Cum să urmărești adevărul (2)

La ultima întrunire, am avut părtășie despre un subiect important: cum să urmărim adevărul. Cum să urmărim adevărul – cum am avut părtășie pe această temă? (Dumnezeu a oferit părtășie despre două aspecte: primul a fost „renunțarea”, al doilea, „dedicarea”. În ceea ce privește renunțarea, Dumnezeu a vorbit despre emoțiile negative care există în om. În special, Dumnezeu a avut părtășie despre efectele și consecințele specifice pe care sentimentele negative de inferioritate, mânie și ură le au asupra datoriei noastre. Părtășia lui Dumnezeu ne-a oferit o înțelegere diferită a modului în care trebuie să urmărim adevărul. Am văzut cum, adesea, trecem cu vederea emoțiile negative pe care le dezvăluim în fiecare zi și, de obicei, nu discernem sau nu ne înțelegem emoțiile negative. Emitem o judecată unilaterală, spunând că pur și simplu așa suntem noi. Aducem aceste emoții negative în datoria noastră, iar acest lucru are un impact direct asupra rezultatelor datoriei respective. De asemenea, influențează modul în care privim oamenii și lucrurile și modul în care abordăm problemele din viața noastră. Din cauza asta, ne este extrem de dificil să mergem pe calea urmăririi adevărului.) La ultima noastră întrunire, am avut părtășie despre felul în care să urmărim adevărul. Când vine vorba de practică, există două căi principale: cea a renunțării și cea a dedicării. Data trecută, am rezumat principalele chestiuni asociate cu primul aspect al acestei prime căi, „renunțarea” – adică trebuie să renunțăm la diferite tipuri de emoții. Acestea sunt în principal emoții negative – cele care sunt anormale, iraționale și care nu sunt în acord cu conștiința și cu rațiunea. Dintre acestea, părtășia noastră s-a axat pe emoțiile negative de inferioritate, mânie și ură, precum și pe unele comportamente care rezultă din a trăi în aceste emoții negative, pe diverse emoții negative produse ca urmare a unor circumstanțe particulare sau a unui context de dezvoltare și pe emoțiile negative reflectate de un caracter anormal. De ce trebuie să se renunțe la aceste emoții negative? Pentru că, obiectiv vorbind, aceste emoții dau naștere unor mentalități și puncte de vedere negative în oameni, influențând atitudinea pe care o adoptă atunci când se confruntă cu oameni, evenimente sau lucruri. Așadar, primul aspect al acestui mod de practică – renunțarea – impune oamenilor să renunțe la tot felul de emoții negative. Data trecută am avut părtășie despre aceste emoții negative, dar, pe lângă inferioritate, mânie și ură despre care am avut părtășie, există, desigur, o varietate de emoții care pot avea un impact asupra perspectivelor umanității normale. Ele afectează conștiința, rațiunea, gândirea și judecata umanității normale și pot afecta rezultatele urmăririi adevărului de către om. Asta înseamnă că aceste emoții negative sunt primele lucruri la care omenirea trebuie să renunțe când urmărește adevărul. Părtășia noastră de astăzi va continua cu subiectul de față – cum să renunțăm la diverse emoții negative. Mai întâi, vom avea părtășie despre diferitele manifestări ale emoțiilor negative și, prin părtășia Mea despre aceste manifestări, omul poate dobândi cunoașterea emoțiilor negative, le poate compara cu el însuși și apoi poate începe să le înlăture, una câte una, în viața de zi cu zi. Prin căutarea și înțelegerea adevărului și prin cunoașterea și analiza minuțioasă a gândurilor și opiniilor negative, precum și a perspectivelor și atitudinilor anormale pe care emoțiile negative le scot la iveală în oameni, ei pot începe să înlăture aceste emoții negative.

Data trecută, am vorbit despre depresie, o emoție negativă. Mai întâi de toate, au majoritatea oamenilor acest sentiment de depresie? Sunteți în măsură să vă faceți o idee despre tipul de sentiment și tipul de stare de spirit pe care îl reprezintă depresia și care sunt manifestările acesteia? (Da.) E ușor de înțeles. Nu vom vorbi prea mult despre „depresie”, ci doar vom descrie manifestările produse de această emoție, depresia, în cazul celor care cred în Dumnezeu și Îl urmează. Ce înseamnă „depresie”? Înseamnă să te simți abătut, să nu te simți bine, să nu te simți interesat de nimic din ceea ce faci, să nu ai niciun impuls, nicio motivație, să ai o atitudine destul de negativă și pasivă în lucrurile pe care le faci și să nu ai nicio determinare de a face ceva. Așadar, care este cauza principală a acestor manifestări? Aceasta este principala problemă care trebuie analizată minuțios. Odată ce ați înțeles diversele manifestări ale depresiei, precum și diferitele stări de spirit, gânduri și atitudini în a face lucrurile produse de această emoție negativă, ar trebui să înțelegeți care sunt cauzele acestor sentimente negative, și anume care sunt cauzele profunde care se află în spatele acestor sentimente negative, pe care le provoacă la oameni. De ce se deprimă oamenii? De ce nu simt nicio motivație să facă ceva? De ce sunt întotdeauna atât de negativi, de pasivi și lipsiți de determinare atunci când fac lucruri? Există în mod clar un motiv pentru acest lucru. De exemplu, vezi o persoană care este întotdeauna deprimată și pasivă atunci când face ceva, care e incapabilă să-și adune energia, ale cărei emoții și atitudine nu sunt foarte pozitive sau optimiste și care exprimă mereu o atitudine atât de negativă, de dezaprobatoare și disperată. Îi dai sfaturi, dar nu le ascultă niciodată și, deși recunoaște că modul pe care i l-ai indicat este cel corect și că raționamentul tău este grozav, totuși, atunci când face un lucru, nu reușește să-și adune energia și este în continuare negativă și pasivă. În cazuri grave, după mișcările corpului, după figură, după felul în care merge, după tonul pe care vorbește și cuvintele pe care le rostește, se poate observa că emoțiile acestei persoane sunt deosebit de deprimate, că îi lipsește energia în tot ceea ce face și că este ca un fruct strivit, iar oricine petrece mult timp cu această persoană va fi afectat de ea. Despre ce este vorba? Diferitele comportamente, expresii faciale, tonuri ale vorbirii și chiar gândurile și punctele de vedere exprimate de persoanele care trăiesc în depresie au trăsături negative. Așadar, care este motivul din spatele acestor fenomene negative? Care este cauza? Bineînțeles, cauza principală pentru apariția emoției negative de depresie este diferită pentru fiecare persoană. Sentimentele de depresie ale unui tip de om pot apărea din convingerea constantă că are o soartă teribilă. Nu este aceasta o cauză? (Ba da.) Când era tânăr, a trăit la țară sau într-o regiune săracă, familia lui nu era prosperă și, în afară de câteva obiecte simple de mobilier, nu avea nimic de mare valoare. Avea poate unul sau două rânduri de haine pe care trebuia să le poarte chiar dacă aveau câteva găuri, iar în mod normal nu putea mânca niciodată mâncare de calitate, ci trebuia să aștepte Anul Nou sau sărbătorile pentru a consuma carne. Uneori îi era foame și nu avea ce să îmbrace ca să se încălzească, iar a avea un castron mare plin cu carne pe care să o mănânce era un vis fără speranță și chiar și a găsi un fruct pe care să îl mănânce era dificil. Trăind într-un astfel de mediu, se simțea diferit de alți oameni care locuiau în orașul mare, ai căror părinți erau înstăriți, care puteau să mănânce tot ce voiau și să se îmbrace cu tot ce doreau, care aveau tot ce își doreau pe loc și erau școliți. Se gândea: „Au o soartă atât de bună. De ce este soarta mea atât de rea?” Întotdeauna vrea să se distingă din mulțime și să-și schimbe destinul. Cu toate acestea, nu este atât de ușor să îți schimbi destinul. Când cineva se naște într-o astfel de situație, deși poate încerca, oare cât își poate schimba soarta și cu cât o poate îmbunătăți? După ce devine adult, se împiedică de obstacole peste tot pe unde merge în societate, e hărțuit peste tot și, astfel, se simte mereu foarte oropsit. Se gândește: „De ce sunt atât de ghinionist? De ce întâlnesc mereu oameni răi? Viața era grea când eram copil și pur și simplu așa a fost. Acum că am crescut, tot este foarte rea. Întotdeauna vreau să arăt ce pot face, dar nu am ocazia. Dacă nu voi avea niciodată ocazia, atunci așa să fie. Vreau doar să muncesc din greu și să câștig destui bani pentru a trăi o viață bună. De ce nu pot face nici măcar asta? Cum poate fi atât de dificil să duci o viață bună? Nu trebuie să duc o viață superioară celorlalți. Vreau cel puțin să trăiesc o viață de orășean și să nu fiu privit de sus de către oameni, să nu fiu un cetățean de mâna a doua sau a treia. Măcar atunci când oamenii m-ar chema, nu ar striga: «Hei, tu, vino aici!» Măcar mi-ar spune pe nume și mi s-ar adresa cu respect. Dar nici măcar nu mă pot bucura de o adresare respectuoasă. De ce este soarta mea atât de crudă? Când se va sfârși?” Când un astfel de om nu credea în Dumnezeu, își considera soarta crudă. După ce a început să creadă în Dumnezeu și să vadă că aceasta este adevărata cale, s-a gândit: „Toată acea suferință de dinainte a meritat. Totul a fost orchestrat și făcut de Dumnezeu, iar Dumnezeu a făcut bine. Dacă nu aș fi suferit așa, nu aș fi ajuns să cred în Dumnezeu. Acum că eu cred în Dumnezeu, dacă pot accepta adevărul, atunci destinul meu ar trebui să se schimbe în bine. Acum pot trăi, în biserică, o viață egală cu frații și surorile mele, iar oamenii îmi spun «frate» sau «soră» și mi se adresează cu respect. Acum mă bucur de sentimentul că am respectul celorlalți.” Se pare că destinul lui s-a schimbat și se pare că nu mai suferă și nu mai are o soartă rea. Odată ce a început să creadă în Dumnezeu, se hotărăște să-și îndeplinească bine datoria în casa lui Dumnezeu, devine capabil să îndure greutăți și să muncească din greu, în stare să îndure mai mult decât oricine altcineva în orice privință și se străduiește să câștige aprobarea și stima celor mai mulți oameni. Se gândește că ar putea chiar să fie ales conducător de biserică, șef sau lider de echipă și, atunci, nu își va onora strămoșii și familia? Nu își va fi schimbat atunci destinul? Cu toate acestea, realitatea nu se ridică la înălțimea dorințelor lui, iar el devine abătut și se gândește: „Cred în Dumnezeu de ani de zile și mă înțeleg foarte bine cu frații și surorile mele, dar cum se face că, de fiecare dată când este timpul să aleagă un conducător, un șef sau un lider de echipă, nu-mi vine niciodată rândul? Oare pentru că par atât de simplu sau pentru că nu am fost suficient de bun și nimeni nu m-a remarcat? De fiecare dată când se votează, aș avea o mică speranță și aș fi fericit dacă aș fi ales chiar și conducător de echipă. Sunt atât de plin de entuziasm să-L răsplătesc pe Dumnezeu, dar sfârșesc prin a fi dezamăgit de fiecare dată când se votează și sunt lăsat pe dinafară. De ce se întâmplă asta? Să fie oare din cauză că într-adevăr sunt capabil să fiu doar o persoană mediocră, o persoană obișnuită, o persoană banală, neremarcabilă toată viața mea? Când îmi aduc aminte de copilărie, de tinerețe și de anii de vârstă mijlocie, această cale pe care am parcurs-o a fost întotdeauna atât de mediocră, iar eu nu am făcut nimic remarcabil. Nu este vorba că nu am nicio ambiție sau că am un calibru prea slab și nu este vorba că nu depun suficient efort sau că nu pot îndura greutăți. Am aspirații și țeluri, ba chiar se poate spune că am ambiție. Atunci de ce nu pot niciodată să mă remarc din mulțime? În ultimă instanță, am pur și simplu o soartă rea și sunt destinat suferinței și așa a rânduit Dumnezeu lucrurile pentru mine.” Cu cât stă mai mult pe gânduri, cu atât crede că soarta lui este mai rea. În cursul obișnuit al îndatoririlor lui, dacă are unele sugestii sau exprimă unele opinii, acestea sunt mereu respinse și nimeni nu-l ascultă sau nu-l ia în serios, iar el devine și mai deprimat și se gândește: „O, soarta mea este atât de rea! În fiecare grup în care mă aflu, există întotdeauna o persoană rea care îmi blochează drumul și mă asuprește. Nimeni nu mă ia niciodată în serios și nu pot ieși niciodată în evidență. La urma urmei, totul se rezumă la asta: am doar o soartă rea!” Indiferent ce i se întâmplă, dă vina mereu pe soarta rea; depune constant eforturi pentru această idee cum că are o soartă rea, se străduiește să o înțeleagă și să o aprecieze mai profund și, pe măsură ce o analizează pe toate părțile în mintea lui, se deprimă din ce în ce mai mult. Când face o greșeală minoră în îndeplinirea datoriei lui, se gândește: „O, cum aș putea să-mi fac bine datoria când am o soartă atât de rea?” La întruniri, frații și surorile lui oferă părtășie și el întoarce în continuu lucrurile pe toate părțile, dar nu înțelege și se gândește: „O, cum pot înțelege lucrurile când am o soartă atât de rea?” Ori de câte ori vede pe cineva care vorbește mai bine decât el, care discută despre înțelegerea sa într-un mod mai clar și mai luminat decât el, se simte și mai deprimat. Când vede pe cineva care poate îndura greutăți și plăti prețul, care vede rezultate în îndeplinirea datoriei sale, care primește aprobarea fraților și surorilor sale și este promovat, el se simte nefericit în inima lui. Când vede pe cineva care devine conducător sau lucrător, se simte și mai deprimat și chiar și atunci când vede pe cineva care cântă și dansează mai bine decât el și se simte inferior acelei persoane, se simte deprimat. Indiferent de persoanele, evenimentele sau lucrurile pe care le întâlnește sau de situațiile cu care se confruntă, el le răspunde întotdeauna cu aceste sentimente de depresie. Chiar și atunci când vede pe cineva care poartă haine puțin mai frumoase decât ale lui sau a cărui coafură este puțin mai drăguță, se simte întotdeauna trist, iar în inima lui se nasc gelozia și invidia până când, în cele din urmă, se întoarce la acea emoție, depresia. Care sunt motivele pe care le inventează? Se gândește: „O, nu cumva este din cauză că soarta mea este rea? Dacă aș fi fost un pic mai arătos, dacă aș fi fost la fel de demn ca ei, dacă aș fi fost înalt, cu o siluetă frumoasă, cu haine bune și mulți bani, cu părinți buni, atunci nu ar fi fost lucrurile altfel decât sunt acum? Oare nu m-ar respecta oamenii, nu m-ar invidia și nu ar fi geloși pe mine? Până la urmă, soarta mea este rea și nu pot da vina pe nimeni altcineva pentru ea. Cu o soartă atât de rea, nimic nu-mi merge bine și nu pot merge nicăieri fără să mă împiedic. Este doar soarta mea rea și nu pot face nimic în privința asta.” În mod similar, atunci când este emondat și tratat sau când frații și surorile îi fac reproșuri sau îl critică ori îi oferă sugestii, el răspunde cu sentimentele lui de depresie. Oricum, fie că este vorba de ceva ce i se întâmplă lui sau de tot ceea ce îl înconjoară, el răspunde întotdeauna cu diferitele gânduri, opinii, atitudini și puncte de vedere negative care apar din emoțiile lor de depresie.

