Data trecută, am avut părtășie despre manifestările și caracteristicile celor reîncarnați din oameni – și anume, faptul că au conștiință și rațiune, pot discerne între bine și rău și știu ce este corect și ce este incorect. Astăzi, vom continua părtășia despre subiectul de data trecută. Înainte de asta, permiteți-Mi să vă povestesc ceva. Acum câțiva ani, am auzit despre o întâmplare. O tânără drăguță dădea o probă pentru filmări și cineva a remarcat în treacăt: „Ai picioare destul de groase!” Tânăra și-a spus în sinea ei: „Spui că am picioare groase, nu cumva spui pur și simplu că sunt grasă? Voi arăta bine în fața camerei dacă sunt grasă? Nu va fi jenant?” Așa că a început să cugete cum ar putea să-și facă picioarele mai puțin groase, astfel încât să pară suplă și frumoasă în fața camerei. Pentru a atinge acest obiectiv, a căutat cu sârguință tot felul de informații și a încercat diverse metode de a slăbi, de exemplu, mâncând doar alimente dietetice în locul unor mese complete sau mâncând doar fructe și legume în fiecare zi – pe scurt, a mâncat orice o putea ajuta să slăbească. A auzit că o modalitate rapidă și eficientă de a slăbi este consumul de cafea, prin urmare bea uneori doar cafea. Unii oameni spuneau că reducerea orelor de somn ajută la pierderea rapidă în greutate, prin urmare dormea doar două sau trei ore pe zi. După multă agitație și multe încercări, a văzut într-adevăr rezultate. A slăbit, silueta i-a devenit suplă, iar picioarele i-au devenit subțiri. Arăta bine și era prezentabilă, dar a început să aibă unele reacții adverse fizice. Ce reacții adverse? Se simțea deseori amețită și slăbită, iar în timpul zilei, când își făcea datoria, avea mereu stări de amețeală. Se clătina când stătea în picioare și își simțea tot corpul slăbit când ședea. Nu putea rezista o zi întreagă și simțea o durere fizică extremă. Sunt majoritatea oamenilor curioși despre situația actuală a acestei tinere și dacă este încă în viață și sănătoasă? Vreți să auziți despre experiența și gândurile ei în legătură cu pierderea în greutate? (Nu.) Trăind în această lume, oamenii nu știu cum să trăiască în mod corect și ordonat, cum să trateze diverse persoane, evenimente și lucruri pe care le întâlnesc. Când aud un comentariu sau trăiesc un eveniment, nu știu care modalitate de a-l trata este adecvată și îi poate proteja de rău, astfel încât să trăiască într-un mod cu adevărat corect și demn. Nici majoritatea credincioșilor nu știu aceste lucruri, darămite non-credincioșii. Atunci când se confruntă cu informații și știri, precum și cu diverse gânduri, puncte de vedere, erezii și sofisme din lumea exterioară, oamenii pur și simplu nu au capacitatea de a le discerne, nici vreo capacitate de a le respinge. Desigur, nu au nici gânduri sau puncte de vedere corecte, cu atât mai puțin o modalitate corectă de a le trata dintr-o perspectivă pozitivă. Prin urmare, oamenii duc o viață foarte deplorabilă. Să luăm exemplul tinerei pe care tocmai am menționat-o. Spuneți-Mi, este obositoare viața ei? Este deplorabilă? (Este deplorabilă.) De ce este deplorabilă? Unde a greșit când a acționat astfel? Oare nu toți oamenii urmăresc să arate bine și să aibă un mod de viață adecvat? Este greșit să vrei ca alții să te considere plăcut și să fii lăudat și apreciat atunci când îi întâlnești? Cum priviți această chestiune? (Ceea ce a făcut pentru frumusețea exterioară și pentru a fi lăudată i-a dăunat propriului corp. Deoarece nu a urmat legile stabilite de Dumnezeu, toate funcțiile corpului ei au fost în cele din urmă afectate. Amețelile și senzația de slăbiciune au fost consecințe pe care și le-a provocat singură. Cred că această persoană este dezorientată.) Așa este? (Da.) Oamenii se nasc cu propria fărâmă de inteligență, istețime și gândire umană. Apoi dobândesc unele cunoștințe, deprind unele abilități și învață câte ceva despre cum să pară persoane bune. Sunt suficiente aceste lucruri pentru a face față diverselor gânduri, puncte de vedere, erezii și sofisme, precum și diverselor persoane, evenimente și lucruri care provin din lumea exterioară? Îți pot da posibilitatea de a înfrunta corect aceste lucruri? (Nu.) Categoric nu. Iată cât de demni de milă și de tragici sunt oamenii atunci când nu înțeleg adevărul; în cele din urmă, acest lucru duce la o multitudine de consecințe groaznice. Ei nu au discernământ față de ereziile și sofismele sau față de gândurile și punctele de vedere din lumea exterioară, nici nu au gânduri și puncte de vedere corecte când vine vorba de persoanele, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnesc. Când li se întâmplă ceva, devin confuzi, iar nesăbuința lor se manifestă în nenumărate moduri. Când nu li se întâmplă nimic, par să înțeleagă unele doctrine și au o oarecare asemănare umană, dar când li se întâmplă ceva, este o altă poveste – gândurile și punctele de vedere denaturate, urâte și absurde din inimile lor sunt dezvăluite. Când vine într-adevăr vorba de conduita lor, de supraviețuire sau chiar de un anumit gând sau punct de vedere în viață, oamenii sunt foarte ignoranți și obtuzi, iar atitudinile și punctele lor de vedere sunt de-a dreptul absurde. Așadar, mulți oameni cred în Dumnezeu de mulți ani, ascultă predici de mulți ani, își îndeplinesc și îndatoririle și nu au făcut niciodată în mod intenționat ceva care să provoace perturbări sau tulburări, nici nu au rostit în mod intenționat cuvinte care se opun lui Dumnezeu sau Îl hulesc – la prima vedere, nu li se poate găsi nicio vină, dar când se confruntă cu diverse gânduri și puncte de vedere eronate din lumea exterioară, în special unele relativ populare, nu sunt dezgustați în adâncul inimii de ele, nu li se împotrivesc, nici nu le resping, ci au un apetit pentru ele și le aprobă și, de îndată ce apare un mediu sau o ocazie potrivită, vor accepta în mod inconștient aceste lucruri și le vor aplica în viețile lor. Nu este tânăra menționată mai devreme un exemplu foarte evident? (Ba da.) Este aceasta o modalitate de a urma tendințele rele? (Da.) Nu doar le-a urmat – le-a aplicat foarte temeinic. Nu se promovează în lumea de astăzi să fii sexy, fermecător, suplu și să ai o siluetă grațioasă? Aceste idei sunt populare în fiecare industrie, în fiecare grup de oameni și chiar printre cei credincioși. Existau câteva femei mai în vârstă care credeau în Domnul și, în ciuda faptului că aveau în medie peste 60 de ani, încă rivalizau între ele pentru a vedea cine arată mai bine. Au întrebat-o pe o tânără de lângă ele: „Care dintre noi crezi că arată cel mai bine în această rochie?” Tânăra a răspuns: „Fetelor, toate arătați bine în ea!” Chiar dacă aveau peste 60 de ani, trebuia să li se spună „fete”; nu voiau și nu erau fericite să fie numite „doamne”. Pe la spatele lor, fata le-a spus altora: „Au peste 60 de ani; cât de bine mai pot să arate?” Dar aceste femei mai în vârstă încă erau încântate de asta. Aveau vreun simț al rușinii? (Nu.) Credeau în Domnul de atâția ani, dar încă se concentrau asupra acelor lucruri. Nu este umanitatea lor anormală? Când nu au conștiință și rațiune, oamenii pot face multe lucruri absurde, multe lucruri pe care alții le consideră vrednice de dispreț și detestabile și multe lucruri care le dezvăluie caracterul josnic. De ce oare mulți oameni nu au discernământ în privința tendințelor rele, neavând nicidecum capacitatea de a le respinge și, în consecință, sunt induși în eroare și copleșiți de ele? Pentru că nu urmăresc adevărul și nu îl înțeleg câtuși de puțin. Indiferent ce li se întâmplă, nu pot să-și dea seama de acel lucru și, imediat ce întâlnesc o ispită, sunt dezvăluiți și cad în ea. Priviți ce se învață și ce este popular în toate straturile societății de astăzi. Un reporter de la radio a intervievat un băiețel și l-a întrebat: „Care este cântecul tău preferat pentru copii?” Băiatul s-a scărpinat în cap și a spus: „«The Moon Represents My Heart»” (Luna îmi reprezintă inima). Oamenii care au auzit asta nu știau dacă să râdă sau să plângă. De ce nu știau dacă să râdă sau să plângă? Este acesta un cântec pentru copii? (Nu, este un cântec de dragoste.) Este un cântec de dragoste, dar băiatul a crezut în mod greșit că este un cântec pentru copii. Din această întâmplare, putem vedea ce este popular în societate. Acesta este unul dintre fenomenele tendințelor rele din societate și atât bătrânii, cât și copiii sunt profund afectați de aceste tendințe, care îi învăluie ca o mocirlă adâncă. Printre cei care Îl urmează pe Dumnezeu, există în mod surprinzător destul de mulți care urmează aceste tendințe și care pun în aplicare gândurile promovate de aceste tendințe asupra propriei persoane. Și ce se întâmplă în cele din urmă? Apar consecințe pozitive sau negative? (Negative.) Apar consecințe negative – asta rezultă din urmarea tendințelor rele. Oamenii se împotmolesc în dorința sexuală a trupului lor, în sentimente trupești, în mâncare, băutură și veselie, trăind într-o pâclă a desfrânării. Nu au gânduri sau puncte de vedere corecte, nici o atitudine corectă față de existență, cu care să înfrunte viața. Trăiesc în această stare fără să conștientizeze acest lucru și neavând puterea să i se împotrivească. În cele din urmă, nu pot decât să se afunde tot mai adânc, fiind incapabili să se elibereze. Și care este rezultatul final? Sunt complet devorați de Satana, devenind hrana lui.

Pentru toți cei care trăiesc printre oameni, dacă nu știi cum să discerni care sunt lucrurile pozitive și care sunt lucrurile negative, atunci, în această lume haotică, această lume umană complexă, îți va fi foarte dificil să-ți menții cu tărie gândurile și punctele de vedere corecte asupra vieții și să-ții menții cu tărie calea corectă în viață după care tânjești; nu vei ști niciodată când vei fi purtat involuntar de tendințele rele întrucât auzi un anumit cuvânt sau întâmpini un anumit eveniment. Dacă oamenii nu au capacitatea de a discerne între bine și rău, nu-și pot gestiona bine nici măcar propriile vieți, cu atât mai puțin diversele probleme majore privind binele și răul pe care le întâlnesc pe calea supraviețuirii și care sunt și mai dificil de gestionat. Dacă nu înțeleg care sunt lucrurile pozitive și care sunt lucrurile negative, oamenii nu vor ști cum să-și gestioneze viețile și nu vor avea un mod de viață corect. Dacă văd diverse tipuri de informații despre un trai sănătos, nu vor ști cum să le discearnă sau pe care să le accepte și pe care să le respingă, cum să asimileze afirmații corecte, pozitive sau cum să le respingă pe cele greșite. Se poate spune chiar că astfel de oameni nu-și pot proteja nici măcar sănătatea fizică. Unii trec de la o extremă la alta, în timp ce alții trăiesc în permanență la o extremă. De exemplu, unii oameni aud: „Este sănătos să mănânci multe fructe. Pot să-ți ofere vitamine și să-ți facă pielea hidratată și fină, astfel încât să fii iubit de toată lumea.” Prin urmare, cred acest lucru și încep să mănânce toate fructele pe care le găsesc, adoptând obiceiuri alimentare anormale. După un timp, se simt rău în permanență și, după un control la spital, află că au glicemia mare. Sunt nedumeriți: „De obicei mănânc destul de sănătos, așa că de ce am glicemia mare? Alții au spus că un consum mare de fructe îmi oferă vitamine, deci cum aș putea să greșesc luându-mă după această afirmație și mâncând multe fructe?” Doctorul spune: „Fructele conțin vitamine, dar sunt bogate în zaharuri. Nu pot înlocui alimentele de bază și nu pot fi consumate drept mese complete. Le poți consuma cu moderație sau în cantități mici. Chiar dacă nu mănânci deloc fructe, nu vei duce lipsă de substanțe nutritive, deoarece cerealele și legumele conțin deja toate aceste substanțe nutritive.” Afirmația medicului este adecvată. Nu arată acest lucru că stilul lor de viață este problematic? (Ba da.) Este exact genul de greșeală pe care o fac unii oameni. Crezi că este o greșeală pe care ar trebui să o facă? (Nu.) Unii spun: „Nu m-am plâns de Dumnezeu, chiar dacă am glicemia mare.” Ce părere ai despre această afirmație? Nu este lipsită de rațiune? Are glicemia ta mare vreo legătură cu Dumnezeu? Nu este ceva ce-ți provoci singur? Mănânci nechibzuit și fără principii. Crezi că fructele au gust bun, așa că nu te poți opri din mâncat sau îți place gustul cărnii, așa că nu mănânci deloc legume, fără pic de autocontrol și, drept urmare, te îmbolnăvești. Nu ți-ai făcut-o cu mâna ta? Crezi că, neplângându-te de Dumnezeu, pare că ești nobil, că Îl iubești pe Dumnezeu, că ești curat? De fapt, unele boli sunt autoprovocate și nu au nicio legătură cu Dumnezeu, fiind cauzate de nesăbuința și de ignoranța ta. Există și unii oameni care spun: „Ouăle, carnea și lactatele sunt nutritive și îți pot suplimenta aportul de proteine. Orezul și făina au o valoare nutritivă mică, așa că ar trebui să mănânci mai multă carne și mai multe ouă și lactate.” Unii oameni, auzind asta, spun: „Îmi place să mănânc carne. Din moment ce se spune că este nutritivă, voi mânca mai multă carne. Alții mănâncă 110 grame pe zi, dar eu voi mânca 230 de grame la masă, cel puțin de două ori pe zi!” Mănâncă așa, fără să se înfrâneze, mâncând tot mai mult, consumând de două sau de trei ori mai multă mâncare decât alții în fiecare zi, adăugând și gustări seara, târziu. În timp, capacitatea stomacului lor începe să crească și, cu cât este mai mare, cu atât le sporește și pofta de mâncare. Ce se întâmplă în cele din urmă? Mănâncă până când se îmbolnăvesc, devin supraponderali și sunt mereu somnoroși și buimaci. Nu au de ales decât să meargă la spital pentru un control, iar rezultatele arată că au hipertensiune arterială și un nivel ridicat al glicemiei și lipidelor. Se gândesc: „Nu este doar din cauză că am mâncat câteva bucăți de carne în plus în fiecare zi? Nu se spune că un consum mai mare de carne este bun pentru organism și că permite evitarea malnutriției? Așadar, unde am greșit? De ce am tensiune arterială mare? E așa greu să am grijă de trupul acesta bătrân al meu! Nu pot nici măcar să mănânc câteva guri în plus de carne!” Mănânci 230 de grame de carne la fiecare masă – sunt doar câteva guri în plus? Și stai de obicei mult și nu faci mișcare, însă mănânci foarte mult. În cele din urmă, începi să ai probleme de sănătate și începi să simți un disconfort în inimă. Acești oameni chiar se gândesc: „Dumnezeu mă rafinează. Nu-i nimic, voi fi bine peste ceva timp. Nu mă voi plânge de Dumnezeu!” Ce drept ai avea să te plângi de Dumnezeu? Este boala ta modul în care te rafinează Dumnezeu sau este autoprovocată? Te îngrași și te îmbolnăvești deoarece mănânci carne și crezi că Dumnezeu te rafinează și îți testează credința. Te-ar rafina El în acest mod? (Nu.) Așadar, cum s-a ajuns la acest rezultat? (A fost cauzat de nesăbuința omenească.) Oamenii nu au discernământ, nu știu să-și gestioneze propriile vieți, nu înțeleg care sunt lucrurile pozitive și care sunt lucrurile negative, nu știu să-și trateze corect viața fizică, nu știu să respecte legile supraviețuirii stabilite de Dumnezeu pentru ei și nu știu să urmeze legile diverselor condiții fizice înnăscute. Recurg mereu la practici stupide și absurde, sunt mereu plini de noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu și nu duc lipsă de dorințe extravagante. Ce se întâmplă în cele din urmă? Fac mereu ocolișuri, comit mereu greșeli și Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu în mod constant. Nu este o chestiune foarte supărătoare? (Ba da.)

