Dacă dorești ca în credința ta să I te supui lui Dumnezeu, cunoașterea de sine este extrem de importantă. Fără să te cunoști pe tine însuți, nu vei putea să renunți la firea ta coruptă. Intrarea în viață începe cu cunoașterea de sine. Dacă arăți ceva corupție sau faci lucruri care sunt dezgustătoare și dureroase pentru Dumnezeu, dacă faci lucruri imbecile, atunci trebuie să reflectezi asupra ta după aceea. Cum poate reflectarea să te ajute să renunți la corupție? Cei care practică adevărul se gândesc așa: „Lucrurile acestea care s-au întâmplat m-au dezvăluit cu adevărat. Am o fire coruptă și trebuie să accept judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu pentru a renunța la aceasta. Este minunat faptul că Dumnezeu mi-a dezvăluit firea coruptă prin intermediul acestei situații. Indiferent de ceea ce cred alți oameni despre mine sau de cum mă tratează, eu trebuie să caut adevărul, să înțeleg voia lui Dumnezeu și să știu ce am de făcut pentru a practica adevărul.” Aceasta este atitudinea corectă, și este o atitudine de practicare a adevărului și a supunerii față de Dumnezeu. Credința în Dumnezeu cere acceptarea adevărului – aceasta este atitudinea corectă. Cei care nu acceptă adevărul caută scuze și motive când apare chestiunea, pasând altcuiva responsabilitatea. Aceștia se plâng în permanență că alți oameni nu îi tratează bine, nu se gândesc la ei sau nu au grijă de ei. Găsesc tot soiul de justificări. Care este scopul găsirii tuturor acestor motive? Îți poate asta înlocui practicarea adevărului? Îți poate înlocui supunerea față de Dumnezeu? Nu, nu poate. Altfel spus, indiferent de ce fel de raționamente ai, chiar dacă ai plângeri mai mari decât cerul însuși, dacă nu accepți adevărul, ești terminat. Dumnezeu dorește să vadă care este atitudinea ta, în special în chestiunile legate de punerea adevărului în practică. Lamentarea ta este folositoare? Pot lamentările tale să rezolve chestiunea firii corupte? Dacă te plângi și simți că ești îndreptățit, ce spune asta despre tine? Vei fi dobândit adevărul? Te-a aprobat Dumnezeu? Dacă Dumnezeu zice: „Tu nu ești o persoană care practică adevărul, așa că dă-te la o parte. Sunt sătul de tine,” nu ești terminat? Dumnezeu spunând „Sunt sătul de tine” te va dezvălui și marca. De ce te-ar marca Dumnezeu? Deoarece nu accepți adevărul; nu accepți orchestrările și suveranitatea lui Dumnezeu. Cauți în permanență motive externe, mereu pui lucrurile în seama altor oameni. Dumnezeu te vede ca lipsit de rațiune și iubire pentru adevăr; ca fiind nerezonabil, încăpățânat și de neîmblânzit. Trebuie să fii lăsat deoparte și ignorat ca să te poți gândi la asta. Motivul pentru care asculți predici și părtășii ale adevărului este pentru a înțelege adevărul, a-ți rezolva problemele și a renunța la firea ta coruptă. Este adevărul ceva despre care să turui întruna? Este ceva despre care să dai doar din gură și asta să fie tot? Este înțelegerea adevărului ceva care să funcționeze ca o ancoră spirituală care să suplinească goliciunea sufletului tău? Nu, nu îl poți folosi în acest scop. Adevărul este aici pentru ca tu să îți rezolvi firea coruptă. Adevărul este pentru a-ți indica o cale, și atunci când întâmpini probleme, să poți trăi după aceste adevăruri și să urmezi calea potrivită în viață. Odată ce ai înțeles adevărul, nu vei mai acționa pe baza naturii tale, a corupției tale sau a acelor lucruri din educația ta satanică. Nu vei mai trăi după logica satanică sau după filosofiile satanice ale vieții. În schimb, vei trăi în adevăr, vei acționa conform cu adevărul. Doar asta va mulțumi voia lui Dumnezeu. Unii oameni spun: „Nu sunt de mult timp credincios. Nu am multă experiență. Nu înțeleg adevărul, și statura mea este mică. Așadar, nu pot practica adevărul.” Acestea sunt scuze faptice. Chiar dacă statura ta este mică, sunt adevăruri care nu te depășesc. Trebuie să practici cât de mult înțelegi; trebuie să implementezi cât de mult ești tu capabil. Dacă nu practici adevărurile pe care le înțelegi, acolo e o problemă. Indiferent de cât de lung sau scurt este timpul de când ești credincios, atât timp cât ai ascultat predici câțiva ani, vei înțelege o parte din adevăr. Dacă cunoști multe adevăruri dar nu le pui în practică, asta te va condamna. Ce este o atitudine de supunere față de adevăr, ce este supunerea față de adevăr, cum să te supui adevărului, cum să te supui orchestrațiilor lui Dumnezeu, și ce atitudine ar trebui să aibă oamenii – dacă știi aceste lucruri ar trebui să le pui în practică. Indiferent de ceea ce se întâmplă, trebuie să înveți cum să practici adevărul și să te comporți principial. Dacă nu practici adevărul, atunci adevărul nu are sens pentru tine; nu e nimic altceva decât doctrină, o lozincă în gura ta. Nu vei avea realitate până ce nu vei fi capabil să pui adevărul în practică; abia atunci adevărul va deveni viața ta. Când se întâmplă lucruri și tu te iei după preferința ta – gândindu-te că acea persoană se înșală, mereu văzându-te pe tine ca având dreptate și contrazicându-i pe ceilalți indiferent de ceea ce zic – atunci este posibil ca tu să fii mai presus de orice vină și lipsit de corupție? Asta se numește a fi arogant și neprihănit de sine și reprezintă o fire coruptă și mai gravă.

Cum poate fi rezolvată o fire coruptă? Primul pas este să vezi dacă te poți supune aranjamentelor și orchestrațiilor lui Dumnezeu; dacă te poți supune situațiilor variate aranjate de Dumnezeu pentru tine. În vremuri de pace, nu ai noțiuni în privința lui Dumnezeu și nu arați în mod evident o fire coruptă. Așa că simți că nu ești atât de rău și că ești o persoană capabilă să I se supună lui Dumnezeu. Dar când se întâmplă ceva, inima ta este agitată și ai propriile gânduri și idei. Mai ales când poți suferi și poți plăti prețul în cadrul îndatoririlor tale, simți că ești o persoană care Îl iubește pe Dumnezeu, astfel că atunci când te confrunți cu neprevăzutul și cineva spune că ești încăpățânat și neprincipial în datoria ta, vei fi capabil să accepți asta? (Nu este ușor să accepți.) Ce faci dacă nu este ușor să accepți? Cum poți obține acceptarea și supunerea? Sunt câteva principii practice. În primul rând, trebuie să reflectezi asupra ta și trebuie să renunți la propriile gânduri și la judecata ta pentru a căuta adevărul. Trebuie să înțelegi că propriile gânduri și judecata ta nu se potrivesc neapărat cu adevărul. Dacă ai rațiune, ar trebui să asculți în primul rând ceea ce au alții de spus și să te gândești cu atenție. Dacă ceea ce spun ei se potrivește cu adevărul, ar trebui să accepți asta – asta este ceea ce ar trebui să facă o persoană cu rațiune. Dacă crezi în permanență că propria gândire este corectă și te agăți de perspectiva ta, și nu accepți ce spun alții, indiferent de câtă dreptate au sau de cât de mult ceea ce spun ei se potrivește cu adevărul, atunci ești răzvrătit și nerezonabil. Motivația unei ființe create este să se supună adevărului, să se supună cuvintelor lui Dumnezeu, să se supună orchestrațiilor și aranjamentelor lui Dumnezeu, să se supună la tot ceea ce vine de la Dumnezeu și să se supună la toate aranjamentele de lucru ale casei lui Dumnezeu. În timp ce îți îndeplinești datoria, trebuie să cauți ceea ce cere Dumnezeu și ceea ce a aranjat casa Lui. Odată ce știi aceste lucruri, poți să acționezi așa cum cere Dumnezeu. Acestea sunt principiile practicării. Mai întâi, trebuie să te supui. Asta trebuie să facă o ființă creată. Deseori, când oamenii nu se pot supune, asta se întâmplă deoarece au propria judecată, propriile scuze și pretexte. Este extrem de improbabil ca ei să se supună cu acest tip de judecată. Ce poate fi făcut în acest caz? În primul rând, renunță la propria judecată și la scuze și acționează conform cerințelor casei lui Dumnezeu. Odată ce ai practicat asta pentru o perioadă, vei descoperi că atunci când îți faci datoria în concordanță cu principiile adevărului, devii din ce în ce mai eficient în îndeplinirea datoriei. Devii sigur, în inima ta, că asta reprezintă supunerea față de Dumnezeu, și supunerea ta devine din ce în ce mai pură. Dar, dacă te agăți mereu de propriile noțiuni și închipuiri, dacă nu ești capabil să te supui aranjamentelor și orchestrațiilor lui Dumnezeu, dacă te opui mereu lui Dumnezeu și mergi împotriva Lui, atunci aceasta este răzvrătire. Aceasta este o fire coruptă. Și chiar și atunci când nu comiți vreun rău evident, tot nu te vei fi supus nici în cea mai mică măsură, și îți va lipsi orice părticică de adevăr realitate.