Astfel de oameni, care cred mereu că au o soartă rea, au mereu impresia că inima lor este strivită de o piatră uriașă. Deoarece cred mereu că tot ceea ce li se întâmplă e din cauza sorții lor rele, ei simt că nu pot schimba nimic, indiferent ce se întâmplă. Și atunci ce fac? Pur și simplu se simt negativi, sunt delăsători și se resemnează în fața nenorocirilor lor. Ce vreau să spun când zic că se resemnează în fața nenorocirilor lor? Ei se gândesc: „O, va trebui să mă descurc așa în viață!” Când alți oameni sunt emondați și tratați, acei oameni pot reflecta asupra lor înșiși și pot spune: „De ce am fost emondat și tratat? Ce am făcut eu împotriva principiilor adevărului? Ce firi corupte am dezvăluit? Este înțelegerea mea suficient de profundă și de concretă? Cum ar trebui să înțeleg și să rezolv aceste probleme?” Spun astfel de lucruri, iar aceștia sunt oameni care urmăresc adevărul. Cu toate acestea, atunci când omul cu așa-zisa soartă rea este emondat și tratat, el simte cum ceilalți îl privesc de sus, că soarta lui este rea și, prin urmare, nimeni nu-l place și oricine vrea să-l trateze poate să-l trateze. Atunci când nu-l tratează nimeni, depresia lui se atenuează puțin, dar imediat ce-l tratează cineva, depresia lui se agravează. Când sunt tratați alți oameni, ei se pot simți negativi timp de câteva zile. Ei citesc cuvintele lui Dumnezeu și, cu ajutorul și sprijinul fraților și surorilor lor, devin capabili să accepte adevărul și, încet-încet, se schimbă și lasă în urmă acea stare negativă. Cu toate acestea, cei care cred că au o soartă rea nu numai că nu lasă în urmă acea emoție negativă, ci, dimpotrivă, devin și mai siguri că au într-adevăr o soartă rea. De ce se întâmplă acest lucru? Ei vin în casa lui Dumnezeu cu sentimentul că abilitățile lor nu sunt niciodată folosite pe deplin, că sunt mereu tratați și folosiți drept țapi ispășitori. Ei se gândesc: „Vezi? Ceilalți fac acest lucru și nu sunt tratați, deci cum de eu sunt tratat când fac asta? Cu siguranță asta arată că soarta mea este rea!” Și astfel ajung la această depresie și cad în disperare. Indiferent cum ar încerca ceilalți oameni să aibă părtășie cu ei despre adevăr, acesta nu le intră în cap, iar ei spun: „Voi sunteți tratați doar pentru o clipă, dar pentru mine este diferit. Eu nu pot face nimic corect și m-am născut pentru a îndura să fiu tratat. Nu pot învinovăți pe nimeni, pur și simplu soarta mea este rea.” Întrucât ei cred întotdeauna că au o soartă rea și că vor fi mereu așa cât timp vor trăi, atunci, indiferent cum le spune casa lui Dumnezeu oamenilor cum să urmărească adevărul, cum să îndeplinească datoria unei ființe create și cum să își îndeplinească datoria la înălțimea standardelor, nimic din toate acestea nu le intră în cap. Pentru că sunt veșnic siguri că soarta lor este rea, ei simt că acest lucru minunat de a urmări adevărul și de a obține mântuirea nu are nimic de-a face cu ei și, astfel, nu-și îndeplinesc datoria foarte conștiincios. Ei sunt siguri în inimile lor că „Oamenii cu o soartă rea nu-și pot îndeplini bine datoria; numai oamenii cu o soartă bună își pot îndeplini bine datoria. Când cineva are o soartă bună, oamenii îl plac oriunde se duce și totul îi merge bine. Eu am o soartă rea și dau mereu peste oameni răi, nu mă simt niciodată bine când îmi îndeplinesc îndatoririle – aceste nenorociri vin una după alta!” Întrucât ei cred că au o soartă rea, se simt mereu abătuți și deprimați. Ei cred întotdeauna că urmărirea adevărului este doar un subiect de discuție și că oamenii ca ei, cu o soartă rea, nu pot obține niciodată nimic prin urmărirea adevărului. Chiar dacă ar putea urmări adevărul, ei consideră că nu vor câștiga nimic în cele din urmă și se gândesc mereu: „Cum pot oamenii cu o soartă rea să intre în Împărăție? Cum pot oamenii cu o soartă rea să obțină mântuirea?” Ei nu îndrăznesc să creadă acest lucru, așa că se delimitează în mod constant, gândindu-se: „Întrucât soarta mea este rea și m-am născut pentru a suferi, nu va fi atât de rău să supraviețuiesc și să devin un făcător de servicii în cele din urmă. Asta ar însemna că faptele bune ale strămoșilor mei vor da roade în mine și mă vor binecuvânta cu noroc. Întrucât soarta mea este rea, sunt potrivit doar pentru a face niște îndatoriri banale, cum ar fi gătitul, curățenia, sau îngrijirea copiilor fraților și surorilor sau unele treburi mărunte și așa mai departe. În ceea ce privește acele slujbe care îți permit să strălucești în casa lui Dumnezeu, probabil că nu voi avea nimic de-a face cu ele cât timp voi trăi. Vezi, am venit în casa lui Dumnezeu plin de entuziasm și cum am ajuns? Doar să gătesc și să fac muncă manuală. Nimeni nu observă cât de epuizat sunt sau cât de greu îmi este, nimeni nu vede și nimănui nu-i pasă. Dacă asta nu este o soartă grea, atunci nu știu ce este! Ceilalți oameni sunt actori principali sau figuranți, care filmează film după film, videoclip după videoclip – ce minunat! Eu nu am strălucit niciodată, nici măcar o dată. Ce grea este soarta asta! Soarta mea este atât de rea! Cine e de vină pentru soarta mea rea? Nu este vina mea? Voi merge mai departe până îmi va veni vremea să mor.” Se afundă tot mai mult în această emoție negativă. Nu numai că nu sunt capabili să reflecteze și să își cunoască propriile emoții negative sau motivul apariției lor sau dacă toate acestea au vreo legătură cu faptul că au avut o soartă bună sau rea și nici nu caută adevărul pentru a înțelege aceste lucruri, dar se agață orbește de ideea că toate problemele lor se datorează sorții lor rele. Rezultatul este că se scufundă tot mai adânc în aceste emoții negative și nu reușesc să se elibereze. În cele din urmă, pentru că ei cred mereu că au o soartă rea, cad în disperare, trăiesc fără niciun scop adevărat și doar mănâncă și dorm, așteptând moartea; astfel, devin din ce în ce mai dezinteresați de urmărirea adevărului, de a-și îndeplini bine datoria, de a obține mântuirea și de alte astfel de cerințe ale lui Dumnezeu, ba chiar resping și dezaprobă din ce în ce mai mult aceste lucruri. Ei consideră că soarta lor rea este motivul și baza pentru care nu urmăresc adevărul și nu pot obține mântuirea în mod firesc. Nu își analizează minuțios propriile firi corupte sau emoții negative în situațiile pe care le întâlnesc, ca astfel să ajungă să își cunoască și să își înlăture firile corupte, ci mai degrabă își folosesc perspectiva asupra faptului că au o soartă rea în modul în care reacționează la fiecare persoană, eveniment și lucru pe care îl întâlnesc și îl experimentează, ceea ce îi face să cadă și mai adânc în sentimentele lor de depresie. Nu este așa? (Așa este.) Deci, este corectă sau nu această emoție, depresia, prin care oamenii cred că au o soartă rea? (Nu este.) Cum de nu este corectă? (Cred că această emoție este destul de radicală. Ei aduc soarta lor rea în modul în care explică și delimitează tot ceea ce li se întâmplă. Atunci când li se întâmplă ceva, ei nu reflectează și nu ajung la o concluzie cu privire la motivul pentru care apar aceste probleme, nici nu caută și nici nu contemplă. Este în întregime un mod radical și delimitator de a aborda lucrurile.) Cum se ajunge la acest mod radical și absurd de a aborda lucrurile? Care este cauza principală a acestor sentimente de depresie? (Cred că principala cauză a acestei emoții este că ei urmează calea greșită, iar punctul de plecare al urmăririi lor este greșit. Au niște dorințe nebunești, mereu concurează și se compară cu alții, iar când nu-și pot satisface dorințele nebunești, din interiorul lor apare această emoție negativă.) Nu ați înțeles clar esența acestei probleme – în principal, este vorba de faptul că viziunea lor asupra chestiunii „sorții” este inexactă. Ei urmăresc mereu o soartă bună sau vor ca soarta lor să fie de așa natură încât totul să le meargă ușor și fără probleme. Se uită mereu la soarta oamenilor, iar când încep să urmărească un astfel de lucru, ce se întâmplă cu ei? Se uită la oamenii care trăiesc în tot felul de medii diferite, la ce mănâncă, la ce poartă, la ce le place, iar apoi compară cu propria situație și simt că le merge mai rău din toate punctele de vedere, că toți ceilalți sunt mai buni decât ei și, astfel, cred că au o soartă rea. De fapt, nu sunt neapărat cei mai rău situați, dar ei fac mereu comparații și se măsoară cu ceilalți, depunând mereu eforturi pentru a medita și a analiza această chestiune a „sorții” și pentru a se adânci în studiul ei. Folosesc perspectiva și punctul de vedere asupra unei sorți bune sau rele pentru a lua măsura tuturor lucrurilor, măsurând mereu, până când se înghesuie într-un colț și nu mai au nicio cale de urmat, iar în cele din urmă se scufundă în negativitate. Ei folosesc în mod constant perspectiva asupra unei sorți bune sau rele pentru a măsura aspectul exterior al tuturor lucrurilor care se întâmplă, în loc să privească esența acestora. În ce fel greșesc făcând acest lucru? Gândurile și opiniile lor sunt greșite și absurde, iar ideile lor despre soartă sunt inexacte. Soarta omului este o chestiune extrem de profundă pe care nimeni nu o poate înțelege în mod clar. Nu doar data nașterii unei persoane sau ora exactă a nașterii indică dacă soarta unei persoane va fi bună sau rea – aceasta este o taină.

Rânduiala lui Dumnezeu cu privire la soarta unei persoane, fie că aceasta este bună sau rea, nu trebuie privită sau apreciată cu ochii omului sau cu ochii unui ghicitor și nici nu trebuie măsurată în funcție de bogăția și gloria de care se bucură acea persoană în timpul vieții, de suferința experimentată sau de succesul pe care îl are în urmărirea perspectivelor, a faimei și a averii. Cu toate acestea, exact asta este greșeala gravă pe care o fac cei care spun că au o soartă rea, precum și un mod de apreciere a propriei sorți folosit de majoritatea oamenilor. Cum își apreciază cei mai mulți oameni propria soartă? Cum apreciază oamenii de pe lumea asta dacă soarta unei persoane este bună sau rea? În primul rând, ei se uită dacă viața acelei persoane decurge fără probleme sau nu, dacă se poate bucura de bogăție și glorie sau nu, dacă poate avea un stil de viață superior celorlalți, cât de mult suferă și de câte lucruri se bucură în timpul vieții, cât de mult trăiește, ce carieră are, dacă viața ei este plină de trudă sau confortabilă și ușoară – ei folosesc aceste lucruri și multe altele pentru a aprecia dacă soarta unei persoane este bună sau rea. Și voi o apreciați la fel? (Da.) Astfel, atunci când majoritatea dintre voi întâlniți ceva care nu vă place, când vremurile sunt grele sau când nu vă puteți bucura de un stil de viață superior, credeți că aveți și voi o soartă rea și vă cufundați în depresie. Cei care spun că au o soartă rea nu au neapărat o soartă rea cu adevărat și nici cei care spun că au o soartă bună nu au neapărat o soartă bună. Cum anume se apreciază dacă soarta este bună sau rea? Soarta voastră este bună dacă voi credeți în Dumnezeu și nu este bună dacă nu credeți în Dumnezeu – este corect să spunem asta? (Nu neapărat.) Spuneți „nu neapărat”, ceea ce înseamnă că există unii care cred în Dumnezeu și au cu adevărat o soartă rea și alții care au o soartă bună. Dacă este așa, atunci unii oameni care nu cred în Dumnezeu au și ei o soartă bună și unii au o soartă rea – este corect să spunem asta? (Nu, este greșit.) Spuneți-Mi motivele pentru care spuneți asta! De ce este greșit acest lucru? (Nu cred că soarta unei persoane are legătură cu credința în Dumnezeu.) Așa este; o soartă bună sau rea nu are nimic de-a face cu credința în Dumnezeu. Deci, cu ce are legătură? Are vreo legătură cu calea pe care merg oamenii sau cu ceea ce urmăresc ei? Oare cineva are o soartă bună dacă urmărește adevărul, dar una grea dacă nu o face? Spuneți-Mi, are o văduvă o soartă bună? Pentru oamenii din lumea asta, văduvele au o soartă rea. Dacă rămân văduve la treizeci sau patruzeci de ani, chiar au o soartă rea; acest lucru este foarte greu pentru ele! Dar dacă o văduvă suferă mult pentru că și-a pierdut soțul și ajunge să creadă în Dumnezeu, oare soarta ei este grea? (Nu.) Întrucât cei care nu au rămas văduvi trăiesc o viață fericită, totul le merge bine, au mult sprijin, hrană și îmbrăcăminte, au o familie plină de copii și nepoți, trăiesc o viață confortabilă, fără să aibă greutăți sau să simtă vreo nevoie spirituală, ei nu cred în Dumnezeu și nu vor crede în El, oricât ai încerca tu să le împărtășești Evanghelia. Așadar, cine are soarta cea bună? (Văduva are soarta bună, pentru că a ajuns să creadă în Dumnezeu.) Vezi, pentru că oamenii din lumea asta consideră că văduva are o soartă rea, iar ea suferă atât de mult, apoi își schimbă direcția și începe să urmeze o cale diferită, crede în Dumnezeu și Îl urmează pe Dumnezeu – nu înseamnă asta că acum are o soartă bună și trăiește fericită? (Ba da.) Soarta ei rea s-a schimbat într-o soartă bună. Dacă spui că are o soartă rea, atunci soarta ei în viață ar trebui să fie întotdeauna rea, iar ea nu o poate schimba; atunci cum poate fi schimbată soarta? Oare soarta ei s-a schimbat când a început să creadă în Dumnezeu? (Nu, s-a schimbat când ea și-a modificat perspectiva asupra lucrurilor.) Când și-a schimbat modul în care privește lucrurile. Oare s-a schimbat adevărul obiectiv al propriei ei sorți? (Nu.) Înainte ca văduva să ajungă să creadă în Dumnezeu, ea invidia femeile care nu rămăseseră văduve, gândindu-se: „Uită-te la ea, are o soartă atât de bună! Are un soț, o casă, trăiește o viață fericită și îndestulătoare. Ea nu suferă această durere de a fi văduvă.” Însă, după ce ajunge să creadă în Dumnezeu, ea se gândește: „Acum cred în Dumnezeu. El m-a ales să-L urmez, iar eu pot să-mi fac datoria și să câștig adevărul. În viitor, voi putea obține mântuirea și voi intra în Împărăție. Ce soartă bună este aceasta! Ea nu a rămas văduvă, dar care este soarta ei? Întotdeauna caută să se bucure de viață, urmărind faima, averea și statutul, căutând să se descurce bine în carieră și să se bucure de prosperitate și bogăție, dar mai târziu, când va muri, tot va merge în iad. Ea are o soartă rea. Soarta mea este mai bună decât a ei!” Perspectiva ei s-a schimbat, dar faptele obiective nu s-au schimbat. Cea care nu crede în Dumnezeu continuă să se gândească: „Hm! Soarta mea este mai bună decât a ta! Tu ești văduvă, eu nu sunt. Viața mea este mai bună decât a ta. Eu am o soartă bună!” Cu toate acestea, în ochii femeii care a ajuns să creadă în Dumnezeu, cea dintâi nu are o soartă bună. Cum s-a produs această schimbare? Oare s-a schimbat mediul obiectiv al văduvei? (Nu.) Deci cum i s-a schimbat perspectiva? (S-au schimbat criteriile după care ea apreciază dacă lucrurile sunt bune sau rele.) Da, și-a schimbat perspectiva asupra felului în care apreciază și privește lucrurile. A trecut de la a crede că femeia care n-a rămas văduvă are o soartă bună la a crede că aceasta are o soartă rea și de la a crede că ea însăși are o soartă rea la a crede că are o soartă bună. Aceste două perspective sunt complet diferite de cele pe care le avea înainte, s-au schimbat complet. Ce se întâmplă aici? Faptele obiective și mediul nu s-au schimbat, deci cum a ajuns să aibă o perspectivă diferită asupra lucrurilor? (După ce a acceptat adevărul și lucrurile pozitive, ea aplică acum criteriile corecte când apreciază lucrurile ca fiind bune sau rele.) Perspectiva ei asupra lucrurilor s-a schimbat, dar oare faptele s-au schimbat? (Nu.) Văduva este în continuare văduvă, iar femeia care trăiește fericită trăiește în continuare fericită – faptele nu s-au schimbat deloc. Așadar, în final, cine are soarta bună și cine are soarta rea? Puteți explica? Înainte, văduva credea că are o soartă rea, un motiv fiind situația sa obiectivă de viață, iar un alt motiv fiind gândurile și opiniile provocate de mediul său obiectiv. După ce ajunge să creadă în Dumnezeu, citind cuvintele lui Dumnezeu și ajungând să înțeleagă unele adevăruri, gândurile ei se conformează și se schimbă, iar perspectiva ei asupra lucrurilor este diferită. Astfel, după ce ajunge să creadă în Dumnezeu, ea nu mai consideră că are o soartă rea, ci mai degrabă că are o soartă bună, deoarece a avut șansa de a accepta lucrarea lui Dumnezeu și poate să înțeleagă adevărul și să obțină mântuirea – acesta este un lucru predestinat de Dumnezeu, iar ea este foarte binecuvântată. Odată ce ajunge să creadă în Dumnezeu, ea se axează doar pe urmărirea adevărului, lucru diferit de țelurile pe care le urmărea înainte. Deși condițiile de viață, mediul în care trăiește și calitatea vieții ei sunt la fel ca înainte și nu s-au schimbat, totuși perspectiva ei asupra lucrurilor s-a schimbat. În realitate, oare chiar a ajuns să aibă o soartă bună pentru că acum crede în Dumnezeu? Nu neapărat. Doar că acum ea crede în Dumnezeu, are speranță, simte o oarecare mulțumire în inima ei, țelurile pe care le urmărește s-au schimbat, opiniile ei sunt diferite și, astfel, mediul ei de viață actual o face să se simtă fericită, mulțumită, bucuroasă și liniștită. Ea simte că soarta ei este atât de bună acum, mult mai bună decât soarta femeii care nu a rămas văduvă. Abia acum își dă seama că părerea pe care o avea înainte, când credea că are o soartă rea, era greșită. Ce puteți observa din acest lucru? Există „soartă bună” și „soartă rea”? (Nu.) Nu, nu există.