Trăind în trup și în lumea materială, oamenii intră în contact cu o mulțime de informații, o mulțime de gânduri și puncte de vedere, precum și cu o mulțime de persoane, evenimente și lucruri diferite. În cazul în care nu știu să discearnă dacă diverse persoane, evenimente și lucruri sunt pozitive sau negative, nu știu să aleagă ce să accepte și ce să respingă, nu știu să se agațe de lucrurile pozitive, nici de ce sunt corecte, și nu știu să respingă lucrurile negative – fiind cu atât mai puțin conștienți de aspectele negative ale acestor lucruri – nu este acesta un mod de viață foarte periculos? (Ba da.) Nu este o exagerare să spunem că sunt în pericol să-și piardă oricând viața. Oamenii nu-și pot gestiona în mod corespunzător nici măcar propria viață fizică și sănătate, lucruri atât de simple; au nevoie să se preocupe alții pentru ei, au nevoie să-i protejeze și să-i vegheze Dumnezeu, altfel vor continua să facă greșeli, virând prea mult fie într-o direcție, fie în cealaltă. După ce acceptă ideile tendințelor rele ale societății, unele femei își frământă mintea căutând modalități de a se face frumoase, fără să acorde vreo atenție consecințelor. Unele iau la întâmplare medicamente chinezești tradiționale, altele iau la întâmplare medicamente occidentale, unele iau în mod nechibzuit tonice, iar altele mănâncă în mod nechibzuit anumite alimente. Drept urmare, încep să aibă probleme stomacale și își petrec zilele oftând și având o înfățișare bolnăvicioasă și slăbită. Nu doar că nu reușesc să se facă frumoase, dar capătă chiar o înfățișare dezgustătoare. Unii oameni au o piele destul de frumoasă, dar tot nu sunt mulțumiți și insistă să-și aplice tot felul de cosmetice. La un moment dat, folosesc produse cosmetice de calitate slabă și ajung desfigurați, cu fața pătată și de culoare neuniformă, devenind înfricoșători când îi privești. Unii oameni apelează atât la tratamente de înfrumusețare, cât și la chirurgia plastică – unii dintre ei încearcă să-și ridice puntea nazală și, nu doar că nu reușesc să o ridice, dar ajung în schimb să o deformeze, iar alții își fac injecții de umplere a bărbiei care dau greș și arată ridicol ori de câte ori zâmbesc sau căscă, așa încât se tem să facă oricare dintre aceste lucruri – este extrem de deplorabil, este un mod de viață atât de obositor! Nu-și creează singuri necazuri procedând astfel? Unele femei, nemulțumite de înălțimea lor, aleg să le fie rupte gambele, apoi să le fie reatașate și extinse, dar procedura merge prost, iar picioarele lor, care erau perfect funcționale înainte, ajung să fie mutilate. Nu este tragic? (Ba da.) S-au produs tot felul de consecințe negative – astfel de oameni nu au niciodată un sfârșit bun. Orice gând sau punct de vedere promovat de tendințele rele este fals și ticălos, este cu adevărat extrem de dăunător. Mâncarea gustoasă și practicile de înfrumusețare pe care le promovează nu sunt cu adevărat bune; toate sunt ticăloase și ajung să le facă rău oamenilor și să-i prindă în capcană. Aceste femei ignorante sunt dispuse să îndure această vătămare și nu au capacitatea de a respinge aceste gânduri și puncte de vedere ticăloase. Mănâncă orice li se spune să mănânce și fac orice li se spune să facă, fără să discearnă măcar puțin lucrurile, pur și simplu urmând orbește. Cât de docile sunt! Și ce se întâmplă până la urmă? Aproape niciuna dintre ele nu are un final bun. Dacă nu devin conștiente de greșeala lor pe parcurs și nu se întorc din drum la timp pentru a-și reduce pierderile, dacă urmează în continuare aceste tendințe rele și acceptă aceste gânduri și puncte de vedere ticăloase, în cele din urmă vor deveni tot mai degenerate, tot mai incapabile să deosebească binele de rău și tot mai asemănătoare diavolilor la înfățișare, fiind lipsite de asemănare umană. Se poate spune că 99 la sută dintre oameni nu au discernământ față de lucrurile pozitive și față de cele negative și acceptă de bunăvoie tendințele rele. Ascultați ce spun femeile când cumpără haine împreună. Unele spun: „Asta nu-ți stă bine; nu-ți face tenul să arate bine și nu-ți scoate în evidență silueta. Nu va întoarce privirile. Cred că asta arată sexy și va atrage atenția!” Altele spun: „Asta nu este provocatoare. Trebuie să-ți arăți puțin pielea, trebuie să fii sexy și plăcută privirii – doar așa e bine. Dacă ești mereu atât de strictă și cuviincioasă, nimănui nu-i va plăcea de tine.” Unele mame chiar insistă ca fiicele lor să devină actrițe. Fiica spune: „Industria divertismentului e atât de haotică! Nu vreau să fiu actriță.” Mama ei o ceartă atunci: „Nu ai deloc ambiție? Cu înălțimea, aspectul fizic și pielea ta, ai niște condiții naturale grozave! Dacă nu câștigi bani ca actriță, cum o să avem ce mânca? Atât timp cât poți să devii faimoasă și să câștigi bani, e în regulă să te culci cu oricine. Altfel, îți vei fi irosit frumusețea! Te-am crescut până la vârsta asta, iar eu și tatăl tău am așteptat să ne bucurăm de succesul tău! Dacă ne refuzi chiar și asta, de ce te-am mai adus pe lume?” Este corect ca părinții să-și educe copiii în acest fel? (Nu.) Care sunt consecințele educării lor în acest fel? (Copiii sunt răniți.) Într-o zi, când un astfel de copil va ajunge să înțeleagă lucrurile, trecând prin atâta suferință și durere, va ajunge în mod inevitabil să-și urască mama și să-i poarte pică, spunând: „E numai vina ta! Nu m-ai îndrumat pe calea cea dreaptă! Am spus că nu vreau să fiu actriță, dar ai insistat. Uită-te la mine acum – am aproape 40 de ani, încă nu mi-am găsit un soț și nu mă vrea nimeni. Cei care mi-au făcut curte căutau doar distracție și n-au intenționat niciodată să se căsătorească cu mine. Nu-mi este distrusă întreaga viață?” Copiii suferă atât de mult, iar părinții sunt vinovații și sunt sursa problemei. Ei le-au făcut rău copiilor lor.

În cazul în care cei care cred în Dumnezeu sunt întocmai precum non-credincioșii în incapacitatea lor de a se elibera de tendințele rele, atunci există o problemă. Dacă nu ai discernământ față de tendințele rele, de afirmațiile ticăloase și negative sau de diversele practici la care recurg oamenii, indiferent care sunt acestea, și chiar le urmezi și le încerci cu bună știință pe cont propriu, atunci, în ochii lui Dumnezeu, toate acestea sunt semne ale rușinii. Ce va spune Dumnezeu? Va spune că, în calitate de ființă umană, nu ai capacitatea de a distinge între bine și rău, nu ai realitatea de a accepta lucrurile pozitive și, chiar mai mult, nu ai adoptat acțiunile și practicile de respingere a lucrurilor negative. Va spune că nu ești om și că nu îndeplinești condiția de bază de a avea conștiință și rațiune umană. Va spune că nu ești om și că Împărăția nu te va accepta. Dacă nu ești om, îți este imposibil să accepți adevărul, deoarece, în inima ta, ești dispus în mod subiectiv să accepți toate lucrurile ticăloase de la Satana, iar inima ta se împotrivește și se opune complet lucrurilor pozitive și le respinge; nu ai avut niciodată o atitudine de acceptare față de ele. Prin urmare, Dumnezeu spune că nu ești om, că nu ai umanitate. Dumnezeu nu dorește oameni fără umanitate. Nu te gândi: „Dacă Dumnezeu nu mă acceptă, doar voi suferi puțin mai mult și voi plăti un preț puțin mai mare pentru a-L mișca și a-I schimba atitudinea față de mine.” Ceea ce vrea Dumnezeu nu este un anumit mod de a face lucrurile; El vrea, ca din adâncul inimii tale, să ai o atitudine de acceptare a adevărului, precum și să accepți realmente adevărul și să demonstrezi că îl practici. Trebuie să fii o persoană care are cu adevărat umanitate – această umanitate nu este ceva simulat. Dacă într-adevăr ai unele semne de umanitate normală, cu alte cuvinte, dacă ai multe manifestări de a distinge între bine și rău, dacă faptele arată că iubești lucrurile pozitive și dacă există cazuri în care ai acceptat lucrurile pozitive și le-ai respins pe cele negative și se poate observa că ai manifestarea de a trăi adevărul, atunci Dumnezeu va spune că ai umanitate și te va numi om. Dacă spui: „Și eu am umanitate, pot să discern între lucrurile pozitive și cele negative”, dar nu ai manifestarea de a trăi adevărul-realitate, iar cuvintele tale nu sunt susținute de dovezi, atunci este problematic. Din punct de vedere doctrinal, recunoști că „Dumnezeu spune doar adevăruri și face doar lucruri pozitive, iar Satana spune doar lucruri ticăloase și face doar lucruri negative; tot ce vine de la Dumnezeu sunt lucruri pozitive, tot ce vine de la Satana sunt lucruri negative și tot ce vine de la oamenii din societate sunt lucruri ticăloase, negative” – adică vorbești corect din punct de vedere doctrinal, fără nicio problemă, și nu se poate găsi nicio greșeală în ceea ce spui – dar când te confrunți cu situații reale, nu accepți niciodată lucrurile pozitive, nu le susții niciodată cu fermitate și nu respecți regulile și legile lucrurilor pozitive. Aceasta demonstrează că ești o persoană care nu discerne între bine și rău. În inimile lor, oamenilor le este limpede dacă au sau nu aceste manifestări. Când auzi o idee sau un punct de vedere ticălos și negativ sau auzi informații despre o tendință rea, care este atitudinea ta? Care sunt gândurile și punctele tale de vedere? Care este înclinația ta? Ești de acord cu acestea sau ești dezgustat de ele? Intenționezi să le păstrezi în inima ta și să le folosești când este necesar sau simți aversiune față de ele, le condamni în inima ta și refuzi categoric să le accepți? Ar trebui să știi exact ce atitudine ai în inima ta. Dacă cineva spune că nu știe, are inimă? Nu-i este clar nici măcar ce atitudine are – este aceasta o persoană normală? Dacă știi în inima ta că nu ești bun de nimic și știi că ești foarte interesat de diverse tendințe rele și afirmații ticăloase și vrei mereu să le urmezi și să participi la ele, dar te simți obligat să te abții puțin doar pentru că ești constrâns de diversele adevăruri-principii din casa lui Dumnezeu și de propria mândrie datorită credinței tale în Dumnezeu, când, de fapt, în adâncul inimii tale, ești dezgustat de lucrurile pozitive și le respingi, atunci, chiar dacă susții că-ți plac lucrurile pozitive și nu-ți plac tendințele rele, înseamnă că te împotrivești adevăratelor tale sentimente. Iată un exemplu. Unii indivizi spun: „Nu este bine să mănânci prea multă carne, este nesănătos. Ar trebui să mănânci carne în cantități mici și să consumi mai mult orez, alimente pe bază de grâu și legume.” Unii oameni pot accepta acest lucru. Ei nu simt că este împotriva voinței lor dacă mănâncă mai puțină carne; nu-i face să se supere sau să se simtă cu adevărat nedreptăți. În schimb, gândesc: „Așa este corect. După ce am experimentat un timp, simt că este bine pentru corpul meu. Starea mea mentală generală s-a îmbunătățit și sunt mai sănătos din punct de vedere fizic decât înainte. Este minunat să mănânc așa!” Pe de altă parte, unii oameni acceptă acest lucru fără tragere de inimă. Ei au ajuns de mult la o concluzie: „Ce este nesănătos la consumul mare de carne? Dacă mănânci mai multe legume nu ești neapărat mai sănătos. Oricum ai privi lucrurile, carnea are un gust mai bun și este mai apetisantă! E în regulă să mănânci niște legume dacă nu ai carne – e mai bine decât să mori de foame – dar dacă ai carne, ar trebui să o mănânci în cantitate mare. Sunteți cu toții niște neghiobi, vă prefaceți cu toții. Sunt singurul care nu se preface. Niciunul dintre voi nu este la fel de sincer ca mine. Eu spun ce gândesc. Carnea este pur și simplu delicioasă!” La fiecare masă, mănâncă foarte puține legume, dar destul de multă carne. Spune-Mi, acceptă afirmații pozitive în inima lor? (Nu.) Nu le acceptă, nici nu sunt capabili să le pună în practică. Sunt complet dezgustați de ele în inima lor. Ei spun: „Cum pot fi pozitive aceste afirmații? Cum de nu simt că sunt pozitive? Ce e bun la ele? Ce este greșit dacă mănânc mai multă carne? N-am murit și niciunul dintre voi nu trăiește mai bine decât mine!” Nu acceptă faptele și nu recunosc că un consum prea mare de carne este dăunător pentru sănătatea lor. Nu pot să accepte nici măcar afirmațiile corecte, deci cum ar putea accepta faptele? Ar fi și mai puțin probabil să se întâmple asta. Pentru asemenea oameni, acceptarea lucrurilor pozitive este în mare măsură contrară voinței lor. Consideră că este ceva foarte dureros și dificil de făcut. Asta arată că există o problemă cu umanitatea lor și că nu iubesc adevărul în inimile lor. Când aud cuvinte corecte care sunt lucruri pozitive, unii oameni le pot accepta cu ușurință, spunând: „Eram doar îngrijorat în legătură cu acest lucru și nu știam cum să-l abordez, nu aveam nicio cale de practică. Din fericire, ai făcut lumină asupra lui. De îndată ce te-am auzit, am simțit că această perspectivă asupra lucrurilor este corectă, acest punct de vedere este curat, obiectiv și practic și se conformează umanității.” După ce aud acest lucru, îl pot pune imediat în practică. Deși sunt ocazional îngăduitori cu ei înșiși și încăpățânați, se întorc repede la calea cea dreaptă. Fac lucruri pozitive fără a fi nevoie să fie supravegheați sau controlați de alții și nu simt că acest lucru este contrar voinței lor, nici nu-i face să fie nefericiți. Este la fel cum oilor le place să mănânce iarbă. Dacă le dai carne, nu o vor mânca, dar dacă le dai iarbă, o vor mânca cu poftă, pentru că sunt erbivore și organismul lor are nevoie de iarbă. Dar lupii sunt diferiți. Ei caută anume să mănânce carne; nu mănâncă iarbă și simt că nimic nu este la fel de apetisant precum carnea. Acestea sunt dezvăluiri naturale ale naturii lor, pe care nu o poate schimba nimeni. Nu este ceva ce dobândesc mai târziu, nici nu este ceva ce sunt învățați. Oile se nasc să mănânce iarbă, iar lupii se nasc să mănânce carne. Nimeni nu poate învăța o oaie să devină animal carnivor sau un lup să devină animal erbivor. Aceasta este manifestarea esenței lor. Ceea ce îți este necesar și ceea ce iubești sunt determinate de umanitatea ta. Dacă umanitatea ta nu are nevoie de lucruri pozitive, nu vei iubi lucrurile pozitive. Dacă îți plac lucrurile negative, înseamnă că inima ta are nevoie de lucruri negative. Acest lucru este determinat de natura-esență pe care o ai, nu trebuie să-ți fie insuflat de alții. Dacă cineva vrea să te ajute să te schimbi și are părtășie cu tine despre unele adevăruri-principii, s-ar putea să fii capabil să accepți temporar, deoarece ești preocupat pentru reputația ta sau pentru că vrei să eviți o situație stânjenitoare, și să-ți exprimi acordul verbal, dar modul în care gândești și practici în culise este determinat în întregime de natura ta. Nu te poți preface și nici părinții tăi nu te pot schimba. Nimeni nu poate decide dacă umanitatea ta are componenta iubirii față de lucrurile pozitive și a urii față de lucrurile negative; doar esența ta decide acest lucru. Este clară acum această chestiune? (Da.) Prin urmare, faptul că cineva poate discerne între bine și rău spune multe despre umanitatea sa. Dacă discernământul tău între bine și rău este o dezvăluire naturală, atunci te-ai născut să fii interesat îndeosebi de unele lucruri pozitive. Ești foarte dispus să asculți când cineva spune ceva corect și nu ți-ar plăcea nimic mai mult decât să spună mai multe, așa încât să poți asculta mai mult și să dobândești mai multe, făcând mai puține ocolișuri sau chiar deloc. Și când întâlnești unele lucruri ticăloase, negative, ești dezgustat în inima ta, le eviți și nu ești dispus să te implici – nici măcar nu vrei să auzi despre ele. Nici tu nu știi motivele; pur și simplu nu te lasă inima să-ți placă lucrurile negative, dar ești foarte dispus să asculți când cineva spune ceva corect și nu-ți pasă chiar dacă ești ridiculizat – nu știi de unde vine această determinare. Unii oameni văd această determinare sinceră a ta și te disprețuiesc și te batjocoresc, considerându-te un imbecil, dar tu nu ești de acord. Te gândești în sinea ta: „Atât timp cât ceea ce spune cineva este un lucru corect, îl accept. Ce este așa de dificil?” Aceasta este o dezvăluire naturală a umanității. Faptul că ai în umanitatea ta acest sentiment natural de dragoste față de lucrurile pozitive și de scârbă față de lucrurile negative este o caracteristică și o manifestare a umanității normale. Doar când ai acest sentiment și acest tip de umanitate poți fi integru și bun și poți spune ceea ce ar trebui spus și face ceea ce ar trebui făcut având atitudinea și starea corectă. Când deții aspectul umanității de a discerne între bine și rău, întrunești condiția de bază pentru a accepta adevărul și diversele afirmații explicite ale lui Dumnezeu care implică adevărurile-principii. Dacă nu deții aspectul umanității de a discerne între bine și rău, conștiința și rațiunea din umanitatea ta sunt absente și nu întrunești condiția de bază pentru a accepta adevărul, cuvintele lui Dumnezeu, căile corecte și toată îndrumarea pozitivă de la Dumnezeu. Nu întrunești nici măcar condiția de bază pentru a accepta adevărul și lucrurile pozitive, așa că este pur și simplu absurd, este fantezie pură să menționăm că ești capabil să te supui.

