierzi cumpătul. Sau, după ce auzi cuvinte neplăcute, simți neliniște în inimă, gura ți se umple de bășici, îți pierzi pofta de mâncare și băutură și nu poți dormi noaptea. Apoi, te îndepărtezi de Dumnezeu. Trăiești fie cuprins de impetuozitate, fie de emoții, petrecându-ți fiecare zi în suferință, fiind incapabil să mănânci și să bei în mod normal cuvintele lui Dumnezeu, să-ți faci datoria în mod normal, inima ta fiind preocupată și încurcată de aceste chestiuni despre bine și rău. Odată prins în asta, îți este foarte greu să te eliberezi, uneori nici măcar după luni întregi. Dacă este vorba de o chestiune importantă, cum ar fi căsătoria sau un proces, atunci uneltirea este și mai gravă și, odată ce te încurci în aceste lucruri, luni – sau chiar ani – se scurg pur și simplu, irosind cei mai frumoși ani din viața ta. În cele din urmă, întreaga ta viață este irosită – nu-ți vei fi făcut bine datoria și nu vei fi dobândit adevărul. Nu înseamnă asta că ești complet distrus? Dacă trăiești în permanență implicat în dispute, uneltiri, lupte și meschinării, mai poți să-ți faci bine datoria? Nu doar că nu-ți vei face bine datoria, dar, uneltind și luptând, vei acumula și multe fapte rele. Trăind implicat în uneltiri și lupte între oameni, câte lucruri rele vei face, câte cuvinte arogante, cuvinte de răzvrătire, cuvinte care încalcă adevărul și cuvinte care se împotrivesc lui Dumnezeu vei spune? Toate acestea sunt clasificate drept cuvinte ale diavolilor. Chiar dacă unele cuvinte nu sunt rostite cu voce tare, ele sunt procesate în mintea ta; urăști, abuzezi și blestemi oamenii în inima ta. Toate aceste lucruri sunt limpezi ca lumina zilei în ochii lui Dumnezeu. Dumnezeu vede care sunt intențiile tale, cum plănuiești și cum practici atunci când ți se întâmplă lucruri. Trăind implicat în aceste uneltiri și lupte, nu știi niciodată să reflectezi asupra ta, să te căiești și să-ți mărturisești păcatele lui Dumnezeu, nici nu știi să cauți adevărul în aceste chestiuni, ci „te bucuri” în schimb orbește de ele. Deși ești epuizat fizic și mental, nu reflectezi niciodată asupra ta, nici nu te rogi lui Dumnezeu și nu-I accepți disciplinarea și îndrumarea, nu-I accepți cuvintele în inima ta și nu-L lași pe Dumnezeu să stăpânească. Nu ești niciodată hotărât să practici cuvintele lui Dumnezeu. Acest lucru dovedește că nu ești o persoană care crede sincer în Dumnezeu și urmărește adevărul. Cei care cred sincer în Dumnezeu și urmăresc adevărul se concentrează asupra modului în care să practice adevărul și să trăiască o asemănare umană în inimile lor, prețuind aprobarea lui Dumnezeu mai presus de toate. Aceasta le permite să se ferească de lupte și de uneltiri; inimile lor se pot apropia adesea de Dumnezeu, iar ei pot trăi înaintea Sa. Drept urmare, îndatoririle lor dau roade tot mai mari, iar ei simt că acest mod de a trăi are valoare și aduce o contribuție omenirii, așa încât au pace și bucurie adevărată în inimile lor. Deoarece pot îndeplini datoria unei ființe create, fiecare zi pe care o trăiesc are valoare și semnificație adevărată. Dar dacă trăiești implicat în diverse tipuri de lupte și uneltiri, acumulezi păcate în fiecare zi trăită. Nu doar că nu reușești să trăiești valoarea și semnificația pe care ar trebui să le aibă o ființă umană creată, dar acumulezi și păcate pentru viitorul tău. În inima Lui, Dumnezeu te disprețuiește și te respinge tot mai mult