Data trecută am avut părtășie despre trei manifestări specifice ale devianței la cei reîncarnați din diavoli: lascivitatea, comportamentul seducător și licențiozitatea – adică manifestările deviante pe care oamenii le au în ceea ce privește dorința sexuală. Principala problemă cu astfel de oameni este că atitudinea lor față de dorința sexuală este deosebit de desfrânată; ei încalcă limitele conștiinței și ale rațiunii umanității normale și nu-și țin în frâu sau nu-și controlează dorințele sexuale în nicio situație, ci le dau frâu liber. Există și unii oameni care sunt deosebit de desfrânați; adică, pe baza faptului că sunt desfrânați, devin lipsiți de scrupule, mergând din rău în mai rău. Unii dintre ei chiar caută și își creează tot felul de oportunități pentru a-și satisface dorințele sexuale în timp ce predică Evanghelia. Ei predică Evanghelia în special membrilor de sex opus și, odată ce găsesc o țintă potrivită, își lansează ofensiva, folosind diverse metode și mijloace pentru a determina cealaltă persoană să muște momeala, chiar folosind trucuri detestabile pentru a-și atinge scopurile. În timp ce predică Evanghelia, acești oameni nu doar că se comportă în acest fel, dar săvârșesc și lucruri care fac de ocară numele lui Dumnezeu. Nu doar că au gânduri desfrânate, dar și profită de ocazia de a predica Evanghelia ca pretext pentru a-și satisface dorințele sexuale. Mai mult, repetă aceeași greșeală iar și iar, făcând aceleași lucruri oamenilor de vârste diferite și cu situații diferite. Spuneți-Mi, când sunt descoperiți astfel de oameni, cum ar trebui tratați? Ar trebui să li se permită să-și îndeplinească în continuare datoria de predicare a Evangheliei sau ar trebui izgoniți și opriți din îndeplinirea acestei datorii? (Ar trebui izgoniți.) Este păcat să fie izgoniți? Și dacă ar putea să câștige o altă persoană? (Dacă sunt păstrați și li se îngăduie să predice în continuare Evanghelia, consecințele vor fi și mai grave. Odată ce se dedau la activități licențioase, fac de ocară numele lui Dumnezeu.) Spuneți-Mi, pot astfel de oameni ale căror minți sunt preocupate constant de dorința sexuală să câștige persoane atunci când predică Evanghelia? (Nu, nu pot.) Chiar dacă în mod ocazional câștigă câțiva oameni prin predicarea Evangheliei, sunt capabili și să săvârșească lucruri care fac de ocară numele lui Dumnezeu. Oare folosirea unor astfel de oameni nu face mai mult rău decât bine? (Ba da.) Atunci, este totuși păcat să-i izgonim? (Nu.) Se pot schimba oamenii de acest fel? Este problema lor ușor de rezolvat? (Nu este. Aceasta e o problemă care ține de natura-esență pe care o au; nu se poate schimba.) Oamenii plini de pofte trupești nu sunt umani; în ei sălășluiește un diavol, folosindu-le trupul pentru a spune ce vrea să spună și a face ce vrea să facă. Dacă alții folosesc îndemnuri și avertismente care sunt în acord cu rațiunea și conștiința, pot aceste lucruri să le schimbe natura-esență? (Nu pot.) Atunci, poate fi rezolvată această problemă a lor prin părtășia despre adevăr pentru a-i ajuta? (Nu.) Chiar dacă sunt emondați, dacă cineva este desemnat să-i supravegheze sau dacă sunt mutați într-un mediu diferit, astfel încât să nu aibă nicio ocazie de a-și satisface dorințele sexuale, poate fi rezolvată natura diavolească din ei? (Nu.) În orice fac, oamenii reîncarnați din diavoli sunt lipsiți de umanitate. Acest lucru este determinat de natura-esență pe care o au. Prin urmare, indiferent cum ai părtășie despre adevăr pentru a-i îndemna sau a-i ajuta, acest lucru nu poate rezolva problema naturii-esență pe care o au. În primul rând, natura-esență a diavolilor este că aceștia urăsc adevărul și nu-l pot accepta câtuși de puțin. În al doilea rând, cei reîncarnați din diavoli sunt lipsiți de conștiință și rațiune, nu au nicio fărâmă de conștientizare a răului pe care îl comit și nu simt niciodată rușine, remușcări sau suferință. Prin urmare, nu au simțul jenei sau al rușinii pe care ar trebui să-l aibă oamenii normali. Nu înțeleg moralitatea sau etica umană, nici demnitatea sau simțul rușinii pe care ar trebui să le aibă cineva în conduita personală. Nu înțeleg niciunul dintre aceste lucruri. Chiar dacă pot debita niște doctrine care sună frumos, acest lucru nu dovedește că au o umanitate normală; sunt doar oameni ipocriți și înșelători. Așadar, indiferent despre ce adevăruri avem părtășie cu asemenea oameni, natura-esență pe care o au nu poate fi schimbată. Există o singură soluție, atunci: nu folosi astfel de oameni pentru a face o datorie. Înlătură-i. Astfel se rezolvă problema. Unii spun: „Dacă sunt eliminați și îndepărtați, dacă nu-și mai satisfac dorința sexuală și nu tulbură lucrarea din casa lui Dumnezeu, nu vor vătăma în continuare oamenii dacă vor face aceste lucruri printre non-credincioși? Nu ar trebui păstrați în casa lui Dumnezeu, având pe cineva desemnat să-i supravegheze, pentru a-i împiedica să le facă rău oamenilor din societate?” Este corectă această afirmație? (Nu.) De ce este incorectă? (Păstrarea lor în casa lui Dumnezeu le face rău fraților și surorilor, tulbură lucrarea bisericii și perturbă lucrarea lui Dumnezeu. Acest lucru nu este adecvat. Lăsați-i să se întoarcă în lume. Sunt atât de mulți diavoli și satane în lume și, indiferent ce fel de tulburări provoacă, nu se poate considera că le fac rău diavolilor. Întrucât sunt cu toții diavoli, nu se poate considera că fac rău.) Nu este această opinie în acord cu realitatea? (Ba da.) Această opinie este corectă. Cei care își satisfac dorințele sexuale sunt diavoli și nu li se poate permite să rămână în casa lui Dumnezeu și să le facă rău fraților și surorilor. Ceea ce fac în societate nu este deloc legat de casa lui Dumnezeu, întrucât cei care nu cred în Dumnezeu sunt lipsiți de umanitate și sunt cu toții diavoli. Indiferent cum se luptă diavolii între ei, acest lucru nu va tulbura lucrarea casei lui Dumnezeu. Sunt cu toții ai Satanei și sunt în cârdășie cu Satana în primul rând. Se luptă între ei și își fac rău unii altora de mii de ani. Ce legătură are cu noi? Se rănesc reciproc, lucru la care recurg de bunăvoie. Sunt cu toții din același soi mizerabil; sunt de aceeași teapă. Pe scurt, casa lui Dumnezeu nu vrea indivizi de acest fel. Deoarece oamenii care sunt diavoli nu se ocupă de sarcinile care le revin și nu au conștiință sau rațiune, oriunde s-ar afla, nu fac decât să provoace tulburări și să recurgă la sabotaj și distrugere. Nu pot face nimic benefic oamenilor. Nu pot decât să le facă rău. Chiar dacă pot presta un serviciu, pierderile pe care le provoacă sunt mai mari. Astfel de oameni pot părea destul de disciplinați și pot da impresia că nu au făcut nimic rău, dar odată ce au ocazia, sunt capabili să facă lucruri cu adevărat rele. Prin urmare, asemenea oameni ar trebui tratați prompt, fiind îndepărtați. Deși ar putea presta un serviciu și ar putea face unele lucruri corecte, aceasta nu înseamnă că s-au căit cu adevărat, cu atât mai puțin că natura-esență pe care o au s-a schimbat. Indiferent de starea lor actuală, nu ar trebui să fim induși în eroare de falsa impresie pe care o lasă, cu atât mai puțin să avem încredere în ei sau să credem că pot face vreo lucrare. Întrucât natura-esență pe care o au este cea a unui diavol, oriunde trăiesc viața bisericească, sunt o bombă cu ceas și reprezintă o amenințare pentru toată lumea. Chiar dacă se abțin temporar de la a face lucruri rele, fiecare cuvânt și acțiune a lor, fiecare mișcare a lor va interfera totuși cu starea de spirit și cu emoțiile tale și chiar îți poate influența opiniile. Aceasta este consecința de a avea un diavol în preajmă. De exemplu, să presupunem că ai fost recent într-o stare proastă sau oarecum negativă sau ai auzit propagandă negativă și zvonuri nefondate, care te-au făcut să capeți noțiuni despre Dumnezeu. Dacă există un diavol în preajma ta, s-ar putea să ai constant coșmaruri când dormi. Ba chiar este posibil, după ce porți o conversație cu el, nu doar ca starea ta să nu devină pozitivă și înălțată, ci să te simți tot mai abătut și să fii tot mai posac în sinea ta. Cu cât te apropii mai mult de el, cu atât mai puțin poți simți prezența lui Dumnezeu. Cu cât petreci mai mult timp cu el, cu atât inima ți se îndepărtează mai mult de Dumnezeu, iar credința în Dumnezeu ți se pare mai lipsită de sens și chiar fiecare cuvânt și acțiune a sa îți va afecta gândurile și îți va influența opiniile și atitudinile față de oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul tău. În schimb, când interacționezi și ai de-a face cu oameni corupți obișnuiți, situația este diferită și nu vei avea aceste reacții adverse. Prin urmare, chiar dacă oamenii nu pot simți în mod clar răul cauzat de astfel de diavoli atunci când sunt în apropiere, răul pe care îl reprezintă pentru alții este constant, la fel și amenințarea pe care o reprezintă. Chiar dacă par destul de prietenoși față de tine, nu par să te urască și nu te-au judecat sau atacat, atât timp cât sunt diavoli și nu oameni, cuvintele și acțiunile, vorbirea și comportamentul lor vor avea totuși un impact asupra ta. Acest impact se produce fără să-ți dai seama, iar cei care nu înțeleg adevărul s-ar putea să nu-l perceapă. Așadar, dacă în cadrul echipelor de evanghelizare se descoperă oameni reîncarnați din diavoli, în special oameni care își satisfac cu desfrânare dorințele sexuale, aceștia trebuie tratați prompt și îndepărtați. Cei răi nu trebuie să fie suportați sau tolerați. Oamenii cred mereu că adăugarea unei persoane în echipele de evanghelizare aduce mai multă putere eforturilor de evanghelizare. Adăugarea unei persoane este acceptabilă, dar adăugarea unui diavol aduce necazuri. Dacă este vorba de o persoană în plus, chiar dacă aceasta are un calibru puțin cam slab și poate face doar sarcini simple, cel puțin nu va tulbura sau afecta lucrarea bisericii precum un diavol. Însă un diavol este diferit. Poate că, la prima vedere, se exprimă ușor și este elocvent și, pe baza calibrului său, ar putea fi competent ca supraveghetor pentru un anumit domeniu al lucrării. Totuși, având în vedere natura-esență pe care o are, îi este absolut imposibil să-și facă lucrarea bine. Nu poate decât să arunce lucrurile într-un haos complet, deoarece orice fac diavolii produce perturbări, tulburări și daune. Prin urmare, faptele rele ale unor astfel de oameni ar trebui expuse și discernute prompt, astfel încât aleșii lui Dumnezeu să poată identifica și discerne faptele rele ale diavolilor. Dacă nu ai descoperit sau nu ți-ai dat seama că sunt diavoli și simți că sunt oameni normali, care dezvăluie ocazional o poftă ticăloasă, atunci aproape s-ar justifica să le permiți să rămână, pentru a-i observa în continuare. Dacă descoperi că nu dezvăluie doar ocazional o poftă ticăloasă, ci se complac în aceasta, precum acei oameni licențioși care, oriunde merg, își fac o prioritate din a căuta membri de sex opus care le sunt pe plac și cu care să-și satisfacă dorințele sexuale – precum diavolii care caută suflete pe care le pot devora, inducând în eroare, prinzând în capcană și rănind oameni pretutindeni – și hărțuiesc pe oricine intră în contact cu ei, lăsând constant în urmă astfel de probleme, atunci acesta nu este comportamentul unui om; este în mod clar cel al unui diavol. Diavolii ar trebui îndepărtați cât mai curând posibil pentru a evita pe viitor necazurile. Toată lumea poate să comită ocazional greșeli, să piardă controlul și chiar să facă lucruri care depășesc limitele umanității, dar acest comportament nu este permanent, nu le face plăcere și, după ce greșesc și comit fărădelegi, aceștia au remușcări și sentimente de vinovăție și rușine. Când se confruntă din nou cu aceeași situație sau chestiune, pot evita ispita și pot da semne că se întorc din drum și se căiesc. Însă diavolii nu se întorc niciodată din drum, deoarece nu se pot căi și nici nu se căiesc. Ai văzut vreodată să se schimbe natura diavolilor de a se împotrivi lui Dumnezeu, de a-L huli și de a-L ataca? Nu s-a schimbat. Indiferent de cât timp deține Dumnezeu suveranitatea asupra omenirii și o conduce și indiferent cât de mult din atotputernicia, înțelepciunea și autoritatea Sa a dezvăluit El, Satana rămâne sfidător și continuă să vocifereze împotriva lui Dumnezeu. Chiar dacă a fost întotdeauna dușmanul învins al lui Dumnezeu, tot vociferează împotriva Lui și tot Îl atacă și I se împotrivește. Prin urmare, dacă cineva are natura-esență a unui diavol, atunci natura-esență deviantă pe care o are nu se poate schimba niciodată. Devianța este adevărata sa față, devianța este preferința și, de asemenea, natura sa, așa că persoana respectivă nu se va schimba. Indiferent în ce biserică vezi acest tip de persoană, ar trebui să o dai în vileag cât mai rapid posibil, să o discerni și apoi să o îndepărtezi. Nu le da diavolilor șansa de a se căi. Această abordare este benefică pentru lucrarea bisericii și pentru aleșii lui Dumnezeu. Atunci, ce fel de persoană ar trebui să primească șansa de a se căi? Trebuie să fii sigur că o astfel de persoană este una normală, nu un diavol, și că a comis fărădelegi doar din cauza unei slăbiciuni temporare sau în circumstanțe speciale, dar după aceea a simțit remușcări, chiar urându-se pe sine și pălmuindu-se singură. Trebuie să fii sigur că are o conștiință care poate funcționa. Astfel de oameni pot primi șansa de a se căi. Dar diavolii își satisfac dorințele sexuale ori de câte ori au ocazia. Acest lucru este determinat de natura lor. Prin urmare, diavolii nu pot primi șansa de a se căi și ar trebui tratați cât mai curând posibil, fiind îndepărtați sau excluși. Acesta este principiul pentru tratarea oamenilor de acest fel și este cea mai bună modalitate de a-i gestiona. Este clară acum această chestiune? (Da.)