Lecțiile de supunere sunt cele mai grele, dar sunt, totodată, cele mai ușoare. În ce fel sunt grele? (Oamenii au propriile idei.) Nu faptul că oamenii au idei este problema – ce persoană nu are idei? Toți oamenii au inimă și creier, toți au propriile idei. Nu aceasta este problema aici. Așadar, ce este atunci? Problema este firea coruptă a omului. Dacă omul nu ar avea o fire coruptă, el s-ar putea supune indiferent câte idei ar avea – nu ar fi o problemă. Dacă o persoană are această rațiune și spune: „Trebuie să mă supun lui Dumnezeu în toate lucrurile. Nu voi găsi scuze și nu voi insista pe propriile idei, nu voi ajunge la un verdict personal în această chestiune”, nu-i este ușor să se supună? Dacă o persoană nu ajunge la propriile verdicte, este un semn că nu este neprihănită de sine; dacă nu insistă asupra propriilor idei, este semn că are rațiune. Dacă se poate supune, totodată, atunci a dobândit practicarea adevărului. A nu ajunge la propriile verdicte și a nu insista asupra propriilor idei sunt condiții prealabile pentru a fi capabil să te supui. Dacă deții aceste două calități, îți va fi ușor să te supui și să dobândești practicarea adevărului. Astfel, înainte de a te supune, trebuie să te dotezi cu acestea și să-ți dai seama cum ar trebui să acționezi și ce ar trebui să faci pentru a avea o atitudine de practicare a adevărului. Asta nu este chiar atât de dificil – dar nici atât de ușor. De ce este dificil? Este dificil pentru că omul are o fire coruptă. Indiferent de ce mentalitate sau ce stare ai când practici supunerea, dacă îți împiedică practicarea adevărului, atunci acea mentalitate sau stare provine din firea coruptă. Acesta este pur și simplu un fapt. Dacă îți rezolvi firea coruptă a neprihănirii de sine, aroganței, răzvrătirii, absurdității, prejudecății și intransigenței, va fi ușor pentru tine să te supui. Așadar, cum ar trebui ca asemenea coruperi să fie rezolvate? Trebuie să te rogi atunci când nu dorești să te supui, trebuie să reflectezi asupra ta și să te întrebi: „De ce nu sunt capabil să mă supun lui Dumnezeu? De ce insist mereu să fac lucrurile după capul meu? De ce nu pot căuta adevărul și de ce nu pot să îl pun în practică? Care este esența acestei probleme? Ar trebui să practic supunerea față de Dumnezeu, și ar trebui să practic adevărul, nu să îmi pun în aplicare propria voință și propriile dorințe. Ar trebui să mă pot supune cuvintelor lui Dumnezeu și să mă supun orchestrațiilor și aranjamentelor Sale. Doar asta este în concordanță cu voia lui Dumnezeu.” Atingerea unui asemenea rezultat necesită rugăciuni către Dumnezeu și căutarea adevărului. Când ai înțeles adevărul, vei fi capabil să îl pui în practică mai ușor; vei putea să te lepezi de trup și să renunți la neliniști. Dacă înțelegi adevărul în inima ta dar nu poți renunța la beneficiile trupești, la statut, vanitate și mândrie, atunci vei întâmpina dificultăți în a pune adevărul în practică. Asta deoarece, în inima ta, pui beneficiile trupești, ale vanității și mândriei mai presus de orice altceva. Asta înseamnă că nu iubești adevărul – în schimb, iubești statutul și reputația. Așadar, cum ar trebui rezolvată această chestiune? Trebuie sa te rogi, să cauți adevărul și să vezi pe deplin esența lucrurilor precum statutul și reputația. Trebuie să fii mai puțin preocupat de aceste lucruri și să vezi practicarea adevărului ca fiind la fel de importantă și să o prețuiești mai presus de orice altceva. Când faci toate acestea, vei avea voința să practici adevărul. Uneori, oamenii nu pot practica adevărul. Trebuie să fie emondați și tratați și trebuie să primească judecata și mustrarea lui Dumnezeu, astfel încât esența problemei să fie complet clară și să fie mai ușor să practice adevărul. De fapt, cel mai mare obstacol în practicarea adevărului intervine atunci când voia cuiva este prea mare și e mai presus de toate – altfel spus, când interesul personal este mai presus de orice altceva, când reputația și statului cuiva sunt mai presus de toate celelalte. De aceea, asemenea oameni sunt întotdeauna dornici când intervine ceva, și acționează în interes personal, fără nicio considerație pentru principiile adevărului. Ei se agață în permanență de propriile idei. Ce înseamnă să te agăți de propriile idei? Înseamnă să condiționezi: „Dacă tu vrei asta, eu vreau aia. Dacă tu vrei să fie ca tine, eu voi insista să fie ca mine.” Arată asta supunere? (Nu.) Abordarea aceasta nu este deloc căutarea adevărului, ci insistența de a face după bunul plac. Este o fire arogantă și o etalare lipsită de rațiune. Dacă, într-o zi, vei putea să devii conștient că preferințele și determinările tale sunt contrare adevărului; dacă vei putea să le renegi și să vezi prin tine, să nu mai crezi în tine, și apoi treptat să ajungi să nu mai faci lucrurile după bunul tău plac și să nu mai definești lucrurile orbește, în schimb să poți căuta adevărul, să te rogi lui Dumnezeu și să te bazezi pe El, atunci aceasta este practica corectă. Înainte de a atesta ce fel de practică este conformă cu adevărul, trebuie să cauți. Acesta este în mod absolut lucrul corect de făcut, este ceea ce ar trebui făcut. Dacă aștepți până ce ești tratat și emondat pentru a căuta, asta e o atitudine un pic pasivă și probabil întârzie lucrurile. Să înveți să cauți adevărul este atât de esențial. Care sunt beneficiile căutării adevărului? În primul rând, o persoană poate evita să își urmeze propria voință și să acționeze pripit; în al doilea rând, poate evita revărsarea corupției și a consecințelor rele; în al treilea rând, poate învăța cum să aștepte și să fie răbdătoare și poate opri greșelile să apară prin percepția clară și precisă a lucrurilor. Toate aceste lucruri pot fi dobândite prin căutarea adevărului. Câand înveți să cauți adevărul în toate, vei descoperi că nimic nu este simplu, că dacă nu ești atent și nu depui un efort, vei face lucrurile într-o manieră deplorabilă. După ce antrenezi în acest fel pentru o vreme, vei fi mai matur și mai călit când lucrurile se abat asupra ta. Atitudinea ta va fi mai temperată și mai moderată și, în loc să fii impulsiv, să îți asumi riscuri și să fii competitiv, vei fi capabil să cauți adevărul, să practici adevărul și să I te supui lui Dumnezeu. Apoi, problema revarsării firii tale corupte va fi rezolvată. Astfel, va fi mai ușor pentru tine să te supui, chiar nu este așa de dificil. Poate fi ceva mai dificil la început, dar poți fi răbdător, să aștepți și să continui să cauți adevărul până când rezolvi problema. Dacă vrei să iei mereu propriile decizii atunci când ți se întâmplă lucruri, să raționezi cu ceilalți și să insiști asupra propriilor idei, acest lucru va deveni destul de problematic. Aceasta e din cauză că lucrurile asupra cărora insiști nu sunt pozitive și sunt toate în cadrul unei firi corupte. Toate aceste lucruri reprezintă revărsări ale unei firi corupte și, în astfel de circumstanțe, deși s-ar putea să-ți dorești să cauți adevărul, nu vei fi capabil să-l practici și, deși s-ar putea să vrei să te rogi lui Dumnezeu, vei face lucrurile doar de formă. Dacă cineva ar avea părtășie cu tine despre adevăr și ar descoperi falsificările intenției tale, cum ai face o alegere? Te-ai putea supune cu ușurință adevărului? Ar fi foarte extenuant pentru tine să te supui într-un astfel de moment și nu vei fi capabil s-o faci. Nu ai asculta și ai încerca să raționezi cu ceilalți. Ai spune: „Deciziile mele sunt de dragul casei lui Dumnezeu. Nu sunt greșite. De ce încă îmi ceri să mă supun?” Vezi în ce fel ai fi incapabil să te supui? Și în afară de asta, te-ai și împotrivi; aceasta este o fărădelege deliberată! Nu este acest lucru extrem de problematic? Atunci când cineva are părtășie cu tine despre adevăr, dacă nu ești capabil să accepți adevărul și chiar ai comite cu bună știință fărădelegi, neascultând și împotrivindu-te lui Dumnezeu, atunci ai o problemă gravă. Ești în pericol de a fi dat în vileag de Dumnezeu și alungat.