Dacă cineva nu știe care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative, dar spune totuși: „Am conștiință și sunt foarte integru și bun”, nu arată asta că nu are conștiință de sine? De unde vine integritatea ta? Mintea ta este plină doar de lucruri negative – ce poți folosi pentru a demonstra că ești integru? Unde este dovada ta? Pe ce bază spui că ești o persoană integră? Și cum poți pune în practică așa-zisa ta bunătate? În mintea ta nu sunt decât gânduri și opinii ticăloase, negative. Poți să fii bun? Ar fi de ajuns dacă nu i-ai prinde pe alții în capcană și nu le-ai face rău. Pentru a dovedi că au umanitate și sunt integri și buni, unii oameni își iau nume precum Zheng Wang, Zheng Zhang, Zheng Zhou, Zheng Gang^[a] – deși numele trimit cu siguranță la ideea de „integritate”, înseamnă oare că persoana este cu adevărat integră? De unde vine adevărata integritate? Vine din umanitate. Numai atunci când umanitatea cuiva deține capacitatea sau condițiile de bază de a discerne între bine și rău, persoana poate fi integră. Dacă nici măcar nu știi care sunt lucrurile pozitive sau dacă pur și simplu nu iubești lucrurile pozitive și nu ai acceptat niciodată nici măcar un lucru pozitiv sau un gând ori o opinie pozitivă, însă pretinzi că ești integru, nu este aceasta o neobrăzare? Pe ce bază susții că ești integru? Unii spun: „Viziunea mea asupra lumii, valorile și perspectiva mea asupra vieții sunt toate corecte.” Are aceasta vreo legătură cu adevărul? Faptul că o persoană are o viziune asupra lumii, valori și perspective corecte asupra vieții înseamnă că deține adevărul? Alții spun: „Am o «energie pozitivă». Lucrurile pe care le spun și le fac sunt pragmatice și îi edifică pe oameni. Nu spun niciodată lucruri care să-i doboare, nu spun niciodată ceva demoralizant și nu spun lucruri care să-i stânjenească pe oameni, să-i facă să se simtă negativi și slabi sau care să-i descurajeze. Tot ceea ce spun îi încurajează, îi motivează sau îi inspiră pe oameni. Poate fi considerată aceasta o «energie pozitivă»? Termenul de «energie pozitivă» este foarte popular în societatea actuală. Ce idee magnifică, la modă și elegantă este «să fii plin de energie pozitivă»!” Alții spun: „Uitați-vă cât de mult spirit al dreptății am! Când stau în picioare, arăt ca un soldat – ochii îmi sunt strălucitori și privirea îmi este pătrunzătoare, nu sunt neserios. Acei bătăuși, ticăloși detestabili și oameni răi din zonă nu îndrăznesc să se apropie de mine. Adevărata lor față este dezvăluită, își arată lașitatea și par umili când sunt în fața mea. Când sunt înconjurat de oameni de rând, aceștia trebuie să se comporte cum se cuvine și nu îndrăznesc să acționeze nechibzuit. Vezi, acest spirit drept al meu poate suprima ticăloșia!” Este aceasta integritate? (Nu.) În societate este la modă să-i jefuiești pe bogați pentru a-i ajuta pe săraci, să acționezi în mod curajos pentru o cauză dreaptă, să fii bun și caritabil și să fii un erou salvând domnițele la ananghie. Unii oameni, după ce fac aceste lucruri, se consideră eroi, iar mulți alții se închină în fața acestor eroi. Alții spun: „Nu profit niciodată de oameni, am din plin spiritul dreptății, sunt integru și imparțial cu îndârjire și pot deosebi binele de rău. Când se ceartă doi oameni și îmi cer să arbitrez disputa, îi pedepsesc pe amândoi în mod egal și nu dau deloc dovadă de părtinire. Uitați-vă la acest spirit drept pe care îl am din plin, toată lumea mă admiră!” Poate fi aceasta considerată integritate? (Nu.) Deși ideile menționate mai devreme despre „viziunile asupra lumii, valorile și perspectivele corecte asupra vieții” și despre „energia pozitivă” sunt sintagme populare în China, aceasta din urmă – a fi bun și caritabil, a acumula merite, a face lucruri bune și a acționa în mod curajos pentru o cauză dreaptă – este probabil venerată în mod universal în toate țările și de toate popoarele. Prin urmare, oamenii consideră că acesta este spiritul dreptății, este integritate. Chiar și majoritatea credincioșilor în Dumnezeu cred că acesta este un lucru foarte integru, spunând: „Uitați-vă la eroul nostru național. Și-a dat viața pentru cauza dreaptă și măreață a națiunii, sacrificându-se ca să arunce în aer un buncăr pentru a proteja națiunea. Avea din plin spiritul dreptății. Asta înseamnă să ai umanitate!” Analizând acum situația, este corect acest punct de vedere? (Nu.) De ce este incorect? Aceste tipuri de integritate, pe care oamenii le consideră astfel sau le venerează, sunt evaluate după standarde bazate pe aspirația umană către lucruri bune și relativ pozitive. Din cauza noțiunilor și închipuirilor lor trupești și întrucât nu înțeleg care sunt lucrurile pozitive, oamenii îi consideră pe cei care își pot sacrifica propriile interese pentru alții și care au comportamente bune – sau pe cei care nu-i prind în capcană pe alții și nu le fac rău în mod activ, nu reprezintă o amenințare pentru alții și nu au atras consecințe nefaste – drept oameni buni, venerându-i și caracterizându-i drept integri. Această definiție a „integrității” se bazează pe noțiunile oamenilor despre integritate, precum și pe ura lor față de tendințele rele și de omenirea ticăloasă și pe aspirația lor către lucrurile minunate. Deoarece majoritatea celor din rasa umană îi oprimă, îi agresează, îi prind în capcană și îi rănesc pe alții și deoarece această lume este extrem de rea, întunecată și lipsită de orice urmă de corectitudine sau dreptate, atunci când apar astfel de eroi sau așa-ziși buni samariteni și făcători de fapte bune, oamenii tind să-i venereze, folosind cei mai buni termeni posibili pentru a-i defini. Sunt corecte principiile acestei definiții? (Nu sunt.) Principiile și baza definiției sunt în sine inexacte. De exemplu, cineva dintr-un grup este agresat de majoritatea celorlalți, dar există un anumit individ care nu-l agresează. Persoana agresată spune: „Cel care nu mă agresează este o persoană bună.” Este corectă această afirmație? (Nu.) Este logică? (Nu este.) Spune-Mi, care este greșeala? (Poate că persoana care nu-l agresează pur și simplu nu-l antipatizează sau nu-l agresează pentru că situația și circumstanțele obiective nu sunt potrivite. Asta nu înseamnă că este o persoană bună.) Opinia acelei persoane conține o eroare logică. Ideea că oamenii care te agresează sunt oameni răi, așadar cei care nu te agresează sunt cu siguranță oameni buni, conține o eroare logică, nu-i așa? (Așa e.) Majoritatea oamenilor care îi agresează pe alții nu sunt oameni buni, dar standardul tău pentru a defini ce înseamnă să-i agresezi pe alții nu este neapărat corect, așa că nici definiția ta conform căreia oamenii care te agresează sunt oameni răi nu este neapărat corectă și, de asemenea, nu este corect să spui că oamenii care nu te agresează sunt în mod sigur buni. Pot exista mai multe scenarii în care cineva nu te agresează. Poate că nu vrea să-ți acorde atenție, așa că nu se obosește să te agreseze. Poate că nu te cunoaște, așa că nu te poate agresa. Poate că simte că ești mai puternic decât el, așa că nu îndrăznește să te agreseze. Există mai multe astfel de scenarii posibile. Baza ta pentru a-l defini drept un om bun mizează pe faptul că nu te-a agresat, prin urmare baza acestei definiții este în sine eronată. Care este adevărata bază pentru a defini pe cineva drept o persoană bună? Dacă această persoană iubește lucrurile pozitive, îi tratează pe ceilalți corect și cu principii și are, de asemenea, principii în modul în care face lucrurile, atunci, chiar dacă uneori îți vorbește fără menajamente, pe un ton dur sau te critică, nu te agresează. Acționează conform principiilor și judecă lucrurile pe baza faptelor. Astfel, este cu adevărat o persoană bună și este capabilă să trateze oamenii conform principiilor. Dar unii oameni nu sunt așa. Când văd că ai statut și ești puternic, te lingușesc. Când văd că nu ai statut și ești dezavantajat, te agresează, te calcă în picioare și te rănesc mereu când vorbesc. Dacă faci ceva bine, sunt invidioși pe tine. Dacă faci ceva greșit, își bat joc de tine și te desconsideră. Astfel de oameni sunt răi. Dacă evaluezi binele și răul pe baza lucrurilor pozitive și a adevărurilor-principii, atunci standardele după care evaluezi lucrurile și rezultatele evaluării tale vor fi corecte. Evaluarea sau definirea lucrurilor pozitive și negative din lume și din societate este în sine inversată. Majoritatea oamenilor din societate îi idolatrizează pe conducătorii, pe celebritățile sau pe starurile lor preferate. Indiferent ce spun celebritățile, starurile și conducătorii respectivi, oamenii cred că așa este corect și nimeni nu se opune acestui lucru, nici nu-l dă în vileag. Indiferent cum îi domină și îi calcă în picioare pe oamenii de rând, cum îi discriminează sau îi extorchează pe săraci sau chiar cum distrug fără motiv vieți omenești ca și cum ar fi lipsite de valoare, nimeni nu se ridică să protesteze sau să demonstreze împotriva lor. Dacă fac câteva lucruri bune pentru a câștiga puncte politice, mulți îi ridică în slăvi și îi preamăresc. Dacă apare o persoană care luptă pentru dreptate și dă în vileag regimul satanic sau pe indivizii celebri și importanți, masele populare o vor ataca împreună, sperând cu disperare să o elimine și să o facă să dispară. Ce arată acest lucru? Că societatea face totul într-un mod nedrept, pervers, inversând binele și răul. Toate standardele după care omenirea coruptă definește binele și răul, lucrurile pozitive și negative, sunt greșite, așadar concluziile pe care le trage sunt și ele lipsite de logică.

Să analizăm un exemplu. Există persoane care intră prin efracție și jefuiesc case – furând de la bogați pentru a-i ajuta pe săraci. După ce jefuiesc bunurile bogaților, le oferă ajutor oamenilor de rând. Când oamenii de rând beneficiază și profită de acest lucru, sunt fericiți și îi laudă pe acești indivizi, considerându-i eroi și oameni integri și virtuoși. Dar dacă analizezi lucrurile pe care le săvârșesc acești așa-ziși oameni integri și virtuoși, sunt ei cu adevărat integri? Unii oameni bogați și-au dobândit averea gestionând și făcând eforturi asidue și există chiar și unii a căror avere a fost acumulată de mai multe generații care au gestionat și au făcut eforturi. Cu ce drept le jefuiești bunurile? Le-ai jefuit proprietatea privată – este ceva greșit. Dacă ești capabil, mergi și câștigă bani pe cont propriu. Folosirea banilor pe care i-ai câștigat pentru a-i ajuta pe cei săraci poate fi considerată o faptă caritabilă. Dar tu jefuiești bunurile bogaților, însușindu-ți ceea ce aparține altora și apoi îi ajuți pe săraci. În ochii celor săraci, acest lucru este considerat integru. Nu este o opinie de-a dreptul absurdă? Oamenii săraci și cei de rând îi venerează pe acești indivizi ca pe niște eroi, iar acești „eroi” se bucură de acest titlu și de această onoare ca și cum li s-ar cuveni. Nu este o nerușinare? Nu este de-a dreptul absurd? (Ba da.) Ei nu au calitățile necesare pentru a câștiga bani și nutresc resentimente față de bogați, așa că recurg la violență pentru a le jefui averea și a o distribui oamenilor de rând, astfel încât aceștia să le aducă laude. De fapt, lucrurile pe care le iau nu sunt deloc lucruri câștigate prin muncă proprie, iar lucrurile de care se bucură săracii nu sunt lucruri care le aparțin acestor tâlhari, ci lucruri care le aparțin celor bogați. Așadar, de ce ar trebui oamenii de rând și cei săraci să le fie profund recunoscători doar pentru că aceste lucruri au trecut prin mâinile lor? Și este corect ca oamenii de rând să se bucure de aceste lucruri cu o conștiință împăcată? Meriți aceste lucruri? Le-ai câștigat prin muncă proprie? Te bucuri cu o conștiință împăcată de lucruri furate pe care nu le-ai câștigat și chiar simți că bogații ar trebui jefuiți și că ar trebui să te bucuri de lucrurile furate. Obții aceste lucruri în mod gratuit și fără să plătești vreun preț și te bucuri de ele cu o conștiință împăcată. Nu este aceasta o nerușinare? (Ba da.) Acești așa-ziși eroi se bucură de admirația oamenilor și de această onoare. Fac aceste lucruri pentru a-și satisface propria vanitate. Cu cât sunt mai lăudați și mai idolatrizați de oameni, cu atât devin mai frenetici și chiar jefuiesc palate, fură comorile din acestea, le vând și apoi împrăștie banii prin curțile săracilor. Îi ajută pe săraci jefuindu-i pe bogați. Nu este de-a dreptul absurd? (Ba da.) Să nu mai vorbim despre faptul că jefuirea bunurilor altora încalcă legea, este inacceptabilă din punct de vedere al moralității și al umanității și nu constituie o așa-zisă integritate. Acele lucruri pe care le-au jefuit nu li se cuvin deloc. Sunt lucruri obținute prin mijloace josnice, sordide, dubioase, ilegale și neortodoxe. Le dau în schimbul unor bani și apoi îi ajută pe cei care nu au nevoie de ajutor de la bun început sau pe cei pe care consideră că ar trebui ajutați, apoi primesc laude de la acești oameni și se bucură de această onoare. Nu este o nerușinare? Totuși, sunt foarte mândri de ei înșiși și se numesc eroi care îi jefuiesc pe bogați pentru a-i ajuta pe săraci. Astfel de oameni sunt deosebit de populari în societate. În vremurile străvechi, existau asemenea așa-ziși „eroi”, iar poveștile lor circulă în continuare până în zilele noastre. Nu este absurd? (Ba da.) În întreaga omenire, sunt foarte puțini cei care înțeleg cu adevărat care sunt lucrurile pozitive și care sunt lucrurile negative. Oamenii nu pot discerne aceste lucruri. Câte zile se pot bucura oamenii de rând de lucrurile jefuite de „eroi”? Este ceea ce meriți? Este ceea ce ai câștigat? Nu este nici ceea ce ai câștigat, nici ceea ce meriți – este ceea ce numim a accepta câștiguri nemeritate. Este onorabil să te bucuri de aceste lucruri? Ești sărac pentru că ești leneș sau nu ai abilități. O persoană care are conștiință și rațiune ar trebui să se mulțumească să aibă mâncare și haine și ar trebui să se bucure doar de ceea ce poate câștiga. Dumnezeu îți dă mijloace prin care să te descurci, așa că ar trebui să fii mulțumit. Dacă vezi pe cineva bogat, care are multe lucruri, care este înstărit și îți dorești mereu o parte egală din ceea ce are, este acest lucru rezonabil? Această idee în sine nu este rațională. Satana controlează societatea și deține puterea asupra ei, prin urmare desigur că nu există corectitudine. În societate, cei săraci sunt numeroși, în timp ce bogații sunt puțini – indiferent de cauză, realitatea este că unii oameni sunt bogați, iar alții sunt săraci. Așa este societatea – s-ar putea să nu devii bogat chiar dacă ești capabil și, de fapt, s-ar putea să trăiești o viață de om bogat chiar dacă nu ești capabil. Nimeni nu poate explica aceste lucruri în mod clar, dar, indiferent de situație, există și porunca lui Dumnezeu aici. Lucrurile furate de la alții nu-ți aparțin și, chiar dacă le obții, nu sunt ale tale și, mai devreme sau mai târziu, le vei pierde. Uită-te la cei care, sub pretextul cavalerismului și al dreptății, sparg case și le jefuiesc, furând de la bogați pentru a-i ajuta pe săraci. Fac tot felul de lucruri rele în culise, de exemplu, mănâncă, beau, merg la prostituate, joacă jocuri de noroc, consumă droguri, iar unii chiar comit crime sau violuri. Apoi, doar pentru că i-au jefuit de câteva ori pe bogați pentru a-i ajuta pe săraci, sunt venerați ca niște eroi de către oamenii de rând. Nu este un caz în care personajele abjecte prosperă? Oamenii de rând – cei detestabili, cei de condiție modestă și drojdia societății – sunt fericiți oricând primesc un mic beneficiu și laudă pe oricine le oferă beneficii. Și ce se întâmplă cu acei „eroi”? Oamenii de rând le acordă o oarecare onoare, îi recompensează și îi aclamă ca pe niște eroi, așa încât ei consideră că aceasta este o coroană de lauri, că sunt cu adevărat eroi și că nu au egal. Așadar, continuă să jefuiască și, drept urmare, ajung să fie împușcați mortal cu un singur glonț atunci când jefuiesc un palat regal. Chiar credeau că au abilități mărețe și sunt supraoameni, că sunt remarcabili și mai presus decât oamenii de rând, dar, de fapt, nici măcar nu au putut să se ferească de un glonț și au ajuns să-și piardă viața. Nu este ceea ce au meritat? (Ba da.) Fapta în sine de a jefui nu este onorabilă. Este josnică. Ce lucru detestabil este să te bazezi pe jaf pentru a-ți asigura lauda oamenilor de rând, o reputație bună și puțină onoare! În cele din urmă, chiar se laudă singuri: „Oamenii de rând nu se descurcă, iar lumea este în mare dificultate doar din cauza oficialilor. Uitați-vă cât de mult spirit al dreptății am! Simt compasiune față de oamenii de rând din clasa de jos!” Sunt integri astfel de indivizi? (Nu.) Și oamenii de rând spun lucruri strâmbe și zâmbesc când obțin un mic beneficiu. Dacă nu obțin niciun fel de avantaj de la tine, indiferent în ce situație dificilă te afli, nu-ți vor acorda nicio atenție, dar dacă le oferi favoruri, permițându-le să obțină ceva tangibil, vor fi fericiți și vor spune: „Ești o persoană atât de bună! O persoană foarte caritabilă!” Spun lucruri care sună foarte frumos, dar niciun cuvânt din spusele lor nu este adevărat. Nici măcar nu pot rosti cuvinte corecte. Cum pot fi considerați integri? De fapt, tot ce spun este înșelător.