Unii oameni nu pot vedea lucrurile așa cum sunt. Ei văd că unii dintre cei care sunt diavoli au o vârstă destul de înaintată, însă intră constant în jocul dorinței sexuale. Indiferent cum au alții părtășie despre adevăr, nu-i acordă nicio atenție. Chiar dacă recunosc față în față că au greșit, după aceea tot fac ce vor. Oamenii care nu pot vedea lucrurile așa cum sunt rămân nedumeriți: „Cum pot diavolii să aibă dorințe sexuale atât de puternice? Cum pot să mai fie atât de devianți la o vârstă atât de înaintată? Această persoană greșește frecvent în aceste privințe, comportându-se întruna în acest mod. Cum poate să nu aibă deloc simțul rușinii? Cum de nu cunoaște stăpânirea de sine?” Nu înseamnă oare că nu reușesc să vadă lucrurile așa cum sunt? După atâția ani de credință în Dumnezeu, tot nu știu să trateze oamenii pe baza naturii-esență pe care o au, nici nu înțeleg că natura-esență a diavolilor nu se schimbă niciodată. Nu este o mare prostie și ignoranță? Diavolii se nasc așa; indiferent dacă sunt bărbați sau femei, indiferent de vârsta lor, sunt exact acel soi de creatură. Natura-esență pe care o au este cea a unui diavol. O manifestare a lascivității, comportamentului seducător și licențiozității diavolilor este faptul că intră cu precădere în jocul dorinței sexuale, continuând acest lucru până când trupul lor piere. Prin urmare, indiferent la ce vârstă ajung, ei rămân acest tip de persoană și nu se vor schimba – nu este deloc ciudat. Vezi că nu sunt tineri și, la prima vedere, nu par genul de oameni care participă la jocul dorinței sexuale, însă, deoarece un diavol sălășluiește în ei, intră în jocul dorinței sexuale fără să fie limitați de vârsta sau de sexul trupului lor ori de mediul lor. Acest lucru nu este neapărat legat nici de familia sau părinții lor; nu este o chestiune legată de genetică, ci o problemă legată de natura-esență interioară. Au o natură-esență deviantă, ceea ce stabilește că atributul lor este cel al unui diavol. Întrucât natura-esența pe care o au a fost deja dată în vileag, iar aceasta le determină atributul, pentru oamenii de acest fel, indiferent ce ocupație au avut anterior, indiferent ce vârstă au acum și indiferent cum sunt abilitățile lor de comunicare verbală sau condițiile lor înnăscute – niciuna dintre acestea nu le afectează atributul. Dacă te uiți doar la aspectul lor exterior, vei fi indus în eroare cu ușurință de acesta, spunând: „Această persoană pare foarte rafinată și cultivată și vorbește destul de elegant; cu siguranță este cineva care înțelege decența, dreptatea, integritatea și rușinea. Cum a putut să facă astfel de lucruri ticăloase? Nu pare a fi genul care să intre în jocul dorinței sexuale!” Nu poți să vezi această chestiune așa cum este; ți se pare oarecum de neconceput și oarecum greu de crezut. Este foarte prostesc din partea ta să susții acest punct de vedere! Un diavol poate face lucruri diavolești indiferent în ce trup se află. Indiferent cum arată această persoană la exterior, ce vârstă are sau cum este personalitatea ei, va face orice este în acord cu natura sa. Nu are nicio legătură cu aspectul, vârsta sau educația ei, nici cu religia ei, cu atât mai puțin cu etnia și, bineînțeles, nu are nicio legătură cu mediul ei familial. Faptul că poate face aceste lucruri și poate avea aceste manifestări este determinat de esența și de natura sa. Prin urmare, pe de o parte, nu considera că este ceva ciudat sau de neconceput; și, pe de altă parte, nu face lucruri prostești. Nu-ți dori mereu să-i tolerezi, să fii răbdător cu ei și să le dai șanse de a se căi, dorind să-i salvezi așa încât să se poată schimba, încercând să-i faci să iubească adevărul pentru ca să se poată întoarce pe calea umanității normale. Dacă tot intenționezi să-i ajuți și să-i salvezi pe acești oameni care sunt diavoli, atunci ești prea stupid – nu înțelegi esența indivizilor de acest fel, nu înțelegi principiile pentru tratarea lor, nu înțelegi adevărul și nu înțelegi intențiile lui Dumnezeu. Dacă vezi că au o natură-esență deviantă și intenționezi totuși să-i ajuți așa încât să se căiască, asta arată că nu crezi cuvintele lui Dumnezeu; nu privești și nu judeci oamenii, evenimentele și lucrurile pe baza cuvintelor lui Dumnezeu și nu te supui sau nu accepți cu adevărat cuvintele Sale. Vrei doar să privești și să judeci diverse persoane, evenimente și lucruri pe baza a ceea ce vezi și a fenomenelor exterioare și vrei doar să acționezi pe baza entuziasmului și a bunelor tale intenții. Acestea sunt un gând și un punct de vedere false și, de asemenea, o manifestare a răzvrătirii. Soluția pentru a te ocupa de oamenii de acest fel care intră în jocul dorinței sexuale este foarte simplă: tratează-i conform esenței lor. Atât timp cât ești sigur că sunt indivizi de acest fel, ocupă-te de ei îndepărtându-i; nu este nevoie să le mai dai o șansă să se căiască. Nu te lăsa constrâns, chiar dacă alții nu înțeleg. Esența diavolilor nu se va schimba. Sunt creaturi de acest fel în tinerețe, rămân de acest fel la vârsta mijlocie, iar la bătrânețe – în ciuda vârstei înaintate – sunt tot creaturi de acest fel; nu se vor schimba. Spuneți-Mi, există bărbați de șaptezeci sau de optzeci de ani care ademenesc fete tinere sau femei de șaizeci sau de șaptezeci de ani care caută bărbați tineri? (Da.) Există multe astfel de lucruri bizare și deviante în societate. Au început să participe la jocul dorinței sexuale abia când au îmbătrânit? (Nu.) Au fost așa din tinerețe; au fost creaturi de acest fel toată viața lor. Ce termeni folosesc non-credincioșii pentru a descrie această situație? O numesc „iubire fără vârstă”; spun că sunt amorezați. Priviți cât de eufemistică este exprimarea lor. Folosesc termeni sau zicale precum „amorezat”, „cu spirit liber”, „știe să trăiască” sau „capabil să treacă peste convențiile lumești” pentru a descrie acest tip de lucru și acest tip de persoană. Termenii și zicalele pe care le folosesc non-credincioșii pentru a defini astfel de chestiuni sunt dezgustătoare. Ei nu pot aplica terminologia corectă pentru a caracteriza aceste chestiuni de la rădăcină, de la esență, deoarece, pe de o parte, lumea non-credincioasă și această omenire însăși sunt deviante, iar pe de altă parte, pentru că nimeni nu poate să-și dea seama care este rădăcina unor astfel de probleme. Prin urmare, punctele lor de vedere în definirea acestor chestiuni sunt foarte superficiale și, de asemenea, foarte absurde și ticăloase; nu au nicio legătură cu esența acestor chestiuni.

După ce am avut părtășie despre manifestările lascivității, ale licențiozității și ale comportamentului seducător în cadrul devianței celor care sunt reîncarnați din diavoli, haideți să avem părtășie despre o altă manifestare a devianței – bizareria. Cuvântul „bizar” cuprinde mult conținut, care are cu siguranță unele legături cu manifestările specifice ale bizareriei. Pe lângă bizarerie, există și manifestări precum a fi supranatural, extrem și anormal; toate acestea sunt manifestări deviante ale celor care sunt satane și diavoli. Aceste aspecte – a fi bizar, supranatural, extrem și anormal – sunt lucruri pe care oamenii le văd în viața de zi cu zi sau în interacțiunile lor ocazionale cu alții. Să începem cu cele mai grave cazuri, apoi să discutăm despre cele moderate. În orice caz, indiferent cum se manifestă, totul implică natura-esență a devianței. Cea mai gravă situație este faptul de a vorbi frecvent în limbi. Acest lucru se întâmplă în special în timpul rugăciunilor, la adunări, unde pot vorbi limbi bizare, care nu sunt limba niciunei națiuni și pe care nimeni nu le poate înțelege. Când se întâmplă asta, cea care vorbește nu mai este persoana în cauză, ea fiind dominată în schimb de un alt spirit. Nici măcar persoana însăși nu știe ce spune; nu a învățat acea limbă, nici nu i-a predat-o nimeni, totuși, într-o anumită situație, pur și simplu o vorbește. Uneori acești oameni vorbesc în limbi în mod proactiv, alteori pasiv; uneori conștient, alteori fără să fie conștienți de acest lucru. Nu este foarte ciudat? După ce termină de vorbit, dacă le ceri să vorbească din nou, nu pot. Dacă îi întrebi ce au spus, nici ei nu știu. Acesta este un tip de situație. Există și oameni care aud adesea voci pe care cei normali nu le pot auzi. De exemplu, ar putea auzi pe cineva din preajmă vorbindu-le, dar alții nu văd sau nu aud pe nimeni. De fapt, conversează și vorbesc cu ființe necunoscute. Vorbesc cu mare entuziasm și nu poți să-i întrerupi sau să spui vreun cuvânt. Mai mult, vorbesc fără noimă; cuvintele izbucnesc brusc, fără legătură unele cu altele și fără logică. Ca spectator, este înfricoșător și înfiorător să privești așa ceva. Nu sunt astfel de manifestări foarte bizare? (Ba da.) În plus, indivizii de acest fel văd frecvent lucruri ciudate, lucruri ce nu pot fi văzute cu ochiul liber în lumea materială. De exemplu, unii văd rude decedate care le fac cu mâna, le zâmbesc, dau din cap sau chiar îi salută. După ce văd asta, devin deosebit de entuziasmați. Există chiar și unii oameni care văd frecvent siluete îmbrăcate în negru apropiindu-se și legându-i cu mâinile la spate; aceștia se zbat și strigă: „Eliberează-mă! Nu vreau să plec! Nu plec nicăieri!” Oamenii din jurul lor întreabă ce s-a întâmplat, dar ei nu simt că le vorbește cineva și continuă să se zbată, țipând: „Dumnezeule, salvează-mă! …” Siluetele în negru se sperie, iar ei revin apoi la normal. După ce-și vin în fire, îi întreabă pe cei din jurul lor dacă au văzut siluetele în negru. Oamenii normali nu le pot vedea; ar fi o problemă gravă dacă ar putea. Dar acești indivizi pot să le vadă și să le simtă. Există și un alt tip de situație: unii oameni sunt de obicei liniștiți, nu le place să glumească sau să fie gălăgioși, dar, pentru un motiv oarecare, încep dintr-odată să se învârtă în cerc, să plângă, să râdă, să facă gălăgie și să transpire abundent. Există chiar și unii care se târăsc deodată pe jos ca șerpii sau care merg ca rațele. Dintr-odată, o ființă omenească vie se transformă într-un animal; comportamentul și acțiunile sale devin exact ca ale unui animal, complet diferite de cele ale unui om. Din când în când prezintă aceste manifestări. Nu este bizar? (Ba da.) Nu sunt supranaturale aceste manifestări bizare? (Ba da.) Aceste manifestări sunt de-a dreptul supranaturale. Supranatural înseamnă anormal, dincolo de circumstanțele naturale sau normale – asta numim supranatural. Este ieșit din comun, diferit de manifestările normale ale oamenilor obișnuiți; este anormal. Asta numim bizar, supranatural, anormal. Desigur, aceste manifestări nu au nicio legătură cu faptul de a fi extrem, dar judecând după natura de a fi bizar, supranatural și anormal, aceste manifestări au o esență deviantă și nu se conformează manifestărilor oamenilor normali corupți, ai trupului. Oamenii normali, ai trupului, sunt limitați, ținuți în frâu și controlați de instinctele umane, liberul arbitru, gândirea normală, rațiune și diversele abilități umane normale. Dar aceste manifestări bizare, supranaturale, anormale ale celor care sunt diavoli au depășit deja sfera instinctelor umane normale, a liberului arbitru, abilităților, gândirii normale și rațiunii normale. Cu alte cuvinte, ei nu mai sunt controlați de umanitatea normală; sunt scăpați de sub control. Faptul că sunt scăpați de sub control înseamnă că acționează anormal. Se observă la ei unele manifestări și practici neobișnuite, pe care oamenii normali nu ar trebui să le aibă. Aceasta înseamnă că astfel de oameni nu sunt controlați de rațiunea normală, de gândirea normală sau de liberul arbitru, ci sunt controlați și conduși de ceva extern sau de un spirit rău, determinându-i să facă lucruri care transcend umanitatea normală, lucruri care sunt de nepătruns, enigmatice și chiar înfiorătoare pentru alții. Aceasta se numește a fi bizar, supranatural, anormal. Spuneți-Mi, nu sunt deviante aceste manifestări? (Ba da.) Aceste manifestări bizare pot fi numite în mod cert deviante. Cei reîncarnați din diavoli au multe manifestări bizare. De exemplu, unii oameni aud adesea pe cineva vorbindu-le în mod inexplicabil, dar alții nu-l pot auzi. De asemenea, aud frecvent o voce în mintea lor care conversează cu ei, instruindu-i să facă una sau alta. Unii văd mereu lucruri pe care oamenii normali nu le pot vedea sau simți. Aceștia spun: „Am văzut o trupă de soldați trecând pe drum, între trei și cinci sute, dacă nu una sau două mii, cu tunuri și tancuri – a fost o mare gălăgie!” Alții nu pot vedea aceste lucruri, dar ei pot. Nu ne interesează dacă lucrurile pe care le văd sunt reale sau sunt un fenomen din tărâmul spiritual; însuși faptul că pot vedea aceste lucruri este extrem de neobișnuit. De ce spun că este neobișnuit? De ce spun că este o manifestare a devianței? Pentru că orice organ de simț creat de Dumnezeu al unei persoane normale are anumite limite în ceea ce poate percepe, fie că este vorba de mediul înconjurător, fie de oamenii, evenimentele și lucrurile din jur. Toate sunt percepute în limitele posibile pentru instinctele trupului; indiferent dacă este vorba de ceea ce poate fi văzut, auzit, mirosit sau simțit de trup, există limite. La ce se referă aceste limite? Se referă la restricționarea la sfera lumii materiale. Atunci, de ce le-a dat Dumnezeu oamenilor astfel de organe de simț? Pentru ca nimic din ce nu aparține lumii materiale, indiferent dacă este un lucru pozitiv sau unul negativ, din tărâmul spiritual, să nu interfereze cu viețile oamenilor, să nu interfereze cu organele lor de simț și să nu afecteze ordinea și tiparele lor de viață din lumea materială. Prin urmare, oamenii trăiesc în această lume materială și, indiferent ce altceva există în afara lumii materiale, Dumnezeu nu-ți va îngădui să vezi, să auzi sau să simți aceste lucruri aflate dincolo de sfera organelor tale trupești de simț. Acest lucru are rolul de a-ți proteja mintea și rațiunea de interferențele oricăror ființe aflate în afara lumii materiale, permițându-ți să trăiești normal. Atât timp cât mintea și rațiunea unei persoane sunt normale, liberul său arbitru va funcționa normal, judecata sa va fi normală și toate aspectele condițiilor sale umane înnăscute vor rămâne în starea lor inițială, neafectată. Ce înseamnă termenul „neafectat”? Înseamnă că sistemul tău nervos, organele de simț, calibrul și toate celelalte aspecte ale condițiilor tale înnăscute sunt normale și sănătoase în limitele vieții trupești. Când mintea și rațiunea sunt normale, toate aceste aspecte ale unei persoane vor fi normale și își vor putea menține starea inițială. Dacă organele de simț ale unei persoane pot percepe lucruri care depășesc limitele trupului și nu mai sunt supuse acestei constrângeri, atunci vor apărea probleme cu mintea și rațiunea acelei persoane; aceasta va fi influențată, afectată și tulburată de lucruri din afara lumii materiale. Atunci vor apărea probleme cu nervii săi, iar mintea ei va deveni dezordonată. La ce fel de situație va conduce acest lucru? Persoana va deveni bolnavă mintal; va înnebuni, va vorbi incoerent, va alerga de colo-colo fără rușine, plângând și făcând gălăgie. O astfel de persoană este atunci complet distrusă. Ce înseamnă „distrusă”? Înseamnă că altceva a pătruns în inima persoanei respective, tulburându-i și afectându-i mintea și rațiunea, făcând în așa fel încât inima ei să nu mai fie controlată de rațiunea normală, ci de un alt fel de lucru. Odată ce acel lucru controlează o persoană, manifestarea exterioară, în termeni medicali, este schizofrenia. Odată ce suferă de schizofrenie, mai este o persoană normală? (Nu.) Nu mai este o persoană normală, iar Dumnezeu nu va lucra asupra unor astfel de oameni. Ați înțeles? (Am înțeles.)

Ce rol joacă pentru oameni liberul arbitru, gândirea normală, conștiința și rațiunea date de Dumnezeu? Nu joacă rolul de a proteja mintea și rațiunea oamenilor? (Ba da.) Rolul acestora de a proteja mintea și rațiunea oamenilor este echivalent cu acela de a-i proteja pe oameni, făcând ca starea mintală și rațiunea lor să fie normale, neafectate de lucruri din afara lumii materiale, nici tulburate de sunete sau imagini din afara lumii materiale. Acest lucru le permite oamenilor să creadă în Dumnezeu în pace și să trăiască normal, asigurându-le siguranța personală. Acesta este un lucru bun. Dar cei plini de manifestări bizare, supranaturale și anormale nu dispun de liberul arbitru, de gândirea normală, conștiința și rațiunea oamenilor normali. Aceștia pot vedea oricând și oriunde lucruri bizare sau scene invizibile oamenilor obișnuiți, pot auzi sunete ce nu pot fi auzite de oamenii obișnuiți sau pot face lucruri pe care oamenii obișnuiți nu le pot face, manifestând comportamente bizare. Cei din jurul lor nu pot înțelege și nu sunt capabili să-și dea seama care este esența unor astfel de chestiuni. Indivizii de acest fel sunt reîncarnați din diavoli; nu fac parte din omenire. Nu este ca și cum Satana i-ar fi capturat mai târziu în viață; în schimb, indivizii de acest fel sunt în esență diavoli. Simplu spus, mintea și rațiunea celor care sunt diavoli nu sunt normale din naștere; adică, liberul arbitru, gândirea și rațiunea lor nu sunt sănătoase. Chiar dacă primesc educație, ei nu au aceste lucruri ale umanității normale. Îi vezi vorbind relativ normal în circumstanțe obișnuite, când nu au o criză, dar asta nu înseamnă că sunt oameni normali. Faptul că au aceste manifestări bizare arată că nu sunt oameni normali, ci sunt non-umani – diavoli. Aceste manifestări stranii, supranaturale și anormale ale lor nu sunt învățate de la nimeni și nici nu sunt transmise de nimeni. Cum au apărut ele, atunci? Sunt înnăscute; atributul indivizilor de acest fel este cel al unui diavol. Ce înseamnă faptul că au atributul unui diavol? Există două semnificații. Prima semnificație este că indivizii de acest fel sunt reîncarnați dintr-un diavol. A doua este că se nasc fără un spirit omenesc și sunt posedați ulterior de un diavol. Pe scurt, natura-esență a unor asemenea oameni este cea a unui diavol, nu a unui om. Tocmai pentru că nu sunt umani, organele lor de simț și toate aspectele condițiilor lor înnăscute sunt diferite și distincte de cele ale oamenilor normali. În ceea ce privește organele de simț, ei pot deseori să simtă lucruri pe care oamenii normali nu le pot simți, vedea sau auzi. În ceea ce privește instinctele trupului, lucrurile pe care le fac sau le spun, unele dintre manifestările lor îi fac adesea pe oameni să simtă că depășesc limitele instinctelor omenești normale; sunt de-a dreptul supranaturale. Ce înseamnă supranatural? Înseamnă că depășesc instinctele trupului. Oamenii normali nu pot depăși limitele ce pot fi atinse de instinctele trupului, dar acești indivizi le depășesc cu ușurință; nu sunt controlați sau limitați de instinctele trupului, așa că deseori manifestă în mod firesc comportamente sau practici bizare, supranaturale și anormale. Vă este clară acum esența indivizilor de acest fel? (Da.) Îi invidiați pe indivizii de acest fel? (Nu.) Este un lucru bun să-i invidiați? (Nu.) Unii oameni spun: „Privește, ei pot vorbi în limbi în timpul rugăciunii; noi nu putem să le înțelegem sau să le vorbim. În plus, cunosc mai multe limbi fără să le învețe. Nu se îmbolnăvesc niciodată, nu le este foame după mai multe zile fără mâncare și nu sunt obosiți după mai multe zile fără somn.” Alții spun: „Tipul acesta este capabil; poate să privească în trecut și să prezică viitorul, știe totul, de la astronomie la geografie, poate să citească soarta oamenilor uitându-se la chipul lor și să ghicească viitorul. Indiferent cum arată o persoană, îi știe soarta dintr-o privire. Este cu adevărat un maestru! Noaptea, îl vezi dormind, dar, de fapt, s-a dus în Infern să lucreze ca slujitor.” Unii îi invidiază pe oamenii de acest fel pentru că au aceste abilități. Nu este o prostie să-i invidiați? (Ba da.) I-ați invidiat vreodată pe acești oameni supranaturali, cu puteri speciale, spunând: „N-am nicio putere specială. Ce păcat că nu cunosc puțină magie; dacă ar fi cald și aș vrea înghețată, cu o simplă mișcare a mâinii aș face să apară batoane de înghețată – de ciocolată, căpșuni, orice aromă aș vrea”? Ați avut vreodată astfel de gânduri? Toată lumea are gânduri copilărești; când văd clar că aceste gânduri sunt greșite, oamenii pot renunța la ele în mod natural. Dumnezeu vrea doar ca oamenii normali să experimenteze viața, să guste din ea, să experimenteze bucuriile și necazurile vieții, diversele ei greutăți și frustrări și, pe măsură ce le experimentează, să aprecieze suveranitatea lui Dumnezeu, să recunoască diversele atitudini incorecte pe care ființele create le au față de Creator și apoi să se întoarcă pe calea cea dreaptă, ajungând să-L venereze pe Dumnezeu și să se supună suveranității și rânduielilor Sale. Când vor avea aceste experiențe de viață, oamenii vor ajunge să-și dea seama că destinul uman se află sub suveranitatea Creatorului, apoi vor recunoaște, vor crede și se vor supune faptului că destinul uman se află sub suveranitatea Creatorului. Apoi, se pot întoarce pe calea cea dreaptă și pot deveni niște ființe create adecvate. Nu trăiți pe baza unor gânduri nerealiste; acele lucruri nu vor deveni niciodată realitate. Acele lucruri supranaturale, bizare și anormale sunt pe vecie domeniul exclusiv al satanelor și diavolilor; nu au nicio legătură cu oamenii normali. Prin urmare, indiferent de moment, nu vă gândiți niciodată să deveniți persoane supranaturale, pline de puteri speciale, nici nu vă gândiți să vă depășiți propriile instincte sau propriile limite. Fiți doar persoane obișnuite, cu picioarele pe pământ, păstrați-vă locul cuvenit și îndepliniți-vă datoria. Este ceea ce se cuvine să facă oamenii.

