Întrebarea 21: E scris chiar în Biblie: „Isus Hristos este același ieri și astăzi și pentru totdeauna” (Evrei 13:8). Așadar, numele Domnului nu se schimbă niciodată! Dar tu spui că Domnul a venit din nou în zilele de pe urmă, cu un nou nume, și că El este numit Dumnezeu Atotputernic. Cum se poate așa ceva?

Răspuns:

Biblia spune: „Isus Hristos este același ieri și astăzi și pentru totdeauna” (Evrei 13:8). Asta se referă la faptul că firea și esența lui Dumnezeu sunt eterne și nu se schimbă. Asta nu înseamnă că numele Său nu se va schimba. Să ne uităm la cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Există aceia care spun că Dumnezeu este imuabil. Este corect, dar se referă la imuabilitatea firii lui Dumnezeu și a esenței Sale. Schimbările numelui și lucrării Sale nu dovedesc faptul că esența Sa s-a schimbat; cu alte cuvinte, Dumnezeu va fi întotdeauna Dumnezeu și aceasta nu se va schimba niciodată. Dacă spui că lucrarea lui Dumnezeu nu se schimbă, atunci ar putea El să-Și termine planul de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani? Tu știi doar că Dumnezeu nu se schimbă niciodată, dar știi că Dumnezeu este întotdeauna nou și niciodată vechi? Dacă lucrarea lui Dumnezeu nu se schimbă, atunci cum ar fi putut El să conducă omenirea până în ziua de azi? Dacă Dumnezeu este imuabil, atunci cum de El a făcut deja lucrarea a două epoci? […] cuvintele «Dumnezeu este întotdeauna nou și niciodată vechi» se referă la lucrarea Sa, iar cuvintele «Dumnezeu este imuabil» se referă la ceea ce Dumnezeu are și este în mod inerent. Indiferent de aceasta, tu nu poți face lucrarea de șase mii de ani să depindă de un singur punct sau să o definești prin cuvinte moarte. Astfel este prostia omului. Dumnezeu nu este atât de simplu pe cât își imaginează omul, iar lucrarea Sa nu poate zăbovi în nicio epocă. Iahve, de exemplu, nu poate întotdeauna să simbolizeze numele lui Dumnezeu; Dumnezeu poate, de asemenea, să Își facă lucrarea sub numele de Isus. Acesta este un semn că lucrarea lui Dumnezeu se mișcă întotdeauna înainte.

Dumnezeu este întotdeauna Dumnezeu și nu va deveni niciodată Satana; Satana este întotdeauna Satana și nu va deveni niciodată Dumnezeu. Înțelepciunea lui Dumnezeu, minunăția lui Dumnezeu, dreptatea lui Dumnezeu și măreția lui Dumnezeu nu se vor schimba niciodată. Esența Sa și ceea ce are și este El nu se vor schimba niciodată. Cât despre lucrarea Sa, totuși, aceasta întotdeauna progresează în direcția înainte, întotdeauna mergând mai profund, căci El este întotdeauna nou și niciodată vechi. În fiecare epocă, Dumnezeu Își ia un nou nume, în fiecare epocă El face o lucrare nouă și în fiecare epocă El permite creaturilor Sale să vadă noua Sa voie și noua Sa fire” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup).

Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic spun că Dumnezeu Însuși nu Se schimbă. Se referă la firea și esența Lui, nu la numele Lui. Deși Dumnezeu a făcut diferite lucrări și a luat diferite nume în timpul diferitelor epoci ale procesului Său de mântuire a omenirii, esența Lui nu se poate schimba niciodată. Dumnezeu va fi întotdeauna Dumnezeu. Așadar, indiferent de ce nume poartă, Iahve sau Isus, esența Lui nu se schimbă niciodată. Același Dumnezeu face lucrarea. Totuși, pe atunci, fariseii iudei nu știau că numele lui Dumnezeu se schimbă odată cu trecerea într-o altă epocă a lucrării Sale. Credeau că numai Iahve poate fi Dumnezeul lor, Mântuitorul lor, deoarece de-a lungul epocilor au susținut că numai Iahve este Dumnezeu și că nu este un alt Mântuitor în afară de Iahve. Drept urmare, când Dumnezeu Și-a schimbat numele și a venit să facă lucrarea de răscumpărare cu numele de „Isusˮ, L-au condamnat și s-au opus Domnului Isus. În cele din urmă, L-au răstignit, săvârșind o crimă atroce și îndurând pedeapsa lui Dumnezeu. La fel, acum, în zilele de pe urmă, dacă negăm esența lui Dumnezeu și că aceasta este lucrarea unui singur Dumnezeu deoarece El Și-a schimbat lucrarea și numele, suntem absurzi și ignoranți. Fiecare nume pe care l-a luat Dumnezeu în fiecare epocă are o mare semnificație și toate ajută la mântuirea omenirii.

