Conținutul părtășiei noastre recente a fost despre discernerea diverselor tipuri de oameni – distingerea diferitelor lor categorii și clasificări în funcție de originea lor, apoi discernerea esenței diverselor tipuri de oameni prin diversele lor manifestări din viața reală. A învăța să discernem diverse tipuri de oameni este benefic pentru a-i trata corect și a te trata corect pe tine însuți, nu-i așa? (Așa e.) Oare părtășia despre aceste lucruri nu a rezolvat și noțiunile și închipuirile anterioare ale oamenilor despre credincioșii în Dumnezeu? De exemplu, mulți oameni obișnuiau să-i trateze pe toți credincioșii ca pe niște frați și surori. Atât timp cât cineva se afla în biserică, atât timp cât avea entuziasm față de îndeplinirea datoriei sale, atunci, indiferent cât de mult rău comitea, cât de groaznică era umanitatea sa ori cât de arogantă, vicleană sau înșelătoare era firea sa, acești oameni îl tratau ca pe un frate sau o soră și îl ajutau cu dragoste. Au discernământ astfel de oameni? (Nu.) De-a lungul acestor câțiva ani de udare și hrănire, punctele voastre de vedere s-au schimbat considerabil, nu-i așa? (Așa este.) Acum că punctele voastre de vedere s-au schimbat, nu sunteți relativ principiali în tratarea diverselor tipuri de oameni? (Ba da.) Nu sunt punctele de vedere și atitudinile voastre față de diversele tipuri de oameni diferite de cele anterioare? (Ba da, sunt diferite.) Înainte de a avea părtășie despre aceste chestiuni, oamenii nu aveau discernământ în privința diverselor tipuri de oameni, crezând că, atât timp cât cineva crede în Dumnezeu, este o persoană bună, un membru al casei Sale și că Dumnezeu intenționează să-i mântuiască până și pe cei cu umanitate rea. Privind acum lucrurile, oare așa este? (Nu.) Acum nu este așa. Prin urmare, privind acum lucrurile, există mai mulți oameni buni sau mai mulți oameni răi? (Cred că există mai mulți oameni răi. Înainte, consideram că mulți oameni sunt destul de buni, dar, prin părtășia lui Dumnezeu și prin corelarea ei cu manifestările diverselor tipuri de oameni, simt că există mai mulți oameni răi.) Înainte, aveați cel mult un oarecare discernământ în privința celor care erau în mod evident neîncrezători, oportuniști, spirite rele, demoni murdari și a celor care puteau provoca perturbări și tulburări evidente, știind că nu sunt oameni buni sau frați și surori. Acum, printr-o astfel de părtășie, pe lângă faptul că sunteți în stare să-i discerneți pe cei cu manifestări evidente, nu sunteți practic capabili să discerneți toți oamenii pe baza dezvăluirilor și manifestărilor lor? (Ba da.) Așadar, după o astfel de părtășie, când interacționați din nou cu oamenii, nu simțiți că este diferit față de înainte? (Este puțin diferit. Acum, când interacționez cu oamenii, mă concentrez asupra observării dezvăluirilor lor și a punctelor de vedere pe care le exprimă atunci când se confruntă cu anumite lucruri, pentru a evalua dacă s-au reîncarnat din oameni, din animale sau diavoli. Am ajuns să mă concentrez asupra discernerii oamenilor pe baza esenței și clasificării lor.) Asta înseamnă că ai învățat să discerni oamenii. Te poți discerne pe tine însuți, atunci? (Puțin.) Pe scurt, părtășia despre acest subiect este benefică pentru discernerea oamenilor. Vă poate ajuta să discerneți comportamentele și punctele de vedere ale diverselor tipuri de oameni și să vă dați seama care este esența acestora. Astfel, veți trata diverse tipuri de oameni conform principiilor și, când vă confruntați cu anumite persoane, evenimente sau lucruri speciale, nu le veți trata pe baza noțiunilor și închipuirilor și veți putea să pricepeți unele principii de bază în gestionarea problemelor, făcând astfel mai puține lucruri nesăbuite. De exemplu, anterior, când vedeați unii oameni cu un comportament anormal sau cu gânduri și opinii denaturate, poate credeați că astfel de oameni au un calibru slab și nu au capacitate de înțelegere sau că au auzit puține predici și au o bază prea superficială și că, în consecință, ar trebui să depuneți un oarecare efort pentru a-i uda și a-i ajuta mai mult. Acum, prin intermediul părtășiei, după ce ați dobândit discernământ în privința celor reîncarnați din animale și a celor reîncarnați din diavoli, veți abandona acele practici nesăbuite de dinainte și nu vă veți mai implica în sarcini nerodnice. Așadar, puteți trata oamenii în conformitate cu adevărurile-principii? (Putem, într-o oarecare măsură.) Veți avea abateri în practica voastră? (Dacă nu pot judeca în mod precis esența unei persoane, s-ar putea să am abateri în practica mea.) În ce împrejurări ați avea abateri în practica voastră? Să presupunem că are un comportament exterior care corespunde în mare măsură noțiunilor celor mai mulți oameni – poate să plătească un preț și să se lepede de lucruri, spune adesea lucruri corecte și dă de pomană și îi ajută frecvent pe alții. Din perspectiva umanității, această persoană este considerată bună, dar, în același timp, pur și simplu nu este normală și afișează adesea unele comportamente extreme și dă dovadă de unele manifestări supranaturale. Ai fi capabil să discerni o astfel de persoană? Știi cum să o tratezi? (Doar datorită părtășiei lui Dumnezeu de data trecută știu că o astfel de persoană este una dintre cele reîncarnate din diavoli.) Îi poți caracteriza esența ca fiind cea a unui diavol și îți poți da seama de acest fapt, dar poți determina care este modul adecvat de a o trata pe baza manifestărilor sale din viața de zi cu zi și a stării sale actuale? Acest lucru implică principiile tratării oamenilor. Așadar, care este modul adecvat de a trata o persoană de acest tip? Dacă starea vieții sale este în esență normală, dacă persoana nu a provocat tulburări în lucrarea bisericii și nu i-a tulburat pe alții, atunci trateaz-o corect – dacă poate presta un serviciu, las-o să-l presteze; dacă nu poate și i-a tulburat pe alții, iar majoritatea oamenilor și-au dat seama de manifestările și dezvăluirile ei și pot determina că esența ei este cea a unui diavol, atunci nu este prea târziu să iei măsuri împotriva ei, îndepărtând-o. Nu este acesta un principiu? (Ba da.) Este un principiu; trebuie să-ți fie limpede în inima ta. Indiferent ce măsuri sunt luate împotriva ei ulterior, momentul trebuie să fie adecvat. Să presupunem că-i vezi adevărata față, dar majoritatea oamenilor nu au intrat în contact cu acea persoană, cu atât mai puțin să-i vadă adevărata față. Dacă o caracterizezi apoi direct și iei măsuri împotriva ei fără să ai părtășie despre adevăr și fără să explici cum să fie discernută, atunci acționezi în pripă. Și să presupunem că, după ce îți dai seama care este esența ei, începi să simți repulsie față de ea și apoi cauți ocazii de a o emonda sau o vizezi mereu în cuvintele și acțiunile tale, precum și atunci când ai părtășie despre adevăr – este aceasta o modalitate bună de a acționa? (Nu.) De ce nu? (Pentru că, dacă o tratăm în acest fel, majoritatea oamenilor nu vor ști ce se întâmplă și ar putea chiar să ajungă să înțeleagă greșit. Esența acestei persoane trebuie dezvăluită și scoasă la iveală prin fapte și doar atunci când oamenii au discernământ în privința acesteia este adecvat să o expunem și să o disecăm sau să o emondăm – toată lumea va înțelege atunci. Dacă această persoană nu urmărește adevărul, dar nu provoacă tulburări și poate totuși să presteze un serviciu, atunci ar trebui să o lăsăm să-l presteze. Dacă știm că nu urmărește adevărul, însă tot o emondăm constant, îndeplinirea datoriei sale va fi afectată.) Un asemenea mod de a acționa este lipsit de principii. Când îi tratezi pe cei reîncarnați din diavoli și pe cei reîncarnați din animale, chiar dacă ți-ai dat seama care este esența lor intrând în contact cu ei și observându-i o perioadă lungă de timp, ar trebui să dai dovadă de ceva înțelepciune și să-i tratezi conform principiilor. Este în regulă să dai dovadă de înțelepciune, dar nu poți încălca principiile. Există multe detalii implicate în tratarea unor asemenea oameni conform principiilor. Unul dintre ele este că, deși vezi clar că sunt oameni scârbiți de adevăr, a căror esență este cea a diavolilor, nu poți să le găsești mereu cusur, să le cauți nod în papură pentru a-i emonda sau să-i expui la fiecare pas. Nu vor ști ce se întâmplă; vor fi nedumeriți și nu vor ști de ce îi emondezi și îi vizezi. Acest lucru le va afecta chiar și îndeplinirea datoriei. Chiar dacă, în ochii altora, nu este greșit ce faci sau ce spui, un asemenea mod de a acționa nu doar că nu produce niciun rezultat, ci duce chiar la consecințe negative și nu corespunde adevărurilor-principii. Prin urmare, indiferent cu ce tip de persoană ai de-a face, trebuie să o tratezi conform principiilor și în mod imparțial; nu acționa pe baza sentimentelor tale. Este în regulă să dai dovadă de o oarecare înțelepciune, dar trebuie să o tratezi conform principiilor. Un astfel de comportament, pe de o parte, respectă ordinea și regulile și este mai puțin probabil să provoace perturbări; pe de altă parte, dovedește și că ai o inimă cu frică de Dumnezeu, că nu te dezlănțui comițând fapte rele și că nu faci lucrurile cu încăpățânare sau nechibzuință, conform propriilor intenții. Trebuie să ai principii în tratarea fiecărui tip de persoană. Fie că este vorba de diavoli, de animale sau de oameni, trebuie să-i tratezi conform principiilor. Trebuie să fii capabil să discerni aceste tipuri de oameni și să înțelegi principiile pentru tratarea oamenilor. Nu ar trebui să ai o înțelegere denaturată în legătură cu această chestiune, nu-i așa? (Așa e.) Nu face nimic perturbator. Dacă faci ceva care provoacă perturbări sau tulburări, atunci ești prea stupid; nu este ceea ce ar trebui să facă un om. Ai înțeles? (Da.)

Am avut părtășie anterior despre manifestările esențelor celor reîncarnați din animale și ale celor reîncarnați din diavoli, aceștia făcând parte din două clasificări diferite. Acest lucru i-a ajutat pe oameni să vadă că, deși toate tipurile de oameni au o înfățișare umană, diferențele în ceea ce privește esența și clasificarea lor pot fi discernute prin intermediul diferitelor atitudini pe care aceștia le au față de adevăr. Indiferent cum este înfățișarea cuiva – poate are trăsături bine proporționate, pare destul de rafinat și bun la suflet sau educat, bine crescut, având statut și grație și pare chiar să aibă demnitate, să fie oarecum de seamă, nu o persoană obișnuită – niciuna dintre acestea nu este baza pentru caracterizarea esenței sale. Indiferent cum arată, dacă este înalt sau scund, gras sau slab, indiferent care este culoarea pielii sale sau dacă are o viață îmbelșugată sau mizeră, niciuna dintre acestea nu poate demonstra care este cu adevărat esența sa. Caracterizarea esenței unei persoane nu poate fi făcută pe baza standardelor culturii tradiționale umane sau pe zicalele despre conduita morală, nici pe baza motto-urilor sau zicalelor celebre ale unor oameni renumiți, rezumate de-a lungul istoriei, sau pe declarațiile înșelătoare ale partidelor aflate la conducere. Pe ce bază ar trebui, atunci, să fie făcută? Oamenii trebuie să utilizeze cuvintele lui Dumnezeu, adevărul exprimat de El și cerințele Sale pentru oameni, ca bază pentru a judeca și determina esența diverselor tipuri de persoane. În niciun caz nu trebuie să judece un om pe baza înfățișării sale, a darurilor sale sau a cunoștințelor pe care a ajuns să le stăpânească și nicidecum pe baza statutului acestuia sau a rolului pe care îl joacă în societate și printre oameni. Toate aceste moduri de a judeca oamenii sunt greșite. Trebuie să judece oamenii pe baza cuvintelor lui Dumnezeu; doar cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. În primul rând, trebuie să se bazeze pe adevăr; în al doilea rând, trebuie să se bazeze pe atitudinea unei persoane față de adevăr și pe capacitatea sa de a înțelege adevărul. Cel mai precis este să discearnă esența unei persoane și să determine cum poate fi clasificată pe baza adevărului. Cu siguranță nu va exista nicio eroare.

După ce am avut părtășie despre manifestările celor două tipuri de oameni – cei reîncarnați din animale și cei reîncarnați din diavoli – în continuare, ar trebui să avem părtășie despre manifestările celor reîncarnați din oameni adevărați. Am ajuns acum la cea mai importantă parte. Cei reîncarnați din animale au anumite manifestări și caracteristici care arată acest lucru, la fel și cei reîncarnați din diavoli. Așadar, și cei reîncarnați din oameni au manifestări și caracteristici corespunzătoare? (Da.) Cu siguranță. Am menționat unele dintre manifestările și caracteristicile de bază ale umanității pe care le au oamenii adevărați. Astăzi, vom avea părtășie despre manifestările și caracteristicile specifice ale celor reîncarnați din oameni. Având în vedere clasificarea umană a acestui tip de persoană, înainte de a avea părtășie în mod oficial, haideți să ne gândim mai întâi care sunt caracteristicile de bază ale unui om. Sau, pe baza numeroșilor ani în care ai interacționat și ai avut de-a face cu oamenii, care sunt caracteristicile pe care le-ai observat la persoanele de acest tip care sunt clasificate drept ființe umane? Care sunt manifestările lor? Spune, te rog. (Persoanele de acest tip care sunt clasificate drept ființe umane au conștiință și rațiune. De exemplu, dacă fac ceva greșit, dacă îi greșesc cuiva sau fac ceva care încalcă adevărul, simt mustrări de conștiință.) (Persoanele de acest tip pot măcar să înțeleagă adevărul, iubesc lucrurile pozitive și detestă lucrurile negative. Conștiința și rațiunea lor sunt solide.) Capacitatea de a înțelege adevărul este un standard relativ ridicat. Înainte de a întâlni adevărul, ce caracteristici ale umanității au persoanele de acest tip? Care sunt caracteristicile acțiunilor și vorbirii lor, precum și ale modului în care se poartă și interacționează cu lumea? Care sunt manifestările și dezvăluirile umanității normale pe care le prezintă? Cu alte cuvinte, când interacționează și au de-a face cu oamenii, ce manifestări pe care le prezintă le îngăduie altora să vadă că sunt figuri pozitive? (Sunt persoane relativ raționale, au inimă bună, nu fac lucruri care îi păcălesc sau îi rănesc pe alții și nu au nicio intenție de a-i răni pe alții.) Lucrurile la care puteți să vă gândiți sunt aceste manifestări pozitive, care corespund întrucâtva umanității, care în mintea altora constituie manifestările unei persoane bune. A fi bun la suflet, a nu-i păcăli sau răni pe alții, a-ți respecta cuvântul, a avea simțul responsabilității, a fi capabil să te înțelegi bine cu alții, a tânji după lucruri pozitive și a detesta lucrurile negative – toate acestea sunt câteva manifestări pozitive ale umanității. Mai există și altele? (Mai există și înțelegerea spirituală – a fi capabil să înțelegi cuvintele lui Dumnezeu.) Înțelegerea spirituală nu are legătură cu umanitatea, subiect despre care discutăm în prezent. Vorbim în principal despre diversele puncte de vedere ale oamenilor cu umanitate referitor la gestionarea chestiunilor, precum și despre manifestările esenței pe care un individ o are în conduita personală și în modul de a-i trata pe alții, despre principiile și standardele minime ale conduitei personale și ale acțiunilor lor și așa mai departe. Manifestările pozitive ale umanității, pe care oamenii le pot vedea și despre care pot afla sunt puține la număr. Se pare că aceia din rândul omenirii care înțeleg cum să se poarte sunt cu adevărat greu de găsit. Nu este de mirare că mulți spun că au eșuat în conduita personală. Privește modul în care actorii din filme și emisiuni TV joacă personaje pozitive – când vine vorba să dezvăluie un anumit punct de vedere, o manifestare sau o atitudine într-o chestiune, actorii nu știu să o joace sau să o exprime, lipsindu-le complet înțelegerea în această privință. Dacă le ceri să joace un huligan, un bătăuș, un șef mafiot, o prostituată, o femeie desfrânată sau o persoană faimoasă ori importantă, pot juca rolul foarte bine, interpretând fiecare gest, fiecare cuvânt și acțiune a acestor oameni, chiar și o singură privire, cu o însuflețire și o precizie absolută. Unii telespectatori, după ce-i văd jucând un rol negativ, chiar cred în mod greșit că sunt cu adevărat persoana rea din serial și vor să-i lovească dacă îi văd vreodată. Unii chiar îi scuipă. Vezi cu câtă însuflețire și-au interpretat rolul, au adus cu adevărat la viață acea persoană rea. Dar ce se întâmplă când vine vorba să joace o persoană bună? Pot oamenii să capete inspirație din interpretarea lor, știind cum să aibă umanitate? Chiar nu există astfel de actori. Omenirea nu știe ce înseamnă să ai umanitate. Nu doar scenariștii și regizorii sunt neștiutori, dar și publicul este neștiutor – nimeni nu înțelege ce înseamnă să ai umanitate. Și, astfel, este prezentată într-un mod absolut lipsit de conținut în filme și în seriale TV. De exemplu, când un actor joacă rolul unui membru al Partidului Comunist, care închide ochii chiar înainte de a muri, telespectatorii spun: „Cu siguranță nu a murit încă, nu și-a plătit cotizația la partid!” Într-adevăr, în mai puțin de o secundă, își deschide ochii și, tremurând, scoate câteva monede din buzunar, spunând: „Acestea sunt pentru cotizația mea la partid. Nu pot rămâne dator Partidului. Partidul poate să rămână liniștit. Când voi ajunge pe lumea cealaltă, voi fi în continuare loial Partidului, cu statornicie, chiar și după moarte!” Abia după aceea trece în neființă. Așa este portretizată în filme și emisiuni TV o persoană cu umanitate. În ochii publicului, această portretizare este de fapt complet lipsită de conținut. Astfel de indivizi nu există în viața reală și oamenilor le este foarte dificil să ajungă la acest nivel. Prin urmare, omenirea pur și simplu nu înțelege ce este adevărata umanitate și îi este foarte greu să-i definească standardul. Fie standardul este stabilit prea sus și este complet lipsit de conținut, fie oamenii nu au habar și îl stabilesc arbitrar. De fapt, umanitatea pe care o are o ființă umană adevărată este foarte simplă. Cât de simplă? Este ceva la îndemâna ta, ceva ce poți obține. Ce înseamnă faptul că este la îndemâna ta? Înseamnă că este foarte practică, foarte reală, foarte obiectivă, deloc lipsită de conținut. Deoarece este foarte obiectivă și practică, oamenii simt că este foarte obișnuită și nu merită deloc menționată, cu atât mai puțin simt că acestea sunt manifestările pe care omenirea ar trebui să le prezinte. Această omenire susține lucruri mărețe, elevate și impresionante. Mulți oameni nu doar că nu au manifestările adevăratei umanități, dar le și disprețuiesc fiindcă manifestările umanității normale sunt foarte practice, foarte obișnuite, foarte banale și, în schimb, urmăresc și venerează cunoașterea. În acest fel, în întreaga societate s-a format o tendință rea, care disprețuiește și desconsideră manifestările unei ființe umane adevărate. Nici măcar o persoană care are cu adevărat umanitate nu simte că a fi o ființă umană adevărată sau o persoană cu umanitate înseamnă să ai o astfel de conduită personală. Dimpotrivă, caută să devină precum așa-zisele persoane nobile și extraordinare, promovate de tendințele rele ale societății. Acest lucru neagă și acoperă umanitatea-esență a unor anumiți oameni care au umanitate. Ce înseamnă aici termenul „acoperă”? Înseamnă că nimeni nu te consideră o persoană cu umanitate. Înseamnă că, indiferent ce faci, ești exclus și desconsiderat de alții și că, în rândul oamenilor, nu ai unde să-ți folosești talentele, nu ai unde să vorbești și nu ai nicio ocazie de a-ți pune în practică punctele forte. Termenul „neagă” înseamnă că umanitatea ta normală pur și simplu nu merită menționată în mijlocul omenirii corupte. Aceasta nu susține umanitatea. Ce susține? Susține capacitatea de a face pe plac mulțumii, de a-și urmări interesele, de a flata și a intra în grațiile altora, de a minți și înșela, de a putea spune orice, oricât ar fi de dezgustător de lingușitor sau de contrar adevăratelor sale sentimente. Nu vei ajunge nicăieri în această societate spunând adevărul. Indiferent cât de bună este umanitatea ta, această societate nu o susține și o va nega. Dacă spui lucruri pozitive, juste sau corecte ori cuvinte venite din conștiință, dacă spui unele lucruri raționale în timp ce îți asumi locul adecvat, te vor exclude, te vor nega și te vor înjosi. Ba chiar unii te vor batjocori, te vor ridiculiza, te vor umili, apoi vor aduna toate forțele și puterile ticăloase pentru a te ataca și ostraciza, făcându-te în cele din urmă să te simți prea rușinat pentru a-ți arăta fața, făcându-te să te negi pe tine însuți. Vei ajunge să te gândești: „Nu sunt bun de nimic, nu mă pot adapta la tendințele societății, nici la acești oameni. Nu știu să țes intrigi, nu pot să născocesc uneltiri sau șiretlicuri, așa că-mi este foarte greu să supraviețuiesc printre acești oameni.” Începi să te simți de-a dreptul inferior, simțindu-te incapabil să te integrezi printre acești oameni. De fapt, nu ești în stare să le asimilezi filosofiile pentru interacțiuni lumești, metodele și mijloacele de a se ocupa de chestiuni și modul de supraviețuire. După ce ai fost negat de această tendință rea și de acești oameni răi, îți negi propria umanitate și apoi încerci prin orice mijloace posibile să te adaptezi la ei, să-i urmezi, să te integrezi în societate, să te integrezi printre acești oameni răi și în această tendință rea. Încerci să copiezi modul în care alții folosesc trucuri, intrigi și uneltiri și, de asemenea, să copiezi modul în care alții rostesc cuvinte lingușitoare, cuvinte dezgustător de lingușitoare și cuvinte contrare adevăratelor lor sentimente. Dar, oricât ai încerca să copiezi aceste lucruri și oricât efort ai depune, în cele din urmă, simți că acestea nu sunt cuvintele pe care vrei să le spui sau lucrurile pe care vrei să le faci. Fiecare cuvânt pe care îl rostești este atât de contrar adevăratelor tale sentimente și fiecare lucru pe care îl faci îți provoacă mustrări de conștiință; simți că nu este ceea ce ar trebui să spui sau să faci. Trăiești așa în fiecare zi, purtând o mască. Deși pare că, în ceea ce privește comportamentul, vorbirea sau unele gânduri și opinii, te-ai integrat în această tendință rea și în această omenire coruptă, în adâncul sufletului tău, ești îndurerat, reprimat și plin de resentimente. După ce ai o astfel de experiență de viață, începi să tânjești după un tratament corect și just, după lucruri pozitive și după lumină. Așadar, ce caracteristici ale umanității are o astfel de persoană, permițându-i să aibă astfel de sentimente și astfel de experiențe printre alți oameni și printre tendințele rele? De fapt, este foarte simplu: atunci când o persoană are umanitatea-esență a conștiinței și rațiunii, va avea astfel de experiențe atunci când trăiește printre oameni.