Per ansamblu, vă sunt clare acum manifestările bizareriei la cei care sunt diavoli? Acestea sunt câteva dintre cele mai grave manifestări, care îi fac în mod clar pe oameni să simtă și să-și dea seama că astfel de indivizi nu sunt la fel ca oamenii normali. Ei par extrem de nefirești printre oamenii normali. Acest nefiresc îi face pe oameni să simtă că diversele lor manifestări din viața de zi cu zi, precum și comportamentul și conduita lor sunt deosebit de bizare, supranaturale și anormale – sunt pur și simplu diferite de cele ale oamenilor obișnuiți. Ei nu sunt limitați de instinctele trupului, nu-și pot ține în frâu comportamentele iraționale și par a fi lipsiți de orice conștientizare, ca și cum ar fi posedați de spirite rele. Acest lucru ar trebui caracterizat drept un aspect al naturii-esență deviante a diavolilor, ceva ce oamenii ar trebui să respingă. Aceste lucruri supranaturale și anormale nu ar trebui invidiate, cu atât mai puțin urmărite. Dacă ai intenționat vreodată să fii o persoană supranaturală sau să faci aceste lucruri supranaturale, atunci oprește-te. Întoarce-te din drum și aproape ai ieșit la liman. Nu plănui să fii o astfel de persoană. Odată ce pornești pe această cale și în mintea ta se strecoară un diavol, Dumnezeu nu te va mai dori și vei fi distrus. De ce spun că vei fi distrus? Pentru că odată ce un diavol te posedă și îți controlează mintea, nu vei avea un sfârșit bun. Odată ce ești posedat de un diavol, acesta începe să te afecteze, tulburându-ți gândurile și mintea. El ia parte la viața ta de zi cu zi și la procesul tău de gândire atunci când analizezi persoane, evenimente și lucruri. Dacă nu-i poți refuza interferența, îți vei pierde treptat voința și, în cele din urmă, te vei supune cu smerenie. Când ești controlat complet de un diavol, în termeni medicali, vei fi diagnosticat drept schizofrenic, iar în casa lui Dumnezeu vei fi condamnat la moarte. Vei fi terminat. Distrus. Este o persoană normală cineva diagnosticat drept schizofrenic? (Nu.) Mai vrea Dumnezeu o astfel de persoană? În ochii Săi, ce fel de persoană este aceasta? (O persoană non-umană.) În ochii lui Dumnezeu, ai fost capturat de Satana. Acest lucru ar putea să sune puțin abstract. Vorbind simplu, înseamnă că Satana îți controlează inima. Înseamnă că Satana domnește și deține puterea asupra inimii tale și că ai devenit marioneta Satanei. Aceasta înseamnă că ai fost capturat de Satana. Odată ce cineva este capturat de Satana, devine asemenea celor care sunt diavoli, devenind cu rapiditate bizar, supranatural și anormal. Astfel de oameni nu mai pot fi mântuiți. Ce vreau să spun cu asta? Îți spun că trebuie să ai discernământ în privința manifestărilor bizare ale celor care sunt diavoli. După ce dobândești discernământ, trebuie să te ferești de astfel de oameni și să nu te apropii de ei. Indiferent ce spun sau fac, nu te implica. Nu-i lua în serios. De exemplu, să presupunem că vorbesc despre ceva ce îți este imposibil să vezi sau să simți. Scopul lor când îți spun asta este să se apropie de tine și să te ademenească. Dacă ești curios și îi invidiezi și îi urmezi cu fervoare, atunci ești în mare pericol. De ce spun că ești în pericol? Pentru că așa face Satana, îi induce în eroare și îi ademenește pe oameni și caută suflete pe care să le poată devora. Dacă nu îl discerni deloc pe Satana și încă ești curios și invidios, ai cedat deja ispitei și este foarte probabil ca Satana să profite de ocazie pentru a lucra asupra ta. Prin urmare, ești în mare pericol. Te apropii de Satana fără nicio precauție – nu este o prostie? (Ba da.) Când Satana vede că nu dai dovadă de precauție față de el, va încerca neîncetat să te tachineze și să te ispitească, la fel ca un escroc. Dacă nu refuzi, presupune că îți dai consimțământul tacit, așa că va continua să facă mai multe. Dacă ești mereu curios de lucrurile bizare, supranaturale și anormale spuse de cei care sunt satane și chiar întrebi și te interesezi de ele, nu dovedește asta că ești interesat și nu ești dezgustat de asemenea lucruri? Nu este un semn bun să fii interesat de asemenea lucruri. Dacă ești interesat de aceste lucruri, în ochii Satanei, înseamnă că nu ești interesat de Dumnezeu, de adevăr sau de lucrurile pozitive. Acest lucru îl încântă și, în mod firesc, îți va întinde cu bucurie o mână „prietenoasă”, intenționând să lucreze asupra ta. Astfel, ești în pericol. Prin urmare, când întâlnești asemenea oameni, nu te apropia de ei la întâmplare și nu deveni interesat de ei. În schimb, ar trebui să ai discernământ, să te ferești și să te distanțezi de ei. Unii oameni spun: „Dacă nu ne apropiem sau nu ne interesăm de ei, cum îi putem discerne? După cum spune zicala: «Cunoaște-te pe tine însuți, cunoaște-ți dușmanul și nu vei fi învins niciodată», dacă nu ne infiltrăm printre dușmani, cum ne putem cunoaște pe noi înșine și cum ne putem cunoaște dușmanul?” Este corectă această afirmație? Este ca atunci când izbucnește o pandemie, iar unii oameni de știință și cercetători insistă să pună mâna pe virus și să-l studieze și, drept urmare, unii ajung să contracteze ei înșiși virusul și să moară. Așadar, trebuie să te ferești cu strictețe de acei diavoli care prezintă manifestări bizare și supranaturale. Este mai bine să fii exagerat de precaut decât să le dai șansa de a te răni. Aceasta este calea inteligentă de a practica. Pe de o parte, nu te interesa de ei, nu-i contacta și nu te apropia de ei. Pe de altă parte, nu urmări și nu imita manifestările lor bizare și supranaturale. Și acesta este modul în care ar trebui să practici. Dacă intri frecvent în contact cu acești oameni supranaturali, bizari și anormali și, în lipsa ta de prudență, devii influențat de ei, auzi despre manifestările lor și le vezi în permanență, fără să-ți dai seama, manifestările lor bizare vor fi păstrate în inima și în memoria ta. Apoi, fără să fii conștient de asta, vei dori să le urmărești și să le imiți. Acesta este un semnal și mai periculos. Odată ce vrei să le urmărești și să le imiți, înseamnă că apărarea inimii tale s-a năruit complet. Este echivalent cu a-i permite Satanei să intre în inima ta pentru a te controla și a pune stăpânire pe tine. Din acest punct de vedere, te predai singur Satanei și, astfel, Satana poate prelua rapid controlul asupra ta. Nu vei fi atunci distrus? Oamenilor le este cu adevărat dificil să-și predea inimile lui Dumnezeu. Nu este ușor ca Dumnezeu să dețină puterea asupra inimilor lor. El nu preia controlul și nu deține cu ușurință puterea asupra inimilor oamenilor. Lucrarea pe care o săvârșește Dumnezeu asupra omenirii implică udarea, păstorirea, luminarea, iluminarea, îndrumarea și protejarea ei pe baza condițiilor sale înnăscute. În plus, Dumnezeu o disciplinează, o ceartă, o mustră și o judecă, pregătind totodată tot felul de situații pentru oameni. Aceasta le permite, pe măsură ce înaintează în vârstă, să dobândească treptat cunoștințe despre lucrarea lui Dumnezeu și despre diverse aspecte ale adevărului în situații obiective. Apoi, treptat – conform gândirii umanității normale – cuvintele lui Dumnezeu și adevărul sunt făcute să prindă rădăcini în inimile lor și să devină viața lor și, astfel, acești oameni ajung să fie câștigați de Dumnezeu. Există un proces pentru toate acestea. Dar inducerea în eroare și coruperea oamenilor de către Satana sunt diferite. De ce spunem că esența Satanei este deviantă? El îi posedă și îi controlează cu forța pe oameni. Acest aspect este suficient pentru a dovedi că esența Satanei este deviantă. Este o dovadă concretă. Când vrei să urmărești să devii genul de persoană care este un diavol și când urmărești aceste manifestări, comportamente și abilități bizare, supranaturale și anormale, inima ta se deschide față de Satana. Este ca și cum, în inima ta, i-ai spune Satanei: „Intră, am un loc rezervat pentru tine. Îmi poți controla întreaga ființă.” Ce îți va spune Satana? „Dacă mă asculți și îmi dai voie să dețin puterea asupra inimii tale, poți învăța tot ce-ți dorești să ai. Vei avea toate lucrurile bizare, supranaturale, vei depăși oamenii obișnuiți și vei fi mai presus decât cei de rând.” Când oamenii urmăresc aceste comportamente și manifestări sau abilități bizare, supranaturale și anormale, este echivalent cu a purta o conversație cu Satana și, de asemenea, este echivalent cu a-l accepta pe Satana în inimile lor. Dacă urmărești aceste lucruri bizare, supranaturale, Satana va începe rapid să lucreze în inima ta. În acest punct, când vei asculta din nou cuvintele lui Dumnezeu, nu vei mai avea gândurile, opiniile și atitudinile unei persoane normale, ci vei fi făcut o întoarcere la 180 de grade. Atitudinea ta față de adevăr va fi complet diferită de cea a unei persoane normale. Vei manifesta aversiune și ostilitate față de adevăr. Așa stau lucrurile. Dacă ești scârbit de adevăr și ostil acestuia, mai poți să-l dobândești? Nu poți. Ai fost capturat de Satana. Prin urmare, în ceea ce privește manifestările bizare, supranaturale și anormale ale celor reîncarnați din diavoli, oamenii trebuie să se ferească de ele cu strictețe, să le trateze cu precauție și prudență și să nu le treacă cu vederea, considerându-le neimportante. Cu alte cuvinte, trebuie să ai discernământ față de aceste manifestări. Nu te interesa de ele și nu te apropia de asemenea oameni, cu atât mai puțin să-i invidiezi, să-i admiri sau chiar să-i urmărești și să-i imiți în secret în inima ta. În schimb, trebuie să stai departe de indivizii de acest fel, să ai discernământ față de ei, să adopți o atitudine clară și să trasezi o graniță clară între ei și tine. Ai înțeles? (Am înțeles.)

Tocmai am avut părtășie despre cele mai grave manifestări ale bizareriei la cei care sunt diavoli. Aceste manifestări sunt oarecum mai ușor de discernut de către oameni. Există și unele manifestări care sunt doar ușor mai puțin grave, și anume, faptul că aceștia au adesea în viața de zi cu zi gânduri și opinii extreme, precum și comportamente și practici extreme; acțiunile lor depășesc deseori limitele pe care umanitatea normală le poate tolera. De exemplu, dacă spun sau fac ceva greșit, se urăsc pe ei înșiși, își dau palme și chiar se pedepsesc singuri nemâncând în timpul zilei și nedormind noaptea. Utilizează adesea metode extreme de a-și pedepsi trupul, folosindu-le drept modalitate prin care își arată hotărârea de a-și corecta erorile. Cineva i-ar putea sfătui: „Nu vei rezolva problema procedând așa. Trebuie mai întâi să reflectezi asupra ta și să ajungi să te cunoști pe baza cuvintelor lui Dumnezeu, apoi să găsești principiile și calea de a practica și abia apoi poate avea loc o schimbare treptată. Schimbarea oricărui tip de fire coruptă nu este ceva ce se poate întâmpla într-o zi sau în două; necesită un anumit interval de timp, trebuie să existe un proces.” Aceasta este o afirmație corectă, dar ei nici nu o acceptă, nici nu o practică. Nu abordează diversele probleme pe baza adevărurilor-principii, ci adoptă măsuri extreme. În ce măsură sunt acestea extreme? Ei bine, folosesc adesea metode care le vatămă trupul și care le provoacă suferință pentru a rezolva problemele. Nu este ceva extrem? (Ba da.) Îi tratează și pe alții în acest fel, folosind metode extreme împotriva lor. De asemenea, folosesc metode extreme și pentru a trata diverse chestiuni. De exemplu, să spunem că o femeie simte adesea că este foarte ocupată cu datoria ei și consideră că este o bătaie de cap prea mare să-și piardă timpul tunzându-se și spălându-și părul, așa că pur și simplu își rade tot părul. Ca să-l radă mai rar, chiar aplică unele produse chimice pentru a limita creșterea normală a părului. Nu este ceva extrem? Văzând că este cheală, oamenii presupun că este bărbat, dar judecând după vocea și silueta ei, cred că ar putea fi femeie – pur și simplu nu-și pot da seama dacă este bărbat sau femeie. Abia după ce îi întreabă pe alți frați și surori, află că este femeie și că și-a ras părul pentru a evita o bătaie de cap. Unii oameni fără discernământ chiar aprobă acest lucru, admirând o astfel de persoană: „Uite, este într-adevăr mult mai hotărâtă să se răzvrătească împotriva trupului decât oamenii obișnuiți. Ura ei față de trup este o ură reală; chiar ia măsuri când vine vorba să nu prețuiască trupul! Într-o zi îmi voi rade și eu părul ca ea.” Unii chiar o imită! Nu sunt de aceeași teapă? Au întâlnit un spirit înrudit; nu numai că le lipsește discernământul în privința acestei chestiuni, dar o și laudă foarte mult și vor să o imite. Nu sunt extremi acești oameni? (Ba da.) Spuneți-Mi, nu fac oamenii extremi totul fiind conduși de o forță deviantă? (Ba da.) De unde vine această forță deviantă? Există această forță deviantă în umanitatea normală? (Nu.) Atunci, de ce nu există această forță deviantă în umanitatea normală? Pentru că, dacă oamenii au gândirea, conștiința și rațiunea umanității normale, vor judeca lucrurile într-un mod relativ normal, pozitiv și practic; astfel, categoric nu vor recurge la aceste comportamente extreme. Adică, indiferent ce fac, fie că este ceva ce le place sau nu, se vor comporta normal și rațional și nu vor merge la extreme. Se poate spune atunci că este ceva în neregulă cu gândirea oamenilor de acest fel care merg la extreme? (Da.) Există o problemă cu înțelegerea lor, nu-i așa? (Așa e.) De exemplu, Dumnezeu le cere oamenilor să fie loiali în îndeplinirea datoriei lor. Ei cugetă cum să ajungă să fie loiali și ajung la concluzia că trebuie să îndure greutăți, așa că practică îndurarea greutăților: respectă reglementările privind fiecare masă, mâncând un anumit număr de boabe de orez și de bucăți de legume; când hainele li se uzează, le cârpesc și continuă să le poarte, arătând ca niște asceți pentru alții; în timp ce alții dorm între șase și opt ore pe zi, ei dorm doar una sau două. Simt că au hotărârea de a îndura greutăți și că sunt mai loiali decât oricine altcineva. Au mereu aceste gânduri și comportamente extreme, pe care oamenii normali nu le pot înțelege. De exemplu, dacă spun ceva incorect sau folosesc greșit un cuvânt când vorbesc cu cineva și acea persoană râde de ei, simt că s-au făcut de rușine și cugetă: „Nu voi mai folosi niciodată acest cuvânt în viața mea și asta nu e tot – nu voi mai vedea niciodată această persoană în viața mea și nu voi mai vorbi niciodată cu ea, așa încât să nu-mi poată găsi defecte!” Și pot face asta – pot respecta această decizie. Se pot agăța de orice comportament, gând și punct de vedere extrem o viață întreagă, refuzând să fie convinși de cineva. Pur și simplu se agață așa și chiar au motive și temeiuri pentru aceasta, crezând că este o manifestare a supunerii față de adevăr, o manifestare a iubirii față de Dumnezeu și o manifestare a loialității. Spuneți-Mi, nu sunt problematici astfel de oameni? (Ba da.) Este ușor să te înțelegi cu ei? (Nu.) Atunci, cum apar comportamentele lor? Nu sunt ele provocate de un fel de gândire extremă? Ei consideră aceste comportamente și manifestări extreme drept o practicare a adevărului și insistă să procedeze astfel. Nu sunt gândurile și opiniile extreme sursa acestor comportamente la oamenii de acest fel? Ei cred că acest mod de a face lucrurile arată că practică adevărul și dau dovadă de loialitate față de Dumnezeu și, mai mult, condamnă și discriminează în sinea lor pe oricine nu procedează la fel, exprimându-și disprețul. De exemplu, să ne gândim la femeia menționată mai devreme, care s-a ras în cap; văzând că alții nu fac asta, se gândește: „Hm, aveți un păr atât de lung și chiar îl coafați în diverse moduri. Sunteți toate atât de vanitoase; nu-l iubiți pe dumnezeu! Uitați-vă la mine, sunt cheală de atâția ani și nu m-am temut niciodată să fiu luată în batjocură; nu sunt vanitoasă. Vă păstrați părul atât de lung și trebuie să-l spălați des – ce pierdere de timp! În tot acest timp, n-ar fi minunat să citiți mai mult din cuvintele lui dumnezeu și să vă faceți datoria puțin mai mult?” Chiar îi condamnă pe alții! Oamenii de acest fel ascultă atât de multe dintre cuvintele lui Dumnezeu și ascultă predici atâția ani, dar tot nu înțeleg care este adevărul. Încă au multe gânduri extreme și, sub îndrumarea acestora, prezintă multe comportamente, practici și stiluri extreme, apoi se definesc drept cei care Îl iubesc cel mai mult pe Dumnezeu și sunt cei mai loiali. Nu este aceasta o altă manifestare a devianței? (Ba da.) A merge la extreme în toate este deviant. Spuneți-Mi, aceste manifestări extreme nu le fac rău altora, prin urmare de ce spunem că sunt deviante? (Aceste manifestări nu sunt conforme gândirii oamenilor normali; nu sunt comportamente și practici pe care ar trebui să le aibă oamenii normali.) Aceste manifestări extreme nu au absolut nicio legătură cu gândirea și manifestările oamenilor normali; sunt desprinse de realitate, de viețile obiective, practice, pe care ar trebui să le aibă oamenii cu umanitate normală. Ei adoptă o abordare radicală pentru diverse chestiuni, apoi definesc aceste gânduri, opinii și comportamente extreme, radicale, drept lucruri pozitive, definind totodată adevărul drept un lucru negativ. Nu este aceasta o confuzie între bine și rău, o transformare a negrului în alb? (Ba da.) A confunda binele și răul, a transforma negrul în alb, a inversa în mod înșelător conceptele – aceasta este devianță. Indiferent cum ai părtășie despre umanitatea normală, conștiință și rațiune, gândirea oamenilor normali sau despre gândurile și opiniile pe care oamenii normali ar trebui să le aibă față de diverse chestiuni, ei nu le pot asimila și, în sinea lor, pur și simplu nu le acceptă. Pe lângă faptul că nu le acceptă, chiar formulează niște practici, comportamente și chiar gânduri și opinii ridicole și bizare, care sunt departe de calea umanității normale, le aplică propriei persoane și, totodată, le folosesc drept standard pentru evaluarea tuturor persoanelor, evenimentelor și lucrurilor, crezând că tot ce nu este conform gândurilor, opiniilor și comportamentelor lor extreme este greșit, în timp ce tot ce este conform gândurilor, opiniilor și comportamentelor lor extreme este corect și conform adevărului. Nu este aceasta o confuzie între bine și rău? Nu este o transformare a negrului în alb, o inversare înșelătoare a conceptelor? Aceasta este o altă manifestare a devianței celor reîncarnați din diavoli. Mai exact, ei nu acceptă niciodată lucrurile pozitive, ci prezintă în schimb lucrurile non-pozitive sau negative drept lucruri pozitive pentru ca oamenii să le copieze și să le imite, atingându-și astfel scopul de a-i îndepărta pe oameni de Dumnezeu. Și acesta este un fel de comportament extrem.

