Conținutul părtășiei noastre recente a fost destul de special, referindu-se la originile, esențele și clasificările oamenilor. Am discutat despre manifestările a trei tipuri de oameni, fiecare cu o clasificare diferită – cei reîncarnați din animale, cei reîncarnați din diavoli și cei reîncarnați din oameni. Pentru majoritatea oamenilor, acest lucru a avut un oarecare impact asupra stării lor de spirit. Cum vă simțiți cei mai mulți dintre voi după ce ați auzit părtășia despre acest aspect? Există vreunii dintre voi care nu sunt dispuși să audă acest conținut și spun: „Aceste chestiuni nu par să fie legate de adevăr. Are vreun rost să cunoaștem aceste lucruri?” Riscă noii credincioși să capete noțiuni după ce aud aceste cuvinte? Riscă să devină negativi și slabi? Indiferent cum se simt oamenii după ce aud aceste cuvinte – fie că încep să aibă noțiuni, fie că devin negativi și slabi – în orice caz, părtășia despre aceste cuvinte este benefică pentru oameni. Cel puțin, le dă posibilitatea de a dobândi o oarecare claritate și un oarecare discernământ, de a înțelege gândurile și opiniile corecte privind felul în care se poartă și de a înțelege principiile de bază ale modului de a se purta. Este foarte benefică pentru oameni în ceea ce privește modul de a se purta și de a trăi. În special, îi ajută să înțeleagă cum să-i trateze pe alții conform principiilor. În acest fel, oamenii vor putea evita să facă multe lucruri nesăbuite și vor face mai puține ocolișuri. Conținutul părtășiei noastre recente s-a referit la originile oamenilor și la esența lor lăuntrică și am încheiat discutând despre manifestările celor care sunt reîncarnați din oameni adevărați. Cei reîncarnați din oameni adevărați au în principal două caracteristici. Care sunt acestea? (Pot discerne între bine și rău și știu ce este corect și ce este incorect.) Acestea sunt cele două manifestări și caracteristici principale pe care ar trebui să le aibă umanitatea cuiva. În termeni generali, sunt ceea ce numim adesea conștiință și rațiune. Cu toate acestea, deseori, oamenii nu știu cum să discearnă dacă cineva are conștiință și rațiune sau dacă o persoană o are cu adevărat pe una sau pe cealaltă, dacă acestea sunt normale sau dacă sunt conștiința și rațiunea umanității normale. Când oamenii nu înțeleg aceste fapte despre umanitatea normală, toate opiniile sau înțelegerea lor în privința conștiinței și rațiunii sunt foarte generale, așa că am folosit două aspecte ale manifestărilor specifice pentru a explica ce sunt conștiința și rațiunea umană și pentru a confirma dacă o persoană are umanitate. Primul este discernerea între bine și rău, iar al doilea este faptul de a ști ce este corect și ce este incorect. Am avut deja părtășie de două ori despre aceste două aspecte. A discerne între bine și rău și a ști ce este corect și ce este incorect sunt calități ale umanității, aspecte trăite ale umanității și dezvăluiri și manifestări specifice ale umanității pe care le au oamenii. Pentru aceste două aspecte – a discerne între bine și rău și a ști ce este corect și ce este incorect – am enumerat în mod corespunzător câteva exemple reale, am discutat despre unele manifestări specifice ale oamenilor în cadrul acestor două aspecte și v-am cerut să discerneți dacă acestea sunt sau nu manifestări ale umanității și dacă cei care le prezintă sunt oameni care pot discerne între bine și rău și știu ce este corect și ce este incorect. În ceea ce privește discernerea între bine și rău, am avut părtășie despre câteva cazuri pentru a diseca modul în care oamenii tratează lucrurile pozitive și pe cele negative și, de asemenea, am avut părtășie despre felul în care să discernem lucrurile negative și manifestările neumane. Deși nu am dat exemple mai specifice pentru a vă spune care sunt lucrurile pozitive și care sunt lucrurile negative, disecând și dând în vileag unele dintre manifestările oamenilor față de lucrurile pozitive din viața lor de zi cu zi, am arătat cum ar trebui să trateze cineva lucrurile pozitive și ce atitudini ar trebui să aibă față de ele. De asemenea, am dat câteva exemple pentru a expune atitudinile și manifestările oamenilor față de lucrurile negative, așa încât să puteți învăța să discerneți care este natura atitudinilor și manifestărilor acestor personaje negative, dacă umanitatea lor este sau nu o umanitate adevărată și care este esența umanității lor. În ultimele noastre două părtășii, nu am explicat în mod specific care sunt lucrurile pozitive și cele negative, dar judecând pe baza faptelor care au fost expuse, nu ar trebui să fii acum capabil să definești lucrurile pozitive și pe cele negative? După ce ai ascultat părtășia, ai rezumat care anume sunt lucrurile pozitive și cele negative? Dacă ai o definiție în inima ta după ce ai ascultat acest conținut specific al părtășiei, știind care sunt lucrurile pozitive și care sunt cele negative și înțelegi adevărul în această privință, atunci vei ști cum să discerni și să tratezi lucrurile pozitive și cele negative, nu-i așa? (Așa e.)

Care sunt lucrurile pozitive? Nu este aceasta o chestiune care ar trebui înțeleasă? Poate puteți da câteva exemple de lucruri pozitive, cum ar fi firea dreaptă a lui Dumnezeu, frumusețea lui Dumnezeu, lucrarea lui Dumnezeu, intențiile Sale pentru om, cerințele Sale pentru om, precum și toate adevărurile pe care le-a exprimat El pentru omenire, fiecare adevăr-principiu detaliat și specific din cadrul adevărului – toate acestea sunt lucruri pozitive. Întrucât puteți da câteva exemple specifice de lucruri pozitive, puteți da și câteva exemple specifice de lucruri negative? Este cultura tradițională un lucru negativ? (Da.) Sunt tendințele rele lucruri negative? (Da.) Este urmărirea unei cariere oficiale un lucru negativ? (Da.) Este urmărirea unei averi mari un lucru negativ? (Da.) Toate acestea sunt lucruri negative. Ce altceva? (Nu-mi trece nimic altceva prin minte.) Nu reflectați niciodată asupra acestor lucruri în inimile voastre; sunteți mereu cu mintea în altă parte. Și totuși, simțiți de obicei că ați ajuns să înțelegeți o mare parte din adevăr după ce ați început să credeți în Dumnezeu și v-ați făcut datoria timp de mulți ani, după ce ați mâncat și ați băut multe dintre cuvintele lui Dumnezeu. Atunci, de ce nu ai niciun punct de vedere când vine vorba de chestiuni specifice? Unde s-a dus tot ce ai înțeles? Dacă ți se cere să folosești adevărurile pe care le înțelegi pentru a diseca esența unei chestiuni și a explica în mod clar esența acesteia, ajutându-i astfel pe oameni să înțeleagă adevărurile implicate și intențiile lui Dumnezeu, așa încât nu doar să discearnă lucrurile negative, ci să știe și care sunt lucrurile pozitive și adevărurile-principii implicate, nu-ți trece nimic prin minte, neștiind ce să spui. Nu este aceasta o manifestare a neînțelegerii adevărului? (Ba da.) Atunci, ce sunt toate acele înțelegeri despre care vorbești de obicei? (Cuvinte și doctrine.) Sunt toate cuvinte și doctrine. Când scriu note de devoțiune spirituală, unii oameni descoperă că gândurile lor curg ca un izvor și scriu ca și cum ar fi îndrumați de o inspirație divină; scriu într-un mod foarte structurat și se emoționează într-atât încât ochii li se umezesc și lacrimile le curg pe față. Totuși, când li se cere să aplice în viața reală ceea ce au scris pentru a discerne diverși oameni, a vedea în profunzime diverse lucruri și a rezolva diverse probleme, sunt incapabili să facă asta. Înțeleg multe doctrine, dar pur și simplu nu înțeleg adevărul. Ca urmare, nu pot să vadă în profunzime nicio chestiune pe care o întâlnesc și nu pot rezolva nicio problemă pe care o descoperă. Ce rost are să înțeleagă atâtea doctrine? Oamenii care nu înțeleg adevărul sunt atât de jalnici! Acei oameni aroganți și neprihăniți de sine înțeleg multe doctrine, dar nu pot rezolva nicio problemă reală. Este atât de jalnic! Revenind la subiectul nostru, haideți să ne continuăm părtășia despre care sunt lucrurile pozitive. Acest aspect al adevărului trebuie clarificat. Dacă facem o afirmație generală și spunem: „Tot ce vine de la Dumnezeu este un lucru pozitiv”, sunt corecte aceste cuvinte? (Da.) „Tot ce vine de la Dumnezeu este un lucru pozitiv” este un adevăr, dar dacă nu înțelegi la ce anume se referă această afirmație sau la ce se referă adevărul din ea, atunci ceea ce înțelegi este o doctrină. Dacă recunoști și înțelegi cu adevărat această afirmație în multe privințe și poți comunica, de asemenea, câteva detalii pentru a-ți susține punctul de vedere, atunci punctul tău de vedere se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu, iar acest lucru dovedește că înțelegi o parte a adevărului. Mulți oameni spun: „Tot ce vine de la Dumnezeu este un lucru pozitiv.” Teoretic, această afirmație este corectă, fiind și un aspect al adevărului. Așadar, care anume sunt lucrurile pozitive? Ar trebui să existe o explicație specifică pentru afirmația „Tot ce vine de la Dumnezeu este un lucru pozitiv.” Atunci, care lucruri sunt pozitive? Tot ce vine de la Dumnezeu este un lucru pozitiv: toate lucrurile create de Dumnezeu, poruncite de Dumnezeu sau aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive. Este corectă această explicație? O face specifică? (Da.) Astfel, afirmația „Tot ce vine de la Dumnezeu este un lucru pozitiv” nu rămâne doar la nivel teoretic, ci devine un adevăr-principiu. Este clară această exprimare? (Da.) Atunci citiți această propoziție care definește lucrurile pozitive. (Toate lucrurile create de Dumnezeu, poruncite de Dumnezeu sau aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive.) Cum vă simțiți după ce citiți această propoziție? A început să se clarifice în inimile voastre definiția sau sfera de aplicare a lucrurilor pozitive? (Da.) Atunci citiți-o din nou. (Toate lucrurile create de Dumnezeu, poruncite de Dumnezeu sau aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive.) Când citiți cuvinte ale adevărului, trebuie să învățați să le citiți încet și să le savurați cu atenție. Trebuie să învățați să le citiți cu o cadență măsurată, rostindu-le cu seriozitate și solemnitate, într-un ritm ușor de înțeles, astfel încât, după ce le aud toți, fiecare cuvânt și fiecare propoziție să fie întipărite în inimile lor și să lase o impresie profundă, iar de atunci înainte, această afirmație să devină o bază și un criteriu al cuvintelor lui Dumnezeu prin care oamenii să evalueze un anumit tip de lucru în sinea lor. Ce minunat ar fi! Citiți-o din nou. (Toate lucrurile create de Dumnezeu, poruncite de Dumnezeu sau aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive.) A fost tot puțin cam repede. Spuneți-Mi, când citiți cuvintele lui Dumnezeu, nu ar trebui să fiți serioși și, de asemenea, evlavioși? (Ba da.) În cazul în care citiți cuvintele lui Dumnezeu la fel de frivol și rapid ca pe un articol scris de un non-credincios, ce ar simți ascultătorii? (Nu ar simți deloc evlavie.) Atunci, pentru a citi cuvintele lui Dumnezeu cu evlavie, cum ar trebui să le citiți? Cum ar trebui să fie ritmul? (Ar trebui să le citim cu seriozitate și cu sinceritate, cuvânt cu cuvânt, într-o manieră răsunătoare și puternică.) Așa este. Atunci citiți-o din nou și străduiți-vă să fie răsunătoare și puternică. (Toate lucrurile create de Dumnezeu, poruncite de Dumnezeu sau aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive.) Acum că această propoziție a fost citită de mai multe ori, cu siguranță ați memorat-o, nu-i așa? (Așa e.) Această propoziție subliniază trei lucruri. Care este primul? (Ceea ce este creat de Dumnezeu.) Care este al doilea? (Ceea ce este poruncit de Dumnezeu.) Și care este al treilea? (Ceea ce se află sub suveranitatea lui Dumnezeu.) Și ce sunt toate aceste lucruri? (Toate sunt lucruri pozitive.) Ați memorat-o, nu-i așa? (Așa e.) Memorarea adevărului și întipărirea lui în inimă sunt incredibil de benefice pentru înțelegerea tuturor adevărurilor-principii, pentru discernerea tuturor tipurilor de oameni, evenimente și lucruri și pentru a avea perspectiva și punctul de vedere corect asupra lor, precum și pentru a putea alege calea cea dreaptă și a practica în conformitate cu adevărurile-principii astfel încât să-L mulțumim pe Dumnezeu.

Tocmai am vorbit despre ce constituie lucruri pozitive. Toate lucrurile și evenimentele care se află în sfera a ceea ce este creat de Dumnezeu, poruncit de Dumnezeu sau aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive. În acest caz, există un număr mare de lucruri pozitive. În primul rând, toate tipurile de lucruri vii și neînsuflețite pe care le-a creat Dumnezeu sunt lucruri pozitive. Lucrurile vii sunt forme de viață capabile de acțiune, care pot respira și care au vitalitate. Indiferent de structura vieții lor sau de legile și regulile vieții lor, atât timp cât sunt create de Dumnezeu, atât timp cât vin de la Dumnezeu, sunt lucruri pozitive. Chiar dacă nu-ți plac, chiar dacă nu sunt în acord cu noțiunile tale și chiar dacă nu sunt de niciun folos oamenilor sau chiar le pot face rău, atât timp cât sunt create de Dumnezeu și poruncite de El, sunt lucruri pozitive. Dar unii oameni au noțiuni în această privință. Ei cred că animalele rele și animalele care le pot face rău oamenilor – cum ar fi vulpile, lupii sau fiarele care mănâncă oameni – nu sunt lucruri pozitive, ci negative. Acest punct de vedere este contrar dorințelor lui Dumnezeu, fiind pe deplin și întru totul greșit. De fapt, orice este creat de Dumnezeu, atât timp cât El nu-l condamnă, este un lucru pozitiv. Oamenii nu ar trebui să-l discrimineze, nici să-l condamne și să recurgă la uciderea lui sau la orice alte mijloace crude pentru a se ocupa de el, deoarece îl consideră respingător. Ar trebui să-l lase să-și urmeze cursul firesc. Chiar dacă nu-l protejezi, ar trebui totuși să-i lași loc să supraviețuiască și să nu-i faci rău, deoarece vine de la Dumnezeu. Aceasta este atitudinea pe care oamenii ar trebui să o aibă față de toate diversele vietăți create de Dumnezeu. Atât timp cât ceva este creat de Dumnezeu, indiferent dacă îți place sau nu, dacă este frumos sau urât, dacă este prietenos față de tine sau constituie o amenințare, dacă nu este vizibil cu ochiul liber sau îl poți vedea, dacă are un impact asupra vieții tale și indiferent ce legătură are cu supraviețuirea umană, ar trebui să tratezi acel lucru și toate astfel de lucruri în mod egal, să le tratezi conform principiilor și să le respecți; dă-le spațiu pentru a supraviețui, respectă-le metodele de supraviețuire și legile de supraviețuire și, de asemenea, respectă toate activitățile lor. Nu ar trebui să le faci rău. Cel puțin, ar trebui să poți coexista cu aceste vietăți și nu ar trebui să interveniți unii asupra altora. Acesta este un lucru pe care oamenii ar trebui să-l înțeleagă și să-l priceapă și, desigur, este cu atât mai mult un principiu care ar trebui respectat în modul de tratare a diverselor vietăți; acestea nu ar trebui în niciun caz să fie abordate cu noțiuni care provin din voința umană sau chiar cu impetuozitate. Aici se încheie părtășia noastră despre subiectul referitor la toate lucrurile create de Dumnezeu.