Conștiința și rațiunea sunt cele mai importante lucruri pe care ar trebui să le aibă cei cu umanitate. Deși s-a discutat de nenumărate ori despre aceste două lucruri, ele sunt extrem de importante pentru oameni și, de asemenea, sunt cele mai importante criterii pentru a evalua dacă o persoană este clasificată drept ființă umană. La ce se referă, mai exact, conștiința? Așa cum am spus anterior, conștiința este o capacitate care izvorăște din inima unei persoane și le impune oamenilor anumite cerințe, manifestându-se în primul rând prin principiile de conduită și prin standardele minime de conduită personală. Mai exact, crezul unei persoane privind conduita proprie, principiile sale privind conduita și interacțiunile cu lumea și dezvăluirile umanității sale pot dovedi dacă persoana are sau nu conștiință. Mai devreme, când am întrebat la ce anume se referă conștiința, nu ați putut să răspundeți. Vă concentrați doar asupra lucrurilor pe care le considerați a fi adevăruri profunde, dar simțiți că adevărurile de acest fel sunt prea neînsemnate, prea obișnuite și prea nesemnificative pentru a merita să fie menționate, așa că pur și simplu nu le dați atenție și nu le luați în serios. Dacă o persoană are conștiință, înseamnă că umanitatea ei are două caracteristici: una este integritatea, iar cealaltă este bunătatea. S-ar putea să nu poți spune dacă o persoană este bună sau nu bazându-te pe înfățișarea acesteia, dar vei ști imediat ce interacționezi cu ea dacă este bună la suflet. Pe ce bază evaluezi dacă o persoană este integră? Pe baza principiilor sale privind conduita și interacțiunile sale cu lumea. Dacă persoana respectivă este înșelătoare, vicleană, perfidă, versată, intrigantă și insondabilă în modul în care se poartă și interacționează cu lumea, atunci cu siguranță nu este integră. Dacă modul său de a se purta și de a interacționa cu lumea este foarte simplu, foarte direct, foarte sincer, dacă persoana vorbește foarte limpede cu alții, nu recurge la mijloace necinstite sau la înșelătorie atunci când interacționează cu oamenii, dacă vorbește și acționează fără fățărnicie – spunând lucrurilor pe nume, distingând foarte clar lucrurile – dacă poate susține lucrurile pozitive și nu face compromisuri cu forțele rele, atunci această persoană este destul de integră. Dacă o persoană este atât integră, cât și bună, atunci are conștiință, având caracteristicile minime ale umanității. O altă caracteristică a umanității este rațiunea. Rațiunea este, de asemenea, un termen și un subiect despre care discutăm adesea, dar nimeni nu a definit vreodată în mod explicit ce este. Ce include rațiunea și ce fel de manifestări sunt manifestări raționale – vă este clar acest lucru? Celor mai mulți oameni nu le este foarte clar; înțelegerea lor în această privință este încă relativ vagă. Așadar, ce înseamnă să ai rațiune? Înseamnă să fii capabil să spui ceea ce ar trebui spus și să faci ceea ce ar trebui făcut, adoptând totodată atitudinea corectă; asta înseamnă să ai rațiune. Dacă ești o persoană cu umanitate, atunci vei avea măsură în vorbirea și în acțiunile tale. Vei ști ce cuvinte ar trebui să spui, ce lucruri ar trebui să faci, care ar trebui să fie atitudinea ta când rostești aceste cuvinte și ce fel de limbaj ar trebui să folosești pentru a exprima o anumită chestiune, în mediul actual și pe baza identității și statutului tău. Vei avea standarde și moderație în inima ta față de aceste lucruri. Adică, rațiunea ta va fi capabilă să-ți regleze cuvintele și comportamentul, făcându-le adecvate, astfel încât, din exterior, alții să le considere raționale și măsurate, iar vorbirea și acțiunile tale să fie corecte și capabile să-i edifice pe oameni. Indiferent dacă, în ceea ce privește calibrul, nivelul de educație sau vârsta ta, cuvintele pe care le spui și lucrurile pe care le faci sunt întru totul adecvate sau nu, cel puțin vei avea limite în inima ta, un standard care te ține în frâu, permițându-ți să vorbești și să acționezi într-o stare rațională. Asta înseamnă să ai rațiune. Indiferent cu cine are de-a face o persoană cu rațiune – cineva bogat sau sărac, cineva cu statut sau fără – în orice situație, vorbirea și acțiunile sale nu sunt constrânse de starea sa de spirit, dacă este bună sau rea, neținând cont dacă o chestiune este benefică pentru ea sau nu; se înfrânează mereu în inima ei, având un standard sau o limită menită să o guverneze. Nu va debita intenționat argumente distorsionate, nici nu va fi supărătoare în mod irezonabil. Chiar dacă este uneori furioasă și foarte agitată în sinea ei, iar alegerea cuvintelor sale nu este tocmai potrivită, lucrurile pe care le spune nu constituie argumente distorsionate sau sofisme; în schimb, sunt plauzibile și întemeiate. Ce înseamnă „întemeiate”? Înseamnă că, deși ceea ce spune nu corespunde neapărat adevărului, în ochii celor mai mulți oameni, acest „raționament” poate avea temei; este în general recunoscut ca fiind corect și nimeni nu i se opune. O astfel de persoană are rațiune.

Aceste două aspecte, conștiința și rațiunea, au fost explicate clar. Principalele manifestări ale umanității sunt acestea două: una este conștiința, iar cealaltă este rațiunea. Spuneți-Mi, sunt aceste două aspecte deșarte sau nu? (Nu sunt.) Nu sunt foarte reale? (Ba da.) Sunt foarte reale și nu sunt deșarte. Atunci, de ce nu le susține omenirea? Pentru că o persoană care are conștiință are integritate și bunătate, iar oamenii integri și buni, printre tendințele rele și în mijlocul omenirii rele și corupte, sunt considerați respingători, precum și extrem de nesemnificativi, fiind disprețuiți de toată lumea. Dacă ești o persoană integră și bună, chiar te vor interoga: „La ce-ți folosește să fii integru și bun? Ai cunoștințe? Ai statut social? Ai renume sau putere în societate?” Spui: „Nu am renume sau putere; sunt doar o persoană întrucâtva integră și bună.” Toți oamenii vor râde de tine și te vor disprețui. În ochii lor, faptul că ai conștiință și că ești integru și bun nu constituie un capital – fără cunoștințe, statut, renume sau putere, nu vei ajunge nicăieri în societate. Ceilalți spun: „Ai conștiință, dar cât valorează conștiința? Ce poți să faci? Poți să folosești intrigi și uneltiri sau să-i înșeli pe oameni? Poți să câștigi inimile oamenilor și să le cumperi favorurile?” Nu poți face nimic din toate acestea. Dacă ai conștiință, dacă ai integritate și bunătate – aceste două aspecte ale umanității – atunci nu vei fi interesat de acele lucruri care se găsesc în tendințele rele ale societății, nu vei urma aceste tendințe, așa că nu vei ajunge nicăieri în societate și vei fi ostracizat de oameni. De ce te vor ostraciza? Pentru că majoritatea oamenilor venerează tendințele rele, iar tendințele rele au devenit curentul dominant în societate – dacă acționezi conform conștiinței tale și te ocupi de lucruri în mod imparțial în toate chestiunile, atunci alții te vor considera un neadaptat și te vor exclude. Dacă, în biserică, te poți baza pe conștiința ta, poți respecta adevărurile-principii în vorbirea și acțiunile tale și îndrăznești să-i expui și să-i diseci pe oamenii răi, atunci aceia care sunt ai diavolilor își vor pierde sprijinul și vor fi dezvăluiți; intrigile și uneltirile lor, precum și natura lor satanică de a urî adevărul vor fi scoase pe deplin la iveală. Prin urmare, acești oameni care sunt ai diavolilor se tem în mod special de existența în biserică a oamenilor care respectă adevărurile-principii. Ori de câte ori văd pe cineva care înțelege adevărul, îl exclud și îl oprimă, temându-se foarte tare că aceia care înțeleg adevărul vor lua atitudine pentru a-i expune, ceea ce va duce la dezvăluirea și eliminarea lor. Natura lor satanică îi împinge să acționeze în acest fel. În casa lui Dumnezeu, cei care sunt ai diavolilor nu pot să rămână fermi, tocmai pentru că în casa lui Dumnezeu adevărul este cel care deține puterea, Dumnezeu este Cel care deține puterea. Dar situația este diferită în lumea non-credincioasă. Deoarece ateismul și tendințele rele predomină în această lume, oamenii cu umanitate nu-și pot găsi locul printre tendințele rele și în mijlocul omenirii rele și corupte. Totodată, cei nemiloși în tacticile lor, perfizi și vicleni sunt adesea conducătorii, cei care ies în evidență, așa-zisă elită. O persoană cu umanitate, indiferent de calibrul, darurile, punctele forte sau talentele sale, este exclusă și nu are nicio șansă de a avansa. Atât timp cât rostește câteva cuvinte corecte sau se ocupă de probleme în mod imparțial, acei oameni răi și diavoli o vor chinui. Prin urmare, această omenire rea, care este a diavolilor, nu ține seama de conștiință; doar cei cu umanitate au conștiință. Cât despre rațiune, manifestarea care arată că o persoană are rațiune este faptul că, indiferent ce i se întâmplă, aceasta poate trata lucrurile rațional, poate vorbi și acționa just, nu va acționa conform sentimentelor, renumelui sau statutului său și nu-i va forța sau constrânge pe alții. Este capabilă să trateze o chestiune în mod rațional: dacă este corectă, este corectă; dacă este incorectă, este incorectă; dacă este dreaptă, este dreaptă; dacă este greșită, este greșită. Evaluează lucrurile imparțial, procedează în mod just, conform principiilor și nu încalcă limitele morale ale umanității. Aceasta este manifestarea faptului de a avea rațiune. Aceste două lucruri, conștiința și rațiunea, nu rezistă în societate, în special în țările rele și în mijlocul tendințelor rele, unde cu atât mai mult nu rezistă și nu pot fi susținute. Cu toate acestea, conștiința și rațiunea sunt tocmai cele două caracteristici majore pe care le are umanitatea normală și sunt, de asemenea, caracteristici pe care ar trebui să le aibă omenirea. Doar când ai aceste două caracteristici ești o ființă umană adevărată. Dacă ești o persoană care are conștiință și umanitate, atunci, în primul rând, vei fi deosebit de principial în modul în care te porți și vei fi capabil să tratezi oamenii într-un mod relativ just. Indiferent cum este relația ta cu cineva sau dacă acel cineva te-a rănit, poți să-l tratezi corect și să-l evaluezi obiectiv. Aceasta este integritatea, o caracteristică a umanității. În plus, dacă ai bunătate, o altă caracteristică a umanității, vei avea o anumită limită atunci când interacționezi cu oameni sau faci lucruri, ceea ce te poate ține în frâu, oprindu-te să vorbești sau să acționezi în mod contrar conștiinței tale. De exemplu, oamenii răi spun mereu cuvinte distorsionate și debitează argumente distorsionate, inversând albul și negrul și denaturând faptele. Ei poartă pică și se gândesc la orice modalitate de a găsi ocazii să chinuie și să se răzbune pe oricine le aduce prejudicii sau pe oricine i-a rănit sau i-a vizat. Dar o persoană cu umanitate, deoarece dă dovadă de integritate și bunătate, care fac parte din conștiință, chiar dacă a fost vătămată sau păcălită de cineva și vrea să-i plătească cu aceeași monedă și să se răzbune, chiar spunând în momente de impetuozitate cuvinte dure precum „Îl urăsc de moarte!”, când i se oferă o ocazie reală de a se răzbuna, se domolește și renunță; nu se poate îndura să o facă, nu o lasă inima să facă asta. Și, după un timp, nu mai poate aduna această ură. Așa este o persoană bună. Dacă cineva te-a păcălit sau ți-a făcut rău și ai o ocazie de a te răzbuna, o ocazie de a-ți vedea dușmanul suferind pedeapsa și răsplata, ai fi capabil să acționezi și să faci lucruri pentru a te răzbuna pe el? Când simți indignare, ai putea spune: „Cu siguranță mă voi răzbuna pe acel individ! Este de-a dreptul îngrozitor și nemilos!” Dar când apare cu adevărat o ocazie de a te răzbuna, nu te poți îndura să o faci. Vei spune: „Las-o baltă, s-a întâmplat cu mult timp în urmă. Hai să o lăsăm așa.” Nu vei urmări acest lucru la nesfârșit, nici nu vei insista să-ți vezi dușmanul suferind pedeapsa sau având un sfârșit rău. Nu vei trăi permanent cu ură în inima ta; după un timp, ura se va risipi. Aceasta este manifestarea unei inimi bune. Bunătatea este o manifestare caracteristică unei persoane care are conștiință și, de asemenea, o caracteristică a clasificării drept ființă umană. Desigur, în ochii unora, bunătatea este o slăbiciune. Unii non-credincioși ar putea chiar să creadă că nu ai coloană vertebrală și chiar să te îmboldească, spunând: „Trebuie să fii nemilos și să ai sânge rece. Când apare o ocazie de a te răzbuna, ar trebui să iei dinte pentru dinte, să-l supui pe cont propriu și să-ți ucizi dușmanul cu propriile mâini.” Dar tu te gândești: „Dacă mi-aș ucide dușmanul cu propriile mâini, nu aș face rău? Faptul că trăiește nu mă afectează; doar a făcut un lucru, a mers prea departe și m-a rănit, dar totul este de domeniul trecutului.” În timp, descoperi că nu-l mai urăști. Unii oameni spun că ești prea laș, că nu ești suficient de nemilos. Tu însuți ești nedumerit de acest lucru: „De ce nu pot fi nemilos? De ce sunt mereu îngăduitor cu dușmanii mei și nu sunt în stare să port pică?” În ochii unora, a avea o inimă bună este o slăbiciune a umanității. Dar, în realitate, este o caracteristică a umanității, nu-i așa? (Așa e.)