Unii oameni consideră că au din plin spiritul dreptății și că au conștiință și umanitate. Dar merită măcar menționat acest spirit drept al lor? În plus, nu este deloc un spirit al dreptății; este un fel de integritate pe care în mod fantezist și-au imaginat că o au, care nu are nicio legătură cu lucrurile pozitive despre care vorbește Dumnezeu sau cu vreunul dintre adevărurile-principii. Aceasta nu este integritate; este un raționament distorsionat, sunt erezii și sofisme. Se poate spune că zicalele pe care le promovează, cum ar fi energia pozitivă, viziunea asupra lumii, valorile și perspectivele corecte asupra vieții și percepția unică și pătrunzătoare sunt aparent integre și corecte, dar nu sunt cu adevărat așa. Mai exact, toate sunt tendințe dăunătoare și influențe rele, raționament distorsionat și erezii; toate sunt lucruri negative, erezii și sofisme, fiind exact opusul lucrurilor pozitive. Prin urmare, dacă ești de acord cu aceste zicale ale non-credincioșilor și te agăți mereu de aceste puncte de vedere în inima ta, asta dovedește că, întocmai precum non-credincioșii, nu ești o persoană integră și nu există integritate în umanitatea ta. Vrei să te dai drept o persoană integră, așa cum Satana încearcă să se dea drept un înger al luminii. Satana spune niște lucruri plăcute, dorind să se dea drept Dumnezeu, drept o persoană integră și virtuoasă și drept ceva pozitiv. Și tu te dai drept ceva ce nu ești; spui mereu că ai o viziune asupra lumii, valori și perspective corecte asupra vieții, că ai energie pozitivă și un spirit drept, că ești un erou, o persoană cu o percepție pătrunzătoare și unică sau că ești integru și nu ai de ce să te temi, că oriunde mergi, porți cu tine un spirit drept atunci când vorbești și ai de-a face cu oamenii – te prezinți mereu în acest mod. Ei bine, Eu spun că ești o persoană fără prea multă conștiință, cineva care pretinde că are spiritul dreptății, că este integru și are umanitate. Din moment ce pretinzi aceste lucruri, înseamnă că nu le ai – altfel, ai avea nevoie să te prefaci? Dacă ai avea cu adevărat umanitate, nu ar fi nevoie să te prefaci, nici nu ai putea accepta zicale precum așa-zisele „viziune asupra lumii, valori și perspective corecte asupra vieții”, „energie pozitivă”, „a avea spiritul dreptății” și „a avea un spirit eroic”; nu ai accepta aceste lucruri negative – după ce ai auzit atâtea predici până în ziua de azi, este de la sine înțeles că ar trebui să ai discernământ în privința acestor lucruri. Dacă ai avea umanitate, ai fi respins de mult aceste lucruri negative. Dacă cineva chiar ar prezenta aceste zicale și argumente, chiar dacă nu ai avea discernământ, nu le-ai accepta în adâncul inimii tale. Ai crede că acele lucruri sunt întru totul false, că toate lucrurile susținute de așa-zișii sociologi, educatori și gânditori, de așa-zișii oameni celebri și figuri importante și de acei demoni și regi diavoli ai lumii sunt lucruri care le spun oamenilor să se prefacă. Este ca o zicală populară în societate: „Dacă toată lumea dăruiește puțină dragoste, lumea va deveni un loc minunat.” Vezi, diavolii răi spun că toată lumea ar trebui să dăruiască puțină dragoste, cu alte cuvinte, că toți oamenii de rând ar trebui să dăruiască dragoste, să-i iubească toți pe diavolii răi, să asculte cu docilitate și să se supună cu toții partidului acestora și să nu agite spiritele sau să provoace necazuri pentru țară și pentru partid, iar atunci lumea va fi pașnică. De fapt, când sunt vreodată oamenii de rând cei care agită spiritele? În mod evident, diavolii sunt cei care instigă la tulburări și se luptă pentru putere și câștig. Omenirea a fost indusă în eroare și coruptă de Satana; toată lumea îi urmează pe diavoli și pe Satana și toți se feresc de Dumnezeu și I se opun. Așadar, poate această societate să cunoască pacea? Spune-Mi, are temei zicala „Dacă toată lumea dăruiește puțină dragoste, lumea va deveni un loc minunat”? Toate acestea sunt cuvinte menite să-i păcălească pe copii. Dacă nu ai discernământ față de aceste cuvinte și crezi: „Încă există speranță pentru lume, încă există mai mulți oameni buni decât răi în această rasă umană, lumea va deveni un loc minunat în viitor, iar această rasă umană se va îndrepta spre un viitor frumos”, atunci gândurile și punctele tale de vedere nu sunt diferite de cele ale publicului larg și ești pur și simplu o ființă non-umană. O caracteristică a ființelor non-umane este faptul că le place în mod deosebit să se deghizeze, folosind zicale plăcute, pline de înflorituri și ipocrite pentru a-și deghiza înfățișarea, în timp ce adâncul inimilor lor este deosebit de murdar și întunecat, iar tacticile lor detestabile și sordide se înșiră una după alta. Nu iubesc deloc corectitudinea și dreptatea; le place doar să folosească tactici. Spun lucruri care sună foarte plăcut; ascund pumnale în spatele zâmbetelor și comit orice faptă rea imaginabilă. Astfel de oameni sunt lipsiți de umanitate. Acestea sunt întocmai manifestările celor lipsiți de umanitate. Este aceasta o manifestare a integrității? (Nu.) Din moment ce acești oameni nu sunt integri, crezi că ar putea fi buni? (Nu.) Nemaivorbind de bunătate, ar fi un motiv de sărbătoare dacă ar comite măcar o faptă rea în minus, ar fi o binecuvântare pentru toți cei de pe pământ. Și totuși spun că sunt integri! Doar se ridică singuri în slăvi! Nici măcar nu știu care sunt lucrurile pozitive și, chiar și după ce aud despre lucrurile pozitive, nu le plac în inimile lor și simt chiar repulsie și dezgust față de ele. Și, totuși, spun în continuare că sunt integri și buni. Pe cine cred că păcălesc? Așa-zisele integritate, bunătate și rațiune ale omenirii nu se bazează pe lucruri pozitive, nici pe adevărurile-criterii. Astfel, integritatea, bunătatea, raționalitatea, conștiința și rațiunea oamenilor, așa cum sunt definite de omenire, sunt toate inexacte, nu se bazează deloc pe adevăr și sunt toate raționamente distorsionate și erezii.

Dacă o persoană are conștiință și rațiune, atunci, în primul rând, poate discerne între bine și rău. În al doilea rând, știe ce este corect și ce este incorect. Să vorbim mai întâi despre discernerea între bine și rău. Evaluează-te pe tine însuți, apoi evaluează-ți părinții și frații sau surorile – poate vreunul dintre voi să discearnă între bine și rău? Tu ești o astfel de persoană? Dacă ești o persoană care poate discerne între bine și rău, atunci, pe viitor, pentru tine va fi un lucru firesc să accepți adevărul și să te supui acestuia. Depunând un efort, îndurând unele greutăți și plătind un mic preț, vei putea înfăptui acest lucru – există așadar speranță pentru mântuirea ta. Dacă nu ești o persoană care poate discerne între bine și rău și, în trecut, ai fost scârbit de adevăr, nu l-ai putut accepta și nu ai fost dispus să-l practici, iar când se menționa acceptarea și practicarea adevărului, te enervai profund și simțeai că ți-ai prins capul într-o menghină, suferind și fiind lipsit de libertate, atunci vei avea în viitor același sentiment în legătură cu acceptarea și practicarea adevărului; nu vei accepta adevărul. Incapacitatea ta de a accepta adevărul și aversiunea ta față de acesta nu sunt cauzate de faptul că ai început să crezi în Dumnezeu de puțin timp, nici de faptul că Dumnezeu nu te-a disciplinat sau nu Și-a asumat responsabilitatea pentru tine. Nu acestea sunt adevăratele cauze principale. Care este adevărata cauză principală? Nu ai capacitatea de a discerne între bine și rău, această condiție de bază, așa că, în viitor, vei fi tot incapabil să accepți adevărul și să ajungi să te supui adevărului. Unii oameni spun: „Dacă nu pot să accept adevărul sau să mă supun adevărului, mai pot să obțin mântuirea?” Și ce spuneți voi – este posibil? (Nu.) Răspunsul Meu este: „E foarte greu de spus.” De ce e foarte greu de spus? După ce am spus atât de multe și am enumerat atâtea manifestări, nu este sigur dacă te poți compara cu ele sau dacă le poți recunoaște în tine însuți. Mai mult, nu este sigur nici dacă poți pricepe aceste chestiuni și aceste aspecte ale adevărului despre care am vorbit. Prin urmare, deși nu-ți spun dacă poți fi mântuit, fiecare dintre voi poate determina acest lucru pe baza atitudinii proprii față de adevăr și de lucrurile pozitive. Nu este nevoie să vă spun atât de clar și de sincer; știți deja în inima voastră.

Acum că am terminat părtășia despre discernerea între bine și rău, ar trebui să vorbim în continuare despre faptul de a ști ce este corect și ce este incorect, nu-i așa? (Așa e.) A ști ce este corect și ce este incorect diferă cu siguranță de a discerne între bine și rău; altfel, nu ar fi nevoie să discutăm separat despre aceste lucruri. A ști ce este corect și ce este incorect înseamnă că, din perspectiva umanității, trebuie să știm care puncte de vedere și care cuvinte sunt corecte și care sunt incorecte. Ceea ce este corect ar trebui susținut, iar ceea ce este incorect ar trebui abandonat. În mintea oamenilor normali, există unele gânduri, puncte de vedere și baze pentru a discerne între ceea ce este corect și ceea ce este incorect. Aceștia vor persista în ceea ce este corect și se vor opune sau chiar vor respinge ceea ce este incorect. Dacă o persoană nu poate face nici măcar acest lucru, asta arată că lipsește ceva din umanitatea ei; de asemenea, se poate afirma cu certitudine că astfel de oameni sunt lipsiți de umanitate. Ca persoană, dacă spui că ai umanitate, dar nici măcar nu știi ce este corect și ce este incorect, atunci cum te poți purta? Cum te poți purta în mod adecvat? Cum poți să rostești fiecare cuvânt și să îndeplinești fiecare acțiune în limitele umanității? Dacă nu știi ce este corect și ce este incorect, atunci niciuna dintre vorbele și acțiunile tale nu este rostită și îndeplinită în limitele umanității. Ce înseamnă să nu acționezi sau să nu vorbești în limitele umanității? Înseamnă că nu rostești aceste cuvinte și nu faci aceste lucruri în mod rațional, pe baza gândurilor și punctelor de vedere corecte pe care ar trebui să le aibă umanitatea – asta înseamnă să nu vorbești sau să nu acționezi în limitele umanității tale. Unii oameni spun: „Dacă cineva nu vorbește sau nu acționează în limitele umanității sale, atunci pe ce bază vorbește și acționează?” În linii mari, există două baze. Una este să vorbești și să acționezi în cadrul unei naturi demonice, trăind potrivit unei firi satanice. Din cuvintele și acțiunile acestor oameni, cei care înțeleg adevărul pot vedea că gândurile, punctele de vedere și atitudinile acestora sunt aceleași ca ale diavolilor și că aceste lucruri îi induc în eroare pe oameni, le fac rău, îi ispitesc și îi îndrumă greșit, nefiind pozitive. Aceasta este o bază: a vorbi și a acționa în cadrul unei naturi demonice. Cealaltă este a vorbi și a acționa ca o fiară, iar fiarele sunt și mai lipsite de umanitate. A fi lipsit de umanitate înseamnă a vorbi și a acționa fără conștiință sau rațiune; este atât de simplu. Ceea ce rostesc fiarele sunt o grămadă de cuvinte confuze, nesăbuite și distorsionate; tot ce spun sunt niște doctrine denaturate. Vezi, cuvintele pe care le rostesc sunt aceleași ca gândurile și punctele de vedere ale animalelor – sunt distorsionate și nesăbuite, stupide și confuze. După ce îi asculți, nu știi dacă să râzi sau să plângi și spui: „Cum poate să spună asta? Parcă ar fi un copil între trei și cinci ani – absurd și care nu are minte. Nu sunt cuvinte pe care ar trebui să le spună un adult! Cuvintele lui sunt nefondate, sunt ridicole – sunt prea jenante pentru a fi spuse în fața altora!” Acesta este un animal, o fiară, care vorbește. Vorbește și acționează în cadrul naturii unei fiare, fără pic de sens sau noimă, cu atât mai puțin conștiință și rațiune. Adică, vorbirea sa este de-a dreptul irațională, fără nicio logică în spate. Nu știi de unde vin lucrurile pe care le spune și, după ce le auzi, ești complet nedumerit și perplex. Cu cât îi asculți mai mult cuvintele și relatarea lucrurilor, cu atât ți se par mai haotice și nu ai cum să le înțelegi. Când vorbește, se învârte mereu în cerc, amestecă lucrurile, se repetă și bate câmpii despre același lucru și tot nu știe cum să încheie în cele din urmă. Este o fiară, un animal care vorbește. Astfel de oameni au o caracteristică, și anume că, indiferent ce fac, ce spun, ce gând sau punct de vedere au ori ce gând sau punct de vedere asimilează, nici măcar ei înșiși nu știu dacă este corect sau incorect. Aceasta este o caracteristică a umanității lor. În cele din urmă, caracteristica umanității lor se dovedește a fi faptul că astfel de oameni nu au umanitate, adică nu au conștiință și rațiune. Nici măcar nu știu ce este corect și ce este incorect, prin urmare crezi că pot vorbi și acționa având conștiință? Pot avea conștiința și rațiunea unei persoane normale dacă nu știu ce este corect și ce este incorect? Pot avea gândirea unei persoane normale dacă nu pot discerne ce este corect și ce este incorect? Nu o vor avea niciodată. Oamenii normali nu pot să comunice cu astfel de indivizi. De ce spun asta? Oare pentru că ești lipsit de iubire? Nu, pentru că nu ai nimic în comun cu acești indivizi, nu împărtășești niciun gând sau punct de vedere cu ei. Comunicarea cu ei este asemenea comunicării cu un animal, cu un diavol; este imposibilă. Spune-Mi, dacă vorbești cu diavolii și satanele despre adevăr, te poți face înțeles de ei? Dacă le spui diavolilor și satanelor: „Ar trebui să crezi în Dumnezeu. Dumnezeu a creat omenirea. Ca ființe create, este corect și adecvat ca oamenii să-L venereze pe Dumnezeu”, ce vor spune ei? „Să-l venerez pe dumnezeu? Vreau ca oamenii să mă venereze pe mine! Câți bani voi primi ca să-l venerez pe dumnezeu? O voi face dacă sunt plătit.” Ce fel de cuvinte sunt acestea? Poți să comunici cu diavolii? (Nu.) Dar cu animalele – poți să comunici cu ele? (Nu putem comunica nici cu ele.) Vezi, unele animale își păzesc cu strășnicie hrana atunci când mănâncă. După ce-și termină mâncarea, vor încerca chiar să fure mâncarea altor animale. Dacă le spui: „Nu vă luptați pentru mâncare, mâncați-o doar pe a voastră”, pot să priceapă asta? (Nu.) Când vine ora mesei, tot își vor fura mâncarea unul de la altul și chiar vor începe să se lupte și să se muște unul pe altul. Pur și simplu nu poți să comunici cu ele. Pentru a le proteja și a le împiedica să se lupte pentru mâncare, trebuie să iei măsuri și să le gestionezi cu strictețe, hrănindu-le separat când vine ora mesei. Doar aceasta este modalitatea corectă de a le gestiona. De ce? Pentru că sunt animale, nu au raționalitate și cu atât mai puțin autocontrol și nu pot judeca dacă acțiunile lor sunt corecte sau incorecte, așa că, indiferent cât de corect este ceea ce spui și cât de mult temei are și indiferent cât de benefic este pentru ele, nu vor pricepe. Oamenii care s-au reîncarnat din animale sunt și ei așa. Oricât de clar le este spus adevărul în părtășie, nu îl înțeleg, așa că nu acționează niciodată în conformitate cu principiile corecte. Chiar dacă fac ceva greșit, nu cred că este greșit, vor persista să-l facă și chiar vor face acel lucru toată viața. Nu sunt animale? Astfel de oameni care nu pot înțelege limbajul uman sunt întocmai ca animalele – nu sunt cu mult mai buni sau chiar deloc.

