Cum să urmărești adevărul (1)

Pe ce subiect am avut părtășie la ultima noastră adunare? (De ce trebuie să urmărim adevărul.) După ce am terminat părtășia, v-am dat un subiect ca temă pentru acasă – care a fost? (Cum să urmărești adevărul.) Ați meditat la acest subiect? (Dumnezeu, am meditat puțin la asta. Când vine vorba despre cum să urmărim adevărul, ne referim la a examina exteriorizările noastre de corupție și firile corupte din toți oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnim în fiecare zi și apoi a căuta adevărul ca să rezolvăm aceste probleme. În același timp, realizarea unei datorii presupune anumite principii, așa că trebuie să căutăm adevăruri relevante pentru a înțelege cum să acționăm conform acestor principii atunci când abordăm diferite îndatoriri – acesta e un alt mod prin care se practică urmărirea adevărului.) Deci, pe de o parte, căutarea adevărului în viața de zi cu zi, iar pe de alta, căutarea principiilor adevărului în timpul îndeplinirii propriei datorii. Există și alte aspecte ale acestei urmăriri? Acesta nu ar trebui să fie un subiect dificil, nu-i așa? Ați meditat la „cum să urmărești adevărul”? Cum ați meditat la asta? A medita la acest subiect ar trebui să implice să petreceți o anumită perioadă gândindu-vă la el și apoi să luați notițe despre cunoștințele dobândite prin această contemplare. Dacă doar îi aruncați o privire rapidă și vă gândiți puțin la el, dar nu cheltuiți timp sau energie pentru el și nu vă gândiți la el cu atenție, aceasta nu este contemplare. A contempla înseamnă că vă gândiți serios la chestiune, depuneți un efort real în a chibzui asupra ei, dobândiți unele cunoștințe concrete și primiți luminare și iluminare și culegeți unele recompense – acestea sunt rezultate care se obțin prin contemplare. Așadar, ați meditat cu adevărat la acest subiect? Niciunul dintre voi nu a meditat cu adevărat la asta, nu-i așa? Data trecută, v-am dat temă, un subiect ca să vă pregătiți, dar niciunul dintre voi nu a contemplat subiectul și nu l-ați luat în serios. Sperați că vă voi servi pe tavă? Sau v-ați gândit: „Acest subiect e foarte simplu, nu are nicio profunzime. Deja ne-am dat seama, așa că nu trebuie să medităm – îl înțelegem deja”? Ori nu sunteți interesați de întrebări și chestiuni legate de urmărirea adevărului? Care e problema? Nu poate fi că sunteți prea ocupați cu munca, nu-i așa? Serios, care este motivul? (După ce am ascultat întrebările lui Dumnezeu și am reflectat asupra mea, cred că motivul principal este că nu iubesc adevărul. Nu am luat în serios cuvintele lui Dumnezeu și nu am meditat cu seriozitate la adevăr. De asemenea, speram ca răspunsul să mi se ofere pe tavă. Speram că, odată ce Dumnezeu va termina părtășia pe această temă, voi fi capabil să o înțeleg. Aceasta a fost atitudinea pe care am avut-o.) Așa e majoritatea oamenilor? Se pare că sunteți obișnuiți să fiți serviți pe tavă. Când vine vorba de adevăr, nu sunteți foarte meticuloși și nu faceți prea mult efort. Vă place în mod special să faceți lucrurile și să alergați de colo colo orbește. Tot ce faceți e să vă pierdeți timpul; sunteți nedumeriți când aveți de-a face cu adevărul și nu îl luați în serios. Aceasta este adevărata voastră stare.

Cum să urmărim adevărul este unul dintre subiectele despre care se are cel mai des părtășie în casa lui Dumnezeu. Cei mai mulți oameni înțeleg ceva doctrină despre cum să urmărească adevărul și cunosc unele abordări și modalități de a-l practica. Există unii oameni care cred în Dumnezeu de mult timp, care, mai mult sau mai puțin, au unele experiențe reale și, de asemenea, au experimentat eșecuri și căderi și au fost negativi și slabi. În procesul de urmărire a adevărului, ei au experimentat, de asemenea, multe suișuri și coborâșuri, iar în urmărirea adevărului, au învățat din experiențele lor și au câteva recompense. Desigur, ei s-au și confruntat cu multe dificultăți și obstacole, precum și cu diverse probleme reale în viețile sau în mediul lor. Pe scurt, cei mai mulți oameni au un anumit nivel de înțelegere cu privire la urmărirea adevărului, fie doar în formă sau prin anumite probleme practice și au și unele cunoștințe doctrinare despre asta. Odată ce oamenii au început să creadă în Dumnezeu sau să meargă pe calea urmăririi adevărului, indiferent dacă au plătit cu adevărat un preț pe acea cale sau dacă au făcut doar un efort mic în abordarea urmăririi adevărului, mai mult sau mai puțin toți vor avea o oarecare înțelegere. Pentru cei care iubesc adevărul, această înțelegere reprezintă recompense autentice și prețioase, dar cei care nu urmăresc adevărul nu au nicio experiență, nicio învățare din experiența lor și nicio recompensă. În concluzie, majoritatea oamenilor înaintează ezitând și adoptând o atitudine de „așteaptă și vezi” în timp ce urmăresc adevărul, vreme în care experimentează și un pic din ceea ce se simte în a-l urmări. În gândurile, opiniile sau conștiința majorității oamenilor, urmărirea adevărului este un lucru pozitiv și de cea mai mare semnificație. Ei cred că este un obiectiv de viață pe care oamenii ar trebui să-l urmeze și, mai mult decât atât, drumul corect pe care ar trebui să-l urmeze în viață. Fie la nivel teoretic, fie pe baza experiențelor și cunoștințelor lor reale, toți oamenii consideră urmărirea adevărului un lucru bun și cel mai pozitiv lucru. Nu există nicio urmărire sau cale în care se angajează omenirea care să se poată compara cu căutarea adevărului sau calea urmăririi lui. Urmărirea adevărului este singurul drum corect pe care oamenii ar trebui să-l urmeze. Ca membru al rasei umane, urmărirea adevărului ar trebui să fie scopul vieții fiecărei persoane și fiecare persoană ar trebui să îl considere calea corectă pe care oamenii să o urmeze. Așadar, cum ar trebui cineva să urmărească adevărul? Chiar acum, ați adus în discuție câteva idei simple, teoretice, cu care majoritatea oamenilor ar fi probabil de acord. Toată lumea crede că aceste tipuri de urmăriri și practici sunt legate de urmărirea adevărului. Ei cred că lucrurile care se referă în mod specific la urmărirea adevărului sunt doar obținerea cunoașterii de sine, spovedania și pocăința, apoi găsirea principiilor adevărului pe care să le practice din cuvintele lui Dumnezeu și, în cele din urmă, trăirea cuvintelor Sale în viața de zi cu zi și intrarea în realitatea adevărului. Aceasta este înțelegerea și comprehensiunea comună pe care cei mai mulți oameni o au despre cum să urmărească adevărul. Pe lângă metodele pe care le puteți recunoaște și înțelege, am rezumat câteva căi și metode de practică mai specifice pentru urmărirea adevărului. Astăzi, vom avea părtășie în mod mai detaliat cu privire la această chestiune.

În afară de cele câteva metode pe care le-ați enumerat, am intrat în mai multe detalii și am rezumat două metode pentru modul de a căuta adevărul. O metodă este „a renunța”. Este simplu? (E simplu.) Acest lucru nu este nici abstract, nici complicat. De asemenea, este ușor de reținut și ușor de înțeles. Desigur, a-l practica poate implica un anumit nivel de dificultate. Vezi, această metodă este mult mai simplă decât cele pe care le-ați menționat. Ceea ce ați spus a fost doar o serie de teorii. Par mărețe și profunde și, desigur, au o latură concretă, dar sunt mult mai complicate decât ceea ce tocmai v-am spus. Prima metodă este „a renunța”, iar a doua este „a te devota”. Doar aceste două metode, câteva cuvinte în total. Oamenii le pot înțelege doar uitându-se la ele și știu să le practice fără a avea părtășie despre ele – sunt și ușor de reținut. Care este prima metodă? (A renunța.) A doua? (A te devota.) Vezi? Nu sunt simple? (Sunt simple.) Sunt mult mai succinte decât ceea ce ați spus voi. Cum se numește asta? Se numește a fi concis. A folosi mai puține cuvinte înseamnă neapărat că ceva este concis? (Nu.) Indiferent dacă un lucru este sau nu concis, nu are importanță. Ceea ce este crucial e dacă punctul cheie este atins și dacă este funcțional atunci când oamenii îl pun în practică. În plus, este important să ne uităm la ce rezultate se obțin prin practicarea acestuia; dacă poate rezolva dificultățile practice ale oamenilor; dacă îi ajută pe oameni să meargă pe calea urmăririi adevărului; dacă le permite oamenilor să-și rezolve firile corupte la sursă; și dacă practicarea acestuia îi ajută pe oameni să vină înaintea lui Dumnezeu și să accepte cuvintele Sale și adevărul, atingând astfel rezultatele și scopurile pe care se presupune că ar trebui să le atingă urmărirea adevărului. Este corect? (Da.) Acum ați auzit aceste două metode de „a renunța” și „a te devota” și le cunoașteți. Care este relația dintre aceste două metode și urmărirea adevărului? Sunt legate de acele metode pe care le-ați menționat sau sunt în conflict cu acestea? Acest lucru încă nu e foarte clar, nu-i așa? (Încă nu e foarte clar.) În general, metodele specifice de practicare a urmăririi adevărului sunt cele două pe care tocmai le-am discutat. Dintre aceste două metode, care este conținutul specific al primei, a renunța? Care este cel mai simplu și mai direct lucru la care te poți gândi când auzi cuvintele „a renunța”? Cum se pune în practică această metodă? Care sunt părțile și conținutul său specifice? (Renunțarea la propriile firi corupte.) La ce altceva, în afară de firile corupte? (Noțiuni și închipuiri.) Noțiuni și închipuiri, emoții, propria voință și propriile preferințe. Ce altceva? (Filosofii satanice de viață, valori și perspective greșite asupra vieții.) (Propriile intenții și dorințe.) Pe scurt, când oamenii încearcă să se gândească la lucruri la care ar trebui să renunțe, în afară de diferitele comportamente legate de firile corupte, ei se gândesc și la lucruri care alcătuiesc gândurile și punctele de vedere ale oamenilor. Deci, există două părți majore: una implică firile corupte și cealaltă implică gândurile și punctele de vedere ale oamenilor. În afară de acestea două, la ce vă mai puteți gândi? Sunteți perplecși, nu-i așa? Care este motivul? Motivul e că lucrurile care vă vin imediat în minte sunt subiectele pe care, în viața voastră de zi cu zi de când ați început să credeți în Dumnezeu, le întâlniți frecvent și despre care oamenii vorbesc des. Dar, în ceea ce privește problemele pe care nu le menționează nimeni, care, totuși, există în oameni – voi nu le cunoașteți, nu sunteți conștienți de ele, nu ați putut aduce vorba despre ele și, de asemenea, nu le-ați văzut niciodată ca probleme asupra cărora să meditați. Acesta este motivul pentru care sunteți perplecși. Discut acest lucru cu voi pentru că vreau să vă gândiți și să luați în considerare cu atenție chestiunea despre care vom avea părtășie în continuare și pentru ca aceasta să vă lase o impresie profundă.