Dumnezeu a hotărât cu mult timp în urmă sorțile oamenilor, iar acestea sunt imuabile. „Soarta bună” și „soarta rea” diferă de la o persoană la alta și depind de mediu, de ceea ce simt oamenii și de ceea ce urmăresc. De aceea, soarta cuiva nu este nici bună, nici rea. Poți trăi o viață foarte grea, dar ai putea să te gândești: „Nu caut să trăiesc o viață de lux. Sunt fericit doar să am destulă mâncare și suficiente haine pe care să le port. Toată lumea suferă în timpul vieții. Oamenii din lumea asta spun: «Nu poți vedea un curcubeu decât dacă plouă», așa că suferința are valoare. Asta nu-i atât de rău, iar soarta mea nu este rea. Dumnezeu mi-a dat niște durere, câteva încercări și necazuri. Asta pentru că El are o părere bună despre mine. Asta este o soartă bună!” Unii oameni cred că suferința este un lucru rău, că asta înseamnă că au o soartă rea și că doar dacă duc o viață fără suferință, confortabilă și ușoară înseamnă că au o soartă bună. Necredincioșii numesc acest lucru „o chestiune de perspectivă”. Cum privesc credincioșii în Dumnezeu această chestiune a „sorții”? Vorbim despre a avea o „soartă bună” sau o „soartă rea”? (Nu.) Nu spunem lucruri de genul acesta. Să zicem că ai o soartă bună pentru că ai credință în Dumnezeu. Dacă nu urmezi calea cea bună în credința ta, dacă ești pedepsit, expus și alungat, atunci asta înseamnă că ai o soartă bună sau o soartă rea? Dacă nu crezi în Dumnezeu, nu ai cum să fii expus sau alungat. Necredincioșii și oamenii religioși nu vorbesc despre expunerea sau discernerea oamenilor și despre oameni care sunt îndepărtați sau alungați. Asta ar trebui să însemne că oamenii au o soartă bună atunci când sunt capabili să creadă în Dumnezeu, dar dacă sunt pedepsiți în cele din urmă, oare înseamnă atunci că au o soartă rea? Într-o clipă soarta lor este bună, în următoarea soarta lor este rea – deci care-i adevărul? Dacă cineva are sau nu o soartă bună nu este un lucru ce poate fi judecat, oamenii nu pot judeca această chestiune. Totul este făcut de Dumnezeu și tot ceea ce rânduiește Dumnezeu este bun. Doar că traiectoria sorții fiecărui individ sau mediul în care trăiește, precum și oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnește și parcursul vieții pe care îl experimentează cât trăiește sunt toate diferite; aceste lucruri diferă de la o persoană la alta. Mediul de viață al fiecărui individ și mediul în care crește, ambele rânduite pentru el de către Dumnezeu, sunt diferite. Lucrurile pe care fiecare individ le experimentează în timpul vieții sunt toate diferite. Nu există așa-zisa soartă bună sau soartă rea – Dumnezeu rânduiește totul și totul este făcut de Dumnezeu. Dacă privim problema din perspectiva faptului că totul este făcut de Dumnezeu, tot ceea ce face Dumnezeu este bun și corect; doar că, din perspectiva predilecțiilor, sentimentelor și alegerilor oamenilor, unii aleg să trăiască o viață confortabilă, să aibă faimă și avere, o bună reputație, să aibă prosperitate în lume și să se afirme. Ei cred că acest lucru înseamnă că au o soartă bună și că o viață mediocră și plină de eșecuri, la marginea societății, este o soartă rea. Așa arată lucrurile din perspectiva necredincioșilor și a oamenilor din lumea asta care urmăresc lucruri lumești și caută să trăiască în lume și așa apare ideea de soartă bună și soartă rea. Ideea de soartă bună și soartă rea apare doar din înțelegerea îngustă a ființelor umane și din percepția superficială asupra sorții, precum și din judecățile oamenilor cu privire la cât de multă suferință fizică îndură și cât de multă plăcere, faimă și avere obțin și așa mai departe. De fapt, dacă privim lucrurile din perspectiva rânduielii și suveranității lui Dumnezeu asupra sorții omului, nu există astfel de interpretări despre soarta bună sau soarta rea. Nu-i așa? (Ba da.) Dacă privești soarta omului din perspectiva suveranității lui Dumnezeu, atunci tot ceea ce face Dumnezeu este bun și este lucrul de care are nevoie fiecare individ. Asta deoarece cauza și efectul joacă un rol în viețile trecute și prezente, acestea sunt predestinate de Dumnezeu. Dumnezeu deține suveranitatea asupra lor, le planifică și le rânduiește – omenirea nu are de ales. Dacă privim lucrurile din acest punct de vedere, oamenii nu ar trebui să-și judece soarta ca fiind bună sau rea, nu-i așa? Dacă oamenii emit cu ușurință judecăți cu privire la această chestiune, nu fac atunci o greșeală teribilă? Nu fac ei greșeala de a judeca planurile, rânduielile și suveranitatea lui Dumnezeu? (Ba da.) Și nu este această greșeală una gravă? Nu va afecta calea pe care vor merge în viață? (Ba da.) Atunci acea greșeală îi va duce la pierzanie.

Ce ar trebui să facă oamenii drept răspuns la rânduielile lui Dumnezeu și la suveranitatea Sa asupra sorților pe care le au? (Să se supună orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu.) În primul rând, ar trebui să cauți să înțelegi motivul pentru care Creatorul a rânduit acest tip de soartă și mediu de viață pentru tine, de ce te face să întâlnești și să experimentezi anumite lucruri și de ce soarta îți este așa cum este. Din aceasta, ar trebui să înțelegi după ce tânjește inima ta, precum și suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. După ce înțelegi și cunoști aceste lucruri, nu ar trebui să te împotrivești, să faci propriile alegeri cu privire la soarta ta, să o respingi, să o contrazici sau să o eviți. Desigur, nu ar trebui nici să încerci să te târguiești cu Dumnezeu. În schimb, ar trebui să te supui. De ce ar trebui să te supui? Întrucât ești o ființă creată, nu îți poți orchestra soarta și nu ai suveranitate asupra acesteia. Soarta îți este determinată de Dumnezeu. Când vine vorba de soarta ta, ești pasiv și nu ai de ales. Singurul lucru pe care ar trebui să-l faci este să te supui. Nu ar trebui să faci propriile alegeri cu privire la soarta ta sau să o eviți, nu ar trebui să te târguiești cu Dumnezeu și să te împotrivești sorții tale sau să te plângi. Desigur, în special, nu ar trebui să spui lucruri precum: „Soarta pe care Dumnezeu mi-a rânduit-o este rea. Este nefericită și este mai rea decât soarta celorlalți” sau „Soarta mea este rea și nu pot să mă bucur deloc de fericire sau prosperitate. Dumnezeu a rânduit lucrurile prost pentru mine.” Aceste cuvinte reprezintă judecăți și, rostindu-le, îți depășești poziția. Nu sunt cuvinte care ar trebui rostite de un obiect al creației și nu reprezintă perspective sau atitudini pe care un obiect al creației ar trebui să le aibă. În schimb, ar trebui să renunți la aceste diferite înțelegeri, definiții, puncte de vedere și priceperi false cu privire la soartă. În același timp, ar trebui să fii capabil să adopți o atitudine și o poziție corectă, astfel încât să te supui tuturor lucrurilor care se vor întâmpla ca parte a sorții pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru tine. Nu ar trebui să te împotrivești și, cu siguranță, nu ar trebui să fii deprimat și să te plângi că Cerul nu este corect, că Dumnezeu a rânduit lucrurile prost pentru tine și nu te-a aprovizionat cu tot ce este mai bun. Obiectele creației nu au dreptul de a-și alege soarta. Dumnezeu nu ți-a dat acest tip de obligație și nu ți-a oferit acest drept. Prin urmare, n-ar trebui să încerci să faci alegeri, să raționezi cu Dumnezeu sau să ai cerințe suplimentare la adresa Lui. Ar trebuie să te conformezi și să faci față rânduielilor lui Dumnezeu, indiferent care sunt acestea. Ar trebui să înfrunți, să încerci să experimentezi și să apreciezi orice lucru rânduit de Dumnezeu. Ar trebui să te supui pe deplin tuturor lucrurilor pe care ar trebui să le experimentezi prin rânduielile lui Dumnezeu. Ar trebui să respecți soarta pe care Dumnezeu ți-a rânduit-o. Chiar dacă nu-ți place un lucru sau dacă suferi din această cauză, chiar dacă îți amenință și suprimă mândria și demnitatea, atât timp cât este ceva ce ar trebui să experimentezi, un lucru pe care Dumnezeu l-a orchestrat și l-a rânduit pentru tine, ar trebui să te supui acestuia și să nu ai de ales în ceea ce-l privește. Întrucât Dumnezeu rânduiește sorțile oamenilor și are suveranitate asupra acestora, ele nu pot fi negociate cu El. Prin urmare, dacă oamenii sunt raționali și au rațiunea umanității normale, nu ar trebui să se plângă pe motiv că soarta lor este rea sau că ba un lucru, ba altul nu este bun pentru ei. Ei nu ar trebui să-și abordeze datoria, viața, drumul pe care îl urmează în credința lor, situațiile pe care Dumnezeu le-a rânduit sau cerințele Lui față de ei cu o atitudine deprimată doar pentru că simt că soarta lor este rea. Acest fel de depresie nu este o răzvrătire simplă sau de moment, nici revărsarea temporară a unei firi corupte, cu atât mai puțin revărsarea unei stări corupte. Mai degrabă, este o împotrivire tăcută față de Dumnezeu și o împotrivire tăcută și plină de nemulțumiri față de soarta rânduită pentru ei de Dumnezeu. Deși poate fi o simplă emoție negativă, consecințele pe care le aduce oamenilor sunt mai grave decât cele aduse de o fire coruptă. Nu numai că te împiedică să adopți o atitudine pozitivă și corectă față de datoria pe care trebuie să o îndeplinești și față de viața ta de zi cu zi și de drumul vieții tale, dar, mai grav, te poate face să pieri din cauza depresiei. Prin urmare, oamenii inteligenți ar trebui să se grăbească să-și schimbe perspectivele eronate, să reflecteze și să se cunoască pe ei înșiși în lumina cuvintelor lui Dumnezeu și să vadă ce îi face să creadă că au o soartă rea; ar trebui să se uite să vadă în ce fel demnitatea lor a fost lezată sau inimile lor rănite, ceea ce a dus la gânduri negative, cum ar fi sentimentul că au o soartă rea, ceea ce i-a făcut să cadă în această emoție negativă, depresia, din care nu și-au revenit niciodată, nici măcar până în prezent. Aceasta este o problemă asupra căreia ar trebui să reflectezi și pe care ar trebui s-o analizezi. Este posibil ca o anumită chestiune să fie adânc întipărită în inima ta sau poate că cineva ți-a spus ceva josnic, care ți-a rănit respectul de sine, iar acest lucru te-a făcut să simți că ai o soartă rea și astfel să cazi în depresie; sau poate că în viața ta sau în timp ce creșteai, a apărut un gând sau o viziune despre Satana sau despre lume care te-a determinat să ai această înțelegere incorectă a sorții și să devii incredibil de sensibil la faptul că ai o soartă bună sau rea; sau poate că, după ce ai experimentat ceva supărător la un moment dat, ai devenit deosebit de serios și sensibil față de soarta ta, iar apoi ai devenit extrem de pasionat și dedicat schimbării sorții tale – toate acestea sunt lucruri pe care ar trebui să le analizezi. Cu toate acestea, indiferent de modul în care analizezi aceste lucruri, ceea ce ar trebui să ajungi să înțelegi în cele din urmă este următorul lucru: nu ar trebui să folosești gândurile și opiniile despre o soartă bună sau rea pentru a-ți măsura propria soartă. Soarta vieții unei persoane este în mâinile lui Dumnezeu și El a rânduit-o cu mult timp în urmă; acest lucru nu poate fi schimbat de oameni. Cu toate acestea, calea pe care o persoană o parcurge în timpul vieții și o viață valoroasă sunt alegeri pe care oamenii le pot face pentru ei înșiși. Poți alege să trăiești o viață valoroasă, să-ți trăiești viața pentru lucruri valoroase, să trăiești pentru planurile și gestionarea Creatorului și pentru cauza dreaptă a omenirii. Bineînțeles, poți alege, de asemenea, să nu trăiești pentru lucruri pozitive, ci să trăiești pentru urmărirea faimei și a averii, a unei cariere oficiale, a bogăției și a tendințelor lumești. Poți alege să trăiești o viață lipsită de orice valoare și să fii ca un mort care umblă. Toate acestea sunt alegeri pe care le poți face.