Un alt aspect referitor la definiția lucrurilor pozitive se referă la ceea ce este poruncit de Dumnezeu, iar sfera de aplicare a celor poruncite de Dumnezeu este destul de vastă. În termeni generali, de exemplu, durata de viață, înfățișarea, natura înnăscută și genele diverselor ființe vii, precum și modurile lor de supraviețuire, tiparele lor de activitate, metodele lor de a-și asigura hrana și de a se reproduce și tiparele lor de viață pentru adaptarea la cele patru anotimpuri, care implică direcțiile migrației lor și domeniile lor de activitate; în plus, cele patru anotimpuri, amplasarea munților, râurilor și lacurilor și formele de existență ale diverselor lucruri vii sau neînsuflețite de pe pământ poruncite de Dumnezeu și așa mai departe – oamenii ar trebui să respecte și aceste lucruri care fac parte din această sferă de aplicare, să le ofere spațiu pentru supraviețuire și să nu folosească voința umană sau mijloace artificiale pentru a le eradica, a le influența sau a le aduce prejudicii. De exemplu, tigrii se nasc pentru a mânca erbivore; zebrele, antilopele, elanii și unele animale mici – toate acestea constituie prada tigrilor. Acesta este modul unei vietăți de a-și asigura hrana și sfera în care face acest lucru; aceasta este o regulă a supraviețuirii sale. Așadar, ce implică această regulă de supraviețuire? Implică porunca lui Dumnezeu. Întrucât este poruncit de Dumnezeu, indiferent cum îl privesc oamenii dintr-o perspectivă conceptuală – fie că îl consideră minunat, fie sângeros și crud – este cu siguranță un lucru pozitiv. Este ceva absolut sigur și de netăgăduit. Chiar dacă simți în inima ta că vânarea animalelor de către tigri este foarte sângeroasă și crudă și nici măcar nu poți suporta să vezi o astfel de scenă tragică desfășurându-se, ar trebui să respecți modul de supraviețuire din lumea animală. Nu ar trebui să-l împiedici sau să-l restricționezi, cu atât mai puțin să intervii în mod artificial sau să deteriorezi acest mediu ecologic. În schimb, ar trebui să lași lucrurile să-și urmeze cursul firesc și să protejezi mediul de supraviețuire al lumii animale. Nu ar trebui să privezi diverse animale de dreptul lor de a supraviețui. Vânarea și devorarea erbivorelor sau a altor animale de către carnivore este o regulă a supraviețuirii lor, iar această regulă a supraviețuirii a fost creată și poruncită de Dumnezeu. Omenirea nu ar trebui să intervină asupra ei sau să o deterioreze, ci ar trebui să lase lucrurile să-și urmeze cursul firesc. Ce înseamnă, atunci, să lase lucrurile să-și urmeze cursul firesc? Înseamnă că, atunci când vezi un tigru sau orice alt carnivor vânând o antilopă sau o altă pradă, dacă ai suficient curaj, poți privi de la distanță, fără să te amesteci. Dacă ești temător și nu poți privi această scenă de luptă sângeroasă și mortală, atunci nu te uita, dar nu ar trebui să condamni comportamentul de vânătoare al acestor carnivore fiindcă nu suporți să vezi scena sângeroasă, cu atât mai puțin să te plângi că a fost o greșeală ca Dumnezeu să creeze aceste carnivore; aceasta este o faptă lipsită de rațiune. Este normal să nu înțelegi acest lucru, dar nu ar trebui să privezi carnivorele de dreptul lor de a supraviețui. Unii oameni întreabă: „Ar trebui să le protejăm în mod artificial, atunci?” Ți-ai îndeplinit deja responsabilitatea de ființă umană nefăcând nimic care să intervină sau să provoace daune. Nu este nevoie să le protejezi în mod artificial, deoarece și animalele sunt viețuitoare create de Dumnezeu; și, având în vedere că au fost create de Dumnezeu, El le-a dăruit deja capacitatea de a supraviețui – nu au nevoie să intervii sau să le ajuți. În plus, oare le poți ajuta? Poți reproduce ferocitatea cu care își vânează prada? Oamenii nu au această capacitate. Cel mult, pot doar să folosească arme pentru a ucide câteva prăzi, ceea ce este departe de a satisface nevoile animalelor. Mai mult, unele animale nu mănâncă prăzi moarte; mănâncă doar carne vie, proaspătă. Nu ar trebui să intervii sau să prejudiciezi drepturile de supraviețuire ale carnivorelor, nici să protejezi erbivorele de pericole; este suficient să nu le faci rău sau să nu le vânezi. Supraviețuirea tuturor tipurilor de animale are legile sale, iar acestea se reproduc și trăiesc conform regulilor poruncite de Dumnezeu și legilor stabilite de El. Au propriile legi de supraviețuire și propriile abilități de a supraviețui și, în multe privințe, abilitățile lor de a supraviețui sunt chiar superioare celor ale oamenilor. Deși nu pot să fabrice sau să folosească arme și unelte, capacitatea lor de a supraviețui independent este totuși superioară în anumite privințe capacității oamenilor. Dacă oamenii ar trăi în sălbăticie, le-ar fi greu să supraviețuiască; unii chiar ar muri de sete, de foame sau de frig ori ar fi mâncați de fiarele sălbatice. Este clar că oamenii sunt mai puțin capabili să supraviețuiască în mod independent în sălbăticie decât animalele. Care este motivul? Și acest lucru este legat de porunca lui Dumnezeu.

În ceea ce privește cele poruncite de Dumnezeu, principiul pe care ar trebui să îl respecte oamenii este să nu intervină în mod artificial sau să le prejudicieze. Să luăm exemplul tratării animalelor: nu este nevoie ca oamenii să le protejeze din dorința de a fi buni. Atât timp cât nu le tulburi, nu le deteriorezi mediul de viață și nu le subminezi regulile și legile de supraviețuire, ți-ai îndeplinit responsabilitatea de ființă umană. Dacă un animal este rănit sau întâmpină dificultăți și cere ajutorul oamenilor, ar trebui ca aceștia să-l ajute? (Da.) Acest ajutor nu este considerat o intervenție artificială, ci este mai degrabă o responsabilitate pe care oamenii ar trebui să o îndeplinească. De ce este o responsabilitate pe care oamenii ar trebui să o îndeplinească? Pentru că este ceva ce oamenii sunt capabili să facă. În această situație, ar trebui să dea dovadă de dragoste și să facă tot posibilul să ajute, deoarece atât oamenii, cât și animalele sunt vietăți. Doar că, în ochii lui Dumnezeu, obiectul mântuirii Sale sunt oamenii, vietăți de nivel superior, diferite de celelalte. Întrucât toate trăiesc împreună în această lume materială, în acest spațiu, ajutorul reciproc în momentele dificile nu încalcă niciun principiu. Acesta este un caracter pe care oamenii ar trebui să-l aibă drept condiție minimă și este ceva ce ar trebui să poată reuși. Dacă există într-adevăr un animal rănit care vine la tine pentru ajutor, o face doar pentru că te respectă și are încredere în tine. Faptul că-ți poate cere ajutorul dovedește că nu este nesăbuit; este capabil să gândească și știe că oamenii au modalități de a-l ajuta să supraviețuiască, chiar dacă sunt diferiți de el. Întrucât alte ființe vii respectă atât de mult oamenii, nu ar trebui ca aceștia să îndeplinească bine rolul de stăpân al tuturor lucrurilor și să-și îndeplinească obligațiile care le revin? (Ba da.) Acesta este principiul de practică. Pentru a îndeplini bine rolul de stăpân al tuturor lucrurilor, nu este suficient doar să ai această dorință – este nevoie de acțiune practică. Atunci când alte ființe vii se confruntă cu dificultăți sau au nevoi, trebuie să le dai o mână de ajutor. Dacă sunt sortite să moară sau să se confrunte cu o mare calamitate, iar tu nu poți ajuta, atunci nu este nimic de făcut și ar trebui doar să lași lucrurile să-și urmeze cursul firesc – trebuie doar să faci tot posibilul. Dacă le vezi întâmpinând dificultăți sau pericole, atunci ar trebui să-ți îndeplinești responsabilitatea și obligația. Dacă nu le vezi, nu este nevoie să depui eforturi pentru a le căuta – aceasta nu este responsabilitatea ta. Ele au propriul destin și nu este nevoie să depui în mod proactiv un efort în acest sens. În schimb, dacă se confruntă cu dificultăți și îți caută ajutorul, este datoria ta sacră să le întinzi o mână de ajutor; ai face bine să nu refuzi. De exemplu, dacă întâlnești o gâscă sălbatică pe drum, blocându-ți calea și încercând să te împiedice să pleci, dacă ai o inimă iubitoare, ar trebui să-ți dai seama că gâsca este în pericol și a venit la tine pentru ajutor. Ce ar trebui să faci în această situație? (Să urmărim gâsca pentru a vedea ce este în neregulă și să o ajutăm dacă putem.) Așa este. Urmărește gâsca, vezi unde te duce și ce dificultate sau ce pericol care necesită asistență umană a întâmpinat. Ar trebui să faci tot posibilul pentru a o ajuta – nu poți să o lași pur și simplu la ananghie. Acesta este simțul responsabilității pe care ar trebui să-l aibă oamenii. Să prețuiască diversele ființe vii create de Dumnezeu, să prețuiască toate lucrurile pe care le-a creat Dumnezeu – acesta este caracterul dragostei față de lucrurile pozitive pe care ar trebui să-l aibă oamenii. Unii întreabă: „Reprezintă aceasta o acumulare de merite și de fapte bune?” Nu. Zicala „să acumulezi merite și fapte bune” nu este validă. Nu este nevoie să debitezi astfel de cuvinte pompoase. Pentru a spune lucrurilor pe nume, întreaga idee de a acumula merite și de a face fapte bune este ridicolă! Aceasta înseamnă să îndeplinească obligațiile de ființă umană; este simțul elementar al responsabilității pe care ar trebui să-l aibă oamenii. Odată ce ai ajutat gâsca, ți-ai îndeplinit responsabilitatea. Nu ai nevoie de mulțumirile ei, nici nu ai nevoie să-ți răsplătească bunătatea – ai făcut ceva ce oamenii sunt obligați să facă. A îndeplini această obligație și a avea acest simț al responsabilității înseamnă a urma cuvintele lui Dumnezeu – toate lucrurile create și poruncite de Dumnezeu sunt lucruri pozitive și ar trebui să le prețuim. Sarcina dată de Dumnezeu este să prețuim toate lucrurile pe care le-a creat. Aceasta face parte din bunul simț al umanității pe care oamenii, în calitate de stăpâni ai tuturor lucrurilor, ar trebui să-l aibă drept condiție minimă. Mai exact, este simțul responsabilității pe care ar trebui cel puțin să-l aibă. Nu interveni asupra altor ființe vii, nu le submina regulile de supraviețuire și nu le priva de dreptul lor de a supraviețui; în plus, nu este nevoie să le ajuți în mod artificial să trăiască într-un anumit fel sau să le îndrumi și să le reglementezi să supraviețuiască într-un anumit fel. În schimb, respectă-le legile și regulile de supraviețuire. Când au nevoie de ajutor, dacă vezi acest lucru, nu ar trebui să le eviți sau să treci cu vederea, privindu-le pur și simplu cum sunt rănite și mor, ci ar trebui să dai o mână de ajutor pentru a îndeplini responsabilitatea și obligația care le revin oamenilor. Dându-le o mână de ajutor, le salvezi. Acest lucru nu te va obosi, nici nu va necesita să plătești un preț mare sau să consumi multă energie, cu atât mai puțin să-ți dai viața pentru a le proteja. Nu este un mare sacrificiu; este ceva ce ar trebui să faci ca om. Dacă ți s-ar cere să le protejezi din toate puterile, nu ar fi ceva ușor de realizat, dar ar trebui să poți lăsa lucrurile să-și urmeze cursul firesc – fără să intervii asupra lor, fără să le deteriorezi mediul de viață sau să le subminezi regulile de supraviețuire și fără să le privezi de dreptul lor de a supraviețui. Dacă nu poți face nici măcar acest lucru, atunci nu ești om, nu ești reîncarnat dintr-un om și nu ai umanitate. Ce înseamnă să nu ai umanitate? Înseamnă că-ți lipsesc până și conștiința și rațiunea de a proteja animalele, de a avea grijă de ele și de a respecta ființele vii pe care le-a creat Dumnezeu. Dacă te gândești mereu să le faci rău, să le mănânci și să le privezi de dreptul de a supraviețui, atunci nu ești om, ci fiară sălbatică. Este clar acum? (Da.)

Există și alte situații referitoare la cele poruncite de Dumnezeu. De exemplu, regulile de supraviețuire ale unor animale sunt întrucâtva diferite sau chiar opuse regulilor altor ființe vii, cum ar fi bufnițele, liliecii și alte animale a căror regulă de supraviețuire este să doarmă ziua și să devină active noaptea. Acest lucru a fost poruncit de Dumnezeu și, chiar dacă unele circumstanțe speciale determină ocazional aceste animale să schimbe temporar această rutină, în condiții normale, legile și regulile lor de supraviețuire practic nu se schimbă. Oamenii se gândesc mereu să schimbe regulile acestor animale, făcându-le diurne, asemenea lor. Ei efectuează cercetări asupra genelor și serului sanguin al acestor animale, asupra tiparelor lor de activitate și așa mai departe, gândindu-se la toate modalitățile de a le schimba și submina regulile de supraviețuire și tiparele de activitate. Este bun acest lucru? (Nu.) Este acest tip de comportament, acest tip de gândire, un lucru pozitiv? (Nu.) Este un lucru negativ și ceva ce fac ființele neomenești. Prin intermediul cercetării științifice, aceste ființe vii chiar se schimbă întrucâtva, dar ajung să trăiască într-un mod extrem de dureros și anormal. Oamenii normali nu suportă să vadă acest lucru. Există și unii care spun: „Sunt atât de mulți șobolani acum; ar fi minunat dacă ar fi prinși de câini. Câinii ar putea păzi casa și am putea face economii la mâncarea pentru câini, fiindcă ar mânca șobolani și n-am avea nevoie să ținem pisici. Am lovi trei iepuri dintr-o lovitură. N-ar fi minunat?” Apoi cercetează cum să combine genele pisicilor și ale câinilor, astfel încât câinii să aibă atât gene canine, cât și feline și să devină hibrizi câine-pisică, având atât capacitatea de a păzi casa, cât și de a prinde șobolani. Este bună această idee? (Nu.) De ce nu? (Pentru că vor mereu să submineze ceea ce a poruncit Dumnezeu și să încalce legile poruncite de Dumnezeu. Exact asta face Satana și asta face omenirea coruptă.) Astfel de idei sunt ticăloase. De unde vin ideile ticăloase? Vin în întregime de la Satana și de la spiritele rele. Prin urmare, astfel de indivizi corupți nu sunt umani. Ei vor mereu să schimbe lucrurile pozitive pe care le-a poruncit Dumnezeu și să modifice funcțiile inițiale, tiparele de activitate și legile de supraviețuire ale diverselor ființe vii pe care le-a poruncit Dumnezeu. Vor mereu să submineze formele de supraviețuire ale ființelor vii poruncite de Dumnezeu, capătă mereu idei, gânduri și puncte de vedere ticăloase și scandalos de răzvrătite și vor mereu să submineze diversele lucruri poruncite de Dumnezeu. Astfel de indivizi nu sunt umani; nu au umanitate. Gândirea sau acțiunile lor nu se află niciodată în sfera conștiinței și a rațiunii, ci, dimpotrivă, ei vor mereu să depășească sfera umanității normale – aceasta este o manifestare a faptului că nu sunt umani. Nu respectă și nu susțin, în cadrul conștiinței și rațiunii umanității normale, regulile de supraviețuire și formele de existență ale tuturor lucrurilor poruncite de Dumnezeu. În schimb, vor mereu să submineze, să tulbure și să schimbe regulile de supraviețuire poruncite de Dumnezeu, să schimbe modurile de viață ale altor ființe vii. Vor ca pisicile să nu mai fie pisici, iar câinii să nu mai fie câini, transformându-i pe toți în aberații, în lucruri ticăloase, făcându-i să se dezvolte într-o direcție ticăloasă. Vor mereu să submineze existența lucrurilor pozitive și să submineze formele de supraviețuire ale lucrurilor pozitive. Nu sunt oare niște ființe neomenești? (Ba da.) Gândurile și punctele de vedere pe care le nutresc și le au ființele neomenești sunt lucruri negative, fiind antagonice lucrurilor pozitive. Întrucât punctele lor de vedere sunt negative, fiind antagonice lucrurilor pozitive, nu sunt oare negative obiectele pe care le produc și rezultatele pe care le au în profesiile lor? (Ba da.) Aceste lucruri sunt negative. Deși unele lucruri nu au în mod direct un impact negativ asupra omenirii sau nu-i provoacă acesteia niciun rău, atât timp cât sunt antagonice celor poruncite de Dumnezeu, atât timp cât încalcă legile și regulile poruncite de Dumnezeu și au un mod diferit de supraviețuire sau o lege și o regulă diferite, apărute ca urmare a intervenției artificiale, a procesării și a subminării de către om a legilor și regulilor poruncite de Dumnezeu, atunci aceste lucruri sunt negative. Indiferent câți oameni acceptă și recunosc existența unui astfel de lucru sau în viața ori în supraviețuirea câtor oameni aduce plăcere fizică, dacă nu este în forma inițială poruncită de Dumnezeu și dacă nu este în starea inițială poruncită de Dumnezeu, iar structura, forma sau legile și regulile sale de supraviețuire au fost în schimb modificate și subminate, atunci este un lucru negativ. Aceasta fiindcă a fost procesat, deteriorat și schimbat de Satana și a fost impregnat de concepte, gânduri și puncte de vedere de la Satana și chiar de unele dintre otrăvurile sau uneltirile Satanei. Chiar dacă oamenii nu pot vedea în profunzime acest lucru, este totuși un lucru negativ. Pe scurt, fie că este un lucru viu, fie că nu este un lucru viu, atât timp cât este ceva ce se opune lucrului inițial poruncit de Dumnezeu, ceva a cărui formă sau structură ori ale cărui legi și reguli de supraviețuire, așa cum sunt poruncite de Dumnezeu, au fost subminate și schimbate și căruia, în același timp, i-au fost impregnate sau adăugate diverse elemente suplimentare de la Satana, atunci este un lucru negativ și a fost deja alterat. Indiferent ce tip de impact cantitativ are asupra vieții sau asupra supraviețuirii fizice a omenirii, atât timp cât a suferit o schimbare calitativă și calitatea sa a fost modificată, atunci este un lucru negativ. Acest lucru este absolut și deloc fals. Atât timp cât ceva este un lucru negativ, indiferent de cât timp există în această lume sau de cât timp a fost acceptat de omenire și societate, dacă nu este lucrul inițial poruncit de Dumnezeu, nu este recunoscut de El, iar dacă nu este recunoscut de Dumnezeu, atunci este un lucru negativ.