Acum vom avea părtășie despre cele două lucruri majore legate de modul în care cineva trebuie să urmărească adevărul: numărul unu, a renunța și numărul doi, a te devota. Să începem prin a avea părtășie despre primul lucru – a renunța. Acesta nu înseamnă pur și simplu a renunța la sentimente, filosofii lumești, voința proprie, dorința de binecuvântări și alte asemenea interpretări generale. Practica de „a renunța” despre care voi avea părtășie astăzi are o denumire mai specifică și necesită ca oamenii să o examineze și să o practice în viața lor de zi cu zi. Ce trebuie menționat mai întâi în ceea ce privește renunțarea? Primul lucru la care oamenii trebuie să renunțe în urmărirea adevărului sunt diferitele emoții umane. La ce vă gândiți când menționez aceste diferite emoții? Ce includ aceste emoții? (Irascibilitatea, încăpățânarea și pasivitatea.) Este irascibilitatea o emoție? (Eu înțeleg că emoțiile sunt atunci când oamenii, în timp ce își îndeplinesc îndatoririle, fac lucrurile în funcție de felul cum simt. Ei adoptă atitudini diferite față de lucruri în funcție de faptul că se simt bine sau nu.) Sunt acestea emoțiile despre care am vorbit? Așa trebuie explicate emoțiile? (Dumnezeu, înțelegerea mea despre emoții este că acestea includ în cea mai mare parte iritabilitate, enervare, alături de plăcere, mânie, tristețe și bucurie.) Aceasta este o generalizare adecvată. Așadar, ceea ce tocmai s-a menționat despre faptul că oamenii fac lucrurile în funcție de ceea ce simt este o emoție? (Aceasta e doar o manifestare.) Este un fel de manifestare a emoției. A te simți rău, iritabil și abătut – toate acestea sunt manifestări ale emoției, dar nu reprezintă deloc definiția emoției. Deci, cum ar trebui să înțeleagă oamenii primul lucru la care trebuie să renunțe în căutarea adevărului – diferitele emoții? La ce renunță oamenii atunci când renunță la diferitele emoții? Renunță la sentimentele, gândurile și emoțiile care apar în diverse situații și contexte, precum și cu diverși oameni, evenimente și lucruri. Unele dintre aceste emoții devin voința proprie a unei persoane. Și, deși unele nu devin încăpățânarea unei persoane, ele pot afecta adesea atitudinea acelei persoane în acțiunile sale. Deci, ce includ aceste emoții? Ele includ, de exemplu, descurajare, ură, mânie, iritabilitate, neliniște, precum și reprimare, inferioritate și lacrimi de plâns de bucurie – toate acestea pot fi considerate emoții. Sunt acestea manifestări concrete de emoție? (Da.) Acestea fiind spuse, știți ce este o emoție? Are ceva de-a face cu pasivitatea și irascibilitatea pe care le-ați menționat? (Nu.) Nu are nicio legătură. Deci, ce sunt acele lucruri pe care le-ați menționat? (Firi corupte.) Sunt un fel de manifestare a firilor corupte. Emoțiile pe care tocmai le-am enumerat, reprimarea, descurajarea, inferioritatea și așa mai departe, au vreo legătură cu firile corupte? (Emoțiile despre care tocmai a vorbit Dumnezeu nu au legătură cu firile corupte, nu constituie firi corupte sau, dacă nu, încă nu au atins nivelul unei firi corupte.) Deci, ce sunt ele? Ele sunt plăcerea, mânia, tristețea și bucuria umanității normale și sunt emoțiile care apar și manifestările care se dezvăluie atunci când oamenii se confruntă cu anumite situații. Unele poate că sunt provocate de o fire coruptă, în timp ce altele nu au atins acel nivel și nu sunt atât de legate de firile corupte, totuși aceste lucruri există într-adevăr în gândurile oamenilor. În astfel de circumstanțe, indiferent ce situație întâmpină oamenii sau care este contextul, aceste emoții le vor influența adesea în mod firesc judecata și punctele de vedere într-o oarecare măsură și vor influența poziția pe care oamenii ar trebui să o adopte și calea pe care ar trebui să o urmeze. Diferitele emoții despre care tocmai am vorbit sunt în mare parte mai degrabă negative. Există vreunele care sunt mai degrabă neutre, care nu sunt atât de negative sau pozitive? Nu, nu există niciuna care să fie relativ pozitivă. Depresia, descurajarea, ura, mânia, inferioritatea, iritabilitatea, neliniștea și reprimarea – toate acestea sunt emoții total negative. Poate vreuna dintre aceste emoții să le permită oamenilor să înfrunte în mod pozitiv viața, existența umană și situațiile pe care le întâmpină în viață? Nu există niciuna care să fie pozitivă? (Nu.) Toate sunt emoții relativ negative. Deci care emoții sunt oarecum mai bune? Ce spuneți despre a tânji și a jindui? (Sunt mai degrabă neutre.) Da, pot fi neutre. Ce altceva? Nostalgie, dor și prețuire. La ce se referă aceste emoții despre care vorbim? Sunt lucruri care se ascund adesea în adâncurile inimii și sufletului uman; ele pot ocupa adesea inimile și gândurile oamenilor și pot afecta adesea sentimentele oamenilor, punctele lor de vedere și atitudinile față de îndeplinirea lucrurilor. Prin urmare, fie că aceste emoții se găsesc în viața reală a oamenilor, fie în credința lor în Dumnezeu și în urmărirea adevărului, ele vor interfera cu viața de zi cu zi a oamenilor sau o vor influența, într-o măsură mai mare sau mai mică și le vor afecta atitudinile față de îndatoririle lor. Desigur, vor afecta și judecata oamenilor și poziția pe care o adoptă atunci când urmăresc adevărul și, în special, aceste sentimente mai degrabă pasive și negative vor avea un impact extraordinar asupra oamenilor. Când oamenii încep să aibă amintiri și să-și simtă propriile diferite emoții sau încep să formeze o conștiință care recunoaște evenimente și lucruri, mediul și alți oameni, diversele lor emoții încep treptat să apară și să prindă contur. Odată ce acestea s-au conturat, atunci, pe măsură ce oamenii îmbătrânesc și experimentează chestiuni mai lumești, aceste emoții ajung să fie treptat din ce în ce mai înrădăcinate în interiorul lor, în profunzimile inimii lor, devenind trăsătura dominantă a umanității lor individuale. Ele direcționează treptat personalitatea lor individuală, plăcerea, mânia, tristețea și bucuria, predilecțiile lor, precum și urmărirea obiectivelor și direcției în viață și așa mai departe. De aceea, aceste emoții sunt indispensabile fiecărei persoane în parte. De ce spun asta? Pentru că, odată ce oamenii încep să aibă o conștientizare subiectivă a mediului înconjurător, aceste emoții le influențează treptat plăcerea, mânia, tristețea și bucuria, ele influențează judecata și cunoașterea lor cu privire la oameni, evenimente și lucruri și le influențează personalitatea. Desigur, vor influența și atitudinile și punctele de vedere ale oamenilor legate de modul în care ei se confruntă și gestionează oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul lor. Și mai important, aceste emoții negative influențează căile și principiile care guvernează felul în care se comportă oamenii, precum și obiectivele pe care le urmăresc și linia de bază pentru comportamentul uman. S-ar putea să simțiți că ceea ce am spus nu e atât de ușor de înțeles, că poate fi mai degrabă abstract. Vă voi da un exemplu și apoi s-ar putea să înțelegeți lucrurile puțin mai bine. De exemplu, există unii oameni care, în copilărie, aveau un aspect obișnuit, nu se exprimau clar și nu erau foarte isteți, făcându-i pe ceilalți din familiile și mediile lor sociale să le dea evaluări destul de nefavorabile, spunând lucruri precum: „Acest copil e nătâng, lent și greoi la vorbă. Uită-te la copiii altora, care sunt atât de iscusiți la vorbă, încât pot juca oamenii pe degete. În timp ce puștiul ăsta pur și simplu stă toată ziua îmbufnat. Nu știe ce să spună când se întâlnește cu oameni, nu știe cum să explice sau să se justifice după ce a făcut ceva greșit și nu poate să distreze oamenii. Copilul ăsta e un idiot.” Părinții spun asta, rudele și prietenii spun asta, iar profesorii lor spun și ei asta. Acest mediu exercită o anumită presiune invizibilă asupra unor astfel de indivizi. Prin experimentarea acestor medii, ei dezvoltă inconștient un anumit tip de mentalitate. Ce fel de mentalitate? Ei cred că nu arată bine, că nu sunt foarte simpatici și că ceilalți nu sunt niciodată bucuroși să-i vadă. Ei cred că nu sunt buni la studiu, că sunt lenți și se simt mereu jenați să deschidă gura și să vorbească în fața altora. Sunt prea stânjeniți să spună mulțumesc atunci când oamenii le dau ceva, gândindu-se în sinea lor: „De ce sunt mereu atât de mut? De ce alții vorbesc atât de bine? Sunt pur și simplu prost!” În subconștient, ei cred că sunt lipsiți de valoare, dar tot nu sunt dispuși să recunoască faptul că sunt atât de lipsiți de valoare, că sunt atât de proști. În inimile lor se întreabă mereu: „Chiar sunt atât de prost? Chiar sunt atât de neplăcut?” Părinților lor nu le place de ei și nici fraților și surorilor lor, profesorilor sau colegilor lor. Iar ocazional, membrii familiei lor, rudele și prietenii lor spun despre ei: „E scund, ochii și nasul lui sunt mici și, cu un așa aspect, nu va avea succes când va crește.” Deci, când se uită în oglindă, ei văd că ochii lor sunt într-adevăr mici. În această situație, împotrivirea, nemulțumirea, ezitarea și neacceptarea din adâncul inimii lor se transformă treptat în acceptarea și recunoașterea propriilor neajunsuri, deficiențe și probleme. Deși pot accepta această realitate, în adâncul inimii lor se naște o emoție persistentă. Cum se numește această emoție? Inferioritate. Oamenii care se simt inferiori nu știu care sunt punctele lor forte. Ei doar cred că sunt neplăcuți, se simt mereu proști și nu știu cum să gestioneze lucrurile. Pe scurt, simt că nu sunt în stare să facă nimic, că nu sunt atractivi, nu sunt inteligenți și au reacții lente. Nu au nimic remarcabil în comparație cu ceilalți și nu obțin note bune la studii. După ce au crescut într-un astfel de mediu, această mentalitate de inferioritate preia treptat controlul. Se transformă într-un fel de emoție persistentă care se înnoadă în inima ta și îți umple mintea. Indiferent dacă ai crescut deja, ai ieșit în lume, ești căsătorit și stabil în cariera ta și indiferent de statutul tău social, acest sentiment de inferioritate care a fost plantat în mediul tău în timp ce creșteai este imposibil de înlăturat. Chiar și după ce începi să crezi în Dumnezeu și te alături bisericii, consideri că ai un aspect mediu, că ai un calibru intelectual slab, că ești neelocvent și nu poți să faci nimic. Te gândești: „O să fac doar ceea ce pot. Nu e nevoie să aspir să fiu un conducător, nu e nevoie să urmăresc adevăruri profunde, mă voi mulțumi doar să fiu cel mai puțin semnificativ și o să-i las pe ceilalți să mă trateze cum le place.” Când apar antihriști și conducători falși, simți că ești incapabil să-i discerni sau să-i expui, că nu ești bun la asta. Simți că, atât timp cât nu ești tu însuți un conducător fals sau un antihrist, atunci e suficient, că atât timp cât nu provoci tu întreruperi și tulburări, atunci e în regulă și că, atât timp cât poți sta pe propria poziţie, e suficient. În adâncul inimii tale, simți că nu ești suficient de bun și că nu ești la fel de bun ca ceilalți oameni, că alții poate sunt obiecte pentru mântuire și că tu, în cel mai bun caz, ești un făcător de servicii și, deci, simți că nu ești la înălțimea sarcinii de a urmări adevărul. Indiferent cât de mult adevăr poți înțelege, încă simți că, întrucât Dumnezeu te-a predestinat să ai genul de calibru pe care îl ai și să arăți așa cum arăți, atunci poate că El te-a predestinat să fii doar un făcător de servicii și că nu ai nimic de-a face cu urmărirea adevărului, cu a deveni conducător, a deveni cineva într-o poziție de responsabilitate sau a fi mântuit; în schimb, ești dispus să fii cea mai nesemnificativă persoană. Acest sentiment de inferioritate poate că nu e înnăscut în tine, dar, la un alt nivel, din cauza mediului tău familial și a mediului în care ai crescut, ai fost supus unor lovituri moderate sau unor judecăți necorespunzătoare, iar acest lucru a făcut să apară în tine sentimentul de inferioritate. Această emoție afectează direcția corectă a urmăririlor tale, influențează corecta aspirație la urmăririle tale și, de asemenea, îți inhibă activitățile adecvate. Odată ce urmărirea corectă și hotărârea pe care ar trebui să le ai în umanitatea ta sunt inhibate, atunci motivația ta de a urmări lucruri pozitive și de a căuta adevărul este înăbușită. Această înăbușire nu e provocată de mediul înconjurător sau de vreo persoană și, desigur, Dumnezeu nu a hotărât să o înduri, ci, mai degrabă, e cauzată de o emoție puternic negativă adâncită în inima ta. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.)