Lecția supunerii față de Dumnezeu este într-adevăr profundă. Pare foarte dificilă atunci când începi să pătrunzi în ea, dar după ce o experimentezi pentru o vreme, nu mai pare atât de dificilă. Practicarea supunerii cere o respectare strictă a principiilor, iar dacă eșuezi de destule ori fără să găsești principiile, atunci înseamnă că nu ai învățat lecția și că supunerea este o lecție foarte dificilă de învățat pentru tine. De ce este dificilă? Deoarece sunt multe dificultăți în oamenii corupți. Oameni au noțiuni, închipuiri și diferite firi corupte. Dacă, peste toate acestea, au și ceva cunoaștere și capital; dacă au o diplomă universitară și calificări înalte; dacă au bani și un statut în societate și arată superioritate în diferite aspecte, atunci aceasta este o problemă. E puțin probabil ca asemenea oameni să accepte adevărul. Să posezi prea multe cunoștințe va fi o chestiune problematică, deoarece oamenii privesc cunoașterea ca pe adevărul însuși, astfel încât cunoașterea și acceptarea adevărului devin prea solicitante. Dacă nu înțelegi adevărul și nu ai umanitate sau rațiune, atunci ești ca un arici. Aricii sunt animale temătoare pe care nimeni nu le poate deranja sau irita. Oamenii corupți sunt așa – ei nu vor accepta în niciun caz adevărul și nu I se vor supune deloc lui Dumnezeu. Inimile lor sunt pline de rău, și trăiesc în totalitate conform firii lor corupte. Drept urmare, fiecare problemă întâmpinată de oameni prezintă multe dificultăți și ei devin plini de noțiuni și închipuiri și sunt aroganți și neprihăniți de sine. Când sunt emondați și tratați sau când întâmpină o opreliște în ceea ce fac, inventează scuze, înțeleg lucrurile greșit, devin negativiști și se plâng. Sunt afectați și induși în eroare de povești și argumente absurde. Acestea sunt dificultăți. Dacă oamenii reușesc să rezolve aceste dificultăți, atunci vor putea să accepte adevărul și să îl pună în practică, iar supunerea față de Dumnezeu va fi ușoară. De aceea, pentru a dobândi supunerea față de Dumnezeu, o persoană trebuie mai întâi să accepte adevărul și să îl practice, și trebuie să se supună orchestrațiilor și aranjamentelor lui Dumnezeu. Acesta este primul obstacol. Așadar, în ce constau orchestrațiile și aranjamentele lui Dumnezeu? Constau în oamenii, evenimentele și lucrurile pe care Dumnezeu le așază în jurul tău. Uneori acești oameni, aceste evenimente sau lucruri te vor trata, alteori te vor tenta sau te vor testa sau te vor deranja sau te vor face negativist – dar atât timp cât poți căuta adevărul pentru a rezolva problemele, vei fi capabil să înveți ceva, să dobândești statură și să ai putere să reziști. Supunerea față de orchestrațiile și aranjamentele lui Dumnezeu este lecția fundamentală în supunerea față de Dumnezeu. Orchestrațiile și aranjamentele lui Dumnezeu includ oamenii, problemele, lucrurile și situațiile variate pe care Dumnezeu le așază în jurul tău. Așadar, cum ar trebui să reacționezi când te confrunți cu asemenea situații? Lucrul fundamental este să accepți că vin de la Dumnezeu. Ce înseamnă „să accepți că vin de la Dumnezeu”? Să te plângi și să reziști – este asta acceptare că sunt de la Dumnezeu? Să cauți motive și să inventezi scuze – este asta acceptare că vin de la Dumnezeu? Când ți se întâmplă ceva, mai întâi calmează-te, caută adevărul și practică supunerea. Nu veni cu scuze sau explicații. Nu încerca să analizezi sau să speculezi cine are dreptate și cine nu, și nu analiza care greșeală este mai serioasă și a cui este mai puțin gravă. Este analiza permanentă a acestor lucruri o atitudine de acceptare că vin de la Dumnezeu? Este o atitudine de supunere față de Dumnezeu? Nu este o atitudine de supunere față de Dumnezeu sau de acceptare că vin de la Dumnezeu sau de acceptare a suveranității și aranjamentelor lui Dumnezeu. Acceptarea că toate vin de la Dumnezeu este parte a principiilor pentru practicarea supunerii față de Dumnezeu. Dacă ești sigur că tot ceea ce se abate asupra ta este în cadrul suveranității lui Dumnezeu, că acele lucruri se întâmplă datorită aranjamentelor și bunăvoinței lui Dumnezeu, atunci le poți accepta ca venind de la Dumnezeu. Începe prin a nu analiza binele sau răul, prin a nu scorni scuze pentru tine însuți, prin a nu le găsi altora vină, și nu îți folosi mintea umană pentru a analiza și examina lucrurile. Acestea sunt detalii cu privire la ceea ce trebuie să faci pentru a accepta că toate vin de la Dumnezeu. Și modul prin care poți practica asta începe cu supunerea. Chiar dacă ai noțiuni sau dacă lucrurile nu sunt clare pentru tine, supune-te. Nu începe cu scuze și răzvrătire. Și după supunere, caută adevărul, roagă-te lui Dumnezeu și caută de la El. Cum ar trebui să te rogi? Spune: „O, Dumnezeule, Tu ai orchestrat această situație pentru mine din bunăvoința Ta.” Ce semnificație are când spui acest lucru? Înseamnă că ai deja o atitudine de acceptare în inima ta și că ai recunoscut faptul că Dumnezeu a orchestrat acea situație pentru tine. Spune: „O, Dumnezeule, nu știu cum să practic în situația pe care am întâlnit-o astăzi. Te rog să mă luminezi și să mă ghidezi și să mă faci să înțeleg voia Ta, astfel încât să pot acționa în conformitate cu ea, să nu fiu nici răzvrătit, nici recalcitrant, și să nu mă bazez pe propria voință. Sunt dispus să practic adevărul și să acționez conform principiilor.” După ce te-ai rugat, vei simți pace în inimă și vei renunța în mod firesc la scuzele tale. Nu este aceasta o schimbare în mentalitatea ta? Acest lucru îți deschide calea pentru a căuta și a practica adevărul, iar singura problemă care rămâne este cum ar trebui să practici adevărul după ce l-ai înțeles. Dacă răzvrătirea se revarsă din tine din nou când vine timpul să practici adevărul, trebuie să te rogi din nou lui Dumnezeu. Odată ce răzvrătirea ta a fost rezolvată, în mod firesc îți va fi ușor să practici adevărul. Când se adună problemele, trebuie să înveți să devii tăcut în fața lui Dumnezeu și să cauți adevărul. Dacă ești întrerupt în mod constant de chestiuni externe, dacă starea ta este mereu schimbătoare, care este cauza? Asta se întâmplă pentru că nu înțelegi adevărul și – deoarece firea ta coruptă te conduce – nu te poți abține. În vremuri de acest fel, trebuie să reflectezi asupra ta și să găsești problema din tine. Caută cuvintele relevante ale lui Dumnezeu și vezi ce dezvăluie ele. Apoi, ascultă slujbe și părtășii, sau imnuri ale cuvintelor lui Dumnezeu. Privește-ți propria stare în lumina acestor cuvinte. Așa poți vedea ce probleme sunt în interiorul tău, iar dobândirea limpezimii asupra acestor probleme le va face mai ușor de trecut. Indiferent ce probleme au alți oameni care te tulbură, nu le da atenție. Concentrează-te pe propria reflecție. Nu face din țânțar armăsar, susținând că Dumnezeu te testează. Asta nu are nimic de-a face cu Dumnezeu. Ființele umane corupte sunt complet lipsite de cunoaștere de sine și sunt foarte pricepute să se împopoțoneze. Nu deveni excesiv de sensibil. Dacă tu consideri că acesta este un test din partea lui Dumnezeu, atunci trebuie să reflectezi și mai mult asupra propriilor probleme; dacă nu-ți cureți complet firea coruptă, ea va continua să te amăgească. Atunci, care este soluția? Trebuie să te rogi: „Dumnezeule, sunt atât de arogant și încăpățânat! Mă gândesc în permanență cum să am grijă de cele trupești. Sunt prea răzvrătit! Te rog, disciplinează-mă.” După rugăciune, te vei simți un pic neliniștit. „Dacă Dumnezeu mă disciplinează cu adevărat? Nu, trebuie să mă rog și să mă întăresc în hotărâre; indiferent de modul în care Dumnezeu mă disciplinează, chiar dacă El mă face să fiu bolnav sau să mor, tot mă voi supune Lui.” Odată ce ai terminat cu această rugăciune, vei deveni puternic în forul tău interior, și starea ta va fi diferită. Cum te vei simți? Vei gândi: „După toți acești ani de credință, este prima dată când experimentez o încercare de la Dumnezeu. Mâna Lui s-a coborât asupra mea și simt că El este foarte aproape de mine. Dumnezeu mă conduce personal, aranjând personal acest gen de încercare pentru a mă antrena, purifica, permițându-mi să învăț o lecție și să dobândesc adevărul prin asta. Dumnezeu mă iubește atât de mult!” Nu este aceasta luminarea și iluminarea lui Dumnezeu? În acest moment nu ai deja ceva statură? (Ba da.) Asta este cu adevărat o înțelegere cu picioarele pe pământ. Poate că în sinea ta te poți întreba: „Dacă Dumnezeu mă testează, ce fel de atitudine ar trebui să am? Ce ar trebui să fac ca să Îl satisfac pe Dumnezeu?” Când gândești așa și când cauți în acest mod, vei dobândi supunerea în scurt timp. Vei înceta să-ți mai susții cauza și te vei gândi: „Dacă nu mă supun, ci mă contrazic mereu, dacă mereu caut motive în alte persoane sau în circumstanțe obiective, găsind scuze și analizând binele și răul, atunci nici măcar nu sunt uman. Sunt o fiară, nici măcar la nivelul porcilor!” Apoi, te vei simți vinovat și neliniștit. Te vei gândi: „Trebuie să mă supun lui Dumnezeu de îndată. Dumnezeu este de partea mea, și aceasta este modul prin care El mă ghidează. S-a zis adesea că așa este bunăvoința lui Dumnezeu – am experimentat asta azi. Dumnezeu voiește ca eu să învăț o lecție, să mă schimb, să nu rămân blocat între bine și rău. Aceasta este dragostea lui Dumnezeu pentru mine, judecata și mustrarea Lui, hrana și îndrumarea Lui. Dumnezeu mă iubește atât de mult și dragostea Lui este adevărată!” Vei fi mișcat în inima ta. De ce vei fi mișcat? Deoarece acum înțelegi voia lui Dumnezeu; ai experimentat personal iubirea lui Dumnezeu; ai experiență din căutarea continuă a adevărului în toate aceste zile. Mai pot oamenii să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu în timp ce experimentează asta? Da, mai poate exista răzvrătire. Deoarece oamenii au firi corupte, și tot felul de corupție, apar constant gânduri absurde, ei se gândesc în permanență: „Dumnezeu mă testează, așa că voi muri? Dacă Dumnezeu mă disciplinează cu adevărat, El mă va îmbolnăvi grav? Sunt speriat!” De unde provine frica? Provine din lipsa de credință în suveranitatea și aranjamentele lui Dumnezeu, din a nu dori să permiți orchestrațiile Sale și din îngrijorarea: „Ce se va întâmpla dacă mor? Nu știu cum mă situez!” Oamenii au prea puțină credință în Dumnezeu. Câtă credință au oamenii în asemenea momente? Zero! Dacă cineva dorește atât de tare să scape din mâinile lui Dumnezeu, atunci trădarea față de Dumnezeu este absolută. Când lucrurile ajung aici, oamenii vor să scape; nu se resemnează cu ceea ce se întâmplă. Atunci, ce poate fi făcut? Nu poți pur și simplu să spui: „Mă pot supune, sunt destul de mișcat. Pot simți harul lui Dumnezeu și faptul că Dumnezeu mi-a purtat de grijă. Este de ajuns și eu sunt mulțumit.” Dar nu este de ajuns. Trebuie să mergi mai departe, trebuie să continui să cauți. Gândește: „Cum și-a căpătat Iov credința? Până unde a putut el să se supună? De ce sunt atât de speriat? De unde vine frica mea? Este din cauza faptului că am prea puțină credință în Dumnezeu. Nu cred că sunt cel mai fericit și mai în siguranță în mâinile lui Dumnezeu; că Dumnezeu este refugiul meu. Nu cred aceste lucruri. Sunt o persoană atât de vicleană, atât de rea! Am realizat că asta reprezintă testarea mea de către Dumnezeu, și o încercare nu înseamnă că viața îmi va fi luată. El nu se joacă cu mine și nici nu mă expune intenționat. Este doar o încercare, menită să îmi curățe firea coruptă. Tot nu sunt capabil să am adevărată credință în Dumnezeu, să mă încred pe deplin în Dumnezeu și să mă pun în mâinile Lui. Sunt atât de rău și vinovat de cele mai oribile lucruri! Nu merit această considerație din partea lui Dumnezeu. Nu merit grija lui Dumnezeu.” Ce poți face după asta? Trebuie să te rogi și să cauți adevărul de la Dumnezeu; să tratezi răzvrătirea și motivele tale. Înțelegi adevărul până la acest punct, dar tot nu ai încredere în Dumnezeu și nici nu îndrăznești să te pui în mâinile Lui. Ce este asta? Este trădare. Din cauza falsității, aroganței, suspiciunii și a răului tău, îți lipsește încrederea în Dumnezeu. De aici vine frica. Care este sensul fricii? Este lipsa de încredere în Dumnezeu. Înseamnă să fii îngrijorat în permanență: „Dacă mă supun îndrumării lui Dumnezeu, mă va da El pe mâna Satanei și mă va lăsa să mor?” Ce fel de gând este acesta? Nu este lipsit de sens? De ce ar gândi cineva așa în privința lui Dumnezeu? Fără adevăr, oamenii nu pot vedea nimic clar, însă Îl înțeleg permanent greșit pe Dumnezeu și speculează în privința Sa. Rezolvarea acestei probleme cere ca o persoană să înțeleagă adevărul. Doar prin înțelegerea adevărului oamenii pot vorbi rațional, în felul în care ar trebui să o facă o ființă omenească. În ciuda faptului că ai simțit grija și protecția lui Dumnezeu, că te-ai bucurat de sentimentul de pace și bucurie dat de Dumnezeu și de faptul că te simți foarte în siguranță, tot eziți să te pui în mâinile lui Dumnezeu. Tot îți este teamă. Nu este asta răzvrătire? Care este falsitatea in această răzvrătire? De ce anume este controlată? Falsitate și aroganță. Nu este aceasta cu adevărat o natură demonică? Dacă cineva are o natură demonică, are o fire coruptă. Cum poate fi rezolvată această problemă? Asta necesită ca oamenii să caute adevărul. Dacă oamenii nu iubesc adevărul, dacă ei nu caută adevărul indiferent de câtă corupție afișează, firea lor coruptă nu va putea fi niciodată rezolvată. Acest tip de persoană nu va dobândi cu ușurință mântuirea.