După ce am avut părtășie în felul acesta, ați înțeles dacă gândurile și opiniile acelor oameni care spun mereu că au o soartă rea sunt corecte sau greșite? (Sunt greșite.) În mod clar, acești oameni experimentează această emoție, depresia, fiindcă s-au împotmolit în extremism. Întrucât au această emoție extremă, depresia, provocată de gânduri și opinii extreme, ei nu sunt capabili să facă față în mod corect lucrurilor care se întâmplă în viață, nu pot utiliza, în mod normal, funcțiile pe care oamenii ar trebui să le aibă și nici nu pot îndeplini îndatoririle, responsabilitățile sau obligațiile unei ființe create. Prin urmare, ei sunt la fel ca acele diverse tipuri de oameni care se cufundă în emoții negative, despre care am discutat în ultima noastră părtășie. Deși acești oameni care cred că au o soartă rea cred în Dumnezeu și sunt capabili să renunțe la lucruri, să se sacrifice și să-L urmeze pe Dumnezeu, totuși, în același mod, ei sunt incapabili să își îndeplinească datoria în casa lui Dumnezeu într-un mod liber, eliberat și relaxat. De ce nu pot face acest lucru? Pentru că, în sinea lor, au o serie de gânduri și viziuni extreme și anormale, care le provoacă niște emoții extreme. Aceste emoții extreme fac ca modul în care judecă lucrurile, modul în care gândesc și opiniile lor asupra lucrurilor să provină dintr-un punct de vedere extrem, incorect și eronat. Ei privesc problemele și oamenii din acest punct de vedere extrem și incorect și astfel trăiesc, privesc oamenii și lucrurile, se comportă și acționează, în mod repetat, sub efectul și influența acestei emoții negative. În cele din urmă, indiferent de modul în care trăiesc, par atât de obosiți încât nu sunt capabili să mai adune entuziasm pentru credința lor în Dumnezeu și pentru căutarea adevărului. Indiferent de modul în care aleg să-și trăiască viața, nu pot să-și îndeplinească în mod pozitiv sau activ datoria și, în ciuda faptului că au crezut în Dumnezeu timp de mulți ani, totuși nu se concentrează niciodată la îndeplinirea datoriei lor cu toată inima și sufletul sau la îndeplinirea satisfăcătoare a datoriei lor, cu atât mai puțin urmăresc adevărul, desigur, sau practică în conformitate cu principiile adevărului. De ce se întâmplă acest lucru? În ultimă instanță, pentru că ei cred întotdeauna că au o soartă rea, iar acest lucru îi determină să aibă sentimente de depresie profunde. Ei devin total descurajați, neputincioși, ca niște cadavre ambulante, fără nicio vitalitate, fără a manifesta niciun comportament pozitiv sau optimist, cu atât mai puțin vreo hotărâre sau rezistență pentru a se dedica în mod loial datoriei, responsabilităților și obligațiilor lor. Mai degrabă, ei se luptă cu reticență de la o zi la alta, cu o atitudine neglijentă, fără țintă și confuzi, chiar trecând de la o zi la alta în mod inconștient. Ei habar nu au cât timp se vor mai descurca așa. În cele din urmă, nu au altă soluție decât să se admonesteze, spunând: „O, voi continua să mă descurc așa cât de mult pot! Dacă într-o zi nu mai pot continua, iar biserica vrea să mă excludă și să mă alunge, atunci ar trebui să mă alunge și gata. Asta pentru că am o soartă rea!” Vezi, chiar și când vorbesc au o atitudine înfrântă. Această emoție, depresia, nu este doar o simplă stare de spirit, ci, mai ales, are un impact devastator asupra gândurilor, inimilor și preocupărilor oamenilor. Dacă nu poți să-ți schimbi sentimentele depresive în timp util și rapid, acestea nu numai că te vor afecta întreaga viață, dar te vor distruge și te vor duce la moarte. Chiar dacă tu crezi în Dumnezeu, nu vei putea obține adevărul și mântuirea și, în cele din urmă, vei pieri. De aceea, cei care cred că soarta lor este rea ar trebui să se trezească acum; să caute mereu să afle dacă soarta lor este bună sau rea, să urmărească mereu un anumit tip de soartă, să se îngrijoreze mereu de soarta lor – acesta nu este un lucru bun. Dacă mereu îți iei soarta foarte în serios, atunci când te confrunți cu o mică tulburare sau dezamăgire sau când apar eșecuri, obstacole sau lucruri jenante, ajungi repede să crezi că se datorează propriei tale sorți rele și propriului tău ghinion. Așadar, îți tot reamintești că ești o persoană cu o soartă rea, că nu ai o soartă bună ca ceilalți oameni și te tot cufunzi în depresie, înconjurat, legat și prins în această emoție negativă, depresia, fără a putea scăpa de ea. Acesta este un lucru foarte înspăimântător și periculos care se poate întâmpla. Chiar dacă este posibil ca această emoție, depresia, să nu te facă să devii mai arogant sau mai înșelător sau să te determine să dai dovadă de răutate sau intransigență sau de alte asemenea firi corupte; chiar dacă s-ar putea să nu ajungă la nivelul la care să dezvălui o fire coruptă și să-L sfidezi pe Dumnezeu sau să dezvălui o fire coruptă și să încalci principiile adevărului sau să provoci perturbări și tulburări sau să faci fapte rele, totuși, în ceea ce privește esența, această emoție, depresia, este o manifestare extrem de gravă a nemulțumirii oamenilor față de realitate. În esență, această manifestare a nemulțumirii față de realitate este, de asemenea, o nemulțumire față de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. Și care sunt consecințele nemulțumirii față de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu? Ele sunt cu siguranță foarte grave și te vor determina cel puțin să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu și să-L sfidezi și te vor face să fii incapabil să accepți cuvântările și dispozițiile lui Dumnezeu, să nu poți înțelege și să nu vrei să asculți învățăturile, îndemnurile, mementourile și avertismentele lui Dumnezeu. Pentru că ești cuprins de această emoție, depresia, ești incapabil să accepți cuvântările actuale ale lui Dumnezeu și nu ai nicio modalitate de a accepta lucrarea realistă a lui Dumnezeu și nici luminarea, îndrumarea, ajutorul, sprijinul și lucrurile pe care Duhul Sfânt ți le furnizează. Chiar dacă Dumnezeu lucrează, tu nu poți să simți asta; chiar dacă Dumnezeu și Duhul Sfânt lucrează, nu poți să accepți asta. Nu poți accepta aceste lucruri pozitive, aceste cerințe și această dispoziție de la Dumnezeu, inima ta este plină și ocupată doar de această emoție, depresia, și nimic din ceea ce face Dumnezeu nu are niciun efect asupra ta. În cele din urmă, vei rata fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu, vei rata fiecare fază a cuvântărilor Sale și vei rata chiar și fiecare fază a lucrării lui Dumnezeu și a lucrurilor pe care le furnizează pentru tine. Atunci când cuvântările lui Dumnezeu și etapele lucrării Sale vor fi toate încheiate, tu vei fi rămâne incapabil să-ți înlături sentimentele de depresie, vei fi incapabil să le lași în urmă, vei rămâne înconjurat și cuprins de această emoție, depresia și atunci vei fi ratat complet lucrarea lui Dumnezeu. Odată ce ai ratat complet lucrarea lui Dumnezeu, te vei confrunta în cele din urmă cu judecata și condamnarea publice ale omenirii de către Dumnezeu, iar acela este momentul în care Dumnezeu va anunța sfârșitul omenirii. Numai atunci vei realiza: „O, ar trebui să reflectez asupra mea, ar trebui să las în urmă aceste sentimente deprimante, să citesc mai mult cuvintele lui Dumnezeu, să vin înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta ajutorul și sprijinul Său, să caut proviziile Lui, să caut cum să accept pedeapsa și judecata Sa și să fiu curățit, astfel încât să fiu capabil să mă supun suveranității și rânduielilor Sale!” Prea târziu! Totul este în urma ta acum. Este prea târziu să te trezești acum. Și ce te așteaptă? Te vei lovi în piept, te vei plânge și vei fi plin de regrete. Deși depresia este doar un fel de emoție, pentru că natura ei și consecințele pe care le provoacă sunt atât de grave, ar trebui să te examinezi cu atenție și să nu lași aceste sentimente de depresie să te acapareze sau să-ți controleze gândurile și obiectivele pe care le urmărești. Trebuie să le înlături și să nu le lași să devină o piedică în calea ta de căutare a adevărului sau un zid care te împiedică să ajungi înaintea lui Dumnezeu. Dacă poți conștientiza clar acest lucru sau dacă găsești această emoție gravă, depresia, prin autoexaminare, atunci ar trebui să schimbi imediat direcția, să renunți la această emoție și să lași în urmă aceste sentimente depresive. Nu te agăța cu obstinație de direcția ta, gândindu-te cu încăpățânare: „Indiferent de ceea ce spune sau face Dumnezeu, știu că soarta mea este rea. Cu o soartă rea, ar trebui să mă simt deprimat. Cu o soartă rea, ar trebui să accept asta și să renunț la orice speranță.” A înfrunta tot ceea ce se întâmplă cu o astfel de atitudine negativă înseamnă a fi fixist și încăpățânat. Atunci când îți dați seama că ai sentimente de depresie, ar trebui să te schimbi și să le înlături cât mai curând posibil. Nu aștepta până când acestea te acaparează complet, deoarece atunci va fi prea târziu să te trezești la realitate.

Spuneți-Mi, a crede în soartă este o expresie a urmăririi adevărului? (Nu, nu este.) Așadar, care este atitudinea corectă pe care ar trebui s-o aibă oamenii în felul în care abordează problema sorții? (Ar trebui să creadă în orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu și să se supună lor.) Așa e. Dacă un om se gândește mereu dacă soarta lui este bună sau rea, ce poate rezolva asta? Să realizeze că soarta lui este rea, dar să creadă că soarta lui rea este orchestrată și rânduită de Dumnezeu și să fie dispus să se supună suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu – este această perspectivă corectă sau nu? (Nu, e greșită.) În ce fel e greșită? (Fiindcă acea perspectivă tot include interpretarea sorții ca fiind bună sau rea.) Este asta o regulă? Ce adevăr ar trebui să înțeleagă oamenii aici? (Nu se poate spune despre soartă că e bună sau rea. Tot ce hotărăște dinainte Dumnezeu este bun, iar oamenii ar trebui să se supună tuturor orchestrărilor lui Dumnezeu.) Oamenii ar trebui să creadă că soarta este orchestrată și rânduită de Dumnezeu și, de vreme ce totul este orchestrat și rânduit de Dumnezeu, ei nu pot vorbi despre soartă ca fiind bună sau rea. Dacă e bună sau rea se judecă pe baza perspectivelor, părerilor, predilecțiilor și sentimentelor oamenilor, iar această judecată se bazează pe închipuirile și părerile lor și nu este în conformitate cu adevărul. Unii oameni spun: „Am o soartă minunată, m-am născut într-o familie de credincioși. N-am fost niciodată influențat de mediul lumii seculare și n-am fost niciodată influențat, ispitit sau înșelat de tendințele necredincioșilor. Deși am și eu firi corupte, am crescut în sânul bisericii și nu m-am rătăcit niciodată. Am o soartă atât de bună!” E corect ceea ce spun ei? (Nu.) De ce nu? (Faptul că s-au născut într-o familie de credincioși a fost prestabilit de Dumnezeu, acestea au fost suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. N-are nicio legătură cu faptul că soarta lor este bună sau rea.) Corect, ați pus punctul pe i. Acestea au fost suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. Este unul dintre felurile în care Dumnezeu rânduiește și este suveran peste soarta omului și este una dintre formele pe care o poate lua soarta – oamenii nu trebuie să se folosească de faptul că soarta lor este bună sau rea ca să judece această chestiune. Unii spun că soarta lor este bună fiindcă s-au născut într-o familie creștină, deci cum i-ați contrazice? Ați putea spune: „Te-ai născut într-o familie creștină și spui că ai o soartă bună, deci oricine nu s-a născut într-o familie creștină trebuie să aibă o soartă rea. Spui că soarta pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru toți acești oameni este rea?” E corect să-i contrazici în felul acesta? (Da.) E corect să-i contrazici în felul acesta. Contrazicându-i în acest fel, arăți că afirmația că oamenii care se nasc în familii creștine au o soartă bună este nefondată și nu este în conformitate cu adevărul. Este acum părerea voastră despre sorți bune și rele puțin mai corectă? (Da.) Ce părere ar trebui să aibă oamenii despre chestiunea credinței în soartă, care să fie corectă, cea mai potrivită și în conformitate cu adevărul? În primul rând, nu poți judeca dacă o soartă este bună sau rea din perspectiva oamenilor din lumea asta. Mai mult, ar trebui să crezi că soarta fiecărui membru al rasei umane este rânduită de mâna lui Dumnezeu. Unii oameni întreabă: „Să fie rânduită de mâna lui Dumnezeu înseamnă că Însuși Dumnezeu o rânduiește?” Nu, nu asta înseamnă. Sunt nenumărate căi, mijloace și maniere prin care Dumnezeu rânduiește sorțile oamenilor și există detalii complicate cu privire la asta pe tărâmul spiritual, despre care nu voi vorbi aici. Este o chestiune foarte complicată, dar vorbind în general, totul este rânduit de Creator. Unele dintre aceste rânduieli sunt făcute de Însuși Dumnezeu pentru diferite feluri de oameni, în vreme ce altele implică categorisirea diverselor feluri de oameni și grupuri de oameni, conform reglementărilor, decretelor administrative, principiilor și sistemelor stabilite de Dumnezeu; conform categoriei lor și traiectoriei sorții lor stabilite de Dumnezeu, sorțile oamenilor sunt rânduite și formulate pe tărâmul spiritual și apoi oamenii se nasc. Această este o chestiune foarte detaliată, însă, în general vorbind, Dumnezeu rânduiește și este suveran peste toate lucrurile. Suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu implică principiile, legile și regulile suveranității și rânduielilor Sale. Aici nu există bine și rău, toate sunt lucruri naturale și obișnuite pentru Dumnezeu, lucruri care includ cauze și efecte. Cu privire la sentimentele oamenilor față de soartă, aceste pot fi bune sau rele, pot exista sorți în care lucrurile merg ca pe roate, sorți pline de obstacole, sorți dificile și sorți nefericite – nu există sorți bune sau rele. Ce atitudine ar trebui să aibă oamenii față de soartă? Ar trebui să te supui rânduielilor Creatorului, să cauți activ și sârguincios țelul și însemnătatea din felul în care Creatorul a rânduit toate aceste lucruri și să obții înțelegerea adevărului, să folosești cele mai grozave aptitudini în viața pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru tine, să-ți îndeplinești îndatoririle, responsabilitățile și obligațiile de ființă creată și să-ți faci viața mai însemnată și mai valoroasă, până când, în sfârșit, Creatorul este mulțumit de tine și te comemorează. Desigur, și mai bine ar fi să obții mântuirea prin căutarea și efortul tău sârguincios – acesta ar fi cel mai bun final. În orice caz, cu privire la soartă, atitudinea cea mai potrivită pe care ar trebui s-o aibă omenirea creată nu este una de judecată arbitrară și definitorie sau în care să folosească metode extreme pentru a o înfrunta. Bineînțeles, cu atât mai puțin ar trebui oamenii să încerce să se împotrivească, să aleagă sau să-și schimbe soarta, ci ar trebui să-și folosească inima ca să o aprecieze, să caute și să exploreze, să i se supună, înainte de a înfrunta-o într-un mod pozitiv. În sfârșit, în mediul de viață și în călătoria prin viață stabilită pentru tine de Dumnezeu, ar trebui să cauți să te comporți așa cum te-a învățat Dumnezeu, să cauți calea pe care Dumnezeu îți cere să o urmezi și să experimentezi soarta pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru tine în felul acesta și, în cele din urmă, vei fi binecuvântat. Când experimentezi soarta pe care Creatorul a rânduit-o pentru tine în felul acesta, ajungi să cunoști nu doar mâhnirea, tristețea, lacrimile, durerea, frustrarea și eșecul, ci, mai important, vei experimenta bucuria, pacea și confortul, precum și luminarea și iluminarea adevărului pe care ți-l acordă Dumnezeu. În plus, când te rătăcești pe drumul tău prin viață, când înfrunți frustrarea și eșecul și trebuie să faci o alegere, vei experimenta îndrumarea Creatorului și, în final, vei obține înțelegerea, experiența și aprecierea felului în care să trăiești cea mai însemnată viață. Atunci nu te vei mai rătăci niciodată în viață, nu vei mai fi niciodată într-o stare permanentă de anxietate și, desigur, nu te vei mai plânge niciodată că ai o soartă rea și cu atât mai puțin te vei cufunda în sentimente depresive, pentru că tu consideri că soarta ta este rea. Dacă ai această atitudine și folosești această metodă ca să înfrunți soarta pe care Creatorul a rânduit-o pentru tine, atunci nu numai că umanitatea ta va deveni mai normală, vei ajunge să ai o umanitate normală și gândirea, părerile și principiile felului de a privi lucrurile ale unei umanități normale, dar de asemenea, vei ajunge și să ai perspectiva și înțelegerea sensului vieții pe care necredincioșii nu le vor avea niciodată. Necredincioșii spun mereu: „De unde venim? Încotro ne îndreptăm? De ce trăim?” Întotdeauna există cineva care se întreabă aceste lucruri și, în final, la ce răspunsuri ajunge? Încheie cu semne de întrebare, nu cu răspunsuri. De ce nu poate găsi răspunsurile la aceste întrebări? Deși unii oameni inteligenți cred în soartă, ei nu au idee cum să abordeze chestiunea sorții sau cum să înfrunte diferitele dificultăți, frustrări, eșecuri și nefericiri care apar în soarta lor; nici nu știu cum să abordeze lucrurile care se întâmplă în viața lor și îi fac să se simtă bucuroși și fericiți – nu știu cum să le înfrunte. Într-o clipă spun că au o soartă bună, în următoarea spun că au o soartă rea; într-o clipă spun că au o viață fericită, în următoarea spun că au ghinion în viață – spun ambele lucruri cu aceeași gură. Spun ceva când sunt fericiți și altceva când sunt nefericiți; spun ceva când lucrurile merg ca pe roate și altceva când lucrurile nu merg atât de bine; ei sunt cei care spun că sunt ghinioniști și tot ei sunt cei care spun că soarta lor e bună. În mod clar, ei sunt confuzi și nu înțeleg lucrurile. Ei mereu bâjbâie în ceață, trăind în confuzie, fără cale de scăpare. Prin urmare, oamenii ar trebui să înțeleagă clar și să aibă o cale de a înainta clară, cu privire la felul corect de a trata soarta, la ceea ce trebuie să facă și la felul în care ar trebui să înfrunte această problemă majoră în viață. Odată ce această problemă e rezolvată, atitudinile și părerile oamenilor față de soartă ar trebui să fie cât de cât corecte și în conformitate cu principiile adevărului, iar atunci nu vor ajunge niciodată la extreme în această chestiune.