La suprafață, inferioritatea este o emoție care se manifestă în oameni; dar, de fapt, cauza ei principală este această societate, omenirea și mediul în care trăiesc oamenii. De asemenea, este provocată de motivele obiective ale oamenilor. E de la sine înțeles că societatea și omenirea provin de la Satana, deoarece toată omenirea se află sub puterea celui rău, profund coruptă de Satana și nimeni nu poate instrui generația următoare în conformitate cu adevărul sau cu învățăturile lui Dumnezeu, ci mai degrabă face asta în conformitate cu lucrurile care vin de la Satana. Așadar, consecința faptului de a instrui generația viitoare și omenirea cu lucrurile Satanei, pe lângă a corupe firile și esența oamenilor, este că face să apară emoții negative în oameni. Dacă emoțiile negative care apar sunt temporare, atunci ele nu vor avea un efect extraordinar asupra vieții unei persoane. Cu toate acestea, dacă o emoție negativă devine profund înrădăcinată în adâncul inimii și sufletului unei persoane și ajunge să fie blocată acolo în mod indelebil, dacă acea persoană este complet incapabilă să uite de ea sau să scape de ea, atunci îi va afecta în mod necesar fiecare decizie, modul în care abordează tot felul de oameni, evenimente și lucruri, ceea ce alege atunci când se confruntă cu chestiuni majore de principiu și calea pe care va merge în viața sa – acesta este efectul pe care adevărata societate umană îl are asupra fiecărei persoane. Celălalt aspect îl reprezintă motivele obiective ale oamenilor. Adică, educația și învățăturile pe care oamenii le primesc pe măsură ce cresc, toate gândurile și ideile, alături de modalitățile de a se comporta pe care le acceptă, precum și diferitele zicale umane, toate vin de la Satana, până în punctul în care oamenii nu au capacitatea de a gestiona și a înlătura aceste probleme pe care le întâmpină din perspectiva și punctul de vedere corecte. Prin urmare, sub influența neștiută a acestui mediu aspru și fiind persecutat și controlat de el, omul nu poate face altceva decât să înceapă să aibă diverse emoții negative și să le folosească pentru a încerca să reziste unor probleme pe care nu au capacitatea de a le rezolva, de a le schimba sau înlătura. Să luăm ca exemplu sentimentul de inferioritate. Părinții tăi, profesorii, persoanele mai în vârstă și ceilalți din jurul tău au cu toții o evaluare nerealistă a calibrului, umanității și personalității tale și, în cele din urmă, ceea ce îți face acest lucru este să te atace, să te prigonească, să te sufoce, să te înfrâneze și să te constrângă. În cele din urmă, când nu mai ai puterea de a rezista, nu ai altă opțiune decât să alegi o viață de acceptare în tăcere a insultelor și a umilinței, acceptând în tăcere, împotriva judecății tale mai bune, acest tip de realitate incorectă și nedreaptă. Când accepți această realitate, emoțiile care apar în cele din urmă în tine nu sunt acelea fericite, mulțumite, pozitive sau progresive; nu trăiești cu mai multă motivație și direcție, cu atât mai puțin urmărești obiectivele exacte și corecte pentru viața umană, ci, mai degrabă, în tine apare un sentiment profund de inferioritate. Când această emoție apare în tine, simți că nu ai încotro să te întorci. Când întâmpini o problemă care îți cere să exprimi o părere, cine știe de câte ori vei lua în considerare ceea ce dorești să spui și punctul de vedere pe care dorești să îl exprimi în inima ta, totuși încă nu te poți convinge să o spui cu voce tare. Când cineva exprimă aceeași părere pe care o ai tu, îți permiți să simți o afirmare în inima ta, confirmarea că nu ești mai rău decât alți oameni. Dar, când aceeași situație se întâmplă din nou, tu încă îți spui: „Nu pot să vorbesc la întâmplare, să fac ceva pripit sau să mă fac de râs. Nu sunt bun, sunt prost, sunt nesăbuit, sunt un idiot. Trebuie să învăț cum să mă ascund și doar să ascult, nu să vorbesc.” Din asta putem vedea că, din momentul în care sentimentul de inferioritate apare până când devine adânc înrădăcinat în adâncul inimii unei persoane, nu este ea privată atunci de liberul arbitru și de drepturile legitime care i-au fost acordate de Dumnezeu? (Ba da.) A fost privată de aceste lucruri. Cine anume a privat-o de aceste lucruri? Nu puteți spune sigur, nu? Niciunul dintre voi nu poate spune sigur. Acest lucru se datorează faptului că, de-a lungul întregului proces, nu ești doar victima, ci și făptuitorul – ești victima altor persoane și ești și propria ta victimă. De ce oare? Tocmai am spus că un motiv pentru inferioritatea care apare în tine vine din propriile-ți motive obiective. De când ai început să ai conștiință de sine, baza ta pentru a judeca evenimentele și lucrurile și-a avut sursa în corupția Satanei, iar aceste puncte de vedere sunt insuflate în tine de către societate și omenire și nu îți sunt insuflate de Dumnezeu. Prin urmare, indiferent când sau în ce context au apărut sentimentele tale de inferioritate și indiferent de măsura în care s-au dezvoltat sentimentele tale de inferioritate, ești constrâns și controlat de aceste sentimente fără a avea scăpare și folosești aceste moduri insuflate în tine de Satana în abordarea ta față de oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul tău. Când sentimentele de inferioritate sunt implantate adânc în inima ta, nu numai că au un efect profund asupra ta, ci îți și domină punctele de vedere asupra oamenilor și lucrurilor, comportamentul și acțiunile. Deci, cum percep oamenii și lucrurile cei care sunt dominați de sentimente de inferioritate? Ei îi consideră pe ceilalți oameni mai buni decât ei înșiși și îi consideră și pe antihriști mai buni decât ei înșiși. Chiar dacă antihriștii au firi rele și sunt de o umanitate săracă, ei tot îi tratează ca pe oameni de imitat și ca pe modele de urmat de la care să învețe. Ei chiar își spun: „Uite, deși au o fire rea și o umanitate rea, aceștia sunt înzestrați și sunt mai capabili la muncă decât mine. Își pot afișa confortabil abilitățile în fața celorlalți și pot vorbi în fața atâtor oameni fără să se înroșească sau să aibă palpitații. Chiar au curaj. Eu nu pot să fiu la fel de bun ca ei. Pur și simplu nu sunt suficient de curajos.” Ce a provocat asta? Trebuie spus că o parte din motiv este că sentimentele tale de inferioritate ți-au afectat judecata asupra esențelor oamenilor, precum și perspectiva și punctul de vedere când vine vorba de a privi alți oameni. Nu așa stau lucrurile? (Ba da.) Deci, cum afectează sentimentele de inferioritate felul în care te comporți? Tu îți spui: „M-am născut prost, fără daruri sau puncte forte și sunt lent în a învăța totul. Uită-te la acea persoană: deși uneori provoacă perturbări și tulburări și acționează în mod arbitrar și imprudent, cel puțin e talentată și are puncte forte. Oriunde ai merge, acesta e genul de persoană pe care oamenii vor să o folosească, iar eu nu sunt.” Ori de câte ori se întâmplă ceva, primul lucru pe care îl faci este să-ți dai singur un verdict și să te închizi în tine. Oricare ar fi problema, te retragi și eviți să iei inițiativa și îți este frică să-ți asumi responsabilitatea. Îți spui: „M-am născut prost. Indiferent unde merg, nimeni nu mă place. Nu pot să mă încumet, nu trebuie să-mi arăt abilitățile minuscule. Dacă cineva mă recomandă, asta dovedește că sunt în regulă. Dar dacă nimeni nu mă recomandă, atunci nu mi-ar fi de folos să iau inițiativa de a spune că pot să-mi asum munca respectivă și să o fac bine. Dacă nu sunt încrezător în privința asta, nu pot să spun că sunt – și dacă dau greș, ce aș face atunci? Dacă am să fiu tratat? Mi-ar fi atât de rușine! Nu ar fi umilitor? Nu pot lăsa să mi se întâmple asta.” Aruncă o privire – nu ți-a fost afectat comportamentul? Într-o anumită măsură, atitudinea ta față de felul în care te comporți este influențată și controlată de sentimentele tale de inferioritate. Într-o anumită măsură, poate fi numită o consecință a sentimentelor tale de inferioritate.

Sub influența acestui sentiment de inferioritate, cum îți este afectat modul în care privești diferitele tipuri de oameni, fie că sunt oameni cu umanitate, cu umanitate așa-și-așa, fără umanitate ori cu umanitate rea? Niciunul dintre punctele tale de vedere despre oameni nu e în acord cu adevărul sau cu cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai puțin îndeplinește cerințele lui Dumnezeu. În același timp, sub influența acestui sentiment de inferioritate, alegi să te comporți cu atenție, precauție și timiditate, iar de cele mai multe ori, ești pasiv și abătut. Nu ai nicio hotărâre sau motivație plină de avânt, iar atunci când chiar ai o înclinație pozitivă și activă și dorești să preiei puțin de lucru, te gândești: „Nu sunt oare arogant? Nu mă împing înainte? Nu mă laud? Nu mă dau mare? Nu e asta dorința mea de statut?” Nu poți să-ți dai seama care anume este natura acțiunilor tale. Nevoile, aspirațiile, hotărârea și dorințele legitime ale umanității, precum și ceea ce te poți strădui să realizezi, ceea ce este potrivit și ceea ce ar trebui să faci, vei răsuci aceste lucruri de multe ori și vei chibzui la ele de multe ori în inima ta. Când nu poți dormi noaptea, te vei gândi iar și iar: „Ar trebui să-mi asum această lucrare? Oh, dar nu sunt suficient de bun, nu îndrăznesc să o fac. Sunt prost și nătâng. Nu am darurile pe care le are persoana respectivă, nici calibrul!” Când mănânci, te gândești: „Ei mănâncă trei mese pe zi și își realizează bine datoria, iar viața lor are valoare. Eu mănânc trei mese pe zi, dar nu-mi realizez bine datoria, iar viața mea nu are nicio valoare. Sunt îndatorat lui Dumnezeu și fraților și surorilor mele! Nu merit și nu ar trebui să mănânc nici măcar o farfurie cu mâncare.” Când cineva e prea laș, nu are valoare și nu e în stare să îndeplinească nimic. Când oamenii lași se confruntă cu o oarecare dificultăți, indiferent ce li se întâmplă, ei se eschivează. De ce fac asta? Un motiv al acestui lucru este sentimentul lor de inferioritate. Pentru că se simt inferiori, nu îndrăznesc să meargă în fața oamenilor, nu pot nici măcar să-și asume obligațiile și responsabilitățile pe care se cuvine să și le asume, nici nu pot să-și asume ceea ce sunt cu adevărat capabili să realizeze în limitele propriilor abilități și calibru și în sfera experienței propriei umanități. Acest sentiment de inferioritate afectează fiecare aspect al umanității lor, le afectează personalitatea și, desigur, le afectează și caracterul. Când sunt în preajma altor oameni, rareori își exprimă propriile puncte de vedere și aproape că nu-i auzi niciodată clarificându-și poziția sau opinia. Când întâmpină o problemă, nu îndrăznesc să vorbească, ci, în schimb, se eschivează și se retrag permanent. Când sunt prezenți puțini oameni, se simt suficient de curajoși să stea printre ei, dar când sunt mulți oameni, caută un colț și se îndreaptă unde lumina este slabă, neîndrăznind să vină printre ceilalți oameni. Ori de câte ori simt că ar dori să spună ceva în mod pozitiv și activ și să-și exprime propriile puncte de vedere și opinii pentru a arăta că ceea ce cred ei este corect, nici măcar nu au curajul să facă asta. Ori de câte ori au astfel de idei, sentimentul lor de inferioritate se revarsă dintr-o dată și îi controlează, îi înăbușă, spunându-le: „Nu spune nimic, nu ești bun. Nu-ți exprima punctele de vedere, păstrează-ți ideile pentru tine. Dacă există ceva în inima ta pe care vrei cu adevărat să-l spui, doar notează-l pe computer și chibzuiește singur la el. Nu trebuie să lași pe nimeni altcineva să afle despre asta. Dacă ai spune ceva greșit? Ar fi atât de jenant!” Această voce îți tot zice să nu faci asta, să nu faci cealaltă, să nu spui asta, să nu spui cealaltă, determinându-te să înghiți înapoi fiecare cuvânt pe care dorești să-l spui. Când vrei să spui un lucru pe care l-ai răsucit mult timp în inima ta, te retragi și nu îndrăznești să-l spui, altminteri, te simți jenat să-l spui, crezând că nu se cuvine să o faci și, dacă o faci, atunci simți că ai încălcat vreo regulă sau ai încălcat legea. Iar când, într-o zi, chiar îți exprimi în mod activ propria părere, în adâncul tău te simți peste măsură de perturbat și neliniștit. Chiar dacă acest sentiment de mare neliniște se estompează treptat, sentimentul tău de inferioritate înăbușă încet ideile, intențiile și planurile pe care le ai de a dori să vorbești, a dori să-ți exprimi propriile opinii, a dori să fii o persoană normală și să fii la fel ca toți ceilalți. Cei care nu te înțeleg cred că ești o persoană tăcută, liniștită, timidă din caracter, cineva căruia nu-i place să iasă în evidență din mulțime. Când vorbești în fața multor alți oameni, te simți jenat și roșești la față; ești oarecum introvertit și numai tu, de fapt, știi că te simți inferior. Inima ta e plină de acest sentiment de inferioritate, iar acest sentiment există de mult timp, nu e un sentiment temporar. Mai degrabă, îți controlează strâns gândurile din adâncul sufletului, îți sigilează strâns buzele și, prin urmare, indiferent cât de corect înțelegi lucrurile sau ce puncte de vedere și opinii ai față de oameni, evenimente și lucruri, tu îndrăznești să gândești și să răsucești lucrurile doar în inima ta, fără a îndrăzni vreodată să vorbești cu voce tare. Dacă alți oameni ar putea să aprobe ceea ce spui sau să te corecteze și să te critice, tu nu vei îndrăzni să înfrunți sau să vezi un astfel de rezultat. De ce asta? Deoarece sentimentul tău de inferioritate este în interiorul tău, spunându-ți: „Să nu faci asta, pur și simplu nu ești la înălțime. Nu ai acest tip de calibru, nu ai acest tip de realitate, nu ar trebui să faci asta, pur și simplu nu e de tine. Să nu faci nimic și să nu gândești nimic acum. Vei fi tu însuți cu adevărat doar trăind în inferioritate. Nu ești calificat să urmărești adevărul sau să-ți deschizi inima, să spui ceea ce dorești și să te conectezi cu ceilalți așa cum fac alți oameni. Și asta pentru că nu ești bun, nu ești la fel de bun ca ei.” Acest sentiment de inferioritate ghidează gândirea oamenilor în mintea lor; îi împiedică să-și îndeplinească obligațiile pe care ar trebui să le realizeze o persoană normală și să trăiască viața umanității normale pe care ar trebui să o trăiască, timp în care, de asemenea, dirijează căile și mijloacele, direcția și scopurile privind modul în care privesc oamenii și lucrurile, în care se comportă și acționează. Deși cred că ar trebui să fie persoane cinstite și le place să fie persoane cinstite, totuși nu îndrăznesc să-și exprime niciodată în cuvinte sau fapte dorința de a fi o persoană cinstită, astfel încât să intre în viața de a fi o persoană cinstită. Din cauza sentimentului lor de inferioritate, ei nici măcar nu îndrăznesc să fie persoane cinstite – sunt total lipsiți de curaj. Când într-adevăr spun ceva cinstit, se uită grăbit la oamenii din jurul lor și se gândesc: „Își face cineva vreo părere despre mine? Oare o să se gândească: «Încerci să fii o persoană cinstită? Nu cumva vrei să fii o persoană cinstită doar ca să poți fi mântuit? Nu-i asta doar dorința de a fi binecuvântat?» Oh, nu, nu îndrăznesc să spun nimic. Toți pot vorbi cinstit, doar eu nu pot. Nu sunt calificat cum sunt ei, sunt pe treapta cea mai de jos.” Putem vedea din aceste manifestări și dezvăluiri specifice că, odată ce această emoție negativă – sentimentul de inferioritate – începe să-și facă efectul și și-a pus rădăcini în profunzimile inimilor oamenilor, atunci, dacă nu urmăresc adevărul, le va fi foarte greu să o dezrădăcineze și să se rupă de sub controlul ei și vor fi controlați de ea în tot ceea ce fac. Chiar dacă nu se poate spune că acest sentiment este o fire coruptă, el a provocat deja un efect negativ grav; dăunează grav umanității lor și are un impact negativ imens asupra diferitelor emoții și a vorbirii și acțiunilor umanității lor normale, cu consecințe foarte grave. Influența sa minoră este de a le afecta caracterul, predilecțiile și aspirațiile; influența sa majoră este de a le afecta obiectivele și direcția în viață. Din perspectiva cauzelor acestui sentiment de inferioritate, a procesului său și a consecințelor pe care le aduce unei persoane, din orice aspect ai privi, nu e acesta un lucru la care oamenii ar trebui să renunțe? (Ba da.) Unii oameni spun: „Nu cred că sunt inferior și nu sunt sub niciun fel de control. Nimeni nu m-a provocat, nu m-a înjosit, nici nu m-a înăbușit vreodată. Trăiesc foarte liber, deci nu înseamnă asta că nu am acest sentiment de inferioritate?” E corect? (Nu, uneori tot mai avem acel sentiment de inferioritate.) Tot s-ar putea să-l ai, într-o măsură mai mare sau mai mică. S-ar putea să nu-ți domine profunzimile inimii, dar, în anumite scenarii, poate să apară într-o clipă. De exemplu, te întâlnești din întâmplare cu cineva pe care îl idolatrizezi, cineva mult mai talentat decât tine, cu abilități și daruri mai speciale decât tine, mai dominator decât tine, mai prevăzător decât tine, cineva mai grozav decât tine, mai înalt și mai atractiv decât tine, cineva cu statut în societate, cineva bogat, cineva cu mai multă educație și cu un statut mai înalt decât tine, cineva care e mai în vârstă și a crezut în Dumnezeu de mai mult timp, cineva cu mai multă experiență și realitate în credința sa în Dumnezeu și, atunci, nu poți împiedica sentimentul tău de inferioritate să apară. Când apare acest sentiment, trăitul tău „foarte liber” dispare, devii timid și îți pierzi curajul, pui în cumpănă cum să-ți formulezi cuvintele, expresia feței tale devine nefirească, te simți reprimat în cuvinte și în mișcări și începi să te deghizezi. Acestea și alte manifestări se întâmplă din cauza apariției sentimentului tău de inferioritate. Desigur, acest sentiment de inferioritate este momentan și, atunci când apare, trebuie doar să te examinezi, să ai discernământ și să nu fii controlat de el.