Când se caută adevărul pentru a rezolva o fire coruptă, ce fel de rezultate sunt necesare pentru a considera problema ca fiind rezolvată? Unii oameni sunt foarte conștienți că o anumită situație reprezintă o încercare de la Dumnezeu, dar nu sunt dispuși să se pună în mâinile Lui. Ei simt că nu se pot baza pe Dumnezeu, sau că nu se poate avea încredere în El. Nu numai că nu îndrăznesc să se sprijine pe Dumnezeu, dar le este teamă de aceste situații. Când lucrurile ajung la acel punct, cu ce adevăruri ar trebui să se doteze? Cum ar trebui să cerceteze? Și câtă cercetare este necesară pentru ca ei să fie curățați, să atingă supunerea completă și să pășească pe calea fricii de Dumnezeu și a feririi de rău? Tot acest lucru are legătură cu adevărul supunerii. În acest moment, chiar nu ai niciun fel de cunoaștere a lui Dumnezeu, și nu ai cum să ai credință adevărată. Fără credință adevărată, cu ce adevăruri ale viziunilor trebuie să fii dotat ca să poți obține libertatea absolută față de îndoială, suspiciune, neînțelegere și rezistență față de Dumnezeu și să te supui complet? Cu ce adevăruri ar trebui să fii dotat ca să rezolvi aceste probleme și să atingi libertatea absolută față de falsitate, cerințe și alegeri personale? Acesta este un lucru care nu vă este încă clar. Gândiți-vă puțin – ce fel de căutare este necesară pentru a atinge supunerea completă față de Dumnezeu? Trebuie să ai niște adevăruri. Când ai câștigat adevărul ca viață a ta, aceea îți va fi statura. Aceasta va fi baza și fundația pe care poți dobândi supunerea. Poți atinge supunerea completă cu aceste adevăruri. Așadar, cu ce adevăruri ai nevoie să te dotezi? (Trebuie să cercetezi cunoașterea lui Dumnezeu.) Asta e o parte. În afară de asta, oamenii înșiși au nevoie de ceva cooperare, de niște practici. Vă amintiți ce a spus Petru? („Chiar dacă Dumnezeu S-ar juca cu oamenii ca și cum ar fi jucării, ce nemulțumire ar avea oamenii?”) Este vortba despre supunere. Dacă experimentezi lucrurile în acest mod, vei afla treptat adevărul și, firește, vei obține rezultate. În primul rând, ai nevoie de o atitudine de supunere față de Dumnezeu și de adevăr. Nu te preocupa în privința modului în care Dumnezeu privește spre tine, care sunt atitudinea și tonul vocii Lui față de tine, fie că El este sau nu iritat de tine, și indiferent dacă El te va expune sau nu. Începe prin a-ți rezolva propriile probleme și dificultăți. Pot oamenii obișnuiți să atingă cu ușurință cele spuse de Petru? (Nu cu ușurință, nu.) Ce experiențe a avut și ce realități a avut de i-au permis să spună asta? (El a crezut pe deplin că indiferent de cum tratează Dumnezeu omul, este pentru a-l mântui pe om și nu reprezintă nimic altceva decât iubire. De aceea el a fost fericit să se supună.) Petru a zis „Chiar dacă Dumnezeu S-ar juca cu oamenii ca și cum ar fi jucării,” iar tu ai zis „indiferent de cum tratează Dumnezeu omul”. Te consideri o ființă creată, un adept al lui Dumnezeu, un membru al casei lui Dumnezeu. Așadar, este vreo diferență între voi doi? Da, este. E un decalaj! Unde se afla decalajul dintre o jucărie și un om? O jucărie nu reprezintă nimic – este un nenorocit mizerabil, lipsit de orice valoare. Că-i spui jucărie, că-i spui animal sălbatic – cam așa ceva. Dar cum este o persoană? O persoană are gânduri și un creier; este capabilă să vorbească și să facă lucruri, și poate face activități umane normale. În comparație cu o jucărie, este o diferență în valoarea și statutul unui om? Dacă te consideri om și nu o jucărie, nu ai atunci cerințe în modul în care se desfășoară tratamentul tău din partea lui Dumnezeu? Care sunt cerințele tale față de Dumnezeu? (Să mă trateze ca pe un om.) Cum ar trebui Dumnezeu să te trateze ca pe un om? Dacă Dumnezeu Își împărtășește cerințele Sale față de umanitate cu tine și îți cere să le îndeplinești, vei fi capabil să faci asta? Dacă Dumnezeu exprimă adevărul și îți cere și ție să aderi la el, vei fi capabil să faci asta? Dacă Dumnezeu îți cere să I te supui și să Îl iubești, vei putea să o faci? Și dacă nu poți să faci nimic din toate acestea, atunci de ce te-ar trata Dumnezeu ca pe un om? Dacă nu ai nici un fel de conștiință sau rațiune și nu poți face lucrurile pe care ar trebui să le facă un om, atunci de ce te-ar trata Dumnezeu ca pe un om? Dacă oamenii acționează nesăbuit, refuzând să accepte adevărul și chiar judecându-L și condamnându-L pe Dumnezeu, făcându-se dușmanii Lui, au ei umanitate? Ar trata Dumnezeu o asemenea persoană ca fiind umană? Să fii luat de om sau să fii luat de jucărie reprezintă o chestiune de diferențe în atitudine și tratament. Dacă ești luat de om, ce fel de tratament vei cere? Să fii respectat, să fii consultat, să-ți fie luate sentimentele în considerare, să ți se dea în mod adecvat spațiu și libertate, și ca demnitatea și reputația ta să fie luate în considerare. Așa sunt tratate ființele umane. Dar cum sunt tratate jucăriile? (Acestea nu reprezintă nimic. Pot fi aruncate de colo colo.) (Le poți folosi când dorești, și le poți da deoparte când nu le vrei.) Acesta este un lucru potrivit de spus. Asta aveți de spus despre tratamentul jucăriilor, așa că cum puteți descrie tratarea unui om ca o jucărie? (Le folosești când vrei, și apoi le ignori pur și simplu când vrei.) Le tratezi fără nici un fel de respect, și nu este nevoie să le protejezi drepturile. Nu le dai niciun fel de drepturi sau autonomie sau libertate de a alege. Nu este nevoie să te consulți cu ele, sau să le iei onoarea în considerare, nimic de acest fel. Poți fi drăguț cu ele când te simți bine, dar le poți da cu piciorul când nu te simți bine. Aceasta este atitudinea față de o jucărie. Dacă Dumnezeu ar trata oamenii ca pe jucării, cum s-ar simți aceștia? Ar simți în continuare că Dumnezeu este demn de iubire? (Nu.) Dar Petru a putut să Îl preamărească pe Dumnezeu. Ce realități ale adevărului avea el de i-au permis să atingă supunerea până la punctul morții? Dumnezeu nu a tratat de fapt omul ca pe o jucărie. Dar când înțelegerea lui Petru a ajuns la acest nivel, el s-a gândit: „Dacă Dumnezeu m-ar trata în acest fel, tot ar trebui să mă supun. Dacă Dumnezeu m-ar trata ca pe o jucărie, cum aș putea să nu fiu pregătit și dispus?” Petru a atins această pregătire, această disponibilitate. La ce se referă această exprimare „pregătit și dispus”? (Acceptarea orchestrațiilor lui Dumnezeu și supunerea absolută în fața lor.) Acesta este adevărul supunerii. Nu ar fi ca un mod de a trata o jucărie să fii dat pe mâna Satanei? Ai fi izgonit când nu ești dorit, dat Satanei ca acesta să te tenteze și să te facă de râs. Care a fost atitudinea lui Petru? A avut el orice fel de plângeri? L-a blestemat pe Dumnezeu? S-a întors către Satana? (Nu.) Asta se numește supunere. Nu a avut plângeri, nu a arătat negativitate sau rezistență. Nu a fost rezolvată firea lui coruptă? Asta a fost în perfectă armonie cu Dumnezeu. Nu a fost o chestiune de trădare sau nu față de Dumnezeu. A fost o chestiune de: „Indiferent unde mă pune Dumnezeu, inima mea Îl va avea pe Dumnezeu; indiferent unde mă pune Dumnezeu, eu voi fi cel care îi aparține Lui. Chiar dacă El mă transformă în cenușă, eu tot lui Dumnezeu Îi voi aparține. Niciodată nu o să mă întorc către Satana.” El a putut să atingă acest nivel de supunere. Să o spui este ușor, dar să o faci este dificil. Trebuie să fii dotat cu adevărul pentru o anumită perioadă de timp până ce vezi toate acestea în totalitate și cu claritate, apoi punerea adevărului în practică va fi mult mai ușoară. Nu ți se cere să ai o cunoaștere absolută în privința lui Dumnezeu, și nici nu este necesar ca Dumnezeu să îți reveleze personal ceva. Dacă poți avea atitudinea potrivită și acest fel de supunere, asta va fi de ajuns. Nu ar trebui să ai nici un fel de cereri privitoare la tratamentul lui Dumnezeu în privința ta, sau să Îi ceri să îți dea criteriile exacte. Chiar dacă un lucru este în conformitate cu adevărul și este ceva ce Creatorul ar trebui să aibă, nu ar trebui să-l ceri. Ar trebui să spui: „Dumnezeule, indiferent cum mă tratezi este bine. Mă poți omorî; mă poți trimite în iad. Oricum M-ai trata este bine. Chiar dacă Tu mă dai pe mâna Satanei, Dumnezeu tot va fi Dumnezeul meu, iar eu tot voi fi ființa creată a lui Dumnezeu. Niciodată nu mă voi lepăda de El.” Cu această atitudine, ai realitatea supunerii. „Chiar dacă Dumnezeu S-ar juca cu oamenii ca și cum ar fi jucării, ce nemulțumire ar avea oamenii?” Această declarație, pe care Petru a putut să o dea, este atât de importantă pentru voi. Aceasta a fost supunerea lui Petru. Dacă te gândești la această declarație în mod constant și capeți o adevărată înțelegere și experiență a ei, atunci vei