Unii oameni întreabă: „Atât merele, cât și perele sunt fructe originale, poruncite de Dumnezeu. Dacă sunt altoite împreună pentru a obține un hibrid măr-pară, este acesta un lucru negativ? Ar trebui să-l mâncăm sau nu?” Este o situație care se poate ivi în viața de zi cu zi, nu-i așa? Spune-Mi, ar trebui să-l mănânci sau nu? Dacă îl mănânci, vei fi otrăvit? Va avea corpul tău de suferit? Îți va afecta durata de viață? Va afecta modul în care te privește Dumnezeu? Îți va afecta finalul? Cum ar trebui privită această chestiune? Acest lucru testează dacă înțelegi adevărurile-principii și dacă înțelegi conținutul părtășiei de mai devreme. Dacă înțelegi acest aspect al adevărului și ai priceput adevărurile-principii în această privință, atunci, când te vei confrunta cu situații în viața reală, vei ști cum să practici, vei ști ce acțiuni sunt contrare adevărului și ce acțiuni susțin adevărul și se încadrează în sfera adevărurilor-principii. Ar trebui să mănânci hibrizi măr-pară? (Nu.) Oare pentru că nu ai îndrăzni să-i mănânci sau pentru că nu ar trebui consumați? (Nu am îndrăzni să-i mâncăm.) Spuneți că nu ați îndrăzni să-i mâncați, dar nu cumva ați mâncat destul de mulți în viața voastră de zi cu zi? Și ce s-a întâmplat după ce i-ați mâncat? A avut corpul vostru de suferit? Mai întâi, haideți să stabilim dacă un hibrid măr-pară este un lucru pozitiv sau unul negativ. Ați spus că nu ar trebui mâncat. Subtextul acestei afirmații este că un hibrid măr-pară este un lucru negativ, așa că nu ar trebui mâncat. Asta ați vrut să spuneți? (Da.) Atunci, este corectă această înțelegere? Ar trebui interpretată în acest fel chestiunea hibrizilor măr-pară? Dacă nu v-aș fi dat exemplul pentru a avea părtășie, ați fi crezut că hibrizii măr-pară nu ar trebui consumați, că v-ar otrăvi – așa cum Eva, când a încălcat porunca lui Dumnezeu și a mâncat fructul din pomul cunoașterii binelui și răului, a fost ispitită de Satana să păcătuiască și a căzut în mod inextricabil în mâinile Satanei. Mai ales că acum este momentul critic al mântuirii omenirii de către Dumnezeu și timpul se scurge, ați fi crezut că trebuie să fiți atenți și să nu mâncați lucruri la întâmplare, că ați putea încălca în caz contrar principiile și decretele administrative, lăsându-vă fără șansa de a fi mântuiți și, atunci, regretele ar fi inutile. Nu puteți vedea această chestiune în profunzime; ați fost puși în încurcătură de un asemenea lucru mărunt. Credeți că hibrizii măr-pară nu ar trebui consumați și nu ați îndrăzni să faceți asta, deoarece ar fi o încălcare a principiilor și a decretelor administrative, ceea ce ar fi groaznic! Nu credeți asta cu toții? Așadar, ar trebui sau nu să mâncați hibrizi măr-pară? (Dumnezeule, tocmai am discutat despre acest lucru și credem că putem mânca hibrizi măr-pară, deoarece omul doar îmbunătățește merele și perele și nu a schimbat legile poruncite de Dumnezeu pentru ele. Așadar, consumul de hibrizi măr-pară nu implică o încălcare a decretelor administrative.) După ce ați avut părtășie, ați dobândit o oarecare claritate și înțelegeți acum că legile poruncite de Dumnezeu au rămas practic neschimbate în ceea ce privește hibrizii măr-pară, așa că îi puteți consuma. Ceea ce tocmai ați spus este corect; doar că nu ați explicat clar. Haideți să nu discutăm deocamdată dacă hibrizii măr-pară pot fi mâncați sau nu; haideți să vorbim mai întâi despre motivul pentru care nu încalcă legile poruncite de Dumnezeu. Atât merii, cât și perii sunt plante create de Dumnezeu, iar oamenii pot mânca fructele pe care le poartă. Când aceste două plante sunt altoite împreună sau polenizate încrucișat, se obține un alt tip de fruct. Indiferent dacă acest lucru este făcut artificial sau natural, originea acestui fruct, forma sa de supraviețuire și legile și regulile pentru supraviețuirea sa rămân practic neschimbate față de ceea ce a fost poruncit inițial de către Dumnezeu. Chiar dacă omul altoiește artificial butașii unui măr și ai unui păr, fructul rezultat, care are caracteristici vitale comune ambelor plante, se bazează pe legile și regulile lor inițiale de supraviețuire, pe formele lor inițiale de viață. Acest fruct se numește măr-pară. Omul doar își folosește capacitatea de supraviețuire și modul de gândire, precum și inteligența și istețimea pentru a altoi două plante și a produce un alt tip de fruct, dar acest fruct, mărul-pară, nu depășește sfera celor poruncite de Dumnezeu. Acesta este un aspect. Pe de altă parte, chiar și fără intervenția omului, dacă merii și perii cresc împreună în aceeași pădure, pot evita polenizarea încrucișată? În circumstanțe absolut naturale, când vine sezonul de înflorire, vor fi polenizați încrucișat, iar sistemele lor radiculare subterane se vor încrucișa la rândul lor. Indiferent dacă polenul este răspândit de albine sau datorită vântului și circulației aerului, merii și perii vor face schimb de nutrienți, iar fructul măr-pară va fi produs cât se poate de natural. Mai poți spune atunci că acest fruct măr-pară este creat de om? (Nu.) Este un organism care crește în mod firesc în mediul natural poruncit de Dumnezeu; este ceva ce se află în sfera permisă de Dumnezeu, prin urmare acest măr-pară nu încalcă nicio lege. Indiferent dacă are caracteristicile unui măr sau ale unei pere, pe scurt, nu este un lucru negativ; este tot un tip de fruct pe care l-a pregătit Dumnezeu pentru omenire. Poți să lași grijile deoparte și să-l savurezi – cu siguranță corpul tău nu va avea de suferit. Cu toate acestea, când am menționat adineauri că omul altoiește artificial butași de măr și de păr, nu ați putut să stabiliți dacă un fruct măr-pară este un lucru pozitiv sau unul negativ și nu ați îndrăzni să-l mâncați, gândindu-vă: „Un măr este un măr, fără gene de pară, iar o pară este o pară, fără elemente ale unui măr; numai acestea pot fi mâncate în mod sigur!” Nu este denaturat acest mod de a înțelege lucrurile? (Ba da.) Este denaturat. Diverse ființe vii coexistă într-un spațiu comun; este inevitabil să se influențeze și să se alimenteze reciproc, bazându-se pe punctele forte ale celorlalte pentru a-și compensa propriile slăbiciuni. Există aici multe detalii și există taine. Pe scurt, toate acestea apar, există și produc efecte pentru supraviețuirea rasei umane pe care a creat-o Dumnezeu. Acestea sunt valoarea și semnificația existenței lucrurilor pozitive; în cele din urmă, sunt menite să mențină supraviețuirea normală a omenirii și reproducerea și continuarea omenirii. Este clară acum această chestiune? (Da.)

În continuare, haideți să discutăm despre altă chestiune, cu care oamenii se confruntă adesea în viața de zi cu zi. Analizați și gândiți-vă cum ar trebui discernută și abordată. Pentru a satisface cererea de hrană a omenirii, oamenii au inventat cereale neorganice, crescând producția prin modificarea genelor diverselor semințe și fructe. Inițial, scopul a fost de fapt să reducă dăunătorii și bolile, să evite folosirea mai multor pesticide și, astfel, să cultive diverse plante necesare omenirii, reducând munca și evitând interferențele dăunătorilor și ale bolilor și, în același timp, să crească producția pentru a satisface nevoia de hrană a omenirii, fapt care a dus la crearea unui astfel de produs. Cum se numește acest produs? Mâncare neorganică. Apariția mâncării neorganice a satisfăcut în mare măsură cererea de hrană a omenirii. Oamenii cred că producția de alimente organice este relativ scăzută și nu poate satisface nevoile omenirii. De la apariția cerealelor neorganice, producția de cereale a crescut considerabil, veniturile oamenilor au crescut la rândul lor, iar problema foametei a fost rezolvată pentru mulți oameni. Astfel, omenirea a putut „din fericire” să mănânce alimente neorganice. Așadar, este mâncarea neorganică un lucru pozitiv sau unul negativ? Încalcă principiul „celor poruncite de Dumnezeu” sau nu? Ar trebui consumate alimentele neorganice? Care sunt punctele de vedere și opiniile voastre în legătură cu mâncarea neorganică? Cum definiți aspectele pozitive și pe cele negative ale alimentelor organice și neorganice? (Mâncarea organică este naturală, fiind poruncită de Dumnezeu. Este un lucru pozitiv. Mâncarea neorganică este produsă prin procesare științifică și modificare genetică. Aceasta se opune legilor inițiale create de Dumnezeu. Așadar, mâncarea neorganică este un lucru negativ.) (Genele inițiale din alimentele neorganice sunt deteriorate, iar acest lucru se opune legilor create de Dumnezeu. Mai mult, valoarea nutrițională inițială a alimentelor a fost afectată în cazul mâncării neorganice; consumul acesteia nu oferă niciun beneficiu pentru sănătatea oamenilor. În zilele noastre, apariția problemelor de sănătate este răspândită la mulți oameni care consumă alimente neorganice de mulți ani, prin urmare cred că, dacă este posibil, ar trebui să încercăm din răsputeri să nu le consumăm. Dar în societatea de astăzi, majoritatea alimentelor sunt neorganice, așa că suntem categoric nevoiți să consumăm alimente neorganice ca să supraviețuim.) Tot ceea ce ați spus este în acord cu principiile, iar punctele cheie sunt corecte, dar este prea simplist și există unele detalii care nu au fost explicate clar. Unii oameni spun: „Mâncarea neorganică și cea organică seamănă la exterior, iar gustul este mai mult sau mai puțin la fel. Mâncarea neorganică nu este practic diferită de formele inițiale de alimente poruncite de Dumnezeu. Unele alimente neorganice chiar arată mai bine și au o producție mai mare decât cele organice, iar gustul nu este neapărat mult mai rău decât al celor organice. Așadar, de ce este mâncarea organică un lucru pozitiv, iar mâncarea neorganică este un lucru negativ?” Deși tocmai ați spus că sunteți siguri că mâncarea organică este un lucru pozitiv, iar cea neorganică este un lucru negativ, nu înțelegeți de ce sunt diferențiate în acest fel; încă nu înțelegeți detaliile implicate. Există un punct cheie pe care trebuie să-l știi: cum se face că, având două lucruri care arată la fel la exterior, unul este pozitiv, iar celălalt este negativ? Unii oameni spun: „Pentru că mâncarea neorganică este procesată științific și a fost deteriorată de știință.” Este corectă această afirmație? Din punct de vedere doctrinar, este corectă. Se pare că așa stau lucrurile. Dar oamenii tot nu înțeleg după ce o aud. Așadar, în ceea ce privește esența lor, care anume este diferența dintre alimentele organice și cele neorganice care permite definirea lor ca lucruri pozitive, respectiv negative? Pe ce se bazează această definiție? Cum o privește Dumnezeu? Care este adevărul aici? Aceasta atinge esența problemei.

