Versete din Biblie pentru referințe:

„Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui și săvârșește nedreptate, el va muri din pricina aceasta; va muri din pricina nedreptății pe care a săvârșit-o. Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea în care trăiește și face judecată și dreptate, își va salva viața. Dacă își vede starea și se întoarce de la toate nelegiuirile pe care le-a săvârșit, va trăi cu siguranță și nu va muri” (Ezechiel 18:26-28).

„Și cuvântul lui Iahve a ajuns la Iona a doua oară, spunând: «Ridică-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare și propovăduiește-i predicarea pe care ți-o dau». Deci Iona s-a ridicat și s-a dus în Ninive, după cuvîntul lui Iahve. Ninive era o cetate deosebit de mare, fiind nevoie de trei zile pentru a o străbate. Iona a început să meargă prin cetate cale de o zi. El striga: «Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrusă!» Atunci oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și s-au îmbrăcat cu saci, de la cel mai mare până la cel mai mic. Când această veste a ajuns la regele din Ninive, acesta s-a ridicat de pe tronul său, și-a dat jos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac și s-a așezat în cenușă. El a trimis să se vestească în Ninive: «Din porunca regelui și a nobililor săi, se cer următoarele: „Nici un om și nici un animal, nici din cireadă, nici din turmă, să nu guste nimic, să nu pască și să nu bea apă deloc! Oamenii și vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă de la calea lor cea rea și de la violența lor, de care le sunt pline mâinile! Cine știe? Poate Dumnezeu se va răzgândi, Îi va părea rău, Își va opri apriga Sa mânie și astfel nu vom pieri!”» Dumnezeu a văzut faptele lor și cum se întorceau ei de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care zisese că li-l va face și nu l-a mai făcut” (Iona 3:1-10).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Scopul lucrării lui Dumnezeu asupra oamenilor este de a le permite să satisfacă intențiile lui Dumnezeu, iar aceasta este săvârșită pentru a le aduce mântuirea. Prin urmare, în timpul mântuirii omului, El nu face lucrarea pedepsirii lui. Când îi aduce omului mântuirea, Dumnezeu nu pedepsește răul, nu răsplătește binele, și nici nu dezvăluie destinațiile diferitelor tipuri de oameni. În schimb, numai după ce etapa finală a lucrării Sale va fi completă, El va face lucrarea de pedepsire a răului și răsplătire a binelui și doar atunci El va dezvălui sfârșitul tuturor diferitelor feluri de oameni. Cei care sunt pedepsiți vor fi cei care într-adevăr nu pot fi mântuiți, în timp ce aceia care sunt mântuiți vor fi cei care au obținut mântuirea lui Dumnezeu în timpul mântuirii omului de către El. Cât se săvârșește lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu, toți cei care pot fi mântuiți vor fi mântuiți pe cât este posibil, fără ca niciunul să fie lepădat, pentru că scopul lucrării lui Dumnezeu este de a mântui omul. Toți aceia care, în timpul mântuirii omului de către Dumnezeu, sunt incapabili să obțină o schimbare în firea lor – cât și toți aceia care sunt incapabili să-L asculte pe Dumnezeu întru totul – vor deveni obiecte pentru pedeapsă. Această etapă a lucrării – lucrarea cuvintelor – va deschide oamenilor toate căile și tainele pe care ei nu le înțeleg, astfel încât omul să poată înțelege intențiile lui Dumnezeu și cerințele Lui de la om și să poată avea condițiile necesare pentru a pune cuvintele lui Dumnezeu în practică și să obțină schimbări în firea sa. Dumnezeu folosește doar cuvinte pentru a-Și face lucrarea și nu-i pedepsește pe oameni pentru că sunt puțin răzvrătiți, întrucât acum este timpul lucrării de mântuire. Dacă toți cei răzvrătiți ar fi pedepsiți, atunci nimeni nu ar avea ocazia de a fi mântuit; toți ar fi pedepsiți și ar cădea în Infern. Scopul folosirii cuvintelor pentru a-i judeca pe oameni este de a le permite să se cunoască pe ei înșiși și să se supună lui Dumnezeu; nu este pentru ca ei să fie pedepsiți cu o astfel de judecată. În timpul lucrării cuvintelor, mulți oameni își vor expune răzvrătirea și sfidarea, cât