Aceste zicale despre soartă, despre care tocmai am avut părtășie, sunt în acord cu adevărul? (Da.) Știți care sunt caracteristicile zicalelor care sunt în acord cu adevărul? (Când oamenii le aud, lucrurile le sunt mai clare și se simt mai în largul lor.) (Sunt destul de practice și conțin căi de practică.) Așa e, sunt destul de practice; acesta este un mod mai precis de a spune lucrurile. Există feluri și mai precise de a descrie acest lucru. Cine va vorbi următorul? (Ele pot rezolva problemele actuale ale oamenilor.) Acesta este efectul caracterului lor practic. Ele pot rezolva probleme fiindcă sunt practice. Oamenii cred în soartă, dar mințile lor sunt mereu încurcate de ideea de sorți bune și sorți rele, așadar, spuneți-Mi, sunt ei eliberați și liberi în străfundul inimii sau sunt constrânși? (Sunt constrânși.) Dacă nu înțelegi adevărul, atunci vei fi mereu constrâns de ideea asta. Odată ce înțelegi adevărul, pe lângă că vei simți că e practic și că ai o cale de a înainta, ce altceva vei simți? (Mă voi simți eliberat.) Așa e, te vei simți liber și eliberat. Când ai o cale de practică și nu mai ești prins în capcană, oare duhul tău nu va fi atunci eliberat și liber? Acele viziuni denaturate și absurde nu vor putea să-ți constrângă gândurile sau să-ți lege mâinile și picioarele; vei avea o cale de urmat și nu vei mai fi controlat de acele viziuni. Odată ce L-ai auzit pe Dumnezeu având părtășie despre sorțile oamenilor, te vei simți liber și eliberat și vei spune: „O, deci așa stau lucrurile! Uau, felul în care am înțeles soarta înainte era atât de denaturat și extrem! Acum înțeleg și nu mă mai supără ideea greșită a sorților bune sau rele. Nu mă mai necăjește. Dacă n-aș fi înțeles asta, aș fi crezut mereu că soarta mea e bună într-o clipă și, dintr-o dată, rea în următoarea și m-aș fi întrebat dacă soarta mea e bună sau rea! Tot timpul mi-aș fi făcut griji pentru asta.” Odată ce înțelegi acest adevăr, vei avea o cale de urmat, vei avea o părere corectă despre această chestiune și vei avea o cale corectă de practică – asta înseamnă că ești liber și eliberat. Așadar, pentru a discerne dacă vorbele cuiva sunt în acord cu principiile adevărului și dacă sunt adevărul, trebuie să asculți și să vezi dacă aceste cuvinte sunt practice sau nu; în același timp, ar trebui să observi dacă dificultățile și probleme tale se rezolvă odată ce ai auzit aceste cuvinte – dacă da, atunci te vei simți liber și eliberat, ca și cum ai fi scăpat de o mare greutate. Prin urmare, de fiecare dată când ajungi să înțelegi un principiu al adevărului, vei putea să rezolvi câteva probleme asociate și vei putea pune în practică anumite adevăruri, iar asta te va face să te simți eliberat și liber. Nu acesta va fi finalul? (Ba da.) Acum înțelegi exact ce efect are adevărul? (Da.) Ce efect poate avea adevărul? (Poate face duhurile oamenilor să se simtă libere și eliberate.) Acesta este singurul efect al adevărului? Singurul sentiment? (În primul rând, înlătură părerile greșite și radicale pe care le au oamenii despre lucruri. Odată ce oamenii văd lucrurile într-un mod care este pur și conform adevărului, ei se vor simți eliberați și liberi în duhurile lor și nu vor mai fi constrânși sau tulburați de lucruri negative care vin de la Satana.) Pe lângă faptul că te vei simți liber și eliberat în duhul tău, lucrul esențial este că asta îți poate permite să pătrunzi în realitatea unui anumit adevăr, ca să nu mai fii constrâns sau influențat de gânduri și păreri eronate și denaturate. Locul lor este luat de principiile practicării adevărului și atunci tu poți pătrunde în realitatea acelui adevăr. Îmi voi încheia aici părtășia despre manifestările oamenilor care se simt deprimați deoarece cred că au o soartă rea.

Un alt motiv pentru care oamenii se deprimă este că, deși ei nu cred că sorțile lor sunt rele, simt că au mereu ghinion și că niciodată nu li se întâmplă ceva bun, întocmai cum spun necredincioșii: „Zeul Norocului mă ocolește mereu.” Deși ei nu consideră că situația lor e chiar atât de rea și sunt înalți, arătoși, educați, talentați și lucrători capabili, se întreabă de ce Zeul Norocului nu-i favorizează niciodată. Asta îi face să se simtă mereu nemulțumiți, iar ei se consideră mereu ghinioniști. Începând cu anul în care dau admiterea la facultate, inimile lor se umplu de speranță că vor fi admiși, dar când vine ziua examenelor, ei fac gripă și febră. Asta le afectează performanța la examene, iar ei ratează admiterea la facultate cu două sau trei puncte. Își spun în sinea lor: „Cum am putut fi atât de ghinionist? Învăț bine și, de obicei, muncesc din greu. Din toate zilele, de ce a trebuit să fac febră în ziua examenelor de admitere la facultate? O, Doamne! Primul eveniment major din viața mea și eu am suferit un blocaj. Ce să fac acum? Sper că, în viitor, mi se va schimba norocul.” Însă, mai târziu în viețile lor, întâlnesc tot felul de dificultăți și probleme. De exemplu, o companie oarecare angajează personal nou, iar ei se pregătesc să aplice, când află că toate posturile libere s-au ocupat și compania nu mai are nevoie de oameni. Se întreabă: „Cum să am atâta ghinion? Ori de câte ori apare un lucru bun, de ce pur și simplu mă ocolește? Ce ghinion!” Iar în prima zi în care încep să lucreze undeva, alții sunt promovați în funcția de director, director adjunct și șef de departament. Oricât ar trudi, e inutil; trebuie să aștepte următoarea ocazie ca să fie promovați. Întrucât își fac treaba bine, iar superiorii îi privesc cu ochi buni, ei cred că vor fi promovați data viitoare, dar în final, superiorii aduc un director din altă parte, iar ei ratează iar ocazia. Își spun în sinea lor: „O, Doamne! Se pare că eu chiar am ghinion! N-am niciodată noroc – Zeul Norocului nu mă favorizează niciodată.” Ulterior, ajung să creadă în Dumnezeu și, întrucât le place să scrie, speră că vor putea îndeplini o datorie ce implică scrierea textelor, dar în final nu se descurcă bine la testare și eșuează. Se gândesc: „De obicei, scriu foarte bine, deci de ce nu m-am putut descurca bine la test? Dumnezeu nu m-a luminat și nu m-a îndrumat! Am crezut că, dacă îndeplinesc o datorie ce implică scrierea textelor, voi fi capabil să mănânc și să beau mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și să înțeleg mai mult adevărul. Păcat că am avut ghinion. Deși planul a fost bun, pur și simplu n-a mers.” În cele din urmă, aleg din multe alte îndatoriri, spunând: „Voi merge să răspândesc Evanghelia cu echipa evanghelică.” La început, totul merge bine cu echipa evanghelică, iar ei simt că și-au găsit locul, că-și pot folosi aptitudinile. Se cred deștepți, capabili în munca lor și vor să facă lucrare practică. Cu efort, reușesc să obțină câteva rezultate și devin supraveghetori. Cu toate astea, fac ceva greșit și liderul lor află. Li se spune că ceea ce au făcut e împotriva principiilor și că a afectat lucrarea bisericii. După ce echipa lor este tratată și emondată, cineva le spune: „Înainte să vii tu, ne descurcam grozav. Apoi ai venit și noi suntem tratați pentru prima oară.” Ei se întreabă: „Oare ăsta nu-i tot ghinionul meu?” După un timp, oamenii trec printr-o restructurare, datorită schimbărilor din lucrarea evanghelică, iar ei trec de la statutul de supraveghetori la cel de simpli membri ai echipei și sunt trimiși într-o nouă zonă pentru a răspândi Evanghelia. Se gândesc: „O, nu, regresez în loc să progresez. Înainte să vin eu, n-a existat nicio restructurare, deci cum de are loc această mare restructurare acum că am venit eu? Acum că am fost trimis aici, n-am nicio speranță de a mai fi promovat vreodată.” În zona asta, există puține biserici și puțini membri ai bisericii. Ei întâmpină dificultăți în începerea lucrării și nu au deloc experiență. O vreme, trebuie să-și dea seama cum stau lucrurile și există și bariere lingvistice, deci ce pot face? Vor să renunțe și să plece, dar nu îndrăznesc; vor să-și facă bine îndatoririle, dar e prea greu și epuizant, iar ei se gândesc: „O, asta se întâmplă pentru că sunt atât de ghinionist! Cum îmi pot schimba norocul?” Oriunde se întorc, se lovesc de un zid, simțind mereu că au ghinion, că ceva le blochează fiecare mișcare și că fiecare pas pe care îl fac este foarte dificil. Au depus mari eforturi ca să obțină câteva rezultate și să vadă puțină speranță, iar apoi situația li s-a schimbat, iar speranța a dispărut; n-au de ales decât s-o ia de la capăt. Devin din ce în ce mai deprimați, gândindu-se: „De ce îmi este atât de greu să obțin câteva rezultate și să primesc aprobarea oamenilor? De ce îmi e atât de greu să-mi stabilesc o poziție fermă într-un grup de oameni? De ce e atât de greu să fiu un om aprobat și plăcut de ceilalți? De ce e atât de greu ca totul să meargă bine și fără dificultăți? De atât de multe lucruri merg prost în viața mea? De ce sunt atât de multe obstacole? De ce, în tot ceea ce fac, mă lovesc de un zid?” Unii oameni, mai ales, nu-și îndeplinesc niciodată îndatoririle bine, indiferent unde merg și sunt mereu înlocuiți și alungați. Ei devin foarte deprimați și se cred mereu ghinioniști, gândindu-se: „Sunt ca un cal ager care nu e niciodată observat. Ca în zicala: «Sunt mulți cai ageri, dar puțini care pot să-i recunoască.» Sunt ca un cal ager care n-a fost descoperit. La urma urmei, am pur și simplu ghinion și nu pot să realizez nimic sau să mă descurc bine în vreun domeniu, indiferent unde merg. Nu-mi pot folosi niciodată aptitudinile, nu le pot etala și nici nu pot primi ceea ce-mi doresc. O, sunt atât de ghinionist! Ce se întâmplă aici?” Ei simt mereu că au ghinion și trăiesc fiecare zi într-un nor de anxietate, gândindu-se: „O, nu! Dă, Doamne, să nu fiu repartizat la altă datorie!” sau „O, nu! Dă, Doamne, să nu se întâmple nimic rău!” sau „O, nu! Dă, Doamne, să nu se schimbe nimic!” sau „O, nu! Dă, Doamne, să nu fie probleme grave!” Nu numai că se deprimă, dar nu se simt în largul lor, sunt agitați, irascibili și anxioși. Ei se gândesc mereu că au ghinion, așa că se simt incredibil de deprimați, iar această depresie provine din sentimentul lor subiectiv că au ghinion. Se simt mereu ghinioniști, nu sunt niciodată promovați, nu pot fi niciodată lideri de echipă sau supraveghetori și nu au niciodată ocazia să se remarce din mulțime. Aceste lucruri bune nu li se întâmplă niciodată, iar ei habar nu au de ce. Se gândesc: „Nu am niciun neajuns, deci de ce nu mă place nimeni oriunde m-aș duce? N-am ofensat pe nimeni și nici n-am vrut să fac zile negre nimănui, deci de ce sunt atât de ghinionist?” Întrucât se agață mereu de astfel de sentimente, această emoție, depresia, le reamintește mereu: „Ești ghinionist, așa că nu fi mulțumit de tine, nu merge țanțos și nu-ți dori mereu să te remarci. Ești ghinionist, deci nici nu te gândi să devii conducător. Ești ghinionist, deci trebuie să fii mai atent când îți îndeplinești datoria și să fii puțin mai reținut, doar în caz că într-o zi vei fi expus și înlocuit sau în caz că cineva te va raporta fără să știi și va profita de ocazie ca să-ți facă rău sau în caz că mereu preiei conducerea, faci o greșeală și ești tratat. Chiar dacă devii lider, tot trebuie să fii atent și precaut tot timpul, ca și cum ai merge pe muchia unui cuțit. Nu fi arogant, trebuie să fii modest.” Această emoție negativă le reamintește tot timpul să fie modești, să se furișeze cu coada între picioare și să nu se mai comporte niciodată cu demnitate. Ideea, gândul, perspectiva sau conștientizarea că au ghinion le amintește tot timpul să nu fie pozitivi sau activi, să nu-și ceară drepturile și să nu riște. În schimb, trebuie să continue să fie deprimați, fără să îndrăznească să trăiască înaintea celorlalți. Chiar dacă toți sunt în aceeași casă, ei trebuie să găsească un loc discret în care să stea, astfel încât să nu fie observați. Nu trebuie să pară prea aroganți, fiindcă în clipa în care arată aroganță, ghinionul lor îi va găsi. Întrucât această emoție, depresia, îi cuprinde tot timpul și îi avertizează mereu de lucrurile acelea în străfundul inimii lor, ei sunt timizi și precauți în tot ce fac. În sufletul lor, nu se simt niciodată în largul lor, nu-și găsesc niciodată locul potrivit și nu-și pot devota pe deplin inima, mintea și forța îndeplinirii responsabilităților și obligațiilor lor. E ca și cum se păzesc de ceva și așteaptă să se întâmple ceva. Se păzesc de venirea ghinionului, de lucrurile rele și de rușinea pe care le va atrage ghinionul lor. Prin urmare, în afară de luptele din străfundul inimii, această emoție, depresia, este cea care domină mai mult căile și metodele prin care ei văd oamenii și lucrurile, se comportă și acționează. Ei folosesc mereu norocul și ghinionul ca să-și măsoare propriul comportament și să aprecieze dacă felurile în care văd oamenii și lucrurile, se comportă și acționează sunt corecte și de aceea ei se cufundă în mod repetat în această emoție, depresia, și nu se pot elibera de ea și motivul pentru care nu pot folosi gândirea și perspectivele corecte ca să înfrunte aceste așa-zise „ghinioane” sau să facă față și să înlăture acest lucru pe care ei îl numesc ghinion teribil. Într-un cerc atât de vicios ca acesta, ei sunt tot timpul controlați și influențați de această emoție, depresia. Cu mari eforturi, ei reușesc să-și deschidă inimile și să aibă părtășie cu ceilalți despre starea sau despre ideile lor, dar apoi, la întruniri, cuvintele rostite de frați și surori în părtășie, intenționat sau nu, le menționează starea și miezul problemei lor, lucru care îi face să simtă că mândria și demnitatea le-au fost rănite. Ei continuă să creadă că aceasta este o manifestare a ghinionului lor și se gândesc: „Vezi? Mi-a fost atât de greu să vorbesc despre ce aveam pe suflet și, imediat ce am făcut-o, cineva a profitat de ocazie și a încercat să mă rănească. Sunt atât de ghinionist!” Ei cred că acesta este ghinionul lor la muncă și că, atunci când un om e ghinionist, absolut toate lucrurile sunt împotriva lui.