Lucrurile organice vin de la Dumnezeu. Sunt ceea ce a creat Dumnezeu, iar omul le-a numit „organice”. Să lăsăm deocamdată deoparte originea sau sursa cuvântului „organic” sau motivul pentru care oamenii le-au numit așa. Trebuie să le privim tot din perspectiva creației de către Dumnezeu și a poruncii Sale. În cadrul creației și poruncii lui Dumnezeu, există un aspect subtil, dar crucial, și anume că, atunci când a creat o sămânță, Dumnezeu a pus în ea toți nutrienții și toate componentele pe care ar trebui să le aibă, precum și funcțiile acesteia. Pe ce se bazează principiile care determină ce lucruri au fost puse în sămânță? Pe nevoile corpului omenesc, pe receptivitatea funcțiilor organelor interne ale corpului omenesc și pe componentele nutriționale necesare acestor organe. Întrucât hrana cultivată dintr-o astfel de sămânță este destinată consumului uman, efectele pe care le va avea aceasta asupra corpului omenesc după ce este consumată și nutrienții pe care oamenii îi pot absorbi din ea pentru a-și menține creșterea și supraviețuirea fizică normală și pentru a prelungi viața corpului lor – toate acestea sunt lucruri pe care Dumnezeu trebuie să le ia în considerare atunci când creează o sămânță sau un tip de hrană. Nu este ca și cum ar crea la întâmplare o sămânță care poate crește în sol și ar lăsa-o așa – nu, Dumnezeu S-a gândit la asta. Cât despre efectele pe care le vor avea coaja, pulpa și germenul acestui tip de sămânță asupra corpului omenesc, ce rezultate pot obține aceste lucruri, ce nevoi are corpul omenesc și ce nutrienți ar trebui să absoarbă oamenii din acest tip de hrană după ce o consumă, toate acestea sunt lucruri pe care Dumnezeu trebuie să le aibă în vedere. Întrucât are astfel de preocupări, Dumnezeu trebuie să țină cont de proporțiile nutrienților necesari oamenilor atunci când creează acest tip de sămânță, astfel că această sămânță ia ființă în gândurile Sale. Această analiză privește impactul unei semințe asupra oamenilor din perspectiva componentelor nutriționale și a structurii sale; acesta este un aspect pe care Dumnezeu îl ia în considerare când creează această sămânță. În plus, Dumnezeu ia în considerare dimensiunea și forma acestui tip de sămânță sau fruct, durata sa de germinare, forma sa de supraviețuire, tipul de sol adecvat pentru creștere, câți nutrienți absoarbe și în ce tip de sol, câți nutrienți pot absorbi oamenii din el atunci când îl consumă și așa mai departe. Dumnezeu trebuie să ia în considerare toate aceste detalii. Diverșii factori pe care îi ia El în considerare atunci când creează o sămânță se reduc, în cele din urmă, la un singur aspect, și anume acela de a satisface nevoia de hrană a omenirii, de a asigura creșterea și supraviețuirea fizică normală a omenirii. Acesta este cel mai important aspect. Există și un alt aspect crucial. Dacă o sămânță nu are forță vitală și este moartă, asemenea unui fir de nisip sau unei pietre, fiind incapabilă să încolțească atunci când este plantată în sol, înseamnă că această hrană nu va fi disponibilă din nou după ce oamenii o consumă o singură dată. O astfel de sămânță este departe de a putea satisface nevoia de hrană a omenirii. Prin urmare, pe lângă componentele pe care ar trebui să le aibă, cum ar fi coaja și sâmburele, această sămânță trebuie să aibă un germen. Desigur, acest germen poate să nu fie o caracteristică a vieții prezentă în toate semințele. Pe scurt, pe lângă coajă și sâmbure, această sămânță trebuie să aibă forță vitală. În limbaj uman, se numește forță vitală, dar în termenii lui Dumnezeu, această sămânță trebuie să aibă viață. Ce înseamnă „să aibă viață”? Înseamnă că poate continua să se reproducă; trebuie să fie capabilă să dea roade prin încolțire și creștere. Prin încolțire, creștere și înflorire, o sămânță trebuie să poată produce mai multe fructe și, întocmai precum sămânța însăși, fructele sale trebuie să aibă și ele forță vitală și să se poată reproduce și să dea mai multe roade, deoarece numai așa poate satisface nevoia de hrană a omenirii fără oprire. Aceste două lucruri fundamentale sunt cele mai importante în crearea unei semințe de către Dumnezeu și în porunca Lui pentru aceasta: unul este reprezentat de diverșii nutrienți pe care îi conține și de funcțiile sale, iar celălalt este faptul că această sămânță trebuie să aibă forță vitală, adică să fie vie. În termeni umani, dacă ceva este „viu”, se numește „organic”. Această hrană organică are de fapt viață din momentul în care a fost creată de Dumnezeu. Dacă o sădești în pământ, o uzi și o fertilizezi, va încolți, va crește, va înflori și apoi va rodi, iar fiecare dintre roadele sale are aceeași funcție ca sămânța. Aceeași funcție asigură neîncetat nevoia de hrană a omenirii, supraviețuirea fizică a omenirii și reproducerea și continuarea omenirii. În plus, această sămânță se integrează în sol și dă roade, iar aceste roade – ca sămânța însăși – dau mai multe roade pentru a aproviziona omenirea și trec prin același proces de reproducere și înflorire, generație după generație. În acest fel, omenirea are o sursă nesfârșită de hrană. Cu o rezervă de hrană, cu o sursă de hrană, viața și supraviețuirea fizică a omenirii continuă fără sfârșit, iar aceasta nu va duce niciodată lipsă de hrană. De aici, se poate observa că, pentru supraviețuirea omenirii până în ziua de azi, contribuția diverselor semințe create de Dumnezeu nu poate fi trecută cu vederea. La baza posibilității lor de a aduce o astfel de contribuție omenirii se află creația de către Dumnezeu și porunca Sa. Dar dacă sunt distruse cele mai importante două lucruri poruncite de Dumnezeu pentru o sămânță – unul fiind nutrienții și funcțiile seminței, iar celălalt fiind forța sa vitală inițială – dacă aceste două lucruri dispar, sămânța nu va mai încolți atunci când cade pe pământ, nu va mai crește, nu va mai înflori și nu va mai rodi. Nu poate decât să dispară în pământ, iar sursa de hrană a omenirii va fi pierdută de atunci încolo. Cu ce se va confrunta atunci omenirea? (Cu moartea.) Se va confrunta cu foamea, cu foametea și apoi cu moartea și nu va putea să se reproducă și să continue. Acesta este un aspect și este foarte grav. Un alt aspect este că, atunci când o sămânță este procesată artificial, nutrienții săi sunt reduși considerabil, de la un conținut inițial bogat în nutrienți la doar o cantitate mică. În plus, funcțiile sale se schimbă și ele. De exemplu, un anumit tip de aliment putea să hrănească anterior creierul, să refacă forța fizică și să le dea oamenilor vitalitate, dar acum, după ce a fost supus procesării artificiale, aceste funcții sunt reduse considerabil sau chiar pierdute. Chiar dacă cineva consumă acest tip de aliment în cantități mari, se simte epuizat fizic, gândirea îi devine înceată și memoria îi slăbește. Deși nu este bătrân, devine asemenea unui vârstnic. Își simte picioarele grele, corpul își pierde flexibilitatea, iar pielea îi îmbătrânește. Pare să fi crescut fizic, dar în sinea lui, se simte diferit de cei care consumă alimente organice. Dacă funcțiile inițiale ale unui aliment sunt slăbite sau chiar pierdute, nu doar că acesta nu ajută sau nu aduce beneficii organismului uman după ce este consumat, dar are și multe efecte negative asupra oamenilor. Diverșii nutrienți necesari organismului nu pot fi refăcuți la timp și, totodată, multe funcții ale organismului degenerează și dispar treptat. Drept consecință naturală, pe baza acestui cerc vicios, gândirea oamenilor devine înceată, iar ei pot chiar să capete unele comportamente sau idei extreme. Astfel de manifestări sunt câteva dintre efectele și consecințele negative ale alimentelor neorganice asupra oamenilor. Alimentele neorganice și-au pierdut componentele pe care ar trebui să le aibă, așa cum au fost create de Dumnezeu, pierzându-și și funcțiile inițiale. Ele sunt diferite de lucrurile inițiale create și poruncite de Dumnezeu. Toate au fost procesate și modificate în mod artificial.

Deși oamenii creează alimente neorganice pentru a satisface cererea de hrană a omenirii, astfel de alimente introduc tot felul de factori nefavorabili pentru sănătatea și reproducerea umană, afectând procrearea și supraviețuirea omenirii. Prin urmare, trebuie să aveți discernământ în ceea ce privește alimentele neorganice. De mii de ani, omenirea se bucură de alimente organice. De ce spunem că alimentele organice sunt un lucru pozitiv, iar cele neorganice sunt un lucru negativ? Care este cea mai mare deosebire? Care este esența problemei? Esența este că alimentele organice sunt pregătite pentru omenire de către Dumnezeu; sunt poruncite de Dumnezeu. Ele au componentele și funcțiile inițiale create de Dumnezeu și, cel mai important, au forța vitală cu care le-a înzestrat Dumnezeu, în timp ce alimentele neorganice au pierdut acele componente și funcții inițiale și, de asemenea, nu au viața dăruită de Dumnezeu. Întrucât le lipsesc aceste două lucruri esențiale poruncite de Dumnezeu, ele încalcă principiile lucrurilor pozitive create și poruncite de El. Alimentele neorganice sunt lucruri care au fost procesate, deteriorate și modificate de știința umană și nu mai au caracteristicile unui lucru pozitiv. Aceasta deoarece le lipsesc componentele și esența lucrurilor pozitive create și poruncite de Dumnezeu și, în schimb, se opun funcțiilor și esenței lucrurilor pozitive create și poruncite de Dumnezeu. Ce înseamnă că se opun funcțiilor și esenței lucrurilor pozitive? Înseamnă că, atunci când Dumnezeu a creat o anumită sămânță, funcția ei era destinată omenirii, era de a sluji și de a aduce beneficii omenirii și de a-i asigura nevoile fizice normale și supraviețuirea, în timp ce alimentele neorganice afectează și perturbă supraviețuirea normală a omenirii și, totodată, atrag o serie de efecte și de consecințe negative ireversibile asupra vieții și supraviețuirii normale a oamenilor. Așadar, nu este deloc nedrept să spunem că alimentele neorganice sunt un lucru negativ. Nu este așa? (Așa e.) Este clară acum această chestiune? (Da.) De ce sunt alimentele organice un lucru pozitiv, în timp ce alimentele neorganice sunt un lucru negativ? În linii mari, alimentele organice vin de la Dumnezeu, sunt benefice omenirii și o slujesc și contribuie la viața și supraviețuirea omului; acestea îndeplinesc o funcție de neînlocuit în viața și supraviețuirea omului – nimic nu poate înlocui rolul pe care îl joacă. Dar sunt alimentele neorganice benefice pentru sănătatea umană? (Nu.) Dimpotrivă: nu sunt benefice pentru sănătatea umană; în schimb, dăunează sănătății umane și aduc multă durere și probleme în viața și supraviețuirea fizică a ființelor umane. De exemplu, provoacă diverse tipuri de disconfort ale corpului, cum ar fi încetinirea circulației sanguine, membre rigide, senzație de greutate a picioarelor și amețeală și duc la apariția prematură și la acutizarea multor boli; reacțiile alergice ale oamenilor devin la rândul lor tot mai intense. Reacțiile adverse de diferite grade afectează o serie de lucruri, de la piele la organele interne. Acestea sunt diversele probleme și dureri cauzate vieții și supraviețuirii fizice a omenirii de alimentele neorganice. Întrucât corpul uman a fost creat de Dumnezeu, doar El îi înțelege cel mai bine structura și nevoile. Astfel, Dumnezeu a creat tot felul de alimente pentru omenire pe baza structurii și nevoilor corpului omenesc. De la sud la nord, de la est la vest, Dumnezeu a creat diverse alimente benefice pentru viața și supraviețuirea locuitorilor. Formele inițiale ale tuturor alimentelor create de Dumnezeu sunt menite să asigure sursele de hrană necesare pentru viața și supraviețuirea umană; toate sunt esențiale pentru viața și supraviețuirea fizică a ființelor umane. Cu alte cuvinte, trupul unei persoane nu poate să trăiască și să fie susținut fără aceste plante create de Dumnezeu. Atât timp cât vin de la Dumnezeu, aceste plante și semințe sunt în formele lor inițiale, având funcțiile și componentele necesare create de Dumnezeu, precum și forța vitală dăruită de Dumnezeu. Indiferent unde se află o sămânță – chiar dacă ar fi să cadă în crăpăturile stâncilor, unde nu există pământ – atât timp cât are forță vitală, poate să încolțească, să crească și să se maturizeze normal, producând mai multe semințe. Numai în acest tip de mediu mai larg, unde toate lucrurile se reproduc și supraviețuiesc, pot oamenii să obțină o sursă de hrană pentru trupurilor lor, să efectueze în mod continuu diverse activități și să continue să se reproducă și să trăiască. Dacă diverse plante și semințe își pierd funcțiile inițiale create de Dumnezeu, acest lucru este echivalent cu privarea omenirii de hrană și cu dispariția sursei ei de hrană. Chiar dacă oamenii creează și produc unele alimente care nu sunt în formele lor inițiale și care le pot satisface temporar foamea, întrucât formele inițiale ale alimentelor sunt modificate după procesare, iar funcțiile lor inițiale se pierd, funcțiile și senzațiile fizice ale oamenilor se vor schimba în consecință după ce le consumă. În timp, corpurile oamenilor vor prezenta la rândul lor unele reacții adverse; vor căpăta unele boli și dureri și ar putea chiar să existe și unele consecințe grave. Acest lucru se opune intenției inițiale a lui Dumnezeu de la crearea hranei pentru omenire și, de asemenea, se opune legilor și regulilor de supraviețuire poruncite de Dumnezeu pentru omenire. Așadar, indiferent cum priviți lucrurile, atât timp cât ceva se opune intenției inițiale a lui Dumnezeu de la crearea unei ființe vii și legilor și regulilor poruncite de El, acesta și-a pierdut funcția cu care l-a creat Dumnezeu și rolul pe care ar trebui să-l joace, precum și forța vitală dăruită de Dumnezeu și, prin urmare, esența lui s-a schimbat. Apariția alimentelor neorganice se opune intenției inițiale a lui Dumnezeu de la crearea alimentelor; procesarea și modificarea științifică a semințelor alimentelor de către oamenii de știință duce la modificarea esenței alimentelor. Astfel, alimentele neorganice sunt un lucru negativ. Indiferent dacă aspectul lor devine mai viu colorat și mai atractiv, dacă alimentele devin mai mari ori cresc în cantitate – indiferent cum se schimbă, atât timp cât se opun intenției inițiale a lui Dumnezeu de la crearea lor și își pierd funcțiile și forța vitală dăruite de Dumnezeu, atunci sunt un lucru negativ. Acest lucru este cert și dincolo de orice îndoială. Indiferent despre ce este vorba și indiferent în ce perioadă a apărut sau cine a determinat apariția lui, atât timp cât nu a fost creat sau poruncit de Dumnezeu, ci se opun în schimb creației și poruncii Sale, atunci este un lucru negativ. Este clară acum această chestiune? (Da.)