Să nu vorbim acum despre natura animalică și demonică, ci să ne concentrăm doar asupra aspectului umanității de a ști ce este corect și ce este incorect. A ști ce este corect și ce este incorect este o manifestare pe care o persoană cu umanitate ar trebui să o aibă, dar, de fapt, mulți oameni nu o au. Oamenii exprimă adesea raționamente distorsionate, rostesc cuvinte distorsionate și chiar fac lucruri false cu o deosebită tenacitate și pot chiar să-și răspândească raționamentul distorsionat altora, transmițându-l mai departe. Raționamentul pe care îl exprimă este foarte distorsionat, dar tot îl transmit altora, făcându-și rău atât lor înșiși, cât și altora. De exemplu, dacă nu le place să mănânce orez, vor spune: „Orezul nu este hrănitor. Ar trebui să mâncăm tăiței, chifle la abur și pâine.” Spun că orezul nu este hrănitor. Este corectă această afirmație? (Nu.) Ești nutriționist? Ai testat acest lucru? Pe ce te bazezi când spui că orezul nu este hrănitor? De pildă, există locuri unde se cultivă doar orez și nu grâu, iar cei care locuiesc acolo mănâncă orez toată viața și trăiesc destul de bine, mulți ajungând la vârste înaintate. Dar, pe baza propriei preferințe, oamenii care exprimă raționamente distorsionate pot spune că „orezul nu este hrănitor”, chiar exprimându-se ca și cum ar fi un raționament valid. Este într-adevăr un raționament valid? (Nu.) Să nu discutăm dacă această afirmație corespunde adevărului – nu este nici măcar un raționament valid. Cum pot să exprime un raționament atât de distorsionat? Sunt umani? (Nu.) Această afirmație este evident eronată; este în mod clar o afirmație rostită din cauza unor dorințe egoiste și a prejudecăților, o afirmație a cuiva care vorbește într-un mod distorsionat. Nici ei înșiși nu știu dacă este corectă sau nu, însă o anunță foarte deschis, proclamând-o peste tot. Unora le place să mănânce orez și nu le plac alimentele pe bază de grâu. Când văd pe cineva mâncând alimente pe bază de grâu, spun: „Alimentele pe bază de grâu nu sunt hrănitoare, orezul este hrănitor. Oamenii care mănâncă alimente pe bază de grâu nu sunt buni de nimic, în timp ce oamenii care mănâncă orez sunt nobili!” Se folosesc de această teorie drept bază pentru a evalua tot felul de oameni. Dacă îți place să mănânci alimente pe bază de grâu, aceștia te consideră de condiție modestă și mai puțin nobil decât ei. Această afirmație este greșită într-un mod atât de evident, totuși, cumva, nu pot să discearnă acest lucru și chiar o rostesc peste tot. Spune-Mi, au umanitate astfel de oameni? (Nu.) Când nu le mai place orezul și încep să le placă alimentele pe bază de grâu, aceștia spun: „Orezul nu este hrănitor, alimentele pe bază de grâu sunt hrănitoare. Priviți cât de robuști sunt oamenii care consumă adesea alimente pe bază de grâu; ar trebui să mâncăm mai mulți tăiței și chifle la abur! Orezul este un aliment răcoritor, nu este bun pentru organism!” Este corectă această afirmație? (Nu.) Nu este aceasta o prejudecată? (Ba da.) Aceasta este o prejudecată; nu este un fapt. Pe ce bază spun ei asta? Pe baza propriilor preferințe și prejudecăți, pe baza gândurilor și punctelor lor de vedere false. Dar ei nu știu că acest lucru este incorect și chiar îl spun și îl proclamă de parcă ar fi corect. Dacă cineva exprimă o opinie diferită, vor aduce contraargumente, menținându-și cu îndârjire punctul de vedere fals. Nu este aceasta ignoranță cu privire la ce este corect și ce este incorect? (Ba da.) Nu știu ce este corect și ce este incorect nici măcar într-o chestiune atât de simplă – spune-Mi, este conștiința lor capabilă să funcționeze? Pot să fie integri? O persoană integră trebuie să știe ce este corect și ce este incorect pentru a putea să susțină dreptatea și principiile; doar atunci este corect ceea ce susține. Dacă o persoană nu știe ce este corect și ce este incorect și se agață cu insistență de o afirmație eronată sau de un gând ori un punct de vedere eronat, este așa-zisa ei integritate o integritate adevărată? Nu este integritate; este denaturare, absurditate și raționament distorsionat. Așadar, spune-Mi, oare au conștiință asemenea oameni? (Nu.) Nu au deloc conștiință. Unii oameni, când li se întâmplă ceva și în ei iau naștere dorințe egoiste, își pot da seama de acest lucru în inimile lor și pot fi ținuți în frâu de propria rațiune. Ei știu că dorințele egoiste sunt incorecte, așa că se pot răzvrăti împotriva trupului și pot renunța la ele. Alții însă sunt diferiți; în special, cei care nu știu ce este corect și ce este incorect și care au tendința să exprime raționamente distorsionate, vor continua cu nesăbuință și încăpățânare să aibă puncte de vedere eronate. De exemplu, unii oameni nu sunt buni la dans; când dansează, le lipsește coordonarea, nu au echilibru și nu pot ține ritmul, făcându-se mereu de râs. Prin urmare, spun: „Oamenii cărora nu le place să danseze sunt statornici. Cei cărora le place dansul sunt cu toții nestatornici, au personalități rele și sunt desfrânați. Dacă te căsătorești cu o astfel de persoană, viața ta va fi cu siguranță instabilă.” Este corectă această afirmație? (Nu.) De ce nu este corectă? (Plăcerea de a dansa nu are nicio legătură cu statornicia.) Fără să discutăm dacă spun acest lucru din egoism, invidie sau dintr-o încercare de a calomnia, indiferent de intenția lor, oare cuvintele lor se aliniază la faptele obiective? Sunt oamenii care știu să danseze și care sunt buni la dans neapărat nestatornici? Se bazează astfel de cuvinte pe esența umanității acestor oameni? Este o realitate faptul că sunt nestatornici? (Nu.) Mai mult, la ce se referă statornicia? O persoană statornică este neapărat bună? Este statornicia o manifestare a integrității și bunătății, a faptului de a avea umanitate? În cel mai bun caz, este o calitate a umanității cuiva sau un punct forte; nu poate indica faptul că o persoană are umanitate normală. Ei își exprimă punctul de vedere de parcă ar fi un raționament valid, de parcă ar fi o afirmație corectă. Nu exprimă oare un raționament distorsionat? (Ba da.) Faptul că pot rosti acele cuvinte dovedește că nu știu dacă spusele lor sunt corecte sau nu. Spune-Mi, au umanitate asemenea oameni? (Nu.) Nu sunt foarte supărători? (Ba da.) Dacă ar fi indivizi cu umanitate normală, chiar dacă ar fi invidioși pe cineva care dansează bine, ar spune cel mult: „Privește cât de agile sunt mâinile și picioarele sale când dansează! Și eu vreau să dansez, dar nu am acest dar, acest punct forte; nu sunt bun la dans. Sunt foarte invidios că poate să danseze bine! De ar fi și mâinile și picioarele mele ca ale sale!” Totuși, o astfel de exprimare abia dacă poate fi acceptată; se numește a spune adevărul gol-goluț. Cel mult, există o oarecare fire coruptă aici, dar nu este o manifestare a unei umanități nesănătoase. Însă problema exprimării unui raționament distorsionat este una gravă. Ei spun: „Toți oamenii care dansează sunt nestatornici și frivoli. Îți dai seama dintr-o privire că nu sunt oameni care pot realiza lucruri mărețe.” Faptul că pot rosti aceste cuvinte arată că există o problemă gravă cu umanitatea lor. Ce problemă gravă? Umanitatea lor nu întrunește condiția de bază de a ști ce este corect și ce este incorect. Pot spune lucruri greșite, lucruri denaturate și distorsionate ca și cum ar fi raționamente solide și cuvinte corecte. Acest lucru este suficient pentru a arăta că nu au umanitate. Ei spun orice vor, fără să fie controlați de propria conștiință. Sunt chiar în stare să exprime raționamente distorsionate într-un mod atât de deschis, cu un asemenea simț al justificării, fără să cunoască măcar natura acestor cuvinte sau să știe care vor fi consecințele rostirii lor. Aceasta este o manifestare a lipsei de umanitate. Oamenii fără umanitate spun adesea astfel de lucruri eronate și absurde în mod deschis. Aceasta este dezvăluirea lor naturală. Nu spun aceste lucruri doar când vine vorba de una sau două chestiuni – vorbesc așa în privința tuturor chestiunilor, exprimând un fel de gânduri și puncte de vedere false și crezând în inimile lor că așa este. Nu acceptă niciodată afirmații corecte sau pozitive, nici nu caută vreodată afirmații corecte sau pozitive, ci se încăpățânează în schimb să vorbească și să se poarte în acest fel. Așadar, astfel de indivizi cu siguranță nu au umanitate. Ei insistă să vorbească în felul acesta, ceea ce expune pe deplin o problemă, un fapt: nu știu ce este corect și ce este incorect și cred că toate ereziile și sofismele sunt corecte. Dacă îi întrebi: „Ce este incorect?”, vor spune: „Orice este contrar acestor afirmații este probabil incorect.” Și dacă îi întrebi în continuare: „Cum rămâne cu acele cuvinte care corespund adevărurilor-principii, faptelor obiective? Sunt ele corecte?”, vor spune: „Cui îi pasă? Cine știe dacă sunt corecte sau nu? Oricum, cuvintele pe care le spun eu sunt corecte!” A nu ști ce este corect și ce este incorect – este aceasta o manifestare pe care ar trebui să o aibă o persoană care are cu adevărat conștiință și rațiune? (Nu.) Răspunsul este foarte evident: sigur nu este.

Cineva căruia îi plăcea să facă afaceri obișnuia să cumpere haine la reducere de la non-credincioși și apoi să le vândă fraților și surorilor, făcând un oarecare profit de pe urma vânzării. Mai târziu, altcineva a cumpărat viscoză, voal și alte materiale similare pentru haine de vară și le-a păstrat în depozit. Am spus: „Nu este potrivit să le ții acolo. Dacă stau acolo prea mult timp, ar putea să fie roase de șobolani sau să mucezească din cauza vremii umede, ceea ce ar fi mare păcat. N-am avea de ce să ne facem griji dacă am face din ele haine pe care să le poarte frații și surorile, nu-i așa?” După aceea, am început să organizez acest lucru. În timp ce Mă ocupam de el, individul care vindea haine a luat atitudine și a obiectat: „Nu, nu putem face asta! Materialul negru absoarbe căldura. Frații și surorile lucrează adesea în soare; le va fi prea cald dacă poartă haine negre. Cine își va asuma răspunderea dacă frații și surorile se îmbolnăvesc din cauza căldurii sau suferă de insolație?” Sună corect? Nu știți, nu-i așa? Există un fapt obiectiv aici: aceste materiale erau foarte subțiri și vaporoase, erau foarte răcoroase. Chiar dacă materialul negru este puțin mai călduros, atât timp cât hainele erau croite puțin mai lejer, nu-i puteau îmbolnăvi pe oameni din cauza căldurii, așa cum susțineau unii. În plus, nu toate aceste materiale erau negre; unele aveau culori deschise. De fapt, individul care a spus asta avea motive ascunse. De ce spun asta? Dacă nu cunoști contextul, chiar ai putea crede că era grijuliu față de frați și surori. Dar dacă ai cunoaște contextul, ai ști că avea un interes ascuns când a spus asta. Dacă frații și surorile ar purta acele haine răcoroase din viscoză, el nu ar putea să vândă hainele pe care le cumpărase; frații și surorile nu le-ar cumpăra. Hainele pe care le cumpărase erau toate de la tarabe stradale și de la lichidări de stoc, fiind de calitate slabă; ai arăta ca un cerșetor purtându-le. Cel mai important, prețurile lui nu erau mici. Acum că știți contextul, vă puteți face o idee dacă spusele lui erau corecte sau nu? (Da.) De ce a spus asta? (Se temea că marfa lui nu se va vinde.) El nu a spus că avea motive egoiste; s-a prefăcut că îi pasă de frați și de surori și că-și face griji că se vor îmbolnăvi din cauza căldurii, pentru a împiedica fabricarea acelor haine, pentru a pune piedici în calea acestei lucrări. Există un alt fapt obiectiv, și anume că el însuși purta blugi negri și haine negre în căldura din timpul verii și nu a spus niciodată că-i este cald. Ce se întâmpla? Spusele lui nu se potriveau cu faptele! Am vrut să facem niște haine din viscoză pentru frați și surori, iar el a spus: „Nu, materialul negru este prea călduros, îi va îmbolnăvi pe frați și surori din cauza căldurii.” Blugii negri pe care îi purta erau mult mai groși decât viscoza, așadar cum de nu-i era cald? În concluzie, era corectă afirmația lui că hainele negre sunt prea călduroase și i-ar îmbolnăvi pe frați și pe surori din cauza căldurii? Era sincer când a spus asta? Nu era sincer; își contrazicea adevăratele opinii. Așadar, ceea ce a spus era corect sau nu? Corespundea faptelor? (Nu corespundea faptelor.) Atunci de ce a spus asta? Tocmai pentru că această chestiune intra în conflict cu afacerea lui. Era neliniștit în sinea lui, dar nu putea să o spună direct, așa că nu putea decât să folosească aceste cuvinte pentru a sabota situația, pentru a-și atinge scopul de a-și proteja propriile interese. Eu am fost Cel care a organizat această chestiune, iar el a perturbat-o în mod fățiș în acest fel. Dacă ar fi avut vreo obiecție la adresa lucrurilor organizate de Mine, ar fi putut să Mi-o prezinte direct, dar nu a făcut asta. A jucat teatru pentru aparențe, părând să nu aibă nicio obiecție, dar în culise a subminat lucrarea, fără să se abțină deloc. Ce a spus? „Frații și surorile au cu toții haine de purtat și sunt îmbrăcați destul de bine. Este necesar să folosim atâția oameni și să depunem atât de mult efort pentru a confecționa aceste haine?” Nu a spus niciun cuvânt în fața Mea; doar a subminat lucrarea în acest fel, în culise. Când a rostit aceste cuvinte, oare știa în inima lui dacă sunt corecte? Dacă i-ar fi făcut asta unei persoane obișnuite și ar fi știut în inima lui dacă este corect sau nu, procedând astfel doar fiindcă era orbit de lăcomie și condus de motive și scopuri personale, aceasta ar fi doar o problemă a caracterului său. Dar el Mă viza pe Mine cu această acțiune și, după ce a spus aceste lucruri pentru a submina lucrarea, nu știa dacă sunt corecte sau nu, nu era conștient de acest lucru în inima lui, nici nu avea remușcări și nu cunoștea natura acțiunilor sale. Ce fel de persoană este aceasta? Are umanitate? (Nu.) A comis o faptă atât de gravă, dar nu a simțit nimic în inima lui. Spune-Mi, a avut conștiință? (Nu.) Nu a avut conștiință, este ușor de văzut. Chiar dacă ar fi vorba de o persoană obișnuită care se ocupă de chestiuni adecvate, făcând ceva benefic pentru frații și surorile din casa lui Dumnezeu, ar trebui să o susții și să nu o subminezi – toată lumea ar trebui să coopereze armonios în acest sens. Asta ca să nu mai vorbim de această lucrare pe care am inițiat-o Eu; totuși, el tot a îndrăznit să o submineze în culise și să-și întindă ghearele demonice. Natura acestui fapt este prea gravă! După ce a subminat lucrarea, s-a prefăcut în continuare că este o persoană bună, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Spune-Mi, a avut o fărâmă de conștiință? Pe deasupra, încă susținea că are credință în Dumnezeu. Este aceasta asemănarea pe care ar trebui să o aibă un credincios în Dumnezeu? Sunt acestea conștiința și umanitatea pe care ar trebui să le aibă un credincios în Dumnezeu? Nici măcar nu știa în cine crede și nu putea discerne între corect și incorect. Ce datorie putea să facă? Un astfel de individ încă speră să fie binecuvântat – nu este o glumă? Dacă M-ar fi vizat personal cu remarci despre Mine și aș fi văzut că nu tulbură și nu perturbă în mod intenționat lucrarea bisericii și că își îndeplinește în mod acceptabil datoria, aș fi tolerat acest lucru deocamdată și aș fi continuat să-l observ. Făceam însă ceva ce se cuvine să fie făcut pentru casa lui Dumnezeu și pentru aleșii Săi, ceva benefic pentru toată lumea, iar el a venit să-l tulbure și să-l submineze, împiedicându-Mă să continui. Spune-Mi, ar trebui să fiu blând cu el? Dacă ar fi cineva cu o statură mică, lipsit de experiență, dar care își îndeplinește în mod fructuos datoria de obicei, aș putea să tolerez și să-i dau o șansă să se căiască. Dacă ar fi dispus să se căiască și să presteze un serviciu pentru casa lui Dumnezeu, aș putea să-l cruț și să nu-l tratez. Dacă n-ar ști ce este bine pentru el și ar continua să răspândească erezii și sofisme și să tulbure și să submineze lucrurile, atunci nu i-aș arăta deloc bunăvoință și l-aș trata conform principiilor. Tot ce se poate face cu oamenii răi este să fie tratați conform principiilor. Când toate tipurile diferite de dăunători care tulbură biserica vor fi înlăturate, biserica va fi mult mai liniștită. Când vor fi tratate aceste ființe non-umane, va fi atât de liniștită! Animalele precum porcii, vacile sau caii nu sunt potrivite pentru a fi ținute în casă. Care vor fi consecințele dacă sunt ținute în casă? Cu siguranță, casa se va transforma într-un loc murdar, un loc haotic. Dacă spui că poți tolera acest lucru, aș vrea să văd câte zile poți rezista. Lucrurile care nu sunt potrivite pentru a fi ținute în casă trebuie lăsate afară. Ar trebui să stea oriunde este potrivit pentru ele, iar problema este astfel rezolvată. Toleranța nu este o soluție; doar rezolvarea problemei este o soluție, nu-i așa? (Așa e.) Indiferent cât de clar ai părtășie cu aceste ființe non-umane, pur și simplu nu vor să pună nimic în practică. Chiar dacă sunt credincioși în Dumnezeu de zece sau douăzeci de ani, când li se întâmplă ceva, sunt tot ca non-credincioșii; nu acceptă sau nu practică deloc adevărul, nu au intrare în viață și, când li se întâmplă ceva, doar tulbură și sabotează lucrurile. Când nu și-au arătat adevărata față, astfel de oameni prestează un serviciu fără tragere de inimă. Dar odată ce-și arată adevărata față, ar trebui înlăturați rapid – nu le arăta deloc bunăvoință. Dacă faci asta, ești crud față de cei care au cu adevărat umanitate, care urmăresc adevărul și sunt devotați în îndeplinirea datoriei lor.