Care e problema cu oamenii care cred mereu că sunt ghinioniști? Ei folosesc mereu standardul norocului ca să măsoare dacă acțiunile lor sunt corecte sau greșite și să cântărească pe ce cale ar trebui să meargă, lucrurile pe care ar trebui să le experimenteze și orice problemă înfruntă. Acest lucru e corect sau greșit? (Greșit.) Ei descriu lucrurile rele ca fiind cu ghinion și lucrurile bune ca fiind cu noroc sau profitabile. Această perspectivă e corectă sau greșită? (Greșită.) E greșit să măsori lucrurile din această perspectivă. Sunt un standard și o metodă extreme și incorecte de a aprecia lucrurile. O astfel de metodă face adesea oamenii să se cufunde în depresie și îi face adesea să nu se simtă în largul lor, să simtă că nimic nu le merge așa cum vor și că nu primesc niciodată ceea ce-și doresc, lucru care, în cele din urmă, îi face să se simtă tot timpul anxioși și irascibili și să nu fie în largul lor. Când aceste emoții negative nu sunt înlăturate, acești oameni se cufundă tot timpul în depresie și simt că Dumnezeu nu-i favorizează. Ei cred că Dumnezeu îi tratează pe ceilalți cu har, dar nu pe ei și că Dumnezeu are grijă de ceilalți, dar nu de ei. „De ce nu mă simt niciodată în largul meu și sunt atât de anxios? De ce mi se întâmplă mereu lucruri rele? De ce nu mi se întâmplă niciodată lucruri bune? Doar o dată de ar fi așa!” Când vezi lucrurile cu acest mod de gândire și perspectivă eronate, vei cădea în capcana norocului și ghinionului. Când cazi tot timpul în această capcană, vei fi tot timpul deprimat. În toiul acestei depresii, vei fi foarte sensibil la lucrurile care ți se întâmplă, dacă sunt cu noroc sau cu ghinion. Când se întâmplă asta, dovedește că această perspectivă și idee de noroc și ghinion a preluat controlul asupra ta. Când ești controlat de o astfel de perspectivă, părerile și atitudinile tale față de oameni, evenimente și lucruri nu se mai încadrează în sfera conștiinței și rațiunii umanității normale, ci au căzut într-un fel de extremă. Când cazi în această extremă, nu vei ieși din depresia ta. Te vei deprima iar și iar și chiar dacă de obicei nu te simți deprimat, de îndată ce un lucru merge prost, de îndată ce simți că s-a întâmplat un ghinion, te vei cufunda imediat în depresie. Această depresie îți va afecta judecata normală și capacitatea de a lua decizii și chiar fericirea, mânia, durerea și bucuria. Când îți afectează fericirea, mânia, durerea și bucuria, îți va tulbura și distruge randamentul în datoria ta, precum și dorința de a-L urma pe Dumnezeu. Când aceste lucruri pozitive sunt distruse, se va alege praful de cele câteva adevăruri pe care ai ajuns să le înțelegi și nu-ți vor mai fi de niciun ajutor. De aceea, când intri în cercul acesta vicios, îți va fi greu să pui în practică cele câteva principii ale adevărului pe care le înțelegi. Doar atunci când te simți norocos, când nu ești suprimat de depresie, poți, fără tragere de inimă, să plătești un mic preț, să suferi câteva greutăți și să arăți o fărâmă de sinceritate în timp ce faci lucrurile pe care ești dispus să le faci. De îndată ce simți că norocul te-a părăsit și că iarăși ai ghinioane, depresia preia din nou controlul asupra ta, iar sinceritatea, loialitatea și dorința de a îndura greutăți te părăsesc imediat. Prin urmare, oamenii care cred că au ghinion sau care iau foarte în serios norocul sunt exact ca acei oameni care cred că sorțile lor sunt rele. Ei au adesea emoții extreme – alunecă frecvent mai ales în emoții negative precum depresia. Ei sunt deosebit de negativi și slabi și chiar sunt predispuși la schimbări de dispoziție. Când se simt norocoși, sunt bucuroși, plini de energie și pot să îndure greutăți și să plătească un preț; ei pot să doarmă mai puțin noaptea și să mănânce mai puțin în timpul zile, sunt dispuși să sufere orice greutate și, dacă se entuziasmează pentru o clipă, sunt bucuroși să-și sacrifice viețile. Cu toate astea, în clipa în care simt că recent au avut ghinion, când nimic nu pare să le meargă bine, această emoție, depresia, le cuprinde imediat inima. Jurămintele și deciziile pe care le-au luat înainte sunt toate negate; dintr-o dată se simt ca un balon dezumflat, incapabili să adune energie sau ca o baltă de noroi, lipsiți de dorința de a face sau de a spune ceva. Se gândesc: „Principiile adevărului, urmărirea adevărului, obținerea mântuirii, ascultarea de Dumnezeu – nimic nu are de-a face cu mine. Am ghinion și, oricâte adevăruri aș practica sau orice preț aș plăti, e inutil, niciodată nu voi obține mântuirea. Gata! Sunt ca un talisman care atrage ghinionul, un individ ghinionist. Ei bine, așa să fie, oricum am ghinion!” Vezi, într-o clipă sunt ca un balon plin cu aer, care stă să explodeze și în următoarea sunt dezumflați. Nu-i supărător? Cum apare acest necaz? Ei își urmăresc mereu norocul, de parcă ar urmări bursa, ca să vadă dacă e ascendentă sau descendentă, dacă e o piață în care trebuie să cumpere sau să vândă. Sunt mereu nevrotici, incredibil de sensibili la chestiunea norocului lor și incredibil de încăpățânați. Acest fel de persoană extremă se va afunda adesea în această emoție, depresia, fiindcă îi pasă prea mult de norocul ei și trăiește după dispozițiile pe care le are. Dacă este într-o dispoziție proastă când se trezește dimineața, se gândește: „O, nu! Pun pariu că astăzi nu va fi o zi norocoasă! De câteva zile, mi se zbate pleoapa stângă, îmi simt limba înțepenită, iar creierul îmi e letargic. Mi-am mușcat limba când mâncam și noaptea trecută, în somn, n-am avut un vis bun.” Sau se gândesc: „Primele cuvinte pe care le-am auzit azi de la cineva par de rău augur.” Ei sunt tot timpul paranoici, trăncănesc despre prostiile astea și studiază astfel de lucruri. Sunt incredibil de preocupați de averea, direcția și dispoziția lor în fiecare zi și în fiecare perioadă. De asemenea, ei observă privirea, atitudinea și chiar și tonul vocii pe care frații și surorile din biserică le folosesc față de ei. Inimile lor sunt ocupate cu aceste lucruri, ceea ce-i face să fie tot timpul deprimați. Știu că nu sunt într-o stare bună și totuși nu se roagă lui Dumnezeu, nu caută adevărul ca s-o înlăture și, oricât de multe firi corupte dezvăluie, ei nu le dau atenție și nu le iau în serios. Nu-i asta o problemă? (Ba da.)

Acești oameni care sunt mereu preocupați de norocul sau ghinionul lor – este corect modul în care văd ei lucrurile? Există noroc sau ghinion? (Nu.) În baza cărui lucru putem spune că nu există? (Oamenii pe care îi întâlnim și lucrurile care ni se întâmplă în fiecare zi sunt determinate de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu. Nu există noroc sau ghinion; totul se întâmplă din necesitate și are un sens.) Este corectă această afirmație? (Este.) Acest punct de vedere este corect și aceasta este baza teoretică pentru a spune că norocul nu există. Orice ți se întâmplă, fie că este bun sau rău, totul este normal, la fel ca vremea de-a lungul celor patru anotimpuri – nu fiecare zi poate fi însorită. Nu poți spune că zilele însorite sunt rânduite de Dumnezeu, în timp ce zilele înnorate, ploaia, vântul și furtunile nu sunt. Totul este determinat de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu și este generat de mediul natural. Acest mediu natural apare în conformitate cu legile și regulile pe care Dumnezeu le-a rânduit și stabilit. Toate acestea sunt necesare și imperative, așa că, indiferent de vreme, aceasta este generată și provocată de legile naturale. Nu există nimic bun sau rău în ea – doar sentimentele oamenilor în legătură cu ea sunt bune sau rele. Oamenii nu se simt bine atunci când plouă, bate vântul sau este înnorat sau în timpul furtunilor cu grindină. Oamenilor nu le place mai ales când plouă și este umed; îi dor articulațiile și se simt slabi. S-ar putea să te simți rău în zilele ploioase, dar poți spune că zilele ploioase sunt zile cu ghinion? Acesta este doar un sentiment pe care vremea îl trezește în oameni – norocul nu are nimic de-a face cu faptul că plouă. Ai putea spune că zilele însorite sunt bune. Dacă este soare timp de trei luni, fără un strop de ploaie, oamenii se simt bine. Ei pot vedea soarele în fiecare zi, este uscat și cald, cu o ușoară briză ocazională, iar ei pot ieși în aer liber oricând doresc. Dar plantele nu pot tolera acest lucru, iar culturile mor din cauza secetei, așa că nu există recoltă în acel an. Așadar, faptul că tu te simți bine înseamnă că este cu adevărat bine? Când vine toamna și nu ai ce mânca, vei spune: „Vai, Doamne, nici să fie prea multe zile însorite nu e bine. Dacă nu plouă, culturile au de suferit, nu există hrană de recoltat, iar oamenii suferă de foame.” În acest moment, îți dai seama că nici zilele însorite nesfârșite nu sunt bune. Adevărul este că unei persoane îi place sau nu îi place un lucru, în funcție de propriile motive egoiste, de dorințe și interese personale, mai degrabă decât de esența lucrului în sine. Așadar, baza după care oamenii evaluează dacă un lucru este bun sau rău este inexactă. Întrucât baza este inexactă, concluziile finale pe care le trag sunt, de asemenea, inexacte. Revenind la subiectul norocului și al ghinionului, acum toată lumea știe că această zicală despre noroc nu se susține și că acesta nu este nici bun, nici rău. Oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnești, fie că sunt bune sau rele, toate sunt determinate de suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, așa că ar trebui să le înfrunți în mod adecvat. Primește ce este bun de la Dumnezeu și primește și ce este rău de la Dumnezeu. Nu spune că ești norocos când se întâmplă lucruri bune și că ești ghinionist când se întâmplă lucruri rele. Se poate spune doar că există lecții pe care oamenii trebuie să le învețe în toate aceste lucruri și nu să le respingă sau să le evite. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru lucrurile bune, dar mulțumește-I și pentru cele rele, pentru că toate sunt rânduite de El. Oamenii, evenimentele, lucrurile și mediile bune oferă lecții pe care oamenii ar trebui să le învețe, dar există și mai multe de învățat de la oamenii, evenimentele, lucrurile și mediile rele. Toate acestea sunt experiențe și episoade care ar trebui să facă parte din viața unui om. Oamenii nu ar trebui să folosească ideea de noroc pentru a le măsura. Așadar, care sunt gândurile și perspectivele oamenilor care folosesc norocul pentru a aprecia dacă lucrurile sunt bune sau rele? Care este esența unor astfel de oameni? De ce acordă ei atât de multă atenție norocului și ghinionului? Oamenii care se concentrează foarte mult asupra norocului speră să aibă noroc sau ghinion? (Ei speră să aibă noroc.) Așa este. De fapt, ei urmăresc norocul și să li se întâmple lucruri bune și doar profită de ele și trag foloase. Nu le pasă cât de mult suferă alții sau câte greutăți sau dificultăți trebuie să îndure alții. Ei nu vor să li se întâmple nimic din ceea ce percep ca fiind un ghinion. Cu alte cuvinte, ei nu vor să li se întâmple niciun rău: să nu întâlnească niciun obstacol, să n-aibă niciun eșec sau să sufere o rușine, să nu fie tratați sau emondați, să nu piardă lucruri, să nu sufere nicio pierdere și nicio înșelăciune. Dacă se întâmplă ceva din toate acestea, ei consideră că este vorba de ghinion. Indiferent cine le rânduiește, dacă se întâmplă lucruri rele, este ghinion. Ei speră ca toate lucrurile bune – de la a fi promovat, a se remarca din mulțime și a trage foloase pe seama altora, până la a profita de ceva, a face mulți bani sau a deveni un oficial de rang înalt – să li se întâmple lor și consideră că acesta este noroc. Ei apreciază întotdeauna oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le e înfruntă pe baza norocului. Ei urmăresc norocul, nu ghinionul. De îndată ce cel mai mic lucru merge prost, se înfurie, se enervează și devin nemulțumiți. Pentru a spune lucrurilor pe nume, astfel de oameni sunt egoiști. Ei urmăresc să tragă foloase pe cheltuiala altora, să obțină un profit, să iasă învingători și să se remarce din mulțime. Ei ar fi mulțumiți dacă toate lucrurile bune li s-ar întâmpla numai lor. Aceasta este natura și esența lor; aceasta este adevărata lor față.

Fiecare om trebuie să înfrunte multe piedici și eșecuri în viață. Cine are o viață plină doar de satisfacții? Cine nu trece niciodată prin eșecuri sau blocaje? Uneori, când lucrurile nu îți merg bine sau înfrunți piedici și eșecuri, nu este vorba de ghinion, ci de ceea ce ar trebui să experimentezi tu. Este ca și cum am vorbi despre mâncare – trebuie să mănânci acru, dulce, amar și picant deopotrivă. Oamenii nu se pot lipsi de sare și trebuie să mănânce unele alimente sărate, dar dacă mănânci prea multă sare, asta îți va afecta rinichii. Trebuie să mănânci unele alimente acre în anumite anotimpuri, dar nu este bine să mănânci prea mult, deoarece nu este bine nici pentru dinți, nici pentru stomac. Totul trebuie consumat cu moderație. Mănânci alimente acre, alimente sărate și alimente dulci și trebuie să mănânci și unele alimente amare. Alimentele amare sunt bune pentru unele organe interne, așa că trebuie să mănânci puțin. Viața unei persoane este la fel. Majoritatea oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care le întâlnești în fiecare etapă a vieții tale nu vor fi pe placul tău. De ce se întâmplă acest lucru? Fiindcă oamenii urmăresc lucruri diferite. Dacă urmărești faima și averea, statutul și bogăția, să fii superiori celorlalți, să ai un mare succes și așa mai departe, atunci 99 la sută dintre lucruri nu vor fi pe placul tău. Este exact cum spun oamenii: totul este numai ghinion și nenorocire. Cu toate acestea, dacă renunți la ideea de cât de norocos sau ghinionist ești și tratezi aceste lucruri cu calm și corect, vei constata că majoritatea lucrurilor nu sunt atât de nefavorabile sau de greu de gestionat. Atunci când renunți la ambițiile și dorințele tale, când încetezi să mai respingi sau să eviți orice nenorocire care ți se întâmplă și când încetezi să măsori aceste lucruri în funcție de cât de norocos sau ghinionist ești, multe dintre lucrurile pe care înainte le considerai nefericite și rele, le vei considera acum ca fiind bune – lucrurile rele se vor transforma în lucruri bune. Mentalitatea ta și modul în care privești lucrurile se vor schimba, ceea ce îți va permite să ai altă părere față de experiențele tale de viață și, în același timp, să culegi recompense diferite. Asta este o experiență extraordinară, care îți va aduce recompense inimaginabile. Este un lucru bun, nu un lucru rău. De exemplu, unii indivizi primesc mereu aprecieri, sunt mereu promovați, primesc mereu laude și încurajări, câștigă adesea aprobarea fraților și surorilor lor și toată lumea îi privește cu invidie. Este acesta un lucru bun? Majoritatea oamenilor cred că aceste lucruri se întâmplă pentru că acele persoane au norocul de partea lor. Ei spun: „Uite, tipul ăla are un calibru bun, s-a născut norocos și s-a descurcat bine în viață – are oportunități și este promovat. El este pur și simplu foarte norocos!” Ei sunt incredibil de invidioși. Și totuși, în cele din urmă, acel individ este demis în câțiva ani și devine un credincios obișnuit. Plânge din cauza asta și încearcă să se spânzure, iar în decurs de câteva zile este îndepărtat. Este acesta noroc? Dacă privești lucrurile din acest punct de vedere, el este un ghinionist fără speranță. Dar este de fapt un caz de ghinion? (Nu.) De fapt, nu este vorba de ghinion, ci de faptul că nu a urmat calea corectă. Întrucât nu a urmat calea corectă, atunci când i s-au întâmplat lucruri pe care oamenii le percep ca fiind „cu noroc”, acestea au devenit o ispită, o capcană și un catalizator care i-a accelerat distrugerea. Este acesta un lucru bun? El a aspirat întotdeauna să fie promovat, să fie mai presus de toți ceilalți, să fie centrul atenției și ca totul să meargă bine și așa cum își dorea el, dar ce s-a întâmplat în cele din urmă? Nu a fost alungat? Acesta este rezultatul care apare atunci când oamenii nu urmează calea cea bună. Urmărirea norocului în sine nu este calea corectă. Oamenii care urmăresc norocul sunt siguri că resping și evită toate lucrurile rele, toate lucrurile pe care oamenii tind să le considere indezirabile, lucrurile care nu sunt conforme cu stările de spirit și cu interesele trupești ale oamenilor. Ei se tem, evită și resping apariția acestor lucruri. Atunci când aceste lucruri se întâmplă, ei le descriu ca fiind „cu ghinion”. Pot ei să caute adevărul atunci când cred că sunt ghinioniști? (Nu.) Crezi că oamenii care nu pot căuta adevărul și care cred mereu că sunt ghinioniști pot merge pe calea cea bună? (Nu.) Sigur că nu pot. Prin urmare, oamenii care urmăresc mereu norocul, care se concentrează mereu doar asupra norocului lor și își contemplă norocul, sunt oameni care nu urmează calea cea bună. Astfel de oameni nu se ocupă de îndatoririle lor corespunzătoare și nu urmează calea cea bună, astfel încât continuă să se afunde în depresie. E este vina lor și o merită! Este din cauză că urmează calea greșită! Ei merită să se afunde în depresie. Este ușor să ieși din această depresie? De fapt, este ușor. Trebuie doar să renunți la perspectivele tale eronate, să nu te aștepți ca totul să meargă bine, exact așa cum vrei tu sau fără probleme. Nu-ți fie frică, nu te împotrivi și nu respinge lucrurile care merg prost. În schimb, renunță la împotrivirea ta, calmează-te și vino înaintea lui Dumnezeu cu o atitudine de ascultare și acceptă tot ceea ce Dumnezeu rânduiește. Nu urmări așa-zisul „noroc” și nu respinge așa-zisul „ghinion”. Oferă-I lui Dumnezeu inima și întreaga ta ființă, lasă-L pe El să acționeze și să orchestreze și supune-te orchestrărilor și rânduielilor Sale. Dumnezeu îți va da ce ai nevoie în măsura potrivită, atunci când ai nevoie. El va orchestra mediile, oamenii, evenimentele și lucrurile de care ai nevoie, în funcție de nevoile și neajunsurile tale, astfel încât să poți învăța lecțiile pe care ar trebui să le înveți de la oamenii, evenimentele și lucrurile pe care le întâlnești. Desigur, condiția prealabilă pentru toate acestea este să ai o mentalitate de ascultare față de orchestrările și rânduielile lui Dumnezeu. Așadar, nu urmări perfecțiunea; nu respinge și nu te teme de apariția unor lucruri nedorite, jenante sau nefavorabile; și nu-ți folosi depresia ca să te împotrivești în sinea ta apariției lucrurilor rele. De exemplu, dacă un cântăreț are o durere în gât într-o zi și nu are o prestație bună, se gândește: „Sunt atât de ghinionist! De ce nu are Dumnezeu grijă de vocea mea? De obicei, cânt atât de bine când sunt singur, dar astăzi m-am făcut de râs cântând în fața tuturor. Nu am reușit să intonez bine și nu am reușit să prind ritmul. M-am făcut de râs!” Să te faci de râs este un lucru bun. Te ajută să-ți vezi neajunsurile și iubirea ta pentru vanitate. Îți arată unde sunt problemele tale și te ajută să înțelegi clar că nu ești o persoană perfectă. Nu există oameni perfecți și a te face de râs este perfect normal. Toți oamenii trec prin momente în care se fac de râs sau sunt stânjeniți. Toți oamenii eșuează, se confruntă cu piedici și au slăbiciuni. Să te faci de râs nu este un lucru rău. Atunci când te faci de râs, dar nu te simți jenat sau deprimat în adâncul sufletului, asta nu înseamnă că ai obrazul gros; înseamnă că nu îți pasă dacă faptul că te faci de râs îți va afecta reputația și înseamnă că vanitatea nu îți mai acaparează gândurile. Înseamnă că te-ai maturizat în umanitatea ta. E minunat! Nu este acesta un lucru bun? Ba da. Nu te gândi că nu ai procedat bine sau că ai ghinion și nu căuta cauzele obiective din spatele acestui lucru. Este normal. Tu te poți face de râs, alții se pot face de râs, toată lumea se poate face de râs – în cele din urmă, vei descoperi că toți sunt la fel, toți sunt oameni obișnuiți, toți sunt muritori, nimeni nu este mai presus decât ceilalți și nimeni nu este mai bun decât ceilalți. Toată lumea se face de râs uneori, deci nimeni n-ar trebui să râdă de ceilalți. Odată ce ai experimentat numeroase eșecuri, treptat, te maturizezi în umanitatea ta; așadar, oricând întâlnești aceste lucruri din nou, nu vei mai fi constrâns, iar ele nu vor mai afecta modul normal în care îți îndeplinești datoria. Umanitatea ta va fi normală, iar când umanitatea ta e normală, rațiunea ta va și ea normală.