Acum că am avut părtășie în mod clar despre faptul că alimentele neorganice sunt un lucru negativ, există o altă chestiune despre care trebuie să avem părtășie. Unii oameni întreabă: „Întrucât alimentele neorganice sunt un lucru negativ, care se opune creației și poruncii lui Dumnezeu, cum ar trebui să le tratăm? Ar trebui să le mâncăm? Ar trebui să nu le mâncăm sau să le mâncăm doar în cantitate mică? Care este modul adecvat de a practica?” Unii dintre voi tocmai au precizat: „Majoritatea alimentelor din societatea de astăzi sunt neorganice și nu este ușor să găsești alimente organice dacă vrei să cumperi câteva – în unele țări și regiuni, nu le poți cumpăra nici măcar la prețuri mari. Chiar dacă știm beneficiile alimentelor organice și răul cauzat de cele neorganice, ce putem să facem?” Întocmai așa este mediul mai vast. Aceasta este lumea Satanei, care îi împiedică pe oameni să mănânce alimentele înzestrate cu forță vitală pe care le-a creat Dumnezeu. Unii spun: „Știm că alimentele neorganice sunt dăunătoare pentru corpul nostru, dar nu avem mijloacele necesare să mâncăm alimente organice. Ce ar trebui să facem? Ar trebui să murim pur și simplu de foame?” Nu puteți să muriți de foame. Trebuie totuși să consumați alimente neorganice ca să trăiți. Chiar dacă sunt dăunătoare pentru corp, este totuși mai bine decât să muriți de foame. Chiar dacă trăiți în continuare cu mari dificultăți, atât timp cât nu muriți și vă puteți îndeplini datoria, rezistând până în ultimul moment și dobândind mântuirea în ciuda sănătății precare, atunci ați triumfat asupra acestei lumi și l-ați învins pe Satana. Alții spun: „Întrucât alimentele neorganice sunt atât de dăunătoare pentru oameni, iar efectele sunt ireversibile, pur și simplu nu le voi mânca. Voi găsi o cale de a cultiva câteva alimente organice în propria curte.” Dacă ai mijloacele, bineînțeles că este în regulă. Dar dacă nu ai curte și nu poți cultiva legume și cereale și ești o persoană de rând, care nu-și permite alimente organice? Atunci tot ce poți să faci este să mănânci alimente neorganice. Unii oameni spun: „Dacă mănânc alimente neorganice, pot măcar să rezist câțiva ani și nu voi muri într-un timp scurt. Chiar dacă mă îmbolnăvesc de niște boli ciudate din cauza lor, nu este nimic de făcut în privința asta.” Vă temeți că veți căpăta tot felul de boli ciudate și vă veți scurta durata de viață? (Da.) Ce ar trebui făcut în această privință? Unii oameni spun: „Nu putem atunci decât să recurgem la ultima opțiune – să ne mulțumim cu ce avem. Pentru a supraviețui, nu avem nicio alternativă decât să mâncăm alimente neorganice.” Este corect acest principiu? (Da.) Chiar este? Nu puteți discerne dacă este corect sau incorect. Înseamnă acest lucru că vă mulțumiți cu ce aveți și că nu aveți nicio alternativă? Nu înseamnă nici că vă mulțumiți cu ce aveți, nici că nu aveți nicio alternativă. Mai degrabă, înseamnă că trăiți prin credință. Nu există o frază în cuvintele lui Dumnezeu? „Câtă vreme mai ai suflare, Dumnezeu nu te va lăsa să mori.” Viețile oamenilor sunt în mâinile lui Dumnezeu. Cât timp trăiește o persoană, precum și starea ei fizică depind de porunca lui Dumnezeu, nu de ceea ce mănâncă ea. Este suficient ca oamenii să aibă gânduri și puncte de vedere corecte despre alimentele neorganice și să aibă discernământ în privința lor. Totuși, ei ar trebui să trateze în mod corect mediul obiectiv existent. Dacă nu ai mijloacele financiare sau condițiile de mediu pentru a-ți cultiva propria mâncare, atunci mănâncă orice este disponibil. Așadar, îți vei face griji că te vei îmbolnăvi sau că vei muri? Nu este nevoie să-ți faci griji. De ce? Avem adevărul cuvintelor lui Dumnezeu în inimile noastre ca sprijin și bază: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” și „Câtă vreme mai ai suflare, Dumnezeu nu te va lăsa să mori”. Viața, condiția fizică și durata de viață a unei persoane se află în mâinile lui Dumnezeu. Dacă o persoană se îmbolnăvește, când se îmbolnăvește și când moare – toate acestea se află în mâinile Sale. Nu este nevoie să-ți faci griji sau să te temi. Dacă nu poți face rost de alimente organice și poți mânca doar alimente neorganice, atunci mănâncă-le în tihnă. Mănâncă orice este disponibil. Unii oameni spun: „Dacă ai zis că alimentele neorganice sunt un lucru negativ, atunci de ce ne spui să le mâncăm în tihnă?” Cum poți să trăiești dacă nu mănânci? Dacă mănânci prea puțin, chiar poate corpul tău să obțină ce are nevoie? Și non-credincioșii spun acum că alimentele neorganice sunt mult mai puțin hrănitoare decât cele organice; deși mănânci mult, nu-ți oferă mulți nutrienți. Și acesta este un fapt. Există un alt aspect pe care nu-l cunosc aceștia: proporția componentelor nutriționale din alimentele organice este adecvată. După ce le mănânci, acestea îți ajută corpul să producă mulți nutrienți, favorizează circulația sângelui și își îndeplinesc funcțiile inițiale în corpul tău, pentru a asigura o stare bună de sănătate. Pe de altă parte, alimentele neorganice nu au componente nutriționale, așa încât corpul tău nu le poate utiliza pentru a sintetiza nutrienții de care are nevoie. Cel mai important, alimentele neorganice sunt lipsite de forță vitală și de multe componente nutriționale; nu-ți pot asigura sănătatea. După ce le consumă zece sau douăzeci de ani, oamenii vor căpăta tot felul de boli și afecțiuni ciudate, iar unii chiar își vor pierde fertilitatea. Astfel de consecințe sunt prea grave. De aceea, unii oameni simt următoarele: „Am mâncat multă mâncare și multe legume, așa că nu ar trebui să am carențe nutriționale. De ce mă simt însă atât de slăbit?” Aceasta este deosebirea dintre alimentele organice și cele neorganice; de fapt, ai simțit-o deja. De ce ai această senzație? Pentru că alimentele neorganice nu au forță vitală. Mănânci multe, dar nu-ți aduc multe substanțe nutritive, așa că te simți slăbit din punct de vedere fizic și lipsit de vitalitate. Dar, oricum ar fi, tot trebuie să mănânci; în caz contrar, vei suferi de foame și nu vei putea să lucrezi sau să supraviețuiești. Oamenii nu trebuie să facă lucruri nesăbuite, nici să meargă la extreme. Ar trebui să abordeze totul conform cuvintelor lui Dumnezeu și să practice în conformitate cu adevărurile-principii în toate lucrurile. Asta ar trebui să le fie clar și să înțeleagă. Pe scurt, totul se reduce la modul în care oamenii ar trebui să trateze alimentele neorganice. După ce înțeleg efectele negative și impactul ulterior al alimentelor neorganice, oamenii nu ar trebui să fie constrânși de ele, nici să-și facă griji sau să se teamă, deoarece totul se află în mâinile lui Dumnezeu. Viețile oamenilor și tot ce îi privește se află în mâinile lui Dumnezeu, fiind supuse suveranității și rânduielilor Sale. Așa este? (Da.) Dacă înțelegi lucrurile în acest fel, gândurile și punctele tale de vedere sunt corecte. Vă simțiți inimile luminate și eliberate după ce ați auzit toate acestea? (Da.) Aceasta este o chestiune din viața reală pe care oamenii ar trebui să o vadă. Dacă nu poți să vezi în profunzime această chestiune, ești prea nesăbuit. În ceea ce privește întrebarea dacă să consumi sau nu alimente neorganice, tocmai am discutat câteva principii de practică. Ar trebui să tratezi lucrurile în consecință, în funcție de mediul obiectiv și de condițiile tale reale. Pe scurt, ar trebui să privești toate lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu și, de asemenea, să acționezi conform cuvintelor Sale. Câtă vreme motivul tău este de a-ți asigura supraviețuirea și funcționarea fizică normală, astfel încât să-ți poți face datoria în mod normal, să nu te abați de la calea urmării lui Dumnezeu, să-ți îndeplinești datoria și să pornești pe calea urmăririi adevărului, atunci ceea ce faci este corect. Acesta este conținutul părtășiei noastre despre ceea ce poruncește Dumnezeu.

Am folosit două exemple pentru a avea părtășie despre aspectul celor poruncite de Dumnezeu. A fost explicat clar, în esență? (Da.) Atunci, puteți distinge între lucrurile pozitive și cele negative? Poți aplica acest aspect al adevărului pentru a evalua diversele persoane, evenimente și lucruri pe care le întâlnești? Dacă n-am fi avut părtășie despre aceste două exemple, ați fi fost capabili să aplicați acest aspect al adevărului referitor la lucrurile pozitive pe care le-am definit astăzi pentru a le evalua? (Poate că aș fi capabil să discern unele mai simple, dar n-aș putea discerne cele două exemple relativ complexe despre care a vorbit Dumnezeu.) Este bine că am avut părtășie despre asta, altfel ați fi putut rata un aliment atât de delicios cum sunt hibrizii de măr-pară, nu-i așa? (Da.) Unii oameni care sunt mai predispuși să respecte reglementările s-ar putea uita la un hibrid de măr-pară dorind să-l mănânce, dar nu îndrăznesc, crezând că ar încălca principiile poruncite de Dumnezeu și s-ar opune cuvintelor Sale dacă l-ar mânca, așa că se abțin și nu-l mănâncă și, drept urmare, ratează atât de multe ocazii de a mânca acest aliment delicios. Totuși, în privința unor lucruri evident negative, deoarece nu au discernământ, oamenii le laudă foarte mult, le aprobă profund și le acceptă în inimile lor. În ceea ce privește alimentele neorganice, chiar gândesc: „Alimentele neorganice satisfac din plin nevoia de hrană a omenirii și, în același timp, pot ajuta la reducerea deceselor cauzate de foame. Aceasta este cu adevărat o mare contribuție pe care știința a adus-o omenirii în istoria dezvoltării umane! Acest lucru este cu adevărat săvârșit de Dumnezeu; Dumnezeu este Cel care l-a promovat.” O astfel de afirmație simplă expune un fapt. Ce fapt? Că nu înțelegi adevărul. Acest lucru este secundar; există o problemă și mai gravă aici, și anume că ai rostit cuvinte care sunt scandalos de răzvrătite și hulitoare la adresa lui Dumnezeu, iar acest lucru Îl determină să simtă dezgust și repulsie. Dacă o astfel de problemă devine atât de gravă încât te opui intențiilor lui Dumnezeu și te împotrivești și Îl hulești în mod deliberat pe Dumnezeu, atunci s-ar putea să-ți pierzi speranța de a fi mântuit, iar acest lucru îți va afecta destinația. Prin urmare, înțelegerea adevărului este foarte importantă. Dacă n-am fi folosit exemple în părtășia noastră, unii dintre voi s-ar fi putut gândi: „Alimentele neorganice sunt rezultatul cercetării științifice, iar dezvoltarea științei aduce contribuții umanității, așadar, o astfel de contribuție este cel mai probabil poruncită de Dumnezeu, este cel mai probabil orchestrată de El.” Este clar acum, după ce am avut părtășie în acest fel? Este corectă această afirmație? (Nu.) Ar trebui înțelese lucrurile în acest fel? (Nu.) Dacă o persoană spune asta, va avea probleme; aceasta este o răzvrătire scandaloasă! Nu defini în mod pripit lucrurile înainte de a înțelege în mod clar cum sunt cu adevărat și care este esența lor și nu accepta sau aprecia cu ușurință lucrurile care au fost procesate științific. În special pentru lucrurile care sunt venerate și populare în cadrul tendințelor rele și apreciate de majoritatea oamenilor, trebuie să fii extrem de precaut – discerne-le conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului și nu le accepta în niciun caz. Unii oameni spun: „Calibrul nostru este slab. Când vedem diverse tipuri de informații răspândindu-se online, credem că este o tendință socială și că nu pot fi greșite. După ce ne uităm la ele, au un efect asupra inimilor noastre. Dacă am trăi într-un vid, n-am fi induși în eroare.” Este corectă această afirmație? (Nu.) Trăiești în lumea reală, în societatea actuală și vei auzi în mod inevitabil multe voci ciudate, precum și zicale și teorii ciudate. Aceste argumente vor intra în mod inevitabil în inima ta, unde vor avea un efect, schimbându-ți gândurile. Oamenii cred că, atât timp cât trăiesc în această societate, atât timp cât trăiesc printre oameni, vor fi influențați involuntar, cu excepția cazului în care locuiesc departe, în munți și păduri sau se închid într-o cămăruță, fără să asculte, fără să se uite și fără să se gândească la aceste lucruri, caz în care inimile lor vor fi curate. Este corectă această părere? (Nu.) Evident că nu. Atunci, cum poate fi rezolvată această problemă? Trebuie să urmărești și să înțelegi adevărul. Dacă înțelegi limpede toate aspectele adevărului, atunci când vei întâlni aceste lucruri, vei ști care este esența de la baza lor. Vei fi capabil să le discerni și să le definești rapid fie ca lucruri pozitive, fie ca lucruri negative și – pe baza faptului că ai conștiință și rațiune – vei accepta rapid lucrurile pozitive și te vei împotrivi sau vei respinge, critica și condamna lucrurile negative. În acest fel, vei fi protejat și nu te vei simți neajutorat, nici nu va trebui să fii atât de îngrijorat sau de temător. De ce? Pentru că, având cuvintele lui Dumnezeu ca bază, vei avea capacitatea fundamentală de a discerne între lucrurile pozitive și cele negative, opiniile și punctele tale de vedere despre diverse lucruri pozitive și negative se vor baza pe cuvintele lui Dumnezeu și vei putea determina dacă acestea sunt lucruri pozitive sau negative; prin urmare, va fi foarte ușor să știi ce ar trebui să faci. Nu este așa? (Ba da.)

Înțelegeți conținutul despre care tocmai am avut părtășie? Dacă n-am fi avut părtășie despre el în acest fel, ați fi capabili să-l înțelegeți? (Nu.) Atunci, dacă ați mai experimenta câțiva ani, ați fi capabili să discerneți între lucrurile pozitive și cele negative? (Fără adevăr, nu putem discerne aceste lucruri; uneori chiar admirăm și susținem lucruri negative. Așadar, nu e ca și cum am deveni capabili să discernem doar fiindcă avem mai mulți ani de experiență.) Implică aceste chestiuni taine? (Nu, nu implică.) Dacă nu implică taine, de ce nu le înțeleg oamenii? Sunt acestea chestiuni exterioare? (Da.) Dacă ar fi doar chestiuni exterioare, ar trebui să fie ușor de înțeles, dar, de fapt, aceste chestiuni implică și unele adevăruri, precum și punctele de vedere ale oamenilor despre diverse lucruri. Odată ce implică puncte de vedere despre lucruri, precum și esența și natura problemelor, acea chestiune implică adevărul, iar atunci când implică adevărul, nu o puteți vedea în profunzime și deveniți confuzi. Așadar, credeți că este necesar să avem părtășie în acest fel? (Da, este.) Să sperăm că, după ce veți asculta această părtășie, nu vă veți concentra atenția asupra chestiunilor în sine și nu veți învăța să respectați reglementări, ci, prin intermediul părtășiei, veți ajunge în schimb să înțelegeți adevărul și intențiile lui Dumnezeu, să puteți discerne ce sunt lucrurile pozitive și cele negative și să faceți progrese în ceea ce privește adevărul, iar capacitatea voastră de a discerne lucrurile se va îmbunătăți. Aceasta va însemna că ați câștigat ceva. În ceea ce privește lucrurile pozitive – tot ceea ce se încadrează în sfera a ceea ce este creat de Dumnezeu, poruncit de Dumnezeu sau aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu – sunteți acum capabili să le discerneți pe toate după ce am enumerat cele două exemple speciale de mai devreme? Sau puteți să discerneți doar lucruri de același fel și încă nu sunteți capabili să discerneți lucruri diferite de aceste două exemple? (Probabil pot discerne lucruri de același fel într-o oarecare măsură și lucruri diferite care sunt relativ simple, dar tot nu pot să discern clar lucruri prea complexe.) Este adevărat, nu-i așa? Dacă tot nu puteți discerne, atunci ar trebui să pricepeți un principiu. Mai întâi, vedeți dacă un anumit lucru se opune funcției pe care ar trebui să o aibă, așa cum a fost creată de Dumnezeu sau semnificației existenței sale, așa cum a fost poruncită de Dumnezeu; vedeți dacă se opune acestui aspect. Dacă da, atunci este un lucru negativ. Dacă nu se opune creației de către Dumnezeu și poruncii Sale, dar nu se poate spune că forma sa de existență și valoarea existenței sale au un impact pozitiv sau unul negativ asupra oamenilor – acesta doar slujește unui scop și oferă un anumit confort în viețile oamenilor, aducând puține beneficii, dar nefăcând niciun rău, adică nu subminează și nu tulbură forma de supraviețuire și viața normală a omenirii create de Dumnezeu, nici nu atrage consecințe negative, iar existența sa nu poate fi considerată semnificativă pentru omenire și oamenii ar putea trăi la fel de bine fără el – atunci nu poate fi considerat un lucru pozitiv sau unul negativ. Nu se încadrează în această categorie; este doar un tip de lucru sau un obiect, așa că nu-l vom defini drept pozitiv sau negativ. De exemplu, o trăsură trasă de cai este un mijloc de transport. Este trasă de un cal, care este o ființă vie creată și poruncită de Dumnezeu. Trăsura trasă de cal este făcută de om, nu creată de Dumnezeu; este un instrument făcut de om folosind capacitatea de supraviețuire dăruită de Dumnezeu. Poate transporta mărfuri și oameni în diferite locuri, făcând viața și călătoriile oamenilor mai confortabile. Așadar, credeți că o trăsură trasă de cai, făcută de om, este un lucru pozitiv sau unul negativ? Consumă energie o trăsură trasă de cai? Emite gaze de eșapament și poluează aerul? (Nu.) O trăsură trasă de cai nu are efecte negative asupra vieții și supraviețuirii oamenilor și, de asemenea, le face viața puțin mai confortabilă. Totuși, dacă n-ar exista, oamenii ar putea să călătorească și pe jos, ceea ce ar fi doar puțin mai lent; nu se poate spune că nu ar putea supraviețui fără ea. Nu este ceva esențial. Așadar, este acest lucru pozitiv sau negativ? (Din câte înțeleg, nu este un lucru negativ, dar nici unul pozitiv; pur și simplu nu se poate spune că este pozitiv sau negativ.) Este făcut de mâna omului și nu se poate spune că este pozitiv sau negativ. Să discuți dacă o trăsură trasă de cai este un lucru pozitiv sau negativ ar însemna practic să faci din țânțar armăsar, să despici firul în patru.