Diferitele emoții la care trebuie să renunți despre care discutăm astăzi sunt lucruri profund înrădăcinate în sufletele oamenilor. Efectul pe care aceste lucruri îl au asupra ta nu este unul temporar, ci, mai degrabă, efectul lor este de amploare și profund. Când ți-e greu să dormi în toiul nopții, când ești singur, acei oameni, evenimente și lucruri care au făcut să apară emoții negative în tine și care sunt adânc înrădăcinați în memoria ta plutesc încetul cu încetul la suprafața minții tale. Un cuvânt, un sunet, chiar un blestem, o bătaie, o scenă, un lucru, un grup de oameni sau secvența unui eveniment de la început până la sfârșit – toți acești oameni, evenimente și lucruri din adâncul memoriei tale care au făcut să apară în tine tot felul de emoții negative se derulează în fața minții tale ca într-un film. Se derulează iar și iar, până când, în cele din urmă și fără să-ți dai seama, te retragi înapoi la acele emoții negative care se ascund adânc în sufletul tău și la acel moment care ți-a afectat sentimentele, umanitatea, personalitatea și viața viitoare. Când ești singur, când te confrunți cu dificultăți, când ai o decizie de luat și când ești disperat, nu poți să nu te strângi ca un ghem și să eviți toată lumea, retrăgându-te în sinele tău cel mai lăuntric față de acea situație, acel eveniment și acel grup de oameni care ți-au provocat durere. Chiar dacă acești oameni, evenimente și lucruri te-au făcut să te simți atacat, te-au rănit și au sădit în tine tot felul de emoții negative, atunci când te simți trist și abătut, când te confrunți cu eșecul, chiar și atunci când ești emondat și tratat sau respins de frații și surorile tale, nu poți să nu te retragi în acel sentiment negativ care își exercită influența asupra vieții tale, fie acesta depresie, ură, mânie sau inferioritate. Deși aceste emoții ți-au adus tot felul de dureri sau, altminteri, te-au făcut să te simți neliniștit ori te-au făcut să plângi sau să te simți iritabil, tot nu te poți împiedica să revii mereu la acea emoție negativă pe care ai simțit-o în acel moment. Când revii la acel moment, acea emoție negativă își întărește încă o dată influența asupra ta. Când această emoție negativă te afectează, îți reamintește și te alertează iar și iar, ea îți perturbă în mod invizibil ascultarea cuvintelor lui Dumnezeu și înțelegerea principiilor adevărului. Când aceste emoții negative se ivesc din nou în adâncul inimii tale, când își afirmă dominația asupra gândurilor tale, interesul tău pentru adevăr va deveni mai slab, ajungând chiar la aversiune, sau pot apărea sentimente de sfidare. Din cauza durerii și a tratamentului inechitabil pe care l-ai primit în trecut, e posibil să privești omenirea și societatea cu mai multă ostilitate și să urăști tot ceea ce s-a întâmplat, precum și, desigur, tot ce se va întâmpla în viitor. Aceste emoții se manifestă constant în inima ta și îți influențează în mod repetat sentimentele, starea și condiția. De asemenea, ele influențează în mod repetat felul în care te simți în realizarea datoriei tale, precum și atitudinea și punctele tale de vedere în realizarea datoriei și, desigur, motivația și hotărârea ta de a urmări adevărul. Uneori, tocmai ai luat hotărârea de a căuta adevărul și de a nu te mai simți niciodată abătut, de a nu crede niciodată că nu ești suficient de bun și a nu bate în retragere din nou; cu toate acestea, atunci când o emoție negativă de moment îți umple inima, motivația ta în urmărirea adevărului poate dispărea complet, pierind fără urmă într-o clipă. Când motivația ta de a urmări adevărul dispare fără urmă în acest tip de situație, simți atunci că urmărirea adevărului este neinteresantă și că a crede în Dumnezeu și a fi mântuit nu au niciun sens pentru tine. Apariția acestui tip de sentiment și de stare te face să nu dorești să vii din nou înaintea lui Dumnezeu, să nu dorești să te rogi-citind cuvintele lui Dumnezeu sau să Îi asculți cuvintele, cu atât mai puțin, desigur, ai vreo hotărâre sau dorință să pui cuvintele lui Dumnezeu în practică ori să devii cineva care urmărește adevărul. Acesta este obstacolul și impactul imens pe care aceste diferite emoții negative îl au asupra oamenilor care merg pe calea căutării adevărului. Mai exact, ele provoacă perturbări și daune oamenilor și îți vor lua, din când în când, fărâma de încredere pe care abia ai reușit să o aduni și cele câteva principii de conduită pe care tocmai le-ai înțeles și le vor transforma în nimic. Într-o clipă, ele te fac să nu poți percepe în inima ta cea mai lăuntrică existența lui Dumnezeu, binecuvântările lui Dumnezeu, suveranitatea Lui și prevederile Lui pentru tine și, într-o clipă, te umpli de oricare dintre aceste emoții negative. Când ești plin de aceste emoții negative, firile tale corupte vor prelua instantaneu controlul în tine. Când ești preluat de firile tale corupte, devii instantaneu o altă persoană și arăți o față diferită înaintea oamenilor, evenimentelor și lucrurilor din jurul tău. Dragostea pe care o aveai înainte a dispărut, răbdarea pe care o aveai înainte a dispărut, energia pe care o aveai înainte de a suferi și de a plăti prețul, de a îndura greutăți și de a lucra din greu a dispărut, motivația pe care o aveai înainte, de a sări peste o masă și de a dormi un pic mai puțin pentru a-ți realiza bine datoria a dispărut, iar ceea ce îi ia locul este ostilitatea față de fiecare persoană. Care e sursa primară a acestei ostilități pe care o simți pentru toată lumea? Vine din firea ta coruptă, dar și din situațiile, oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le-ai trăit în trecut care au făcut să apară în tine emoții negative. Tu spui: „Îi tolerez pe alții, dar pe mine cine mă tolerează? Le arăt altora înțelegere, dar mie cine îmi arată înțelegere? Nici măcar părinții mei sau frații și surorile mele nu îmi arată vreo înțelegere! Alți oameni fac greșeli, așa că și eu pot! Alți oameni dau frâu liber negativității atunci când sunt tratați și emondați, așa că eu de ce nu pot? Alți oameni se pot întrece pentru influență și poziție, așa că eu de ce nu pot? Dacă tu poți, pot și eu! Alți oameni trișează și încearcă să se sustragă de la responsabilitățile lor atunci când își realizează îndatoririle, așa că și eu o voi face. Alți oameni nu urmăresc adevărul, așa că nici eu nu o voi face. Alți oameni acționează fără principii, așa că și eu voi face asta. Alți oameni nu protejează interesele casei lui Dumnezeu, așa că nici eu nu voi face asta. Voi urma pur și simplu ceea ce fac toți ceilalți. Ce e în neregulă cu asta?” Ce fel de manifestare este aceasta? Fie că o privim din punctul de vedere al gândurilor tale sau al firii pe care o dezvălui, nu este nimic mai puțin decât o întoarcere de 180 de grade, ca și cum ai fi devenit altcineva. Ce se întâmplă aici? Cauza principală este că ai suferit o schimbare lăuntrică. Poate că arăți la fel la suprafață, iar rutina ta zilnică este neschimbată, tonul tău de vorbire este neschimbat, aspectul tău e neschimbat și nimeni nu te induce în eroare sau te instigă din culise, așa că de ce creșterea bruscă a emoției? Unul dintre motive îl reprezintă emoțiile negative sădite adânc în inima ta. Cineva care adăpostește întotdeauna sentimentele negative de ură și mânie în interiorul său, atunci când starea sa este bună, va veni adesea înaintea lui Dumnezeu să se roage, să citească cuvintele lui Dumnezeu și se va asigura că totul decurge normal atunci când urmărește adevărul și își realizează datoria. Dacă se confruntă cu ceva care nu este pe placul său ori se confruntă cu o piedică, un eșec sau ceva stânjenitor la lucru sau în viață, ori se face de râs sau suferă vreo vătămare a intereselor sale, ura și mânia provocate de emoțiile negative din interiorul său îl determină să turbeze de furie și să înnebunească. Poate că în prealabil a trăit unele evenimente ieșite din comun, de exemplu să fie maltratat sau bătut pe neașteptate de către răufăcători, i s-au confiscat proprietățile sau a fost hărțuit ori chiar umilit de către oameni răi; e posibil ca unii oameni să fi avut colegi sau superiori care să le îngreuneze lucrurile la locul de muncă, iar unii au suferit discriminare și tratament inechitabil la școală din partea colegilor de clasă și a profesorilor din cauza performanței lor școlare slabe, a condițiilor proaste de acasă sau pentru că părinții lor erau fermieri și din clasa de jos a societății și așa mai departe. Când o persoană suferă tot felul de tratamente inechitabile în societate, când drepturile omului îi sunt smulse sau când interesele îi sunt nesocotite ori proprietățile îi sunt luate, semințele urii ajung să fie sădite în adâncul inimii ei în mod natural și, negreșit, ea va transmite această ură în modul în care abordează societatea, omenirea și chiar propria familie, prietenii și rudele. Punctele de vedere ale celor care au ura sădită în inimi sunt influențate de această ură, iar emoțiile lor vor fi și ele, evident, colorate de aceasta.