Acești oameni cărora le place să urmărească norocul sunt oameni care urmăresc norocul în această viață, care duc lucrurile la extrem. Ceea ce urmăresc acești oameni este greșit și ar trebui să renunțe la asta. Tocmai am avut părtășie cu privire la modul în care trebuie să tratăm și să abordăm corect aceste lucruri nedorite – acum înțelegeți acest lucru? Cum am avut părtășie pe această temă? (Oamenii ar trebui să se supună la tot ceea ce orchestrează Dumnezeu. Ei nu trebuie să caute să devină oameni perfecți și nici nu trebuie să se teamă de ceva care îi face să se simtă jenați sau să se teamă că se întâmplă ceva nefavorabil, iar oamenii nu trebuie să se folosească de sentimentele lor de depresie pentru a se împotrivi acestor lucruri atunci când ele se întâmplă.) Calmează-ți mintea și înfruntă totul cu o mentalitate corectă. Atunci când ți se întâmplă lucruri rele, trebuie să ai calea corectă de abordare și de rezolvare a acestora și, chiar dacă nu le gestionezi bine, tot nu trebuie să te afunzi în depresie. Dacă nu reușești, poți încerca din nou; în cel mai rău caz, eșecul este o lecție și chiar dacă eșuezi, tot este mai bine decât să fii ostil, să te împotrivești, să respingi și să fugi. Așadar, indiferent de ceea ce se întâmplă sau de ceea ce trebuie să înfrunți în viitor, nu ar trebui niciodată să respingi sau să încerci să scapi de aceste lucruri, cu atât mai puțin să le măsori din perspectiva norocului sau ghinionului tău. Din moment ce afirmi că totul este orchestrat de mâna lui Dumnezeu, nu ar trebui să măsori toate aceste lucruri cu viziunea și mentalitatea că ai noroc sau ghinion, cu atât mai puțin să respingi lucrurile rele care se întâmplă. Bineînțeles, nu ar trebui să abordezi aceste lucruri nici cu această emoție, depresia. Mai degrabă, ar trebui să adopți o atitudine întreprinzătoare și o dispoziție pozitivă pentru a înfrunta și aborda aceste lucruri și a vedea ce lecții sunt de învățat și ce lucruri ar trebui să înțelegi din ele – asta ar trebui să faci. Nu vor fi atunci gândurile și opiniile tale corecte? (Vor fi.) Și când te vei confrunta din nou cu unele lucruri rele sau nefericite care se întâmplă, le vei putea aborda conform cuvintelor lui Dumnezeu, vei avea gânduri și opinii corecte și, în acest fel, umanitatea și rațiunea ta vor deveni normale. Când privești lucrurile astfel, nu este foarte important să ai o viziune corectă? Nu este oare de o importanță crucială să înțelegi clar chestiunea sorții, conform cuvintelor lui Dumnezeu? (Ba da.) Acum că aproape am terminat cu părtășia despre această zicală despre noroc sau ghinion, înțelegeți? (Da.) Dacă puteți înțelege clar esența acestui tip de problemă, atunci veți avea o viziune corectă asupra chestiunii sorții.

Mai există și o altă cauză pentru care oamenii se cufundă în această emoție, depresia, și anume că oamenilor li se întâmplă anumite lucruri înainte de a ajunge la vârsta maturității sau după ce au devenit adulți, adică ei comit unele fărădelegi sau fac lucruri idioate, nesăbuite și ignorante. Ei se cufundă în depresie din cauza acestor fărădelegi, din cauza acestor lucruri idioate și ignorante pe care le-au făcut. Acest tip de depresie este o condamnare a propriei persoane și este, de asemenea, un fel de determinare a felului de persoane care sunt. Acest tip de fărădelege sigur nu este doar o înjurătură sau vorbe de rău, spuse pe la spate, sau ceva neînsemnat de genul acesta, ci mai degrabă este ceva care implică rușinea, personalitatea și demnitatea cuiva și chiar legea. Pe măsură ce-și aduc continuu aminte de eveniment, această emoție, depresia, se adună puțin câte puțin în adâncul inimii lor, până în prezent. Care sunt aceste fărădelegi? Așa cum am spus adineauri, sunt lucruri ignorante, idioate și nesăbuite pe care oamenii le-au făcut fie în copilărie, fie ca adulți. Știți ce includ aceste lucruri? Idioate, nesăbuite și ignorante – acestea includ lucruri care le fac rău altora, dar care te avantajează pe tine însuți, lucruri despre care este dificil să vorbești și lucruri de care te simți rușinat. Poate fi ceva murdar, demn de dispreț, obscen sau indecent, care te face să te afunzi în această emoție, depresia. Această depresie nu este doar un simplu fel de a-ți reproșa lucruri, ci mai degrabă o condamnare a propriei persoane. Vă puteți gândi la ce ar putea fi inclus în această sferă pe care am schițat-o? Dați un exemplu. (Promiscuitatea.) Promiscuitatea este una, da. De exemplu, unii și-au trădat soțul sau soția cu gândul sau cu fapta; unii au comis adulter și s-au angajat în promiscuitate, dar tot nu renunță la ea și se gândesc mereu cu cine vor să comită adulter; unii i-au înșelat pe alții cu bani, poate chiar cu sume mari de bani; unii au furat lucruri care aparțineau altora; și unii le-au înscenat lucruri altora sau s-au răzbunat pe alții. Unele dintre aceste lucruri se aproprie de încălcarea legii, în timp ce altele chiar încalcă legea; unele dintre ele pot fi la limita moralității, în timp ce altele pot fi chiar împotriva eticii umanității normale. Aceste lucruri sunt îngropate adânc în memoria din străfundul inimii oamenilor, iar ei își amintesc de ele din când în când. Când ești singur, când nu poți dormi în toiul nopții, nu poți să nu te gândești la aceste lucruri. Ele se derulează în fața ochilor minții tale ca un film, scenă cu scenă, și nu reușești să le ștergi sau să scapi de ele. De fiecare dată când te gândești la aceste lucruri, te simți deprimat, îți arde fața, îți tremură inima, te simți jenat și duhul tău este plin de neliniște. Deși crezi în Dumnezeu, tot ai impresia că aceste lucruri pe care le-ai făcut s-au întâmplat ieri. Nu poți fugi de ele, nu te poți ascunde de ele și nu ai idee cum să le lași în urmă. Chiar dacă doar câțiva alții știu ce ai făcut, sau poate că nimeni nu știe, simți un ușor sentiment de neliniște în inima ta. Din această neliniște apare depresia, iar această depresie te face să te simți vinovat când Îl urmezi pe Dumnezeu și îți faci datoria. Nu-ți poți da seama dacă acest sentiment de vinovăție provine din propria conștiință, din lege sau din simțul moralității și al eticii. În orice caz, persoanele care au făcut aceste lucruri se simt adesea neliniștite fără să vrea, atunci când se întâmplă anumite lucruri sau în anumite medii și contexte. Acest sentiment de neliniște îi face să cadă, fără să știe, într-o depresie profundă, iar ei devin constrânși și limitați de depresia lor. Ori de câte ori ascultă o predică sau o părtășie despre adevăr, această depresie se strecoară încet în adâncul minții și inimii lor, iar ei se interoghează: „Pot să fac asta? Sunt capabil să urmăresc adevărul? Sunt capabil să obțin mântuirea? Ce fel de persoană sunt eu? Am făcut acel lucru în trecut, am fost acel tip de persoană. Mai pot fi mântuit? Mă va mai mântui Dumnezeu?” Unii oameni pot uneori să renunțe la sentimentele de depresie și să le lase în urmă. Își dedică toată sinceritatea și energia pe care le pot aduna îndeplinirii datoriei, obligațiilor și responsabilităților și pot chiar să-și dedice întreaga inimă și mintea căutării adevărului și contemplării cuvintelor lui Dumnezeu și își concentrează eforturile asupra cuvintelor lui Dumnezeu. Cu toate acestea, în momentul în care apar situații sau circumstanțe speciale, această emoție, depresia, pune din nou stăpânire pe ei și îi face să se simtă din nou vinovați în adâncul inimii lor. Ei se gândesc în sinea lor: „Ai făcut acel lucru în trecut și ai fost acel tip de persoană. Oare poți să obții mântuirea? Mai are vreun rost să practici adevărul? Ce părere are Dumnezeu despre ceea ce ai făcut tu? Te va ierta Dumnezeu pentru ceea ce ai făcut? Oare faptul că acum plătești un preț în felul acesta poate compensa acea fărădelege?” Ei își fac adesea reproșuri și se simt vinovați în adâncul sufletului, mereu se îndoiesc și se macină cu aceste întrebări. Nu pot lăsa în urmă și nu se pot lepăda niciodată de aceste sentimente de depresie și simt tot timpul o neliniște față de lucrul rușinos pe care l-au făcut. Așadar, deși au crezut în Dumnezeu atâția ani, e ca și cum n-ar fi ascultat nimic din ce a spus Dumnezeu și nici n-au înțeles nimic. E ca și cum nu știu dacă obținerea mântuirii are ceva de-a face cu ei, dacă pot fi iertați și răscumpărați sau dacă sunt calificați să primească judecata și mustrarea lui Dumnezeu și mântuirea Lui. Nu știu nimic despre aceste lucruri. Întrucât nu primesc niciun răspuns și nu primesc un verdict precis, se simt mereu deprimați în sinea lor. În adâncul inimii, își amintesc la nesfârșit de ceea ce au făcut, derulează la nesfârșit filmul întâmplărilor în mintea lor, amintindu-și cum a început totul și cum s-a sfârșit, amintindu-și totul de la început la sfârșit. Indiferent de felul în care își amintesc, ei se simt mereu păcătoși, așa că, de-a lungul anilor, sunt tot timpul deprimați în legătură cu această chestiune. Chiar și atunci când își fac datoria, chiar și când sunt responsabili de o anumită sarcină, ei tot simt că nu au nicio speranță de a fi mântuiți. Prin urmare, ei nu înfruntă niciodată direct chestiunea urmăririi adevărului și nu o privesc ca pe cel mai corect și important lucru. Ei cred că greșeala pe care au făcut-o sau lucrul pe care l-au făcut în trecut sunt privite cu dispreț de majoritatea oamenilor sau că ar putea fi condamnați sau disprețuiți de oameni sau chiar că ar putea fi condamnați de Dumnezeu. Indiferent de etapa în care se află lucrarea lui Dumnezeu sau de câte cuvântări a ținut El, ei nu înfruntă niciodată corect chestiunea urmării adevărului. De ce se întâmplă asta? Ei nu au curajul să lase depresia în urmă. Acesta este concluzia finală la care ajunge o astfel de persoană, după ce a experimentat un astfel de lucru și, întrucât nu trage concluzia corectă, este incapabilă să lase în urmă depresia.