O caracteristică evidentă a oamenilor lipsiți de umanitate este aceea că nu știu ce este corect și ce este incorect atunci când acționează și vorbesc; exprimă mereu raționamente distorsionate. Spunem că nu știu ce este corect și ce este incorect, însă pur și simplu nu spun sau nu fac niciodată ceea ce este corect. Spun doar lucruri incorecte; pot spune orice, indiferent cât de incorect este. De exemplu, un astfel de individ a cumpărat odată o haină care nu-i venea și a văzut că hainele altcuiva îi veneau bine, așa că s-a înfuriat și a spus: „Mie nu-mi vine – cum se face că hainele tale îți stau atât de bine?” Își dorea cu disperare ca nici altcuiva să nu-i vină hainele – atunci ar fi fericit. Era în stare chiar să spună astfel de lucruri – nu este un raționament distorsionat? (Ba da.) Dacă nu putea adormi noaptea și vedea că tu dormi destul de profund, devenea nefericit și spunea: „Eu nu pot să adorm, deci cum poți tu să dormi? Nu este rezonabil! Dormi atât de profund – oare pentru că nu ai simțul poverii când îți faci datoria? Trebuie să raportez acest lucru conducătorului de biserică, Celui de mai sus!” Nu este un raționament distorsionat? (Ba da.) Nu glumesc, exact așa vorbesc cei care nu au umanitate și nu știu ce este corect și ce este incorect. De ce spun că nu știa ce este corect și ce este incorect? Mi-a raportat acest lucru. Când am auzit ce a spus, M-am gândit: „Ceva nu este în regulă cu spusele acestei persoane; nu este un raționament valid! Cineva cu umanitate n-ar trebui să spună așa ceva. Nu este deloc tânăr și crede în Dumnezeu de peste zece ani, dar nici măcar nu știe dacă spusele lui sunt corecte sau nu; chiar consideră că este un raționament valid pentru raportarea acelei persoane. Acest individ nu doar că nu este capabil să discearnă între bine și rău – nici măcar nu știe ce este corect și ce este incorect. Nu este bun de nimic.” Dacă v-ar fi transmis vouă această problemă, poate că într-adevăr n-ați fi putut să o discerneți, iar unii dintre voi poate ar fi fost păcăliți de ceea ce a spus, crezând că raționamentul lui este corect. Acum că am descris-o în acest fel, puteți spune dacă este ceva corect sau nu? (Da.) Nu sunt asemenea oameni perverși și absurzi? (Ba da.) Nu știu dacă spusele lor sunt corecte sau nu, dar tot le rostesc. În mod evident, consideră afirmații, gânduri și puncte de vedere incorecte drept gânduri și puncte de vedere pozitive, pe care le pot exprima și transmite. Aceasta înseamnă că nu știu ce este corect și ce este incorect. Nu se prefac că sunt ignoranți, nici nu folosesc aceste cuvinte pentru a induce în eroare oamenii, pentru a păcăli copiii – este clar că nu știu ce este corect și ce este incorect. Prin urmare, spun că nu au umanitate. Nu pot distinge nici măcar ce este corect de ce este incorect într-o asemenea chestiune elementară – au o rațiune adevărată? Mai pot fi oameni integri? Spun lucruri incorecte ca și cum ar fi corecte, ceea ce echivalează cu a spune că negrul este alb. Mai pot fi integri în acțiunile lor? Pot trata oamenii în mod cinstit? Nu pot trata oamenii în mod cinstit, deci nu cumva le fac rău? (Ba da.) Este aceasta bunătate? (Nu.) Poate că nu vor să fie oameni răi și, de asemenea, vor să fie prietenoși cu alții, dar nici măcar nu știu ce este corect și ce este incorect, nici măcar nu pot distinge negrul de alb, așadar cum ar putea să fie prietenoși cu alții? Nu este în putința lor. O persoană poate fi bună doar atunci când conștiința și rațiunea ei sunt sănătoase, iar ea are capacitatea de a discerne și este capabilă să aleagă principiile corecte de practică. Dacă spui că ești integru și bun, unde sunt manifestările acestui lucru? Dacă nici măcar nu știi ce este corect și ce este incorect, cum poți fi integru și bun? Nu te amăgi singur! Nu-i așa? Este ceea ce numim a te înșela pe tine însuți și a-i înșela pe alții. De asemenea, astfel de oameni se admiră în mod special pe ei înșiși, crezând că au un caracter integru, că sunt buni și nu se tem de autoritate și că pot critica imediat pe cineva oricând văd că a făcut ceva greșit. Pe ce te bazezi pentru o astfel de critică? Dacă îl critici pe baza propriilor gânduri și puncte de vedere incorecte, vei ajunge să chinuiești oameni buni, răstălmăcind adevărurile-principii din casa lui Dumnezeu. Nu înseamnă că-i induci în eroare pe oameni? Dacă o astfel de persoană deține puterea în biserică, înseamnă că Satana deține puterea. Dacă Satana deține puterea, oare majoritatea oamenilor beneficiază sau suferă? (Suferă.) Majoritatea oamenilor vor fi vătămați grav și nu vor avea cum să trăiască.

Toate subiectele pe care le-am discutat se referă la unele manifestări comune din viața de zi cu zi a oamenilor. Cum vă simțiți după ce ați auzit discuția despre aceste subiecte? Au acestea vreo legătură cu adevărul? Sunteți dispuși să ascultați? (Da.) Sunt acestea doar bârfe? Înseamnă că-i vorbim pe oameni de rău pe la spatele lor? (Nu, această discuție are rolul de a ne ajuta să învățăm cum să discernem oamenii.) Acum că ați auzit aceste părtășii, sunteți capabili să discerneți oamenii? (Simt că sunt capabil să discern oamenii puțin mai bine decât înainte.) Ar trebui să fiți acum în stare să-i discerneți întrucâtva. Acum că am avut părtășie despre adevăr și am discutat despre exemple în acest mod, dacă tot nu puteți discerne oamenii, atunci calibrul vostru este prea slab și nu puteți ajunge la adevăr. Bineînțeles, cu siguranță există asemenea oameni. Indiferent cum ascultă, nu înțeleg și chiar se gândesc: „Vorbești doar despre chestiuni din viața de zi cu zi – nu voi asculta! Vreau să aud adevărurile profunde ale celui de-al treilea Cer. Nu ai părtășie despre adevăr, sunt doar bârfe. Nu voi asculta!” Dacă într-adevăr nu vrei să asculți, nu ești obligat, dar toate subiectele pe care le discutăm sunt necesare. Oricine poate înțelege adevărul din ele va fi în stare să discearnă oamenii. Dacă poți înțelege cu adevărat, ești o persoană binecuvântată. Dacă nu poți înțelege indiferent cum asculți și, cu cât asculți mai mult, cu atât devii mai dezorientat și cu atât îți dă mai multe dureri de cap, atunci această manifestare nu este un semn favorabil sau de bun augur pentru tine.

Tocmai am vorbit despre caracteristica umanității de a ști ce este corect și ce este incorect. Există multe manifestări diferite ale faptului că oamenii nu știu ce este corect și ce este incorect. Dacă ar ști ce este corect și ce este incorect, ar fi bine și n-ar fi nevoie să vorbim despre acest subiect. Mulți oameni nu știu însă ce este corect și ce este incorect, așa că merită să aducem câteva exemple pentru a discerne de ce indivizii de acest fel nu știu ce este corect și ce este incorect, de ce nu pot discerne lucruri care sunt în mod atât de evident corecte sau incorecte. Indivizii de acest fel sunt chiar în stare să spună cuvinte atât de absurde și să facă lucruri atât de ridicole – ce se întâmplă de fapt aici? Merită să avem părtășie despre acest lucru și să-l discernem. A ști ce este corect și ce este incorect e o condiție pe care umanitatea cuiva ar trebui să o aibă. Nu ar trebui să i se întâmple nimănui să nu știe ce este corect și ce este incorect. Este regretabil dacă cineva într-adevăr nu știe ce este corect și ce este incorect; înseamnă că nu întrunește condițiile pe care ar trebui să le aibă o persoană. Tocmai am vorbit despre unele exemple și manifestări specifice și chiar este evident că unii oameni nu știu ce este corect și ce este incorect. Dacă cineva doar le spune oamenilor unele lucruri irezonabile, provocatoare sau unele cuvinte false ori exprimă raționamente distorsionate, nu este nevoie să avem părtășie în mod special despre acest lucru și să-l discernem, deoarece acele manifestări sunt îndreptate către oamenii corupți obișnuiți. Dar manifestarea unora de a nu ști ce este corect și ce este incorect este îndreptată către Dumnezeu, către adevăr și către lucrurile pozitive. În cazul indivizilor de acest fel, care nu știu ce este corect și ce este incorect, dacă nu aduc în discuție câteva exemple despre care să avem părtășie, s-ar putea ca toată lumea să fie în continuare incapabilă să-i discearnă și să-și dea seama de esența și de gravitatea acestui tip de problemă. Prin urmare, este necesar să vorbesc despre asta. S-au întâmplat multe lucruri – dacă implică adevărul, trebuie să spun lucrurilor pe nume, dând aceste exemple negative pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă adevărul și să capete discernământ și, de asemenea, pentru a le îngădui tuturor să învețe lecții din ele. Dacă o chestiune implică o anumită persoană, cei implicați nu ar trebui să se simtă jenați. Dacă te simți jenat acum, n-ar fi trebuit să faci acele lucruri în trecut. Cât de gravă este măsura în care unii oameni nu știu ce este corect și ce este incorect? Lucrurile pe care le fac – care provin din faptul că nu știu ce este corect și ce este incorect și care sunt de natură foarte gravă – nu sunt îndreptate către nicio persoană, ci către Mine. Nu-i cunosc și nu sunt familiarizat cu majoritatea oamenilor din biserică și există unii conducători și lucrători pe care i-am întâlnit doar o dată sau de două ori, dar rareori am discuții personale, sincere, față în față, cu oamenii, deoarece nu am prea mult timp liber. Mă înțeleg destul de bine cu unii dintre acești oameni, dar comunicarea cu alții este imposibilă. De ce? Să analizăm câteva exemple în continuare.

Într-o toamnă, au fost recoltați cartofii cultivați la o fermă, iar persoana responsabilă cu gătitul a mers la fermă și a adus un coș de cartofi. Cei de deasupra păreau să aibă aproximativ mărimea unui pumn, ceea ce era acceptabil. Însă cei de dedesubt erau cu toții mici, iar unii erau putrezi. Am fost uimit. „Cum au putut să ne dea asemenea cartofi? N-ar trebui să-i folosească drept hrană pentru animale? Oare persoana de la fermă i-a ambalat din greșeală?” Dacă a fost într-adevăr o greșeală, de ce cartofii de deasupra erau buni și normali, iar cei de dedesubt erau mici sau putrezi? Acest incident Mi-a lăsat o impresie profundă. La prima vedere, individul care a ambalat cartofii nu se uita pieziș și avea o înfățișare obișnuită. Îl văzusem de câteva ori și schimbasem câteva cuvinte cu el, dar nu interacționaserăm cu adevărat. Aproape aș putea spune că nu-l cunoșteam, așa că nu se punea problema criticilor, dojenirii sau emondării. Atunci de ce M-ar trata acest individ în felul acesta, dându-Mi cartofi atât de mici și putrezi? Dacă nu știa că sunt pentru Mine, de ce i-a pus pe cei buni deasupra și pe cei putrezi dedesubt? Era clar că știa. Așadar, știind că sunt pentru Mine, de ce ar pune totuși cartofi putrezi? Era zăpăcit în acel moment? Sau i-a controlat un diavol mâinile? Sau era posedat de un spirit rău? Nu este foarte probabil. Dacă ar fi fost cu adevărat posedat de un spirit rău, ar fi devenit tulburat mintal și pur și simplu nu Mi-ar fi adus cartofi. Așadar, dacă nu era posedat de un spirit rău, de ce ar fi făcut așa ceva acest individ care părea destul de normal? Nu știa că aceasta este o înșelăciune? Dacă simțea ură față de Mine în inima lui, atunci ar fi trebuit să plece din casa lui Dumnezeu în loc să-și facă datoria aici. În plus, dacă simțea ură față de Mine, care era motivul? Ce motiv exista să Mă urască? Dacă privim lucrurile din perspectiva umanității, în primul rând, îl văzusem doar de câteva ori; nu știam cum este. Și, în al doilea rând, nu avusesem niciodată un contact sau o interacțiune reală cu el. Știam doar că lucra pământul. Deci de ce M-a tratat așa? Există o singură posibilitate: putea face un asemenea lucru doar dacă avea noțiuni foarte puternice despre Mine și multe prejudecăți împotriva Mea sau dacă l-a instigat cineva. Nu vi se pare de neconceput faptul că acest individ a putut face așa ceva, că s-a încumetat să o facă? Chiar dacă ai avea de-a face cu o persoană obișnuită, te-ai încumeta să faci așa ceva? Chiar dacă ai conduce un supermarket, nu ai putea să înșeli și să tragi oamenii pe sfoară; ar trebui să fii demn de încredere pentru a-ți păstra clienții și a nu-ți sabota propria cale. Mai mult, acum îți îndeplinești datoria și să faci așa ceva, mai ales față de Mine – spune-Mi, este justificabil? (Nu.) Atunci, care este natura unui astfel de individ? Știa el ce este corect și ce este incorect când a făcut asta? Nu era deloc conștient. Dacă ar fi fost cu adevărat conștient, când era pe punctul de a lua cartofii putrezi, s-ar fi gândit: „Nu, nu pot să-i iau pe cei putrezi, trebuie să iau niște cartofi buni. Nu trebuie ca toată lumea să mănânce mâncare bună?” Să nu mai vorbim de faptul că trebuia să-i mănânc Eu – gândul de a lua cartofi putrezi nici n-ar fi trebuit să-i treacă prin minte, darămite să-i dea curs. Nu este acum foarte clar răspunsul? De ce a fost în stare să facă asta? Pentru că, indiferent dacă astfel de oameni sunt reîncarnați din diavoli sau din bestii, în umanitatea lor, ei nu înțeleg ce este corect și ce este incorect. În umanitatea lor, nu există nimic care să poată distinge sau să examineze care sunt acțiunile și gândurile corecte și care sunt acțiunile și gândurile incorecte. Dacă nu sunt reîncarnați din animale sau diavoli, atunci sunt cadavre ambulante. Atunci, ce înseamnă credința în Dumnezeu a unor astfel de indivizi? Ei spun: „Cred în dumnezeu. Tu ești doar o persoană, ce poți să-mi faci?” Există vreo rațiune în aceste cuvinte? Este aceasta o credință adevărată în Dumnezeu? A-L trata astfel pe Dumnezeu se aliniază la intențiile Sale? Dumnezeu nu dorește acest tip de credință. Poate vor spune și: „Nu depinde de tine dacă dumnezeu mă vrea sau nu!” Eu spun: „Ceea ce zici nu este corect. În cazul în care cuvintele pe care le rostesc sunt cuvintele lui Dumnezeu, atunci există o problemă în faptul că Mă tratezi astfel. Finalul tău este determinat de cuvintele lui Dumnezeu.” Ei spun: „Mă voi duce în al treilea cer și te voi raporta!” Eu spun: „Dacă poți într-adevăr să mergi în al treilea cer, atunci grăbește-te și du-te.” Spune-Mi, nu sunt înfricoșători astfel de oameni? Cine ar mai fi dispus să interacționeze cu un astfel de individ? Să nu discutăm deocamdată despre persoana pe care o viza. Dacă nu M-ar fi vizat pe Mine, ci pe o persoană, ar fi fost acțiunile sale conforme cu standardul conștiinței? (Nu.) Ce fel de problemă este faptul că a fost în stare să-Mi facă așa ceva? Din moment ce a fost în stare să-Mi facă așa ceva chiar și Mie, ar putea să-i facă asta și unei persoane obișnuite? Cum ar trebui evaluată această chestiune? Am fost foarte uimit că acest individ a putut să facă așa ceva. De ce a putut să o facă? Dacă ar face asta unei persoane obișnuite, tot aș avea o caracterizare pentru el. A fost greșit din partea lui să procedeze astfel. Nu este ca și cum a face asta altora ar fi corect, iar a-Mi face asta Mie ar fi incorect – o astfel de afirmație este nedreaptă și nefondată. Dacă Mi-a putut face Mie asta, atunci o poate face altora, oricui. Care este motivul? Merită să cugetăm profund asupra acestui lucru. El a spus că are credință în Dumnezeu și că este membru al casei Sale, așadar de ce a putut totuși să Mă trateze astfel? Cum a putut să facă un lucru atât de josnic? Cum a putut să facă ceva atât de lipsit de înțeles? Se considera foarte bun, așadar cum a putut să le dea altora să mănânce cartofi putrezi? De ce nu i-a mâncat el? Acei cartofi putrezi, mici și piperniciți sunt pentru hrana animalelor, așadar de ce i-a dat oamenilor să-i mănânce? Chiar dacă nu-l evaluez pe baza adevărului, strict din punct de vedere moral, acțiunile lui nu au fost acceptabile, prin urmare spun că nu este om. Este precisă această caracterizare? Este corectă? (Este precisă și corectă.) A făcut un lucru greșit în mod atât de evident și tot nu și-a dat seama, ba chiar s-a simțit împăcat și nu a avut nicio fărâmă de remușcare în inima lui. De ce? Nu avea conștiință, și nici măcar suflet; asemenea unui diavol sau unei fiare, nu era conștient. Nu era om, prin urmare nu avea conștiință. Nu știa ce este corect și ce este incorect și, indiferent cât de gravă a fost greșeala pe care a comis-o, a simțit mereu că acțiunile lui sunt perfect justificate și nu și-a recunoscut niciodată greșelile, insistând să se comporte în continuare la fel. Când alții l-au caracterizat, spunând că ceea ce a făcut a fost greșit, el tot a crezut că are dreptate și s-a simțit nedreptățit. Eu spun că nu ai fost deloc nedreptățit. Nu ai fost condamnat sau caracterizat ca fiind lipsit de umanitate fără a cunoaște faptele. În schimb, cu fapte atât de grave, vizibile tuturor, cine ar mai putea spune că ai umanitate? Cu aceste fapte drept dovadă, nimeni n-ar putea nega. Mi-ar fi plăcut să spun că ai umanitate, că ești bun și integru, dar natura faptei tale este prea abjectă; este de aceeași natură ca batjocorirea lui Dumnezeu de către Satana, este o inversare a albului și negrului, întocmai cum a făcut Satana arătându-I lui Dumnezeu bogățiile și gloria lumii și spunându-I: „Toate acestea Ți le voi da Ție dacă Te vei prosterna și mi Te vei închina.” Totul în lume și toate lucrurile au fost create de Dumnezeu. Dumnezeu a creat tot ce există și toate; El ar trebui să Se bucure de toate acestea, nu tu, nu ești calificat pentru asta. Te bucuri de ceea ce ți-a dăruit Dumnezeu. Ar trebui ca tu să te închini lui Dumnezeu, nu ca Dumnezeu să ți Se închine ție. Acest individ nu a înțeles nici măcar un concept atât de evident și simplu și chiar a crezut că trebuie să-i evaluez starea de spirit și să văd dacă este fericit sau nu doar ca să primesc câțiva cartofi. Dacă era prost dispus, Îmi dădea niște cartofi putrezi, ca și cum ar fi avut de-a face cu un cerșetor. Trebuia să-i îndur abuzurile – este oare posibil? Aș putea tolera așa ceva? (Nu.) Cum ar trebui tratat un astfel de individ? (Ar trebui înlăturat prompt.) Un astfel de individ ar trebui tratat prin decret administrativ. Și, într-adevăr, acesta nu este singurul incident de acest fel. Unii spun: „Există incidente și mai grave decât acesta?” Desigur că există, altfel de ce aș spune că oamenii sunt diferiți unii de alții? Dacă toți cei care cred în Dumnezeu s-ar putea închina Lui, nu ar fi nevoie ca fiecare să fie sortat după felul său. Întrucât mulți oameni nu cred sincer în Dumnezeu și există oameni răi și oameni confuzi care tulbură lucrarea bisericii, capabili să comită orice faptă rea, pe măsură ce lucrarea bisericii se apropie de sfârșit, fiecare este dezvăluit și sortat după felul său.