Cei care sunt diavoli au o altă manifestare a devianței: nu iubesc câtuși de puțin adevărul. Le place să urmărească lucruri anormale, supranaturale, dorind întotdeauna să formuleze un set de teorii și zicale absolut spirituale și chiar să cerceteze baza acestor chestiuni supranaturale. Ei tratează aceste lucruri drept adevăr, drept îndrumări, instrucțiuni și obiective pentru acțiunile din viața de zi cu zi, folosindu-le pentru a gestiona și judeca tot felul de oameni, evenimente și lucruri. De exemplu, când lucrurile nu decurg bine pentru ei, își amintesc ce vise au avut în noaptea precedentă, dacă s-au petrecut fenomene anormale în jurul lor sau dacă au existat semne de rău augur, încercând să caute o bază în acestea pentru a-și determina norocul; acestea sunt genul de lucruri pe care le urmăresc mereu. Mai ales când întâlnesc oameni cu boli grave, îi consideră de rău augur, crezând că interacțiunea cu astfel de oameni le va seca propria energie vitală și le va aduce ghinion. Așadar, după ce intră în contact cu astfel de oameni, se uită adesea în oglindă pentru a vedea dacă li s-a înnegrit fruntea sau dacă s-au ivit negurile vreunei nenorociri în jurul lor. În mod obișnuit, se gândesc mereu cum anume va fi norocul lor. Ori de câte ori au un moment de răgaz, răsfoiesc un vechi almanah sau caută online zicale despre prezicerea viitorului. Un vis pe care l-au avut sau o zicală superstițioasă pe care au auzit-o de la alții – pot lua toate acestea drept bază pentru a judeca dacă soarta lor este bună sau rea. Deși cred în Dumnezeu, nu folosesc niciodată cuvintele Sale ca bază pentru a trata oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul lor, nici nu folosesc adevărul ca bază pentru a trata fiecare eveniment care se întâmplă în jurul lor. În schimb, caută mereu niște senzații neobișnuite. De exemplu, dacă se simt puțin rău în timp ce cântă într-o zi, se gândesc: „Oare mă oprește dumnezeu? Oare dumnezeu nu vrea să cânt?” Dacă merg să predice Evanghelia într-o zi, chiar dacă au stabilit în mod clar ora și locul cu cineva, tot trebuie să se roage pentru a fi cuprinși de o senzație în spiritul lor. După ce se roagă, așteaptă câteva minute, dar nu simt nimic. Apoi, se uită dacă soarele prezintă fenomene anormale în ziua respectivă sau dacă există coțofene care ciripesc ori ciori care croncănesc afară, folosind aceste lucruri pentru a determina cum le va fi norocul în acea zi, dacă ieșirea pentru a predica Evanghelia va fi lipsită de probleme și dacă vor câștiga oameni. Dacă aceste metode nu funcționează, chiar vor da cu banul pentru a decide dacă să meargă sau nu. Dacă moneda aterizează cu fața în sus, pentru ei înseamnă că lucrurile vor decurge fără probleme și vor putea câștiga oameni; dacă iese pajură, înseamnă că lucrurile nu vor merge bine și nu vor câștiga oameni. Se bazează pe aceste lucruri pentru a decide dacă să meargă sau nu. Indiferent de cât timp cred în Dumnezeu, astfel de oameni nu folosesc niciodată adevărul ca bază sau ca principiu de practică. În schimb, se bazează mereu pe acele zicale superstițioase sau senzații și fenomene anormale pentru a judeca persoanele, evenimentele și lucrurile, pentru a trata diversele chestiuni care se întâmplă în jurul lor sau pentru a determina principiile după care ar trebui să practice. Ei caută mereu aceste senzații nefondate, bizare, ciudate, supranaturale și acționează și trăiesc mereu pe baza lor. Când văd o pisică neagră atunci când ies din casă, unii oameni cred că înseamnă ghinion și preferă să întârzie lucrurile decât să iasă. Unora li se poate strica mașina în timp ce merg să se ocupe de ceva și cred că Dumnezeu îi oprește, că au ghinion în acea zi și că nu ar fi trebuit să iasă afară. Unii, văzând un sicriu când ies, cred că vor avea noroc la bani în ziua aceea. Orice ar face, oamenii de acest fel caută mereu să se bazeze pe vreun soi de zicală superstițioasă; nu au principii precise de practică bazate pe adevăr. Indiferent cum au alții părtășie sau cum își înfăptuiește casa lui Dumnezeu lucrarea, ei nu învață niciodată să trăiască și să lucreze conform adevărurilor-principii. Dacă apar ocazional fenomene anormale acasă, cum ar fi un robinet care se strică brusc și curge, ei bănuiesc că este un semn rău. Dacă o rafală de vânt deschide ocazional o fereastră și sticla se sparge, își spun: „Această rafală de vânt nu e normală; pare un semn de dezastru. Mă oprește dumnezeu să ies din casă?” Dacă ninge când ies afară, spun: „Uite, a început să ningă imediat ce am ieșit. Se spune deseori: «Oamenii plini de distincție atrag vântul și ninsoarea când ies afară». Se pare că sunt o persoană distinsă!” Nu este o prostie? Ei folosesc aceste zicale ciudate și stranii ca bază pentru a judeca și a decide totul. De exemplu, când cureaua rucsacului li se agață de clanța unei uși când ies din casă, ei cred că există o zicală și o semnificație pentru acest lucru. Consultă rapid almanahul și văd că zicala pentru a ieși și a rezolva lucruri în acest moment este: „Toate sunt nefavorabile; nu e un moment potrivit pentru a ieși din casă.” Se gândesc: „Toate sunt nefavorabile – înseamnă că nu pot face nimic, trebuie să stau acasă. Înseamnă că Dumnezeu mă lasă să mă bucur de tihnă și confort; este protecția lui Dumnezeu.” Chiar găsesc o bază pentru asta. Nu este ridicol? Indiferent de situație, simt că există o zicală pentru ea. Nu este bizar? Văd tot ce se întâmplă în jurul lor ca pe un fenomen bizar, iar baza pentru modul în care gestionează aceste „fenomene bizare” o reprezintă tot soiul de zicale bizare. Se folosesc de aceste diverse zicale bizare pentru a trata tot ce se întâmplă în jurul lor. Prin urmare, dacă locuiești cu indivizi de acest fel, simți deseori că sunt deosebit de bizari. Ar putea să spună brusc ceva care să-ți facă inima să-ți sară din piept, dându-ți fiori. De exemplu, este foarte normal să auzi un câine lătrând noaptea târziu, dar pentru ei este un eveniment major. Trebuie să caute informații, să apeleze la divinație și ghicit pentru a-și da seama ce zicală explică lătratul unui câine la acea oră. Ce vei simți după ce interacționezi și ai de-a face cu ei o vreme? Cu siguranță vei fi tulburat frecvent de unele zicale absurde. Vei avea pace și bucurie în inimă? (Nu.) Fără pace și bucurie, vei deveni neliniștit ca ei, simțind nevoia să găsești o zicală pentru orice. Pe măsură ce tot cauți, Dumnezeu va dispărea din inima ta, iar inima ta va rămâne doar cu acele zicale superstițioase. Asta înseamnă că ești tulburat de spirite rele, de diavoli și satane, până în punctul în care gândurile îți sunt agitate, inima ta nu are pace sau bucurie, gândirea ta este haotică și pierzi manifestările umanității normale. Ordinea și tiparele normale ale vieții oamenilor sunt aruncate într-o dezordine deplină de aceste gânduri și zicale haotice. Indiferent ce se întâmplă, indivizii de acest fel pot explica printr-o zicală bizară și, în cele din urmă, pot trata acel lucru într-un mod ridicol și ciudat. Aceasta este devianță. Ba chiar există și unii oameni care, după ce sunt emondați de un conducător, se gândesc: „În dimineața aceasta am simțit că ceva nu era în regulă cu trupul meu. Când mă spălam pe față, am observat că fruntea îmi era întunecată. Cum era de așteptat, am fost emondat azi. Vezi, există semne. Așa că trebuie să mă uit în oglindă în fiecare zi, oricând am un moment liber. Dacă observ că am fruntea întunecată, trebuie să fiu atent – poate că voi fi emondat, poate că voi da de un obstacol sau voi fi frustrat de ceva.” Când unii oameni merg să predice Evanghelia și văd că potențialul destinatar al Evangheliei este o persoană destul de bună, având o inimă care tânjește și caută, și care poate accepta adevărul atunci când îi este spus în părtășie, pe lângă faptul că Îi mulțumesc lui Dumnezeu, gândesc și următoarele: „Ieri am visat că îmi spălam picioarele într-un izvor. Acel izvor reprezintă bogăția, iar câștigarea bogăției reprezintă câștigarea cuiva prin predicarea Evangheliei. Așadar, pentru că am câștigat această persoană astăzi, trebuie să-i mulțumesc și lui dumnezeu; dumnezeu a dat deja un semn!” Indiferent ce întâlnesc sau ce simt, vor mereu să identifice cauza principală și simt mereu nevoia să găsească o bază. Unii cred zicala superstițioasă „Dacă ți se zbate ochiul stâng, vei avea noroc, dar dacă ți se zbate dreptul, vei avea parte de un dezastru” și o folosesc drept bază pentru a judeca lucrurile care li se întâmplă. Nu depun niciodată eforturi față de adevăr, nici nu caută adevărul și nu-l folosesc ca bază pentru a judeca diverse chestiuni. Inimile lor sunt pline de diverse zicale, gânduri și opinii bizare, ridicole, ciudate și chiar supranaturale, precum și de erezii și sofisme; sunt măcinate de aceste lucruri.

Unii oameni par destul de normali la prima vedere; viața, lucrarea și interacțiunile lor cu alții nu prezintă manifestări extreme, supranaturale sau bizare. Cu toate acestea, după ce ai de-a face cu ei o perioadă lungă de timp, descoperi că mințile și inimile lor sunt pline de tot felul de zicale superstițioase ridicole, ciudate și denaturate, provenite din tendințe rele, iar ei folosesc aceste zicale drept bază pentru a judeca diversele chestiuni care se întâmplă în jurul lor. Chiar și atunci când recunosc faptul că lucrurile sunt sub suveranitatea, rânduielile și protecția lui Dumnezeu, tot caută vreun soi de zicală superstițioasă drept bază pentru a explica astfel de chestiuni, interpretând suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu cu ajutorul unor zicale superstițioase. Nu este aceasta devianță? (Ba da.) După ce aud atât de mult adevăr, cum se face că tot nu pot înțelege adevărul, nu pot privi problemele din perspectiva adevărului și nu pot spune nici măcar un lucru care să fie conform adevărului? Cum pot inimile lor să fie lipsite de adevăr și, în schimb, să fie ocupate și pline de acele erezii, sofisme și superstiții? Nu este aceasta devianță? (Ba da.) Unii oameni chiar spun: „Nu trebuie să calci pe furnici! Și furnica este o ființă vie. În cazul în care calci pe o furnică și o omori, iar aceasta se întoarce în tărâmul spiritual și te raportează bătrânului din cer, vei suferi pedeapsa.” „Dacă omori un pește și acesta își deschide gura spre tine, înseamnă că te acuză! Nu poți mânca acel pește; dacă îl mănânci, vei suferi pedeapsa! Să ucizi găini, câini, boi, porci –înseamnă că iei viața cuiva; vei fi pedepsit pentru asta!” De unde iau aceste erezii și sofisme? Nu le aud de la această omenire rea? Culeg câte o zicală ici și colo, acceptându-le pe toate și chiar tratează aceste zicale drept porunci supreme, considerându-le pe aceeași treaptă ca voia lui Dumnezeu. Unii oameni, după ce cred în Dumnezeu mai mulți ani, încă spun lucruri precum: „Nu poți să ucizi găini. Dacă ucizi găini în această viață, vei deveni găină în viața viitoare și vei fi ucis de cineva. Așadar, nu le poți lua viața; vei suferi pedeapsa dacă le iei viața!” Spun asta, dar când vine vorba să mănânce carne de pasăre, pot mânca singuri o găină întreagă la o singură masă. Nu înseamnă că sunt devianți? Alții spun: „Nu poți purta blănuri de animale. După ce animalele mor, sufletele lor pot încă să simtă. Dacă porți blănuri de animale, e ca și cum te-ai înveli în sufletul animalului. Dacă acest animal a murit pe nedrept, s-ar putea să te găsească și să te bântuie, iar odată ce începe să te bântuie, nu vei avea pace.” Spune-Mi, nu sunt bizare aceste zicale? (Ba da.) Și alții, văzând pe altcineva poartă perucă, au și ei ceva de zis: „Proprietarul inițial al acelei peruci pe care o ai s-ar putea să fi murit pe nedrept; sufletul lui se află încă în păr. Dacă îi porți părul, sufletul lui te va urma.” Tot soiul de zicale bizare, ciudate și absurde devin lucruri pe care indivizii de acest fel le prețuiesc în inima lor; sunt directivele lor supreme. Ei respectă aceste zicale absurde și ridicole ca și cum ar fi adevărul și, totuși, cred că urmează calea lui Dumnezeu. Nu doar că le respectă ei înșiși, dar le spun și altora să le respecte. Dacă alții nu se conformează, chiar folosesc zicale terifiante și înfiorătoare pentru a-i amenința și intimida, forțându-i să se conformeze. Cei care nu înțeleg adevărul sunt intimidați de ele. Aceste zicale ciudate și ridicole sunt niște zvonuri nefondate și sofisme răspândite de diavoli și de Satana în lumea umană. Pe de o parte, ele interferează cu gândirea normală a oamenilor și cu liberul lor arbitru și le controlează; pe de altă parte, diavolii și Satana folosesc aceste erezii și sofisme pentru a pune stăpânire pe unii oameni, făcându-i să le presteze servicii în această lume omenească și să devină emisarii lor, cei care le implementează diversele gânduri ciudate și bizare. Așadar, judecând după orice manifestare a acestor oameni bizari, natura-esență pe care o au este ticăloasă. Ei nu acceptă câtuși de puțin adevărul, venerând cel mai mult lucrurile deviante. Exact aceasta este problema. Când oamenii nu înțeleg adevărul și nu au discernământ, sunt adesea influențați fără voia lor și induși în eroare de aceste zicale bizare și ciudate. Totuși, după ce înțeleg adevărul, oamenii știu să determine ce ar trebui și ce nu ar trebui să facă pe baza judecății rațiunii normale și a gândirii normale, precum și în ce mod să acționeze, ce să susțină și de ce să se lepede atunci când li se întâmplă lucruri. Asta ar trebui să înțeleagă și să susțină oamenii cu o umanitate normală, în loc să folosească aceste zicale ciudate și ridicole pentru a discerne, a judeca și a decide cum să trateze persoanele, evenimentele și lucrurile. După ce ai dobândit discernământ în privința oamenilor bizari de acest fel, le vezi esența în mod clar? Ce esență au? Una deviantă. Ei nu-L onorează pe Dumnezeu ca fiind măreț, ci pe Satana. Chiar și atunci când vor să vorbească despre un aspect al adevărului, să-L slăvească pe Dumnezeu sau să accepte mediile pregătite de Dumnezeu, ei caută drept bază o zicală bizară, ciudată, ridicolă sau absurdă. Pentru ei, aceste zicale și opinii ciudate și ridicole sunt mai presus decât adevărul și decât suveranitatea lui Dumnezeu. Prin urmare, natura-esență a indivizilor de acest fel este, fără îndoială, o esență deviantă. Deoarece trăiesc după viața Satanei, ceea ce preamăresc, susțin și admiră nu este adevărul, ci ereziile și sofismele Satanei. Deși ceea ce vezi este comportamentul lor personal, forța din spatele acestor comportamente personale sunt diversele gânduri și opinii ale diavolilor și ale Satanei. Deși par umani la prima vedere, sunt emisarii, moștenitorii și martorii diverselor erezii și sofisme ale diavolilor și ale Satanei. Susțin și aduc mărturie pentru ereziile și sofismele Satanei, nu pentru adevăr. Aceasta este manifestarea naturii-esențe deviante pe care o au.