și devine tot mai dezamăgit de tine. Dacă vede că grija și așteptările Sale pentru tine sunt pe cale să nu dea niciun rezultat, ce ar simți Dumnezeu față de tine? Dacă lucrurile pe care le faci Îl dezamăgesc tot mai mult pe Dumnezeu, Îl descurajează tot mai mult, până când, într-o zi, chiar nu te vei mai întoarce și Dumnezeu va vrea să renunțe la tine, atunci spune-Mi, ce valoare și ce sens mai au viața și credința ta în Dumnezeu? Ce speranță mai rămâne în viața ta? Doar pentru că alții uneltesc împotriva ta și te judecă, te lași prins în conflicte cu oamenii și îți amâni treburile adecvate ca să lupți pentru mândria ta și să-ți recapeți reputația și demnitatea. Uneori, doar pentru că cineva spune ceva neplăcut sau îți aruncă o anumită privire care te jignește, făcându-te să-ți pierzi reputația și rănindu-ți stima de sine, chiar ajungi să fii plin de resentimente în inima ta și te lași prins la nesfârșit în dispute cu acea persoană. Și ce se întâmplă în cele din urmă? Îți irosești tot timpul prețios cu aceste lucruri, distrugându-ți șansa de a dobândi mântuirea și neobținând niciun adevăr. Ca urmare, Dumnezeu te disprețuiește și te respinge, nu-ți mai acordă nicio atenție și ești complet distrus. Așadar, ce încerc să vă spun având părtășie despre aceste lucruri? Alegerea modului în care vă purtați, alegerea manierei în care vă purtați este foarte importantă. Trăind printre oameni, fiecare persoană se va confrunta adesea cu uneltiri, lupte, câștiguri și pierderi în interesele personale și cu diverse voci de laudă, critică, judecată și condamnare; toată lumea se va confrunta cu aceste lucruri. Și Eu am trăit în această lume până în prezent, nici Eu nu trăiesc într-un vid. Și Eu Mă confrunt cu aceste lucruri, dar inima Mea nu va unelti. Uitați-vă la Mine – cum am trăit? Aceste lucruri nu-Mi afectează câtuși de puțin viața sau lucrarea. În fiecare zi, Mă concentrez doar să-Mi fac lucrarea. În viața Mea de până acum, nu am fost afectat de mediul extern. Identitatea și statutul Meu, valoarea Mea în ochii oamenilor – nimic din toate acestea nu a fost afectat. Nu doar atât, dar chiar Mă îngrijorez că veți crede în mod greșit că sunt foarte măreț, extraordinar și foarte diferit de ceilalți, așa că trebuie să dau câteva exemple concrete ale normalității Mele, ale caracterului Meu practic și obișnuit într-un mod mai specific, așa încât să nu Mă idolatrizați și să nu aveți închipuiri și noțiuni nerealiste despre Mine. Doar după ce spun asta, unii oameni văd că sunt doar o persoană obișnuită, normală și apoi devin indiferenți față de Mine. Nu-Mi pasă de aceste lucruri. Atât timp cât poți accepta aceste cuvinte pe care le rostesc, asta este suficient; nu am alte cerințe. Dacă ați petrece toată ziua uitându-vă la Mine, scrutându-Mă, citindu-Mi fiecare expresie, M-aș simți inconfortabil. Nu-Mi place să fiu idolatrizat sau lingușit de oameni și cu atât mai puțin Îmi place să se îmbulzească oamenii mereu în preajma Mea. Îmi place liniștea. Vezi tu, n-am trăit destul de bine în acești ani? Atunci, de ce nu încercați să trăiți la fel? Vezi dacă poți supraviețui fără să lupți pentru faimă și câștig, fără să lupți pentru statut, fără să-ți protejezi demnitatea, fără să concurezi ca vorbele tale să aibă autoritate. Vezi cum va fi viața ta dacă acționezi, trăiești, te porți, faci lucruri și îți îndeplinești datoria conform cuvintelor și cerințelor lui