Să vorbim despre un alt exemplu. Porumbul de la o fermă s-a copt și cineva urma să-Mi aducă niște porumb. O persoană din apropiere i-a spus: „Pe acel porumb au mișunat șobolanii, nu-l lua!” El s-a gândit și a zis: „Și ce dacă au mișunat șobolanii pe el? Nu este tot comestibil? Nu-i nimic dacă îl duc!” Știa clar că șobolanii mișunaseră pe acel porumb și nu putea fi consumat de oameni, însă a insistat să Mi-l aducă. Care este natura acestui lucru? Are umanitate un astfel de individ? (Nu.) Atunci ce fel de individ este? (Nu este om, ci diavol.) Spune-Mi, ar fi de acord să dea porumb pe care mișunaseră șobolanii să-l mănânce părinții sau copilul său? (Nu.) De ce nu? (Știa că nu este curat, că le-ar dăuna sănătății dacă l-ar mânca. N-ar fi dispus să-și lase familia să-l mănânce.) Știa că nu-l poate da familiei lui, însă a insistat să Mi-l aducă Mie, iar alții nu l-au putut opri. Așadar, știa dacă acest lucru este corect sau incorect? (Nu știa.) De fapt, știa în inima lui că este incorect. Atunci, de ce a vrut totuși să-Mi aducă porumbul? Sunt dușmanul lui? Îl chinuisem sau îi făcusem rău? Nu, nu făcusem niciunul dintre aceste lucruri. Nu-l cunoșteam, dar a insistat să-Mi aducă porumb pe care mișunaseră șobolanii. Spune-Mi, care este natura acestui lucru? Este o faptă comisă chiar de cineva care credea în Dumnezeu. Acest lucru îți deschide cu adevărat ochii și îți lărgește orizonturile, te face într-adevăr să capeți discernământ și să vezi că bizareriile din această lume vastă chiar nu au sfârșit. Spune-Mi, când a pregătit acel porumb pentru Mine, era câtuși de puțin conștient în inima lui? Știa că ceea ce făcea era greșit, că ar fi trebuit să aducă niște porumb bun, măcar pe care să nu fi mișunat șobolanii? A gândit el așa? (Nu era deloc conștient.) Nu era deloc conștient când venea vorba de astfel de lucruri. Dacă un asemenea porumb contaminat ar fi fost dus mamei sau copilului său, ar fi fost conștient. Nu avea realizarea conștiinței pe care ar trebui să o aibă umanitatea, așadar avea oare umanitate? Ce fel de creatură era? (O creatură non-umană.) Vezi, în credința lui în Dumnezeu, își făcea datoria, suferea și plătea un preț, putea să facă o muncă fizică și, de asemenea, participa la adunări și citea cuvintele lui Dumnezeu, dar de ce era atât de neprietenos față de Mine? De ce era atât de dezgustat de Mine? Nu schimbasem niciodată mai mult de câteva cuvinte cu el, deci cum îl jignisem? Unii dintre oamenii cu care am intrat în contact sunt destul de buni și destul de prietenoși cu Mine. Nu toată lumea este ca el. Dar nu-l jignisem și nici nu-i făcusem rău, așadar de ce Mă ura atât de mult? Aveți răspunsul la această întrebare în inimile voastre. Nu Mă ura doar pe Mine; îi tratează pe toți în felul acesta. Este întocmai o creatură de acest fel. Dacă ar face afaceri, cu siguranță ar înșela, ar escroca și ar face tot soiul de fapte rele. Nu are limite ale conștiinței, nici principii în interacțiunile sale cu oamenii; inima lui este mistuită de aceste lucruri întunecate. Este foarte evident că acestea au fost în mod constant metoda și principiul său în interacțiunile cu oamenii; acestea au fost mijloacele și modalitatea lui de a se ocupa de lucruri. Unii oameni spun: „Faptul că a putut face asta înseamnă că nu L-a tratat pe Dumnezeu drept fiind Dumnezeu.” Este corectă această afirmație? (Nu.) De ce este incorectă? Chiar dacă M-ai trata ca pe o persoană obișnuită, n-ar fi trebuit să-Mi faci așa ceva. Chiar dacă ai respecta doar principiile morale, n-ar fi trebuit să faci asta. Dacă mâncarea a fost cu adevărat contaminată de șobolani sau roasă de un animal și are bacterii, nu poate fi vândută nici măcar la supermarket. Ce se întâmplă dacă o mănâncă cineva și pățește ceva? Indiferent dacă știu alții sau nu, conștiința ta nu ar fi împăcată. Din moment ce știi, nu ar trebui să-i lași pe oameni să 0 mănânce. Aceasta implică natura și principiile de conduită personală. Nu întrunești nici măcar standardele morale elementare de conduită personală, dar tot te crezi om. Nu ești deloc om. Chiar și o fiară știe că ar trebui să protejeze persoana care o hrănește și o crește. Să luăm exemplul unui câine – dacă îl hrănești mereu, se va purta bine cu tine. Dacă un străin vine la tine acasă și vrea să-ți ia ceva, îl va opri și te va proteja la fiecare pas. Chiar și un câine poate fi loial stăpânului său și îl poate proteja, așadar cum a putut acel individ să nu ajungă la acest nivel? Nu este mai rău decât un câine? (Ba da.) Dacă spui că este un diavol, chiar ar putea refuza să accepte asta. Așadar, să o spunem obiectiv acum: un astfel de individ nu are umanitate, pentru că a făcut un lucru atât de absurd, un lucru atât de corupt din punct de vedere moral și, totuși, nu are realizarea conștiinței și, de asemenea, nu regretă niciodată și nu suferă din cauza asta. Chiar dacă cineva tratează o persoană obișnuită în acest fel, ar trebui să aibă realizarea conștiinței, să sufere în sinea lui și să știe că ceea ce a făcut este incorect și ar trebui să se oprească. Acest lucru este valabil într-o măsură și mai mare când vine vorba despre faptul că M-a tratat pe Mine în felul acesta, ceea ce este și mai inadmisibil. Desigur, nu am fost rănit pentru că M-a tratat în felul acesta. Inima Mea nu este atât de ușor de rănit. Doar că am văzut că principiul după care a gestionat lucrurile este prea detestabil. Nu doar că nu a îndeplinit standardul conștiinței, dar a fost și prea josnic și prea dezgustător. Acest individ nu a avut deloc umanitate! A comis o faptă atât de greșită într-un mod atât de fățiș, găsindu-și scuze, și nimeni nu l-a putut opri. Faptul că spun că nu are umanitate nu-l nedreptățește deloc, deoarece este exact genul de faptă – o faptă lipsită de umanitate – pe care o comit cei lipsiți de umanitate. Se potrivește prea bine cu esența și identitatea lui. Dacă cineva face lucrurile în mod adecvat și are umanitate și conștiință, atunci l-ai nedreptăți spunând că nu are umanitate, dar dacă într-adevăr comite fapte lipsite de umanitate, atunci a spune că nu are umanitate corespunde foarte bine esenței sale. Nu l-ai nedreptăți spunând asta, nu-i așa? (Așa e.) Când Mă aud rostind aceste cuvinte, unora le vin idei și zic: „Vorbești mereu despre aceste lucruri și asta ne face de rușine. Cine nu greșește?” Este un mod corect de a gândi? (Nu.) Toată lumea greșește, dar natura greșelilor este cu adevărat diferită. Multe greșeli implică probleme ale umanității și multe greșeli implică natura-esență pe care o are o persoană. Unele greșeli sunt doar dezvăluiri ale firii corupte a unei persoane și nu înseamnă că există o problemă cu esența acelei persoane.

Să vorbim despre un alt exemplu. Într-o zi, am mers la o fermă și s-a întâmplat ca oamenii de acolo să culeagă pere. Cineva Mi-a adus câteva. Am observat dintr-o privire că aceste pere erau destul de verzi și nu foarte coapte, dar l-am văzut pe cel care le culegea ținând în mână o pară galbenă și mâncând-o, spunând în timp ce mânca: „E atât de dulce, această pară este delicioasă!” Le-a păstrat pe cele coapte pentru el, iar toate perele pe care le-a cules pentru Mine erau practic crude. Fără să mai discutăm dacă perele erau coapte sau nu, cel care le culegea nu era prost. Zi de zi își petrecea timpul lângă acei peri și știa care pere erau coapte și care nu. S-a întâmplat să merg acolo, iar el a cules pere necoapte din pom și Mi le-a dat. De fapt, nu-Mi place să mănânc fructe crude sau reci și, mai ales, nu pot mânca fructe necoapte, deoarece Mă deranjează la stomac. Dar el Mi-a dat pere necoapte, culegând totodată o pară coaptă și mușcând din ea. Acest incident Mi-a lăsat o impresie profundă. Știam că poate să deosebească perele necoapte de cele coapte. A presupus că alții sunt proști și nu pot să-și dea seama și s-a gândit: „E un gest destul de frumos din partea mea să-ți dau o pară necoaptă. Ba chiar îți dau mai multe. Tu nu știi dacă perele sunt coapte sau nu, nu ai aceste cunoștințe! Deși predici adevărul în mod clar și logic, sigur crezi în continuare că sunt bun și că te tratez bine după ce am cules atâtea pere necoapte pentru tine.” Individul care a făcut asta credea că alții sunt proști și, în special, că Eu sunt prost. În inima lui, era conștient ce face atunci când a făcut acest lucru nesăbuit? (Nu.) Nu a fost conștient ce face. A crezut că i-a păcălit pe alții și că a fost foarte deștept. A fost deștept? (Nu.) Dacă ar fi fost cu adevărat deștept, cum ar fi putut să facă un asemenea lucru de-a dreptul nesăbuit, fără să fie totuși conștient ce face? Aceasta a dovedit că nu a fost deștept, ci a fost în schimb meschin. A cules pere necoapte și Mi le-a dat să le mănânc, în timp ce el ținea o pară coaptă în mână și o mânca. N-ar părea ridicolă această acțiune? Am trecut cu vederea, dar ceea ce a făcut Mi-a lăsat o impresie profundă. Faptul că acest individ Mi-a putut face așa ceva – nu este natura acestui lucru foarte gravă? În ceea ce privește punctul de vedere, principiul de gestionare a lucrurilor și abordarea lui în această chestiune, cum era umanitatea lui? Știa că fapta lui este incorectă, că este incorect să trateze oamenii în acest fel? (Nu știa.) Se credea foarte deștept. „Privește cât de deștept sunt, ți-am dat pere necoapte și nici nu ți-ai dat seama! Am păstrat toate perele coapte pentru mine, iar tu nu vei mânca nicio pară coaptă! Dacă vei veni din nou, tot nu voi culege pere coapte pentru tine, ți le voi da doar pe cele necoapte!” Simpla chestiune a culesului perelor l-a dezvăluit. Nu este acest individ un netrebnic? (Ba da.) Este un netrebnic și nu știe ce este corect și ce este incorect. Spune-Mi, ce fel de umanitate este aceasta? În opinia Mea, el este o bestie și are doar înfățișarea unui om, dar, în realitate, nu este vrednic să se numească om. Lucrul pe care l-a făcut și această greșeală pe care a comis-o au fost de-a dreptul mizerabile, nefiind mai bune decât ceea ce ar face un animal. Se spune mereu că oamenii sunt animale superioare, dar din punctul Meu de vedere, mulți oameni sunt chiar mai răi decât animalele! Pe lângă faptul că nu are umanitate, ceea ce a făcut, principiile sale și modul său de a acționa arată că nu este loial nici măcar cât este un câine de pază față de stăpânul său. Avem un câine acasă. Odată, mânca o ureche de porc și l-am tachinat, spunând: „Îți place foarte mult, nu-i așa? De ce nu-Mi dai și Mie o gură?” Câinele a lăsat urechea de porc și a împins-o spre Mine, ca și cum ar spune: „Servește-Te.” Carnea și oasele sunt cele mai delicioase lucruri pentru un câine. Chiar dacă puiul lui ar vrea urechea de porc, nu i-ar da-o, dar Eu am spus că vreau să o mănânc și Mi-a oferit-o imediat. Vezi, când ai un câine, poți să-ți dai seama de ce sunt adorabili câinii. Ai grijă de el și îl tratezi bine, iar pentru el, ești familia lui. Dacă îi ceri cel mai bun lucru pe care îl are, ți-l va da. Simte afecțiune față de tine. Oamenii nu pot face asta – așadar, cum putem spune că sunt animale superioare? Diavolii spun că oamenii sunt animale superioare. Acesta este un sofism pur, un raționament distorsionat și o erezie. Dacă o persoană nu are umanitate, poate să comită orice faptă rea trăind în această lume satanică – poate fi oricât de rea, oricât de josnică, oricât de urâtă și oricât de detestabilă. Dacă nu are funcția conștiinței și nu știe ce este corect și ce este incorect, poate să comită orice faptă rea și să rostească orice cuvinte incorecte, raționamente distorsionate și erezii. Oamenii sunt mai înfricoșători decât animalele. De fapt, animalele nu sunt înfricoșătoare; sunt foarte simple, foarte pure și foarte directe. Cățelușul Meu, când era mic și mânca o ureche de porc, se bucura atât de mult să Mă vadă, încât începea să dea din cap și din coadă. Știa să Mă facă fericit. Dar dacă îl tachinam și îi ceream mâncarea, nu Mi-o dădea, se ascundea rapid și ieșea doar după ce termina de mâncat. După ce a împlinit doi sau trei ani, s-a comportat diferit, fiind acum rezonabil. Când îi cer ceva ce-i place, Îmi dă acel lucru. Este sincer când Mi-l dă, nu-Mi cere nimic și nu are motive ascunse față de Mine. Și când nu-Mi dă acel lucru, este tot sincer, neavând răutate față de Mine. Indiferent dacă Mi-l dă sau nu, este sincer. Acestea sunt atributele și instinctele lui înnăscute. Animalele nu au firi corupte. Nu au nimic care să fi fost manipulat de Satana, iar toate dezvăluirile lor sunt naturale, foarte directe și simple. Nu este nevoie să le ghicești intențiile și să te ferești de ele. Dacă un animal îți dă ceva, chiar îți dă acel lucru, iar dacă nu-ți dă, atunci nu ți-l dă. Dacă este fericit, chiar este fericit, iar dacă nu este fericit, atunci nu este. Nu va fi controlat de emoții și nu va avea intenții rele față de tine. Oamenii sunt diferiți. Oamenii sunt înfricoșători. Purtând piele de om, dacă nu au conștiință sau rațiune, nu au cum să fie mai buni decât animalele, dar pot să fie oricât de răi. Cât de răi pot să fie? Atât de răi încât vei simți că ai văzut un demon viu, făcându-te să simți că este de neconceput, șocându-ți conștiința, lovindu-te în adâncul inimii și provocându-ți durere. Când simt aceste lucruri, oftez în sinea Mea, gândindu-Mă: „Este ceva ce ar trebui să facă un om? Cum pot oamenii să fie atât de răi? Acel om crede în Dumnezeu, cum poate totuși să facă aceste lucruri?” Odată ce o persoană își pierde conștiința și rațiunea, poate fi oricât de rea. Nu doar că poate fi pe cât de rea este în prezent, dar poate deveni și mai rea, continuând să decadă. Faptul că oamenii nu știu ce este corect și ce este incorect este începutul decăderii omenirii, începutul declinului omenirii.

