Răspuns:

Prin citirea Bibliei, ajungem să înțelegem că Dumnezeu este Creatorul cerului, al pământului și al tuturor lucrurilor și începem să-I recunoaștem faptele minunate. Asta deoarece Biblia este o mărturie a primelor două etape din lucrarea lui Dumnezeu. Este o consemnare a cuvintelor și a lucrării lui Dumnezeu și a mărturiei omului în Epoca Legii și în Epoca Harului. Deci, Biblia este foarte importantă pentru credința noastră. Gândiți-vă puțin: dacă n-ar fi fost Biblia, cum am fi ajuns noi să înțelegem cuvântul Domnului și să-L cunoaștem pe Domnul? Cum am mai fi fost martori la faptele lui Dumnezeu, întru dreapta credință în El? Dacă nu citim Biblia, cum altfel vom cunoaște dreapta mărturie a tuturor sfinților de-a lungul veacurilor de ascultare de Dumnezeu? Așadar, citirea Bibliei este esențială pentru practica credinței și niciun credincios întru Domnului nu ar trebui să se abată de la Biblie. Putem spune că cine se abate de la Biblie nu poate crede în Domnul. Acest lucru este dovedit de viețile sfinților de-a lungul veacurilor. Nimeni nu îndrăznește să nege valoarea și semnificația citirii Bibliei în practica credinței. Astfel, sfinții de-a lungul veacurilor și credincioșii consideră că citirea Biblia este o chestiune foarte importantă. Unii merg chiar mai departe și spun că citirea Bibliei și rugăciunea sunt la fel de esențiale ca cele două picioare ale noastre pentru mersul pe jos. Dar Domnul Isus a spus: „Voi cercetați Scripturile deoarece credeți că în ele aveți viață veșnică, dar tocmai acestea sunt cele care depun mărturie despre Mine! Și totuși nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viață!” (Ioan 5:39-40). Unii oameni sunt confuzi; cred că, având în vedere că Biblia este o consemnare a cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei omului, citirea Bibliei ar trebui să ne ofere viața veșnică. Atunci, de ce Domnul Isus a spus că nu există viață veșnică în Biblie? În realitate, nu-i atât de greu de înțeles. Atât timp cât înțelegem povestea interioară și substanța cuvintelor și a lucrării lui Dumnezeu din Epoca Legii și Epoca Harului, precum și efectul obținut prin intermediul lor, atunci vom ajunge în mod natural să înțelegem de ce nu este posibil să primim viața veșnică prin citirea Bibliei. În epoca Legii, Iahve era preocupat în primul rând de promulgarea legilor, de poruncile și de rânduielile pe care să le urmeze omul. Cuvintele Lui erau în mare parte un fel de ghid pentru ca omenirea, încă în fașă, să poată supraviețui pe pământ. Aceste cuvinte nu implicau schimbarea modului de viață a omului. Așadar, cuvintele lui Dumnezeu din Epoca Legii au fost menite să-i facă pe oameni să respecte legile și poruncile. Deși aceste cuvinte erau adevărate, ele reprezintă un adevăr foarte rudimentar. În timpul Epocii Harului, cuvintele și lucrarea Domnului Isus erau concentrate asupra lucrării de răscumpărare. Cuvintele pe care le-a emis au fost despre adevărul răscumpărării și i-au învățat pe oameni că trebuie să-și mărturisească păcatele, să se pocăiască și să se abțină de la a păcătui și a face rele. Aceste cuvinte i-au învățat pe oameni și cum să se roage Domnului și i-au cerut omului să-L iubească pe Domnul din tot sufletul, să-și iubească aproapele ca pe sine însuși, să fie tolerant și răbdător, să ierte etc. Toate acestea sunt incluse în calea pocăinței. Deci, prin citirea Bibliei, putem înțelege numai lucrarea lui Dumnezeu din Epoca Legii și Epoca Harului. Înțelegem că toate lucrurile sunt create de Dumnezeu și învățăm să trăim pe pământ și să ne închinăm Lui. Înțelegem ce este păcatul, cine sunt cei binecuvântați de Dumnezeu și cine sunt cei blestemați de El. Învățăm să ne mărturisim păcatele și să ne pocăim în fața lui Dumnezeu. Învățăm smerenia, toleranța și iertarea și știm că trebuie să ne purtăm crucea și să-L urmăm pe Domnul. Vedem mila și compasiunea nemărginită a Domnului Isus și înțelegem că numai venind înaintea Domnului Isus cu credință ne vom bucura de harul și adevărul Său abundent. Cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu din Epoca Legii și Epoca Harului, așa cum sunt consemnate în Biblie, au fost adevăruri rostite de Dumnezeu în conformitate cu planul Său de mântuire a omenirii și a nevoilor omenirii la vremea aceea. Aceste adevăruri erau complet incapabile să ne schimbe firea vieții și să ne permită să obținem purificarea, mântuirea și desăvârșirea. Astfel, cuvintele date de Domnul Isus în Epoca Harului pot fi numite doar calea pocăinței, dar nu și calea vieții veșnice.