afla că este mult mai ușor să te supui lui Dumnezeu. Aspectele prin care oamenii se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu sunt aspectele în care ei sunt cei mai nerezonabili. Când oamenii nu și-au îndeplinit bine datoria, când nu au făcut niciun serviciu real, atunci se comportă mai bine și simt că nu au dreptul să discute sau să Îi reziste lui Dumnezeu. Dar de îndată ce au făcut un pic de muncă sau au dat un mic serviciu, ei simt că au acumulat ceva capital. Vor să discute cu Dumnezeu și vor binecuvântările lui Dumnezeu. Asta poate deveni problematic. Raționamentul lor este anormal – nu-i așa că este infam? Atât de jalnici sunt oamenii fără adevărul realitate. Poate fi cineva în ordine dacă nu este dotat cu adevărul? Firile corupte nu pot fi izgonite fără acceptarea adevărului; conștiința și rațiunea unei persoane sunt anormale dacă persoana nu este dotată cu adevărul. Poate că înțeleg ceva doctrină și spun lucruri precum: „Sunt o ființă creată și ar trebui să mă supun lui Dumnezeu. Aceasta este rațiunea pe care ar trebui să o am.” Ar putea înțelege asta în cuvinte și striga lozinci, dar când chiar se întâmplă ceva, nu pot accepta sau nu se pot supune chiar dacă sunt perfect conștienți că acel lucru a fost orchestrat de către Dumnezeu. De ce? Deoarece oamenii sunt răzvrătiți, firea lor coruptă nu este rezolvată, iar ei sunt complet capabili să Îl trădeze pe Dumnezeu. Asta este realitatea situației. Dacă oamenii nu sunt echipați cu suficient adevăr, viețile lor vor fi jalnice. Cei care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, care sunt incapabili să i se supună lui Dumnezeu sau să accepte orchestrațiile și aranjamentele Lui nu sunt de asemenea credincioși în Dumnezeu? De ce nu se pot supune orchestrațiilor și aranjamentelor lui Dumnezeu? Deoarece ei nu acceptă sau nu cred în adevăr. Nu este acesta un fapt? (Da.) Unii oameni spun despre o persoană anume: „El este arogant și neprihănit de sine. Când apare ceva opune mereu rezistență. Întotdeauna inventează scuze și despică firul în patru. Nu crede în existența lui Dumnezeu sau în orchestrațiile și aranjamentele lui Dumnezeu, așa că nu I se poate supune lui Dumnezeu.” Pe de altă parte, el crede că acestea sunt orchestrațiile și aranjamentele lui Dumnezeu; că aceasta este o situație pregătită de Dumnezeu pentru el; că Dumnezeu dorește să îl curețe și să îl facă să obțină adevărul prin asta. Ar putea atunci să se supună? Ar putea atunci să înceteze să mai fie răzvrătit și să se abțină de la a-L trăda pe Dumnezeu? Ar putea oare să accepte acest lucru de la Dumnezeu? Nu, nu ar putea. De ce nu? Deoarece omul nu are aceste realități ale adevărului. Statura voastră din prezent este prea mică. Așa că, deocamdată, Dumnezeu nu vă testează. Acesta este motivul de bază. Deoarece de îndată ce ați fi testați, v-ați dezvălui sinele adevărat și ați fi izgoniți, iar Satana ar râde. Nu este aceasta realitatea? Statura voastră este prea mică acum. Puteți discuta despre doctrină și puteți recita lozinci, și puteți vedea cu claritate problemele altora, dar nu vă știți propria stare; nu sunteți lămuriți în această privință. V-ar testa Dumnezeu, cu această stare și statură? Nu a venit încă timpul pentru ca lucrarea desăvârșirii să fie făcută pe voi; nu sunteți dotați pentru asta.

Supunerea față de orchestrațiile și aranjamentele lui Dumnezeu reprezintă lecția elementară cu care se confruntă fiecare adept al lui Dumnezeu. Este, de asemenea, cea mai profundă lecție. Gradul în care poți să I te supui lui Dumnezeu determină mărimea staturii tale și cât de mare este credința ta – aceste lucruri sunt întrepătrunse. Cu ce adevăruri trebuie să fii dotat pentru a atinge supunerea absolută? În primul rând nu poți emite cereri către Dumnezeu – acesta este un adevăr. Cum poți implementa acest adevăr? Atunci când emiți o cerere către Dumnezeu, folosește acest adevăr pentru a reconsidera și a reflecta asupra ta. „Ce cereri am către Dumnezeu? Sunt acestea în conformitate cu adevărul? Sunt rezonabile? De unde vin? Vin din propriile mele închipuiri sau sunt gânduri date mie de către Satana?” De fapt nu reprezintă niciunul dintre aceste lucruri. Aceste idei sunt emanate de firile corupte ale oamenilor. Tu trebuie să diseci motivele și dorințele din spatele acestor cereri nerezonabile și să vezi dacă se potrivesc sau nu cu rațiunea umanității normale. Ce ar trebui să cauți? Dacă ești o persoană care iubește adevărul, ar trebui să cauți să fii un adept, precum Petru. Petru a zis: „Dacă Dumnezeu m-ar trata ca pe o jucărie, cum aș putea să nu fiu pregătit și dispus?” Unii oameni nu înțeleg ceea ce a zis Petru. Ei întreabă: „Când vreodată a tratat Dumnezeu oamenii ca pe jucării și ne-a înmânat Satanei? Eu nu am văzut asta. Dumnezeu a fost minunat cu mine, atât de milostiv. Dumnezeu nu este acel tip de Dumnezeu. Dumnezeu nu ar putea să iubească oamenii mai mult decât o face, așa că de ce i-ar trata ca pe jucării? Asta nu se potrivește cu adevărul. Este o neînțelegere în privința lui Dumnezeu și nu o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu.” Dar de unde au venit cuvintele lui Petru? (Au venit din înțelegerea lui asupra lui Dumnezeu, dobândită după ce a trecut prin tot soiul de încercări.) Petru a trecut prin multe încercări și rafinări. El a lăsat la o parte toate cererile personale, planurile și dorințele, și nu I-a cerut lui Dumnezeu să facă nimic. El nu avea propriile gânduri, astfel încât s-a predat complet. El s-a gândit: „Dumnezeu poate face orice vrea. Mă poate testa, mă poate certa, mă poate judeca și mă poate mustra. Poate crea situații pentru a mă emonda și pentru a mă trata, mă poate căli, mă poate arunca la lei sau la lupi. Indiferent de ceea ce face Dumnezeu, este corect iar eu mă voi supune la orice. Orice face Dumnezeu reprezintă adevărul. Nu voi avea nici un fel de plângeri sau alegeri.” Nu este aceasta supunere absolută? Oamenii se gândesc uneori: „Tot ceea ce face Dumnezeu este adevărul, atunci eu de ce nu am descoperit niciun fel de adevăr în acest lucru făcut de Dumnezeu? Se pare că până și Dumnezeu face uneori lucruri care nu sunt în concordanță cu adevărul. Dumnezeu greșește uneori. Dar indiferent de ce o fi, Dumnezeu este Dumnezeu, mă voi supune!”. Este acest tip de supunere una absolută? (Nu.) Aceasta este o supunere selectivă; nu este o supunere adevărată. Asta este contrar a ceea ce a gândit Petru. Fiind tratat ca o jucărie, nu este nevoie să ți se explice motivul sau să pară corect și rezonabil față de tine. Tu poți fi tratat în orice fel; nu este necesar ca lucrurile să fie discutate cu tine sau să-ți fie explicate faptele și motivele. Dacă lucrurile nu se pot desfășura fără aprobarea ta, atunci ai fi tratat ca o jucărie? Nu – asta ți-ar conferi drepturi și libertăți umane complete și respect total. Ar însemna să fii tratat ca o ființă umană, nu ca o jucărie. Ce este o jucărie? (Este ceva care nu are autonomie și nici drepturi.) Dar este doar ceva fără drepturi? Cum pot fi integrate cuvintele lui Petru? De exemplu, să zicem că tu ai căutat de ceva vreme pe un subiect anume, dar tot nu ai înțeles voia lui Dumnezeu. Sau, să spunem că crezi în Dumnezeu de peste 20 de ani și tot nu știi despre ce este vorba. Nu ar trebui să te supui în acest caz? Trebuie să te supui. Și pe ce se bazează supunerea? Se bazează pe ceea ce a spus Petru „Dacă Dumnezeu m-ar trata ca pe o jucărie, cum aș putea să nu fiu pregătit și dispus?” Dacă Îl abordezi mereu pe Dumnezeu conform noțiunilor și închipuirilor omului și le folosești pentru a măsura tot ceea ce face Dumnezeu, pentru a măsura cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, nu înseamnă acest lucru că-L îngrădești pe Dumnezeu, nu înseamnă că te împotrivești Lui? Ar putea tot ceea ce face Dumnezeu să se potrivească cu noțiunile și închipuirile omului? Și dacă nu se potrivește, tu, ca urmare, nu accepți sau nu asculți? În astfel de momente, cum ar trebui să cauți adevărul? Cum ar trebui să-L urmezi pe Dumnezeu? Acest lucru implică adevărul; un răspuns ar trebui căutat în cuvintele lui Dumnezeu. Când cred în Dumnezeu, oamenii ar trebui să se limiteze la locul unei ființe create. Indiferent de moment, indiferent dacă Dumnezeu este ascuns de tine sau ți S-a arătat, indiferent dacă poți să simți sau nu iubirea lui Dumnezeu, trebuie să știi care-ți sunt responsabilitățile, obligațiile și îndatoririle – trebuie să înțelegi aceste adevăruri cu privire la practicare. În caz că încă te agăți de noțiunile tale, spunând: „Dacă pot vedea clar că această chestiune este în concordanță cu adevărul și în conformitate cu închipuirile mele, atunci mă voi supune; dacă nu îmi este clar și nu pot confirma