și lipsa de supunere față de Dumnezeul întrupat. Totuși, El nu-i va pedepsi pe toți acești oameni din această cauză, ci, în schimb, doar îi va lăsa deoparte pe cei care sunt corupți până în măduva oaselor și care nu pot fi mântuiți. El va da trupul lor Satanei și, în câteva cazuri, le va nimici trupul. Cei rămași vor continua să urmeze și să experimenteze emondarea. Dacă în timp ce urmează, acești oameni sunt încă incapabili să accepte emondarea și devin din ce în ce mai degenerați, atunci își vor fi pierdut șansa la mântuire. Fiecare persoană care a acceptat cucerirea cuvintelor lui Dumnezeu va avea numeroase șanse pentru mântuire; în mântuirea fiecăruia dintre acești oameni de către Dumnezeu, El va fi indulgent cu ei, în cea mai mare măsură posibilă. Cu alte cuvinte, li se va arăta indulgența supremă. Atât timp cât oamenii se întorc de pe calea greșită și câtă vreme se pot căi, Dumnezeu le va da ocazii să obțină mântuirea Lui. Când oamenii se răzvrătesc prima dată împotriva lui Dumnezeu, El nu-Și dorește să-i doboare; în schimb, face tot ce poate pentru a-i mântui. Dacă cineva nu are nicidecum loc pentru mântuire, atunci Dumnezeu îl va arunca deoparte. Faptul că Dumnezeu nu Se grăbește să pedepsească pe cineva înseamnă că El vrea să-i mântuiască pe toți cei care pot fi mântuiți. El judecă, luminează și îndrumă oamenii doar prin cuvinte, și nu folosește un toiag pentru a-i doborî. Folosirea cuvintelor pentru a le aduce oamenilor mântuirea reprezintă scopul și însemnătatea etapei finale a lucrării.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să lăsați deoparte binecuvântările statutului și să înțelegeți intenția lui Dumnezeu de a aduce mântuirea omului”

„A-L huli și a-L calomnia pe Dumnezeu sunt păcate care nu vor fi iertate în viața aceasta sau în lumea care va veni, iar cei care săvârșesc păcatul acesta nu se vor reîntrupa niciodată.” Asta înseamnă că firea lui Dumnezeu nu tolerează ofensa omului. Este absolut sigur că blasfemia și calomnia împotriva lui Dumnezeu nu vor fi iertate în viața aceasta sau în lumea care va veni. Fie că e sau nu intenționată, blasfemia împotriva lui Dumnezeu este ceva care-I ofensează firea, iar rostirea unor cuvinte hulitoare la adresa lui Dumnezeu, indiferent de motiv, va fi cu siguranță condamnată. Totuși, unii oameni rostesc cuvinte condamnabile, hulitoare, în situații în care nu înțeleg acest lucru sau în care au fost induși în eroare, controlați și ținuți în frâu de alții. După ce zic aceste cuvinte, sunt neliniștiți, simt că au fost acuzați și regretă foarte mult. Apoi, pregătesc suficiente fapte bune în timp ce dobândesc cunoștințe și se schimbă în privința asta și, prin urmare, Dumnezeu nu-Și mai aduce aminte de fărădelegile lor anterioare. Voi trebuie să cunoașteți cu acuratețe cuvintele lui Dumnezeu și să nu le aplicați în mod arbitrar, potrivit noțiunilor și închipuirilor voastre. Trebuie să înțelegeți cui sunt adresate cuvintele Sale și în ce context vorbește El. Cuvintele lui Dumnezeu nu trebuie aplicate după bunul plac sau definite la întâmplare. Oamenii care nu știu să experimenteze nu reflectează asupra propriilor persoane în nicio privință și nu se raportează la cuvintele lui Dumnezeu, în timp ce aceia care au avut unele experiențe și perspective au tendința să fie prea sensibili, raportându-se la cuvintele Sale după bunul plac atunci când citesc despre blestemele Sale sau faptul că-I detestă și elimină pe oameni. Aceștia nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu și Îl înțeleg greșit întotdeauna. Unii oameni nu au citit cuvintele din prezent ale lui Dumnezeu, nu I-au cercetat lucrarea actuală și nicidecum nu au obținut luminarea Duhului Sfânt. Ei au emis judecăți despre Dumnezeu și, apoi, cineva le-a răspândit Evanghelia, pe care au acceptat-o. După asta, își regretă faptele și sunt dispuși să se căiască, caz în care vom vedea cum se vor comporta și manifesta în continuare. În cazul în care comportamentul lor este deosebit de slab după ce încep să creadă și mai și înrăutățesc situația, gândind: „Ei bine, am rostit deja cuvinte hulitoare, calomniatoare și de judecată față de Dumnezeu, iar dacă El condamnă astfel de oameni, atunci e inutil ceea ce urmăresc eu”, atunci s-a terminat cu ei. S-au lăsat pradă disperării și și-au săpat propriul mormânt.