Dumnezeu este întotdeauna nou și niciodată vechi. El cuprinde totul. Numele individuale ale lui Dumnezeu nu pot reprezenta deplinătatea Lui. Așadar, pe măsură ce trec epocile, numele Sale continuă să se schimbe. Dumnezeu Atotputernic spune: „Numele lui Isus a fost luat pentru lucrarea de răscumpărare, deci ar mai fi El cunoscut sub același nume când se întoarce în zilele de pe urmă? Ar mai face El lucrarea de răscumpărare? De ce Iahve și Isus sunt unul și, totuși, sunt cunoscuți sub nume diferite în epoci diferite? Nu este deoarece epocile lucrării Lor sunt diferite? Ar putea un unic nume să-L reprezinte pe Dumnezeu în ansamblul Său? Acestea fiind spuse, Dumnezeu trebuie numit cu un nume diferit într-o epocă diferită și trebuie să utilizeze numele pentru a schimba epoca și pentru a o reprezenta. Pentru că niciun nume nu poate să-L reprezinte complet pe Dumnezeu Însuși și fiecare nume este capabil doar să reprezinte aspectul temporal al firii lui Dumnezeu într-o anumită epocă; tot ceea ce trebuie să facă este să Îi reprezinte lucrarea. De aceea, Dumnezeu poate alege orice nume care se potrivește firii Sale pentru a reprezenta întreaga epocă” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup). „Poate numele lui Isus«Dumnezeu cu noi» – să reprezinte firea lui Dumnezeu în ansamblul Său? Poate să Îl definească complet pe Dumnezeu? Dacă omul spune că Dumnezeu poate fi numit doar Isus și nu poate avea alt nume pentru că Dumnezeu nu Își poate schimba firea Sa, aceste cuvinte sunt într-adevăr o blasfemie! Crezi că numele Isus, Dumnezeu cu noi, de unul singur Îl poate reprezenta pe Dumnezeu în ansamblul Său? Dumnezeu poate fi cunoscut sub multe nume, dar printre aceste multe nume, nu există unul care să poată cuprinde tot ceea ce este Dumnezeu, niciunul care să-L poată reprezenta complet pe Dumnezeu. Și, astfel, Dumnezeu are multe nume, dar aceste multe nume nu pot defini complet firea lui Dumnezeu, pentru că firea lui Dumnezeu este atât de bogată încât pur și simplu depășește capacitatea omului de a-L cunoaște. Omul nu are cum, folosind limbajul omenesc, să-L cuprindă complet pe Dumnezeu. […] Un anume cuvânt sau nume nu are capacitatea de a-L reprezenta pe Dumnezeu în întregimea Sa, deci crezi că numele Său poate fi neschimbat? Dumnezeu este atât de mare și de sfânt, totuși tu nu Îi permiți să Își schimbe numele în fiecare nouă epocă? De aceea, în fiecare epocă în care Dumnezeu personal Își face propria lucrare, El folosește un nume care se potrivește epocii pentru a îngloba lucrarea pe care El intenționează să o facă. El utilizează acest nume special, unul care posedă semnificație temporală, pentru a reprezenta firea Sa în acea epocă. Acesta este Dumnezeu care folosește limbajul omenirii pentru a-Și exprima propria fire” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup). Dumnezeu este Stăpânul nostru atotputernic și înțelept. Este măreț, abundent și atotcuprinzător. Un singur nume nu poate reprezenta tot ce este Dumnezeu. Pe deasupra, în fiecare epocă Dumnezeu a făcut doar o parte din lucrarea Sa și a dezvăluit doar o parte din firea Sa. Nu a exprimat tot ceea ce El are și este. Așadar, în fiecare etapă a lucrării Sale, El folosește un anumit nume care deține semnificația acelei epoci pentru a reprezenta lucrarea Sa în epoca respectivă și firea pe care o exprimă. Acesta este unul din principiile lucrării lui Dumnezeu și este motivul principal pentru care Își schimbă numele.