că acestea sunt acțiunile lui Dumnezeu, atunci voi aștepta mai întâi un timp și mă voi supune odată ce sunt sigur că acest lucru a fost făcut de Dumnezeu”, atunci ești tu o persoană care se supune lui Dumnezeu? Nu ești. Aceasta este o supunere condiționată, nu o supunere completă, absolută. Lucrarea lui Dumnezeu nu concordă cu noțiunile și închipuirile umane, în special judecata și mustrarea. Majoritatea oamenilor întimpină dificultăți reale în accepta asta și a se supune în privința asta. Dacă nu te poți supune lucrării lui Dumnezeu, atunci cum îți pot îndeplini datoria de ființă creată? Asta nu este posibil. Care este datoria de ființă creată? (Să stai in poziția de ființă creată, să accepți însărcinarea dată de Dumnezeu și să te supui aranjamentelor lui Dumnezeu.) Asta e, asta este rădăcina. Atunci nu este ușor să abordezi această chestiune? Să stai în locul unei ființe create și să te supui Creatorului, Dumnezeului tău – acesta este lucrul pe care orice ființă creată ar trebui să îl susțină. Sunt multe adevăruri pe care nu le înțelegi sau de care nu știi. Nu poți pătrunde voia lui Dumnezeu, așa că nu vrei accepta adevărurile și nici nu te vei supune lor – așa este? De exemplu, nu înțelegi unele profeții, așa că nu le recunoști ca fiind cuvintele lui Dumnezeu? Nu poți nega. Acele cuvinte vor fi mereu cuvinte de la Dumnezeu, iar ele conțin adevărul. Chiar dacă tu nu le înțelegi, ele sunt tot cuvintele lui Dumnezeu. Dacă unele cuvinte ale lui Dumnezeu nu au fost împlinite, asta înseamnă că nu sunt cuvintele lui Dumnezeu, că nu sunt adevărul? Dacă spui: „Dacă acest lucru nu a fost împlinit, atunci probabil nu reprezintă cuvintele lui Dumnezeu. Probabil a fost falsificat”, ce fel de atitudine este asta? Aceasta este o atitudine de răzvrătire. Trebuie să ai rațiune. Ce este rațiunea? Pe ce se bazează rațiunea? Se bazează pe poziția de ființă creată și pe supunerea față de Creator, Dumnezeul tău. Acesta este adevărul; un adevăr etern și imuabil. Supunerea ta față de Dumnezeu trebuie să se bazeze pe înțelegerea sau lipsa ta de înțelegere a voii lui Dumnezeu, sau pe modul în care Dumnezeu Și-a arătat sau nu voia către tine? Trebuie să se bazeze pe toate acestea? (Nu.) Atunci pe ce se bazează? Se bazează pe adevărul supunerii. (A ocupa poziția de ființă creată și a te supune Creatorului.) Acesta este adevărul supunerii. Atunci, este nevoie să analizezi ce e drept și ce e greșit? Trebuie să reflectezi dacă Dumnezeu a făcut a făcut ce e drept sau nu pentru a atinge supunerea absolută? Trebuie ca Dumnezeu să explice clar și pe îndelete acest aspect al adevărului pentru ca tu să te supui? (Nu, nu trebuie.) Indiferent de ceea ce face Dumnezeu, tu trebuie să practici adevărul supunerii – asta este de ajuns. Unii oameni sunt incredibil de combativi și stârnesc discuții în permanență. Ei se gândesc mereu: „Nu este Dumnezeu adevărul? Nu este Dumnezeu Creatorul? De ce unele lucruri pe care le face Dumnezeu nu au sens pentru mine? De ce Dumnezeu nu îmi explică clar? Dacă El nu a explicat, atunci cum pot pune eu în practică? Nu cumva motivul pentru care nu mă pot supune nu este acela că nu îi pot găsi un sens? Nu voi avea dorința de a mă supune dacă nu pot înțelege!”. Nu este aceasta răzvrătire? Ai nevoie de dorință pentru a te supune? Nu, nu ai. Ai nevoie doar de un simplu fel de raționament, iar acesta este: „Mă voi supune la orice vine de la Dumnezeu. Când cuvintele lui Dumnezeu sunt împlinite, mă voi supune și Îl voi lăuda pe Dumnezeu; când cuvintele lui Dumnezeu nu sunt împlinite, acestea sunt în continuare cuvintele Lui și nu vor deveni cuvinte umane doar pentru că nu au fost împlinite. Eu trebuie doar să mă supun, fără să judec. Dumnezeu va fi mereu Dumnezeul meu.” Așa îți ocupi locul de ființă creată. Cu acest gen de raționament, cu aceste realități ale adevărului, când vei simți că oamenii sunt doar jucării sau furnici în ochii lui Dumnezeu, tot te vei simți tulburat? Tot te vei simți inferior? (Nu.) Acum nu te vei simți inferior deoarece Dumnezeu te tratează ca pe un om, și tu tot ai statut în fața Lui. Dumnezeu te-a ridicat. De aceea nu te simți inferior. Dacă Dumnezeu nu te-ar fi ridicat, dacă El te-ar fi tratat și te-ar fi disciplinat în permanență, tu te-ai fi simți nefericit în privința asta. Deseori, oamenii se simt așa deoarece au prea multe dificultăți în sinea lor; întotdeauna au cereri către Dumnezeu și se gândesc în permanență: „Trebuie să mă tratezi ca pe o ființă umană. Trebuie să mă respecți și să mă prețuiești, să te gândești la mine și să îmi înțelegi slăbiciunile. Trebuie să fii tolerant. Statura mea este mică și îmi lipsește discernământul. Nu am făcut genul acesta de muncă înainte.” Ei au mereu o grămadă uriașă de scuze și niciun fel de supunere. După părtășia de azi privind adevărul supunerii, sunt aceste scuze motive reale, măcar? Nicio scuză nu reprezintă un motiv real. Responsabilitatea ta, obligația ta, datoria ta, este să te supui.

Este ușor pentru oameni să se supună când nu au niciun fel de probleme. Dar când apare problema, nu mai sunt capabili să se supună. Ce poate fi făcut în acest caz? Este necesar să te rogi și să cauți adevărul pentru a rezolva această dificultate. De la cineva care se simte ca o persoană nobilă ce a fost înălțată de către Dumnezeu până când aceeași persoană devine o jucărie stricată ce nu are nicio valoare în ochii lui Dumnezeu, nimic, o nenorocită fără valoare, totuși fericită să I se supună lui Dumnezeu și care nu are nici un fel de cereri către El – cât timp este necesar pentru a atinge un asemenea grad de experiență? (În ultimii lui șapte ani, Petru a trecut prin sute de încercări. Dacă cineva nu urmărește adevărul, atunci nu va atinge asta indiferent de câți ani de credință are.) Nu are legătură cu numărul de ani de credință – ci mai degrabă, depinde de căutarea sau nu a adevărului și de abilitatea de a folosi adevărul pentru a rezolva problema firii corupte. Totul ține de care este căutarea ta. Unii oameni nu urmăresc altceva decât reputația și statutul, dorind permanent să se afișeze și să iasă în evidență. Aceștia se frâng când întimpină cel mai mic obstacol sau eșec, devin negativiști și blocați. Unora le place să aibă un avantaj incorect, dar nu iubesc adevărul; sunt fericiți când profită pe socoteala altora și nu sunt triști sau deranjați dacă nu au dobândit adevărul. Unii sunt nepăsători în credința lor dacă nu au nici un fel de statut și sunt mai energici decât oricine altcineva odată ce au acel statut; atunci nu se simt niciodată descurajați și sunt fericiți să muncească până la epuizare. Doar că nu dau nicio atenție practicării adevărului sau facerii lucrurilor conform principiilor, și, în consecință, tot le lipsește mărturia existențială după ani mulți de credință. Se simt invidioși și regretă când îi văd pe alții care sunt credincioși de doar câțiva ani și au o mărturie existențială minunată, dar după ce trece acest sentiment, tot nu vor să urmărească adevărul. Dacă cineva nu se concentrează pe străduința pentru adevăr, dacă nu folosește adevărul pentru a rezolva problemele, atunci, indiferent de câți ani de credință are, nu îi folosesc la nimic. Aceia care nu urmăresc adevărul nu vor putea să fie niciodată desăvârșiți de către Dumnezeu. Petru a fost desăvârșit trecând prin sute de încercări – nu ar trebui și voi să treceți de asemenea prin sute de încercări? Câte încercări ați avut până acum? Dacă nu sute, măcar o sută? (Nu. Nu încă.) Petru a fost desăvârșit prin sute de încercări, așa că dacă voi nu ați trecut nici măcar prin una, sau ați trecut doar prin o sută, atunci experiența voastră nu se apropie de a lui. Statura ta suferă. Nu trebuie să depui efort în căutarea adevărului? Și cum ar trebui să faci asta? Trebuie să depui efort în înțelegerea și practicarea adevărului. Nu fi nepăsător și cu capul în nori, fără să cugeți cu seriozitate la nimic, ducând o viață fără griji și aglomerându-te cu sarcini cât e ziua de lungă. Asta nu înseamnă că este o problemă să fii ocupat – dacă ai multe lucruri de făcut, atunci trebuie să fii ocupat; să nu fii ocupat nu este întotdeauna o opțiune. Dar în timp ce te ocupi să ai grijă de toate, tot trebuie să te străduiești pentru adevăr și pentru principii; tot trebuie să încerci să înțelegi lucrurile și să Îi ceri lui Dumnezeu ce îți lipsește. Cum ceri ceva de la Dumnezeu? În fiecare zi, te rogi tăcut în inima ta la Dumnezeu pentru acel lucru. Asta arată că în inima ta tu tânjești după adevăr, și că ai voința de a-L lăsa pe Dumnezeu să-ți îndeplinească aspirațiile. Dacă inima ta este adevărată, Dumnezeu îți va auzi rugăciunile; El va aranja și va pregăti situații potrivite pentru tine, ca tu