Unii oameni spun: „Copacii sunt creați și porunciți de Dumnezeu, iar regulile de supraviețuire și formele lor de existență vin de la Dumnezeu, deci sunt lucruri pozitive. Atunci, dacă un copac este tăiat și prelucrat pentru a obține lemn, este acesta un lucru pozitiv sau negativ?” Lemnul oferă unele facilități pentru nevoile zilnice ale omenirii, fiind folosit, de exemplu, pentru a fabrica diverse tipuri de mobilier, cum ar fi mese și scaune, și poate fi și ars pentru gătit. El este transformat dintr-o plantă într-un obiect. Este acesta un lucru pozitiv sau negativ? (Nu se poate spune că este nici pozitiv, nici negativ.) Așa este, acum înțelegi, te-ai prins. Doar lucrurile din sfera de aplicare a acestui principiu – ceea ce este creat de Dumnezeu, poruncit de Dumnezeu sau aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu – sunt lucruri pozitive. Orice încalcă acest principiu este un lucru negativ. Să discuți dacă lucrurile din afara acestor două categorii sunt pozitive sau negative este practic ca și cum ai despica firul în patru, ca și cum ai face din țânțar armăsar, neocupându-te de lucrarea ta adecvată. De exemplu, unii oameni întreabă: „Sunt perdelele făcute de om un lucru pozitiv sau unul negativ?” Unii spun: „Depinde de sursa materialului. Dacă perdelele sunt fabricate din bumbac brut prelucrat, fără vopsire sau albire și fără să se adauge substanțe chimice, atunci sunt un lucru pozitiv. Dacă au fost vopsite, albite și imprimate sau li s-au adăugat substanțe chimice, atunci sunt un lucru negativ. Lucrurile negative sunt ceea ce ar trebui să eliminăm și să aruncăm, prin urmare nu le putem folosi. Doar în acest fel respectăm principiile cuvintelor lui Dumnezeu și suntem oameni care iubesc lucrurile pozitive și adevărul. Așadar, criticăm tot ceea ce nu este produs din bumbac și tot ceea ce nu provine dintr-o sursă naturală.” Care sunt lucrurile care provin dintr-o sursă naturală? Bumbacul, mătasea și inul. Conform opiniei acestor indivizi, în afară de aceste câteva lucruri, oamenii nu pot purta nimic altceva – dacă vrei să eviți să încalci principiile și vrei să ajungi să poți iubi lucrurile pozitive și să le poți respinge pe cele negative, atunci trebuie să porți aceste lucruri, deoarece numai acestea sunt în formele inițiale, create de Dumnezeu. Este corectă această opinie? (Nu.) Unii oameni vor spune: „Conform acestei opinii, atunci, oricine poartă materiale textile prelucrate științific nu este o persoană care iubește lucrurile pozitive, nu este o persoană care practică adevărul, ci este una fără discernământ și fără principii, care este foarte răzvrătită și detestată de Dumnezeu, iar o astfel de persoană este terminată!” Este adecvată această afirmație? (Nu, face din țânțar armăsar.) Astfel de oameni au motive ascunse în cuvintele lor și pot chiar să-i condamne pe alții, exagerând mult lucrurile. Ce fel de oameni sunt? (Oameni care respectă reglementările și nu au înțelegere spirituală.) Sunt oameni absurzi, tipuri absurde. Exprimând aceste erezii și sofisme, ei fac din țânțar armăsar și se folosesc de subiectele respective pentru a-și exprima opiniile proprii. Au mințile pline de aceste erezii și sofisme și le pot debita la nesfârșit, dar când le ceri să aibă părtășie despre ceva legat de adevăr, nu au nimic de spus. Când le ceri să aibă părtășie despre ce sunt lucrurile pozitive, ei rostesc aceste erezii și sofisme. Nu crezi că este dezgustător? Multe obiecte nu au legătură cu lucrurile pozitive create de Dumnezeu, poruncite de Dumnezeu sau aflate sub suveranitatea Lui. Strict vorbind, ele nu încalcă principiul privind ceea ce este creat de Dumnezeu, poruncit de Dumnezeu sau aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu, iar formele lor de existență nu provoacă efecte adverse sau prejudicii pentru mijloacele de trai și supraviețuirea omenirii. Așadar, când vorbești, cel mai bine este să ai conștiință și rațiune și să nu faci din țânțar armăsar sau să rostești condamnări după bunul plac. Lucrurile din sfera a ceea ce este creat de Dumnezeu, poruncit de Dumnezeu sau aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt demne de părtășia noastră, precum și de acceptarea, înțelegerea, respectarea, prețuirea și protecția noastră. În afară de acestea, pentru lucrurile care nu se încadrează în această sferă, cel mai bine este să nu facem din țânțar armăsar și să nu le tratăm ca pe niște probleme majore despre care să avem părtășie, având părtășie despre ele cu mare entuziasm și chiar cu multă seriozitate pe parcursul mai multor adunări. Acest lucru nu ar trebui făcut. Deseori, oamenilor absurzi, celor care nu au înțelegere spirituală, oamenilor răi, antihriștilor și diavolilor le place să facă aceste lucruri pentru a se da mari, pentru a le arăta altora cât de deștepți sunt. Cei lipsiți de discernământ cred că aceasta este o părtășie despre adevăr și, chiar dacă nu sunt edificați, se simt obligați să îndure și să asculte. De fapt, toate cuvintele acelor oameni sunt erezii și sofisme și nu au nicio legătură cu subiectul lucrurilor pozitive despre care vorbesc. Prin urmare, dacă auzi oameni de acest fel abordând aceste subiecte și argumente care nu au legătură cu lucrurile pozitive, poți refuza să asculți. Dacă înțelegi adevărul și ai discernământ, îi poți combate și opri. Cum îi oprești? Spui: „Ajunge, taci! Lucrurile despre care vorbești nu au legătură cu adevărul și nici cu lucrurile pozitive. Ceea ce spui sunt cuvinte diavolești și nimeni nu vrea să le audă. Nu-i tulbura pe toți cei de aici și nu te amesteca în îndeplinirea datoriei lor!” Dacă au motive ascunse în cuvintele lor, dacă exprimă condamnări după bunul plac și nu au un efect pozitiv, ar trebui să luați atitudine și să-i opriți să provoace tulburări, dându-i totodată în vileag pentru a le da tuturor posibilitatea să capete discernământ. După ce ascultă, toți vor înțelege că vorbele lor sunt erezii și sofisme fără legătură cu adevărul, că aceștia caută nod în papură, despică firul în patru, îi induc pe oameni în eroare, rostesc cuvinte și doctrine, debitează idei pompoase și au motive ascunse, dorind să provoace necazuri, așa că ar trebui restricționați și reduși la tăcere. Să presupunem că majoritatea celor prezenți la acel moment sunt oameni dezorientați, care nu au discernământ în privința oamenilor răi și a diavolilor și nu-și dau seama că aceștia răspândesc sofisme și îi induc în eroare pe oameni. Când se adună laolaltă acești indivizi dezorientați și acei oameni răi și diavoli, se înțeleg cu toții de parcă ar fi făcuți din același material murdar. După ce aud cuvintele lui Dumnezeu, nu doar că nu acceptă adevărul, dar răspândesc și unele sofisme folosind cuvinte grandioase și vorbe pompoase, dar goale. În acest caz, poți să te ridici și să pleci în tăcere, nefiind nevoie să exprimi vreo părere. Lasă diavolii să se etaleze și să se dea în spectacol. Nu dezbate cu ei, pentru a nu-ți tulbura mintea și a nu-ți afecta îndeplinirea datoriei. De ce? Pentru că un diavol este întotdeauna un diavol; un animal este întotdeauna un animal. Nu au rațiune, nu pot discerne între bine și rău și nu știu ce este corect și ce este incorect; indiferent cum ai părtășie, le este imposibil să înțeleagă adevărul. Diavolii vor rosti mereu cuvinte și doctrine, vor striga sloganuri și vor debita vorbe pompoase, dar goale, iar cei reîncarnați din animale – oameni fără spirit – nu au deloc discernământ. Oriunde există o tulburare provocată de satane și diavoli, aceștia le vor călca pe urme și se vor amesteca în haos. Nu pot învăța să discearnă, dacă încerci să-i înveți. Doar cei care înțeleg adevărul au inteligență și înțelepciune și se vor ascunde când observă necazuri. Aceștia vor fi capabili să discearnă când văd un diavol provocând tulburări și nu se vor amesteca în haos, știind să stea departe de rău. Oriunde se dau în spectacol diavolii, oriunde se adună animalele, acel loc va avea duhoarea murdăriei și a dezordinii. Sunt făcuți din același material murdar și le face plăcere să se întrunească. Indiferent cine rostește cuvinte absurde și abjecte, le place să asculte și chiar le repetă cu deosebită încântare. Nu este aceasta o adunare a diavolilor? Dacă ești o persoană deșteaptă, atunci când vezi o astfel de situație, ar trebui să te distanțezi rapid și să nu te amesteci cu ei. De ce nu ar trebui să te amesteci cu ei? De ce nu ar trebui să dezbați cu ei? Pentru că, indiferent cum ai părtășie despre adevăr, ei nu-l vor accepta; indiferent câte cuvinte spui, totul va fi în zadar. Cei care sunt ai Satanei și ai diavolilor nu acceptă deloc adevărul, iar cei care sunt reîncarnați din animale nu pot pricepe adevărul, prin urmare, indiferent cât de multe spui, este inutil. Citesc ei cuvintele lui Dumnezeu? Pot să priceapă cuvintele Sale? Au căutat vreodată adevărul? Nu acceptă nici măcar cuvintele pe care le rostesc Eu, așadar, îi poți combate cu puținele cuvinte care-ți trec ție prin minte? Îi pot face acestea să se răzgândească? Pot ei să accepte cuvintele tale? Prin urmare, nu face lucruri nesăbuite. Plecarea în tăcere este o alegere înțeleaptă. Dacă întrebi un diavol: „De ce nu practici adevărul? De ce minți mereu și recurgi la înșelăciune?”, diavolul te va combate cu nerușinare; va aduce argumente și va folosi raționamente distorsionate pentru a se apăra, neadmițând deloc că minte și recurge la înșelăciune. Dacă îi întrebi pe cei reîncarnați din animale de ce respectă mereu reglementările, și ei vor folosi raționamente distorsionate pentru a se apăra, spunând că practică adevărul. Când te confrunți cu acest tip de situație, ar trebui să poți vedea limpede că diavolii și cei reîncarnați din animale nu acceptă deloc adevărul, așa că ar trebui să nu mai ai părtășie cu ei și să nu mai faci lucruri nesăbuite. Indiferent câte cuvinte spui sau câte lucruri faci, nu le poți schimba natura-esență, prin urmare nicio discuție nu va fi de ajutor. Ar trebui să ai părtășie despre adevăr cu cei care pot accepta adevărul. Doar astfel de oameni acceptă cu ușurință adevărul – doar cu ei poți avea o conversație normală. În cazul diavolilor și al celor reîncarnați din animale, indiferent cât de mult ai părtășie despre adevăr sau cât de mult lucrezi, totul este în zadar. S-ar putea să-i combați la acel moment până când rămân fără cuvinte și s-ar putea să simtă că spusele tale sunt corecte, dar după aceea se vor răzgândi și chiar vor pregăti unele cuvinte pentru a te combate și a te face să te simți rușinat. Vedeți, pot să accepte adevărul cei care sunt diavoli? (Nu.) Categoric nu. Cei care sunt diavoli și cei reîncarnați din animale nu acceptă deloc adevărul. Chiar dacă îl acceptă la un moment dat, sunt doar vorbe de complezență și își vor retracta afirmațiile după aceea. Poți, așadar, să obții vreun rezultat având părtășie despre adevăr cu ei? Vrei să-i schimbi astfel încât să aibă conștiință și rațiune și să știe că nu înțeleg adevărul și că ar trebui să accepte și să practice adevărul – această idee și acest motiv în sine sunt greșite; nu ar trebui să le ai niciodată. Înțelegi acum? (Da.)

Să revenim la subiectul lucrurilor pozitive. Sfera lucrurilor pozitive este definită ca făcând parte din categoria a ceea ce este creat de Dumnezeu, poruncit de Dumnezeu sau aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu. Indiferent cu ce avem de-a face, ar trebui să ne întrebăm: „A fost creat de Dumnezeu? Ce legătură are cu porunca lui Dumnezeu?” Dacă nu a fost creat de Dumnezeu și nu are nicio legătură cu porunca Sa, atunci ar trebui să-l tratăm cu prudență. Nu este o prostie să urmăm în continuare tendințele lumii și să le lăudăm? Dacă ceva nu se încadrează în sfera a ceea ce este creat de Dumnezeu, poruncit de Dumnezeu sau aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu, atunci nu poate fi numit nici lucru pozitiv, nici lucru negativ și nu are rost să discutăm despre el. Dacă discuți despre el, este oare pentru că vrei să-l accepți drept lucru pozitiv? Sau pentru că vrei să-l caracterizezi drept lucru negativ și să-l respingi? Ce beneficii are acceptarea sau respingerea lui pentru viața și pentru conduita ta personală? Este benefic pentru acceptarea adevărului de către tine? Dacă nu există niciun beneficiu, atunci nu are rost să-l tratăm drept subiect de părtășie și discuție; asta ar însemna să fim nesăbuiți și să facem lucruri nesăbuite, nu-i așa? (Așa e.) De exemplu, trăsurile trase de cai, materialele textile, paturile și scaunele despre care tocmai am vorbit – dacă faci mereu din țânțar armăsar și vrei să discuți despre ele: „Este acesta un lucru pozitiv sau unul negativ? Ar trebui să-l acceptăm sau să-l respingem? Ar trebui să-l prețuim sau să-l disprețuim? Care este modul adecvat de a-l trata?”, aceasta este o manifestare a denaturării. Oamenii predispuși la denaturări nu pot pricepe aspectele cheie; ei depun mereu eforturi în privința formelor, doctrinelor și reglementărilor și nu înțeleg niciodată cum să depună eforturi în privința adevărului. Întrucât multe lucruri nu implică problema lucrurilor pozitive și a celor negative, nu este nevoie să avem părtășie despre ele. Aceasta pentru că, nefiind nici lucruri pozitive, nici negative, ele au un impact mic asupra intrării tale în viață și asupra căii pe care mergi în viață, așa că nu este nevoie să le cercetezi amănunțit. Folosește-le dacă poți și, dacă nu le folosești, este în regulă. Dacă există produse chimice care afectează sănătatea oamenilor, iar mirosul sau componentele chimice ale acestora le fac rău, atunci ar trebui să găsești o modalitate de a le evita și de a folosi astfel de obiecte de uz zilnic cât mai puțin posibil sau deloc. Astfel, poți elimina sau reduce efectele nocive pe care le provoacă. Ar fi imposibil să evitați complet aceste efecte nocive, dar, atât timp cât nu vă afectează viața pe moment, nu vă îmbolnăvesc pe termen scurt și nu vă afectează credința în Dumnezeu și urmarea Lui sau îndeplinirea îndatoririlor voastre și urmărirea adevărului, este suficient, pentru că așa este mediul real. Este clar acum acest principiu? (Da.)