Spune-Mi, este un lucru bun ca o persoană să poată vedea îngeri? Dacă poate într-adevăr să vadă îngeri, este de la sine înțeles un lucru bun. Dar dacă acel înger nu este un înger adevărat, ci Satana prefăcându-se că este înger, atunci este foarte periculos să-l vadă. Dacă Satana se preface că este un înger și te lasă să-l vezi, este un lucru bun sau un lucru rău pentru tine? (Un lucru rău.) De ce spui că este un lucru rău? În circumstanțe normale, poate un trup muritor să vadă îngeri? (Nu.) Au oamenii această capacitate? (Nu avem.) Ca să fim mai preciși, oamenii nu au capacitatea de a-l vedea pe Satana sau pe îngeri, care aparțin tărâmului spiritual. Dar dacă îi vezi, ce se întâmplă? Nu înseamnă că s-a schimbat întrucâtva capacitatea trupului tău? (Ba da.) Exact asta se întâmplă. Când capacitatea trupului a cunoscut un fenomen nenatural, schimbarea a fost făcută de Dumnezeu, de altceva sau de tine? (Probabil că a fost făcută de altceva.) Ți-ar schimba Dumnezeu capacitatea? (Nu, Dumnezeu nu face o astfel de lucrare.) Cât timp oamenii sunt în viață, le-ar schimba Dumnezeu abilitățile pentru a le întări credința, permițându-le să vadă îngeri sau unele lucruri din tărâmul spiritual? Ar face Dumnezeu aceste lucruri? (Nu.) Putem spune cu certitudine că nu le-ar face. Înainte ca o persoană să dobândească mântuirea, Dumnezeu categoric nu va face aceste lucruri; nu există nicio îndoială în această privință. Atunci, dacă se schimbă brusc capacitatea trupului tău și are loc un fenomen nenatural – și schimbarea nu a fost făcută de Dumnezeu, nici tu nu ai putea să o faci singur – ce se întâmplă? Dumnezeu nu ar face așa ceva și nici tu nu ai putea să o schimbi. Singura posibilitate este ca Satana și spiritele rele să fi lucrat asupra ta; adică, Satana și spiritele rele te-au indus în eroare și te-au controlat, făcându-te să recurgi la practici supranaturale, permițându-ți să vezi lucruri pe care oamenii normali nu le pot vedea și să auzi cuvinte pe care oamenii normali nu le pot auzi. Acesta cu siguranță nu este un lucru bun. Dacă Satana îți îngăduie să vezi lucruri pe care alții nu le pot vedea, care este scopul lui? Este de a-ți lărgi orizonturile, de a te face să crezi în existența tărâmului spiritual sau de a-ți da credință în Dumnezeu? (Nu.) Când Satana îți face asta, are intenții sau motive bune? (Nu.) Categoric nu. Satana folosește această capacitate nenaturală a ta pentru a-ți permite să vezi unele lucruri pe care în mod normal nu le poți vedea, ademenindu-te astfel și făcându-te mai interesat de chestiunile tărâmului spiritual. Îți oferă acest mic beneficiu, această mică degustare și apoi te ademenește să accepți ceea ce va face în continuare. Și ce va face în continuare? Îți va oferi Satana adevărul? Îți va oferi viață? Nu, te va măcina, va distruge diversele abilități înnăscute ale trupului tău, apoi va pune stăpânire pe tine, te va înșfăca de lângă Dumnezeu și te va face să te lepezi de El. Dacă Satana îi permite cuiva să vadă îngeri sau orice fenomene din tărâmul spiritual, spune-Mi, este acesta un lucru bun? (Nu.) Dacă cineva poate vedea adesea lucruri pe care alții nu le pot vedea sau dacă spune că vede deseori îngeri zburând pe acoperișul casei sale, zicând că îngerii sunt albi și curați și că discută adesea cu el, ce ar trebui să faci când întâlnești un astfel de individ? (Să păstrez rapid distanța.) Trebuie să păstrezi rapid distanța față de un astfel de individ; nu discuta nimic cu el. Dacă ești interesat de această chestiune și o discuți cu el, este periculos. Nu-i spune: „Ești în pericol; poți vedea mereu lucruri pe care alții nu le pot vedea. Ești deviant, nu voi mai interacționa cu tine.” Nu trebuie să spui aceste lucruri; doar fii conștient în inima ta – este de ajuns. Diavolii și Satana au vizat deja persoana respectivă sau aceasta este în mod natural un diavol, nu un om. Oamenii nu pot interacționa cu diavolii. Există un singur final ultim pentru oamenii care interacționează cu diavolii: să fie devorați de diavoli. Când întâlnești indivizi de acest fel care experimentează fenomene supranaturale, indiferent ce lucruri ciudate sau bizare spun, nu trebuie în niciun caz să fii curios. Ține repede distanța față de astfel de oameni; nu-i observa, nu-i studia și nu încerca să-i schimbi, cu atât mai puțin să le predici Evanghelia și să-i faci să creadă în Dumnezeu. Dacă faci asta, ești prea stupid. Nici măcar Dumnezeu nu vrea oameni care sunt diavoli; tu ai aduce însă un diavol în casa lui Dumnezeu și l-ai pune să facă o datorie. Poate fi benefic pentru lucrarea bisericii? Nu doar că nu va aduce niciun beneficiu, dar va și tulbura și perturba lucrarea bisericii. Deși ai intenții bune, Dumnezeu nu-Și va aminti acest lucru și chiar te va condamna; aceasta este o faptă rea. Așadar, nu trebuie să faci niciodată asemenea lucruri. Fie că este vorba de cineva cunoscut sau nu, fie că este vorba de cineva din familia ta, de una dintre rudele cele mai apropiate, de unul dintre prieteni, dintre frații sau surorile cu care cooperezi – dacă vede adesea pe cineva plimbându-se prin curtea lui sau pe cineva trăgând mereu cu ochiul la el prin crăpătura ușii și, de asemenea, spune frecvent că poate conversa cu îngerii, că poate auzi ce îi spune Dumnezeu, că simte deja că este un copil victorios de parte bărbătească, că este fiul întâi născut, cineva care va fi răpit – mai poți trata o astfel de persoană ca pe un frate sau o soră? (Nu.) Trebuie să vă fie clar în inimile voastre; nu confundați astfel de oameni cu frați și surori, nu fiți nesăbuiți. Dacă ești nesăbuit și, văzând astfel de oameni, te gândești: „Sunt biruitori, fii întâi născuți, oameni care sunt desăvârșiți; au adevărul, trebuie să mă apropii de ei”, atunci nu ești doar în pericol, ci vei fi și indus cu ușurință în eroare de ei, ceea ce va fi problematic. Nu poți să discerni oamenii sau să-ți dai seama de natura-esență pe care o au. Ar face Dumnezeu o astfel de lucrare? Dumnezeu nu-i mântuiește pe diavoli și pe satane. Lucrarea pe care o săvârșește El este de a oferi oamenilor adevărul, dându-le posibilitatea ca, supunându-se adevărului, înțelegându-l și practicându-l, să ajungă să aibă adevărul ca viață și să dobândească adevărata cunoaștere și adevărata frică de Dumnezeu, eliberându-se astfel complet de influența Satanei și dobândind mântuirea. Aceasta este lucrarea pe care o săvârșește Dumnezeu. Doar adevărul îi poate mântui pe oameni, nu zicalele ciudate, ereziile sau sofismele. Aceste erezii și sofisme nu au absolut nicio legătură cu adevărul; pot doar să-i inducă în eroare și să-i corupă pe oameni și nu le pot da în niciun caz posibilitatea de a dobândi mântuirea. Pentru ca oamenii să dobândească mântuirea, să ajungă să se supună lui Dumnezeu și să se ferească de rău, singura cale este să accepte și să practice adevărul; nu există altă cale. Nu încerca să dai drept adevăr niște metode sau zicale extreme, niște zicale ridicole și ciudate sau să înlocuiești adevărul cu acestea pentru a dobândi mântuirea. Niciuna dintre aceste căi nu funcționează; ele nu sunt de la Dumnezeu.

După ce am terminat părtășia despre manifestările devianței la cei care s-au reîncarnat din diavoli, haideți să avem acum părtășie despre o altă manifestare a lor – răul. Manifestările răului au asemănări cu cele ale devianței, dar există și deosebiri. Manifestările devianței nu corespund gândirii, conștiinței, rațiunii sau instinctelor umanității normale, nici diverselor condiții înnăscute ale umanității normale rânduite de Dumnezeu pentru ființele umane create; în schimb, depășesc aceste diverse condiții înnăscute ale umanității normale. Manifestarea generală este cea de a fi anormal, supranatural, extrem și bizar. Adică, oamenii cu rațiunea și conștiința umanității normale consideră că astfel de indivizi sunt foarte ciudați, atât în ceea ce privește manifestările și comportamentele lor, cât și în ceea ce privește gândurile și punctele lor de vedere. Pur și simplu nu poți pricepe de ce ar gândi sau acționa așa. Acum, prin intermediul părtășiei, înțelegi. Așadar, unde se află sursa problemei? Se află în natura-esență pe care o au și în atributul lor de diavoli. Acestea sunt, practic, manifestările devianței. Totuși, răul diavolilor nu implică doar niște manifestări exterioare observate frecvent; în schimb, implică în mod direct atitudinea indivizilor de acest tip față de adevăr. Este chiar mai abject și mai grav decât devianța. Manifestările răului sunt, desigur, caracterizate și de modul în care astfel de oameni tratează adevărul. În primul rând, cei care sunt diavoli sunt ostili adevărului; aceasta este prima manifestare a răului. A doua manifestare a răului este că, pe lângă faptul că au o atitudine de ostilitate față de adevăr, diavolii îl și atacă din proprie inițiativă. A treia manifestare a răului este că, pe lângă faptul că sunt ostili adevărului și îl atacă, diavolii merg mai departe și vor să înlocuiască adevărul. În cazul acestora, manifestările răului nu se vor opri niciodată doar la nivelul de a fi ostili față de adevăr și de a-l ataca; în schimb, pe baza acestor două manifestări, ei vor și să înlocuiască adevărul. Aceasta este esența lor. Multe dintre manifestările răului la diavoli sunt la fel ca manifestările celor cu esență de antihriști, despre care am avut părtășie anterior, așa că nu este nevoie să detaliem aceste aspecte. Astăzi vom diseca în principal aceste trei manifestări ale răului la diavoli: ostilitatea față de adevăr, atacarea adevărului și încercarea de a-l înlocui.

Mai întâi, haideți să avem părtășie despre manifestarea ostilității față de adevăr la cei care sunt diavoli. Am avut părtășie despre subiectul ostilității față de adevăr de destule ori înainte; aceasta nu este prima dată când întâlniți un astfel de subiect. Manifestarea ostilității față de adevăr este foarte evidentă la cei care sunt diavoli. Mai exact, ei nu pot accepta niciun lucru pozitiv, niciunul care este corect și corespunde conștiinței și rațiunii umanității. Mai ales când este vorba de ceva care implică adevărurile-principii, sunt și mai puțin capabili să-l accepte. Incapacitatea lor de a accepta nu înseamnă că doar clatină din cap și refuză; în schimb, simt repulsie și dezgust în inimile lor, precum și ură. Cât de profundă este ura lor? Dacă cineva are părtășie despre adevăr în mod concret și bazat pe realitate, ei consideră că acea persoană este dezagreabilă. Nu este vorba doar de puțină gelozie – este ostilitate. Ce este ostilitatea? Înseamnă că te tratează ca și cum le-ai fi ucis tatăl. De fapt, este posibil să nu fi avut vreo interacțiune profundă cu ei, iar aceștia să nu te cunoască neapărat, dar dacă înțelegi adevărul și ai părtășie despre el, simt repulsie în inimile lor. Nu simt repulsie față de cineva care rostește cuvinte și doctrine, dar sunt vehement dezgustați de oricine are părtășie cu ei despre adevăr, simțindu-se de parcă ar fi omorâți – ura lor ajunge la acest nivel. Care sunt manifestările lor specifice? Când alții au părtășie despre adevărurile-principii sau despre intențiile lui Dumnezeu, devin scârbiți la auzul acestora și nu pot sta liniștiți. Unii găsesc o scuză și pleacă, iar alții chiar se ridică și ies fără nicio ezitare. Pe de altă parte, oamenii care au conștiința și rațiunea umanității normale, chiar dacă nu aprobă cuvintele corecte sau nu tânjesc după ele – în special cele care corespund adevărului – cel mult nu le vor accepta în inimile lor, dar tot pot asculta răbdători de dragul aparențelor. Dar cei care sunt satane nu pot sta liniștiți. De îndată ce aud adevărul, simt repulsie și agitație în inimile lor, iar când sunt atât de agitați încât nu pot sta locului, dau bir cu fugiții. Dacă nu pot pleca, vizionează videoclipuri online, își lasă gândurile să rătăcească și fac lucruri care le distrag atenția, schimbă subiectul și flecăresc sau își exagerează propriul trecut „glorios” și dau mărturie pentru acesta, înjosindu-i totodată pe alții și dându-le lecții. Pe scurt, dacă ai părtășie despre adevăr, ei simt repulsie; atitudinea lor față de adevăr este una de ostilitate extremă. Dacă nu ai părtășie despre adevăr, ci doar despre o lucrare administrativă sau generală, dacă spui niște anecdote despre predicarea Evangheliei sau discuți despre chestiuni externe, sunt capabili să stea liniștiți și să discute cu toți ceilalți, părând destul de armonioși. Dar de îndată ce ai părtășie despre adevăr, mai ales când citești cuvintele lui Dumnezeu, esența și adevărata lor față ies la iveală. Devin agitați și, dacă ascultă chiar și puțin mai mult, simt că le explodează capul. Cu cât citești mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât simt că sunt judecați și cu atât mai mult simt că vor fi condamnați și eliminați și că viața lor este în pericol. Cu cât citești mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât simt repulsie și dezgust în inimile lor, de parcă ar fi contractat o boală. Spune-Mi, nu este foarte gravă această problemă? Mai pot fi mântuiți astfel de oameni? Mai ales când vine vorba de a practica adevărul și a fi o persoană onestă, cei care urmăresc adevărul, deoarece vor să fie onești, se instruiesc să vorbească sincer, să se destăinuie și să-și deschidă sufletul. Când aud asta, diavolii simt repulsie în inimile lor, te disprețuiesc și te urăsc. Simt că ești josnic fiindcă practici adevărul, în timp ce ei sunt onorabili – și mai nobili și mai presus decât tine – pentru că nu practică adevărul. Ce fel de punct de vedere este acesta? Nu transformă ei negrul în alb? Exact așa sunt cei care sunt ostili adevărului. Dacă ai părtășie despre adevăr sau despre vreun principiu de practică, nu doar că te disprețuiesc în inimile lor, dar sunt și scârbiți de tine; nici măcar nu te vor privi în ochi. Dacă vrei să discuți cu ei despre lucrarea bisericească, te evită întruna; nu vor să-ți vorbească și simt că nu aveți nimic în comun. Poți discuta cu ei despre orice subiect, cu excepția celor care implică adevărul sau lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omului; nu vor să discute despre aceste subiecte. De exemplu, dacă le spui: „Hai să avem părtășie despre felul în care să ne facem datoria cu loialitate și să discutăm ce probleme există încă în îndeplinirea datoriei noastre în această etapă și cum să le rezolvăm”; la auzul acestora, simt că le explodează capul, simt o repulsie extremă în inimile lor și chiar pot scoate fulgere pe ochi în timp ce devin ostili față de tine. Sunt dispuși să îndure orice greutăți pentru a fi loiali Satanei, dar sunt deosebit de dezgustați de Dumnezeu și de adevăr, neacceptând câtuși de puțin adevărul. Indiferent cine are părtășie despre adevăr cu ei, nu-l pot accepta. Dacă le ceri să deprindă cunoștințe sau să studieze opere literare celebre, sunt foarte dispuși să o facă, simțindu-se foarte nobili, dar când ascultă predici sau părtășia altora despre adevăr, este ca și cum ar fi torturați sau judecați în instanță. Sunt cel mai scârbiți de lectura cuvintelor lui Dumnezeu și de părtășia despre adevăr. Prin urmare, în viața lor de zi cu zi, deși fac o lucrare generală și lucruri benefice pentru statutul, reputația și perspectivele lor de a obține binecuvântări, astfel de oameni nu citesc niciodată cuvintele lui Dumnezeu și nu practică devoțiunea spirituală. Nici nu au părtășie despre adevăr în timpul adunărilor și nu-și împărtășesc niciodată cunoștințele bazate pe experiențe personale; participarea lor la adunări este doar o formalitate. Dacă le ceri să aibă părtășie cu privire la cunoștințele lor despre cuvintele lui Dumnezeu sau despre adevăr, nu pot rosti niciun cuvânt și simt repulsie în inimile lor, gândindu-se: „Părtășia despre cuvintele lui dumnezeu și despre adevăr este ceva pentru gospodine și pentru cei din clasele inferioare ale societății. Cum ar putea o personalitate măreață ca mine să facă astfel de lucruri? Sunt o persoană care face lucruri mărețe și o lucrare măreață, cineva care va primi mari binecuvântări. Când voi intra în împărăție, voi fi un stâlp și un sprijin în împărăția lui dumnezeu. Sunt o persoană care poartă mari responsabilități. Cine vă credeți? Mă înjosește chiar și faptul că particip la adunări în biserica în care participați și voi!” Privește cât de aroganți sunt! Ostilitatea lor față de adevăr este ostilitate față de toți oamenii și de toate lucrurile legate de adevăr, precum și față de practicile și afirmațiile legate de adevăr; sunt ostili chiar și față de lucrurile pozitive. De exemplu, dacă menționezi că frații și surorile din biserică ar trebui să aibă decența sfinților, că interacțiunile dintre sexe – fie când lucrează, fie în viața de zi cu zi – ar trebui să se desfășoare în anumite limite, că toți ar trebui să fie demni și cuviincioși, să nu recurgă la flirturi nechibzuite, să respecte relațiile dintre bărbați și femei și căsătoria, că trebuie să practice în această privință conform cuvintelor lui Dumnezeu, iar casa lui Dumnezeu nu susține emanciparea sexuală, ce vor gândi ei la auzul acestora? „Este o afirmație demodată, un clișeu. În ce epocă suntem acum? Încă vorbim despre decența sfinților și despre limite între bărbați și femei! În trecut, împărații aveau haremuri întregi în palatele lor – ce grandios era! Dacă aș avea capacitatea și mijloacele, chiar dacă n-aș putea să am un harem, aș avea măcar o selecție de oameni cu care să mă cuplez!” Nu acceptă niciodată nimic pozitiv, nicio afirmație corectă, mai ales cuvintele adevărului, și sunt chiar foarte dezgustați de ele și le urăsc. Prin urmare, pe baza ostilității lor față de adevăr, acești oameni atacă în permanență adevărul și lucrurile pozitive. Indiferent de aspectul adevărului sau de cerința specifică a lui Dumnezeu, despre care avem părtășie, au mereu un set de erezii și sofisme cu care să le critice și să le judece. Nu sunt această critică și această judecată un atac? (Ba da.) Indiferent câți oameni acceptă adevărul și lucrurile pozitive, ei nu le vor accepta niciodată. După părerea lor, ceea ce susține casa lui Dumnezeu și ceea ce adevărul le cere oamenilor să practice sunt doar sloganuri și formalități și ceea ce satisface cu adevărat nevoile oamenilor sunt tendințele lumești; orice susțin tendințele lumești în prezent, acela este adevărul suprem. Nu înseamnă că venerează răul? Așadar, indiferent despre ce aspect al adevărului ai părtășie, ei sunt în mod subiectiv ostili față de el și, mai mult, îl vor judeca, ataca și huli. De exemplu, Dumnezeu le cere oamenilor să fie onești. Cum definesc ei onestitatea? „Onestitatea este pentru neghiobi; doar neghiobii practică onestitatea. Doar neghiobii le spun altora gândurile lor intime, treburile lor private. Doar neghiobii vorbesc sincer. Doar neghiobii își încredințează destinul în mâinile altora pentru a-l controla. Eu nu sunt neghiob; destinul meu este în mâinile mele și alții nu au niciun drept să se amestece! Fie că vreau să spun ce gândesc în sufletul meu, fie că nu vreau, alții nu au niciun drept să se amestece. Dacă nu este ceva ce vreau să le spun altora, nici prin cap să nu le treacă să afle!” Nu înseamnă că sunt scârbiți de adevăr și îl urăsc? (Ba da.) Oamenii care sunt diavoli nu acceptă adevărul și nu-l practică. Pe lângă faptul că sunt ostili adevărului și îl atacă, ei merg mai departe și folosesc diverse otrăvuri satanice, puncte de vedere și practici de la Satana pentru a înlocui adevărul. De exemplu, folosesc uneltiri, minciuni, diverse mijloace sau simularea faptului că îndură greutăți și plătesc un preț pentru a-i induce în eroare pe alții, drept condiții pentru a obține binecuvântări și a se târgui cu Dumnezeu. Ei consideră că, atunci când crezi în Dumnezeu, nu este nevoie să fii o persoană onestă, nu este nevoie să fii loial datoriei tale și nu este nevoie să accepți și să practici adevărul; atât timp cât înduri mai multe greutăți, plătești un preț mai mare, faci mai multă lucrare, realizezi mai multe acțiuni bune și acumulezi mai multe merite, faci mai multe lucruri care câștigă aprobarea și stima oamenilor și, prin aceste mijloace, câștigi încrederea fraților și surorilor, precum și înălțarea și sprijinul lor, atunci îți poți atinge scopul de a primi binecuvântările Împărăției cerești în schimbul tuturor acestora. Nu este incredibil de ridicol acest punct de vedere? (Ba da.)