Nu vom intra în mai multe detalii despre conștiință și rațiune, aceste două componente importante ale caracteristicilor umanității. Să vorbim despre alte două aspecte, cele mai specifice, cel mai ușor de trecut cu vederea sau de care oamenii nu au fost niciodată conștienți. Dacă spunem doar că o persoană are conștiința și rațiunea umanității, oamenilor li se pare că acest lucru este relativ general și le va fi foarte greu să determine ce lucruri făcute de o persoană sau ce manifestări ale sale arată că are cu adevărat conștiință și rațiune, fiindu-le greu și să evalueze dacă aceasta are cu adevărat umanitate normală. Prin urmare, nu vom avea părtășie din perspectiva manifestărilor specifice ale conștiinței și rațiunii, ci din alte două aspecte. Adică, dacă o persoană are umanitate-esență, atunci, în primul rând, poate discerne între bine și rău și, în plus, știe și ce este corect și ce este incorect. Faptul că o persoană are aceste două aspecte este suficient pentru a demonstra dacă are conștiință și rațiune. Acesta este un mod mai specific de a diseca dacă umanitatea cuiva are conștiință și rațiune. Doar atunci când o persoană deține aceste două aspecte – discerne între bine și rău și știe ce este corect și ce este incorect – demonstrează cu adevărat că are conștiința și rațiunea umanității. Dacă nu deține aceste două aspecte, atunci afirmația sa potrivit căreia are conștiință și rațiune este falsă și nu este în acord cu faptele. Să privim mai întâi capacitatea de a discerne între bine și rău. „A discerne” înseamnă a înțelege, a ști, a fi conștient și a pricepe. Ce înseamnă „bine și rău”? Binele și răul se referă la lucrurile pozitive și lucrurile negative. Atunci, ce înseamnă „a ști ce este corect și ce este incorect”? De exemplu, „Omenirea a fost creată de Dumnezeu.” Este corectă sau incorectă această afirmație? (Este corectă.) „Omenirea a evoluat din maimuțe.” Este corectă sau incorectă această afirmație? (Este incorectă.) Dacă poți să discerni și să judeci care opinii sunt corecte și care sunt incorecte, înseamnă că știi ce este corect și ce este incorect. Diavolii spun: „Omenirea a evoluat din maimuțe.” După ce auzi asta, spui: „Nu este corect. Omenirea a fost creată de Dumnezeu.” Atunci, în această chestiune, nu ești dezorientat și știi ce este corect și ce este incorect. Există, atunci, o diferență între corect și incorect, între bine și rău? (Da.) „Dumnezeu deține suveranitatea asupra destinului întregii omeniri.” Este corectă sau incorectă această afirmație? (Este corectă.) „Omenirea își controlează propriul destin.” Este corectă sau incorectă această afirmație? (Este incorectă.) „Durata vieții unei persoane depinde de modul în care se îngrijește și își păstrează sănătatea.” Este corectă sau incorectă această afirmație? (Incorectă.) „Durata vieții unei persoane este poruncită de Dumnezeu.” Este corectă sau incorectă? (Corectă.) Acum înțelegi ce înseamnă să știi ce este corect și ce este incorect, nu-i așa? (Așa e.) Atunci hai să ne uităm la discernerea între bine și rău. La ce am spus adineaori că se referă „binele și răul”? (La lucrurile pozitive și lucrurile negative.) De exemplu, a fi o persoană onestă – este un lucru pozitiv sau negativ? (Un lucru pozitiv.) Dar afirmația „Banii fac lumea să se învârtă”? (Este un lucru negativ.) Cine poate da un alt exemplu? (Este perfect natural și justificat ca oamenii să-L venereze pe Dumnezeu. Acesta este un lucru pozitiv.) Atunci, cum rămâne cu arderea tămâiei și venerarea lui Buddha? (Acesta este un lucru negativ.) Căutarea adevărului în realizarea lucrurilor. (Este un lucru pozitiv.) Urmarea propriei voințe și luarea de decizii unilaterale în tot ceea ce face o persoană. (Acesta este un lucru negativ.) Știi care lucruri sunt pozitive și care sunt negative și poți, de asemenea, să judeci care opinii sunt corecte și care sunt incorecte – aceasta se numește a fi capabil să discerni între bine și rău și a ști ce este corect și ce este incorect. Această cunoaștere și înțelegere, precum și capacitatea de a discerne aceste lucruri în inima ta arată că ești o persoană care are calitatea umanității. A putea discerne între bine și rău și a ști ce este corect și ce este incorect înseamnă că, în umanitatea unei persoane, există o capacitate înnăscută de a identifica unele lucruri pozitive și negative. În plus, există și o oarecare conștientizare și un sentiment în inima sa cu privire la corectitudinea sau incorectitudinea anumitor lucruri. Chiar și fără să fi auzit sau să fi înțeles adevărul, umanitatea ei are acest tip de discernământ. Chiar dacă nu îl poate exprima clar, știe în inima ei care lucruri sunt pozitive și care sunt negative și știe că lucrurile negative sunt incorecte. Dacă are și un sentiment de dezgust în inimă și poate să respingă și să nu urmeze aceste lucruri, este și mai bine. Atunci când nu înțelege adevărul, chiar dacă nu poate discerne foarte clar între lucrurile pozitive și cele negative, are în inima ei sentimente diferite față de lucrurile pozitive și de cele negative, precum și moduri diferite de a le trata. De exemplu, în ceea ce privește unele tendințe rele din societate, când oamenii cu umanitate văd aceste tendințe rele, simt un profund dezgust în inimile lor. Ei simt că aceste lucruri nu sunt calea cea dreaptă, nu sunt lucruri pozitive și nu sunt lucruri pe care oamenii ar trebui să le urmărească sau să le facă. În ciuda faptului că nu au de ales decât să urmeze tendințele rele, deoarece trăiesc în acest mediu social, în adâncul sufletului le disprețuiesc. Și, în timp ce le disprețuiesc, caută și orice ocazie de a scăpa de acest mediu sau se gândesc la orice modalitate de a-l evita și de a respinge aceste tendințe rele.

Este foarte important ca o persoană să discearnă între bine și rău. Întrucât binele și răul implică lucruri pozitive și lucruri negative, care credeți că sunt unele lucruri pozitive și care sunt unele lucruri negative? (A crede în Dumnezeu, a-L urma și a-L venera pe Dumnezeu, a te supune Lui, precum și a-ți face datoria și a fi o persoană onestă – toate acestea sunt lucruri pozitive. A minți și a înșela, a te împotrivi lui Dumnezeu, a te răzvrăti împotriva Lui, a-L trăda pe Dumnezeu – acestea sunt lucruri negative.) (Lucrurile pozitive vin în principal de la Dumnezeu și corespund adevărului. De exemplu, diversele rezultate obținute de lucrarea lui Dumnezeu, precum și adevărata cunoaștere a firii și esenței lui Dumnezeu de către oameni sunt lucruri pozitive și corespund toate adevărului.) Nu considerați lucrurile pozitive drept atât de deșarte sau de elevate. În realitate, lucrurile pozitive sunt diverse persoane, evenimente și lucruri pozitive, corecte și benefice oamenilor. Orice lucru benefic oamenilor, orice este benefic și nedăunător vieții lor normale, este un lucru pozitiv. De exemplu, regulile și legile naturale sunt lucruri pozitive? (Da.) Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul și sunt lucruri pozitive; orice implică adevărul este un lucru pozitiv. Faptul că Dumnezeu îi dăruiește omenirii viață și adevăr, precum și conținutul lucrării Sale de gestionare și de mântuire a omenirii sunt lucruri pozitive legate de adevăr. Toate cerințele lui Dumnezeu pentru oameni, fiecare cuvânt al Său, principiile de practică pentru diverse adevăruri – toate acestea sunt lucruri pozitive. Pe lângă lucrarea lui Dumnezeu de gestionare a omenirii, există multe alte lucruri pozitive care sunt benefice pentru supraviețuirea umană și nu sunt dăunătoare oamenilor. Le puteți vedea? Le puteți identifica? Le puteți accepta și aproba din adâncul inimii voastre? Puteți să fiți de acord cu ele, să vă adaptați la ele și să le urmați? De exemplu, legile celor patru anotimpuri sunt lucruri pozitive? (Da.) Primăvara, vremea se încălzește și florile înfloresc, toate lucrurile cresc și revin la viață, gheața și zăpada se topesc. Este acesta un lucru pozitiv? (Da.) Vara, soarele strălucește puternic, razele sale sunt fierbinți și toate lucrurile cresc rapid, scăldându-se în lumina soarelui. Este acesta un lucru pozitiv? (Da.) Toamna, căldura arzătoare lasă treptat locul unui cer senin și unui aer răcoros; diverse plante se maturizează treptat, purtând semințe și fructe, producând recolte. Este acesta un lucru pozitiv? (Da.) Iarna, temperatura scade, vremea se răcește treptat și uneori ninge. Deși nu este la fel de plăcut sau confortabil și nu există la fel de multă libertate ca în alte anotimpuri, în timpul iernii toate lucrurile își pot conserva energia, iar omenirea se odihnește și se recuperează și ea. Este, atunci, această lege un lucru pozitiv? (Da.) La răsăritul soarelui, ciocârliile cântă, iar păsările care se trezesc devreme ciripesc, amintindu-le oamenilor că este dimineață și este timpul să se trezească și să înceapă să muncească pentru viață, pentru a-și asigura mijloacele de trai și pentru supraviețuirea continuă a omenirii. Este acesta un lucru pozitiv? (Da.) Omenirea se trezește auzind cântecele păsărilor matinale și ale ciocârliilor și își începe ziua de muncă. Acesta este un lucru pozitiv. Noaptea, diverse insecte și creaturi, în conformitate cu propriile legi, întreprind tot felul de activități – unele ies să caute hrană, iar altele încep să cânte. Oamenii se liniștesc și adorm acum. Ascultând țârâitul greierilor, însoțit de chemările diverselor creaturi și de activitățile lor nocturne, oamenii se lasă purtați în lumea viselor, având un somn atât de dulce, de fericit și liniștit. Este acesta un lucru pozitiv? (Da.) Pentru oameni, toate aceste lucruri pozitive se întâmplă frecvent. Poți să le primești diversele semne și semnale și, de asemenea, să simți beneficiile pe care le aduc în viața ta, precum și diversele schimbări și influențe pe care ți le provoacă pe parcursul vieții tale. Dacă ai un răspuns corect și o înțelegere corectă privind existența diverselor lucruri pozitive din jurul tău, precum și un mod corect de a trata aceste lucruri pozitive, aceasta arată că ești o persoană care înțelege întrucâtva binele și răul, că ești receptiv, sensibil și perspicace în privința mediului de viață alcătuit din toate lucrurile create de Dumnezeu și că, în inima ta, ești recunoscător pentru felul în care toate aceste lucruri din jurul tău te însoțesc sau te influențează în viață. Arată că poți să simți că existența lui Dumnezeu și toate lucrurile create de El sunt incontestabil de reale și să simți beneficiile pe care ți le aduc toate lucrurile și influența lor asupra ta în diverse aspecte. Dacă poți să primești astfel de mesaje și să ai aceste sentimente, atunci ești o persoană care poate deosebi binele de rău și are umanitate. Poți înțelege corect lucrurile pozitive, te poți adapta la ele, poți să fii de acord și să coexiști cu ele. Și nu doar că nu ești dezgustat de aceste lucruri; în schimb, întrucât crezi în Dumnezeu și înțelegi unele adevăruri, ești și mai convins că toate aceste lucruri pozitive vin de la Dumnezeu, de la Creator, și poți fi mai recunoscător pentru existența acestor lucruri pozitive. În aceeași măsură, simți repulsie și aversiune în inima ta față de lucrurile negative. Așadar, care sunt câteva lucruri negative? (Poluarea mediului, extracția excesivă.) Distrugerea și poluarea mediului, exploatarea forestieră fără discernământ, extracția și exploatarea excesivă – toate acestea sunt lucruri negative. Pe lângă acestea, față de ce alte lucruri aveți o aversiune evidentă în inimile voastre și simțiți că sunt negative? Omenirea vrea mereu să cucerească natura – este acesta un lucru pozitiv sau negativ? (Un lucru negativ.) De exemplu, unele locuri se confruntă frecvent cu uragane, prin urmare unii oameni se gândesc mereu: „Aceste uragane ridică praful peste tot, distrugând case și câmpuri. Trebuie să facem tot posibilul să construim un zid care să le oprească, așa încât să arătăm că tehnologia umană este avansată și capacitățile umane au devenit mai puternice.” Este acesta un lucru pozitiv sau negativ? (Un lucru negativ.) Ce simțiți în inimile voastre după ce îl auziți? (Simt că oamenii își supraestimează abilitățile.) Exact așa este. Unele locuri au pajiști întinse, așa că unii oameni spun: „Păstorii duc o viață nomadă pe pajiști și rareori au parte de mâncare bună pe tot parcursul anului. Jumătate de an, sunt mereu sub cerul liber, mânând turmele de vite și de oi pe pajiști. Când vor lua sfârșit aceste zile grele? Trebuie să găsim modalități de a îmbunătăți viața păstorilor, de a transforma pajiștile și pășunile în clădiri și orașe, așa încât păstorii să nu mai fie nevoiți să supraviețuiască din păstorit. Atunci se vor bucura de o viață mai bună și vor mulțumi țării și guvernului.” Este acesta un lucru pozitiv sau negativ? (Un lucru negativ.) Simțiți că o astfel de acțiune este un lucru negativ? Transformarea pajiștilor în clădiri și orașe – acesta este un gând și un punct de vedere eronat; această practică este atât de absurdă! Nu vă puteți da seama de această chestiune, nu-i așa? Vă gândiți: „Este treaba guvernului, nu avem ce face” și nu simțiți nimic în această privință. De asemenea, omenirea face mereu progrese în explorarea spațiului, dorind mereu să meargă pe Lună, să studieze planetele Marte și Jupiter. Ba chiar vrea să exploreze Soarele, dar nu poate merge acolo, deoarece temperatura Soarelui este prea ridicată. Prin urmare, construiește nave spațiale pentru a învinge gravitația Pământului și a zbura pe Lună și pe Marte. Este acesta un lucru pozitiv sau negativ? (Un lucru negativ.) Este un lucru negativ. Așadar, există lucruri pozitive legate de știință? Există afirmații care să fie pozitive și conforme cu legile naturale ale tuturor lucrurilor create de Dumnezeu? (Unele instrumente inventate și fabricate prin mijloace științifice, cum sunt computerele, ne pot îmbunătăți eficiența muncii. Acestea sunt lucruri pozitive.) Acestea nu sunt nici lucruri pozitive, nici negative. Sunt doar instrumente. Nu implică un gând, o teorie sau un argument anume. Lucrurile pozitive și cele negative despre care vorbim implică esența și fundamentele lucrurilor, precum și motivele din spatele diverselor proiecte de cercetare științifică desfășurate de omenire. Pe baza acestora, determinăm dacă ceva este pozitiv sau negativ. Așadar, ce alte lucruri negative există? (În prezent, omenirea nu respectă legile creșterii tuturor lucrurilor, ci folosește mijloace științifice pentru a schimba aceste legi. De exemplu, găinile primesc hrană plină de hormoni și pot fi gata de comercializare în treizeci de zile și se cultivă legume și fructe în afara sezonului. Pare că știința și tehnologia au avansat, dar acest lucru încalcă legile creșterii tuturor lucrurilor și este menit să satisfacă pofta de mâncare a oamenilor. Acesta este un lucru negativ.) Este un lucru negativ. Unii oameni vor să subjuge tigrii și leii. Ei văd înfățișarea impunătoare a tigrilor – oamenii se sperie chiar și când cască un tigru – așa că vor să-i subjuge, apoi le scot colții și îi țin în curțile lor, punându-i să le apere casele ca niște câini. Este acesta un lucru pozitiv sau negativ? (Un lucru negativ.) Este un lucru negativ. Tot ce fac oamenii și toate diversele lucruri pe care le inventează în căutarea plăcerilor trupești folosind diverse mijloace științifice și încălcând legile naturale sunt lucruri negative, nu pozitive, deoarece daunele pe care le provoacă omenirii sunt prea mari, iar daunele pe care le provoacă mediului de viață uman sunt prea severe. De exemplu, unele locuri sunt extrem de aride, așa că guvernul folosește avioane care dispersează agenți de însămânțare a norilor pentru a atrage precipitații. Este acesta un lucru pozitiv sau negativ? (Un lucru negativ.) În unele locuri plouă prea mult, provocând inundații, așa că guvernul trimite avioane pentru a dispersa norii și a controla ploaia. Nu încalcă și nu distruge acest lucru legile naturale? (Ba da.) Distrugerea și încălcarea legilor naturale, nerespectarea acestora, făcând orice se dorește, etalând tehnologia umană avansată – acestea sunt lucruri negative. Pe lângă acestea, ce alte lucruri negative există? Cercetarea agenților biologici și modificările genetice sunt un lucru pozitiv sau negativ? (Un lucru negativ.) Din cauza cercetării științifice în domeniul geneticii, oamenii ajung să mănânce mai multe alimente modificate genetic. Așadar, alimentele modificate genetic sunt lucruri pozitive sau negative? (Lucruri negative.) De ce spui că sunt negative? Unii oameni spun: „Este o realizare științifică, menită să permită mai multor oameni să aibă suficientă hrană și să nu sufere de foame. Mai mult, oamenii consumă alimente modificate genetic de zeci de ani și cresc înalți și robuști – în special tinerii din zilele noastre sunt mai înalți decât generația precedentă. Toate acestea se datorează contribuțiilor aduse omenirii de către știință. Dacă alimentele modificate genetic aduc beneficii atât de mari oamenilor, de ce se spune că sunt lucruri negative?” Puteți explica acest lucru? (Deși oamenii sunt mai înalți acum, starea lor fizică se deteriorează, iar ei contractă mai multe boli – toate acestea sunt cauzate de consumul acelor produse procesate științific. Prin urmare, sunt lucruri negative.) La prima vedere, alimentele modificate genetic par benefice – oamenii sunt mai înalți și mai robuști – dar starea lor fizică s-a deteriorat. Per ansamblu, au un impact negativ asupra oamenilor, făcându-le mai mult rău decât bine. Indiferent dacă oamenii le percep drept benefice sau dăunătoare, ele sunt lucruri negative, nefiind deloc pozitive, deoarece încalcă legile naturale create de Dumnezeu și se împotrivesc funcțiilor care ar trebui îndeplinite în corpul uman de diversele ființe vii create inițial de Dumnezeu. Poate că impactul lor asupra oamenilor nu se simte la început, dar după douăzeci de ani, consecințele negative devin evidente: mulți oameni dezvoltă tot felul de boli ciudate și chiar le este afectată fertilitatea. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că astfel de alimente nu sunt lucruri pozitive. Deși, din perspectiva umană, alimentele modificate genetic sunt un produs al tehnologiei, o contribuție adusă omenirii de știință, din perspectiva lucrurilor pozitive și negative, nu sunt în niciun caz un lucru pozitiv.