să poți învăța lecții. Ai putea spune: „Statura mea este cu adevărat deficitară. Îmi va da Dumnezeu o încercare majoră care mă va strivi?” Nu, acest lucru ar fi imposibil. Dumnezeu, în mod clar, nu ar face așa ceva. Dumnezeu știe cel mai bine cât de mare este credința cuiva și care este adevărata statură a fiecăruia. Trebuie să ai credință în asta. Dumnezeu nu ar da niciodată o povară de adult unui copil de trei ani – niciodată! Trebuie să fii sigur de asta în inima ta. Dar trebuie să Îi ceri lui Dumnezeu asta. Trebuie să ai acea dorință și determinare, și abia apoi Dumnezeu va acționa în privința cererii tale. Dacă ești în permanență temător și ascuns, cu frica de a fi testat, dacă vrei mereu să ai zile pașnice și fără griji, atunci Dumnezeu nu va lucra în tine. Prin urmare, trebuie doar să-L implori pe Dumnezeu în mod liber și îndrăzneț, să te oferi cu adevărat și să-I predai totul lui Dumnezeu, și numai atunci Dumnezeu va lucra asupra ta. Dumnezeu cu siguranță nu lucrează pentru a chinui oamenii în mod arbitrar, ci pentru a atinge rezultate și țeluri. Dumnezeu nu ar face o muncă inutilă sau să te împovăreze cu mai mult decât poți duce – trebuie să ai credință în asta. Pentru a căuta desăvârșirea, pentru a căuta să Îl satisfaci pe Dumnezeu și să fii o ființă creată acceptabilă, pentru a căuta să devii o persoană care are adevărul și umanitate, pentru a deveni o persoană care Îl iubește și mărturisește pe Dumnezeu. Asta Îl bucură pe Dumnezeu cel mai mult. Dacă nu ai determinarea, dar te mulțumești să spui: „Sunt ocupat cu datoria mea, port pe umeri o sarcină, fac servicii și ascult predici. Nu rămân în urma celorlalți”, atunci nu ai nicio perspectivă. Cel mult, poți presta servicii, dar nu vei deveni niciodată unul dintre oamenii lui Dumnezeu. Ești mulțumit cu modul în care stau lucrurile, fără dorință de progres? Nu urmărești adevărul, nu părtășești cu privire la adevăr la întâlniri și pleci odată ce ai ascultat predicile. Dar atunci când discuți chestiuni lumești, vorbești întruna, iar privirea ți se luminează – acestea sunt comportamentele cuiva care prestează servicii. Sunt unii oameni cărora li se luminează privirea atunci când este menționat adevărul; aceștia simt că au prea multe lipsuri, iar atunci când aud ceva bun, practic se reped să ia notă de acel lucru. Ei simt că sunt prea departe de ceea ce cere Dumnezeu și că nu au în inimi suficient de multe lucruri pozitive. Ei simt că acolo este prea multă otravă a Satanei și că sunt prea răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu. Ei gândesc în sinea lor: „Nu este de mirare faptul că Dumnezeu nu este satisfăcut în privința mea. Sunt prea îndepărtat de ceea ce dorește El, nu sunt compatibil în niciun fel cu Dumnezeu, și Îl înțeleg greșit prea des. Când voi putea face voia lui Dumnezeu?” În timpul împlinirii datoriei, aceștia nu tărăgănează încercând să se lămurească și vin adeseori în fața lui Dumnezeu rugându-se în tăcere: „Dumnezeule, te rog, testează-mă. Te rog, expune-mă, pentru a-mi permite să înțeleg adevărul, să dobândesc adevărul-realitate, și să ajung să Te cunosc. Te rog, disciplinează-mă, judecă-mă și mustră-mă.” Când aceștia își asumă o asemenea sarcină, o au mereu în vedere. Sunt permanent însetați de adevăr și, astfel, Dumnezeu începe să lucreze asupra lor. El aranjează unii oameni, lucruri, evenimente, tot soiul de situații, astfel încât ei să poate învăța ceva nou zilnic din acestea. Nu sunt ei favorizați? De ce a putut Petru să aibă sute de încercări? Deoarece el a urmărit adevărul, nu s-a temut de încercările lui Dumnezeu și a crezut că încercările lui Dumnezeu există pentru a purifica oamenii. El a crezut că această cale poate desăvârși oamenii, și că aceasta este singura cale adevărată. S-a rugat pentru asta, s-a consacrat și s-a devotat acestui lucru; de aceea Dumnezeu a lucrat în el. Ar putea însemna asta că Dumnezeu l-a ales, că era hotărât să îl testeze și să îl desăvârșească pe Petru? Este exact așa. Când Dumnezeu alege o persoană, El are un scop și principiile Sale în minte – acest lucru este categoric. De ce majoritatea oamenilor sunt incapabili să obțină acest tip de lucrare din partea lui Dumnezeu? Deoarece nu caută adevărul și le lipsește această determinare, și de aceea Dumnezeu nu lucrează în ei. Dumnezeu nu forțează pe nimeni. Când Dumnezeu dorește să desăvârșească pe cineva, acesta este un lucru minunat, și orice fel de suferință merită. Dar majoritatea oamenilor nu au această determinar și dau bir cu fugiții și se ascund când se confruntă cu încercări și obstacole. Va forța Dumnezeu pe cineva în acest mod? Unii oameni nu urmăresc adevărul și nici măcar nu au curajul să Îl privească pe Cristos în față. Ei zic: „Nu știu ce aș spune dacă L-aș vedea pe Cristos. Nu știu nici un adevăr sau cum să părtășesc. Nu ar fi umilitor dacă Cristos ar vedea ce este în neregulă cu mine? Nu aș fi capabil să mă descurc dacă aș fi emondat și tratat. Ar trebui să Îl evit pe Dumnezeu și să păstrez o distanță respectoasă față de El. Dacă sunt permanent în contact cu Dumnezeu și trăiesc în fața Lui, El ar putea vedea prin mine și s-ar sătura de mine. Aș fi alungat și nu aș mai avea o bună dispoziție de atunci înainte.” Așa stau lucrurile? (Nu.) Unii oameni se ascund în spatele acestui gen de idei. Ar cere Dumnezeu ceva de la cineva de acest fel? (Nu, nu ar cere.) Așadar, indiferent de căutarea ta, indiferent de este determinarea cât de mare, Dumnezeu te va desăvârși până la acel punct. Dacă nu cauți adevărul și în schimb te ascunzi permanent de Dumnezeu și te distanțezi de El, mereu ascunzându-ți gândurile de Dumnezeu, atunci ce va avea Dumnezeu de spus despre oameni ca tine? („Să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor” (Matei 7:6).) Nu iubești adevărul și te ascunzi de Dumnezeu, dar crezi că El va insista în a te testa și a te desăvârși? Te înșeli. Dacă nu ești tipul de persoană potrivită, nicio sumedenie de implorări și rugăciuni nu te vor ajuta. Dumnezeu nu face asta; Dumnezeu nu forțează oamenii. Acesta este un aspect al firii Sale. Însă ceea ce El dorește de la cei ce caută adevărul este să fie ca Petru sau Iov sau Avraam; ca ei să pășească pe calea cea dreaptă în viață cum cere Dumnezeu; ca ei să pășească pe calea pe care să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău, și în cele din urmă să dobândească adevărul și să fie desăvârșiți. Dumnezeu speră să câștige acest gen de persoană, dar te va forța Dumnezeu dacă nu cauți tu însuți asta? Nu. Dumnezeu nu a constrâns niciodată pe nimeni. Duhul Sfânt nu te va împinge cu perseverență, apucându-te și fără să-ți dea drumul, cu intenția de a te desăvârși și fără să se oprească înainte de asta. Ca să îți spun adevărul, Dumnezeu nu va face absolut nimic de genul acesta. Aceasta este atitudinea Sa. Dumnezeu speră doar că, în final, când lucrarea Sa va fi completă, va fi câștigat mai mulți oameni ca Iov, Petru și Avraam. Dar câți oameni caută realmente adevărul și sunt câștigați de Dumnezeu la sfârșit reprezintă ceva ce El nu va forța. El va lăsa lucrurile să-și urmeze cursul – aceasta reprezintă o latură a lucrării practice a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a stabilit un număr anume – acesta poate fi 10, 20, 1000 sau 2000 sau chiar 10000. El nu a precizat nimic în această privință. Dumnezeu doar continuă în acest mod, făcând lucrarea reală și chiar mergând în mijlocul oamenilor. Astfel El lucrează și vorbește, îngrijindu-se de fiecare aspect al lucrării ce implică adevărul, lucrare de care beneficiază umanitatea. Aceasta este lucrarea pe care El continuă să o facă printre oamenii de tipul potrivit, printre cei ce tânjesc după adevăr. În final, cei care au determinare și caută adevărul vor fi desăvârșiți. Ei sunt cei mai binecuvântați și ei sunt cei care vor câștiga viața veșnică. Acest lucru dovedește că Dumnezeu este drept față de toți și nu favorizează pe nimeni. Faptul că voi toți sunteți capabili să-L urmați pe Dumnezeu astăzi nu este întâmplător – a fost predeterminat de Dumnezeu cu mult timp în urmă. Dumnezeu predetermină familiile oamenilor, când se nasc, mediul în care cresc, calibrul, darurile, abilitățile și ceea ce îi înconjoară – toate aceste lucruri. Cum vor vedea oamenii dreptatea lui Dumnezeu în cele din urmă? În cele din urmă, supraviețuirea și câștigarea unei destinații frumoase depind de propriile căutări ale oamenilor și de prețul pe care îl plătesc. Faptul că Dumnezeu a predeterminat aceste lucruri este un aspect, dar cooperarea oamenilor este, de asemenea, imperativă. Dumnezeu determină rezultatele oamenilor în funcție de calea pe care o urmează și deținerea sau nu a adevărului. Aceasta este dreptatea Sa.