Fie că judecă și condamnă adevărul, sunt ostili față de adevăr și îl atacă, fie că vor mereu să folosească ereziile și sofismele Satanei pentru a înlocui adevărul, toate acestea sunt manifestări specifice ale modului în care diavolii tratează adevărul. Indiferent de manifestări, toate expun pe deplin esența rea a diavolilor. Ostilitatea față de adevăr, atacarea adevărului și încercarea de a-l înlocui – acestea sunt fapte pe care doar diavolii le pot comite. Doar diavolii tratează adevărul și pe Dumnezeu cu o asemenea ură, judecată și condamnare, fiind capabili să recurgă la orice mijloace pentru a induce în eroare, a înșela și a ademeni oamenii departe de adevăr și de Dumnezeu. Doar diavolii se gândesc la orice modalitate de a câștiga în mod fraudulos încrederea, sprijinul și lauda oamenilor, pentru a-și atinge obiectivul de a le cumpăra inimile și a-i controla, în încercarea de a ocupa locul lui Dumnezeu din inimile lor. Pe scurt, faptul că diavolii adoptă o astfel de atitudine față de adevăr și față de cei care urmăresc adevărul le expune esența rea. Lucrurile pozitive și adevărul sunt ceea ce își doresc și iubesc toate ființele umane create, acestea fiind și demne de prețuirea oamenilor. Desigur, ele sunt și cele mai necesare ființelor umane create. Aceasta deoarece adevărul este un lucru esențial pentru ca omenirea să se elibereze de influența Satanei, să meargă pe calea cea dreaptă și să fie capabilă să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău. Urmărirea, acceptarea și practicarea adevărului sunt un proces necesar pentru ca oamenii normali să dobândească mântuirea; nu există altă cale. Chiar dacă le este greu să accepte și să practice adevărul, deoarece au firi corupte, în adâncul sufletului lor și din perspectiva voinței lor subiective, oamenii nu sunt ostili adevărului; atitudinea lor subiectivă nu este ostilă adevărului, nici nu este de a ataca în mod intenționat adevărul sau de a încerca prin orice mijloace să folosească erezii și sofisme pentru a înlocui adevărul. Doar Satana poate face asta; esența lui de ostilitate față de adevăr este aceeași ca a marelui balaur roșu. Satana neagă, condamnă și respinge orice lucru pozitiv, orice implică adevărul. Chiar dacă aceste adevăruri nu reprezintă o amenințare pentru el, tot le urăște și este ostil față de ele; acest lucru este dictat de natura lui. Întrucât au o natură rea, diavolii cred că adevărul le este dușman. Ce implică termenul „dușman”? Implică faptul că dușmanii nu pot fi niciodată compatibili, nu pot fi niciodată prieteni sau tovarăși cu opinii similare. Este ca marele balaur roșu, care îi tratează pe cei care cred în Dumnezeu cu o ură și o ostilitate aparte. Atât timp cât nu mai crezi în Dumnezeu și Îl insulți, poți comite orice lucru rău în societate – marelui balaur roșu nu-i pasă dacă furi, jefuiești sau te dedai la activități licențioase; poți să complotezi cu el și să faci orice lucru rău. Dar dacă ai credință în Dumnezeu și mergi pe calea cea dreaptă, nu va permite acest lucru; te va aresta, te va persecuta și chiar te va ucide. Pur și simplu nu te va lăsa să exiști. Atât timp cât exiști, ești un spin în coasta lui; în fiecare zi în care exiști, este nefericit și neliniștit în sinea lui. Numai când te distruge, când încetezi să exiști, se simte victorios, liniștit și împăcat. Atitudinea față de adevăr a celor care sunt diavoli este de aceeași natură ca ura marelui balaur roșu față de adevăr. Dacă urmărești și practici adevărul, dacă faci totul conform principiilor, adopți o poziție și susții principiile, te vor antipatiza și urî. Dacă devin conducători și câștigă putere, se vor gândi la orice modalitate de a găsi atuuri pentru a te chinui și chiar îți vor înscena o ofensă pentru a te înlătura. Când toți cei care urmăresc adevărul sunt excluși de ei, iar toți cei care rămân în biserică sunt oameni confuzi și care nu înțeleg câtuși de puțin adevărul, se simt în siguranță, considerând că nu există nimic care să-i amenințe și că zilele lor sunt ușoare. Prin urmare, cei care sunt diavoli nu sunt doar ostili adevărului, ci și celor care iubesc și urmăresc adevărul. Nu arată asta că au o natură rea? (Ba da.) După ce sunt condamnați, excluși și chinuiți de diavoli, unii oameni spun: „Nu i-am ofensat, de ce mă consideră neplăcut?” Nu este o întrebare de om dezorientat? Nu înseamnă că nu reușesc să deslușească lucrurile și să discearnă oamenii? Marele balaur roșu îi arestează și îi persecută pe creștini din cauză că aceștia încalcă legile și comit crime? Sau din cauză că participă la activități politice cu scopul de a-l răsturna și a-i acapara puterea politică? (Nici una, nici alta.) Atunci, de ce? Nu ne implicăm în politică, nici nu ne opunem lui și nu-l expunem, cu atât mai puțin participăm la activități politice pentru a-i acapara puterea. Atunci, de ce îi oprimă și îi arestează în acest fel pe aceia dintre noi care cred în Dumnezeu? Te urăște pur și simplu pentru că Îl urmezi pe Dumnezeu, accepți adevărul, Îl onorezi pe Dumnezeu considerându-L măreț și Îl venerezi. Crede că l-ai trădat; nu-l urmezi, nu-l venerezi și nu i te supui, așa că te urăște. Așadar, vrea să te suprime și să te elimine, pentru a-și atinge scopul de a te face să dispari. Pur și simplu pentru că este un diavol rău și are o natură-esență ostilă adevărului, dacă Îl urmezi pe Dumnezeu, îți va fi ostil, te va urî și va încerca prin toate mijloacele să te chinuie, să te elimine și să te smulgă de lângă Dumnezeu. Acesta este scopul lui. Dacă nu-L mai urmezi pe Dumnezeu, nu va mai fi atât de ostil față de tine. Desigur, va încerca totuși să te distrugă, să te corupă, să se joace cu tine și să te controleze. Dacă poți să-l venerezi și să-l urmezi, atunci va fi mulțumit și nu te va chinui, dar, în cele din urmă, vei putea doar să fii îngropat odată cu el. Niciunul dintre cei care se închină Satanei nu va avea vreodată un sfârșit bun!