Omenirea încearcă mereu să cerceteze Luna și să descopere dacă există alte planete potrivite pentru a fi locuite de oameni. Este această cercetare științifică, acest punct de vedere, un lucru pozitiv sau negativ? (Un lucru negativ.) De ce este un lucru negativ? (Dumnezeu i-a creat pe oameni să trăiască pe Pământ; El nu a intenționat niciodată să locuim pe alte planete. Oamenii sunt mereu ambițioși și vor să meargă peste tot. În cele din urmă, își irosesc eforturile și nu pot merge nicăieri.) Din perspectiva oamenilor, cercetarea acestor lucruri este destul de normală; creează condiții de viață pentru viitorul omenirii, ceea ce este un lucru bun. Multe dintre funcțiile create de Dumnezeu pe Pământ au fost distruse; diverse dezastre se produc frecvent, mediul de viață al Pământului a fost deteriorat, aerul, apa și solul sunt toate grav poluate și tot felul de viețuitoare sunt în pericol de dispariție. Viața pe Pământ a devenit dificilă. Astfel, unele instituții de cercetare științifică au început să cerceteze alte planete, sperând că omenirea poate să meargă și să se stabilească acolo. În opinia lor, pentru ca urmașii omenirii să supraviețuiască, oamenii trebuie să se pregătească din timp – dacă nu se pregătesc acum și omenirea nu poate supraviețui pe Pământ în viitor, oare rasa umană nu va rămâne fără nicio cale de scăpare? Așadar, este în cele din urmă acest punct de vedere, această cercetare științifică, un lucru negativ sau un lucru pozitiv? (Un lucru negativ.) Pe ce bază spui că este un lucru negativ? (Pe baza faptului că Dumnezeu pur și simplu nu a pregătit condiții propice pentru oameni pe alte planete. Nemaivorbind despre alte planete, nici măcar locurile foarte calde și cele foarte reci de pe Pământ nu sunt potrivite pentru a fi locuite de oameni. Dar ei sunt mereu ambițioși, dorind întotdeauna să se elibereze de sub suveranitatea lui Dumnezeu și de orchestrările Sale, dorind să locuiască pe alte planete – acest lucru se împotrivește rânduielilor și poruncilor lui Dumnezeu. Prin urmare, este un lucru negativ.) Dumnezeu a creat Pământul – un mediu de viață minunat – pentru oameni, dar oamenii nu-l gestionează bine. Ei dezvoltă mereu știința și industria modernă și, drept urmare, au distrus mediul ecologic al Pământului și au poluat aerul, apa și chiar solul. Oamenii nu mai au acces la cereale și legume organice și suferă de tot felul de boli. Supraviețuirea pe Pământ a devenit dificilă și acum se gândesc să meargă pe alte planete, fără să țină cont dacă trupul lor muritor este măcar capabil să ajungă acolo. Oamenii, aceste ființe cu trupuri muritoare, sunt potriviți doar să locuiască pe Pământ și pot trăi doar pe Pământ. Aceasta este porunca lui Dumnezeu. Unde pot, de fapt, să meargă doar bazându-se pe diversele lor condiții înnăscute? Păsările pot să dea din aripi și să zboare la mii de metri înălțime, dar oamenii nu pot zbura până acolo singuri; au nevoie de ajutorul avioanelor. Totuși, zborul cu avionul este uneori periculos. Prin urmare, oamenii sunt făcuți să trăiască cel mai bine pe Pământ. Atributele lor fizice sunt compatibile cu solul Pământului și cu toate aspectele condițiilor de viață de pe Pământ, precum toate lucrurile, cele patru anotimpuri și legile naturale. În consecință, oamenii se pot numi doar pământeni. Aceste legi ale supraviețuirii umane și aceste condiții de viață au fost predeterminate pentru oameni atunci când Dumnezeu a creat toate lucrurile. Prin urmare, omenirea este făcută să supraviețuiască doar pe Pământ, nu să locuiască pe alte planete. Omenirea a distrus și a devastat Pământul până în punctul în care a devenit nelocuibil și vrea pur și simplu să plece și să încheie capitolul, căutând mereu să locuiască pe alte planete. Aceasta este o luptă zadarnică. Această practică nu este în acord cu legile naturale poruncite de Dumnezeu pentru pământeni; în schimb, încalcă legile supraviețuirii fizice a pământenilor și este o practică foarte neînțeleaptă. Așadar, este un lucru negativ. Chiar dacă există câteva planete care au aer, iar pământenii pot merge acolo să arunce o privire, nu înseamnă că omenirea poate supraviețui pe acele planete. Chiar și pe Pământ, poți merge la Polul Sud sau la Polul Nord să arunci o privire, poți pune piciorul acolo, dar dacă ar fi să trăiești acolo timp de mulți ani, ai putea suporta? Există și unele locuri relativ fierbinți, unde sunt peste 60 de grade Celsius tot timpul anului; nici acelea nu sunt potrivite pentru supraviețuirea umană. Oamenii nu sunt pregătiți să supraviețuiască pe termen lung în câteva locuri de pe Pământ, din cauza mediilor geografice speciale, darămite să locuiască pe alte planete. Acest lucru nu face parte din rânduielile lui Dumnezeu. Pe baza caracteristicilor trupului uman, această omenire este făcută doar să trăiască pe Pământ; acest lucru este bine întemeiat. Scopul creării Pământului de către Dumnezeu a fost de a rândui un mediu de viață adecvat pentru omenire. Dacă vrei să părăsești un astfel de mediu și să găsești o altă cale de scăpare, aceasta nu va duce decât la distrugere. Prin urmare, este un lucru negativ. Dacă știi că este un lucru negativ să se cerceteze în permanență locuirea pe alte planete, dar tot aprobi în inima ta faptul că omenirea desfășoară cercetări științifice pentru a găsi o cale de a locui pe alte planete, asta dovedește că există o problemă cu umanitatea ta, că nu deosebești binele de rău și nu poți discerne ce este corect de ce este incorect. Dacă știi limpede că această cale este impracticabilă, însă tot tânjești și te aștepți să se poată locui pe alte planete în următoarea eră, atunci nu ești o persoană normală – ești un ciudat.

O persoană care distinge binele de rău poate, în primul rând, să iubească și să accepte lucrurile pozitive și să le înțeleagă în mod clar. În plus, poate discerne lucrurile negative și, pentru că are umanitate și rațiune, simte aversiune și dezgust în inima ei față de lucrurile negative. Desigur, poate și să le disprețuiască, să le critice și să le nege pe baza înțelegerii unor adevăruri. Dacă nu poți face asta, atunci nu ești o persoană care distinge binele de rău. Se poate spune, de asemenea, că umanitatea ta este deficitară. Dacă nu ai în umanitatea ta capacitatea de a discerne între bine și rău, atunci umanității tale îi lipsește o condiție foarte importantă, o componentă foarte importantă. Asta înseamnă că nu ai o umanitate normală și nu te poți numi o persoană adevărată. Unii oameni ar putea spune: „Exemplele date adineauri implică unele lucruri legate de necesitățile de bază ale vieții de zi cu zi a oamenilor și, de asemenea, implică știința. Dacă acele lucruri sunt negative și trebuie să le discernem, ar trebui atunci să le respingem?” Nu este necesar. Discernerea între bine și rău înseamnă că ai discernământ în inima ta în privința lucrurilor pozitive și a celor negative. În umanitatea ta, ai un standard de judecată și știi care lucruri sunt pozitive și care sunt negative. De asemenea, ai o atitudine clară, știind cum să tratezi lucrurile pozitive și cele negative. Poți să accepți și să fii de acord cu lucrurile pozitive și să te adaptezi la ele și nu ai nicio împotrivire sau aversiune în inima ta față de ele. Cât despre lucrurile negative, poți să le discerni în adâncul inimii tale, să le disprețuiești și să le detești, să fii scârbit de ele și chiar să ai propriile puncte de vedere în privința lor, pe care le folosești pentru a le critica. Acestea sunt atitudinea și manifestarea pe care ar trebui să le aibă o persoană care poate discerne între bine și rău. Totuși, să presupunem că disprețuiești și detești în sinea ta lucruri care sunt în mod clar pozitive și chiar le găsești neremarcabile în comparație cu lucrurile negative, precum și prea obișnuite, prea banale și prea nedemne de a fi menționate. De asemenea, admiri și urmărești în sinea ta lucruri negative, tânjești după ele și chiar aprobi acele lucruri negative din societate și din lume. Și, indiferent cum primești părtășie despre adevăr sau despre principiile discernământului, nu le poți asimila sau accepta. În acest caz, umanitatea ta nu este normală. Dacă nu ai o percepție sau puncte de vedere clare când vine vorba de lucrurile pozitive și cele negative pentru că ești tânăr și nu ai experiență de viață sau perspicacitate sau pentru că aceste lucruri nu au avut legătură cu tine sau nu au intrat în viața ta, atunci încă nu se poate spune că ești o persoană care nu poate discerne între bine și rău. Totuși, după ce am avut părtășie despre lucrurile pozitive și cele negative, dacă tot nu poți să accepți sau să fii de acord cu lucrurile pozitive în adâncul inimii tale și, în schimb, simți aversiune și le disprețuiești, în timp ce alergi și tânjești din tot sufletul după lucrurile negative, atunci nu ești o persoană care poate discerne între bine și rău. Privind din această perspectivă, este absolut clar că o astfel de persoană nu are umanitate. Această chestiune a discernerii între bine și rău dezvăluie orientarea unei persoane către lucrurile pozitive și cele negative, permițându-ne astfel să determinăm care este cu adevărat clasificarea ei. Indiferent cu ce se confruntă, dacă este înclinată mai degrabă spre lucruri negative decât spre lucruri pozitive, atunci este clar că această persoană nu are umanitate și nici conștiință și rațiune. De ce spun asta? Tânjește după lucruri rele, după diversele inițiative, proiecte de cercetare sau anumite aspecte ale tehnologiei pe care Satana și omenirea rea le promovează, le aprobă și la care apelează, în loc să urmeze și să tânjească după regulile și legile originale ale lucrurilor pozitive, care vin de la Dumnezeu. Atunci, cu siguranță astfel de oameni nu sunt umani. Este clar? (Da.)

Tocmai am vorbit despre capacitatea de a discerne între bine și rău din umanitatea oamenilor, cu alte cuvinte, dacă oamenii pot identifica lucrurile pozitive și negative. Nu mulți oameni sunt capabili să aibă acest discernământ, totuși, în viața lor, oamenii intră frecvent în contact atât cu lucruri pozitive, cât și cu lucruri negative. De exemplu, emoțiile normale ale oamenilor – bucuria, furia, tristețea, fericirea – sunt lucruri pozitive sau negative? (Lucruri pozitive.) Dar răzvrătirea oamenilor împotriva lui Dumnezeu? Este acesta un lucru pozitiv sau negativ? (Un lucru negativ.) Dar dorințele extravagante pe care oamenii le au față de Dumnezeu sunt lucruri pozitive sau negative? (Lucruri negative.) În viața lor de zi cu zi, oamenii nu au, de fapt, nicio percepție când vine vorba de multe dintre lucrurile pe care le întâlnesc. Unele lucruri pozitive îi însoțesc mereu pe oameni în viața și în existența lor; ele joacă un rol foarte important în viața lor, iar impactul lor pozitiv asupra supraviețuirii umane nu poate fi înlocuit de impactul niciunui lucru negativ. Totuși, oamenii trec adesea cu vederea aceste lucruri pozitive, crezând în schimb că multe lucruri negative sunt mereu alături de ei, le susțin viața și îi însoțesc în existența lor. Se poate observa de aici că mulți oameni nu simt de fapt nimic față de lucrurile pozitive. Nu are mare importanță dacă nu simți nimic față de aceste lucruri. Atât timp cât, știind că sunt lucruri pozitive, nu ești scârbit de ele și poți chiar să tânjești după ele și să le iubești din adâncul inimii tale, atunci acest lucru dovedește că umanitatea ta tânjește după ceea ce este pozitiv. Să presupunem că știi care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative, dar tot nu te poți convinge să-ți placă lucrurile pozitive. În schimb, ai o preferință în inima ta pentru lucrurile negative, fiind chiar deosebit de interesat de ele și, mergând un pas mai departe, cu siguranță le vei urmări și vei încerca să le obții dacă ai ocazia și condițiile sunt potrivite. Acest lucru arată că, în ceea ce privește orientarea ta spre lucrurile pozitive și negative, iubești ceea ce este negativ și nu ceea ce este pozitiv. Dacă nu iubești lucrurile pozitive, asta arată că nu ești o persoană pozitivă. Dacă nu ești o persoană pozitivă, atunci cu siguranță nu ai conștiință și rațiune; ești o persoană negativă. Dacă nu ai conștiință și rațiune, atunci nu ești o ființă umană, nu ești o persoană. De exemplu, cineva cultivă roșii și află că, odată ce roșiile au crescut, culoarea lor poate fi transformată peste noapte din verde în roșu doar prin aplicarea unui agent chimic, iar apoi sunt gata imediat de vânzare. Atunci se gândește: „Este minunat. Toți ceilalți le vând în felul acesta, așa că o voi face și eu. Astfel, pot să mă îmbogățesc și, în plus, să mănânc roșii mai devreme. Este perfect!” Așa că vinde aceste roșii și le mănâncă și el. Cineva îi reamintește că roșiile coapte cu agenți chimici sunt dăunătoare pentru oameni și că le face rău altora vânzând astfel de lucruri, dar refuză să accepte acest lucru, spunând: „Cum poate să fie dăunător pentru oameni? Este rodul cercetărilor științifice; este un lucru pozitiv. Știința este în slujba omenirii și, întrucât au fost inventate cu ajutorul științei, aceste lucruri ar trebui aplicate pe scară largă în viețile oamenilor. Viețile oamenilor nu pot rezista fără știință; trebuie să ne bazăm pe ea.” Unii oameni chiar tratează știința ca pe adevăr și îi învață pe alții să iubească, să studieze și să folosească știința, precum și să bazeze totul pe știință. Poate că unii au descoperit acum că știința nu este neapărat corectă și că unele lucruri inventate cu ajutorul științei sunt dăunătoare oamenilor – de exemplu, armele chimice și cele avansate sunt capabile să măcelărească omenirea, iar alimentele modificate genetic sunt în special un flagel nesfârșit pentru omenire. Dar mulți nu cred asta, spunând: „Poate știința să greșească? Dacă știința ar greși, ar susține-o statul? Întreaga omenire studiază și folosește știința – ar putea să greșească întreaga omenire?” Este corectă această afirmație? Ei cred că, întrucât întreaga omenire venerează și folosește știința și aceasta este tendința din societate, indiferent cât de negativă este, poate să devină un lucru pozitiv. Sunt aceștia oameni care pot discerne între bine și rău? (Nu.) Ce sunt aceste cuvinte pe care le rostesc? (Sofisme.) Sunt sofisme, erezii și argumente distorsionate. Deși majoritatea celor din omenirea rea recunosc și sunt de acord cu aceste afirmații, indiferent câți oameni le recunosc și le aprobă, ceea ce este greșit va fi mereu greșit, lucrurile negative vor fi mereu lucruri negative, iar raționamentul distorsionat va fi mereu raționament distorsionat. Este imposibil să devină lucruri pozitive, nici nu pot deveni vreodată adevăr.