Dumnezeu – vezi dacă vei dobândi bucurie și dacă vei avea pace în inimă. Încearcă un alt mod de a trăi, practică în conformitate cu adevărurile-principii și ai obiective clare, și apoi vei vedea un viitor luminos în față. Dacă ții mereu evidența celor care uneltesc împotriva ta, care îți afectează statutul, care au o reputație mai bună decât tine, care te vorbesc pe la spatele tău și așa mai departe, trăind în mijlocul acestor lucruri, atunci nu există nicio cale înainte pentru tine, doar întuneric. Vei fi mereu pierdut, simțind: „Viața mea este obositoare, nu există fericire, nu am binecuvântări!” Nu te bucuri de binecuvântările pe care ți le dă Dumnezeu, ci continui să te afunzi în iad. Spune-Mi, poți avea binecuvântări? Poți avea bucurie și pace?

Cum vi se pare părtășia despre aceste subiecte? (Bună.) În ce fel este bună? (Simțim că poate rezolva dificultățile pe care le întâmpinăm în viața reală și firile corupte pe care le dezvăluim. De asemenea, Dumnezeu ne-a arătat câteva căi specifice: cum să evităm lupta și uneltirile împotriva altora și cum să ne eliberăm de constrângerile oamenilor, evenimentelor și lucrurilor și să trăim în lumină.) Care este scopul principal al părtășiei despre aceste principii? Nu este doar de a te ajuta să scapi de o viață plină de lupte cu ceilalți; cheia este de a-ți da posibilitatea să trăiești în cadrul umanității normale și să trăiești viața umanității normale. Dacă acționezi conform cuvintelor lui Dumnezeu, poți să dobândești supunere față de El, să transformi cuvintele și adevărul Său în viața ta, să dobândești mântuirea și să te temi de Dumnezeu și să te ferești de rău: poți deveni o astfel de persoană. Ai înțeles? (Da.) Nu este vorba doar de a scăpa de o viață plină de uneltiri și lupte împotriva altora; dacă ar fi doar atât, nu ai dobândi adevărul. Spune-Mi, fără să dobândești adevărul, care este scopul practicii unei persoane? Nu ar fi tot lipsită de sens? Trăind în această societate, printre oameni, vei avea mereu propriile gânduri și opinii atunci când ți se întâmplă lucruri; este imposibil să nu ai deloc gânduri sau opinii, ca și cum ai trăi într-un vid. O astfel de situație nu există. Când nimeni nu uneltește împotriva ta și nu se luptă cu tine, poți reuși să nu uneltești sau să nu lupți împotriva altora. Dar când cineva uneltește împotriva ta sau se luptă cu tine, ce faci? Se va rezolva problema dacă strigi pur și simplu sloganuri precum: „Nu mă voi lupta cu el, nu voi unelti împotriva lui”? (Nu.) Așadar, cum ar trebui rezolvată problema? Unii oameni strigă sloganuri, spunând: „Nu cumva sunt prea bătrân ca să mai uneltesc? Lucrarea lui Dumnezeu a progresat atât de mult, dar eu încă uneltesc? Ce rost are să uneltesc în privința acelor lucruri?” Pot aceste cuvinte să rezolve problema? (Nu.) Majoritatea oamenilor, atunci când li se întâmplă ceva, tot nu pot renunța în inimile lor și continuă să uneltească și să se lupte cu alții. Așadar, cum ar trebui rezolvată această problemă? Ar trebui rezolvată prin remedierea problemelor legate de gândurile și opiniile oamenilor și a firilor lor corupte, conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărurilor-principii. După ce primești un gând sau un punct de vedere corect, perspectiva, atitudinea și poziția ta față de astfel de chestiuni se schimbă. Sentimentele tale față de astfel de chestiuni vor fi diferite; vei simți că lupta cu ceilalți