Natura Satanei de a se împotrivi lui Dumnezeu nu se va schimba niciodată. De ce sunt cei ai Satanei, care sunt antihriști, atât de ostili adevărului și lui Dumnezeu? Spuneți-Mi, cât de rea este natura-esență pe care o au? Nu acceptă adevărul, lucrarea lui Dumnezeu, lucrurile pozitivele sau afirmațiile și practicile corecte, fără nicio excepție. Nu doar că simt repulsie în inimile lor și refuză să le accepte, dar fac și rău în mod activ pentru a se împotrivi lui Dumnezeu și răspândesc diverse zvonuri nefondate și sofisme pentru a condamna adevărul și lucrurile pozitive. De asemenea, astfel de oameni răi vor să obțină binecuvântări prin credința în Dumnezeu; își croiesc drum în casa lui Dumnezeu, dar pentru că nu acceptă câtuși de puțin adevărul, sunt dezvăluiți și eliminați. De exemplu, acceptarea emondării este un lucru pozitiv. Când greșesc și sunt emondați, oamenii normali vor reflecta asupra lor. Dacă fapta lor rea a fost din cauza unor intenții greșite sau a unei firi corupte, vor căuta adevărul pentru a o rezolva. Dacă fapta lor rea s-a produs din cauza calibrului lor slab și a faptului că nu au văzut lucrurile limpede, de asemenea, vor lua inițiativa și vor căuta o cale de rezolvare, găsind oameni cu un calibru bun, care înțeleg adevărul, pentru a-i ajuta și a-i îndruma. Pe scurt, sub îndrumarea și reglementarea conștiinței și rațiunii lor, vor trata în mod corect emondarea primită. Dar cum tratează emondarea cei care sunt diavoli? Diavolii sunt ostili adevărului, dar având în vedere natura lor rea, categoric nu se vor opri doar la ostilitate; în plus, vor condamna și vor huli adevărul și se vor împotrivi acestuia. Așadar, când sunt emondați, încearcă să aducă argumente și să se apere cu vehemență. Nu doar că tăgăduiesc adevărul, dar îi atacă și condamnă pe cei care îi emondează, chiar răspândind vorbe precum: „E prea greu să crezi în dumnezeu! Aceia dintre noi care au un calibru slab și nu înțeleg adevărul vor ajunge pur și simplu să fie alungați în final. Nu-i ușor să încerci să trăiești pe seama casei lui dumnezeu! Oamenii cu un calibru slab nu au nicio cale de urmat; nu putem decât să fim chinuiți de alții. Indiferent cum își bat joc de noi, trebuie doar să îndurăm. Pe cine putem da vina dacă nu pe calibrul nostru slab? Dacă ai un calibru slab, ești inferior altora!” Nu doar că nu acceptă emondarea sau nu reflectează asupra lor și nu se cunosc pe ei înșiși, dar nici nu caută principii de practică sau o cale de practică pentru a rezolva această problemă. Dacă au un calibru într-adevăr slab, cum pot, pe baza condițiilor lor inerente, să facă tot posibilul pentru a-și îndeplini datoria bine și a-și oferi loialitatea? Ar gândi ei așa? Sunt ostili adevărului, prin urmare categoric nu ar gândi așa. Mai mult, ar exagera lucrurile, ar judeca și calomnia, chiar blestemându-i în secret, în inimile lor, pe cei care îi emondează: „Hm, m-ai făcut să nu mă simt în largul meu azi. Îți voi da o lecție într-o bună zi! Consideri că am un calibru slab? Cred în dumnezeu de mulți ani, iar tu crezi doar de câțiva! Mă consideri neplăcut? Într-o bună zi, te voi face să suferi consecințele, te voi face să mori de o moarte groaznică!” Vezi, când sunt emondați, deși nu spun nimic și chiar zâmbesc, inimile lor sunt pline de resentimente, ură și blesteme. Unii oameni arată că nu sunt dispuși să accepte emondarea, rostind din când în când cuvinte prin care se plâng, atacă sau judecă. Nu doar că sunt ostili emondării, dar iau și inițiativa de a-i ataca pe cei care îi emondează, refuzând să-i trateze cu mai puțină asprime pe cei care se încumetă. Poate că unele femei sunt întrucâtva mici de statură și par destul de delicate la prima vedere, dar când cineva le emondează cu adevărat, se înfurie: „Am suferit atât de mult crezând în dumnezeu în toți acești ani – a fost ușor? Nu mă placi – ei bine, predicam evanghelia chiar înainte să te naști tu! Încerci să mă intimidezi doar pentru că sunt mai în vârstă? Dă-mi voie să-ți spun ceva: poți să-ți iei gândul! Du-te și întreabă în jur – în fața cui am cedat eu vreodată în viața mea?” Pot oamenii cu acest tip de fire să accepte adevărul? Categoric nu. Nu doar că nu acceptă să fie emondați, dar îi și blestemă pe cei care îi emondează. Nu sunt prea răuvoitori? Oamenii care sunt diavoli și satane sunt prefăcuți, alunecoși, perfizi și vicleni. Întrucât atitudinea lor față de adevăr este una de ostilitate și atac, când le sunt expuse faptele rele, iar ei se confruntă cu îndepărtarea sau excluderea, neavând nicio speranță de a obține binecuvântări, categoric nu vor fi atât de disciplinați sau docili, ci vor recurge la mijloace de a se împotrivi. Unii scornesc minciuni, spunând că sunt chinuiți de conducători și de lucrători, incitându-i pe alții să le ia apărarea, tulburând în mod deliberat lucrarea bisericii. Alții se prefac a fi supuși, spunând: „Indiferent cum mă tratează casa lui dumnezeu, chiar dacă sunt trimis într-un grup B sau sunt îndepărtat, tot îmi voi face datoria. Sunt loial lui dumnezeu, nu voi nega niciodată această cale și nu voi renunța la datoria mea.” Ei se prefac pentru a-i păcăli pe oameni, făcând să pară că s-au căit, că pot să accepte și să se supună indiferent cum îi tratează casa lui Dumnezeu și că nu-și vor abandona datoria. De fapt, te amăgesc și se joacă cu tine. Se gândesc în sinea lor: „Hm, vrei să mă folosești ca să prestez un serviciu? Slabe șanse! Când îmi exprim hotărârea în fața ta și spun că sunt dispus să-mi fac datoria, este doar o formalitate, doar vă păcălesc!” La prima vedere, par deosebit de docili și ascultători, făcându-i pe alții să creadă că sunt dispuși să-și îndeplinească datoria. Dar când rânduiești efectiv să facă o datorie, sunt superficiali, recurg la vicleșuguri, te amăgesc și chiar se fac nevăzuți. Pot să treacă peste zece zile de când li s-a atribuit o sarcină și nu există niciun progres. Unii oameni sunt ignoranți și lipsiți de discernământ și vor fi uimiți de acest lucru, gândindu-se: „Au fost destul de sinceri când au acceptat, spunând că sunt dispuși să-și facă datoria. Nu păreau să mintă. Cum de nu mai sunt de găsit acum?” Dă-Mi voie să-ți spun adevărul: sunt doar niște escroci, sunt diavoli. Ce părere au cei care sunt diavoli despre îndeplinirea datoriei? Consideră că sunt folosiți de casa lui Dumnezeu pentru a presta un serviciu, că aceasta se joacă cu ei. Asta e mentalitatea celor care sunt diavoli în legătură cu îndeplinirea datoriei. Ce merită să fie folosit la tine? În cel mai bun caz, înțelegi câte ceva despre o anumită profesie. Dacă este nevoie în casa lui Dumnezeu de o lucrare în acel domeniu, în cel mai bun caz înseamnă că ești potrivit să faci această datorie. Folosirea îndeplinirii unei datorii pentru a te evalua și a cere lucruri de la tine este o înălțare a ta. Dacă refuzi și nu accepți, atunci nu apreciezi bunătatea. Cei care sunt diavoli sunt chiar atât de surzi la vocea rațiunii. Ei cer să facă o datorie, iar când biserica rânduiește o lucrare pentru ei, presupun că este dorința casei lui Dumnezeu de a-i folosi. Dacă ai într-adevăr o valoare de folosit în biserică, este un noroc sau un ghinion pentru tine? (Un noroc.) Este o nenorocire sau o binecuvântare pentru tine? (O binecuvântare.) De ce spui că este o binecuvântare? (Capacitatea de a presta un serviciu pentru Dumnezeu este o înălțare din partea Lui, așadar este o binecuvântare.) Trebuie să înțelegi următoarele: a presta un serviciu pentru Dumnezeu este o înălțare din partea Lui. Ce înseamnă „înălțare”? Înseamnă că ai această mică aptitudine profesională care poate fi folosită în lucrarea casei lui Dumnezeu, aceasta fiind o ocazie pe care ți-o dă Dumnezeu; înseamnă că Dumnezeu ți-a dat o ocazie de a presta un serviciu pentru El, o ocazie de a dobândi mântuirea și că aceasta este o condiție de bază pentru a fi binecuvântat. Doar atunci când îndeplinești această condiție de bază poți avea ocazia de a accepta și de a practica adevărul pas cu pas și de a dobândi mântuirea. Dacă nu ai absolut nicio calitate care să te răscumpere, atunci nu ești bun de nimic în casa lui Dumnezeu. Ar mai avea casa lui Dumnezeu grijă de tine în mod gratuit? Dacă nu ai nicio datorie de îndeplinit în casa lui Dumnezeu, înseamnă că nu ai mijloacele adecvate și rezonabile, nici condiția de bază pentru a menține o relație normală cu Dumnezeu. Dacă nu poți fi folosit în nicio lucrare anume din casa lui Dumnezeu, înseamnă că nu ai stabilit nicio relație cu El și, astfel, nu ai nicio ocazie de a veni înaintea lui Dumnezeu, de a accepta vreo etapă sau vreo perioadă a lucrării pe care o săvârșește pentru a mântui omenirea. Atunci, mai ai ocazia și condițiile de a dobândi mântuirea? Prin urmare, dacă se spune că ai o valoare de folosit, ar putea să sune stânjenitor în lumea non-credincioasă și poate că „a folosi” este un termen negativ acolo – dar, în casa lui Dumnezeu, trebuie să ai în vedere cine te folosește. Cum ar trebui interpretată această „folosire”? Dacă te folosește Dumnezeu, asta arată că încă ai o oarecare valoare și încă poți să prestezi un serviciu pentru Dumnezeu. Când prestezi un serviciu pentru Dumnezeu, nu ești oare înălțat de El? (Ba da.) Dumnezeu îți dă o ocazie, te înalță. Acesta este un lucru bun; arată că Dumnezeu are o oarecare considerație pentru tine și este încă dispus să-ți ofere o șansă. Așadar, este rușinos să fii folosit de Dumnezeu? Este o pierdere? Suferi o pierdere când ești folosit? Te face acest lucru să-ți pierzi integritatea sau demnitatea? Nu, câștigi mult mai mult. Îți oferă ocazia de a veni înaintea lui Dumnezeu pentru a accepta adevărul și mântuirea Sa. Nu suferi absolut nicio pierdere; câștigi un mare avantaj. Dar cei reîncarnați din diavoli nu văd lucrurile așa. Ei au o natură rea. Indiferent cum îi folosește și îi corupe Satana, nu au nicio obiecție; sunt destul de mulțumiți. Dacă sunt folosiți de funcționari guvernamentali, consideră că este un noroc, un semn de prosperitate. Nu discern, nu se opun, nu se împotrivesc și nu refuză acest lucru. În schimb, în biserică, dacă sunt promovați să facă o datorie, simt că prestează un serviciu, că se trădează pe ei înșiși și că biserica îi folosește. De exemplu, o anumită femeie înțelege câte ceva despre o anumită aptitudine profesională, așa că biserica îi rânduiește să lucreze în acel domeniu. Nu doar că nu poate accepta acest lucru de la Dumnezeu, dar se simte și deosebit de dezgustată în inima ei: „Încerci să mă folosești? Gândește-te mai bine! Nu sunt atât de nesăbuită! Am ajuns la vârsta asta și n-am fost niciodată folosită de nimeni. Persoana care s-ar putea folosi de mine nici măcar nu s-a născut încă!” Nu-i nevoie să-ți ieși așa din fire. Dacă ești dispus să-ți faci datoria, acceptă acest lucru de la Dumnezeu și fă-ți bine datoria. Dacă nu ești dispus să-ți faci datoria, atunci părăsește casa lui Dumnezeu. Poarta casei Sale este deschisă; poți să pleci oricând și să mergi oriunde vrei. Dumnezeu le dăruiește oamenilor adevărul în mod liber. El le dăruiește adevărul și le dă viață în mod gratuit. Ți-a cerut vreun ban? (Nu.) Faci puțină datorie și totuși o percepi ca pe o folosire de către Dumnezeu. Nu înseamnă că ești lipsit de conștiință și nu apreciezi bunătatea? Și ce dacă te folosește Dumnezeu? Este ceva greșit? Însăși viața ta a fost dăruită de Dumnezeu. Nu este vrednic să te folosească? Nu este calificat? Poți să te dai mare și tare doar pentru că înțelegi câte ceva despre o profesie? Trebuie Dumnezeu să fie servil, să te implore respectuos, să-ți promită lucruri, să te ridice și să te așeze pe un tron – asta te-ar face fericit? Oamenii fără umanitate normală nu pot înțelege corect chestiunea îndeplinirii datoriei. Ei spun mereu: „Casa lui dumnezeu mă folosește. Nu sunt atât de nesăbuit; doar neghiobii sunt dispuși să fie folosiți de dumnezeu!” Vezi, acest gând este atât deviant, cât și rău, precum și complet irezonabil! Cum ar trebui tratați astfel de oameni? Este simplu: fie îi îndepărtezi, fie îi repartizezi unui grup B, doar înlătură-i. Dacă te temi atât de mult să fii folosit, de ce te mai agăți de casa lui Dumnezeu și spui că vrei să îndeplinești o datorie? Nu înseamnă că ești ipocrit și îi înșeli pe oameni? Dacă te temi că vei fi folosit, casa lui Dumnezeu nu te va folosi niciodată pentru a îndeplini o datorie; casa Lui nu impune lucruri oamenilor. Acum este momentul în care fiecare este sortat după felul său. Oricine este dispus să-și facă datoria va rămâne; oricine nu este dispus să-și facă datoria ar trebui să părăsească rapid biserica și să nu se întoarcă niciodată. Casa lui Dumnezeu nu obligă pe nimeni. Doar cei care își fac datoria de bunăvoie sunt aleșii lui Dumnezeu. Toți cei care nu sunt dispuși să-și facă datoria sunt slujitori ai Satanei, sunt aici pentru a tulbura lucrarea bisericii. Unii oameni vor să obțină binecuvântări făcându-și datoria, dar se tem totodată că vor fi folosiți. Au aceștia conștiință și rațiune? (Nu.) Se tem mereu că vor suferi pierderi, simțind permanent că sunt exploatați de casa lui Dumnezeu, că suferă o mare pierdere. Nu cumva nu reușesc să-și dea seama ce este bine pentru ei? Ce pierdere ai suferit? Dacă încerci să-ți oferi aptitudinile tehnice în schimbul adevărului și al mântuirii, îți spun că nu poți face acel schimb; nu ești vrednic, nu ești calificat. Cuvintele lui Dumnezeu sunt viață; sunt cea mai puternică armă pentru ca omenirea să se elibereze de firile corupte și de influența Satanei. Doar cuvintele lui Dumnezeu, doar adevărul, pot eradica vechea omenire care deține natura-esență a Satanei. Doar viața lui Dumnezeu, doar adevărul, îi poate permite acestei omeniri să continue să supraviețuiască și să pună capăt destinului Satanei. Viața lui Dumnezeu și adevărul sunt comori neprețuite; niciun lucru material din lume și nimic din ceea ce oamenii consideră prețios nu poate fi dat în schimbul lor. Chiar dacă oamenii își oferă viața, aceasta nu poate fi dată în schimbul lor, cu atât mai puțin pot fi date bietele lor aptitudini tehnice. Adevărul nu este de vânzare; casa lui Dumnezeu nu vinde adevărul, nu vinde viața. Așadar, ce anume pot face oamenii pentru a dobândi viață? Pot dobândi viață doar acceptând adevărul, supunându-se adevărului, oferindu-și loialitatea și sinceritatea lui Dumnezeu și îndeplinind datoria unei ființe create.

Persoanele cu esența rea a Satanei au firi deosebit de răuvoitoare. Nu doar că manifestă ostilitate față de adevăr și îl atacă, dar vor și să-și folosească propriile erezii și sofisme pentru a înlocui adevărul. Principala lor manifestare este faptul că urăsc și atacă pe oricine îi emondează sau îi dă în vileag, făcându-i viața dificilă. Această fire-esență este prea rea, mai feroce decât a oricărui animal sălbatic. Deși tigrii și leii au firi feroce, atunci când nu le este foame sau când nu ești o amenințare pentru ei, te ignoră și nu vor să-ți facă rău. Însă diavolii sunt diferiți. Chiar dacă îi ignori, atât timp cât reprezinți o amenințare la adresa statutului lor, nu te vor lăsa în pace; vor lua inițiativa de a te ataca – cu atât mai mult vor proceda așa dacă îi dai în vileag și îi emondezi. Nu doar că nu acceptă niciodată să fie emondați, dar și refuză să asculte orice afirmație sau sugestie corectă. În schimb, se gândesc la diverse modalități de a se răzbuna pe cealaltă persoană pentru a transforma înfrângerea în victorie, dominând în fiecare luptă și în fiecare competiție, transformând pasivitatea în inițiativă. Să presupunem că vezi în biserică pe cineva care nu respectă regulile, nu este legat de nicio constrângere, nu suportă să fie criticat sau contrazis de nimeni, nu acceptă atunci când cineva are părtășie despre adevăr, se împotrivește și se ceartă atunci când este emondat și urăște și atacă pe oricine îl dă în vileag – acesta este un diavol. Unii oameni fac câteva greșeli în lucrarea lor și, chiar înainte ca alții să-i critice sau să-i dea în vileag din orice motiv, atacă preventiv, gândindu-se la orice modalitate de a găsi motive pentru a se justifica și a se apăra, spunând că există motive și explicații pentru lucrarea lor slabă și că cineva a sabotat-o, încercând prin orice mijloace să paseze responsabilitatea altora și să-și salveze reputația. Sunt deosebit de sensibili ori de câte ori cineva își disecă propria fire coruptă și are părtășie despre ea, crezând că este vorba de fapt despre ei, și încearcă prin orice mijloace să-și protejeze orgoliul și să-și acopere greșelile, chiar judecându-i și condamnându-i pe cei care au părtășie despre adevăr. Astfel de oameni în niciun caz nu-și vor recunoaște vreodată greșelile și nu vor reflecta asupra propriei persoane, cu atât mai puțin se vor căi. În schimb, se gândesc la toate modalitățile de a se deghiza, pentru a fi oameni desăvârșiți și ireproșabili în ochii altora, oameni considerați de alții drept nefăcând niciodată greșeli. Indiferent dacă spun ceva greșit, folosesc un termen incorect, au unele abateri sau neajunsuri în lucrarea lor ori expun unele firi și intenții corupte care sunt descoperite de alții, ei simt că este un semn rău, ca și cum ar urma să se întâmple ceva groaznic, le-ar fi viața în joc sau ar veni sfârșitul lumii. Atunci se gândesc la diverse modalități de a se justifica și a se apăra; aceasta este reacția lor instinctivă. Ba chiar își creează aparențe false, spunând lucruri care corespund noțiunilor și închipuirilor oamenilor, cuvinte care le cuceresc inimile, pentru a-i păcăli pe cei din jurul lor. Se tem mai ales că oamenii le vor descoperi adevărata față, defectele și neajunsurile și că adevărata lor situație va fi dată în vileag. Nu recunosc niciodată că au un calibru slab sau că au probleme cu propria umanitate și, bineînțeles, cu atât mai puțin recunosc greșelile pe care le-au comis sau firile corupte pe care le-au dezvăluit. Se ascund foarte bine, asigurându-se că nu divulgă nimic. Scopul lor este să-și protejeze statutul și reputația, să mențină în permanență o imagine glorioasă, impecabilă, în inimile oamenilor, făcându-i să creadă că nu au defecte în umanitatea lor, că iubesc și urmăresc adevărul, că pot practica adevărul, pot să îndure greutăți și să plătească un preț și că nu au absolut nicio fire coruptă. Astfel de indivizi sunt diavoli, nu oameni. Diavolii pur și simplu nu acceptă adevărul și chiar se gândesc la orice modalitate de a se deghiza în întruchiparea adevărului, personificarea unei imagini desăvârșite. Este ceva atât deviant, cât și rău, nu-i așa? Indiferent de câți ani cred în Dumnezeu, se prezintă mereu drept oameni desăvârșiți, fără defecte. Chiar dacă simt negativitate, slăbiciune sau au noțiuni, nu îndrăznesc niciodată să le expună, ținându-le pur și simplu bine ascunse. Odată ce sunt dați în vileag de cineva, urăsc acea persoană și se gândesc la diverse modalități de a o chinui, folosind totodată diverse metode și mijloace pentru a-și reabilita imaginea. De exemplu, unii oameni se apără mereu, rostind niște cuvinte diavolești, care induc în eroare, transformând în mod intenționat negrul în alb și confundând binele cu răul, pentru a induce în eroare pe unii oameni fără discernământ, schimbând astfel percepția altora despre ei și făcându-i să-și reevalueze caracterizarea. Astfel de oameni sunt diavoli autentici, lipsiți de orice urmă de umanitate. Indiferent cât de bine se descurcă diavolii, indiferent de punctele lor de vedere asupra diverselor chestiuni, pe scurt, întrucât au o natură rea, vor fi ostili adevărului. Adică, în adâncul inimii lor, nu acceptă niciodată adevărul sau lucrurile pozitive. Nu ascultă cuvintele lui Dumnezeu și nici nu le acceptă; natura-esență pe care o au este de ură față de Dumnezeu. Ei simt repulsie față de orice spune Dumnezeu. Este posibil să nu le poți descoperi repulsia; la prima vedere, aceștia participă și la adunări, citesc cuvintele lui Dumnezeu și nu au o atitudine de ostilitate față de fiecare adevăr, dar când se întâmplă ceva ce nu corespunde noțiunilor lor sau ceva care le implică interesele, Îl judecă pe Dumnezeu, casa lui Dumnezeu și adevărul, îi judecă și atacă pe cei care urmăresc adevărul și judecă orice lucru pozitiv – își dau în vileag natura rea. Vei descoperi atunci că afirmația lor de a fi dispuși să accepte adevărul este doar o fațadă; în adâncul inimii, ei detestă adevărul, sunt dezgustați de el și nu-l acceptă deloc, dar pentru că se pricep să se deghizeze, îi înșală pe unii oameni, întocmai precum fariseii.