Așadar, ce este calea vieții veșnice? Calea vieții veșnice este calea adevărului care permite omului să trăiască pentru totdeauna, adică este calea care permite omului să se lepede de legăturile și limitările naturii sale păcătoase, să-și schimbe firea vieții și să câștige adevărul ca viață, să se elibereze de influența Satanei și să devină compatibil cu Hristos. Îi permite omului să-L cunoască, să-L asculte și să-L venereze pe Dumnezeu, ca să nu mai păcătuiască împotrivindu-se lui Dumnezeu sau trădându-L. Doar calea care poate obține acest efect poate fi numită calea vieții veșnice. Omul moare ca urmare a păcatului. Dacă omul atinge adevărul ca viață și rezolvă problema păcatului, Dumnezeu îl va binecuvânta cu viața veșnică. Așadar, numai primind mântuirea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă putem să dobândim viața veșnică de la Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Eu sunt învierea și viața. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată” (Ioan 11:25-26). Aceasta arată că viața și moartea omului sunt în mâinile lui Dumnezeu. Aceasta este autoritatea lui Dumnezeu și niciun om nu-și poate schimba soarta proprie. Doar cei care dobândesc mântuirea acceptând lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și obținând adevărul ca pe propria lor viață pot căpăta viața veșnică. Aceasta este o certitudine. Deci, după ce Domnul Isus Și-a terminat lucrarea de răscumpărare în Epoca Harului, a promis că Se va întoarce, spunând la acel moment: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi și vă va anunța lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). Adevărurile exprimate de Domnul Isus întors sunt singura cale spre viața veșnică, iar acest lucru arată că Hristos este adevărul, calea și viața. De ce nu conține Biblia calea spre viața veșnică? În special pentru că Biblia consemnează cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu, dar nu conține toate adevărurile exprimate de Dumnezeu în zilele de pe urmă pentru a purifica și a mântui omenirea. Prin urmare, Biblia nu conține calea spre viața veșnică. Aceasta nu diminuează însă Biblia ca mărturie a lui Dumnezeu sau efectul pe care-l are asupra cititorilor săi. Tocmai pentru că este adevărată mărturia lui Dumnezeu din Biblie, pentru că este adevărată crearea Cerului, a pământului și a tuturor lucrurilor de către Dumnezeu și pentru că este adevărată mărturia ascultării și a devotamentului față de Dumnezeu de către generații de sfinți, locul Bibliei în inima omului a fost mereu de neclintit. S-ar putea spune că generații de sfinți au crescut și s-au maturizat datorită edificării pe care au primit-o din Biblie. În ciuda faptului că firea coruptă a omenirii a dăinuit în ei, naturile lor satanice au existat în continuare și ei nu au fost cu adevărat purificați, credința și devotamentul sfinților față de Dumnezeu au fost totuși de neclintit. Mulți au devenit martiri pentru Domnul și toți au creat mărturii frumoase și răsunătoare pentru El. Acestea sunt rezultatele lucrării lui Dumnezeu în Epoca Legii și în Epoca Harului. Este clar pentru noi toți că oamenii cu credință în Domnul sunt nenumărați și, chiar dacă nu au fost purificați, firea vieții lor nu s-a schimbat și nu dispun de o înțelegere adevărată a lui Dumnezeu, credința lor este însă adevărată. Dumnezeu nu S-a lepădat de acești oameni, ci așteaptă în schimb întoarcerea Domnului în zilele de pe urmă, atunci când vor fi ridicați înaintea Lui, purificați și desăvârșiți. Astfel, toți cei care au credință adevărată în Domnul și care iubesc adevărul vor dobândi calea spre viața veșnică dăruită de Dumnezeu în zilele de pe urmă. Acum înțelegem de ce Biblia nu poate dărui viață veșnică, nu-i așa?

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”