este lipsită de sens – îți irosește energia, împiedică lucrarea, provoacă disconfort interior și nu există bucurie sau pace în ea. Apoi, când citești condamnarea unor astfel de chestiuni în cuvintele lui Dumnezeu, opinia despre aceste chestiuni se va schimba complet în inima ta, starea ta emoțională va fi diferită, impulsul tău de a te lupta cu alții se va diminua, furia ta se va estompa și impetuozitatea ta va dispărea. Dacă alții se luptă cu tine, provocându-te fără încetare, nu vei fi afectat, simțind că nu este mare lucru și că nu e nevoie să te lupți cu ei. Nici măcar cei din jur n-ar suporta să privească, spunând: „Te tratează în felul acesta, cum de nu simți nimic? Ești prost?” Spui: „Pe vremuri, luam astfel de lucruri foarte în serios; aș fi simțit că se prăbușește cerul. Dacă nu le-aș fi spus cum stau lucrurile sau dacă nu mi-ar fi dat o explicație, cu siguranță n-aș fi trecut cu vederea ușor. Dar acum este diferit. Nu mai uneltesc și nu mă mai lupt cu alții, nu pentru că sunt mai în vârstă, ci pentru că am deslușit esența coruptă a oamenilor prin cuvintele lui Dumnezeu. Comportamentul lor constă în dezvăluirile și manifestările tipice ale unei persoane rele, ale unui antihrist, ale unei satane, așa cum este expus în cuvintele lui Dumnezeu. Și eu aveam aceste manifestări, dar acum, în cuvintele lui Dumnezeu, văd că o astfel de față adevărată, o astfel de fire este prea urâtă și dezgustătoare; Dumnezeu o detestă! Acum o detest și eu și, în inima mea, nu sunt dispus să trăiesc după acea fire coruptă. Așadar, atunci când oamenii se luptă din nou cu mine, pur și simplu mă simt sătul și dezgustat de ei și nu am niciun interes sau nicio dorință de a lupta. În cuvintele lui Dumnezeu, am găsit și principiile de practică și știu cum să tratez astfel de oameni.” Ce spun cuvintele lui Dumnezeu? Pe de o parte, cuvintele Sale expun și caracterizează astfel de oameni; pe de altă parte, Dumnezeu le spune oamenilor că principiul pentru tratarea altora este să-i tratăm corect. Dacă sunt adevărați frați și adevărate surori și dezvăluie firi corupte, ar trebui să-i tratăm cu dragoste, să avem părtășie despre adevăr pentru a le rezolva fărădelegile și firile corupte, așa încât să nu se mai împotrivească lui Dumnezeu și să nu mai comită fărădelegi. Poate că problemele lor vor fi rezolvate dacă vor primi ajutor. Dacă nu acceptă ajutorul, dacă nu pot accepta adevărul, dar își pot îndeplini datoria și nu tulbură lucrarea bisericii, atunci ar trebui lăsați să rămână în biserică, făcându-și datoria. Dacă nu-și fac datoria corespunzător și se tot luptă și uneltesc împotriva altora, provocând tulburare, atunci ar trebui înlăturați conform decretelor administrative ale casei lui Dumnezeu și principiilor casei lui Dumnezeu pentru tratarea oamenilor. Nu ne-ar fi atunci inimile împăcate? Casa lui Dumnezeu are principii și căi pentru tratarea merelor stricate. Cum să discernem și să ne ocupăm de acești oameni, cum să-i tratăm pe acești oameni – există principii și căi în cuvintele lui Dumnezeu pentru toate acestea. Dacă practică potrivit cuvintelor lui Dumnezeu, oamenii le vor gestiona cu ușurință și cu bucurie, nu vor simți că este o problemă dificilă, inimile lor nu vor fi deloc tulburate, iar ei le vor rezolva foarte natural. Dacă s-ar fi confruntat cu astfel de probleme acum câțiva ani, n-ar fi putut să treacă peste ele, n-ar fi știut cum să le rezolve. Dar