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Unii oameni, când au comis o mică fărădelege, presupun: „Oare Dumnezeu m-a dezvăluit și m-a eliminat? Oare mă va doborî?” Dumnezeu nu a venit de data aceasta să lucreze pentru a doborî oameni, ci pentru a-i mântui în cea mai mare măsură posibilă. Nimeni nu este fără de greșeală – dacă toată lumea ar fi doborâtă, ar mai fi asta mântuire? Unele fărădelegi sunt făcute intenționat, în timp ce altele sunt involuntare. Dacă ești capabil să te schimbi după ce recunoști lucrurile pe care le faci involuntar, te-ar doborî Dumnezeu înainte de a face asta? Ar mântui Dumnezeu oamenii în acest mod? Nu așa lucrează El! Indiferent dacă ai o fire răzvrătită sau dacă ai acționat involuntar, ține minte acest lucru: ar trebui să reflectezi și să te cunoști. Schimbă-te de îndată și luptă pentru adevăr cu toată puterea ta – și, indiferent de circumstanțele care se ivesc, nu te lăsa pradă disperării. Lucrarea pe care o face Dumnezeu este aceea de mântuire a omului, iar El nu-i va doborî în mod arbitrar pe oamenii pe care dorește să-i mântuiască. Acest lucru e sigur. Chiar dacă ar exista cu adevărat un credincios în Dumnezeu pe care El l-ar doborî în cele din urmă, ceea ce face Dumnezeu tot ar fi, în mod garantat, un lucru drept. Cu timpul, ți-ar permite să afli motivul pentru care a doborât acea persoană, pentru ca tu să fii pe deplin convins. Acum, doar năzuiește spre adevăr, concentrează-te asupra intrării în viață și urmărește să-ți faci bine datoria. Nu există nicio greșeală în asta! Indiferent cum te tratează Dumnezeu în cele din urmă, e garantat a fi un lucru drept; n-ar trebui să te îndoiești de asta și nu ai de ce să te îngrijorezi. Chiar dacă nu poți înțelege dreptatea lui Dumnezeu pe moment, va veni o zi în care vei fi convins. Dumnezeu lucrează just și onorabil; El dezvăluie totul în mod deschis. Dacă vă gândiți cu atenție la asta, veți ajunge la concluzia sinceră că lucrarea lui Dumnezeu este aceea de a-i mântui pe oameni și de a le transforma firile corupte. Având în vedere că lucrarea lui Dumnezeu este aceea de a transforma firile corupte ale oamenilor, este imposibil ca aceștia să nu aibă dezvăluiri ale corupției. Numai prin acele dezvăluiri ale firii corupte pot oamenii să se cunoască și să admită faptul că au o fire coruptă și să fie dispuși să primească mântuirea lui Dumnezeu. Dacă, după ce au dezvăluit o fire coruptă, oamenii nu acceptă niciun adevăr și continuă să trăiască după firea lor coruptă, atunci vor fi predispuși să ofenseze firea lui Dumnezeu. Dumnezeu va abate asupra lor pedepse mai mult sau mai puțin aspre, iar ei vor plăti prețul pentru fărădelegile lor. […]

Așa cum am menționat anterior, evenimentele din trecut pot fi șterse dintr-o dată; viitorul poate fi făcut să înlocuiască trecutul; toleranța lui Dumnezeu este la fel de nemărginită ca marea. Cu toate acestea, există și principii legate de aceste cuvinte. Nu este vorba de faptul că Dumnezeu va șterge orice păcat pe care l-ai comis, indiferent cât de mare ar fi. Dumnezeu Își face toată lucrarea după anumite principii. În trecut, a fost stabilit un decret administrativ care abordează această chestiune. Dumnezeu iartă și șterge toate păcatele pe care cineva le comite înainte de a accepta numele Său. Dar situația este diferită pentru cei care continuă să păcătuiască după ce au ajuns să creadă în El: celui care repetă un păcat o dată i se dă șansa de a se căi, în timp ce aceia care îl repetă de două ori sau care refuză să se schimbe în ciuda mustrărilor repetate sunt excluși, fără altă șansă de a se căi. În lucrarea Sa, Dumnezeu este întotdeauna tolerant cu oamenii în cea mai mare măsură posibilă. Prin aceasta, se poate vedea că lucrarea lui Dumnezeu este cu adevărat una de mântuire a omenirii. Cu toate acestea, dacă în această etapă finală a lucrării, ai continua să comiți alte păcate de neiertat, atunci ești cu adevărat de nerăscumpărat și nu poți fi mântuit.