Odată ce ura a prins rădăcini adânc în inima unei persoane, ea devine în mod natural o emoție, iar când cineva trăiește în această emoție de ură, perspectiva sa asupra umanității și asupra oricărei chestiuni nu mai este adecvată. Părerile sale despre oameni și lucruri devin distorsionate și contrare față de cum ar fi în mod normal. Ea devine incapabilă să înțeleagă corect orice persoană, eveniment sau lucru normal și adecvat și, de asemenea, le va judeca și condamna. Întotdeauna caută o oportunitate să-și dezvăluie nemulțumirile și ura. Speră că, într-o zi, va avea putere și influență și că va fi capabilă să remedieze toate aceste nemulțumiri și să se răzbune pe cei care au agresat-o și au rănit-o în trecut. Deocamdată, însă, aceste persoane nu au nicio modalitate potrivită de a realiza acest lucru, așa că, în cele din urmă, unele dintre ele vor ajunge să creadă în Dumnezeu. După ce au început să creadă în Dumnezeu, se gândesc: „Oh, acum cred în Dumnezeu și pot să-mi țin capul sus. Îl voi lăsa pe Dumnezeu să decidă lucrurile pentru mine, astfel încât acei oameni răi să primească ce merită. Asta e grozav!” Așadar, acum că au credință în Dumnezeu, își îngroapă ura și mânia în adâncul lor, fac tot ce pot pentru a se sacrifica, a plăti prețul, a suferi, a alerga și a lucra în casa lui Dumnezeu, sperând că într-o zi eforturile lor le vor aduce noroc și vor schimba lucrurile și că, atunci când va veni ziua în care devin mai puternici și nu mai sunt slabi, se vor asigura că cei care i-au agresat și i-au umilit atât de mult vor fi pedepsiți. Scopul lor în a face toate acestea este să asiste cu ochii lor la pedeapsa și răzbunarea impuse celor care le-au cauzat o astfel de durere și umilință nesfârșită. Ei poartă această emoție în credința lor în Dumnezeu, plătind prețul și sacrificându-se. La suprafață, se pare că niciodată nu se plâng, nu doresc și nu cer nimic, că se aruncă din toată inima în realizarea datoriei lor în casa lui Dumnezeu și că nicio cantitate de suferință nu e prea mare. În realitate, totuși, acele emoții de ură și mânie din adâncul inimii lor rămân nerezolvate și ei nu au renunțat la ele. În momentul în care cineva le spune părerea proprie, indicându-le firile lor corupte, ei fug imediat, subconștient, înapoi la emoțiile lor de ură și mânie pentru înfrunta și a rezolva această problemă. Se gândesc: „Mă denigrezi? Încerci să mă hărțuiești deoarece crezi că sunt ingenuu? Atâția oameni mă hărțuiesc, dar stai să vezi ce sfârșit le e pregătit!” Cineva trebuie doar să spună ceva despre ei și îi rănește, chiar dacă este neintenționat. Dar dacă acea persoană atinge un punct dureros, emoțiile lor de ură și mânie sunt stârnite, făcându-i să fugă inconștient înapoi și să simtă ură pentru tot. Este clar că acest punct de vedere, această emoție, le-a afectat perspectiva și atitudinea față de oameni și lucruri, precum și modurile și mijloacele în care se comportă și acționează. Indiferent cine le prezintă opinii și sugestii legitime, se gândesc întotdeauna: „Mă privește cu dispreț și dorește să mă agreseze. Crede că sunt ușor de împins de colo colo?” Ei folosesc acest punct de vedere și acest mod de a face lucrurile pentru înfrunta situația și, în același timp, emoțiile lor de ură și mânie devin mai înrădăcinate în inima lor. Odată ce emoțiile de ură și mânie devin adânc înrădăcinate în adâncul inimii lor, acestea cresc continuu, iar ei le folosesc continuu pentru a se confrunta cu tot felul de oameni, evenimente și lucruri și, de asemenea, își aduc aminte constant că trebuie să urască pe toată lumea și că nimeni nu este drăguț cu ei. Chiar dacă, pentru o clipă, cred că cineva este bun cu ei, foarte curând își vor spune, involuntar și subconștient: „Să nu gândești așa. În afară de Dumnezeu, care este cu adevărat bun, nu există oameni buni. Toată lumea se bucură de nenorocirile tale și nimeni nu-ți dorește binele. Ei cred că ești ingenuu, așa că te agresează, iar când văd că reușești ceva, te măgulesc și încearcă să-ți intre în grații. Așa că să nu crezi pe nimeni și să nu privești pe nimeni cu bunătate. Trebuie să fii prudent și suspicios cu ceilalți oameni.” Ori de câte ori cineva le spune un cuvânt, ei îl analizează, gândindu-se: „Are ceva cu mine? De ce a spus asta? Încearcă să mă atace și să se răzbune pentru ceva? Încearcă să mă manipuleze?” Aceste sentimente de suspiciune, ură și mânie le reamintesc în mod repetat și îi fac să folosească subconștient aceste sentimente în felul în care abordează și tratează orice tip de persoană, eveniment și lucru și, totuși, ei înșiși nu sunt total conștienți că toate acestea sunt tipuri de emoţii negative. Aceste emoții negative exercită un control strâns asupra judecății lor, le leagă strâns gândirea și îi împiedică să privească orice persoană, eveniment sau lucru din perspectiva sau punctul de vedere corect. Când cineva începe să trăiască sub influența acestor emoții negative, devine foarte dificil să scape de controlul lor. Înainte de a renunța la aceste emoții negative, ei trăiesc în ele fără să știe, privind din cadrul acestora oamenii, evenimentele și lucrurile, abordând oamenii, evenimentele și lucrurile cu punctele de vedere greșite care au luat naștere din aceste emoții negative. În primul rând, asta duce inevitabil la extremism, suspiciune, îndoială și chiar la irascibilitate și, de asemenea, ei îi vor privi pe ceilalți cu ostilitate și îi vor ataca. Aceste emoții negative dirijează gândurile și punctele de vedere ale persoanei în inima sa și îi dirijează fiecare cuvânt și faptă. De aceea, atunci când această persoană se împotmolește în aceste emoții negative, dacă e cineva care urmărește adevărul, ele dau naștere la obstacole în inima și mintea sa și au un impact asupra acestora și astfel, ea practică adevărul mult mai puțin. Din cauza alterării, perturbării și daunelor cauzate de aceste emoții negative, există o limită a adevărului pe care acești oameni sunt capabili să-l pună în practică și, când se confruntă cu o anumită situație, sunt întotdeauna influențați de sentimentele lor. Desigur, cel mai important efect e acela că ei cad sub influența acestor diverse emoții negative și, ca urmare, practicarea adevărului devine obositoare pentru ei. Nu sunt capabili să folosească conștiința și rațiunea umanității normale, nici liberul arbitru și instinctul creat de Dumnezeu, nici principiile adevărului pe care omul ar trebui să-l practice și la care ar trebui să adere în abordarea sa față de oamenii și lucrurile din jurul său și în judecata asupra oamenilor și lucrurilor din jurul său.

Din aceste lucruri despre care am vorbit până acum, indiferent de felul în care ați privi, diferite emoții negative ocupă mintea fiecărei persoane într-o măsură mai mare sau mai mică. Întrucât ele ocupă mințile oamenilor, va apărea o anumită dificultate pe măsură ce aceștia practică adevărul. De aceea, pe măsură ce trec prin procesul de urmărire a adevărului, oamenii trebuie să renunțe continuu la acei oameni, evenimente și lucruri care fac emoțiile negative să ia naștere în ei. De exemplu, emoția negativă de inferioritate despre care am discutat mai devreme. Indiferent de situația care a făcut să apară sentimentul de inferioritate ori de cine sau ce eveniment l-a făcut să apară, ar trebui să ai înțelegerea corectă a calibrului tău, a punctelor tale forte, a talentelor și a calității propriei umanități. Nu e corect să te simți inferior, nici nu e corect să te simți superior – ambele sunt emoții negative. Inferioritatea îți poate constrânge acțiunile, îți poate constrânge gândurile și îți poate influența punctele de vedere și poziția. În mod similar, și superioritatea are acest efect negativ. Prin urmare, fie că e vorba de inferioritate sau de o altă emoție negativă, ar trebui să nutrești înțelegerea corectă a interpretărilor care duc la apariția acestei emoții. În primul rând, ar trebui să înțelegi că acele interpretări sunt incorecte și, fie că e vorba despre calibrul tău, talentul tău sau calitatea umanității tale, evaluările și concluziile despre tine la care duc acestea sunt întotdeauna greșite. Deci, cum poți să te evaluezi și să te cunoști cu acuratețe și să te desprinzi de sentimentul de inferioritate? Ar trebui să iei cuvintele lui Dumnezeu ca bază pentru a dobândi cunoașterea de sine, a afla cum sunt umanitatea, calibrul și talentul tău și ce puncte forte ai. De exemplu, să presupunem că ți-a plăcut să cânți și ai făcut-o bine, dar unii oameni te-au criticat și te-au disprețuit continuu, spunând că ești afon și cânți fals, așa că acum simți că nu poți cânta bine și nu mai îndrăznești să o faci în fața altora. Deoarece acei oameni lumești, năuci și mediocri au făcut evaluări și judecăți inexacte cu privire la tine, drepturile pe care le merită umanitatea ta au fost limitate, iar talentul tău a fost înăbușit. Ca urmare, nu îndrăznești să cânți nici măcar un cântec și ești destul de curajos să cedezi și să cânți cu voce tare doar când nu e nimeni prin preajmă sau ești singur. Pentru că de obicei te simți atât de oribil de reprimat, când nu ești singur nu îndrăznești să cânți un cântec; îndrăznești să cânți doar când ești singur, bucurându-te de momentul în care poți cânta cu voce tare și limpede, și ce moment minunat, eliberator e acesta! Nu-i așa? Din cauza răului pe care ți l-au făcut oamenii, nu știi sau nu poți vedea clar ce poți să faci de fapt, la ce ești bun și la ce nu ești bun. În acest tip de situație, trebuie să-ți faci o evaluare corectă și să te măsori în mod corect, conform cuvintelor lui Dumnezeu. Ar trebui să stabilești ce ai învățat și în ce constau punctele tale forte și să te duci să faci tot ce poți face; cât despre lucrurile pe care nu le poți face, neajunsurile și lipsurile tale, ar trebui să reflectezi asupra lor și să le cunoști și, de asemenea, ar trebui să evaluezi și să știi cu exactitate cum este calibrul tău și dacă este bun sau rău. Dacă nu poți să-ți înțelegi propriile probleme sau să obții cunoștințe clare despre ele, atunci cere-le celor din jur să-ți facă o evaluare. Indiferent dacă ceea ce spun ei este corect, cel puțin îți va oferi un punct de referință și de luat în considerare și îți va permite să ai o judecată sau o caracterizare de bază a ta. După aceea, poți să rezolvi problema esențială a emoțiilor negative, cum ar fi inferioritatea și să ieși treptat din ele. Astfel de sentimente de inferioritate sunt ușor de rezolvat dacă cineva poate să le discearnă, să se lămurească cu privire la ele și să caute adevărul.