Toată lumea a văzut partea practică a lui Dumnezeu întrupat. Dumnezeu tratează fiecare persoană în parte corect și rezonabil. Ai văzut asta; și alții au văzut asta; toți ați văzut asta. Dumnezeu întrupat este o persoană obișnuită. Unii oameni au noțiuni când Îl văd pe Cristos, se gândesc: „El arată atât de normal, atât de discret. Poate fi aceasta cu adevărat întruparea? Nu cred în El – nu am cum să cred în El.” Sau Îl urmează cu reticență, crezând în El cu rezerve, aducând cu ei și noțiunile personale. Alți oameni care Îl văd pe Cristos au ceva rațiune și se gândesc în felul următor: „Întruparea este o persoană obișnuită, dar El poate exprima adevărul și poate furniza viață oamenilor, așa că Îl voi trata ca pe Dumnezeu. Accept și practic cuvintele Lui precum adevărul, precum cuvintele Creatorului. Îl voi urma.” Acești oameni sfârșesc prin a fi desăvârșiți și dobândesc adevărul. În final, ce fel de oameni dobândesc adevărul? Cei ce urmăresc adevărul. Dumnezeu udă, întărește, păstorește și lucrează în aleșii Lui în fiecare zi. Eu împărtășesc predici și părtășii, Duhul Sfânt lucrează în aleșii lui Dumnezeu, și toată lumea primește udare și întărire. Nimeni nu beneficiază de un tratament special, și toți cei ce participă la viața bisericii și își împlinesc datoria se bucură zilnic de lucrarea lui Dumnezeu în acest fel. Tratez la fel fiecare persoană. Dau aceleași răspunsuri indiferent de cine pune întrebările, nu dau nimănui îngrijire suplimentară, nu aranjez situații deosebite și nu încerc să dau ghes sau să încurajez pe nimeni, oferind luminare sau iluminare suplimentară de la Duhul Sfânt sau arătând semne și minuni. Dumnezeu nu face nimic de acest gen. Dumnezeu a arătat multe semne și minuni în timpul Epocii Harului, pentru a ierta păcatele oamenilor și pentru a-i face să ia calea pocăinței, astfel încât să creadă în Dumnezeu și să nu se îndoiască de El. Stadiul actual al lucrării constă în furnizarea adevărului, astfel încât oamenii să poată înțelege adevărul și să își dezvolte adevărata credință. Indiferent de cât de mult ai suferit, dacă în cele din urmă dobândești adevărul, atunci ești o persoană care a fost desăvârșită și care va fi păstrată. Dacă nu ai dobândit adevărul, orice motive găsești nu sunt de folos. Poți spune: „Dumnezeu nu a făcut niciun miracol, așa că nu am putut crede”, „Dumnezeu a exprimat mereu adevăruri ce erau dincolo de nivelul meu, așa că nu am putut crede” sau „Dumnezeu a fost prea cu picioarele pe pământ, prea obișnuit, așa că nu am putut crede”. Toate acestea sunt problemele tale. Ți-a fost furnizat adevărul la fel ca celorlalți – așa că de ce ei au fost desăvârșiți în timp ce tu ai fost alungat? De ce nu ai dobândit adevărul? Aceasta este judecata ta: deoarece nu ai urmărit adevărul. În acest ultim stadiu, Dumnezeu face doar lucrarea cuvintelor. Practic, El folosește cuvintele pentru a judeca și curăța umanitatea; nu arată semne și minuni. Dacă vrei să vezi miracolele lui Dumnezeu, du-te cu 2000 de ani în urmă pentru a vedea miracolele Domnului Isus din acea epocă. Nu fi un credincios în această epocă. Ai acceptat lucrarea de judecată a lui Dumnezeu, așa că nu căuta miracole. Dumnezeu nu le face. Este asta rezonabil? (Este.) Este drept și rezonabil. Dacă urmărești adevărul, Dumnezeu nu va face favoritisme în privința ta. Dacă nu urmărești adevărul, urmărești doar să furnizezi servicii, întotdeauna rămânând loial până la sfârșit, Dumnezeu îți va permite să rămâi și vei fi binecuvântat. Dar dacă nu poți servi până la sfârșit, vei fi izgonit. Ce înseamnă să fii izgonit? Înseamnă distrugere! Lucrul acesta este corect și rezonabil și nu există favoritism. Totul se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu și pe adevăr. În lumina tuturor acestor lucruri, nu este de cea mai mare importanță calea pe care o apucă oamenii? Ce cale urmărești tu, ce fel de persoană cauți să devii, la ce fel de căutare te angajezi, ce speri, ce Îi ceri lui Dumnezeu, care este atitudinea față de Dumnezeu și care este atitudinea ta față de cuvintele lui Dumnezeu contează când ești în fața Lui: toate aceste lucruri sunt foarte importante. Voi Îmi spuneți – manifestarea semnelor și a minunilor poate desăvârși oamenii? De exemplu, dacă ești implicat într-un accident de mașină și Dumnezeu te salvează, poate asta să te desăvârșească? Sau dacă, în vise, te duci sus în împărăția cerurilor și Îl vezi pe Dumnezeu, te poate asta desăvârși? (Nu.) Aceste lucruri nu pot înlocui adevărul. Astfel, în această ultimă etapă a lucrării prin care planul de gestionare a lui Dumnezeu se încheie, El folosește cuvintele pentru a desăvârși oamenii, pentru a expune oamenii. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. Dacă ești desăvârșit prin cuvintele lui Dumnezeu, atunci nimeni nu se poate plânge că El te-a păstrat, și Satana nu te poate acuza că ești păstrat. Acesta este tipul de persoană pe care Îl dorește Dumnezeu. Dumnezeu a furnizat atât de multe cuvinte, astfel încât dacă tu nu ai dobândit în final nimic, a cui este vina? Este doar vina ta pentru că ai ales calea greșită. Ce cale iau oamenii este foarte important. Cum așa? Deoarece aceasta le determină destinația. De aceea nu trebuie să încerci în permanență să îți dai seama dacă profețiile s-au împlinit, dacă Dumnezeu a arătat semne și minuni, când Dumnezeu va pleca de pe pământ și dacă vei putea fi martor când El părăsește pământul. Nu îți va folosi la nimic să pricepi asta; nu are niciun impact asupra destinației tale sau asupra desăvârșirii tale. Atunci, ce contează pentru tine? (Calea pe care apuc în credință.) Calea pe care apuci determină dacă poți fi sau nu desăvârșit. Care este adevărul care ar trebui să te preocupe cel mai mult în căutarea ta de a fi desăvârșit? Adevărul supunerii față de Dumnezeu. Supunerea față de Dumnezeu este cel mai înalt, cel mai important dintre adevăruri, și în esență, căutarea adevărului este același lucru precum căutarea supunerii față de Dumnezeu. Trebuie să urmărești supunerea față de Dumnezeu toată viața ta, și aceasta cale de urmărire a supunerii față de Dumnezeu este calea urmării adevărului. De ce trebuie să cauți supunerea față de Dumnezeu toată viața ta? Deoarece procesul căutării supunerii față de Dumnezeu este procesul rezolvării unei firi corupte. De ce ai nevoie să rezolvi o fire coruptă? Deoarece o fire coruptă este împotriva lui Dumnezeu. Dacă trăiești potrivit unei firi satanice, atunci esența ta este cea a Satanei, a diavolului, și urmărirea supunerii față de Dumnezeu îți cere să rezolvi problema firii tale corupte. Asta este crucial! Atât timp cât ai o fire coruptă și atât timp cât rămâne și o bucățică nerezolvată, tu vei fi împotriva lui Dumnezeu, tu vei fi un dușman a lui Dumnezeu și nu vei fi capabili să I te supui. Gradul în care firea ta coruptă este rezolvat este gradul în care tu te supui lui Dumnezeu; procentul în care firea ta coruptă este rezolvată este procentul în care tu I te supui lui Dumnezeu.

În cadrul acestei întâlniri nu am discutat despre cunoașterea lui Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu se obține treptat prin procesul rezolvării firii corupte și a căutării să fii desăvârșit pentru a atinge supunerea față de Dumnezeu. Căutarea cunoașterii lui Dumnezeu de sine stătătoare ar fi o lecție foarte profundă, de aceea nu am vorbit acum despre ea. Acum vorbim despre subiecte apropiate de practicile, viețile, căutările oamenilor și despre căile pe care apucă aceștia. În cadrul procesului de căutare a rezolvării firii corupte, Îl vei înțelege treptat pe Dumnezeu și vei ajunge să știi voia Lui. Nu ai mai multă cunoaștere a lui Dumnezeu când ești capabil să înțelegi voia Lui? (Ba da.) Atunci ai ceva înțelegere adevărată în privința lui Dumnezeu. De ce poți atinge supunerea față de Dumnezeu pe măsură ce Îl urmezi? Deoarece Îi știi inima și Îi înțelegi voia; înțelegi ce standarde și principii cere Dumnezeu de la tine, și care sunt țelurile Sale. Nu conține această înțelegere ceva cunoaștere în privința lui Dumnezeu? (Ba da.) Aceasta se obține treptat și totul este interconectat. Vei avea dificultăți dacă urmărești doar cunoașterea în privința lui Dumnezeu. Tu poate spui: „Nu voi face nimic pe lângă urmărirea cunoașterii în privința lui Dumnezeu, zi și noapte. Voi vedea de unde vin florile, de ce mieii îngenunchează pentru a bea lapte în timp ce vițeii nu fac asta. Voi studia toate acestea și voi ajunge să Îl cunosc pe Dumnezeu în acest mod.” Poți atinge cunoașterea în privința lui Dumnezeu doar prin aceste cercetări? Categoric nu. Adevărul nu vine din cercetare, ci este cu adevărat cunoscut doar prin experiență. Cercetarea nu este de niciun folos. Știi că toate lucrurile sunt create de Dumnezeu, iar asta este minunat, și astfel deja ai ceva cunoaștere în privința lui Dumnezeu. Dar pe ce ar trebui să te concentrezi? Trebuie să cauți adevărul, să îți rezolvi firea coruptă și să atingi supunerea față de Dumnezeu. În timpul acest proces de căutare, îți vei răspunde la multe întrebări secundare puțin câte puțin, și vei găsi o cale pentru practica și intrarea ta. Cu cât este rezolvată mai mult firea ta coruptă, cu atât îți va fi mai ușor să practici adevărul și să atingi supunerea față de Dumnezeu. De îndată ce oamenii nu mai sunt trași înapoi de firea lor coruptă, dobândesc cu adevărat libertatea și eliberarea iar punerea oricărui adevăr în practică nu mai este istovitoare ci foarte ușoară. Nu devine astfel adevărul viața oamenilor?

1 octombrie 2017