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Mulți sunt cei ce se împotrivesc lui Dumnezeu, dar în rândul lor, există și diferite moduri în care se împotrivesc Dumnezeu. La fel cum există tot felul de credincioși, la fel există și tot felul de potrivnici față de Dumnezeu, fiecare diferit de celălalt. Nici măcar unul singur din aceia care nu reușesc să recunoască clar scopul lucrării lui Dumnezeu nu poate fi mântuit. Indiferent de modul în care omul poate să se fi împotrivit lui Dumnezeu în trecut, atunci când omul ajunge să înțeleagă scopul lucrării lui Dumnezeu și își dedică eforturile pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, Dumnezeu îi va fi șterge complet toate păcatele de dinainte. Atâta timp cât omul caută adevărul și practică adevărul, Dumnezeu nu va ține minte ce a făcut acesta. Mai mult, tocmai pe baza practicării adevărului de către om, Dumnezeu îl justifică. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. Înainte ca omul să-L fi văzut pe Dumnezeu sau să fi experimentat lucrarea Lui, indiferent de cum acționează omul față de Dumnezeu, El nu Își aduce aminte. Cu toate acestea, odată ce omul L-a văzut pe Dumnezeu și a experimentat lucrarea Lui, toate faptele și acțiunile omului vor fi înscrise de către Dumnezeu în „cronici”, pentru că omul L-a văzut pe Dumnezeu și a trăit în lucrarea Lui.

Când omul a văzut cu adevărat ce are Dumnezeu și ce este El, când a văzut supremația Lui, când a ajuns să cunoască cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu și, mai mult, atunci când vechea fire a omului e schimbată, atunci omul își va fi înlăturat complet firea răzvrătită care se împotrivește lui Dumnezeu. Se poate spune că toată lumea s-a împotrivit la un moment dat lui Dumnezeu și toată lumea s-a răzvrătit la un moment dat împotriva lui Dumnezeu. Cu toate acestea, dacă te supui de bunăvoie Dumnezeului întrupat și, din acest moment, mulțumești inima lui Dumnezeu cu loialitatea ta, practici adevărul care se cuvine, îți îndeplinești datoria așa cum se cuvine și să păzești regulile care se cuvin, atunci ești unul care e dispus să își dea la o parte răzvrătirea pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și unul care poate fi desăvârșit de Dumnezeu. Dacă ar fi să refuzi cu încăpățânare să-ți vezi greșelile și nu ai nicio intenție de a te pocăi, dacă persiști în purtarea ta răzvrătită, fără cea mai mică intenție de a coopera cu Dumnezeu și a-L mulțumi, atunci o persoană așa de îndărătnică și incorigibilă ca tine va fi pedepsită cu siguranță și cu siguranță nu va fi niciodată cineva desăvârșit de Dumnezeu. Așa stând lucrurile, tu ești dușmanul lui Dumnezeu astăzi, iar mâine vei fi tot dușmanul lui Dumnezeu, și la fel vei rămâne dușmanul lui Dumnezeu în ziua ce vine; vei fi veșnic un potrivnic al lui Dumnezeu și dușmanul lui Dumnezeu. În acest caz, cum oare ar putea Dumnezeu să te achite?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Toți oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt oameni care I se împotrivesc lui Dumnezeu”

Atât timp cât aveți o fărâmă de speranță acum, indiferent dacă Dumnezeu Își amintește sau nu fărădelegile voastre din trecut, ce mentalitate ar trebui să păstrați? „Trebuie să urmăresc să-mi schimb firea, să urmăresc cunoașterea față de Dumnezeu, să nu mai fiu păcălit niciodată de Satana și să nu mai fac niciodată ceva care ar face numele lui Dumnezeu de ocară.” Acum, oamenii sunt atât de profund corupți și lipsiți de orice valoare! Ce criterii esențiale determină dacă pot fi mântuiți și dacă au vreo speranță? E esențial, după ascultarea unei predici, dacă poți înțelege adevărul, dacă poți pune adevărul în practică și dacă te poți schimba sau nu. Acestea sunt criteriile esențiale. Dacă doar simți remușcări și, atunci când vine vorba să acționezi, faci pur și simplu orice vrei, după vechile obiceiuri, nu numai necăutând adevărul, încă agățându-te de opinii, metode și reglementări vechi, și nu doar nereflectând asupra propriei persoane și neîncercând să te cunoști, ci, în schimb, înrăutățindu-te din ce în ce mai mult, continuând să stărui să mergi pe