Nu cumva oamenii care urmăresc mereu tendințele din societate și adoră să spună sofisme sunt cei care iubesc în mod deosebit lucrurile negative? (Ba da.) Pot ei să accepte adevărul și lucrurile pozitive? (Nu.) Nu pot să accepte lucrurile pozitive. De exemplu, unii oameni se îmbolnăvesc și, de fapt, boala lor ar putea fi vindecată prin exerciții și schimbări ale rutinei zilnice, dar ei insistă să folosească mijloace și metode de tratament moderne, de înaltă tehnologie. Ai putea spune: „Deși medicina este avansată acum, iar acel tratament are rezultate evidente, va provoca efecte secundare, ale căror urmări vor fi ireversibile. Ar trebui să folosești o metodă naturală – cum sunt exercițiile fizice, schimbarea rutinei zilnice și ajustarea obiceiurilor și tiparelor alimentare – pentru a-ți aduce treptat corpul într-un ritm normal, natural, după care unele simptome vor fi ameliorate treptat.” Unii oameni pot accepta acest tip de opinie, dar alții nu pot, gândind: „Este o abordare depășită. Aceasta a fost calea și filosofia pe baza căreia omenirea a tratat bolile acum mii de ani. Ideea că însănătoșirea înseamnă 30 la sută tratament și 70 la sută recuperare pur și simplu nu se mai aplică! Medicina este avansată acum, iar tratamentele de înaltă tehnologie dau rezultate rapide. Medicamentele te vindecă într-o clipă!” După părerea lor, atât timp cât medicina este avansată și poate vindeca diversele boli ale oamenilor, permițându-le să trăiască mult, înseamnă că a devenit un lucru pozitiv, iar oamenii ar trebui să creadă în medicină și în știință, lăsând știința să dețină suveranitatea asupra destinului lor. Ei cred că, indiferent câte boli au oamenii, nu există niciun motiv de teamă – cu mijloace de înaltă tehnologie, orice boală complicată și greu de tratat poate fi vindecată și, deși există efecte secundare, nu au de ce să-și facă griji. Sunt aceste opinii corecte? Sunt sofisme. Spuneți-Mi, dacă vorbiți cu indivizi de acest fel despre lucrurile pozitive, îi puteți face să înțeleagă? Pot accepta acest lucru? (Nu, nu-i putem face să înțeleagă.) Un motiv pentru care nu îi puteți face să înțeleagă este că nu sunt capabili să accepte puncte de vedere pozitive. Și un altul este că oamenii din întreaga lume, fără nicio excepție, sunt captivați de tendințe rele. Deși cred în Dumnezeu, în adâncul inimii lor, oamenii nu acceptă adevărul, nu acceptă lucrurile pozitive și nu privesc persoanele și lucrurile pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. În schimb, continuă să folosească opiniile și tendințele rele ale Satanei drept bază pentru a privi sau trata fiecare chestiune. Prin urmare, deși indivizii de acest fel au crezut în Dumnezeu mulți ani, au ascultat unele predici, și-au făcut datoria și susțin că sunt dispuși să accepte adevărul, opiniile pe care le au despre lucruri în viața reală rămân neschimbate și nici alegerea lor între lucrurile negative și cele pozitive nu s-a schimbat. Lucrurile negative pe care le-au acceptat au prins deja rădăcini în inimile lor și, chiar dacă știu că aceste lucruri nu sunt adevărul, tot se agață de ele. Acest lucru arată foarte clar că, în inimile lor, ceea ce iubesc cu adevărat sunt lucrurile negative, nu adevărul. Chiar dacă au citit cuvintele lui Dumnezeu, au ascultat predici despre adevăr și înțeleg, din punct de vedere doctrinar, că aceste cuvinte sunt corecte și sunt adevărul, tot nu sunt dispuși să renunțe la lucrurile negative pe care le-au acceptat de mult în adâncul inimilor lor și nu folosesc niciodată cuvintele lui Dumnezeu ca bază pentru a discerne lucrurile negative. Când se confruntă cu probleme specifice, în inimile lor încă se agață de opiniile lor inițiale, incorecte, și tot consideră lucrurile negative drept pozitive, iar opiniile incorecte drept corecte. Cât despre lucrurile pozitive, deși nu spun în mod explicit că sunt lucruri negative, în inimile lor nu sunt dispuși să renunțe la lucrurile negative și să le accepte pe cele pozitive, deoarece simt că „Lucrurile pozitive par să aibă prea puțină influență și prea puțini oameni le pot accepta. Nu sunt viabile în societate – acesta este un fapt obiectiv.” Asta dovedește că nu au capacitatea de a discerne între bine și rău în inimile lor și că există o problemă cu umanitatea lor. Indivizii de acest fel nu sunt interesați de lucrurile pozitive și vor adesea să schimbe natura, să schimbe legile supraviețuirii lumii naturale, să schimbe legile fiziologiei umane și ale supraviețuirii umane, dorind mereu să cucerească natura și să cucerească diverse viețuitoare. De exemplu, cugetă mereu la lucruri de felul: „Cum le putem da câinilor genele pisicilor, astfel încât să prindă șoareci așa cum fac pisicile? Și n-ar fi minunat dacă pisicile ar putea să prindă șoareci, dar și să protejeze casa, precum câinii?” „Dacă găinile ar putea atât să depună ouă, cât și să cânte, atunci am avea nevoie să creștem doar găini – ce grozav ar fi!” Vezi, se gândesc mereu la lucruri nepotrivite. Dacă ar putea discerne între bine și rău, s-ar gândi: „Animalele pe care le-a creat Dumnezeu sunt atât de minunate! Cocoșii cântă și le țin companie găinilor, găinile depun ouă și clocesc, scoțând pui, iar oamenii pot să mănânce atât carnea cocoșilor, cât și a găinilor. Câinii pot să protejeze casa și să le țină companie stăpânilor, iar pisicile pot să prindă șoareci și, uneori, devin și membri discreți ai familiei. Toate acestea sunt minunate, fiecare are propria funcție – tot ce a creat Dumnezeu este bun!” Însă cei care nu pot înțelege lucrurile pozitive vor folosi opiniile Satanei pentru a le nega și condamna și chiar vor încerca, pe baza opiniilor Satanei, să schimbe legile supraviețuirii diverselor creaturi, să schimbe diversele legi ale lumii naturale și chiar legile supraviețuirii umane, toate acestea pentru ca știința să dețină puterea. Astfel de oameni cu siguranță nu au o umanitate normală. Umanitatea lor nu are caracteristica de a putea discerne între bine și rău. În plus, nu știu să-și gestioneze viața în conformitate cu legile naturale și vor mereu să facă lucrurile conform voinței umane, folosind mijloace tehnologice sau metode artificiale pentru a schimba legile normale ale vieții fizice. De exemplu, o persoană normală are nevoie de șapte sau opt ore de odihnă pe zi pentru a fi plină de energie și a putea rezista o zi de viață și muncă, dar indivizii de acest fel se gândesc: „N-ar fi minunat dacă oamenii ar putea trăi și munci normal în fiecare zi fără să trebuiască să doarmă sau să mănânce? Mă întreb ce mijloace de înaltă tehnologie s-ar putea folosi în acest scop?” Idei ridicole și ciudate pot să le treacă pur și simplu prin minte. Nu se gândesc cum să se adapteze la aceste legi și cum să le urmeze din perspectiva umanității normale și, astfel, să abordeze corect diversele nevoi și probleme ale trupului, ci, în schimb, vor mereu să schimbe aceste legi, să fie diferiți de oamenii obișnuiți, să-și poată transcende instinctele fizice și să nu fie controlați sau ținuți în frâu de trupul lor. Nu este înspăimântător? Vor mereu să fie diferiți de restul. Alții dorm opt ore pe zi, dar ei vor să doarmă doar zece minute sau cel mult una sau două ore și să aibă totuși suficientă energie pentru ziua respectivă. Oamenii normali nu pot face asta. Legile naturale ale corpului omenesc au fost deja stabilite prin porunca lui Dumnezeu. Cât de mare este apetitul unei persoane, care sunt legile funcționării organelor sale interne, câtă energie are, cât poate munci într-o zi, la câte lucruri reușește creierul său să se gândească într-o zi și cât timp se poate gândi la ele – toate acestea sunt stabilite. Din perspectiva umanității, aceste legi sunt de fapt normale și sunt lucruri pozitive. Omenirea poate continua să trăiască an după an, poate continua să se înmulțească și să trăiască generație după generație și poate continua să supraviețuiască doar respectând anumite legi. Așa stau lucrurile pentru toate viețuitoarele. Doar respectând anumite legi naturale și anumite legi ale vieții și având atât perioade de odihnă, cât și de activitate, poate fi menținută în continuare viața lor. Dacă cineva încalcă legile naturale, îi va fi dificil să-și continue viața și este posibil să nu trăiască foarte mult. Dacă apare o problemă cu starea fizică a unei persoane, viața ei normală, mesele zilnice, precum și gândirea normală, judecata ei normală și volumul de muncă pe care îl poate depune într-o zi și așa mai departe – toate vor fi afectate. Prin urmare, legile naturale ale omenirii protejează supraviețuirea normală a omenirii. Acestea sunt lucruri pozitive și nu ar trebui disprețuite de oameni, iar aceștia nu ar trebui să fie scârbiți de ele. În schimb, ar trebui să le respecte și să le urmeze. Acele ființe non-umane care sunt ale Satanei simt întotdeauna: „Respectarea acestor legi naturale ale omenirii îi face pe oameni să pară complet incapabili și inutili! Suntem mereu limitați de aceste legi naturale – când ești obosit, trebuie să dormi; când ți-e foame, trebuie să mănânci. Dacă nu faci aceste lucruri, mintea ta nu poate să țină pasul cu gura, încep să-ți tremure mâinile, începe să-ți bubuie inima, picioarele ți se înmoaie și nu te mai susțin. Este atât de supărător! Imaginează-ți dacă ai putea doar să iei niște medicamente și să trăiești normal sau dacă ai putea să fii plin de energie chiar și după ce nu te-ai odihnit mai multe zile! Asta te-ar face și mai incredibil decât un robot. Sau imaginează-ți că ai putea doar să apeși pe un anumit punct de acupunctură atunci când ți-e foame și imediat să nu mai simți foamea. Sau imaginează-ți că nu mănânci câteva zile și ești totuși în regulă, fără să-ți slăbească trupul sau să-ți scadă energia și având în continuare un corp normal și sănătos. Ar fi uimitor!” Oamenii vor mereu să schimbe aceste legi naturale. Nu înseamnă că neagă lucrurile pozitive și li se opun? (Ba da.) Existența acestor lucruri pozitive asigură existența normală a omenirii și îi menține viața normală, așa că oamenii nu ar trebui doar să le urmeze, ci și să le trateze rațional. Nu ar trebui să li se împotrivească, să le suprime sau să intre în conflict cu ele, cu atât mai puțin să li se opună. Pe de altă parte, acele lucruri care transcend legile naturale ale omenirii – închipuirile oamenilor, unele dintre ideile lor anormale și comportamentele lor extraordinare – sunt toate lucruri negative. Întrucât sunt toate lucruri negative, oamenii ar trebui să le discearnă și să le respingă, nu să le accepte. Dacă ai discernământ în privința lucrurilor pozitive și a celor negative și poți să le tratezi corect și să le gestionezi rațional în timp ce trăiești, atunci umanitatea ta este normală. Dacă deseori nu simți efectele pozitive ale acestor lucruri pozitive asupra ta, dacă vrei adesea să te opui lor și să faci lucruri contrare lor și încerci deseori să schimbi aceste lucruri pozitive pe baza unor afirmații și puncte de vedere negative, încălcând legile obiective ale lucrurilor, aceasta dovedește că, în ceea ce privește umanitatea ta, nu ai capacitatea de a distinge binele de rău. Înțelegi acum, după ce am avut părtășie în acest mod? (Da.)

Dacă o persoană are umanitate, oare nu ar trebui să înțeleagă care sunt lucrurile pozitive și să le accepte? (Ba da.) Și nu ar trebui să poată discerne și lucrurile negative, fiind totodată în stare să le deteste și să le respingă din adâncul inimii sale? (Ba da.) Așadar, ce alte lucruri sunt incapabili oamenii să identifice drept pozitive sau negative? Credința în Dumnezeu și urmarea lui Dumnezeu constituie un lucru pozitiv sau negativ? (Un lucru pozitiv.) Suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinului omului este un lucru pozitiv sau negativ? (Un lucru pozitiv.) Suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinului omului este un lucru pozitiv. Așadar, care sunt principalele puncte de vedere pe care se sprijină opoziția omenirii corupte față de suveranitatea și orchestrările lui Dumnezeu? (Oamenii cred că destinul cuiva este în propriile mâini, iar cunoașterea poate schimba destinul cuiva.) Acestea sunt punctele de vedere pe care se sprijină tăgăduirea lui Dumnezeu și împotrivirea omenirii corupte față de Dumnezeu; sunt cu adevărat lucruri negative. Așadar, cum ar trebui să înțeleagă oamenii chestiunea suveranității lui Dumnezeu asupra destinului omului? Deși recunosc din punct de vedere doctrinar că afirmația „Dumnezeu este suveran asupra destinului omului” este corectă și este un lucru pozitiv, unii cred totuși în inimile lor că omul își poate schimba destinul prin eforturile sale, că își poate ține destinul în propriile mâini și că are ultimul cuvânt. Ei simt că, dacă nu studiază din greu și nu muncesc cu sârguință, nu vor putea să intre la o universitate bună și nu vor avea un loc de muncă bun, perspective bune sau condiții de viață bune. Sunt aceștia genul de oameni care pot discerne între bine și rău? (Nu.) După ce au trăit 20 sau 30 de ani, tot nu știu ce înseamnă afirmația „Dumnezeu este suveran asupra destinului omului”. Cred în Dumnezeu de mulți ani, dar încă sunt de părere că destinul lor este în propriile mâini, că își pot schimba destinul cu ajutorul cunoașterii și, dacă își doresc să aibă o destinație bună, să se bucure de lucruri frumoase și să ducă o viață bună, trebuie să se bazeze pe propria strădanie – așa cum spun non-credincioșii: „Trebuie să riști totul ca să câștigi”. Este acesta genul de persoană care poate discerne între bine și rău? (Nu.) O persoană care nu poate discerne între bine și rău este oare o ființă umană? (Nu.) Se bucură de o viață bună, mănâncă și se îmbracă bine, este respectată de alții în societate și simte că viața pe care o duce acum se datorează în întregime muncii sale asidue. Prin urmare, crede că afirmația „Trebuie să riști totul ca să câștigi, iar destinul omului depinde de el însuși, nu de alții” este adevărată, fiind un punct de vedere corect. Este aceasta o manifestare a umanității normale? (Nu.) Înainte de a dobândi cunoștințe, oamenii nu înțeleg aceste lucruri, dar odată ce acumulează unele cunoștințe, neagă complet afirmația „Dumnezeu este suveran asupra destinului omenirii” și cred în schimb că „Destinul unui om se află în mâna lui; omul își poate crea fericirea cu propriile mâini.” Este acesta genul de persoană care poate discerne între bine și rău? (Nu.) Așadar, ce fel de creatură este o asemenea persoană? Nu este lipsită de umanitate? (Ba da.) O astfel de persoană este lipsită de conștiință și rațiune, iar o persoană lipsită de conștiință și rațiune nu poate discerne între bine și rău. Chiar și după ce a experimentat cu adevărat realitățile vieții, tot nu poate înțelege cu adevărat care sunt lucrurile pozitive, nici nu poate aprecia cu adevărat care este esența lucrurilor pozitive. Aceasta arată că este incapabilă să discearnă între bine și rău. O astfel de persoană nu are umanitate; în mod categoric nu este o ființă umană. Există și unii care pot regurgita doctrine, spunând: „Legile tuturor lucrurilor vin de la Dumnezeu, sunt lucruri pozitive, sunt benefice pentru umanitate, sunt ceea ce ar trebui să urmeze omenirea și, de asemenea, lucrurile la care ar trebui să tânjească și pe care ar trebui să le urmărească omenirea”, dar după ce intră în contact cu informații și lucruri de înaltă tehnologie, opiniile lor despre aceste chestiuni se schimbă. În ce fel de opinii se schimbă? Ei spun: „Noi, credincioșii în Dumnezeu, vorbim mereu despre legile vieții, legile tuturor lucrurilor și legile supraviețuirii tuturor lucrurilor și credem că sunt lucruri pozitive. Este atât de înapoiat! Asta arată lipsă de cunoaștere, ca și cum ai avea ochelari de cal! Tehnologia este atât de avansată acum; sunt multe lucruri pe care nu este nevoie să le faci singur, deoarece produsele tehnologice le pot face pentru tine – asta se numește progres! Uite, unele mașini se pot conduce singure. După ce urci în mașină, îți stabilești destinația, apoi doar spui un cuvânt și mașina pornește. Este cu adevărat înaltă tehnologie, este atât de admirabil! Omenirea a dezvoltat tehnologii avansate și am devenit stăpânii tuturor lucrurilor, fără să facem nimic. Așadar, doar știința este adevărul absolut! Oamenii fără educație și cunoștințe și cei care nu înțeleg știința sunt înapoiați și inculți!” Opinia lor s-a schimbat, nu-i așa? În inimile lor, nu au făcut distincția între lucrurile pozitive și cele negative. Există și unii oameni care, după ce vizitează un muzeu al aviației, exclamă: „Uau, e senzațional, știința e atât de avansată! Noi, oamenii obișnuiți, suntem complet depășiți de situație – nu înțelegem nimic din toate astea. Nici măcar nu-ți poți imagina cât de mult s-a dezvoltat știința acum. Nici măcar nu am intrat în contact cu acea tehnologie modernă și avansată! Și tot mai credem în Dumnezeu și vorbim despre reguli și legi naturale – suntem atât de înapoiați!” După ce văd aceste lucruri uimitoare din societatea modernă, astfel de oameni neagă complet, din adâncul inimii, teoriile despre lucrurile pozitive și cele negative pe care le înțelegeau anterior. Nu stabilesc mai clar care sunt lucrurile pozitive, ci cred în schimb că lucrurile pozitive sunt înapoiate și nu țin pasul cu tehnologia modernă și cu ritmul modern al dezvoltării umane. Nu numai atât, dar și aprobă aceste lucruri negative și tânjesc în mod deosebit după ele, sperând să facă parte dintre cei care dezvoltă tehnologia modernă, avansată. Poate acest tip de persoană să distingă binele de rău? (Nu.) Întrucât capacitatea de a discerne între bine și rău este o caracteristică a umanității, rezultă că este ceva inerent și înnăscut umanității, nu ceva ce se formează ulterior. Cu alte cuvinte, capacitatea de a discerne între bine și rău, această caracteristică a umanității, nu se va schimba odată cu trecerea timpului sau cu schimbările mediului geografic sau ale persoanelor, evenimentelor și lucrurilor. Nimeni nu o poate schimba și nimic nu o poate schimba sau înlătura. În adâncul inimilor lor, oamenii care pot discerne între bine și rău tânjesc întotdeauna după lucrurile pozitive și sunt scârbiți de lucrurile negative, le detestă întotdeauna și nu au nevoie de ele în umanitatea lor. De ce au nevoie? Au nevoie de lucruri benefice legilor vieții fizice și supraviețuirii lor fizice, de lucruri naturale, care îi fac pe oameni să se simtă liniștiți și calmi și care sunt conforme cu nevoile conștiinței și rațiunii umanității normale, nu de lucruri mărețe, grandioase și impresionante. Vezi, când vine vorba de conduita personală, unora le place să aibă o viață puțin mai simplă și mai discretă; nu le place să ducă o viață remarcabilă, ci preferă pur și simplu să aibă liniște, pace și bucurie, să-și vadă de viață într-un mod foarte liniștit. Altora nu le place însă acest lucru; le place să aibă o viață remarcabilă, le plac lucrurile mărețe, grandioase și impresionante, le place să aibă performanțe, să iasă în evidență și să fie faimoși, neplăcându-le simplitatea sau naturalețea. Aici se vede diferența în ceea ce privește umanitatea oamenilor.