Pentru cei care au suferit un tratament inechitabil, care au fost maltratați și discriminați în societate, în diversele lor profesii și în diverse medii, sunt sentimentele de ură și mânie care apar în ei ușor de rezolvat? (Da.) Cum sunt rezolvate? (Ei trebuie să privească toți oamenii, evenimentele și lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu, să renunțe la aceste emoții negative de ură și mânie și să renunțe la oamenii, evenimentele și lucrurile care i-au rănit în trecut.) „A renunța” sunt doar cuvinte – cum renunți? De exemplu, o femeie iese la întâlnire cu un bărbat și ajunge să fie ademenită în pat de către el și înșelată să-i dea bani și, ori de câte ori se gândește la asta, simte o explozie bruscă de mânie, iar când această mânie apare, ea își strânge pumnii și adâncul inimii ei se umple de ură. Ea se gândește la fața acelui bărbat, se gândește la tot ce a spus el, se gândește la tot ce a făcut el care a rănit-o și, cu cât se gândește mai mult la aceste lucruri, cu atât se înfuriază mai mult, cu atât devine mai mânioasă, cu atât supărarea arde mai mult și ura ei crește. Ea continuă să se gândească la asta și nu mai vrea să-și facă datoria, se simte din ce în ce mai rău, spunându-și să nu se odihnească, ci să continue să lucreze și să vorbească cu alți oameni, iar când nu poate dormi noaptea, trebuie să se bazeze pe pastile de somn pentru a adormi. Nu îndrăznește să stea singură sau să-și lase inima să se odihnească. În momentul în care e singură, în momentul în care se odihnește, această ură năvălește în ea, iar ea vrea să se răzbune, să-l facă pe cel care a rănit-o să moară și, cu cât e mai neplăcută moartea, cu atât mai bine. Dacă într-o zi chiar aude vestea că acel bărbat a murit de o moarte tragică, abia atunci va reuși să renunțe la sentimentele ei de ură și mânie. Gândește-te la asta: dacă el chiar ar muri, dacă și-ar primi răsplata și ar fi pedepsit, oare ai putea șterge acel eveniment care a făcut să apară ura și mânia și acea amintire îngropată atât de adânc înăuntrul inimii tale? Chiar ai reuși să renunți la ura din acel eveniment? Ar putea dispărea cu adevărat? (Nu.) Deci, a face ca persoana care te-a rănit să dispară și să îndure pedeapsa, să moară de o moarte neplăcută sau să îndure răzbunarea ori să ajungă la un sfârșit rău este calea de a rezolva ura și mânia? Este o modalitate de a renunța la ură și mânie? (Nu.) Și astfel, unii oameni spun: „Când descoperi că nutrești aceste emoții de ură și mânie, ar trebui să renunți la ele.” E asta calea de a practica? (Nu.) Deci, ce e când cineva spune: „Ar trebui să renunți la ele”? (Este doctrină.) Corect, este doctrină, nu calea de a practica. Tocmai v-am spus cum să rezolvați sentimentul de inferioritate, iar aceasta este o modalitate de a renunța la inferioritate. Aveți acum calea de a practica? (Da.) Deci cum renunțați la ură și mânie? A nu te gândi la ele este calea de a practica? (Nu.) Unii oameni spun să le excludeți din memoria voastră – este aceasta modalitatea de a rezolva problema? Ar însemna asta că ați renunțat la aceste lucruri? (Nu, nu ar însemna.) A scutura din cap, a închide ochii și a nu vă gândi la nimic sau a vă ține ocupați nu este modalitatea de a rezolva această problemă și nu este calea corectă de practică pentru a renunța la aceste emoții negative. Deci, care este, în mod concret, calea de practică? Cum puteți renunța la aceste lucruri? Cum puteți rezolva această chestiune? Aveți o metodă bună de a face asta? Pentru a renunța la aceste lucruri, trebuie să le înfrunți, nu să te ascunzi de ele sau să fugi de ele. Nu ți-e frică să fii singur? Nu ți-e frică să îți amintești acest eveniment? Nu îți este teamă că cineva îți va redeschide rana? Așa că înfruntă-le și ia toți acei oameni, evenimente și lucruri care te-au rănit și te-au făcut să simți ură și mânie în trecut și toți acei oameni care ți-au lăsat o impresie profundă și pe care ți-i poți aminti și notează totul în scris, discerne-le unul câte unul umanitatea conform cuvintelor lui Dumnezeu, cunoaște-le firile, analizează-le minuțios, dezvăluie-le și cunoaște-le esența și vezi ce sunt exact acei oameni. Concluzia ta finală – singura concluzie la care poți ajunge – va fi că acești oameni sunt toți răi, sunt demoni și nu oameni! Indiferent de metoda pe care o folosesc pentru a te răni sau pentru a te prinde în cursă și a-ți face rău, esența lor e aceea a demonilor, nu a oamenilor și categoric ei nu sunt obiecte alese de Dumnezeu. Nu există niciunul dintre acei oameni care să fie capabil să vină în casa lui Dumnezeu, în timp ce tu ești alesul lui Dumnezeu. Acum poți să asculți predici în casa lui Dumnezeu, să-ți îndeplinești datoria în casa lui Dumnezeu și poți veni înaintea lui Dumnezeu – acesta este Dumnezeu care te ridică și îți arată bunătate. Acei oameni, pe de altă parte, nu au fost niciodată priviți ca oameni în ochii lui Dumnezeu. De aceea, odată ce ai început să crezi în Dumnezeu, ar trebui să pui distanță între tine și ei. Dacă încă dorești să te asociezi cu ei, cu siguranță nu vei putea birui asupra lor și vei fi oprimat și pedepsit de ei, discriminat și insultat de ei, vătămat de ei, chiar abuzat de ei. Tot ceea ce fac ei demonstrează ce fac demonii și ce face Satana. Dacă îți place să te asociezi cu ei și să te lupți cu ei, atunci nici tu nu ești o persoană. Ești la fel ca ei și ești capabil să faci aceleași lucruri ca ei. Asta se datorează faptului că demonii nu numai că prind oamenii în capcană, ci își și fac rău unii altora – aceasta este natura unui demon. Având în vedere că tu ai fost ales de Dumnezeu și aparții omenirii pe care a creat-o Dumnezeu, cum ar putea demonii să nu se ia de tine? Cum ar putea să nu te rănească și să te prindă în capcană? Ei fac rău tuturor. Ei își fac rău unul altuia, deci cu atât mai mult nu vor slăbi strânsoarea asupra oamenilor și nu îi vor lăsa în pace! Asta demonstrează că această lume și omenirea sunt demonice și sunt inundate în întregime de faptele Satanei. E incredibil de dificil să fii o persoană bună și, de asemenea, e incredibil de dificil să fii doar o persoană obișnuită care nu vrea să fie împinsă de colo-colo de nimeni. Încerci să eviți asta, dar nu poți. Așa e lumea. De la a înțelege suficient pentru a putea începe școala, până la intrarea în societate și începerea muncii și apoi până la moarte, cine nu a fost niciodată împins de colo-colo în timpul vieții sau înșelat și persecutat? Nu există absolut nimeni așa. Indiferent cât de priceput sau capabil ești, întotdeauna va exista cineva mai formidabil decât tine care să te hărțuiască. Diferența este, totuși, că fiecare are filosofii diferite pentru a trăi. Unii oameni îndură și se resemnează în fața adversității, dar alții sunt diferiți. După ce au fost înșelați de multe ori și au fost hărțuiți până în punctul în care nu mai pot suporta și au suferit prea mult, în ei apar emoții precum ura și mânia și ei urăsc atât omenirea, cât și societatea. Odată ce ai văzut în mod clar esența și natura celor care îți fac rău și ai văzut că esența lor este cea a demonilor, ura și mânia pe care le simți nu mai sunt îndreptate către oameni, ci către demoni, iar atunci nu s-a diminuat ura ta? (Ba da.) Ura ta s-a diminuat oarecum. Și care este avantajul că s-a micșorat oarecum? Este acela că, atunci când întâmpini din nou o astfel de situație, nu te vei emoționa din nou și nu vei privi situația cu irascibilitate. În schimb, o vei privi corect, o vei discerne și o vei aborda folosind cuvintele lui Dumnezeu și adevărul, îi vei privi pe cei care îți provoacă din nou rău din punctul de vedere al conștiinței și rațiunii umanității și vei folosi, în abordarea ta față de ei, calea învățată de la Dumnezeu, calea și principiile pe care ți le-a spus Dumnezeu. Când îi abordezi folosind calea pe care ți-a spus-o Dumnezeu, ura și mânia nu se vor ivi din nou în tine, ci, mai degrabă, vei ajunge să cunoști corupția omenirii, să cunoști fața demonilor și să confirmi și verifici, într-un mod mult mai profund și mai progresiv, că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul. Când folosești cuvintele lui Dumnezeu și calea pe care ți-a spus-o Dumnezeu, calea ce te-a învățat El, pentru a privi o astfel de chestiune, atunci această chestiune nu numai că nu-ți va mai face rău din nou și nu numai că nu va face ca ura și mânia ta să se adâncească, ci, dimpotrivă, va face ca ura și mânia din profunzimea inimii tale să se diminueze treptat și, pe măsură ce experimentezi iar și iar acest tip de chestiune, statura ta va crește și firea ta se va schimba.