Dacă cineva nu știe ce este corect și ce este incorect, nu are conștiință sau rațiune și, astfel, nu are umanitate și este posibil să aibă o natură demonică. Indiferent ce dezvăluie după aceea sau ce trăiește în timpul vieții sale, pe scurt, nu va fi răscumpărat, nu va fi niciodată răscumpărat. Dacă cineva nu are conștiință și nici rațiune – mai exact, nu are umanitate – atunci este incorigibil și nu poate fi răscumpărat. Chiar așa stau lucrurile. Dacă nici măcar nu știe ce este corect și ce este incorect, cum poate face ceva care să fie în acord cu rațiunea și conștiința? Ar fi absurd să sugerăm asta. Unii oameni sunt predispuși la gelozie și conflict. Dacă este vorba de un conflict cu alți oameni, ai putea crede că natura acestui lucru nu este foarte gravă, dar unii intră în conflict cu Mine. Atunci în cine cred, de fapt, acești „credincioși în Dumnezeu”? Faptul că pot intra în conflict cu Mine face ca această problemă să fie gravă. Unii oameni nu uită niciodată dacă le semnalez o problemă pe care o au, iar după aceea se gândesc ce metodă pot folosi pentru a găsi un atu și a se răzbuna. De exemplu, i-am spus odată unui asemenea individ: „Gătești mereu atât de mult, de ce nu pregătești doar cantitatea potrivită?” El a cugetat: „Spui că nu știu să estimez câtă mâncare trebuie să pregătesc. Nu cumva spunând asta insinuezi că nu sunt isteț, că nu sunt bun de nimic? Atunci de ce nu gătești tu o masă!” După ce am gătit și Mi-a rămas și Mie puțină mâncare, nu a spus nimic cu voce tare, dar s-a gândit în sinea lui: „Nici tu nu poți să gătești exact cantitatea potrivită, nu-i așa? Am găsit o șansă să mă răzbun pe tine. Ai expus problema pe care o am, așa că te voi expune și eu!” Încerca mereu să găsească modalități de a Mă viza. Unii oameni spun: „Este adevărat că porți pică împotriva oricui Te vizează? Așadar, este în regulă ca alții să fie vizați, dar Tu nu?” Au dreptate să spună asta? (Nu.) Cu o altă ocazie, am rugat pe cineva să strângă masa, iar el a spus: „Nu am fost eu cel care a făcut mizerie!” Am spus: „Chiar dacă nu ai fost tu, tot poți să faci ordine.” El a spus: „Chiar dacă fac ordine, trebuie să clarific că nu am fost eu cel care a făcut mizerie.” L-am rugat să facă ordine în lucrurile din dulap, iar el a spus: „Lucrurile de acolo nu au fost cumpărate de mine!” Am spus: „Nu le-ai cumpărat tu, dar nu poți să faci ordine în ele? Oare de ce au cuvintele Mele atât de puțină greutate? Trebuie să-ți dai seama cine le-a cumpărat înainte să poți face ordine în ele?” Știa dacă spusele lui sunt corecte sau incorecte? Exprima un raționament distorsionat, nu-i așa? (Așa e.) Am spus că exprimă un raționament distorsionat, dar el a rămas neconvins în inima lui, crezând că statutul Meu special însemna că alții trebuie să suporte orice spun, de parcă Mi-aș da aere de superioritate. Era corectă gândirea lui? (Nu.) Mai târziu, am văzut că nu accepta deloc adevărul și, indiferent ce spuneam, nu accepta în inima lui, așa că nu Mi-am mai pierdut timpul cu el – putea să facă orice dorea, iar Eu aveam să-l scuz și să-l tolerez. Deși am această identitate și acest statut, sunt prea mulți oameni care nu Mă ascultă și Mi se opun. Am văzut personal mulți frați și surori care sunt lipsiți de respect față de Mine. Există mulți oameni care sunt sfidători și au resentimente față de Mine, mulți care sunt invidioși pe Mine și Mă urăsc în inimile lor, mulți care Mă privesc de sus și Mă desconsideră, mulți care Mă judecă pe la spate, care Mă ridiculizează și Mă batjocoresc fățiș. Cum i-am tratat? În cei treizeci și ceva de ani în care am lucrat, nu M-am răzbunat pe absolut nicio persoană. Nu am urât, nici nu am chinuit pe nimeni după ce Mi-am asumat statutul fiindcă au fost lipsiți de respect față de Mine înainte ca identitatea Mea să fie dezvăluită public. Nu am făcut așa ceva nici măcar o dată. Mai mult, acești oameni au făcut lucruri nepoliticoase sau jignitoare față de Mine și nu i-am tras niciodată la răspundere. Totuși, trebuie să am părtășie despre aceste tipuri de probleme, raportându-le la adevăr, pentru a-i ajuta pe toți să aibă discernământ – acest lucru este benefic pentru toată lumea. Dar mulți nu au discernământ în privința lucrurilor pe care le-au făcut acești oameni. Nu iau asemenea lucruri în serios, ca și cum nu ar merita menționate. Nu este o problemă? Așadar, este extrem de necesar să avem părtășie despre astfel de chestiuni pentru a-i ajuta pe toți să aibă discernământ. Întrucât spui că ai credință în Dumnezeu, te tratez ca pe un credincios. Am cerințe de la tine în baza datoriei pe care o îndeplinești, așa că nu ar trebui să o îndeplinești? Nu ar trebui să te supui? (Ba da.) Am această identitate și îți cer lucruri având această identitate și acest statut, așadar ar trebui să tratezi ceea ce spun cu atitudinea unei ființe create. Îți îndeplinești datoria; nu ar trebui să faci alte remarci, nu ar trebui să rostești raționamente distorsionate, nici să Mă contrazici. Acestea sunt raționalitatea și manifestarea umanității pe care ar trebui să le ai măcar ca ființă creată. Acest individ însă, pe lângă faptul că nu avea o astfel de atitudine, a și folosit un raționament distorsionat. Știa el ce este corect și ce este incorect? Nu știa. Oamenii care nu știu ce este corect și ce este incorect sunt lipsiți de umanitate, nu-i așa? (Așa e.) Se poate spune cu certitudine că nu au umanitate. Dacă o persoană obișnuită îți cere să strângi masa și să organizezi dulapul, iar tu nu vrei să o faci sau simți că persoana cealaltă este o persoană obișnuită și nu are dreptul să-ți ceară asta, atunci poți alege să nu o faci. Dar cele două lucruri pe care le-ai spus, „Nu am fost eu cel care a făcut mizerie!” și „Lucrurile din dulap nu au fost cumpărate de mine!” – asta ar spune o persoană care are conștiință și rațiune? Nu ești exagerat de irezonabil? (Ba da.) Te porți sfidător când îți vorbește așa o persoană obișnuită, dar acum Eu sunt Cel care îți vorbește și tot îndrăznești să folosești un raționament distorsionat în ce Mă privește și să te aperi folosind o logică amăgitoare. Ce spune despre caracterul tău faptul că poți folosi un astfel de raționament distorsionat? Ai spus: „Nu am fost eu cel care a făcut mizerie”, adică: „Oricine a făcut mizerie ar trebui să o curețe; în orice caz, eu nu o voi face!” Ai refuzat să faci sarcina pe care ar fi trebuit să o faci și chiar ai folosit un raționament distorsionat. Așa ar trebui să se ocupe de lucruri o persoană cu umanitate normală? Dacă această sarcină este ceea ce ar trebui să faci, oare nu ar trebui să nu spui asta? Oare faptul că poți spune asta nu înseamnă că nu știi ce este corect și ce este incorect? Ca să refuzi și să nu faci acest lucru, chiar ți-ai vărsat furia personală, spunând că nu ai făcut tu mizerie, nici nu ai cumpărat lucrurile, așa că nu aveai să faci ordine. Ai inventat scuze și ai folosit raționamente distorsionate pentru a evita să faci asta. Nu este raționamentul tău prea distorsionat? Ai putut să rostești un astfel de raționament distorsionat și ai făcut-o cu o siguranță de sine nerușinată și chiar cu aroganță. O astfel de persoană nu știe ce este corect și ce este incorect, nu-i așa? Nu are umanitate, nu-i așa? (Așa e.) Nu te-am caracterizat astfel pentru că am această identitate și acest statut și pentru că M-ai vizat. Chiar dacă altcineva ți-ar cere să faci asta și ai refuza, încercând să aduci argumente, fiind de față, tot te-aș evalua în acest fel, pentru că spusele tale nu sunt în conformitate cu umanitatea, sunt incorecte, sunt un raționament distorsionat, sunt erezii și sofisme. Nu ai crezut că este incorect și chiar ai considerat că este un raționament valid; acest lucru este suficient pentru a arăta ce se află în umanitatea ta. Nu ai putut să te abții atunci și ți-au scăpat aceste vorbe. Aceasta este o dezvăluire naturală, iar o dezvăluire naturală reprezintă umanitatea și esența cuiva. De ce spun că reprezintă esența cuiva? Faptul că ai asemenea gânduri și puncte de vedere nu este ceva temporar și nu au fost declanșate de ceva ce am spus Eu; mai degrabă, aceste gânduri și puncte de vedere sunt ceea ce gândești de mult timp, de zile și luni – pe deasupra, pentru că unele lucruri nu au fost pe placul tău, ai căpătat noțiuni, iar inima ți s-a umplut de nemulțumire și sfidare. Nu te-ai putut controla o clipă și ceea ce se află în inima ta a fost expus. Ce a fost expus? Că nu ai conștiință și rațiune și că umanitatea ta este prea rea, prea înfricoșătoare. Dacă i-ai cere individului menționat anterior să accepte adevărul, nu ar putea să facă asta. Dacă i-ai cere să-și cunoască firile corupte, i-ar fi și mai puțin posibil să facă asta. Un individ care nu are umanitate este la același nivel cu o bestie. Nu l-am caracterizat în acest fel pentru că Mi-a greșit accidental sau Mi-a spus ceva fals, ci pur și simplu pentru că aceasta este natura faptei sale. A-l caracteriza în acest fel nu este nedrept sau injust. Chiar dacă ar fi vizat pe altcineva cu aceste cuvinte, tot l-aș evalua în acest mod dacă aș vedea asta. Aceasta este o afirmație obiectivă, dreaptă. A putut să spună lucruri atât de absurde, să rostească un raționament atât de aberant, iar faptul că a făcut asta a fost o dezvăluire naturală. Spune-Mi, nu este aceasta o expunere a naturii-esență pe care o are? Nu este aceasta o expunere a adevăratei sale umanități? Acest lucru l-a dezvăluit. Ce anume a dezvăluit? A dezvăluit că nu are umanitate. Oamenii fără umanitate nu știu ce este corect și ce este incorect și pot debita orice raționament distorsionat și orice erezie, spunând aceste lucruri cu o siguranță de sine atât de nerușinată. După ce vorbesc, nu știu niciodată că vorbele lor sunt incorecte și nu recunosc niciodată ce a fost greșit în cuvintele lor. Nu reflectează niciodată asupra lor înșiși, nu acceptă să fie emondați și, în cele din urmă, ce spun? „Nu am zis asta în mod intenționat. S-a întâmplat doar pentru că mi-a scăpat într-un moment de furie, nu-i așa?” Chiar este nevoie să fi fost intenționat? Ai dezvăluit deja acest lucru în mod natural, iar adevărata ta umanitate a fost deja expusă. Faptul că poți spune asta fără să te gândești dovedește că aceste cuvinte sălășluiesc în inima ta de mult timp și, atunci când întâlnești un mediu de acest fel, le dezvălui în mod natural. Acest lucru îți poate reprezenta complet caracterul. Dacă te-ai fi gândit înainte de a le rosti, ar putea să nu fie neapărat adevărate și chiar să fie o prefăcătorie, în timp ce acest lucru îți expune și mai mult caracterul. Oamenii fără umanitate nu știu ce este corect și ce este incorect și chiar inversează binele și răul, exprimând un raționament distorsionat ca și cum ar fi valid. Indiferent cum prezinți faptele și cum le aduci argumente, pur și simplu nu vor recunoaște că au greșit. „Cum să greșesc eu? Voi sunteți cei care greșiți! Mă priviți cu dispreț, vedeți că sunt smerit, nu am daruri și nu am influență sau statut în societate și mă intimidați!” Debitează o mulțime de raționamente distorsionate și de erezii, dar nu prezintă niciodată natura lucrurilor greșite pe care le-au făcut și raționamentele distorsionate pe care le-au rostit. Indiferent câte lucruri greșite fac, nu le recunosc. Ar avea o persoană cu umanitate normală acest tip de manifestare? Nici nu e nevoie să-i menționăm pe oamenii a căror conștiință și rațiune sunt foarte solide – oricine are chiar și o fărâmă de conștiință și rațiune își va da seama cu siguranță că oamenii comit multe greșeli în viața lor. În special, unii spun sau fac lucruri pe care nu ar trebui să le spună sau să le facă, apoi regretă și suferă toată viața, acuzându-se și aducându-și reproșuri în conștiința lor. Pe măsură ce ajung la o vârstă la care sunt mai chibzuiți și mai maturi, știu tot mai mult ce cuvinte ar trebui spuse și ce lucruri ar trebui făcute și ce cuvinte nu ar trebui spuse și ce lucruri nu ar trebui făcute. Conștiința și rațiunea lor le vor regla constant comportamentul și gândurile. Mai ales dacă o persoană poate accepta adevărul, după ce acceptă unele adevăruri, conștiința și rațiunea acesteia se vor dezvolta într-o direcție pozitivă, iar cuvintele incorecte pe care le-a spus odată, punctele de vedere false pe care le-a exprimat cândva și lucrurile greșite pe care le-a făcut odinioară vor continua să apară, puțin câte puțin, în mintea ei. Persoana respectivă va reflecta asupra lor, se va gândi și va cugeta în permanență la ele, apoi va căuta cuvintele lui Dumnezeu și se va compara cu ele, simțind tot mai mult că este doar o persoană obișnuită, că a făcut multe greșeli și a spus multe cuvinte incorecte, că are multe gânduri și puncte de vedere false și că a făcut în trecut multe lucruri nesăbuite, prostești și stupide, lucruri pe care oamenii le consideră detestabile. Chiar fără a privi din perspectiva cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului, ci doar cu înțelegerea pe care o persoană a dobândit-o în mulți ani de experiență, ea poate, de asemenea, să rezume constant aceste probleme din umanitatea ei, aceste greșeli și fărădelegi. Este ceva normal, iar acestea sunt experiența și câștigurile pe care ar trebui să le aibă în cele din urmă o persoană cu umanitate care știe ce este corect și ce este incorect, după ce atinge o anumită vârstă și acceptă unele adevăruri. Însă cei care nu știu ce este corect și ce este incorect, chiar dacă trăiesc până la șaizeci sau șaptezeci de ani, rămân astfel de oameni nesăbuiți, ignoranți și încăpățânați și nu se vor schimba. Dacă te aștepți ca astfel de oameni să se schimbe, atunci ai putea la fel de bine să te aștepți să zboare porcii. Pur și simplu nu se va întâmpla niciodată. Astfel de oameni nu se vor schimba niciodată, pentru că nici măcar nu știu ce este corect și ce este incorect. Dacă i-ai cere unei persoane care nu știe ce este corect și ce este incorect să accepte adevărul, i-ai face viața dificilă, pentru că pur și simplu îi depășește capacitatea și nu știe care este adevărul. Îi este imposibil să accepte adevărul. Ar fi ca și cum i-ai cere unei persoane daltoniste să picteze un tablou. Ar putea să picteze un tablou care să aibă culori normale? (Nu.) Dacă i-ai cere unei persoane fără ureche muzicală să cânte, ar falsa mereu. Oricum ar încerca, nu poate cânta în mod armonios, dar tot crede că alții cântă fals, iar ea cântă corect. Standardul ei de evaluare nu este corect, așa că nu va ști niciodată ce este corect și ce este incorect. Înțelegi acum? (Da.)

Ce le spune oamenilor acest conținut despre care am avut părtășie? Le spune că, întrucât oamenii fără umanitate sunt lipsiți de conștiință și rațiune, această condiție elementară, ei nu au standardul de bază pentru a-și evalua și regla umanitatea. Drept urmare, manifestările lor li se par foarte ciudate celor care au conștiință și rațiune. Ei exprimă mereu raționamente distorsionate, erezii și opinii nefondate. Nu ești capabil să înțelegi ce anume se întâmplă. Acum ai găsit răspunsul, nu-i așa? (Așa e.) Dacă oamenii de acest fel ajung în punctul în care este imposibil să te înțelegi cu ei, atunci nu ar trebui să mai interacționezi cu ei. Dacă nu au ajuns încă în acest punct și încă te poți înțelege cu ei la un nivel acceptabil, atunci încearcă să vorbești și să conversezi cu ei cât mai puțin posibil, așa încât să nu ajungi la exasperare. În prezent, există un volum mare de lucru în toate domeniile lucrării, cu multe sarcini care necesită energie. Unii oameni simt că sunt prea ocupați și nu au timp să-și bată capul cu aceste erezii și sofisme. Acest punct de vedere este și el incorect, deoarece nu conduce la dobândirea discernământului. Când auzi o erezie sau un sofism și simți că este ceva în neregulă cu el, ar trebui să-l notezi. După aceea, caută adevărul pentru a putea să-l discerni clar și a ști exact ce este în neregulă cu acest sofism. Dacă exersezi și practici în acest fel, vei dobândi discernământ. Dar în cazul indivizilor de acest fel, nu este nevoie să ai părtășie despre adevăr cu ei pentru a le corecta punctele de vedere, fiindcă pur și simplu nu-l pot înțelege. Este ca și cum cineva ar vedea un ou căzând dintr-un copac și apoi ar spune că ouăle cresc în copaci. De fapt, în copac era o găină care se oua. Acel individ nu a văzut găina, ci doar oul căzând, așa că a ajuns la această concluzie. Indiferent ce-i spui, nu pricepe și insistă că ouăle cresc în copaci. Nu este ridicol? (Ba da.) Te poți face înțeles de un asemenea individ? (Nu.) Dacă nu te poți face înțeles de el, atunci nu mai spune nimic. Nu-ți pierde timpul. De-a lungul anilor, am văzut prea mulți oameni absurzi. Majoritatea acestora sunt destul de entuziaști; pot să îndeplinească o datorie și nu sunt perfizi sau răi în adâncul sufletului lor. Așa că le spun ceva în treacăt și care este rezultatul? Dacă rostesc câteva cuvinte ale adevărului, nu le înțeleg. Dacă vorbesc despre chestiuni exterioare, nu rezistă să asculte. Așa că nu mai vreau să le spun nimic acestor oameni, pentru că este prea obositor să vorbesc cu ei și am prea mult de lucru, prea multe subiecte adecvate de discutat. Nici măcar nu pot să parcurg toate subiectele adecvate, deci cum aș putea să-Mi bat capul cu acești oameni? Acum că am avut părtășie despre adevăr în această măsură, multe lucruri au devenit clare, faptele reale au ieșit la iveală și oamenii de diferite tipuri vor fi cu adevărat sortați după felul lor. Lăsați-i pur și simplu pe indivizii absurzi de acest fel să fie sortați și gata. Nu avem timp să discutăm în contradictoriu cu ei sau să le corectăm punctele de vedere false, nu-i așa? (Așa e.) Atunci haideți să încheiem aici părtășia noastră de astăzi. La revedere!

16 martie 2024

Note de subsol:

a. În textul chinezesc original, numele „Zheng” are și sensul de integritate morală.