Oamenii care nu pot discerne între bine și rău pot fi de acord cu unele afirmații corecte și pozitive sau, la prima vedere, se pot lua după alții în aprecierea și aspirația către unele lucruri pozitive. Cu toate acestea, odată ce trece timpul și mediul se schimbă, iar persoanele, evenimentele și lucrurile se schimbă și ele, aceste lucruri pozitive vor deveni imediat negative în adâncul inimii lor, în timp ce lucrurile negative, care le sunt cu adevărat pe plac, vor deveni apoi lucruri pozitive, devenind ceea ce urmăresc. Adică, înainte de a vedea vreun lucru negativ care le este pe plac, lucrurile pozitive sunt doar o doctrină pentru ei și se pot lăsa purtați de val, luându-se după alții, dar pe măsură ce îmbătrânesc și trece timpul, lucrurile pe care le iubesc cu adevărat în inimile lor și adevăratele lor puncte de vedere vor ieși la iveală în mod natural. De exemplu, unii oameni spun adesea: „Credința în Dumnezeu este bună; cei care cred în Dumnezeu merg pe calea cea dreaptă și nu fac rău; sunt cu toții oameni buni.” Dar după ce cred în Dumnezeu câțiva ani și văd că toate predicile și părtășiile din casa lui Dumnezeu le spun oamenilor să fie onești, să urmărească adevărul, să se supună lui Dumnezeu și să facă datoria unei ființe create, devin scârbiți, simt că este inutil să creadă în Dumnezeu și vor să părăsească biserica și să se întoarcă în lume; inimile lor nu sunt în biserică. Așa sunt cei care nu iubesc adevărul. De fapt, oamenii de acest fel nu iubesc lucrurile pozitive și au multe raționamente distorsionate și erezii în inimile lor. Pentru ei, aceste raționamente distorsionate și erezii sunt lucruri pozitive, în timp ce, în adâncul inimilor lor, sunt scârbiți de lucrurile cu adevărat pozitive, le detestă, le disprețuiesc și nu le acceptă niciodată. Tocmai pentru că nu acceptă niciodată lucrurile pozitive și pentru că le plac lucrurile negative, umanitatea indivizilor de acest fel nu are capacitatea de a discerne între bine și rău. Este exact ca în cazul unor oameni care încep să creadă în Dumnezeu doar pentru binecuvântări. După ce ascultă predici timp de mulți ani, înțeleg în cele din urmă: „Credința în Dumnezeu înseamnă că oamenilor li se cere să fie onești, devotați și dispuși să plătească un preț când își fac datoria, să fie sinceri față de Dumnezeu, să nu acționeze cu nechibzuință și încăpățânare și să susțină interesele casei lui Dumnezeu. Mai ales când interesele casei lui Dumnezeu intră în conflict cu interesele lor, trebuie să susțină interesele casei lui Dumnezeu și să se lepede de cele personale.” După ce află despre toate aspectele diferite ale adevărului, își regretă credința în Dumnezeu, spunând: „Credeam că a crede în Dumnezeu înseamnă să ai un grup mare, o forță puternică pe care să te bazezi și că, atât timp cât oamenii se leapădă de multe lucruri, suferă și plătesc un preț, pot să intre în Împărăție, să aibă o destinație bună, să pătrundă plini de glorie în următoarea epocă și să fie stăpânii ei, domnind ca regi. Dar se pare că nu este așa. Credința în Dumnezeu înseamnă a-i învăța pe oameni cum să se poarte, cum să se supună lui Dumnezeu și să se ferească de rău. În special, dacă oamenii cred în Dumnezeu, li se cere mereu să fie onești, să vorbească sincer și să practice adevărul; nu li se permite să aibă ultimul cuvânt. Atunci care este rostul credinței în Dumnezeu?” După aceea, încep să fie nemulțumiți în inimile lor și vor să renunțe la credință. Dar apoi se gândesc: „Am crezut în Dumnezeu mai mulți ani; dacă mă opresc acum, nu voi fi crezut în zadar?” În acel moment, ezită să renunțe. Dar în cazul în care continuă să creadă, nu sunt interesați de adevăr. Casa lui Dumnezeu vorbește mereu despre urmărirea adevărului și intrarea în realitate, despre supunerea față de Dumnezeu, căutarea adevărului și acționarea conform principiilor. Acești oameni s-au săturat să audă despre aceste lucruri și nu mai vor să audă despre ele. Mai ales când casa lui Dumnezeu vorbește despre practicarea adevărului, simt suferință și durere în sinea lor; când se menționează lucruri pozitive, în inimile lor simt aversiune și dispreț față de acestea și nu sunt dispuși să asculte. Unii oameni, dându-și seama că nu vor obține adevărul sau o destinație bună, chiar dacă au credință până la sfârșit, pur și simplu încetează să mai creadă. Unii dintre ei merg să-și găsească un loc de muncă sau să facă afaceri, iar alții se întorc acasă pentru a se căsători. Nu mai cred în Dumnezeu fiindcă nu iubesc adevărul. Casa lui Dumnezeu vorbește mereu și are părtășie despre adevăr, de care sunt scârbiți în mod deosebit. Aceasta arată că oamenii de acest fel nu au conștiință și rațiune și nu pot discerne între bine și rău. Incapacitatea de a discerne între bine și rău înseamnă că, în umanitatea lor, nu au standardul și capacitatea de a identifica lucrurile pozitive și negative; este ceva ce nu au. Așadar, au indivizii de acest fel o umanitate normală? (Nu.) Sunt ființe non-umane. Un lucru poate dovedi dacă cineva are cu adevărat umanitate: acea persoană iubește lucrurile pozitive și tânjește după ele în inima sa. Chiar și atunci când nu înțelege adevărul, tânjește după o societate dreaptă, lipsită de întuneric, tânjește după lucruri pozitive și ca adevărul să dețină puterea. Dar această societate rea nu-i oferă acest spațiu, iar oamenii sunt excluși și oprimați dacă dezvăluie ceva pozitiv. În aceste circumstanțe, oamenii cu umanitate nu pot dobândi lucrurile pozitive pe care le apreciază și după care tânjesc, așa că sunt necăjiți în inimile lor. Dar după ce cred în Dumnezeu, citind cuvintele Sale și ascultând predici, ei înțeleg multe adevăruri, iar aceste adevăruri corespund și se potrivesc cu lucrurile pozitive pe care le iubește umanitatea lor, satisfăcându-le tocmai nevoia de lucruri pozitive. Prin urmare, inimile lor tânjesc și mai mult după lucruri pozitive. Deși nu pot pune pe deplin adevărul în practică acum – din cauza limitărilor de mediu, a staturii lor mici sau a faptului că sunt constrânși și încătușați de anumite firi corupte – au totuși hotărârea și dorința de a fi capabili într-o zi să practice pe deplin în conformitate cu adevărul și cuvintele lui Dumnezeu, ajungând astfel să se supună cuvintelor Sale și satisfăcându-și nevoile care decurg din dragostea lor de lucruri pozitive. Astfel de oameni sunt cei a căror umanitate poate discerne între bine și rău; sunt oameni cu umanitate. Dacă doar pretinzi că iubești lucrurile pozitive și recunoști verbal că tot ceea ce face Dumnezeu este bun, înseamnă doar că rostești doctrine și strigi sloganuri. Oricine poate să spună cuvinte plăcute și teorii corecte sau să debiteze cuvinte pompoase. Asta nu dovedește că iubești cu adevărat lucrurile pozitive. Dar dacă, atunci când auzi adevărul, poți să-l iubești și să tânjești după el și, cu cât auzi mai mult adevărul, cu atât tânjești mai mult după el, cu atât este mai mare dorința ta de a-l căuta și cu atât devine mai fermă credința ta în a-L urma pe Dumnezeu și a dobândi mântuirea; și dacă, pe parcursul credinței în Dumnezeu, obții câștiguri în diversele lucruri pe care le urmărești și te eliberezi treptat de firile tale corupte, iar faptele tale de împotrivire și de răzvrătire față de Dumnezeu devin tot mai rare – atunci ești o persoană care iubește lucrurile pozitive și deține adevărul-realitate. Astfel de oameni au roade și obțin câștiguri în credința lor în Dumnezeu. Poți simți că te-ai schimbat și că atitudinea ta față de Dumnezeu și de adevăr este diferită de cea anterioară. Înainte, te răzvrăteai împotriva lui Dumnezeu, nu te supuneai Lui și nu puteai practica adevărul nici măcar în chestiuni mărunte. Dar, pe parcursul acestor ani de urmărire, al acestor ani în care ți-ai îndeplinit datoria și prin eforturile tale în toate aspectele, ai înțeles o parte din adevăr și, atunci când întâmpini probleme, poți să cauți adevărul și să te răzvrătești împotriva dorințelor trupului tău. De asemenea, în unele chestiuni majore, care implică principiile, poți să respecți principiile, să nu acționezi conform propriei voințe și să susții interesele casei lui Dumnezeu și lucrarea bisericii. Asta înseamnă că ai o anumită statură, ai o oarecare practică și intrare în ceea ce privește răzvrătirea împotriva propriei persoane, acceptarea adevărului și supunerea față de adevăr și că diversele tale firi corupte s-au schimbat și ele în diferite grade. Aceasta este manifestarea de a discerne între bine și rău a oamenilor care au cu adevărat umanitate.

Oamenii care nu pot discerne între bine și rău pot dori, la rândul lor, să accepte adevărul și pot fi dispuși să urmărească mântuirea, dar când se confruntă cu situații, nu pot pune adevărul în practică. Încă trăiesc după firile lor corupte, răzvrătindu-se deseori împotriva lui Dumnezeu și împotrivindu-se Lui fără să-și dea seama. S-au răzvrătit în acest fel împotriva lui Dumnezeu în urmă cu zece ani și încă pot face asta zece ani mai târziu. Nici nu acceptă, nici nu practică adevărul. Există două motive pentru asta: unul este că nu înțeleg deloc care este adevărul și se agață pur și simplu de raționamentul, de afirmațiile și de opiniile proprii. Celălalt este că nu sunt deloc oameni care acceptă adevărul. Indiferent cum s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu în urmă cu zece ani, tot așa se răzvrătesc și zece ani mai târziu, fără nicio schimbare. Indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, nu au nicio mărturie privind acceptarea adevărului și supunerea față de Dumnezeu, cu atât mai puțin vreo mărturie privind răzvrătirea împotriva trupului și a firilor lor corupte. Aceasta arată că nu sunt oameni care acceptă adevărul. Asemenea oameni nu sunt cei care discern între bine și rău. Se poate spune și că nu sunt oameni cu umanitate – în termeni clari, nu sunt ființe umane. Unii oameni, după ce aud aceste cuvinte, nu sunt convinși în inimile lor. Ei spun: „Cred în Dumnezeu de peste zece ani și mi-am făcut mereu datoria. Doar că ocazional comit niște greșeli și sunt supus emondării. Nu este foarte normal? Toată lumea are firi corupte; cine nu greșește? În orice caz, sunt un credincios adevărat. Cum poți spune că nu am umanitate?” Este adevărat că ești un credincios adevărat, dar înseamnă asta că poți să accepți adevărul? Faptul că ești un credincios adevărat înseamnă că poți să te răzvrătești împotriva trupului și că nu vei fi încăpățânat? Faptul că ești un credincios adevărat înseamnă că poți să te supui lui Dumnezeu? Nu înseamnă. A fi un credincios adevărat nu este totul și nu înseamnă că poți dobândi mântuirea. Dobândirea mântuirii depinde în mod esențial de capacitatea umanității tale de a accepta adevărul și de capacitatea ta de a discerne între bine și rău. A fi un credincios adevărat nu este cea mai importantă condiție pentru ca oamenii să dobândească în cele din urmă mântuirea, nici nu este o condiție de bază. Spui că ești un credincios adevărat, dar cât adevăr ai înțeles și ai dobândit? Când vine vorba de interesele casei lui Dumnezeu, de câte ori le-ai susținut? Dacă te consideri un credincios adevărat, crezând că ai conștiință și umanitate și că ești o persoană adevărată, atunci, în aceeași situație, dacă te-ai putut răzvrăti împotriva lui Dumnezeu acum zece ani, te mai poți răzvrăti împotriva Lui acum? Te-ai schimbat? Te-ai răzvrătit împotriva trupului? Dacă nu te-ai răzvrătit împotriva trupului, poți face asta în următorii zece ani? Dacă tot nu te poți răzvrăti împotriva trupului și încă te poți răzvrăti împotriva lui Dumnezeu, atunci există o problemă cu umanitatea ta. Nu poți practica adevărul, așa că este inutil, chiar dacă spui că ești un credincios adevărat. Spui că ești dispus să suferi, să plătești un preț și să-ți faci datoria cu devotament, dar această dorință este lipsită de valoare. Este doar o condiție prealabilă pentru a putea să practici adevărul și să te supui lui Dumnezeu, dar capacitatea ta de a o pune în cele din urmă în practică depinde de faptul dacă ai umanitate. Dacă inima ta nu este niciodată capabilă să-ți țină în frâu și să-ți controleze firile corupte, dacă alegi să-ți susții propriile interese și alegi lucrurile negative în locul celor pozitive, asta arată că umanitatea ta nu iubește adevărul și nu are capacitatea de a-ți controla firile corupte. Este scuzabil dacă nu ai avut capacitatea de a controla dezvăluirile firilor tale corupte pe vremea când nu înțelegeai adevărul. Dar acum este diferit. Ai ascultat predici despre adevăr timp de mulți ani, dar tot nu-ți poți ține în frâu firile corupte, astfel încât să poți practica în conformitate cu adevărurile-principii și să faci alegeri corecte atunci când te confrunți cu situații. Vezi în mod clar oameni răi care tulbură lucrarea bisericii, dar nu poți lua atitudine pentru a apăra interesele casei lui Dumnezeu. Dar când cineva îți afectează propriile interese, poți face tot ce-ți stă în putere pentru a le apăra. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că în umanitatea ta nu există conștiință sau rațiune care să te dirijeze și să te țină în frâu, astfel încât să alegi calea corectă și principiile de practică. Dacă faci astfel de lucruri irezonabile și tot susții că ești o ființă umană, aceasta arată că nu mai funcționează conștiința și rațiunea ta. Nu ești o persoană normală atunci, pentru că în umanitatea ta nu există conștiință și rațiune și nu există nimic care să-ți permită să faci alegeri corecte. Înțelegi? Unii oameni spun: „Statura mea este mică acum. Din cauza mediului familial și a educației mele, sunt încăpățânat, indulgent cu mine însumi și plin de mândrie. Dar, în viața reală, știu care sunt lucrurile pozitive și care sunt lucrurile negative și știu ce ar trebui să fac și ce nu ar trebui să fac. Doar că, întrucât statura mea este mică și n-am avut pe cineva care înțelege adevărul, care să mă lumineze, să mă supravegheze și să mă îndemne, n-am pus adevărul în practică, am comis unele fărădelegi și am câteva regrete în sinea mea.” În viața reală, astfel de oameni își pot folosi conștiința pentru a-și regla conduita și pentru a se înfrâna așa încât să meargă pe calea cea dreaptă. Aceștia sunt oameni care pot fi mântuiți. Aceasta deoarece pot accepta adevărul, pot pune în practică o parte din adevăr și au cunoscut unele schimbări. Doar că ritmul progresului lor este puțin mai lent decât media, iar creșterea lor este oarecum mai puțin extinsă, dar ei se schimbă. Este exact așa cum unele semințe cresc rapid în pământ bun, în timp ce altele cresc mai încet și cu mai multă dificultate în nisip sau în crăpăturile din stânci; dar, atât timp cât există viață în ele, vor crește. Este la fel și în cazul oamenilor. Atât timp cât umanitatea lor are conștiința și rațiunea pe care ar trebui să le aibă oamenii, asta dovedește că au viață umană – după ce acceptă adevărul, se vor schimba. Chiar dacă schimbarea este lentă – alții fac progrese mari în zece ani, în timp ce ei fac doar progrese mici în douăzeci sau treizeci de ani – în ciuda lentorii, se dezvoltă într-o direcție pozitivă, se schimbă și viața lor crește continuu. Indiferent cât de repede sau de încet cresc, oamenii de acest fel au calitatea umanității. Există însă alt tip de indivizi care cred în Dumnezeu de mulți ani, dar nu au obținut nicio creștere în viață. Indiferent cine are părtășie despre adevăr, simt aversiune și nu sunt dispuși să asculte. Indiferent ce mediu pregătește Dumnezeu, ei nu caută adevărul și nu pot învăța lecții din el, nici nu pot obține îndrumare pozitivă și ajutor din el. Sunt scârbiți în inimile lor de lucrurile pozitive. Firea și stilul lor de viață de a face orice le place nu s-au schimbat niciodată. Astfel de oameni sunt cei fără conștiință și rațiune. Ei nu sunt umani – sunt ființe non-umane. Pe măsură ce explic în acest fel, devine mai clar și mai ușor de înțeles pentru tine? (Da.)