Am avut părtășie puțin despre aspectul referitor la „ceea ce este poruncit de Dumnezeu”. Așadar, nu ar trebui să avem părtășie și despre adevărul referitor la „ceea ce se află sub suveranitatea lui Dumnezeu”? (Ba da.) Există o deosebire subtilă între „ceea ce se află sub suveranitatea lui Dumnezeu” și „ceea ce este creat de Dumnezeu și ceea ce este poruncit de Dumnezeu”? (Da.) Ce implică suveranitatea lui Dumnezeu? Se spune adesea că Dumnezeu este suveran asupra destinelor oamenilor. Indiferent ce fel de destin au oamenii, este chestiunea destinului în sine un lucru pozitiv? (Da.) Indiferent cum este destinul unei persoane, fie că pare bun sau rău din exterior, atât timp cât vine de la Dumnezeu, este poruncit de Dumnezeu sau se află sub suveranitatea Lui, este un lucru pozitiv. Atunci, cum se poate stabili că destinele oamenilor sunt lucruri pozitive? Oamenii au tot felul de destine. La prima vedere, unii par să aibă vieți binecuvântate, în timp ce alții suferă; unii oameni prosperă toată viața, în timp ce pentru alții, lucrurile nu merg niciodată bine; unii trăiesc în bogăție, alții în sărăcie extremă; unii oameni au familii fericite și împlinite, în timp ce alții au căsnicii nefericite și copii lipsiți de sentimente filiale; unii sunt singuri toată viața, în timp ce alții se bucură să fie înconjurați de copiii și nepoții lor; unii sunt chinuiți de boli și dureri toată viața, trăind în mari suferințe, în timp ce alții sunt puternici și sănătoși, duc o viață confortabilă și liberă, murind în cele din urmă în pace, la o vârstă înaintată. Nu sunt acestea destinele diferitelor tipuri de oameni? (Ba da.) Atunci, se află destinul sub suveranitatea lui Dumnezeu? (Da, se află sub suveranitatea lui Dumnezeu.) În noțiunile lor, oamenii cred: „Întrucât destinul se află sub suveranitatea lui Dumnezeu, toate destinele oamenilor ar trebui să fie bune. De ce există atât de multe rele?” Există un fapt și mai derutant, și anume că destinele celor mai mulți oameni nu sunt așa cum și-ar dori ei. Privește – câți oameni nu suferă nicio greutate toată viața, se nasc bogați și cu statut social și sunt copleșiți de afecțiune din toate părțile? Câți astfel de oameni există? Doar cei născuți în familii de elită au un astfel de destin. Majoritatea celorlalți suferă toată viața și îndură nenumărate greutăți, dând peste obstacole la fiecare pas – lucrurile sunt extrem de dificile pentru ei și nu decurg deloc fără probleme. Deși, în teorie, recunoști că toate destinele oamenilor se află sub suveranitatea lui Dumnezeu și că toate lucrurile aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive, tot nu înțelegi în inima ta: „Este acceptabil din punct de vedere doctrinar să se spună că este un lucru pozitiv ca aceia născuți cu privilegii incredibile să aibă destine bune. Dar pentru 80 până la 90% dintre oameni, lucrurile nu merg bine, iar ei suferă toată viața – așadar, de ce sunt lucruri pozitive și asemenea destine și de ce se află și ele sub suveranitatea lui Dumnezeu? Acest lucru pare oarecum inacceptabil. Nici din perspectiva dreptății morale, nici din cea a compasiunii, astfel de destine nu pot fi clasificate drept lucruri pozitive. Nu are sens. E posibil să fie greșită această definiție? Dacă este într-adevăr greșită, atunci partea despre destinele oamenilor ar trebui eliminată din lucrurile aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu. Dar dacă este eliminată, aceasta ar fi o negare a faptului că Dumnezeu este suveran asupra destinelor oamenilor. N-ar fi o răzvrătire scandaloasă? Dar cum ar trebui să înțelegem faptul că toate lucrurile aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive și că destinele rele sunt și ele lucruri pozitive?” Oamenii devin puțin nedumeriți. Este o întrebare dificilă pentru voi, nu-i așa? (Da, așa e.) Atunci, spuneți-Mi. Haideți să vedem cine poate explica în mod clar această chestiune. (Cred că este greșit ca oamenii să considere confruntarea cu greutățile drept un lucru rău. De fapt, destinul pe care Dumnezeu îl poruncește pentru cineva, indiferent dacă este de greutăți sau de tihnă, este cel mai benefic pentru acea persoană. Suferința, îndeosebi, are o capacitate și mai mare de a-i modela pe oameni. În plus, aceste lucruri sunt legate de reîncarnarea sufletelor oamenilor. Poate din cauza unor fapte rele din viața anterioară sau a unei datorii din viața anterioară, cineva trebuie să sufere în această viață pentru a o plăti. Toate acestea sunt supuse poruncii și rânduielii lui Dumnezeu.) Atunci, care este lucrul pozitiv de aici? Poți să explici clar? (Nu.) Vezi, dacă cineva chiar te-ar întreba asta, n-ai putea să explici clar; te-ai împotmoli chiar aici. Dacă nu ai lua acest lucru în serios, l-ai trece pur și simplu cu vederea, dar ți-ar afecta acceptarea adevărului potrivit căruia „toate lucrurile aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive”, ți-ar afecta utilizarea acestui adevăr pentru a defini care lucruri sunt pozitive, ți-ar afecta acceptarea și recunoașterea oricărui lucru pozitiv și, de asemenea, atitudinea față de toate lucrurile din sfera a „ceea ce se află sub suveranitatea lui Dumnezeu”, atitudine care implică, desigur, dacă le accepți sau le condamni – această chestiune este foarte serioasă. Dacă nu poți vedea în profunzime chestiunea destinului, probabil o vei considera un lucru negativ și o vei caracteriza ca atare. Dar destinele oamenilor se află sub suveranitatea lui Dumnezeu și sunt poruncite de El. Dacă definești destinele oamenilor, aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu și poruncite de El, drept lucruri negative, care este natura acestei probleme? (Blasfemie împotriva lui Dumnezeu.) Aceasta este o condamnare și o hulire a lui Dumnezeu. În termeni umani, înseamnă că: „Ai comis un păcat grav, așa că mergi și mărturisește-ți imediat păcatele!” Nu vom spune mai multe despre asta.

Tocmai am avut părtășie despre faptul că „toate lucrurile aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive” și am menționat destinele oamenilor. Deși sfera acestui conținut este vastă, este și foarte specifică; se referă la viața fiecărei persoane și a întregii omeniri. Destinele oamenilor sunt de tot felul, dar destinele celor mai mulți oameni, așa cum le văd sau cum le experimentează ei înșiși, pot fi descrise printr-un singur cuvânt: nefaste. Cuvântul „nefast” înseamnă că destinul cuiva este plin de momente dificile și de frustrări; o astfel de persoană trăiește o viață deosebit de dificilă și, în majoritatea timpului, lucrurile nu decurg așa cum își dorește. Indiferent dacă cineva trăiește experiențe plăcute sau dificile, indiferent ce vede sau ce ajunge să-și dea seama, un aspect incontestabil este că destinele tuturor se află sub suveranitatea lui Dumnezeu, chiar dacă marea majoritate a oamenilor consideră că destinele lor nu sunt așa cum își doresc. Acest lucru nu ar trebui tăgăduit niciodată. Întrucât suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor a produs o astfel de realitate dificil de acceptat de către ei, este necesar să avem părtășie despre principiile și sursa suveranității lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor și despre motivul pentru care El deține suveranitatea asupra destinelor lor – cu alte cuvinte, de ce deține Dumnezeu suveranitatea asupra destinelor oamenilor în acest fel și de ce rânduiește astfel de destine pentru ei. Mai întâi, să analizăm care este motivul pentru care Dumnezeu deține suveranitatea asupra destinelor oamenilor. Oare oamenii vin pe această lume pentru a orbecăi sau pentru a-și irosi timpul? (Nici una, nici alta.) În ceea ce privește motivul lui Dumnezeu de a rândui destinele oamenilor, acesta nu este ca oamenii să vină pe lume doar pentru a se plimba puțin ca niște cadavre ambulante și atâta tot. În schimb, este ca oamenii să trăiască în trup, să experimenteze viața și să treacă prin tot felul de medii de viață, precum și prin diferite situații în diverse perioade. Vorbind despre experimentarea vieții, trupul omului are o caracteristică: dacă o persoană trăiește într-un mediu confortabil, fără să treacă prin perioade grele, dificultăți, obstacole sau eșecuri, nu-i este ușor să crească și să se maturizeze. Este ca o plantă care crește într-o seră, fără să fie expusă la vânt și la soare; viața ei este foarte fragilă, deoarece nu-i este ușor să absoarbă diverși nutrienți din natură. Odată ce este expusă la arșița soarelui și la vânt puternic, este foarte ușor să se rupă și să moară prematur, iar apoi viața ei nu poate continua. Prin urmare, în ceea ce privește natura și instinctul trupului uman, omenirea nu ar trebui să fie asemenea florilor dintr-o seră, care nu experimentează vântul și ploaia, ci ar trebui să îndure diverse obstacole, perioade dificile și dezamăgiri din lumea umană. Într-un astfel de mediu de viață, omenirea își va folosi liberul arbitru și gândurile date de Dumnezeu și va continua să meargă înainte și să trăiască – prin toate mijloacele posibile, în mod independent, cu tenacitate și fără să se teamă de vreo dificultate. Acest lucru va stimula diversele instincte de viață și de supraviețuire ale oamenilor, iar aceștia vor putea să-și folosească instinctul de supraviețuire dat de Dumnezeu pentru a trăi independent și a înfrunta orice mediu, precum și toate persoanele, evenimentele și lucrurile din jurul lor. Pe de o parte, din perspectiva instinctului obiectiv al trupului, oamenii au nevoie de stimularea și de imboldul acestui mediu pentru a genera dorința de a supraviețui, astfel încât să poată trăi cu dârzenie. La prima vedere, pare dificil să trăiască astfel, dar sub stimularea și loviturile acestui mediu, oamenii capătă o dorință mai puternică de a supraviețui, așa că vor merge înainte și se vor maturiza treptat, se vor adapta treptat la viața cu alții și vor deveni mai puțin fragili, având în schimb perseverență, rezistență și tenacitate, fiind capabili să rămână neînfricați în fața oricăror dificultăți. Acesta este motivul inițial al lui Dumnezeu în rânduirea destinelor oamenilor; acesta este conceptul de bază al destinelor lor, care sunt concepute pe baza formei inițiale a instinctului trupului lor. Acesta este un aspect. Celălalt este că – plecând de la acest concept de bază – atunci când oamenii călătoresc prin această lume, trecând de la copilărie la senectute, pe măsură ce îmbătrânesc treptat, ei experimentează evenimente ale vieții, capătă experiență de viață și dobândesc unele principii și căi pentru a înfrunta diversele dificultăți ale vieții. În acest fel, oamenii se maturizează treptat și devin tot mai capabili să trăiască independent între cer și pământ și printre ceilalți. Nu vor fi atât de fragili și nu se vor simți descurajați sau dezamăgiți – sau chiar nu vor simți că nu există nicio speranță în viață – atunci când se confruntă cu un mic obstacol sau eșec. În schimb, după ce experimentează diverse situații dificile, vor fi tot mai capabili să privească viața și moartea în mod corect și să-și dea seama care sunt îndatoririle pe care ar trebui să le îndeplinească în viață și de care au cea mai mare nevoie și, în acest fel, se vor simți tot mai în largul lor în viață. Pe parcursul acestui proces, oamenii se maturizează treptat; adică, ajung treptat în punctul în care nu se tem de greutăți și pericole, nu se tem de moarte și nu se tem de dificultăți. La început, la vârste fragede, oamenii plâng și nu pot dormi când aud unele cuvinte neplăcute și sfâșietoare sau când se confruntă cu o mică dificultate sau un obstacol și simt că nu există nicio speranță în viață. Treptat, ajung în punctul în care au un anumit grad de imunitate și rezistență în inimile lor atunci când aud cuvinte sfâșietoare și întâmpină dificultăți și nu mai simt că viața nu are niciun rost, nici nu se mai gândesc la moarte. Mai târziu, când aud cuvinte și mai sfâșietoare și se confruntă cu obstacole și eșecuri, le pot îndura în inimile lor fără să fie foarte afectați și simt că este foarte normal ca oamenii să experimenteze aceste lucruri în viață, nemaiavând nevoie de confortul, încurajarea sau asistența altora pentru a-și continua viața. În acest fel, nu dobândesc ei din ce în ce mai multă tărie de caracter? Oamenii au capacitatea de a supraviețui independent, precum și motivația de a supraviețui independent. Toți trebuie să treacă prin etapa tinereții și a naivității. Abia după vârsta de 40 sau de 50 de ani ajung treptat la o stare de maturitate și devin adulți. Chiar dacă cineva nu și-a întemeiat o familie, nu și-a clădit o carieră sau nu a devenit părinte, judecând după cele întâmpinate în viața sa, după cuvintele pe care le rostește și după realizările, înțelegerea și atitudinea pe care le are față de viața sa, față de faptul de a trăi, față de dificultățile pe care le înfruntă și față de lucrurile care decurg sau nu așa cum își dorește, vei descoperi că această persoană a crescut și s-a maturizat. Cărui fapt se datorează toate acestea? Se datorează diverselor dificultăți, dezamăgiri și chiar obstacole și eșecuri care apar în destinele oamenilor, așa cum sunt poruncite de Dumnezeu. Prin urmare, din această perspectivă, nu există nicio îndoială că suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor este un lucru pozitiv, iar oamenii ar trebui să accepte întru totul acest adevăr. Se poate spune aici că Dumnezeu are cu adevărat intenții minuțioase în suveranitatea Sa asupra destinelor oamenilor? (Da.) Indiferent dacă cineva crede sau nu în Dumnezeu, pe măsură ce oamenii se maturizează începând de la naștere, cei cu un calibru bun pot ajunge chiar în punctul de a înțelege că sunt supuși destinului și de a-L căuta pe Dumnezeu. Judecând pe baza acestui fapt, nu este intenția inițială a suveranității lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor un lucru pozitiv? (Ba da.) Vezi, când spun asta, dați aprobator din cap și recunoașteți cu toții că este un lucru pozitiv. De ce? Pentru că expun un fapt și am explicat clar esența acestei chestiuni, iar voi ați experimentat-o la rândul vostru, nu-i așa? (Așa e.) Omenirea a beneficiat într-adevăr de destinul aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu. Indiferent care este originea ta sau de unde vii și indiferent ce rol joci în această societate, pe scurt, atât timp cât trăiești sub suveranitatea lui Dumnezeu, ai primit beneficii de la El. Unii oameni spun: „Nu este corect. Dumnezeu trebuie să fie suveran asupra destinelor aleșilor Săi, asupra destinelor oamenilor. Dumnezeu nu este suveran asupra destinelor celor reîncarnați din diavoli sau din animale.” Este corectă această afirmație? (Nu.) Orice ființă creată se află sub suveranitatea lui Dumnezeu. Atât timp cât este o ființă creată, are un destin. Tu ești o ființă creată, prin urmare ai destinul tău. Dumnezeu ți-a rânduit un destin, așa că destinul tău nu este ceva ce ai ales, nici nu este ceva ce ai creat; acesta vine din suveranitatea lui Dumnezeu. Prin urmare, indiferent ce rol joci, fie că ești reîncarnat dintr-un om, dintr-un animal sau dintr-un diavol, întrucât pari acum a fi un membru al rasei umane, cu siguranță ai un destin, iar destinul tău se află în mod sigur sub suveranitatea lui Dumnezeu. Pe baza acestui aspect, nu este suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor un lucru pozitiv? (Ba da.) De ce spunem că suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor este un lucru pozitiv? Pentru că Dumnezeu are intenții minuțioase în spatele destinului pe care îl rânduiește pentru orice ființă creată; totul este ca omenirea să poată trăi normal și într-un mod ordonat în această lume, cu diversele condiții înnăscute dăruite de Dumnezeu. Dumnezeu nu tratează nicio persoană în mod nedrept. După cum se spune, soarele strălucește atât peste cei buni, cât și peste cei răi. Aceasta este suveranitatea lui Dumnezeu. Altfel, de ce am spune că doar Dumnezeu este Creatorul omenirii și doar Dumnezeu este suveran peste omenire? Pentru că asta face Dumnezeu, El are această capacitate și are această esență și această autoritate. Se clarifică astfel următoarele: suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor este un lucru pozitiv, iar acest fapt nu poate fi nici tăgăduit, nici pus la îndoială. Cu alte cuvinte, ținând cont de legile vieții trupești a omenirii, destinele constând în greutăți și momente dificile pe care Dumnezeu le rânduiește pentru oameni îi pot ajuta pe aceștia să se maturizeze treptat și să-și finalizeze călătoria prin această viață fără probleme. Din această perspectivă, suveranitatea lui Dumnezeu este un lucru pozitiv.