vechea ta cale, atunci vei rămâne fără speranță și ar trebui să fii dat deoparte. Cu o mai bună cunoaștere a lui Dumnezeu și o cunoaștere mai profundă a propriei persoane, vei putea să te abții mai bine de la a comite răul și a păcătui. Cu cât îți cunoști mai temeinic natura, cu atât mai bine te vei putea proteja și, după ce îți vei sintetiza experiențele și lecțiile, nu vei mai da greș din nou. De fapt, toți oamenii au unele defecte, doar că Dumnezeu nu le cere socoteală pentru acestea. Toată lumea le are, diferă doar măsura în care sunt prezente; despre unele se poate vorbi, despre altele, nu. Unii oameni fac lucruri pe care alții le știu, în timp ce alții fac lucruri fără ca nimeni să știe despre ele. Toți au comis fărădelegi și au defecte și cu toții dezvăluie anumite firi corupte, cum ar fi aroganța sau neprihănirea de sine; toți au avut unele abateri în lucrarea lor sau au fost, ocazional, rebeli. Toate acestea sunt de înțeles; sunt inevitabile la omenirea coruptă. Însă, odată ce oamenii înțeleg adevărul, ar trebui să fie capabili să evite acest lucru și să nu mai comită fărădelegi; nu mai este nevoie să fie tulburați de fărădelegile din trecut. Important este dacă oamenii se căiesc, dacă s-au schimbat cu adevărat. Cei care se căiesc și se schimbă sunt cei care sunt mântuiți, în timp ce aceia care nu se căiesc și rămân complet neschimbați trebuie să fie eliminați. Dacă, după ce au înțeles adevărul, oamenii continuă să comită fărădelegi în mod conștient, dacă sunt fermi în a nu se căi, complet neschimbați, indiferent de modul în care sunt emondați sau avertizați, atunci astfel de oameni nu pot fi mântuiți.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

În vreme ce Îl urmăm pe Dumnezeul practic, trebuie să avem această hotărâre interioară: indiferent cât de mărețe sunt mediile pe care le întâlnim sau ce fel de greutăți întâmpinăm și indiferent cât de slabi sau de negativi suntem, nu ne putem pierde convingerea în schimbarea firii noastre sau în cuvintele rostite de Dumnezeu. Dumnezeu a făcut o promisiune oamenilor, iar acest lucru le cere să aibă hotărâre interioară, credință și perseverență, pentru a și le asuma. Lui Dumnezeu nu-I plac oamenii lași; Îi plac oamenii cu hotărâre interioară. Chiar dacă ai dezvăluit multă corupție, chiar dacă ai făcut multe ocolișuri sau ai comis multe fărădelegi, te-ai plâns în legătură cu Dumnezeu sau, din cadrul religiei, I te-ai împotrivit lui Dumnezeu sau ai avut în inima ta blasfemii împotriva Lui și așa mai departe – Dumnezeu nu Se uită la toate acestea. Dumnezeu Se uită doar dacă un om urmărește adevărul și dacă se poate schimba, într-o bună zi. În Biblie, există o poveste despre întoarcerea fiului rătăcitor – de ce a folosit Domnul Isus această parabolă? Pentru a-i face pe oameni să înțeleagă faptul că intenția lui Dumnezeu de a mântui omenirea este sinceră și că El le dă oamenilor ocazia de a se căi și de a se schimba. De-a lungul acestui proces, Dumnezeu îl înțelege pe om, cunoscându-i bine slăbiciunile și gradul de corupție. Știe că oamenii se vor poticni și vor avea eșecuri. Exact ca un copil care învață să meargă, indiferent cât de rezistent fizic este, vor exista mereu momente în care va cădea și se va poticni și momente în care se va lovi de lucruri și se va împiedica. Dumnezeu înțelege fiecare persoană la fel de bine cum o mamă își înțelege copilul. El înțelege dificultățile fiecărei persoane, slăbiciunile și nevoile acesteia. Chiar mai mult, Dumnezeu înțelege cu ce dificultăți, slăbiciuni și eșecuri se vor confrunta oamenii în procesul intrării în schimbarea firii lor. Acestea sunt lucrurile pe care Dumnezeu le înțelege cel mai bine. Ca atare, se spune că Dumnezeu scrutează adâncul inimii oamenilor. Indiferent cât de slab ești, atât timp cât nu te lepezi de numele lui Dumnezeu sau nu-L părăsești pe El sau această cale, atunci vei avea întotdeauna șansa de a realiza schimbarea firii. Dacă ai această șansă, atunci ai speranța de a supraviețui și, prin urmare, de a fi mântuit de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Calea de practică spre schimbarea firii unei persoane”