În ceea ce privește exact cum trebuie să renunți la ura și mânia din trecut despre care am discutat, un aspect este să-i vezi clar pe acești așa-ziși non-oameni, să vezi clar că natura și esența lor sunt cele ale diavolului Satana, esența lor este dăunătoare oamenilor, esența lor este identică și împărtășește aceeași sursă cu cea a diavolului Satana și a marelui dragon roșu, ei te prind în capcană, îți fac rău, întocmai cum Satana corupe omenirea. Odată ce ai înțeles acest punct, nu renunți atunci oarecum la emoțiile tale de ură și mânie? (Ba da.) Unii oameni spun: „Nu e suficient să înțelegi aceste lucruri. Uneori mă întristez doar când mă gândesc la asta!” Ce ar trebui să faci când te simți trist? Poți să nu fii deloc trist? Cicatricile își lasă întotdeauna semnele, dar a avea aceste semne nu e neapărat un lucru rău. Tocmai aceste fenomene de nedreptate în societate și acești oameni, evenimente și lucruri care fac să apară ură și mânie în tine îți permit să simți nedreptatea din societate, îți permit să simți reaua-voință, malițiozitatea și răutatea omenirii și îți permit să simți nedreptatea și dezolarea lumii, făcând astfel să se nască în tine dorința de a tânji după lumină și dorința ca Mântuitorul să te mântuiască de toată această suferință. Deci, există un context pentru această dorință? (Da.) Această dorință vine ușor? (Nu.) Dacă nu ai fi fost rănit niciodată în rândul omenirii sau în societate, ai crede că există mulți oameni buni în jur. Dacă ieși și te împiedici, iar cineva vine să te ajute să te ridici sau mergi la cumpărături, dar nu ai destui bani, iar persoana de lângă tine te ajută sau îți pierzi geanta, iar cineva o găsește și ți-o dă înapoi, vei crede că există mulți oameni buni în jur. Cu această stare de spirit și având această înțelegere a societății, cât de multă înțelegere vei avea privind sensul mântuirii omenirii de către Dumnezeu sau necesitatea ca Dumnezeu să facă lucrarea mântuirii? Cât de mare va fi dorința ta ca Mântuitorul să vină și să te salveze din marea suferinței? Nu o să vrei asta prea mult, nu-i așa? Ar fi doar un fel de dorință, un fel de fantezie. Cu cât cineva trece prin mai multe greutăți și suferințe în lume, îndurând tot felul de tratamente inechitabile sau, altfel spus, cu cât cineva a trăit mai mult în această societate și printre oameni, cineva în care s-au ivit ură și mânie profunde față de omenire și societate, cu atât mai mult va dori ca Dumnezeu să pună capăt acestei epoci rele cât mai curând posibil, să distrugă această omenire rea cât mai curând posibil, să-l salveze de marea suferinței cât mai curând posibil, să pretindă răzbunarea asupra răului și să protejeze binele – nu-i așa? (Așa este.) Deci acum, în acest moment, tu te gândești: „Oh, chiar trebuie să le mulțumesc acelor demoni. Trebuie să le mulțumesc pentru tratamentul nedrept și pentru că m-au discriminat, insultat și asuprit. Faptele lor rele și răul pe care mi l-au făcut sunt cele care m-au forțat să vin înaintea lui Dumnezeu, care m-au făcut să nu mai tânjesc după lume sau după viața printre acești oameni și care m-au făcut să fiu dornic să vin în casa lui Dumnezeu, să vin înaintea lui Dumnezeu, să mă sacrific de bunăvoie pentru Dumnezeu, să-mi dedic toată viața, să trăiesc o viață plină de însemnătate și să nu mă mai asociez cu oameni răi. Altfel, aș fi în continuare la fel ca ei, urmând tendințele lumești și urmărind faima și câștigul, viața bună, plăcerile cărnii și un viitor minunat. Acum cred în Dumnezeu, așa că nu mai e nevoie să merg pe acea cale strâmbă. Nu-i mai privesc cu ostilitate. Văd clar cine au fost dintotdeauna. Ei sunt acolo pentru a face servicii, contraste pentru lucrarea lui Dumnezeu. Fără ei, nu aș putea vedea exact care este esența acestei lumi și a acestei omeniri și m-aș gândi în continuare că această lume și această omenire sunt din ce în ce mai minunate. Acum că am trecut prin această suferință, nu-mi voi mai pune aspirațiile și speranțele în această lume sau în mâinile vreunei persoane grozave. În schimb, sper că va veni Împărăția lui Dumnezeu, iar corectitudinea și dreptatea lui Dumnezeu vor fi la putere.” Contemplând în acest fel, emoțiile tale de ură și mânie nu sunt atenuate treptat? (Ba sunt.) Ele sunt atenuate. Iar perspectiva ta și punctele tale de vedere asupra oamenilor, evenimentelor și lucrurilor din inima ta nu au suferit o schimbare? Nu înseamnă asta că drumul pe care vei merge în viitor, alegerile tale și obiectivele tale se schimbă treptat și că te întorci treptat către urmărirea obiectivelor și direcţiei corecte? (Ba da.) Îți aduci aminte lucrurile care s-au întâmplat în trecut, care ți-au frânt inima și care te-au făcut să urăști lumea și, odată ce le-ai văzut clar sensul și esența, inima ta se umple de recunoştinţă față de Dumnezeu. Când devii plin de recunoștință, nu te cufunzi atunci în bucuria acesteia? Nu te gândești atunci: „Acei necredincioși care nu cred în Dumnezeu sunt încă înșelați, răniți și devorați de însuși regele diavolilor, Satana. E atât de jalnic! Dacă nu aș fi crezut în Dumnezeu și nu aș fi venit înaintea lui Dumnezeu, aș fi exact ca ei, urmărind lumea, alergând de colo-colo încercând să obțin faimă, câștig și statut, îndurând atât de multă suferință și fără să-mi treacă vreodată prin minte să schimb direcția. Aș fi cufundat într-un păcat inevitabil – cât de trist! Acum că am credință în Dumnezeu, înțeleg adevărul și pot vedea lămurit această chestiune. Calea pe care ar trebui să o urmeze oamenii este aceea a urmăririi adevărului – este cea mai valoroasă, cea mai semnificativă. Acum că Dumnezeu mi-a arătat atâta bunătate încât să nu mai fie nevoie să trec prin acea suferință, voi lua hotărârea de a-L urma pe Dumnezeu până la capăt, de a-I asculta cuvintele, de a trăi conform cuvintelor Lui și de a nu mai trăi cum făceam înainte, când nu trăiam deloc ca o ființă umană.” Vezi, această aspirație bună a apărut, nu? Obiectivele și direcția corectă de viață nu au prins treptat contur în gândurile și conștientizarea oamenilor? Și nu sunt ei acum capabili să se îmbarce pe calea cea bună în viață? (Sunt.) Deci, atunci când apar aceste emoții și aspirații pozitive, mai este necesar să ne gândim la acele emoții negative? După ce te-ai gândit bine la ele un timp sau te-ai gândit la ele de mai multe ori până le-ai înțeles, când aceste chestiuni nu-ți mai tulbură mintea și nu-ți mai controlează calea pe care o parcurgi, atunci, fără să-ți dai seama, tu renunți la aceste emoții de ură și mânie, ele nu îți mai ocupă inima și, cu timpul, rezolvi problema firii tale corupte. Chestiunea rezolvării firii tale corupte are legătură cu urmărirea adevărului? (Da.) Iar asta nu înseamnă că ai pornit pe calea cea bună în viață? Nu este greu să pornești pe calea cea bună; mai întâi trebuie să renunți la toate diferitele tale puncte de vedere despre lume, despre umanitatea cuiva și despre omenire care nu sunt în concordanță cu faptele. Cum poți vedea clar aceste puncte de vedere care nu sunt în concordanță cu faptele? Cum le poți rezolva? Aceste puncte de vedere care nu sunt în concordanță cu faptele se află ascunse în emoțiile din inima ta și direcționează judecata și gândirea umanității tale, precum și caracterul tău, discursul și acțiunile tale, ca și, desigur, conștiința și rațiunea ta. Mai important, ele îți direcționează și influențează obiectivele în viață și calea pe care o urmezi. Prin urmare, renunță la toate emoțiile negative și renunță la toate emoțiile care au control asupra ta – acesta este primul pas pe care ar trebui să-l practici în căutarea adevărului. Mai întâi rezolvă chestiunea diferitelor emoții negative, rezolvă-le pe măsură ce le descoperi și nu lăsa nicio problemă în urmă. Când aceste chestiuni sunt rezolvate, nu vei mai fi încătușat, purtând cu tine aceste emoții negative în căutarea adevărului și vei putea să cauți adevărul și să-l rezolvi atunci când dezvălui o fire coruptă. Este acesta un lucru ușor de realizat? De fapt, nu e atât de ușor.

În timp ce am avut părtășie și am analizat minuțios aceste emoții negative, ați pus în aplicare la voi înșivă ceea ce vă spun? Unii oameni spun: „Sunt tânăr și n-am prea multă experiență de viață. Nu am suferit niciodată eșecuri sau obstacole și nu am experimentat vreo traumă. Nu înseamnă asta că nu am emoții negative?” Toată lumea le are; toată lumea va întâmpina multe dificultăți și se va afla în situația de a da naștere emoțiilor negative. De exemplu, din cauza fondului tendințelor malefice ale societății din această epocă, mulți copii cresc în gospodării monoparentale, unii fără iubirea unei mame, alții fără iubirea unui tată. Dacă cineva nu are iubirea unei mame sau a unui tată, se poate considera că îi lipsește ceva. Indiferent de vârsta la care pierzi iubirea tatălui sau a mamei, din perspectiva umanității normale, acest lucru va avea un impact mai mare sau mai mic asupra ta. Unii oameni se vor închide, alții se vor simți inferiori, alții vor deveni iritabili, alții vor avea un sentiment de neliniște și nesiguranță, iar alții vor discrimina și vor evita sexul opus. În orice caz, cei care cresc în acest mediu special vor dezvolta, într-o măsură mai mare sau mai mică, unele anomalii în cadrul umanității lor normale. În limbajul modern, ei sunt puțin denaturați. De exemplu, fetele care cresc fără dragostea tatălui vor fi relativ lipsite de experiență când vine vorba de bărbați. Ele trebuie să învețe cum să se ocupe de propriile nevoi de bază de la o vârstă fragedă și chiar să suporte povara grea a finanțelor familiei și a diferitelor sarcini care trebuiesc îndeplinite, la fel cum fac mamele lor, învățând din vreme, fără să vrea, să se preocupe și să aibă grijă de lucruri sau să se protejeze pe ele însele, pe mamele lor și familiile lor. Ele au o conștientizare puternică în ceea ce privește autoprotecția și vor avea, de asemenea, sentimente foarte puternice de inferioritate. Fără a-și da seama de asta, odată ce au crescut în acest mediu particular, ele se vor simți, în mod inconștient, în adâncul inimii lor, ca și cum ar avea vreo deficiență și acesta este sentimentul pe care-l au, indiferent dacă acest sentiment le-a afectat sau nu vreodată în mod grav judecata sau deciziile în trecut. Pe scurt, odată ce o persoană a crescut complet, vor exista niște emoții negative ce îi direcționează gândurile, care au fost acolo de mult timp și va exista întotdeauna un motiv pentru ca acestea să fie acolo. De exemplu, dacă unii băieți care cresc în gospodării monoparentale nu au tată, ci doar mamă, ei învață de mici să se ocupe de treburile casnice alături de mame, caracterele lor devenind oarecum materne. Le place să aibă grijă de fete și simt o simpatie pentru ele, se simt îngăduitori față de fete, le place să protejeze femeile și au oarece prejudecăți față de bărbați. Există chiar și unii care simt în adâncul lor un fel de antipatie și aversiune surdă față de bărbați, îi discriminează, crezând că bărbații sunt cu toții ineficienți și iresponsabili și că nu fac ce e corect și cuvenit. Desigur, există, printre acești oameni, unii care sunt destul de normali. Este inevitabil, totuși, că vor exista unii care au anumite gânduri specifice, nerealiste sau nepotrivite despre bărbați sau femei și toți aceștia au deficiențe și defecte în umanitatea lor. Dacă cineva descoperă că ai o astfel de problemă și îți atrage atenția sau dacă tu însuți descoperi și afli prin autoexaminare că ai acest tip de emoție negativă serioasă și că ea deja îți afectează alegerile și practica cu privire la modul în care vezi oamenii și lucrurile și la modul în care te comporți și acționezi, atunci ar trebui să reflectezi și să te cunoști pe tine însuți. Ar trebui să discerni și să rezolvi această emoție negativă în lumina cuvintelor lui Dumnezeu, să te străduiești să te lepezi de legăturile, controlul și influența acestei emoții negative, să lupți pentru a evita ca plăcerea, mânia, tristețea, bucuria, gândirea, judecata, conștiința și rațiunea umanității tale să devină distorsionate, duse la extreme sau duse dincolo de limitele lor. Ce altceva? Odată ce te-ai străduit să eviți ca aceste lucruri să se întâmple, vei putea trăi o viață normală cu conștiința și rațiunea umanității normale și cu instinctele și liberul arbitru al umanității normale pe care Dumnezeu le-a acordat omului. Adică, te străduiești să-ți păstrezi gândurile, instinctele, liberul arbitru, capacitatea de judecată, conștiința și rațiunea în limitele umanității normale prescrise de Dumnezeu. Prin urmare, oricare ar fi emoția negativă care te controlează, ai o problemă cu acel aspect al umanității tale normale. Înțelegi asta, așa e? (Da.)

Urmărirea de către oameni a adevărului se realizează pe baza conștiinței normale, a rațiunii, a instinctului și a liberului arbitru ale umanității normale și a gamei de emoții umane normale. Vezi tu, în sfera umanității normale date omului de către Dumnezeu, nu există nimic extrem, nimic excesiv, nimic distorsionat și nu există nicio scindare sau perversiune a personalității. Cum se manifestă excesul? A te gândi mereu că nu ești bun de nimic, că nu ești nimic – nu e acest lucru excesiv? Nu e acest lucru nerealist? (Este.) A avea, orbește, un mare respect pentru bărbați, crezând că bărbații sunt buni, că bărbații sunt mai capabili decât femeile, că femeile sunt incompetente, că femeile nu sunt bune de nimic, că nu sunt la fel de capabile ca bărbații și că, luate ca un întreg, ele nu sunt la fel de bune ca bărbații – nu e acest lucru excesiv? (Ba da.) Cum se manifestă faptul de a duce lucrurile la extrem? Dorind întotdeauna să depășești ceea ce poți realiza instinctiv și dorind mereu să-ți depășești limitele. Unii oameni îi văd pe alții dormind cinci ore pe noapte și apoi reușind în continuare să lucreze normal o zi întreagă, așa că, după aceea, ei trebuie să doarmă patru ore pe noapte și să vadă câte zile pot rezista. Unii oameni văd că alții mănâncă două mese pe zi și au energie în abundență, fiind capabili să continue să lucreze toată ziua, așa că, după aceea, ei trebuie să mănânce o masă pe zi – nu e asta dăunător fizic? Ce rost are să încerci mereu să te arăți mai capabil decât ești? Pentru ce concurezi cu propriul tău trup? Unii oameni în jur de cincizeci de ani au dinți slăbiți și nici măcar nu mai pot mesteca oase sau mai mușca trestie de zahăr. Ei spun: „Nu-ți face griji, pot pierde câțiva dinți, nicio problemă, voi continua să mestec! Trebuie să trec peste această dificultate. Dacă nu încerc să o depășesc, atunci sunt doar slab și inutil!” Nu înseamnă asta a duce lucrurile la extrem? (Ba da, înseamnă.) Simți că trebuie să realizezi ceea ce nu poți să realizezi și ceea ce umanitatea ta nu poate să dobândească instinctiv. Nu poți dobândi asta cu talentul, cu înțelepciunea sau statura ta ori cu lucrurile pe care le-ai învățat, cu vârsta și sexul tău, dar, cu toate că nu le poți dobândi, tot simți că trebuie. Unele femei își exagerează punctele forte, spunând: „Noi, femeile, putem face ceea ce pot face bărbații. Bărbații pot construi clădiri, la fel și noi; bărbații pot pilota avioane, la fel și noi; bărbații pot face box, la fel și noi; bărbații pot căra o sută de kilograme într-un sac, la fel și noi.” Dar, până la urmă, sunt zdrobite atât de mult de asta, încât scuipă sânge. Tot mai încearcă să pară mai capabile decât sunt? Nu este extrem acest lucru? Nu este excesiv? Toate aceste manifestări sunt extreme și excesive. Adesea, oamenii absurzi consideră problemele și văd oamenii, evenimentele și lucrurile în acest fel și tot așa abordează și rezolvă problemele. Prin urmare, dacă oamenii vor să rezolve aceste manifestări excesive, trebuie mai întâi să pună capăt acelor lucruri extreme și să renunțe la ele. Cele mai grave dintre aceste lucruri sunt diferitele emoții extreme din adâncul inimii lor. În anumite circumstanțe, aceste emoții îi determină adesea să aibă gânduri extreme și să folosească metode extreme, făcându-i astfel să se rătăcească. Aceste emoții extreme nu numai că îi fac pe oameni să pară nesăbuiți, ignoranți și proști, ci îi fac să se rătăcească și să sufere pierderi. Dumnezeu vrea o persoană normală care urmărește adevărul, nu o persoană absurdă, excesivă și extremă care să urmărească adevărul. De ce asta? Oamenii care sunt absurzi și extremi nu sunt capabili să înțeleagă lucrurile corect, cu atât mai puțin să înțeleagă în mod pur adevărul. De asemenea, oamenii care nu se bazează pe logică și sunt extremi folosesc modalități extreme de a înțelege, a aborda și a practica adevărul – acest lucru e foarte periculos și problematic pentru ei. Vor suferi mari pierderi și, de asemenea, asta Îl dezonorează mult pe Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie ca tu să îți depășești limitele sau să folosești metode extreme și radicale pentru a practica adevărul. Mai degrabă, în circumstanțe în care umanitatea ta este normală din toate punctele de vedere și în sfera umanității a ceea ce poți înțelege și realiza, El dorește să pui cuvintele lui Dumnezeu în practică, să practici adevărul și să-I îndeplinești cerințele. Scopul final este ca firea ta coruptă să se schimbe, să îți corectezi și să-ți schimbi treptat toate gândurile și punctele de vedere, să-ți adâncești din ce în ce mai mult înțelegerea asupra firilor corupte ale omului și cunoașterea despre Dumnezeu și, prin urmare, să îți faci supunerea față de Dumnezeu din ce în ce mai concretă și mai reală – așa vei dobândi mântuirea.