acum, având câțiva ani de experiență de viață, această chestiune nu mai este o dificultate pentru ei; o pot rezolva. Dintr-odată, descoperă că statura lor a crescut și că s-au schimbat cu adevărat. Cum se simt atunci majoritatea acestor oameni? „Înainte, simțeam mereu că am un calibru slab și mă răzvrăteam adesea împotriva lui Dumnezeu și mă împotriveam Lui, de parcă nu mai puteam fi mântuit. Acum, când mă ocup de această chestiune, simt că nu am dificultăți, că pot rezolva problemele și că am speranță.” Ce speranță? (Speranța de a dobândi mântuirea.) Când vezi speranța de a dobândi mântuirea, vezi lumină sau întuneric în față? (Lumină.) Astfel se împlinește acea zicală – lumina mă cheamă. Așa este? (Da.) Când statura ta poate ajunge la acest nivel, vei simți cu adevărat că practicarea adevărului nu necesită, de fapt, să strigi sloganuri; este atât de ușoară și de plină de bucurie. Atât timp cât accepți cuvintele lui Dumnezeu, atât timp cât accepți adevărurile-principii care vin de la Dumnezeu, practicarea adevărului este atât de ușoară, iar statura ta crește fără să observi. Când vei simți că statura ta a crescut, că te-ai schimbat, că anii tăi de credință în Dumnezeu au dat roade și nu au fost în zadar, dacă cineva rostește apoi cuvinte arogante, spunând: „Ce am câștigat din credința în Dumnezeu? În cei 20 de ani în care am crezut în Dumnezeu, tot ce am făcut a fost să sufăr și să depun eforturi; m-am lepădat de atât de multe și m-am consumat atât de mult, dar nu m-am bucurat de nicio binecuvântare – a fost doar epuizare nesfârșită!”, îl vei disprețui în inima ta: „Această persoană nu are conștiință și doar rostește cuvinte diavolești! Judecând după cât de jalnic arată, chiar nu a câștigat nimic – tot ce poate face este să fie irezonabil și să pună piedici, iar singurele lucruri pe care le poate spune sunt cuvinte arogante!” Ei spun mereu: „Ce am câștigat din credința în Dumnezeu?” Ce anume speri atunci să câștigi din credința în Dumnezeu? Speri să obții har și binecuvântări materiale sau să câștigi adevărul și să dobândești mântuirea? Credincioșii în Dumnezeu trebuie să aleagă una dintre aceste căi. Pe ce cale anume vei merge în credința ta în Dumnezeu: cea a urmăririi harului și a binecuvântărilor sau cea a urmăririi adevărului? Dacă ești o persoană care urmărește adevărul și pui în practică toate adevărurile pe care le înțelegi, transformându-le în realitatea ta, atunci vei fi câștigat viața veșnică și, experimentând lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, nu vei fi crezut în zadar. Dacă te axezi doar pe a te bucura de har, dar nu câștigi adevărul și viața și te plângi de Dumnezeu, spunând: „Ce am câștigat?”, aceasta dovedește că nu ești o persoană care urmărește adevărul. Indiferent de cât de mult har te bucuri, dacă nu ai câștigat o fărâmă de adevăr, atunci credința ta este prea jalnică; aceasta arată că ești o persoană oarbă. Dumnezeu exprimă acum adevărul pentru a le oferi oamenilor viață, rostind cuvinte noi în fiecare zi, atât de multe încât oamenii pot să le mănânce, să le bea și să se bucure de ele veșnic. Există prea multe adevăruri care ar trebui practicate și pătrunse; multe adevăruri nu pot fi experimentate pe deplin nici într-o viață întreagă. Cei care cred în Dumnezeu de mulți ani și urmăresc adevărul au câștigat atât de mult și într-o asemenea abundență. Dar dacă nu urmăresc adevărul, nu iubesc