Există un alt tip de oameni: aceștia știu că este bine să creadă în Dumnezeu, dar nu înțeleg care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative; în plus, sunt departe de a-și folosi conștiința pentru a-și regla sau a-și ține în frâu vorbirea și acțiunile. Astfel de oameni sunt mai ușor de discernut. Sunt departe de a iubi lucrurile pozitive și nu înțeleg nici pe departe sensul lucrurilor. Toate acestea sunt o harababură pentru ei. Dacă îi întrebi care sunt lucrurile pozitive, vor vorbi din perspectiva doctrinelor și vor spune că toate spusele și faptele lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive. Ceea ce spun sună destul de plăcut, dar când se confruntă cu unele lucruri, nu le pot lega de cuvintele lui Dumnezeu sau nu le pot discerne; mintea lor devine terci, devin confuzi și nu au deloc claritate în nicio privință. Dacă îi întrebi ce adevăruri au dobândit din credința lor în Dumnezeu de atâția ani, spun: „Dumnezeu deține suveranitatea asupra tuturor lucrurilor, tot ceea ce face El pentru om este bun și Dumnezeu îl iubește pe om. Satana I se împotrivește lui Dumnezeu și îl rănește, îl persecută și îl abuzează pe om.” Dacă îi întrebi ce altceva au câștigat, spun: „Trebuie să ne facem datoria bine, să suferim mai mult și să plătim un preț mai mare.” Dacă îi întrebi apoi ce principii ar trebui urmate în îndeplinirea datoriei, spun: „Ar trebui să ascultăm tot ce spun superiorii și să facem tot ce ni se cere. Chiar dacă munca este murdară și obositoare, trebuie să o facem bine; nu trebuie să perturbăm, să tulburăm sau să creăm necazuri. Trebuie să facem lucruri benefice pentru toată lumea și pentru casa lui Dumnezeu.” Toate aceste doctrine pe care le rostesc sunt corecte, nu există nici măcar un singur cuvânt greșit în ele. Cu toate acestea, când se confruntă cu situații, nu dezvăluie decât niște puncte de vedere denaturate și nesăbuite și, indiferent de câte ori îi corectezi, nu se pot schimba. Ce fel de mizerabili sunt asemenea oameni? (Sunt oameni dezorientați.) Oamenii dezorientați sunt oare ființe umane? (Nu.) Ce sunt oamenii dezorientați? (Fiare.) Cuvântul civilizat este „animal”, iar termenul colocvial este „fiară”. Indiferent câte predici ascultă, nu înțeleg care este adevărul, care sunt lucrurile pozitive sau care sunt lucrurile negative. Indiferent câte lucruri săvârșite de ei se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, nu le conștientizează în inimile lor și simt cu toate acestea că sunt din fire buni la suflet și au o inimă plină de compasiune. Când văd pe cineva suferind, simt durere în inimile lor și își doresc să poată suferi în locul acelei persoane. Când văd pe cineva fără mâncare sau haine, vor să-i dea hainele și mâncarea lor. Indiferent câte cuvinte ale lui Dumnezeu care expun corupția omenirii ascultă, tot simt că sunt foarte buni, mai buni decât oricine altcineva. Indiferent câte lucruri greșite fac, nu știu unde au greșit și nu recunosc niciodată că au o fire coruptă. Dacă îi întrebi: „Ești o ființă umană coruptă? Ai o fire coruptă?”, ei spun: „Da, am. Toți sunt corupți, eu cum aș putea să nu fiu? Rostești cuvinte nesăbuite!” Chiar îți spun că ești nesăbuit. Dar când fac ceva greșit, nu recunosc și chiar aruncă vina pe alții. Indiferent cum greșesc, nu recunosc și, indiferent cât de grave sunt faptele rele pe care le comit, au mereu scuze și motive pentru a se justifica. Au astfel de oameni vreo fărâmă de rațiune? Sunt oameni care pot discerne între bine și rău? (Nu au deloc rațiune și nu pot discerne între bine și rău.) Par să depună mult efort în fiecare zi, ascultând predici și citind cuvintele lui Dumnezeu din zori și până seara, dar nu pot înțelege nici măcar o propoziție de adevăr, nu pot face nici măcar un lucru care să fie în acord cu adevărurile-principii și nu pot rosti nici măcar un cuvânt care să fie în acord cu adevărul. Lăsând deoparte cuvintele care sunt în acord cu adevărul – nu pot rosti nici măcar un cuvânt care să fie în acord cu conștiința și rațiunea umanității; rostesc doar cuvinte confuze și absurde și debitează doar argumente distorsionate. Astfel de oameni sunt departe de a avea conștiință și rațiune; sunt doar oameni dezorientați, plini de raționamente distorsionate. După ce ascultă multe predici, pot rosti câteva cuvinte spirituale. Când îi auzi rostind cuvinte spirituale, simți că sunt destul de pricepuți și elocvenți, dar când vine vorba de gestionarea problemelor, descoperi că sunt atât dezorientați, cât și absurzi. Când debitează argumente distorsionate, te pot lăsa fără cuvinte. Ce înseamnă „a te lăsa fără cuvinte”? Înseamnă că nu-ți poți imagina că o persoană ar putea rosti cuvinte atât de absurde sau ar avea un asemenea mod de gândire, încât este pur și simplu de neconceput pentru tine și, în cele din urmă, nu poți răspunde decât prin tăcere, aceasta fiind cea mai bună metodă de a interacționa cu acea persoană.

Capacitatea de a discerne între bine și rău este esențială pentru cei care sunt ființe umane și au o umanitate normală. Înainte de a primi aprovizionarea cuvintelor lui Dumnezeu și de a înțelege adevărul, își pot folosi conștiința și rațiunea pentru a înțelege unele lucruri pozitive și unele lucruri negative simple. Au un oarecare discernământ și anumite abilități cognitive atunci când vine vorba de unele lucruri pozitive și de unele lucruri negative cu care intră în contact în viața reală. Sunt capabili să aibă un oarecare discernământ în privința lucrurilor care fac parte din bunul simț elementar al oamenilor, în privința legilor supraviețuirii umane și a unor persoane, evenimente și lucruri pe care le întâlnesc adesea. Nu sunt oameni care trăiesc într-un mod confuz, ci au discernământ și abilități cognitive atunci când vine vorba de lucrurile pozitive și de cele negative din lumea umană și, desigur, au și anumite gânduri, puncte de vedere și atitudini corecte față de aceste lucruri. După vârsta de 30 de ani, astfel de oameni încep să se confrunte treptat cu diverse situații ale vieții. Chiar dacă nu au citit cuvintele lui Dumnezeu sau nu au primit aprovizionarea cuvintelor Sale, până când ajung la 50 sau la 60 de ani, pot rezuma treptat care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative, apoi pot trăi conform acelor lucruri pozitive pe care le înțeleg și pot urma unele dintre legile lucrurilor pozitive. Cât despre unele lucruri negative, pe lângă faptul că sunt capabili să le discearnă, se pot și distanța de ele în adâncul inimii lor. Când nu au de ales decât să urmeze tendințele lumești sau unele filosofii pentru interacțiuni lumești și unele zicale care circulă printre oameni, simt că se împotrivesc propriei conștiințe și că vor avea mustrări de conștiință. În adâncul inimii lor, nu acceptă astfel de opinii; acționează așa doar de dragul supraviețuirii sau al unor beneficii temporare. Nu este intenția lor inițială să facă aceste lucruri; în schimb, este o alegere făcută împotriva voinței lor. După ce încep să creadă în Dumnezeu, astfel de oameni sunt mai preocupați de ceea ce spun exact cuvintele lui Dumnezeu despre tot felul de chestiuni, cum ar fi cele despre viața și supraviețuirea umană, care anume sunt afirmațiile exacte ale lui Dumnezeu în legătură cu problemele dificile din viața umană și ce anume le cere Dumnezeu să facă atunci când se confruntă cu ele. Tânjesc după răspunsuri la aceste întrebări. Când primesc răspunsurile, nu simt că practicarea cuvintelor lui Dumnezeu este prea dificilă sau prea potrivnică nevoilor umanității. În schimb, simt că doar aceste adevăruri sunt calea cea dreaptă, ceea ce oamenii ar trebui să aibă și să înfăptuiască și asemănarea pe care ar trebui să o aibă în viață. Simt că un astfel de mod de a trăi poate satisface cu adevărat nevoile conștiinței și ale umanității oamenilor, că doar trăind în acest fel nu se împotrivesc propriei voințe și doar atunci se pot simți ancorați și pot avea bucurie și pace. În plus, simt că doar atunci vor avea oamenii speranță și vor fi dispuși să trăiască în continuare și doar atunci se pot elibera de diverse forțe rele, de diverse tendințe rele și de starea deșartă în care trăiește omenirea. Sub influența conștiinței lor lăuntrice, au o înclinație spre diversele afirmații, învățături și aprovizionări din cuvintele lui Dumnezeu și le îmbrățișează din adâncul inimii lor. Au dorința de a urmări dobândirea adevărului. Mai mult, pe măsură ce cuvintele lui Dumnezeu sunt exprimate și pe măsură ce aprovizionarea cuvintelor Sale devine tot mai practică și mai detaliată, aspirația lor către adevăr și către lucrurile pozitive este tot mai satisfăcută. Asta nu înseamnă că, pe măsură ce ascultă, devin tot mai neliniștiți, li se pare că este prea detaliat sau se simt tot mai dezorientați. Dimpotrivă, cu cât ascultă mai mult, cu atât lucrurile le par mai clare și cu atât simt mai mult că își pot da seama de lucruri și că au o cale. Simt că există speranță pentru viitor, că văd lumina și au o cale de a practica adevărul și de a dobândi mântuirea. Inimile lor se simt tot mai ancorate, iar ei simt tot mai mult că este corectă calea credinței în Dumnezeu și că prețul pe care l-au plătit, energia pe care au consumat-o și sudoarea frunții lor din fiecare zi de credință în Dumnezeu și până în prezent au fost toate valoroase și semnificative. Acest lucru este afirmat în adâncul inimii lor. Deși dorința le-a fost împlinită și aspirația către adevăr le-a fost întrucâtva satisfăcută, oamenii care tânjesc realmente după adevăr vor lua o hotărâre și vor face planuri, impunându-și să practice și să intre în toate aspectele adevărului, să pună în aplicare în propria persoană cuvintele lui Dumnezeu, diversele adevăruri-principii și diversele cerințe ale lui Dumnezeu, lăsând cuvintele Sale să devină criterii pentru acțiunile și conduita lor în viața reală și să devină viața-realitate pe care o au. În trecut, când nu înțelegeau adevărul, puteau doar să rostească unele cuvinte și doctrine. Când se confruntau cu situații, aveau doar o perspectivă unilaterală, ca în parabola cu orbii și elefantul; nu puteau să vadă esența problemei și nu știau ce să facă. Simțeau că viața este foarte plictisitoare, fără obiective spre care să tindă și fără speranță, și trăiau într-un mod dezorientat. Dar acum este diferit. Cuvintele lui Dumnezeu sunt rostite tot mai clar, iar adevărul este spus în părtășie tot mai clar. Ei simt că există o cale de urmat, iar aceasta devine mai luminoasă și mai clară. Mai mult, au cuvintele lui Dumnezeu de urmat ca bază pentru fiecare cuvânt pe care îl rostesc, pentru fiecare lucru pe care îl fac și pentru fiecare tip de persoană pe care o întâlnesc. Simt că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt foarte practice și foarte benefice și au afirmat că a avea credință în Dumnezeu este calea cea dreaptă, care poate duce la mântuire și că o astfel de credință în Dumnezeu le poate da posibilitatea să trăiască o asemănare umană, fiind atât de semnificativă și de valoroasă! În timp ce tânjesc după adevăruri și le practică, ei pătrund continuu în aceste adevăruri și culeg continuu roade bune. Pe măsură ce sunt satisfăcute dorința și nevoia de lucruri pozitive ale conștiinței și umanității lor, viața lor se schimbă și ea treptat. Deși dezvăluie deseori firi corupte și se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și – fără să vrea – acționează deseori conform firilor lor corupte și trupului lor, precum și conform gândurilor și punctelor lor de vedere nesăbuite și false, atunci când se confruntă cu lucruri, există totodată și un fenomen bun: când procedează așa, sunt adesea neliniștiți în conștiința lor și simt că firile lor corupte sunt adânc înrădăcinate și greu de schimbat. Apoi, sub influența conștiinței lor, au deseori remușcări în inimile lor, simțindu-se vinovați și plini de regrete. Reflectă frecvent asupra modului exact în care au greșit și se căiesc adesea. Toate acestea sunt efectele conștiinței. Dacă oamenii au conștiință, vor avea aceste sentimente și aceste manifestări; dacă oamenii au conștiință, vor trăi așa, reflectând adesea asupra lor înșiși și căindu-se și schimbând adesea direcția. Deși se confruntă frecvent cu eșecuri și obstacole, precum și cu emondare, judecată și mustrare din cauza greșelilor lor, întrucât se căiesc adesea și se schimbă, scopul lor de a urmări adevărul rămâne același și, în final, vor avea un rezultat bun și roade bune. Deseori au remușcări și se simt vinovați și deseori se întorc din drum și se căiesc. Acesta este un fenomen bun – arată că sunt deja pe calea cea dreaptă și, în cele din urmă, vor avea câștiguri reale. În primul rând, firile lor corupte au fost întrucâtva atenuate, iar răzvrătirea lor față de Dumnezeu s-a diminuat. Anterior, când întâlneau lucruri care nu se aliniau la noțiunile lor, se plângeau, dar acum nu se mai plâng și pot căuta adevărul; știu că este absurd, ridicol și incorect să-L trateze pe Dumnezeu și să-I trateze lucrarea pe baza noțiunilor și închipuirilor. În plus, în timp ce anterior erau negativi atunci când întâmpinau dificultăți, acum nu mai sunt negativi; le pot trata corect și se pot supune orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. Deși pot fi uneori negativi, acest lucru nu le afectează îndeplinirea datoriei, iar ei au devenit devotați când își fac datoria. Conștiința lor le spune că este corect să procedeze așa. Când acționează în acest fel, au pace în inimile lor, fără vreo senzație de învinuire și simt tot mai mult că așa se cuvine să acționeze. Cu cât practică mai mult în acest fel, cu atât realizează mai mult importanța căutării și practicării adevărului în toate lucrurile și cu atât simt mai mult că ar trebui să caute adevărul și să practice în conformitate cu adevărurile-principii, că această cale este corectă și o astfel de practică dă rezultate. Când obțin astfel de rezultate, oamenii descoperă că relația lor cu Dumnezeu se schimbă, că viața din ei se schimbă și că firile lor corupte pierd tot mai mult teren, iar robia și constrângerea acestor firi asupra lor se diminuează; de asemenea, descoperă că dorința lor de a urmări adevărul și aspirația lor către adevăr devin mai puternice și că puterea lor de a practica adevărul și de a-și birui firile corupte crește și ea. În acest fel, oamenii vor avea un sentiment aparte, și anume că au speranța de a se elibera de firile corupte și de a dobândi mântuirea, că această cale pe care o urmează este corectă și că acceptarea, practicarea și supunerea față de adevăr sunt corecte. Aceasta este atitudinea față de adevăr a oamenilor care au conștiința și rațiunea umanității. Aceasta este manifestarea pe care o au oamenii pe măsură ce acceptă treptat adevărul. Aceasta este cea mai normală manifestare. În cazul celor care nu au această manifestare, cel puțin, conștiința lor nu poate juca un rol călăuzitor. Dacă ai conștiință, aceasta va juca în mod sigur un rol călăuzitor. În cazul în care conștiința ta nu poate juca un rol călăuzitor, atunci aceea nu este conștiință – nu ai conștiință. Dacă au conștiință, oamenii vor putea să discearnă între bine și rău, să discearnă între lucrurile pozitive și cele negative și vor alege lucrurile pozitive, abandonându-le pe cele negative. Dacă au conștiință și pot discerne între bine și rău, oamenii vor alege să accepte și să practice adevărul, să se supună adevărului și să acționeze conform adevărurilor-principii. Dacă nu practică adevărul de data aceasta, vor avea mustrări de conștiință, iar dacă nu practică adevărul data viitoare, vor avea din nou aceste mustrări. Dacă ai simțul conștiinței și deosebești binele de rău, atunci, după ce ai auzit atâtea adevăruri, când greșești în mod repetat, conștiința te va mustra și acuza și mai mult și vei putea să-ți asculți conștiința și să iei decizia corectă. Unii oameni spun: „Și eu am mustrări de conștiință când greșesc, dar chiar și după zece sau douăzeci de ani de mustrări, tot nu vreau să aleg să practic adevărul.” Atunci, spun că acea conștiință a ta nu este conștiință. Spui că ai mustrări de conștiință, dar de atâția ani nu ai fost în stare să te întorci din drum sau să te căiești, iar așa-zisa conștiință a ta nu a reușit să te călăuzească astfel încât să alegi calea cea dreaptă. Atunci, conștiința ta nu este conștiință și nu ai umanitate. Spui: „Știu ce este corect și ce este incorect – cum poți spune că nu am conștiință?” Asta nu poate însemna decât că inima ta este prea intransigentă, iar conștiința ta nu mai funcționează. Dacă ai cu adevărat conștiința umanității, atunci când greșești și ai mustrări de conștiință, umanitatea ta va avea o orientare pozitivă, iar conștiința te va acuza lăuntric, spunând: „Este ceva greșit, este atât de lipsit de umanitate!” Dacă ai mereu astfel de mustrări de conștiință, ce fel de persoană ar trebui să fii ca să nu percepi acest lucru? Doar cei fără conștiință nu au această percepție. Dacă ai cu adevărat conștiință, atunci când te mustră conștiința, poți rămâne neînduplecat? Dacă spui: „Am fost mustrat timp de zece sau douăzeci de ani și n-am simțit nimic special”, atunci nu ești o persoană care are conștiință. Nu este așa? (Așa e.) Nu ai conștiință, însă pretinzi că ai umanitate – nu înseamnă că înșeli oamenii? Dacă ai umanitate, cum poți să nu ai conștiință? Dacă nu ai conștiință, atunci nu ai umanitate. Un semn al lipsei de umanitate este faptul că nu înțelegi care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative. Spui că ai conștiință, așadar de ce nu poți să discerni între bine și rău? Ai auzit atât de multe predici, așadar de ce nu tânjești să urmărești adevărul? Spui: „Inima mea este dispusă să urmărească adevărul și să practice adevărul” – atunci, ce adevăruri ai practicat? Unde sunt dovezile? Dacă inima ta iubește adevărul și este dispusă să-l urmărească, atunci de ce nu practici adevărul? Nu înseamnă asta că înșeli oamenii? Nu este exact ca minciunile unui escroc? Este exact ca marele balaur roșu, care proclamă mereu că tot ceea ce face este în slujba poporului și pentru a-i da posibilitatea să ducă o viață fericită, dar când oamenii cred în Dumnezeu și merg pe calea cea dreaptă, îi arestează și îi persecută frenetic. Nu le permite să-L urmeze pe Dumnezeu, nu le permite să accepte adevărul și să dobândească mântuirea – le permite doar să urmeze Partidul și să asculte de poruncile sale, făcându-i să sfârșească în iad și să fie pedepsiți, ceea ce îl încântă pe marele balaur roșu. Așadar, este adevărată sau falsă afirmația marelui balaur roșu că „slujește poporul”? Satana spune mereu că tot ceea ce face este în beneficiul oamenilor, dar nu le poate furniza adevărul, nici nu-i poate îndruma pe calea cea dreaptă în viață. Doar le insuflă erezii și sofisme, făcându-i să se complacă într-o viață de desfrâu, să meargă pe calea răului, să urmărească lumea, să urmărească faima și câștigul, să se lupte între ei și să se rănească unii pe alții, nelăsându-i să meargă pe calea cea dreaptă și smulgându-i de lângă Dumnezeu. În cele din urmă, oamenii obțin faimă și câștig, dar trupurile și mințile lor sunt complet distruse; sunt plini de ereziile și sofismele Satanei, Dumnezeu este absent în inimile lor, iar ei nu mai cred că omenirea a fost creată de Dumnezeu. Încep să-L nege pe Dumnezeu și să devină ostili Lui. Face Satana aceste lucruri în beneficiul oamenilor? Oare nu le face rău și îi distruge? Totuși, oamenii care nu sunt capabili să discearnă între bine și rău nu-și pot da seama de aceste lucruri.