Este semnificativ să am părtășie despre cum să renunțați la diferitele emoții negative? (Da.) Cu ce scop fac asta? Pentru ca, indiferent dacă aceste diverse emoții negative au apărut cu mult timp în urmă sau dacă apar chiar acum, în prezent, tu să fii capabil să adopți abordarea corectă a acestora, să le risipești și să le rezolvi în modul corect, să lași în urmă aceste emoții greșite și negative și să ajungi treptat în punctul în care nu te mai înfunzi în aceste emoții negative, indiferent ce s-ar întâmpla. Când diversele emoții negative vor apărea din nou, vei fi conștient de ele și vei avea discernământ, vei cunoaște răul pe care ți-l fac și, bineînțeles, va trebui și să renunți treptat la ele. Când se ivesc aceste emoții, vei putea să practici autocontrolul și să aplici înțelepciunea și vei reuși să renunți la ele sau să cauți adevărul pentru a le rezolva și a le gestiona. În orice caz, ele nu ar trebui să-ți afecteze adoptarea căilor corecte, a atitudinii corecte și a poziției corecte relative la modul în care privești oamenii și lucrurile și modul în care te comporți și acționezi. În acest fel, obstacolele și blocajele de-a lungul căii tale în urmărirea adevărului se vor împuțina din ce în ce mai mult, tu vei putea urmări adevărul în sfera umanității normale cerute de Dumnezeu, fără tulburări sau cu tot mai puține tulburări și vei rezolva firile corupte pe care le dezvălui în tot felul de situații. Ai acum o cale de urmat în ceea ce privește felul de a rezolva diferitele emoții negative? În primul rând, examinează-te cu privire la corupția pe care o dezvălui și vezi dacă aceste emoții negative te influențează în interior și dacă aduci aceste emoții negative în modul în care privești oamenii și lucrurile și în care te comporți și acționezi. În plus, examinează, în adâncul inimii tale, problemele care sunt profund întipărite în memoria ta și vezi dacă aceste lucruri care ți s-au întâmplat au lăsat cicatrici sau semne și dacă te controlează constant, pentru a folosi modurile și metodele corecte de a vedea oamenii și lucrurile, de a te purta și de a acționa. În acest fel, când diferitele emoții negative care au apărut când te-ai simțit rănit în trecut sunt dezrădăcinate, atunci ceea ce ar trebui să faci mai departe este să le analizezi minuțios, să le discerni și să le rezolvi una câte una conform adevărului. De exemplu, unii oameni au fost promovați conducători de mai multe ori, dar au fost înlocuiți sau realocați de mai multe ori, iar în ei apare o emoție foarte negativă. De-a lungul acestui proces de a fi promovați și apoi înlocuiți și realocați iar și iar, ei nu-și dau niciodată seama ce se întâmplă și, prin urmare, nu-și cunosc niciodată propriile deficiențe și neajunsuri, propria corupție sau care este cauza principală a fărădelegilor pe care le comit. Ei nu rezolvă niciodată aceste probleme și, adânc în interiorul lor, rămân cu o impresie și se gândesc: „Iată cum se folosește casa lui Dumnezeu de oameni. Când ești folosit, ești ridicat, iar când nu, ești dat afară.” Oamenii cu acest tip de sentimente pot avea un loc în societate în care își pot vărsa oful, dar, în casa lui Dumnezeu, simți că nu există niciun loc în care să-ți poți vărsa oful, nicio modalitate să te descarci și nici un mediu în care să te descarci și, astfel, tot ce poți face e să înghiți. Să înghiți în acest fel nu e o adevărată eliberare, ci mai degrabă înseamnă să îngropi lucrurile adânc în interior. Există unii oameni care cred că într-o zi își vor realiza bine datoria și că, dacă frații și surorile lor văd asta, îi vor alege să fie din nou conducători; există și unii care doresc să-și continue datoria în liniște și nu vor să fie din nou conducători și spun: „Nu voi fi conducător, indiferent cine mă promovează. Nu-mi permit să mă fac de râs și nu pot suporta această durere. Nu mă privește cine devine conducător, nici cine e înlocuit. Nu voi fi din nou conducător și, astfel, nu va trebui să suport durerea și sentimentul de a fi atacat care vin din înlocuire. Îmi voi face munca bine și-mi voi asuma această responsabilitate, iar în ceea ce privește destinația și finalitatea care mă așteaptă, le predau în mâinile lui Dumnezeu – asta depinde de Dumnezeu.” Ce fel de emoție este aceasta? Nu e întru totul corect să spunem că este inferioritate; cred că este potrivit să o numim depresie – depresie, descurajare, a fi închis și reprimat. Ei se gândesc: „Casa lui Dumnezeu e un loc în care este susținută dreptatea și, cu toate acestea, adesea sunt promovat și apoi înlocuit. Mă simt atât de nedreptățit, dar nu am cum să stau la discuții, așa că pur și simplu mă voi supune! Aceasta este casa lui Dumnezeu, unde altundeva aș putea să merg să-mi discut cazul? Sunt obișnuit să trăiesc așa. Nimeni din lume nu are o părere prea bună despre mine și la fel este și în casa lui Dumnezeu. Pur și simplu nu o să mă gândesc cum vor fi lucrurile în viitor.” Toată ziua ei au moralul scăzut, nu se pot interesa de nimic, pur și simplu se descurcă cât de cât în tot ceea ce fac, fac puțin din ceea ce pot face și nimic altceva; nu studiază, nu fac niciun efort, nu se gândesc profund la nimic și nu sunt dispuși să plătească un preț. Până la urmă, ei rămân foarte repede fără energie, entuziasmul pe care l-au avut la început se răcește, consideră că nimic nu are legătură cu ei, iar cine erau înainte a murit. Nu e asta deznădejde? (Ba da, este.) Cineva îi întreabă: „Cum te simți în legătură cu faptul că ai fost înlocuit?” Ei răspund: „Ei bine, calibrul meu este slab. Cum ar trebui să mă simt? Nu înțeleg.” Iar cealaltă persoană îi întreabă: „Dacă ai fi ales din nou conducător, ți-ar plăcea să faci asta?” Și ei răspund: „Oh, pentru ce aș vrea să fac asta? Nu este practic! Calibrul meu e slab și nu pot mulțumi voia lui Dumnezeu.” A spune că sunt disperați și au renunțat nu este complet realist. Pur și simplu, ei se simt mereu cu moralul scăzut, deprimați, închiși și descurajați. Nu vor să spună nimănui ce e în inima lor, nu vor să fie deschiși și nu vor să-și rezolve propriile probleme, dificultăți, stări corupte și firi corupte – ei continuă doar să se arate curajoși. Ce emoție e aceasta? (Depresie.) De asemenea, ei se agață de o idee: „Voi face ce îmi cere Dumnezeu și voi lucra din greu la orice muncă pe care biserica aranjează să o fac. Dacă nu pot termina munca, nu mă învinovăți, întrucât nu eu am fost cel care m-a făcut de calibru slab!” Într-adevăr, o astfel de persoană chiar crede în Dumnezeu și are aspirații. Nu-L va părăsi niciodată pe Dumnezeu, nu-și va abandona niciodată datoria și Îl va urma întotdeauna pe Dumnezeu. Doar că nu acordă atenție intrării în viață sau reflecției la sine sau rezolvării firii sale corupte. Ce fel de problemă e aceasta? Pot acești oameni să câștige adevărul crezând în acest fel? Nu este problematic pentru ei? (Ba da, este.) Nu e posibil ca ei să spună că nu cred în Dumnezeu nici dacă ar fi bătuți până la moarte. Cu toate acestea, din cauza unor circumstanțe particulare, din cauză că au experimentat anumite situații și scenarii particulare și anumiți oameni le-au spus anumite lucruri, ei s-au epuizat și și-au pierdut puterile, astfel încât nu se pot ridica din nou și nu pot încropi niciun pic de energie. Nu arată asta că au emoții negative? (Ba da.) A avea emoții negative demonstrează că există o problemă, iar atunci când există o problemă, ar trebui să o rezolvi. Există întotdeauna o modalitate și o cale de a rezolva problemele care se cuvine să fie rezolvate – ele nu sunt de nerezolvat. Depinde doar dacă poți face față problemei și dacă dorești sau nu să o rezolvi. Dacă da, atunci nu există nicio problemă atât de dificilă încât să nu poată fi rezolvată. Vii înaintea lui Dumnezeu și cauți adevărul în cuvintele Lui și poți rezolva orice dificultate. Cu toate acestea, nu numai că demoralizarea, depresia, descurajarea și reprimarea ta nu te pot ajuta să-ți rezolvi problemele, ci, dimpotrivă, pot face ca problemele tale să devină din ce în ce mai grave și să se înrăutățească din ce în ce mai mult. Credeți asta? (Da.) Prin urmare, indiferent de ce emoții te agăți în acest moment sau cărei emoții ai căzut pradă acum, sper că vei putea lăsa aceste sentimente greșite în urmă. Indiferent ce motive sau scuze ai, în momentul în care cazi pradă unei emoții anormale, atunci ai căzut pradă unei emoții extreme. Când ai picat în această emoție extremă, cu siguranță ea îți va controla urmărirea, aspirațiile și dorințele, precum și, desigur, obiectivele pe care le urmărești în viață, iar consecințele acestui lucru sunt grave.

În sfârșit, aș vrea să vă spun ceva: să nu lași un sentiment minor sau o emoție simplă, nesemnificativă să te țină încurcat pentru tot restul vieții, astfel încât să-ți afecteze dobândirea mântuirii și să-ți distrugă speranța de mântuire, înțelegi? (Da.) Această emoție a ta nu e doar negativă, ca să fiu mai precis, de fapt, ea este în opoziție cu Dumnezeu și cu adevărul. Ai putea crede că aceasta e o emoție în cadrul umanității normale, dar, în ochii lui Dumnezeu, nu e doar o simplă chestiune de emoție, ci o metodă de opoziție față de Dumnezeu. Este o metodă marcată de emoții negative, pe care oamenii o folosesc pentru a se împotrivi lui Dumnezeu, cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului. Așadar, sper că, presupunând că vrei să urmărești adevărul, te vei examina cu atenție pentru a vedea dacă te agăți de aceste emoții negative și te împotrivești cu îndârjire și nesăbuință lui Dumnezeu și te întreci cu El. Dacă ai descoperit răspunsul prin examinare, dacă ai ajuns la o realizare și ai ajuns la o conștientizare clară, atunci îți cer ca mai întâi să renunți la aceste emoții. Nu le prețui și nu te agăța de ele, pentru că te vor distruge pe tine, vor distruge destinația ta și vor distruge oportunitatea și speranța pe care le ai în urmărirea adevărului și în dobândirea mântuirii. Aici voi încheia această părtășie pentru astăzi.

24 septembrie 2022

Anterior: De ce trebuie omul să urmărească adevărul?

Înainte: Cum să urmărești adevărul (2)

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte

Contactează-ne pe Messenger