Cei care sunt reîncarnați din diavoli au doar ostilitate, judecăți și atacuri la adresa adevărului; cu o astfel de mentalitate, le este imposibil să accepte adevărul. Cât despre rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu, doar le citesc superficial cu voce tare, astfel încât să le audă ceilalți și apoi consideră că sunt făcute. Când vine momentul să facă efectiv lucrarea, nu practică deloc în conformitate cu principiile cerute în rânduielile de lucru, ci acționează în schimb conform voinței, noțiunilor și închipuirilor proprii. Ba chiar implementează doar rânduielile de lucru care sunt benefice pentru statutul și reputația lor; dacă rânduielile de lucru nu sunt benefice pentru faima, câștigul și statutul lor, nu le vor implementa, chiar dacă au calibrul necesar pentru aceasta. De ce procedează așa? Pentru că, odată ce sunt implementate rânduielile de lucru, oamenii vor ști că acest lucru a fost făcut de casa lui Dumnezeu și Îi vor mulțumi doar lui Dumnezeu, nu lor; oamenii vor simți dragostea lui Dumnezeu și nu vor considera că acești indivizi au vreun merit, ceea ce înseamnă că nu vor câștiga reputație, statut sau beneficii. Acesta este un motiv. Un alt motiv este că, întrucât diavolii au o natură ostilă adevărului, nu vor face nimic în conformitate cu adevărurile-principii, ci vor acționa conform propriilor ambiții, dorințe și instincte. Care sunt instinctele Satanei? Să facă rău și să se împotrivească lui Dumnezeu, să perturbe lucrarea Lui și să-i determine pe oameni să se îndepărteze de Dumnezeu, să-L trădeze pe Dumnezeu și să-l venereze pe el în schimb. Scopul Satanei când vine la biserică este să tulbure și să distrugă lucrarea bisericii. Va face tot ce poate aduce haos și tulburare în lucrarea bisericii. Chiar dacă acest lucru nu aduce niciun beneficiu statutului sau reputației sale, atât timp cât poate perturba, tulbura și afecta lucrarea bisericii, își atinge scopul. De exemplu, casa lui Dumnezeu le cere bisericilor din toate localitățile să raporteze cu precizie și corectitudine numărul de oameni câștigați prin predicarea Evangheliei în fiecare lună. Pot ei să facă asta într-un mod lipsit de viclenie? Nu, se vor gândi la orice modalitate de a înșela și de a raporta cifre false, raportând o sută de oameni în plus luna aceasta, două sute în plus luna viitoare și, dacă nimeni nu descoperă, vor raporta alte câteva sute în plus. Nu practică niciodată conform rânduielilor de lucru și, indiferent ce probleme întâmpină, nu caută adevărurile-principii; nu au limite morale în modul în care se poartă sau acționează. Sunt diavoli. Indiferent cum le este spus adevărul în părtășie, nu-l vor accepta. Conștiința lor este lipsită de orice sentiment; sunt creaturi fără conștiință. Rânduielile de lucru ale casei lui Dumnezeu stipulează principiile pentru a distribui cărțile cuvintelor lui Dumnezeu – cine ar trebui să le primească și cine nu. Pot ei să acționeze conform acestor principii? (Nu.) Rânduielile de lucru stipulează de câți oameni este nevoie pentru a înființa o biserică, câte biserici formează un district, câte districte formează o regiune și care sunt condițiile și principiile pentru numirea conducătorilor la toate nivelurile. Pot ei să practice în conformitate cu aceste principii? (Nu.) Nu vor să facă nicio lucrare benefică pentru lucrarea casei lui Dumnezeu sau pentru intrarea în viață a fraților și surorilor. Se gândesc în sinea lor: „Dacă fac bine lucrarea pentru tine, iar frații și surorile cresc cu toții în viață și capătă discernământ în ceea ce mă privește, voi mai putea să-mi mențin poziția și statutul? Cu siguranță nu mă voi obosi pentru tine! Pur și simplu voi face lucrurile la întâmplare. Casa lui Dumnezeu cere cincizeci de oameni pentru a forma o biserică, dar eu voi insista să fie optzeci sau nouăzeci. Cât despre modul în care sunt aleși conducătorii de biserică, depinde de ce practică mă avantajează. În cazul în care conducătorul de biserică ales nu este pe placul meu, voi numi pe cineva care să mă asculte și să mi se supună.” Dacă lucrează în acest fel, poate exista o viață bisericească normală? Va dura o veșnicie. Fără o viață bisericească normală, pot frații și surorile să crească rapid în intrarea în viață? Pot noii credincioși să întemeieze rapid o bază? (Nu.) Cu alte cuvinte, acești conducători falși și antihriști care sunt diavoli nu vor face o lucrare benefică pentru intrarea în viață a fraților și surorilor. Vezi că se mențin ocupați cu destul de multă energie, dar ce fac? Fac lucruri doar pentru faima, câștigul și statutul lor. Fac orice vor atât timp cât le aduce beneficii, oferindu-și singuri o libertate deplină de acțiune. Orice ambiții și dorințe au, le vor realiza întru totul atunci când vor obține puterea; cu siguranță nu vor rata această ocazie. Cât despre viața bisericească, intrarea în viață a fraților și surorilor, ordinea bisericii și dacă lucrarea de evanghelizare a casei lui Dumnezeu și lucrarea din alte domenii progresează sau decurg fără probleme – nu-i preocupă nimic din acestea. De exemplu, dacă li se spune cum ar trebui o biserică să distribuie cărți și cui, ei se gândesc: „Nu-i nevoie să fim atât de stricți. Pur și simplu le voi distribui la întâmplare și gata.” Când sunt întrebați dacă este sigur locul unde biserica păstrează cărțile, spun: „Cui îi pasă dacă este sigur sau nu? Oricum ar fi, avem unde să păstrăm cărțile, deci este în regulă.” Vezi, au contramăsuri la politicile primite de la superiori. Nu implementează niciuna dintre rânduielile de lucru sau principiile specifice de practică ale casei lui Dumnezeu; în schimb, acționează conform propriilor idei și metode. Nu înseamnă că încearcă să înlocuiască adevărul cu propriile practici? Dacă aleșii lui Dumnezeu cad în mâinile unor astfel de diavoli, vor suferi – diavolii vor face orice vor și toată lumea va trebui să-i asculte, de parcă ar fi regii tâlharilor, tirani locali, stăpâni sau împărați. Aleșilor lui Dumnezeu le va fi imposibil să aibă o viață bisericească normală, să-și întemeieze rapid o bază pe adevărata cale și să progreseze rapid în diverse adevăruri. Diavolii nu vor să facă nici măcar un lucru bun. Oriunde o biserică se confruntă cu tulburări din partea oamenilor răi și a antihriștilor și apare o stare de haos, se dovedește că persoanele de la conducerea acelei biserici sunt incapabile să facă o lucrare reală și sunt doar niște paiațe. Frații și surorile noi în credință sunt induși în eroare de antihriști înainte să-și întemeieze măcar o bază, iar viața bisericească se cufundă și ea în haos. Toate acestea sunt cauzate de eșecul conducătorilor falși de a face o lucrare reală. Oare conducătorii falși nu au timp să facă o lucrare reală? (Ba da.) Dacă ar vrea să facă această lucrare esențială, ar avea mai mult decât suficient timp, dar pur și simplu nu o fac. Acest lucru expune natura rea a diavolilor. Nu se tem de nimic mai mult decât ca biserica să nu fie în haos, dorind ca aceasta să devină complet haotică, tânjind ca lucrarea bisericii să fie într-o stare de haos și stagnare, sperând ca toți membrii bisericii să asculte de oamenii răi și de antihriști, să fie induși în eroare de antihriști, de oameni răi și de diavoli și să nu-L urmeze pe Dumnezeu. Ar fi exact ceea ce-și doresc și ar fi fericiți și mulțumiți. Se simt inconfortabil când frații și surorile au o viață bisericească normală, pot să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu și să aibă părtășie despre adevăr în mod normal și pot câștiga ceva de fiecare dată când participă la viața bisericească. Aceasta deoarece, dacă oamenii câștigă mereu ceva și cresc treptat în viață, vor căpăta discernământ în privința lor și-i vor respinge, iar ei își vor pierde statutul, final pe care nu-și doresc să-l vadă. După părerea lor, cu cât în biserică este mai mult haos, cu atât au mai multe ocazii de a-și etala talentele, cu atât au mai mult spațiu pentru a-și pune talentele în practică și cu atât mai mult pot fi în elementul lor și pot căuta victoria în haos. Este cu adevărat uneltirea diavolilor! Niciun adevăr-principiu și nicio rânduială specifică de lucru nu pot fi implementate acolo unde se află diavoli. Frații și surorile nu pot să citească rânduielile de lucru și nu au nicio cale de a-și face datoria. Când apare haosul în biserică, acești conducători falși și antihriști care sunt diavoli pur și simplu nu-l rezolvă și chiar se bucură în secret. Se gândesc chiar la orice modalitate de a crea necazuri, numind drept conducător un alt diavol sau antihrist, făcând ca în biserică să fie și mai mult haos; asta îi face și mai fericiți. Nu așa procedează și marele balaur roșu? Marele balaur roșu nu le permite oamenilor să creadă în Dumnezeu, să-L urmeze pe Dumnezeu sau să-și facă datoria; le permite doar să asculte de Partid și să urmeze Partidul. Pot să mănânce, să bea, să se veselească și să comită orice nelegiuire; indiferent ce nelegiuire comit, nu-i îngrădește. Există în societate mulți bandiți, huligani și prostituate la nivel local; oamenii trăiesc în păcat, se bucură de plăcerile păcatului și, astfel, nimănui nu-i pasă de problemele de la nivel național și nimeni nu investighează cât de mult rău a făcut PCC în culise. Aceasta se numește distragerea atenției. De-a lungul multor ani de guvernare a Chinei, cea mai eficientă tactică a marelui balaur roșu a fost să introducă în China diverse tendințe rele, concepte și puncte de vedere rele din diverse țări. Aceasta a dus la emanciparea deplină a chinezilor în ceea ce privește sexul, aceștia și-au deschis mintea și, de asemenea, vorbesc în mod deschis despre sex. Se gândesc la aceste lucruri toată ziua. Cum a devenit viața oamenilor de rând? Aceasta se învârte în jurul mâncării și sexului, dorințele lor naturale. Toți oamenii de rând sunt prinși într-un astfel de cerc vicios, prin urmare își slăbesc vigilența față de politică și conducători, nu au nicio sensibilitate față de politică și conducători și nu le mai pasă de aceștia. Ca în cazul dependenților de opiu, voința lor se evaporă. Bărbații nu mai au ambiția de a urma o carieră, iar femeile nu mai au dorința de a fi soții bune și mame iubitoare. Oamenii nu merg pe calea cea dreaptă și nu se ocupă de sarcinile adecvate. Nimeni nu participă la politică și toată lumea este complet supusă marelui balaur roșu. Astfel, regimul marelui balaur roșu este consolidat, deoarece asemenea oameni sunt ușor de condus. Ce înseamnă „ușor de condus”? Înseamnă că, indiferent cum îi asuprește marele balaur roșu pe oamenii de rând, aceștia nu au obiecții și sunt nevoiți să îndure. Nu exact acesta este efectul obținut acum? (Ba da.) Uitați-vă la filmele chinezești sau la videoclipuri online; 80 până la 90 la sută dintre ele sunt despre dorința sexuală sau despre relațiile dintre bărbați și femei. Acest lucru are un impact groaznic asupra oamenilor; nu-i protejează pe copii și pe minori. Occidentalii au reglementări stricte în această privință; îi protejează pe copii și pe minori și aplică măsuri de prevenție pentru ei. Tinerii chinezi de astăzi cresc într-un astfel de mediu social. La o vârstă foarte fragedă, mințile le sunt pline de lucruri precum idile, dragoste, sex și căsătorie. Este înfricoșător! Dacă omenirea trăiește într-un astfel de context social și, prin condiționarea și educarea de către mediul social, nevoile sale fiziologice normale sunt corupte de Satana până la nivelul degenerării, atunci inimile oamenilor vor fi ticăloase și degenerate. O manifestare a ticăloșiei și degenerării este faptul că oamenii nu au deloc simțul rușinii în această privință sau standardul lor pentru simțul rușinii în această privință a scăzut. Deoarece au conștiință și rațiune, unii oameni au în inimile lor o linie pe care nu o vor încălca; acesta este puținul simț al rușinii pe care îl poate atinge bruma lor de conștiință și rațiune. Dar și după ce cred în Dumnezeu, acești oameni încă sunt marcați și influențați de faptul că au crescut în acel context social. Chiar și în ziua de azi, unii se leapădă treptat de acest lucru, în timp ce alții încă trăiesc sub acea influență și nu au depășit-o. Dorința lăuntrică de lucruri pozitive, de dreptate, a oamenilor care cresc în acel tip de mediu și context social a fost devastată într-o oarecare măsură, la fel și hotărârea, determinarea sau aspirația lor de a merge pe calea cea dreaptă. Ce înseamnă „devastat”? Înseamnă că, fiind condiționați și educați de un astfel de mediu social, determinarea, perseverența și voința acestor oameni de a tânji după lucruri pozitive și de a urmări lumina și dreptatea sunt foarte slabe; ele nu pot rezista furtunilor, obstacolelor sau înfrângerilor. Este la fel ca în cazul celor care au fumat opiu; chiar dacă renunță, efectul nociv al drogului nu se oprește aici. Când se confruntă cu obstacole sau eșecuri, când se simt descurajați sau negativi, ar putea să recidiveze și să folosească din nou opiu pentru a-și amorți mintea și a scăpa de diversele dificultăți ale vieții. Cu alte cuvinte, le este imposibil să renunțe la dependența de droguri o dată pentru totdeauna; vor recidiva pe parcurs, se vor întoarce la vechile obiceiuri și vor folosi aceeași metodă pentru a rezolva diversele probleme ale vieții. Acești oameni care au crescut într-un astfel de mediu și context social rău au primit multe erezii și sofisme de la Satana, care s-au înrădăcinat foarte adânc în inimile lor. Voința lor de a urmări adevărul este încă foarte fragilă, iar ei nu pot rezista inducerii în eroare și ademenirii de către forțele rele satanice sau diverselor lor ispite. Altfel spus, chiar dacă acești oameni Îl urmează pe Dumnezeu, perspectiva lor asupra vieții, sistemul lor de valori, perspectiva lor asupra iubirii și a fericirii sunt toate profund influențate și condiționate de tendințele rele, iar ei sunt chiar înrobiți și încătușați de aceste lucruri. Unii încă urmăresc să aibă o căsnicie fericită, o viață în doi, și se întorc la tendințele rele ale lumii pentru a-și satisface dorința sexuală. Acești oameni pot fi foarte ușor influențați sau controlați din nou de acele gânduri și puncte de vedere rele. Mai ales când văd filme despre dragoste și căsătorie, inimile lor slăbesc, îi invidiază pe non-credincioșii care își duc viața în căsnicie și iubire și care se bucură de viață și își pierd dorința de a urmări adevărul și de a-și face datoria. Acesta este un lucru foarte înfricoșător. Din aceste situații reale, se poate vedea că fiecare persoană, deși a trecut prin nenumărate greutăți pentru a-L urma pe Dumnezeu până în ziua de azi, este încă în pericol. Poate simți că ți-ai folosit deja toată energia urmărind, acceptând și practicând adevărul, dar repercusiunile ravagiilor făcute de Satana asupra omului încă nu au fost eradicate în tine, așa că ești încă în mare pericol.

Să ne continuăm părtășia despre manifestările rele ale diavolilor. Manifestările rele ale diavolilor sunt prea numeroase; ai putea spune că sunt omniprezente – le găsești în orice grup de oameni. Evaluăm în principal diversele manifestări rele ale diavolilor pe baza adevărului pentru a le caracteriza esența rea. Acesta este cel mai precis mod. Pe baza diverselor atitudini pe care diavolii le au față de adevăr – de ostilitate față de acesta, atacându-l și căutând să-l înlocuiască – natura-esență a acestui tip de individ este o esență rea, esența unui diavol. Ei nu se vor schimba niciodată, pentru că nu acceptă niciodată adevărul și nu consideră niciodată că adevărul este un lucru pozitiv. De ce nu consideră că adevărul este un lucru pozitiv? Pentru că nu au umanitate și sunt diavoli; nu pot accepta adevărul și nu au nicio abilitate de a accepta adevărul, nici nu au nevoie să-l accepte. Ce au nevoie, atunci? Să facă lucruri rele, lucruri care se opun lui Dumnezeu și adevărului și lucruri care atacă și înlocuiesc adevărul. Aceasta este misiunea lor și este, de asemenea, ceva dictat de natura-esență pe care o au. Prin urmare, în cele din urmă, astfel de oameni pot fi doar îndepărtați din biserică. Casa lui Dumnezeu nu are loc pentru ei, nici nu are vreo datorie pe care să o facă ei. Casa Lui nu are absolut deloc nevoie de ei. Cei care își îndeplinesc cu sinceritate datoria în casa lui Dumnezeu, indiferent dacă iubesc sau nu adevărul, sunt măcar dispuși în mod subiectiv să accepte adevărul, nu sunt ostili față de adevăr, nu-l vor nega niciodată și nu-L vor judeca, ataca sau huli niciodată pe Dumnezeu. Desigur, nici nu vor face în mod intenționat afirmații și nu vor recurge la comportamente sau practici care înlocuiesc adevărul. Manifestările rele ale Satanei și ale diavolilor – de ostilitate față de adevăr, de atacare și înlocuire a adevărului – sunt suficiente pentru a dovedi că Satana are o esență rea; aceștia nu pot să rămână în biserică. Pe măsură ce aleșii lui Dumnezeu înțeleg tot mai mult adevărul și pe măsură ce majoritatea oamenilor dobândesc discernământ față de diversele tipuri de indivizi care sunt ostili adevărului și scârbiți de el, natura-esență a celor care sunt diavoli este expusă tot mai clar, fiind recunoscută și discernută tot mai limpede și mai precis de către oameni. Prin urmare, acești indivizi sunt tot mai respinși de ceilalți și tot mai incapabili să se înțeleagă în mod amiabil și să coopereze armonios cu ceilalți. Atunci, nu pot decât să fie eliminați treptat în cele din urmă. Doriți să vedeți eliminarea acestor oameni? (Da.) Eliminarea lor treptată este un lucru bun. În primul rând, dovedește că majoritatea aleșilor lui Dumnezeu au crescut în statură și au dobândit discernământ în privința celor care sunt diavoli, nemaiconsiderându-i credincioși în Dumnezeu sau frați și surori. În al doilea rând, lucrurile făcute de cei care sunt diavoli sunt date în vileag tot mai mult. Oamenii își dezvăluie natura-esență și toată lumea vede că nu sunt nici măcar calificați să presteze un serviciu; provoacă doar tulburări și perturbări în biserică și nu au niciun efect pozitiv. Odată ce sunt eliminați și îndepărtați, lucrarea bisericii progresează în mod normal. Cei care sunt diavoli nu au umanitate; sunt mai răi decât fiarele. Unele fiare știu să-și asculte stăpânii, lucrează din greu și nu le fac necazuri stăpânilor. Fiarele au o oarecare rațiune, dar diavolii nu reușesc să aibă. Dacă îi folosești pentru îndeplinirea unei datorii, tot trebuie să rânduiești să fie supravegheați de cineva. Dacă ar putea să presteze un serviciu cu docilitate, ar fi acceptabil, dar nu vor presta un serviciu în mod adecvat. Chiar dacă îi supraveghezi, vor exista mereu momente în care nu-i vei putea veghea. Dacă îi scapi din ochi o secundă sau treci cu vederea un lucru, diavolii vor profita de ocazie și vor provoca haos și probleme în lucrarea bisericii. Folosești mai mulți oameni pentru a-i supraveghea și, în cele din urmă, tot ai nevoie de mai mulți oameni ca să remediezi dezastrul pe care o creează. Vei simți că folosirea lor pentru îndeplinirea unei datorii provoacă o pierdere prea mare, că nu merită și că este prea obositoare și exasperantă. A-i privi când lucrează este ca și cum ai privi niște fiare lucrând; nu pot face niciodată ceea ce pot face oamenii normali. În cele din urmă, le vei vedea adevărata față: astfel de oameni sunt fiare, sunt diavoli; nu se vor schimba niciodată. Fiarele și diavolii nu vor accepta niciodată adevărul. În sfârșit, înțelegi clar această chestiune și, în cele din urmă, hotărăști să nu mai folosești niciodată diavoli și să-i înlături. Pot fiarele și diavolii să devină oameni? Este imposibil. Nu este posibil să-l determini pe marele balaur roșu să-și lase cuțitul de măcelar; natura lui este cea a unui diavol – ucide oameni fără să clipească. Diavolii și Satana sunt de aceeași teapă. Modul în care îl privești pe marele balaur roșu este modul în care ar trebui să privești aceste fiare și acești diavoli; așa este corect. Dacă îi privești pe diavoli altfel decât pe Satana și pe marele balaur roșu, aceasta arată că încă nu înțelegi pe deplin esența diavolilor; dacă încă îi tratezi ca pe oameni, crezând că au umanitate, că au niște calități demne de laudă, că pot fi încă răscumpărați și tot trebuie să le oferi șanse, atunci ești ignorant, ai fost din nou păcălit de vicleșugul lor și va trebui să plătești prețul. Ca să nu te lași înșelat de vicleșugul lor, trebuie să îndepărtezi complet diavolii. Nu le arăta nicio îndurare! În regulă, încheiem aici părtășia de astăzi despre manifestările rele ale diavolilor. La revedere!

17 februarie 2024