Privind un alt aspect al destinelor oamenilor, mulți duc vieți dificile, dezamăgitoare. Nu par să fi făcut nimic rău, dar se pare că sunt pedepsiți. De exemplu, unele persoane își pierd tații în tinerețe, soții la vârsta mijlocie și fiii la bătrânețe, iar familiile lor sunt destrămate de moarte. Unii au accidente, cum ar fi accidente de mașină sau de avion. Unii au dizabilități: unii sunt orbi, unii sunt surzi, iar alții și-au pierdut brațele sau picioarele. Unii sunt reduși la o sărăcie lucie din cauză că au fost înșelați, iar alții își petrec toată viața plătind datorii. Când aceste diverse nenorociri se abat asupra oamenilor, mulți spun: „Divinitatea este nedreaptă. Nu pare ceva ce ar trebui să facă. Dacă Dumnezeu este suveran asupra destinelor oamenilor, cum a putut să-i facă atât de nefericiți? Cum a putut îngădui ca oameni nevinovați să sufere astfel de lovituri și să se confrunte cu asemenea nenorociri?” Dacă oamenii privesc lucrurile din perspectiva intenției inițiale a Creatorului în poruncirea destinelor lor, intențiile Creatorului pentru omenire sunt minuțioase, iar suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor este un lucru pozitiv. Dar când în destinele oamenilor se întâmplă unele lucruri speciale, care par tragice din perspectiva conștiinței umanității, oamenii nu pot pricepe de ce suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor lor este un lucru pozitiv și nu pot să-și dea seama ce se petrece. Mulți consideră că există aspecte nedrepte în rânduiala Creatorului privind destinele oamenilor și simt că nu prea are sens să se spună că toate lucrurile aflate sub suveranitatea lui Dumnezeu sunt lucruri pozitive. Prin urmare, unii oameni au inventat o zicală comună: „Cei care construiesc poduri și repară drumuri ajung să orbească, pe când cei care comit multe fapte rele sunt binecuvântați cu familii numeroase.” Unii spun: „Este nedrept. Construirea podurilor și repararea drumurilor constituie o acumulare de merite și sunt fapte bune. Oamenii care fac asta ar trebui să aibă familii numeroase și să fie foarte înstăriți. Cum ar putea ajunge să orbească? Este posibil ca un astfel de destin să se afle și el sub suveranitatea lui Dumnezeu și să fie tot un lucru pozitiv? Nu are sens!” Dacă oamenii nu înțeleg adevărul și nu-L cunosc pe Dumnezeu, chiar nu pot să înțeleagă sau să deslușească aceste lucruri. Non-credincioșii spun mereu: „Divinitatea prețuiește tot ce e viu.” Ce înseamnă asta? Înseamnă că, dacă există un Dumnezeu, dacă există o divinitate, atunci Dumnezeu ar trebui să aibă grijă de poporul Său. Dacă El este Creatorul, ar trebui să aibă grijă de ființele Sale create și să le trateze cu blândețe; nu ar trebui să le lase să sufere aceste dureri. În opinia oamenilor, dacă omenirea ar trăi sub controlul Satanei și al diavolilor, ar fi de înțeles să îndure aceste suferințe, dar întrucât omenirea trăiește sub stăpânirea lui Dumnezeu și sub suveranitatea Sa, nu ar trebui să le îndure. Mai ales când vine vorba de faptul că acest tip de destin se află sub suveranitatea lui Dumnezeu, oamenii sunt și mai puțin capabili să înțeleagă ce se petrece. Dacă nu înțeleg adevărul, le este foarte greu să-și dea seama că există un sens în spatele fiecărui lucru aflat sub suveranitatea lui Dumnezeu și rânduit de El; oamenii nu pot pricepe unele lucruri și se blochează în aceste situații speciale. Dacă cineva are câtuși de puțin o inimă cu frică de Dumnezeu, va spune: „Dacă nu putem explica această chestiune, atunci hai să nu vorbim despre ea, n-ar trebui să o judecăm după bunul plac.” Se poate considera că are puțină rațiune. Unii oameni nu au conștiință sau rațiune, cu atât mai puțin o inimă cu frică de Dumnezeu. Ei sunt îndrăzneți și au neobrăzarea de a judeca în mod arbitrar când întâlnesc lucruri care nu decurg așa cum își doresc: „Hm! Se spune că «Divinitatea prețuiește tot ce e viu», așadar, de ce mor la vârste fragede unii oameni care par a fi destul de buni? Și au parte de o moarte violentă, lăsând în urmă o grămadă de copii. Este atât de lamentabil, atât de tragic! Și oamenii tot susțin că suveranitatea lui Dumnezeu este un lucru pozitiv. Dacă faptul că au asemenea destine tragice se află sub suveranitatea lui dumnezeu, atunci dumnezeu nu este drept!” Acești oameni Îl judecă pe Dumnezeu atât de arbitrar! Destinele oamenilor se află, fără îndoială, sub suveranitatea lui Dumnezeu. Acest lucru nu poate fi pus nicicând la îndoială sau tăgăduit vreodată. Afirmația „Destinele oamenilor se află în mâinile lui Dumnezeu” este valabilă în orice moment și este un fapt în orice moment, deoarece suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor este un lucru pozitiv, care nu se va schimba niciodată. Așadar, de ce întâmpină oamenii astfel de situații tragice? Există un lucru pe care ei nu-l cunosc sau pe care îl pot înțelege în termeni doctrinari, dar nu-l pot explica în mod clar, și anume că destinul fiecărei persoane are o cauză și un efect. Tipul tău de destin și lucrurile pe care le suferi în această viață pot fi efectele vieții tale anterioare și pot deveni, de asemenea, cauze în viața ta viitoare. Este exact cum spun non-credincioșii: „Roata se întoarce”. În viața ta anterioară, este posibil să fi semănat anumite cauze și efecte – dacă Dumnezeu rânduiește să te reîncarnezi ca om și să faci parte din rasa umană în această viață, atunci trebuie să plătești prețul pentru cauzele și efectele pe care le-ai semănat; trebuie să le compensezi. Nu este decizia ta dacă le vei compensa și dacă ar trebui să faci asta. Nicio persoană care a făcut rău nu este dispusă să accepte pedeapsa. Doar Creatorul poate să rânduiască această chestiune, are dreptul moral să o facă și, desigur, are puterea să o facă. Așadar, care este principiul Creatorului în această privință? Este acela de a răsplăti binele și de a pedepsi răul. Deși omenirea nu înțelege suveranitatea lui Dumnezeu, nu-L cunoaște pe Dumnezeu și nu pricepe fundamentele și principiile suveranității Sale, Dumnezeu a stabilit reguli și legi cerești pentru omenire și pentru toate lucrurile, deoarece are o fire dreaptă și are identitatea de Creator. Pe ce se bazează aceste reguli și legi cerești? Se bazează pe firea dreaptă a lui Dumnezeu și pe autoritatea și puterea Lui. Stabilirea acestor reguli și legi cerești se reflectă într-un fenomen din lumea umană, și anume reîncarnarea oamenilor. Procesul reîncarnării oamenilor este adesea legat direct de cauză și efect, iar această cauzalitate se reflectă și se manifestă în anumite lucruri speciale din destinele oamenilor. În plus, în procesul reîncarnării, oamenii primesc atât recompensele lui Dumnezeu, cât și pedepsele Sale. Dumnezeu îi pedepsește pe cei care fac rău; adică, îi face să se confrunte cu tot felul de nenorociri și accidente, precum și cu tot felul de pedepse pe care oamenii le consideră nemeritate și irezonabile. Unele dintre aceste pedepse sunt chiar deosebit de tragice în ochii oamenilor, dar există un context pentru care această situație tragică se abate asupra lor. Nu este ceva ce Dumnezeu le-a impus fără motiv, ci este o pedeapsă pe care trebuie să o sufere fiindcă au comis nenumărate fapte rele. Când nu pot să vadă în profunzime toate detaliile acestei chestiuni, oamenii vorbesc prostii și se plâng de divinitate și de Dumnezeu, ceea ce este foarte stupid. Așadar, care este situația celor care se bucură de harul lui Dumnezeu? Deoarece au acumulat merite și au făcut mult bine în viața lor anterioară – multe lucruri care au adus beneficii omenirii și multe lucruri care nu le-au atras condamnarea, ci recompense conform regulilor și legilor cerești ale lui Dumnezeu – aceștia se bucură de multe binecuvântări în această viață. Să vă dau un exemplu. Să spunem că o femeie se naște într-o familie fericită – deși nu este foarte bogată, familia are mulți băieți și nicio fată, iar Dumnezeu rânduiește ca ea să se nască în această familie. Imediat după naștere, această fetiță devine lumina ochilor întregii familii – este atât de prețioasă, încât par să se teamă chiar și să respire lângă ea, de teamă să nu-i facă rău. Această fetiță este frumoasă, deșteaptă și adorabilă, iar părinții ei și toate rudele în vârstă o plac. Totul merge strună în viața ei. Indiferent ce face sau ce dificultăți întâmpină, există mereu oameni amabili care să o ajute, iar toate dificultățile ei se rezolvă cât se poate de ușor. Nu are griji și duce o viață relaxată și fericită. Este cu adevărat binecuvântată! Ce se întâmplă aici? Oare Creatorul îi favorizează pe anumiți oameni? (Nu.) Atunci, de ce se pot bucura unii de asemenea binecuvântări mărețe? În regulile și legile cerești se stipulează că un anumit tip de persoană care a făcut lucruri benefice pentru omenire ar trebui răsplătită, iar ea poate fi o astfel de persoană. După ce și-a primit răsplata de la Creator, se bucură de asemenea binecuvântări mărețe în lumea umană. Nu trebuie să-și facă niciodată griji pentru mâncare și haine; oriunde merge, există oameni amabili care să o ajute și, oriunde merge, oamenii o plac. Chiar și când are 40 sau 50 de ani și copiii ei sunt mari, părinții tot o tratează ca pe lumina ochilor lor; ori de câte ori au ceva bun, îl păstrează pentru ea. Alții sunt invidioși când o văd bucurându-se de asemenea binecuvântări, iar unii simt că nu este drept ca ei să nu se poată bucura de asemenea binecuvântări. Dacă vrei să te bucuri și tu de un astfel de destin rânduit de Creator și să te bucuri de un astfel de noroc și de binecuvântări ca ea, atunci ar trebui să acumulezi și tu mai multe merite și să faci mai mult bine, săvârșind de asemenea mai multe dintre lucrurile stipulate de divinitate drept acumulare de merite și de fapte bune – atunci vei putea și tu să te bucuri de astfel de binecuvântări. Ce le spune oamenilor acest fenomen, acest fapt? Indiferent ce fel de destin are o persoană în lumea umană – fie că se bucură de binecuvântări sau se confruntă cu incidente, fie că întreaga sa viață este lină sau se confruntă cu multe nenorociri și calamități – acest lucru are o anumită legătură cu viața sa trecută și cea prezentă. În cele din urmă, așadar, destinul ei este legat de regulile și legile cerești stabilite de Dumnezeu. Dacă tot ce a făcut în viața ei anterioară a fost în acord cu prevederile regulilor și legilor cerești care duc la răsplată, atunci destinul ei în această viață poate fi, în opinia oamenilor, splendid, liniștit și foarte bun. Dacă ceea ce a făcut în viața ei anterioară a încălcat multe legi cerești și s-a întâmplat să corespundă prevederilor din regulile și legile cerești stabilite de Dumnezeu care duc la pedepsire, atunci destinul pe care îl rânduiește Dumnezeu pentru ea va fi, în opinia oamenilor, ca acea persoană să ducă o viață deosebit de nefericită, deplorabilă, ca și cum această viață ar însemna doar să vină și să-și plătească datoriile din trecut. Acea persoană nu se bucură niciodată de mâncare sau îmbrăcăminte bună și nimănui nu-i place sau nu-i pasă de ea. Ea simte că suferă atât de mult în această viață din cauza destinului său mizerabil. Abia după ce începe să creadă în Dumnezeu înțelege că întreaga viață a unei persoane este poruncită de Dumnezeu. Când recunoaște că Dumnezeu poruncește lucrurile, îi devine mai ușor să se supună Lui și devine mult mai ascultătoare și nu mai luptă împotriva destinului ei. Înainte, simțea sfidare în sinea ei: „Ce lucruri rele am făcut? Am conștiința curată în această viață. N-am făcut niciodată rău nimănui. De ce am un astfel de destin? Divinitatea nu este dreaptă!” După ce acceptă lucrarea lui Dumnezeu, înțelege: „Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. Dumnezeu m-a împins să vin înaintea Lui prin intermediul acestor lucruri!” O astfel de gândire este, de asemenea, corectă, iar acesta este un fapt. Dar este adevărat și că pedeapsa pe care o primesc oamenii vine din suveranitatea lui Dumnezeu. La ce se reduc toate acestea – ciclul cauzelor și efectelor, pedepsirea răului și răsplătirea binelui, precum și regulile și legile cerești? În spatele tuturor se află firea dreaptă a lui Dumnezeu; firea Lui dreaptă este suverană peste toate. Prin urmare, chiar și atunci când în destinele oamenilor apar tot felul de lucruri care nu sunt în acord cu noțiunile, gusturile sau dorințele lor, chestiunea suveranității lui Dumnezeu asupra destinelor lor rămâne un lucru pozitiv. Nu are sens? (Ba da.) Din bunătatea ta umană, când vezi oameni suferind, te gândești: „Acea persoană este atât de vrednică de milă! Nu suport să văd pe cineva suferind și nu suport să văd oameni răi agresându-i pe alții.” Unii oameni sunt mereu agresați în această viață. Care este motivul? Motivul este că în viața lor anterioară i-au agresat mereu pe alții și au făcut rău destul de multor oameni, așa că în această viață trebuie să fie ei agresați. Dacă îi agresezi mereu pe alții, rezultatul pe care-l vei avea în cele din urmă este că vei fi tu însuți agresat. Aceasta este dreptatea Creatorului. Purtându-te în acel mod, ai încălcat legile cerești, așa că ar trebui să plătești prețul și să înduri durerea și chinul pentru răul pe care l-ai săvârșit în viața anterioară. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu și nu poți scăpa de ea. Prin urmare, faptul că există tot felul de destine pentru oameni arată și mai clar că regulile și legile cerești stabilite de Dumnezeu nu pot fi schimbate de nicio persoană și nimeni nu face excepție. Creatorul nu a avut niciodată sentimente trupești față de omenire și, desigur, esența Creatorului este lipsită de sentimente trupești. El are doar o fire dreaptă. Tot ceea ce face Dumnezeu, în limbaj omenesc, este rezonabil și drept. Așadar, cum ar trebui privit acest lucru din perspectiva adevărului? Este firea dreaptă a lui Dumnezeu – toate sunt lucruri pozitive. Oamenii ar trebui să le accepte din partea lui Dumnezeu și să nu aibă judecăți sau evaluări despre Dumnezeu care nu sunt în acord cu realitatea sau cu adevărul. Chiar dacă ești înduioșat și îi compătimești pe unii oameni dintr-o perspectivă umană, ca persoană care Îl urmează pe Dumnezeu și înțelege unele adevăruri, ar trebui să lauzi firea dreaptă a lui Dumnezeu, precum și suveranitatea Lui. Este atât de bine că Dumnezeu este suveran în acest mod! Tocmai pentru că Dumnezeu este suveran asupra destinelor oamenilor în acest mod, omenirea a reușit să supraviețuiască într-un mod ordonat până în ziua de astăzi. Dacă Satana era suveran asupra destinelor oamenilor, omenirea ar fi fost de mult în haos și i-ar fi fost imposibil să trăiască până în prezent. Uită-te cum este tărâmul diavolului; fără suveranitatea lui Dumnezeu, lumea umană ar fi la fel ca tărâmul diavolului. Ce este tărâmul diavolului? Cel mai realist exemplu este dat de luptele interne – purtate atât fățiș, cât și în secret – din conducerea autocratică a PCC, care este plină de vărsare de sânge și de intenții criminale. Acesta este tărâmul diavolului. Nu este haotică situația internă a conducerii autocratice a PCC? Oamenii dispar adesea și, chiar dacă sunt în mod clar asasinați, nimeni nu îndrăznește să anunțe acest lucru. Acesta este haosul din tărâmul diavolului și este, de asemenea, haosul lumii rele din zilele noastre.

Este cert și dincolo de orice îndoială că suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor este un lucru pozitiv. Fie din perspectiva intenției inițiale a lui Dumnezeu în conceperea destinelor oamenilor, fie din perspectiva rezultatelor destinelor produse de regulile și legile cerești stabilite de Dumnezeu, ar trebui afirmat cu o certitudine absolută că suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor este un lucru pozitiv, nu unul negativ. Dacă ai noțiuni despre acest adevăr, poți căuta adevărul în cuvintele lui Dumnezeu pentru a-ți rezolva noțiunile, dar nu poți spune, pe baza noțiunilor și închipuirilor tale: „Toate destinele oamenilor de sub suveranitatea lui Dumnezeu ar trebui să fie bune și benefice lor. De ce se sfârșesc lucrurile atât de prost pentru unii oameni din cauza suveranității Sale? Aceasta nu ar trebui să fie suveranitatea lui Dumnezeu, nu-i așa?” Nu trebuie să spui niciodată așa ceva. O astfel de afirmație scandalos de răzvrătită și hulitoare nu trebuie să-ți iasă niciodată din gură. De astăzi înainte, trebuie să accepți și să afirmi adevărul că „Destinele oamenilor se află sub suveranitatea lui Dumnezeu, iar suveranitatea lui Dumnezeu este un lucru pozitiv.” Nu te îndoi de asta. Indiferent cum îți contrazic noțiunile destinele pe care le vezi cu ochii tăi sau pe care le experimentezi și chiar dacă ești de părere că sunt inumane, ar trebui să crezi și să afirmi că suveranitatea lui Dumnezeu asupra destinelor oamenilor este reală și este un lucru pozitiv. Acest lucru nu poate fi pus la îndoială. A fost clară părtășia despre acest adevăr? (Da.) Aceasta este o chestiune crucială în cunoașterea lui Dumnezeu și a fost rezolvată, nu-i așa? (Așa este.) Atunci să încheiem aici părtășia noastră de astăzi. La revedere!

6 aprilie 2024