Unii oameni spun: „Am umanitate, pot să discern între bine și rău și am conștiință într-o măsură mai mare decât majoritatea oamenilor.” Atunci, compară-te cu conținutul părtășiei de astăzi și vezi dacă ai conștiință, dacă poți accepta și practica adevărul, dacă ai remușcări și te simți vinovat atunci când greșești și dacă te-ai căit și te-ai schimbat cu adevărat. Dacă nu ai aceste manifestări ale intrării în viață, aceasta dovedește că nu ai o conștiință funcțională, în ciuda faptului că ai ascultat predici atâția ani de când ai început să crezi în Dumnezeu. Ce se află în spatele faptului că nu ai o conștiință funcțională? Există un singur motiv care poate explica această problemă: ești o persoană fără conștiință. Unii oameni spun: „Deși nu am intrare în viață, înțeleg toate adevărurile.” Dacă înțelegi adevărul, de ce nu-l practici? De ce nu ai avut deloc intrare? Cum se face că nici măcar acum nu ți s-a schimbat viața? Înțelegi adevărul, dar nu-l practici – unde este conștiința ta? Unii oameni aduc chiar următorul argument: „Cred în Dumnezeu de atâția ani. Dacă n-aș avea conștiință, aș fi putut să mă lepăd de atât de multe, să sufăr atât de mult și să plătesc un preț atât de mare? Aș putea să-mi îndeplinesc datoria de bunăvoie?” Dacă ai conștiință, ce efect a avut aceasta după ce ai ascultat atâtea adevăruri? Te poate ține în frâu așa încât să acționezi conform adevărurilor-principii? Îți poate guverna comportamentul și gândurile? Ai ascultat predici atâția ani, poți rosti multe doctrine, ai suferit atât de mult și ai plătit un preț atât de mare – atunci, conștiința ta de ce nu joacă un rol în guvernarea comportamentului tău, făcându-te să acționezi conform principiilor și împiedicându-te să le încalci? Dacă ai atât de multă conștiință și umanitate și ai înțeles atât de multe adevăruri, de ce nu le poți pune în practică? Cum poți să încalci în mod fățiș principiile și să tulburi în mod fățiș lucrarea bisericii? Dacă ai conștiință, s-a schimbat viața ta după ce ți-ai făcut datoria atâția ani? Nu te-ai schimbat și nu ai absolut nicio intrare în adevăr; asta arată că nu ai conștiință. Unii oameni spun: „Aș putea să-mi fac datoria dacă n-aș avea conștiință?” Nu-ți faci datoria; muncești. Munca nu necesită conștiință; este suficient să depui puțin efort. Aceasta confirmă întocmai zicala: oamenii care muncesc sunt oameni fără conștiință; ei nu urmăresc intrarea în viață sau adevărul, caută doar să muncească și sunt dispuși să depună efort. Care sunt caracteristicile muncii? Sunt dispuși să îndure greutăți și să plătească un preț, își caută bucuria, simțul importanței și valoarea în îndurarea greutăților și plata unui preț, încercând să-și satisfacă dorința de binecuvântări și ambiția de a face înțelegeri cu Dumnezeu și să obțină binecuvântări în schimbul suferinței și sacrificiului lor. Dacă le ceri să depună efort în lucrare, să îndure greutăți și să plătească un preț, au multă energie pentru asta; dar dacă le ceri să acționeze conform principiilor și să practice adevărul, devin apatici, nedumeriți și nu știu cum să practice. Unii oameni chiar simt că au fost puși într-o situație dificilă, gândindu-se: „E în regulă dacă îmi ceri să depun efort, să îndur greutăți și să plătesc un preț. Pot îndura oricâte greutăți și nu mă voi plânge, indiferent cât de obosit sunt. Dar să-mi ceri să acționez conform principiilor – oare nu-mi creezi dificultăți? Este deja destul de bine dacă sunt capabil să depun efort, să îndur greutăți și să plătesc un preț fără să mă plâng – de ce îmi mai ceri să acționez conform principiilor? Cerințele tale de la oameni sunt prea mari! Lasă oamenii să facă lucrurile așa cum vor; atât timp cât este făcută lucrarea, e suficient. Dacă nu este făcută bine, poate fi pur și simplu corectată în timp!” Sunt dispuși doar să muncească și au foarte multă energie atunci când muncesc, dar devin apatici când vine vorba să practice adevărul și devin și mai confuzi când vine vorba de intrarea în viață. Cu toate acestea, tot se consideră persoane bune. Spun adesea: „Sunt o persoană bună și care are conștiință. Îmi dedic toată energia pentru a-mi face datoria și nu am niciodată rezerve. Pot să mă lepăd de familia și de cariera mea ca să mă consum pentru Dumnezeu. Cum pot să fiu atât de motivat? Sunt o persoană bună din fire!” De fapt, nu înțeleg niciun adevăr, cu atât mai puțin pot acționa conform adevărurilor-principii. Știu doar să folosească forța brută, dar tot consideră că sunt buni. Chiar și în acest stadiu, nu simt nimic în conștiința și rațiunea lor. Dacă ai avea cu adevărat conștiință, cum ai fi putut debita astfel de argumente distorsionate? Cum ai putea să nu ai o înțelegere pură a adevărului? Dacă ai avea conștiință și umanitate, cum ai putut să nu asculți cu atenție cuvintele lui Dumnezeu, care sunt criteriile cerute de Dumnezeu pentru oameni și ce principii ar trebui urmate în fiecare lucru pe care îl faci? Dacă asculți, dar nu înțelegi și ești amorțit când vine vorba de adevăr, atunci nu ai conștiință și umanitate. Crezi că poți dobândi adevărul, viața și mântuirea în schimbul forței tale brute? Este imposibil; acea cale nu funcționează. Chiar dacă ești dispus să depui efort, să trudești cu sinceritate și poți suferi puțin, iar în ochii oamenilor ești oarecum devotat, tot este greu de spus dacă poți fi devotat până la sfârșit. Nu se știe când va izbucni natura ta animalică și când vei provoca probleme și vei crea perturbări și tulburări, iar atunci va trebui să fii înlăturat. Nu tocmai au fost înlăturați câțiva oameni din biserică? Astfel de oameni spun cuvinte care sună foarte plăcut și oricine îi aude crede că înțeleg adevărul, dar ei pur și simplu nu practică adevărul. Spun lucruri care sună frumos, dar nu fac o lucrare reală. Nu doar că se opun oamenilor, dar se opun și casei lui Dumnezeu. Nu este aceasta o împotrivire față de Dumnezeu? Poate casa lui Dumnezeu să-i accepte? Dacă sunt dispuși să-și facă datoria, ar trebui să o facă fiind ascultători și respectând regulile, dar ei nu procedează așa. Încearcă să conducă și să dețină puterea și chiar provoacă tulburări și distrugere. În ce măsură provoacă tulburări? Încearcă să se amestece chiar și în treburile Mele, criticând una sau alta, punând piedici și tulburând. Încearcă să-Mi tulbure acțiunile – aș putea să dau dovadă de milă față de ei? Dacă Mi-ai tulbura doar viața personală, aș putea să fac abstracție de tine și să te ignor, dar fac o lucrare în casa lui Dumnezeu, fac o lucrare reală pentru aleșii Săi, iar tu încerci totuși să o tulburi și să o subminezi. Care este problema aici? Ce ar trebui făcut cu o astfel de persoană? (Ar trebui înlăturată.) Casa lui Dumnezeu are principii pentru tratarea oamenilor, iar asemenea oameni ar trebui înlăturați. Unii spun: „Am fost nedreptățit! Nu știam că acest lucru Te ofensează. Nu știam că acest lucru Îl sfidează pe Cel de mai sus și Îl sfidează pe Dumnezeu. N-am făcut-o intenționat.” Faptul că ai putut să faci așa ceva arată că ai acționat intenționat. De câți ani asculți predici? Oare ai conștiință – ai umanitate? Dacă ai fi om, dacă ai avea umanitate, conștiință și rațiune, nu ai face asemenea lucruri, nici intenționat, nici neintenționat. Eu fac o lucrare, iar ei o tulbură în mod deliberat și încearcă să o submineze. Mai pot fi numiți oameni? Nu sunt diavoli? Dacă oamenii au cu adevărat conștiință și rațiune și au cu adevărat umanitate, chiar dacă o persoană obișnuită ar fi cea care face o acțiune, atât timp cât este benefică pentru lucrarea bisericii și pentru frați și surori, știu că ar trebui să o susțină și să nu o submineze, cu atât mai mult dacă este ceva de care Mă ocup Eu personal. Totuși, ei insistă să provoace tulburări și să încerce să o saboteze și nimeni nu-i poate opri. Au devenit niște diavoli în toată regula, nu-i așa? Spun că faptele rele ale unor astfel de personaje sunt grave – nu trebuie să fim îngăduitori cu ei; casa lui Dumnezeu are principii pentru tratarea oamenilor, iar ei ar trebui tratați prin îndepărtare. Este acesta un mod potrivit de a-i trata? (Da.) Dacă își urmează preferințele personale doar în viața lor de zi cu zi, este ceva acceptabil. De exemplu, aș putea spune: „Îmi place să mănânc tăiței”, la care ei răspund: „Mie nu-mi plac tăițeii. Când gătesc, voi face niște tăiței pentru Tine și voi găti orez pentru mine.” Această chestiune nu implică lucrarea bisericii, nici adevărurile-principii, cu atât mai puțin umanitatea sau conștiința cuiva. Este în regulă să-ți urmezi preferințele personale în acest caz, dar când vine vorba de chestiuni care implică lucrarea bisericii, nu este acceptabil. În cazul în care comiți cu nechibzuință fapte rele și provoci perturbări și tulburări, încalci decretele administrative. Ce fel de persoană poate încălca decretele administrative cu nerușinare? Ce fel de persoană poate sfida pe față adevărul și casa lui Dumnezeu? (Diavolii.) Acei oameni dezorientați și imprudenți și acele fiare pot sfida și tulbura în acest fel, iar diavolii sunt chiar mai capabili să facă asta. Indiferent ce face casa lui Dumnezeu, diavolii încearcă mereu să o tulbure – provoacă tulburări de parcă ar fi posedați, fără să le pese de consecințe. Pot tulbura într-o asemenea măsură, fără să-și dea totuși seama, simțind cu toate acestea că nu au provocat tulburări, că sunt complet nevinovați și chiar își iau apărarea. Nu este nevoie să ai vreo părtășie cu astfel de oameni; soluția corectă este pur și simplu să fie îndepărtați. Astfel de oameni, care nu au conștiința și rațiunea umanității, sunt diavoli în toată regula; nu se vor schimba niciodată. Nu ți se cere să urmărești adevărul, nici să practici adevărul în toate lucrurile, dar trebuie cel puțin să știi să urmezi regulile. Dacă nici măcar nu înțelegi regulile, nu înțelegi decretele administrative ale casei lui Dumnezeu și nici măcar nu-ți dai seama când încalci decretele administrative, ai oare umanitate? Nu ai umanitate; ești un diavol. Când fac rău, diavolii nu se pot abține. Împotrivirea lor față de Dumnezeu, judecarea lui Dumnezeu și hulirea Lui sunt dezvăluiri firești ale naturii lor. Ei pot face în mod natural un astfel de rău, fără să fie instigați sau îndoctrinați de cineva, ci pentru că sunt dominați de natura lor diavolească.

Am avut astăzi părtășie despre chestiunea discernerii între bine și rău, care face parte din conștiința și rațiunea oamenilor. Prin intermediul acestei părtășii, vă este acum limpede acest aspect? O ființă umană adevărată are conștiință și poate discerne între bine și rău; conștiința sa funcționează. Indiferent de persoanele, evenimentele sau lucrurile pe care le întâlnește și indiferent ce probleme apar, conștiința sa este cel puțin prima linie de apărare. În primul rând, conștiința ta te va ajuta să judeci și să discerni care lucruri sunt pozitive și care sunt negative; în al doilea rând, te poate ajuta să examinezi și să verifici calea dinaintea ta, astfel încât să nu încalci standardele minime ale conduitei personale și, în cele din urmă, te va ajuta să faci compromisuri și să alegi calea cea dreaptă. Firește, oamenii care înțeleg adevărul sau care cred în Dumnezeu de mulți ani și au o bază solidă în credința lor, sub influența conștiinței lor, vor alege în cele din urmă lucruri pozitive și vor alege să caute și să accepte adevărul. Prin urmare, conștiința joacă un rol principal în cadrul umanității; joacă rolul de a-i îndruma pe oameni spre calea cea dreaptă și de a-i dirija astfel încât să aleagă lucruri pozitive. Dacă o persoană nu are conștiință, atunci este de la sine înțeles că nu doar va fi incapabilă să aleagă lucruri pozitive și calea cea dreaptă, dar nimic din ceea ce face nu va fi câtuși de puțin înfrânat și reglementat de conștiință. O astfel de persoană este în mare pericol; este foarte predispusă să facă rău și să se împotrivească lui Dumnezeu. Dacă este reîncarnarea unui animal, ar putea face lucrurile pe care le fac demonii răi, iar oamenii care sunt demoni și diavoli răi pot comite rele și mai mari, ceea ce este înspăimântător. Așadar, este foarte important să ai conștiință. Este clar? (Da.) Dacă o persoană nu are o conștiință care să-i regleze comportamentul și să o îndrume să meargă pe calea cea dreaptă, atunci calea pe care o alege va fi în mod inevitabil una greșită, iar persoana respectivă va face lucruri negative – consecințele vor fi de neimaginat. Dacă poate încălca în mod nerușinat adevărul și legile evoluției lucrurilor și, de asemenea, poate huli cu nechibzuință, judecând adevărul și toată lucrarea săvârșită de Dumnezeu, chiar împotrivindu-se în mod fățiș lui Dumnezeu, încălcând decretele Sale administrative și blestemându-L, condamnându-L și hulindu-L cu îndrăzneală pe Dumnezeu, atunci este exact la fel ca diavolii și Satana. Poate comite tot răul pe care îl comit diavolii și Satana, poate face toate lucrurile pe care le fac diavolii și Satana și poate rosti toate sofismele, ereziile și argumentele distorsionate pe care le rostesc diavolii și Satana. Acești oameni sunt diavoli și satane în toată regula.

Ce ați înțeles din părtășia de astăzi? (Am înțeles că oamenii cu umanitate au conștiință și rațiune și pot discerne între bine și rău. În ceea ce privește discernerea între bine și rău, Dumnezeu, folosind diferite exemple, a explicat cât se poate de clar care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative, așa încât, atunci când întâlnim lucruri, să putem judeca în mod precis și, în același timp, să avem perspective corecte care să sprijine lucrurile pe care le urmărim – ar trebui să urmărim și să tânjim după lucruri pozitive și să urâm și să respingem lucrurile negative.) Conștiința și rațiunea din cadrul umanității sunt condiții fundamentale pentru ca o persoană să dobândească mântuirea. Dacă întrunești aceste două condiții fundamentale, dar nu urmărești adevărul, nu practici puținul adevăr pe care îl înțelegi și, în cele din urmă, nu poți ajunge să te supui adevărului, atunci tot nu vei putea să dobândești mântuirea. Conștiința și rațiunea sunt doar condițiile fundamentale pentru mântuire; cât despre calea pe care o urmezi, aceasta depinde de alegerea ta. Dacă ești o persoană care are cu adevărat conștiință și rațiune, vei avea ocazia ca, sub controlul conștiinței tale, să alegi să pornești pe calea urmăririi adevărului. Dacă ești condus și îndrumat de conștiința ta astfel încât să alegi calea cea dreaptă, dar nu ești dispus să suferi și să plătești un preț, nu ești dispus să te răzvrătești împotriva trupului și să renunți la lucrurile legate de interesele tale trupești și nu ai pornit pe calea urmăririi adevărului, atunci tot nu vei avea nicio speranță de a dobândi mântuirea. Speranța de a dobândi mântuirea este, pe de o parte, legată direct de conștiința umanității tale; pe de altă parte, este legată direct și de prețul pe care îl poți plăti pentru a urmări adevărul și de determinarea și dorința ta de a practica adevărul. Conștiința îți oferă doar o condiție de bază pentru a fi mântuit și îți creează, de asemenea, multe ocazii de a practica adevărul, dându-ți șansa de a porni pe calea cea dreaptă sub reglementarea conștiinței tale. Cu alte cuvinte, șansa ta de a porni pe calea cea dreaptă va fi relativ mare, iar speranța ta de a dobândi mântuirea va fi și ea relativ mare, de peste 50 la sută – însă nu va fi garantată. Prin urmare, chiar dacă simți că ai conștiință și umanitate, nu te complace, crezând că simplul fapt de a avea conștiință și rațiune înseamnă că ești o persoană bună și că poți dobândi mântuirea, că totul este asigurat. Dacă gândești așa, atunci îți spun că există abateri în modul în care înțelegi această chestiune. Dacă ai conștiință și umanitate, acest lucru confirmă doar că ești o persoană aleasă și chemată de Dumnezeu. Totuși, cel mai important factor determinant în dobândirea în cele din urmă a mântuirii constă în ceea ce urmărești. Chiar dacă ai o conștiință activă în mod obișnuit, care îți reglează adesea comportamentul și pe tine însuți astfel încât să alegi calea cea dreaptă, dacă îți încalci adesea conștiința, dacă nu alegi calea cea dreaptă și nu alegi să practici adevărul, ci în schimb îți protejezi frecvent interesele personale, reputația și mândria personală și ții cont deseori de perspectivele, ambițiile și dorințele tale personale, atunci speranța ta de a dobândi în cele din urmă mântuirea va fi foarte slabă – o vei distruge puțin câte puțin. Acesta ar fi un lucru foarte tragic. Înțelegi? (Da.) Bine, aici se încheie părtășia noastră de astăzi. La revedere!

9 martie 2024