Există, cu siguranță, mulți oameni care au comis o fărădelege sau alta, fie ea mare sau mică, dar cel mai probabil sunt foarte puțini cei care au comis fărădelegi grave, tipul de fărădelegi care depășesc limitele morale. Nu vom vorbi aici despre cei care au comis diverse alte fărădelegi, ci doar despre ce ar trebui să facă persoanele care au comis fărădelegi grave și care au comis tipul de fărădelege care depășește limitele morale și etica. În ceea ce-i privește pe oamenii care au comis fărădelegi grave – și aici vorbesc despre fărădelegi care depășesc limitele morale – acestea nu implică ofensarea firii lui Dumnezeu și încălcarea decretelor Sale administrative. Ați înțeles? Nu vorbesc despre fărădelegi care ofensează firea lui Dumnezeu, esența Sa sau identitatea și statutul Său și nu vorbesc despre fărădelegi care sunt blasfematoare la adresa lui Dumnezeu. Vorbesc despre fărădelegile care depășesc limitele morale. De asemenea, există ceva de spus despre modul în care acei oameni care au comis astfel de fărădelegi își pot înlătura sentimentele de depresie. Astfel de oameni au două căi pe care le pot urma și este o chestiune simplă. În primul rând, dacă simți în inima ta că poți lăsa în urmă acel lucru pe care l-ai făcut sau dacă ai ocazia să-ți ceri scuze față de cealaltă persoană și să te revanșezi față de ea, atunci poți merge să te revanșezi față de ea și să-ți ceri scuze, iar sentimentele de pace și liniște se vor întoarce în duhul tău; dacă nu ai ocazia de a face acest lucru, dacă acest lucru nu este posibil, dacă ajungi cu adevărat să îți cunoști problema în adâncul inimii tale, dacă îți dai seama cât de grav este lucrul pe care l-ai făcut și te simți cu adevărat plin de remușcări, atunci ar trebui să vii înaintea lui Dumnezeu pentru a mărturisi și a te căi. Ori de câte ori te gândești la lucrul pe care l-ai făcut și te simți vinovat, adică exact momentul în care ar trebui să vii înaintea lui Dumnezeu pentru a mărturisi și a te căi, trebuie să fii sincer și să-ți arăți sentimentele adevărate pentru a primi absolvirea și iertarea lui Dumnezeu. Și cum poți fi absolvit și iertat de Dumnezeu? Acest lucru depinde de inima ta. Dacă mărturisești cu adevărat, îți recunoști cu adevărat greșeala și problema și, fie că ai comis o fărădelege sau un păcat, mărturisești cu adevărat, simți o ură adevărată pentru ceea ce ai făcut și te schimbi cu adevărat, astfel încât să nu mai faci niciodată greșeala aceea, atunci, într-o zi, vei primi absolvirea și iertarea lui Dumnezeu, adică Dumnezeu nu-ți va mai hotărî finalitatea pe baza lucrurilor ignorante, nesăbuite și murdare pe care le-ai făcut înainte. Când vei ajunge la acest nivel, Dumnezeu va uita complet de această chestiune; vei fi la fel ca alți oameni normali, fără cea mai mică diferență. Cu toate acestea, premisa pentru acest lucru este să fii sincer și să te căiești cu adevărat, ca David. Câte lacrimi a vărsat David pentru fărădelegea pe care a comis-o? Nenumărate lacrimi. De câte ori a plâns? De nenumărate ori. Lacrimile pe care le-a vărsat pot fi descrise cu aceste cuvinte: „În fiecare noapte îmi fac patul să înot.” Nu știu cât de gravă este fărădelegea ta. Dacă este cu adevărat gravă, s-ar putea să trebuiască să plângi până când patul plutește pe lacrimile tale – s-ar putea să trebuiască să mărturisești și să te căiești până la acest nivel înainte de a primi iertarea lui Dumnezeu. Dacă nu faci acest lucru, mă tem că fărădelegea ta va deveni un păcat în ochii lui Dumnezeu și nu vei fi absolvit de ea. Atunci vei avea necazuri și nu mai are rost să spun nimic despre asta. Prin urmare, primul pas pentru a primi absolvirea și iertarea lui Dumnezeu este să fii sincer și să iei măsuri practice pentru a mărturisi și a te căi cu adevărat. Unii oameni întreabă: „Trebuie să le spun tuturor despre asta?” Nu este necesar; du-te și roagă-te lui Dumnezeu de unul singur. Ori de câte ori te simți rău și vinovat în inima ta, trebuie să vii imediat înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi și să primești iertarea Sa. Unii oameni întreabă: „Cât trebuie să mă rog înainte de a ști că Dumnezeu m-a iertat?” Când nu te vei mai simți vinovat de această chestiune, când nu vei mai aluneca în depresie din cauza acestei chestiuni, atunci vei fi obținut rezultate, iar acest lucru va arăta că Dumnezeu te-a absolvit. Atunci când nimeni, nicio putere și nicio forță exterioară nu te va mai putea tulbura și când nu vei mai fi sub influența vreunei persoane, a vreunui eveniment sau a vreunui lucru, atunci vei fi obținut rezultate. Acesta este primul pas pe care trebuie să îl faci. Al doilea pas, în timp ce Îl implori în mod constant pe Dumnezeu pentru absolvire, este să cauți în mod activ principiile pe care ar trebui să le urmezi în timp ce-ți îndeplinești datoria – numai făcând acest lucru vei putea să-ți îndeplinești bine datoria. Desigur, acestea sunt, de asemenea, o acțiune practică, o expresie și o atitudine practice, care compensează fărădelegea ta și care dovedesc că te-ai căit și că te-ai schimbat; este ceva ce trebuie să faci. Cât de bine îți îndeplinești datoria, însărcinarea pe care ți-o dă Dumnezeu? O abordezi cu o atitudine deprimată sau cu principiile pe care Dumnezeu îți cere să le urmezi? Îi oferi loialitate? Pe ce bază ar trebui să te absolve Dumnezeu? Ți-ai exprimat în vreun fel căința? Ce Îi arăți lui Dumnezeu? Dacă dorești să primești absolvirea lui Dumnezeu, atunci trebuie mai întâi să fii sincer: pe de o parte, trebuie să ai mărturisești sincer, iar pe de altă parte, trebuie să fii sincer și să îți îndeplinești bine datoria, altfel nu avem ce discuta. Dacă poți face aceste două lucruri, dacă Îl poți emoționa pe Dumnezeu cu sinceritatea ta și cu buna ta credință și să-L faci să te absolve de păcatele tale, atunci vei fi la fel ca și ceilalți oameni. Dumnezeu te va privi la fel cum îi privește pe ceilalți oameni, te va trata în același mod în care îi tratează pe ceilalți oameni și te va judeca și pedepsi, testa și rafina la fel ca pe ceilalți oameni – nu vei fi tratat diferit. În acest fel, nu numai că vei avea determinarea și dorința de a urmări adevărul, dar Dumnezeu te va lumina, te va îndruma și te va aproviziona și pe tine în același mod, în urmărirea adevărului. Bineînțeles, pentru că acum ai o dorință sinceră și autentică și o atitudine serioasă, Dumnezeu nu te va trata diferit de ceilalți și, la fel ca și ceilalți oameni, vei avea șansa de a obține mântuirea. Înțelegi acest lucru, nu-i așa? (Da.) Comiterea unei fărădelegi grave este un caz special. Nu putem spune că nu este înfricoșător; este o problemă foarte serioasă. Nu este același lucru cu o fire coruptă obișnuită sau cu cineva care are unele gânduri și opinii greșite. Este ceva care s-a întâmplat cu adevărat, care s-a înfăptuit și care aduce consecințe grave. De aceea, acest lucru ar trebui să fie tratat într-un mod special. Totuși, indiferent dacă este tratat într-un mod special sau într-un mod normal, există întotdeauna o cale de urmat și o modalitate de a-l rezolva, iar aceasta depinde de tine, dacă poți practica după căile și metodele pe care ți le spun și spre care te îndrum. Dacă practici cu adevărat în acest mod, atunci speranțele tale de a obține mântuirea la final vor fi aceleași ca ale celorlalți oameni. Desigur, rezolvarea tuturor acestor lucruri nu are doar scopul de a-i face pe oameni să poată lăsa în urmă sentimentele de depresie. Scopul final este ca, prin înlăturarea sentimentelor lor de depresie, să poată aborda corect toate aceste lucruri în limitele conștiinței și rațiunii umanității normale atunci când întâlnesc oameni, evenimente și lucruri. Ei nu trebuie să ajungă la extreme și nu trebuie să fie încăpățânați; trebuie să meargă mai departe în căutarea voii lui Dumnezeu și în căutarea adevărului, să îndeplinească responsabilitățile și îndatoririle pe care o ființă creată ar trebui să le îndeplinească, până când, în cele din urmă, pot privi oamenii și lucrurile, se pot comporta și pot acționa în întregime conform cuvintelor lui Dumnezeu, având drept criteriu adevărul. Odată ce oamenii au intrat în această realitate, ei se vor apropia treptat de calea mântuirii și, în acest fel, vor avea speranța de a obține mântuirea. Vă este clară acum calea de înlătura această emoția, depresia, care apare în urma unor fărădelegi grave? (Da, ne este.)

Este înlăturarea acestei emoții, depresia, o problemă dificilă? Cred că este foarte dificilă, deoarece implică chestiuni importante în viață, implică drumul pe care oamenii îl parcurg în credința lor în Dumnezeu, dacă pot obține mântuirea în viitor sau dacă vor crede în zadar – aceasta este o problemă majoră. La suprafață, ceea ce se dezvăluie este o emoție, când de fapt există motive pentru apariția acestei emoții. Astăzi, am avut părtășie clară despre aceste motive, am oferit o cale de urmat pentru a rezolva acum problema acestor cauze, așa că, oare acum, această emoție, depresia, nu poate fi înlăturată cu ușurință? (Ba da.) A fost înlăturată în teorie. Având o înțelegere doctrinară, comparând apoi această doctrină cu ceea ce ați făcut în trecut, folosind această doctrină ca bază pentru a înlătura treptat dificultățile din viața voastră, dificultățile din gândirea voastră și urmând consecvent această cale, puteți să intrați treptat pe calea urmăririi adevărului. Ce părere aveți despre acest mod de a rezolva problema? (Este bun.) Acesta este modul în care oamenii trebuie să rezolve problema. Dacă nu o fac, atunci problemele complicate din sinea lor – problemele din gândirea lor, problemele din inima lor, problemele lor mentale, precum și firile lor corupte – aceste lucruri îi constrâng foarte mult. Ei devin astfel constrânși și prinși în capcană, suferă și se simt epuizați tot timpul, nu știu dacă să râdă sau să plângă și nu pot găsi niciodată o cale de scăpare. După ce asculți părtășia de astăzi, poți să te gândești cu atenție la ea și să ajungi să ai o înțelegere doctrinară a ei. Apoi, prin experiențele practice și experiențele personale din viața de zi cu zi, poți ieși treptat din aceste emoții negative și din diferitele stări ale firilor tale corupte. Odată ce le-ai lăsat în urmă, nu numai că vei fi cu adevărat eliberat și liber și nu numai că vei pătrunde în realitatea adevărului, dar, cel mai important, vei înțelege adevărul, vei obține adevărul și vei putea trăi realitatea adevărului. Vei fi atunci de mare folos și vei trăi o viață valoroasă. Doriți să trăiți astfel? (Da.) Cei mai mulți oameni doresc să înțeleagă adevărul și să pătrundă în realitatea adevărului și nu vor să-și petreacă viața cuprinși de emoțiile negative ale trupului, de poftele trupului, de tendințele lumești și de firile corupte – o astfel de viață este prea grea și obositoare. Va avea viața ta un final bun dacă trăiești cuprins de aceste firi corupte și emoții negative? A trăi cuprins de aceste emoții negative înseamnă a trăi sub stăpânirea lui Satana. Este ca și cum ai trăi într-o mașină de tocat carne – mai devreme sau mai târziu vei fi mestecat și este greu să găsești o cale de scăpare. Cu toate acestea, dacă poți accepta adevărul, atunci poți spera să lași în urmă confuzia și durerea și vei putea scăpa de durerea care vine din faptul că ești prins și derutat de emoțiile negative.

Inițial, plănuisem să am părtășie despre mai multe subiecte astăzi, dar am sfârșit prin a vorbi mult timp despre depresie. Sunt multe de spus despre orice subiect; nimic nu poate fi explicat clar în doar câteva cuvinte. Indiferent despre ce vorbesc, nu pot doar să explic doctrina unei chestiuni și apoi să Mă opresc. Orice chestiune implică multe aspecte ale adevărului și ale realității; implică gândurile și opiniile oamenilor, felurile în care se comportă, calea pe care merg și toate acestea au legătură cu obținerea mântuirii de către voi. Nu pot fi neglijent atunci când am părtășie cu privire la un adevăr sau la un subiect și de aceea încerc pe toate căile posibile, ca o bunică bătrână și cicălitoare, să vă tot spun aceste lucruri. Nu vă plângeți că este supărător și plictisitor. Poate că am mai vorbit despre un subiect înainte, așa că de ce să vorbesc din nou despre el? Dacă vorbesc din nou despre el, puteți să îl ascultați din nou și să vedeți asta drept o recenzie. Este în regulă, nu-i așa? (Da.) Pe scurt, trebuie să abordați cu conștiinciozitate chestiunile legate de adevăr și de calea pe care merg oamenii și nu trebuie să fiți neglijenți. Cu cât intru mai mult în detalii și cu cât devin mai specific, cu atât mai detaliată și mai clară devine înțelegerea voastră în ceea ce privește relația dintre diferitele adevăruri, precum și diferențele și conexiunile în detalii dintre ele, printre alte aspecte. Dacă aș vorbi în termeni generali și aș vorbi doar despre unele lucruri în mare, atunci v-ar fi greu să le înțelegeți și să pătrundeți în ele și ar fi obositor pentru voi să încercați să contemplați și să vă dați seama singuri de aceste lucruri, nu-i așa? (Ba da.) De exemplu, subiectul nostru de astăzi – soarta, norocul și emoțiile negative care provin din anumite fărădelegi pe care oamenii le-au comis în trecut – nu ați fi capabili să vă gândiți singuri la aceste lucruri și, chiar dacă ați face-o, nu ați avea o cale de scăpare din ele. Pentru că nu înțelegi adevărul din miezul acestor lucruri, nu vei putea găsi niciodată răspunsul corect la problema comiterii anumitor fărădelegi în trecut și va rămâne întotdeauna un mister pentru tine, deranjându-te și încurcându-te pentru totdeauna, răpindu-i inimii tale cea mai profundă pace, bucurie, libertate și eliberare. Sau poate pentru că nu ai tratat corect problema și nu ai urmat calea corectă, acest lucru a avut un impact asupra obținerii mântuirii tale. În cele din urmă, unele persoane au fost abandonate și alungate. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că au făcut niște lucruri de nedescris în trecut, nu le-au gestionat bine și nu au primit absolvirea pentru ele. Inima lor era în permanență încurcată de aceste lucruri; nu simțeau nevoia să urmărească adevărul, își îndeplineau datoria într-un mod neglijent, nu pătrundeau în realitatea adevărului și simțeau că nu aveau nicio speranță să urmărească adevărul. Au avut această viziune negativă până la sfârșit, nu au vorbit niciodată despre mărturia din experiență și nu au obținut adevărul. Abia atunci au început să aibă regrete, dar era prea târziu. Prin urmare, au toate aceste chestiuni legătură cu adevărul și cu obținerea mântuirii? (Da.) Să nu crezi că, doar pentru că aceste chestiuni nu ți s-au întâmplat ție sau nu s-au întâmplat altcuiva sau nu s-au întâmplat oamenilor din jurul tău, ele nu există. Lasă-Mă să-ți spun că s-ar putea să fi făcut niște lucruri dezonorante înainte, care nu au dus încă la nicio consecință înspăimântătoare sau s-ar putea să te fi împotmolit anterior în acest tip de emoție negativă sau să te fi împotmolit în ea acum, doar că tu nu ai observat și nu ai fost conștient de ea, iar într-o zi se întâmplă cu adevărat ceva și această emoție are un impact grav asupra ta și duce la consecințe grave. Numai atunci când te analizezi în profunzime, descoperi că ai fost împotmolit în această emoție negativă timp de mulți ani sau chiar mai mult, fără să-ți dai seama. De aceea, oamenii trebuie să contemple, să reflecteze, să înțeleagă, să aprecieze și să experimenteze continuu aceste lucruri pentru a le descoperi încet-încet. Bineînțeles, a descoperi în sfârșit aceste lucruri înseamnă vești extrem de bune pentru tine și reprezintă o oportunitate grozavă de a obține mântuirea. Atunci când le vei descoperi, va fi momentul în care vei avea șansa sau speranța de a le lăsa în urmă, iar lucrurile despre care am vorbit astăzi nu vor fi în zadar. Niciun adevăr, niciun subiect și niciun cuvânt nu poate fi înțeles în totalitate și experimentat într-o zi sau două. Întrucât implică adevărul, implică umanitatea, firile corupte ale oamenilor, calea pe care oamenii o parcurg și atingerea mântuirii de către oameni. Prin urmare, nu poți trece cu vederea niciun adevăr, ci trebuie să le abordezi conștiincios pe toate. Chiar dacă nu înțelegi încă prea bine aceste adevăruri și nu știi cum să te analizezi pentru a vedea ce probleme ai în conformitate cu aceste adevăruri, atunci poate că după ce le vei experimenta timp de câțiva ani, aceste adevăruri te vor salva din ghearele firilor tale corupte și vor deveni adevăruri prețioase care te vor mântui. Când se va întâmpla acest lucru, aceste adevăruri te vor îndruma pe calea corectă în viață și poate că, peste vreo zece ani, aceste cuvinte și aceste adevăruri îți vor schimba complet gândurile și opiniile și îți vor transforma complet obiectivele și direcția în viață.

Acesta este finalul părtășiei noastre de astăzi! Cu bine!

1 octobrie, 2022

Anterior: Cum să urmărești adevărul (1)

Înainte: Cum să urmărești adevărul (3)

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte

Contactează-ne pe Messenger