adevărul și nu practică adevărul, oamenii vor simți mereu că nu au câștigat nimic. Cei care se bucură de adevăr chiar se simt plini din belșug de aceste cuvinte. Acum, fie că este vorba de adevăr, fie de binecuvântări materiale, ceea ce le dăruiește Dumnezeu oamenilor este din abundență; casa lui Dumnezeu poate fi comparată cu un tărâm în care curge lapte și miere. Cuvintele lui Dumnezeu mâncate și băute în timpul adunărilor sunt atât de abundente; mărturii bazate pe experiențe, filme, imnuri, dansuri – sunt toate acolo, din abundență. Lucrurile materiale – mâncare, haine și obiecte de uz zilnic – sunt, de asemenea, din abundență. În plus, serviciul prestat de marele balaur roșu, pe care l-a pregătit Dumnezeu, acțiunile antihriștilor și ale conducătorilor falși și prezentarea zilnică a diverselor tipuri de lucruri negative în fața oamenilor le permit acestora să învețe lecții și să-și sporească discernământul. Dacă nu poți învăța o lecție întreagă dintr-o dată, Dumnezeu va continua să-ți pregătească medii, oameni, evenimente și lucruri, înlăturându-le doar atunci când ai învățat suficient. Prin urmare, dacă poți accepta lucrarea lui Dumnezeu, dacă ești o persoană care iubește adevărul, atunci iei parte la un ospăț îmbelșugat. Câțiva ani de credință îți vor aduce un mare progres și o schimbare reală. Dumnezeu i-a păstorit, i-a udat și i-a condus personal pe aleșii Săi în acești ani. Toți cei care pot accepta adevărul pot simți că au câștigat atât de multe și că au avut parte de unele schimbări adevărate. În special, cei care își fac datoria full-time s-au schimbat și mai mult. Atunci când Îl urmezi pe Dumnezeu, poți simți că drumul devine tot mai luminos și ai credință adevărată în dobândirea mântuirii și intrarea în Împărăția Cerurilor. Dar dacă refuzi mereu să accepți adevărul și nu ești dispus să-l practici în inima ta, nu vei putea simți că ai vreo speranță de mântuire. Îi vei întreba întruna pe cei din jurul tău: „Crezi că am înțelegere spirituală?” Dacă cineva spune: „Se pare că nu ai înțelegere spirituală”, te vei gândi: „S-a terminat, n-am nicio speranță!” De fapt, problema nu este că nu ai nicio speranță; este că nu urmărești adevărul. Dacă înțelegi adevărul și poți și să-l practici, vei dobândi treptat înțelegere spirituală. Odată ce ai înțelegere spirituală, vei înțelege tot mai multe adevăruri și vei putea să împărtășești unele mărturii bazate pe experiențe în fiecare aspect. Te vei simți îmbogățit și foarte împlinit în sinea ta și vei simți că ai câștigat atât de mult urmându-L pe Dumnezeu. Așa este? (Da.) Dacă cineva nu practică adevărul, nici nu-l acceptă drept viața sa, în inima lui se va simți mereu pierdut și fără țintă, lipsit de credință adevărată. Îi va întreba mereu pe cei din jur dacă are vreo speranță de a dobândi mântuirea. De asemenea, unii îi întreabă în permanență pe alții dacă au înțelegere spirituală, luând răspunsul ca pe o dovadă că au sau nu speranță. Spune-Mi, sunt nesăbuiți astfel de oameni? (Sunt nesăbuiți.) Indiferent dacă ai sau nu înțelegere spirituală, ar trebui să năzuiești spre adevăr – și nu doar să te străduiești să-l înțelegi, ci să te străduiești și să-l practici. Odată ce poți să înțelegi și să practici adevărul, oare nu vei avea speranța de a dobândi mântuirea? Nu este așa? (Așa este.) Ar trebui să țineți cont de această chestiune.

Aici se încheie părtășia noastră de astăzi. La revedere!