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Numele lui Dumnezeu din fiecare epocă nu poate reprezenta deplinătatea Sa, ce semnificație are numele Său în fiecare epocă? Întrebarea este foarte importantă. Acum, Dumnezeu Atotputernic ne-a dat răspunsul la această întrebare. Dumnezeu Atotputernic spune: „«Iahve» este numele pe care l-am luat în timpul lucrării Mele în Israel şi înseamnă Dumnezeul israeliţilor (poporul ales al lui Dumnezeu), căruia poate să Îi fie milă de oameni, să îi blesteme pe oameni şi să le ghideze viaţa. Înseamnă Dumnezeu care posedă o mare putere și este plin de înțelepciune. «Isus» este Emanuel şi înseamnă jertfa de păcat care este plină de iubire şi de compasiune şi care îi răscumpără pe oameni. El a făcut lucrarea Epocii Harului şi reprezintă Epoca Harului şi poate să reprezinte doar o parte a planului de gestionare (planul mântuirii). Cu alte cuvinte, numai Iahve este Dumnezeul poporului ales al Israelului, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul lui Moise şi Dumnezeul întregului popor al Israelului. Şi, astfel, în epoca actuală, toţi israeliţii, în afară de tribul lui Iuda, se închină lui Iahve. Ei săvârşesc sacrificii pentru El pe altar şi Îl slujesc purtând haine de preoţi în templu. Ceea ce speră ei este ca Iahve să apară din nou. Doar Isus este Răscumpărătorul omenirii. El este jertfa care a răscumpărat omenirea din păcat. Adică, numele de Isus a venit din Epoca Harului şi a existat datorită lucrării de răscumpărare din Epoca Harului. Numele de Isus a existat ca să le permită oamenilor din Epoca Harului să se nască din nou şi să fie mântuiţi şi este un nume special pentru răscumpărarea întregii omeniri. Şi, astfel, numele Isus reprezintă lucrarea de răscumpărare şi înseamnă Epoca Harului. Numele Iahve este unul special pentru poporul lui Israel, care a trăit conform legii. În fiecare epocă şi în fiecare etapă a lucrării, numele Meu nu este neîntemeiat, ci are o semnificaţie reprezentativă: fiecare nume reprezintă o epocă. «Iahve» reprezintă Epoca Legii şi este onorific pentru Dumnezeul venerat de poporul lui Israel. «Isus» reprezintă Epoca Harului şi este numele Dumnezeului tuturor celor care au fost răscumpărați în Epoca Harului. Dacă omenirea încă tânjeşte după întoarcerea Mântuitorului Isus din zilele de pe urmă şi încă Îl aşteaptă să sosească sub înfăţişarea pe care a avut-o El în Iudeea, atunci întregul plan de gestionare (planul mântuirii) de şase mii de ani s-ar opri în Epoca Răscumpărării şi nu ar mai putea să progreseze. Mai mult, ultimele zile nu ar mai sosi niciodată şi epoca nu ar mai cunoaşte niciodată un sfârşit. Aceasta se întâmplă pentru că Isus Mântuitorul este numai pentru răscumpărarea şi mântuirea omenirii. Am luat numele de Isus de dragul tuturor păcătoşilor din Epoca Harului şi nu este numele cu care voi aduce sfârşitul întregii omeniri” („Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” din Cuvântul Se arată în trup).

Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am înțeles sensul numelor pe care Dumnezeu le-a luat în fiecare epocă. În Epoca Legii, numele Său a fost Iahve și a reprezentat ceea ce El a exprimat omenirii în acea epocă: o fire a măreției, mâniei, blestemului și milei. Apoi, Dumnezeu a început lucrarea în Epoca Legii cu numele de Iahve. A dat legea și poruncile Sale și a condus oficial omenirea nou-născută în viața lor pe pământ. Le-a cerut oamenilor să respecte legea cu strictețe și să învețe să se închine Lui și să-L onoreze în măreția Sa. Binecuvântările și harul îi urmau pe cei ce repectau legea. Cei care o încălcau erau uciși cu pietre sau erau arși de focurile cerului. De aceea, israeliții care respectau legea o protejau și considerau sfânt numele Iahve. Au trăit sub numele Iahve mii de ani, până la sfârșitul Epocii Legii. La sfârșitul Epocii Legii, omenirea devenind tot mai coruptă și mai păcătoască, legea nu mai putea fi respectată. Toți se confruntau cu pericolul constant de a fi pedepsiți pentru nerespectarea legii, de aceea Dumnezeu a făcut lucrarea Sa de răscumpărare sub numele de Isus. A deschis Epoca Harului și a încheiat Epoca Legii, exprimând firea lui Dumnezeu de dragoste și milă. I-a dat omului din harul Său generos și, în cele din urmă, a fost răstignit de dragul omului, răscumpănându-ne păcatele. De atunci, am început să ne rugăm la numele Isus și să prețuim numele Său drept sfânt, pentru a ne bucura de iertarea păcatelor noastre și de harul Său bogat. Numele „Isusˮ este pentru ca oamenii din Epoca Harului să se poată naște din nou și să fie mântuiți. Semnificația sa este de jertfă pentru păcat din dragoste și milă pentru răscumpărarea omenirii. Numele „Isusˮ reprezintă lucrarea de răscumpărare a lui Dumnezeu și firea Sa de dragoste și milă. Din etapele lucrării pe care Dumnezeu le-a terminat deja putem vedea că numele pe care El îl ia în fiecare epocă are propria sa semnificație. Fiecare nume reprezintă lucrarea lui Dumnezeu în epoca respectivă și firea pe care El o dezvălue în acea epocă. În Epoca Harului, când Domnul a venit, dacă nu era numit Isus, ci Iahve, atunci lucrarea lui Dumnezeu s-ar fi oprit în Epoca Legii, iar omenirea coruptă nu ar mai fi putut câștiga niciodată răscumpărarea lui Dumnezeu. În cele din urmă, omul ar fi fost condamnat și pedepsit pentru încălcarea legii, iar când Dumnezeu vine în zilele de pe urmă, dacă ar fi în continuare numit Isus, omenirea coruptă ar câștiga răscumpărarea păcatelor, dar nu ar fi niciodată curățată și mântuită pentru a pătrunde în împărăția lui Dumnezeu. Asta deoarece ne sunt iertate păcatele dacă avem credință în Domnul Isus, însă natura noastră păcătoasă există în continuare. Încă mai păcătuim frecvent, așadar nu am fost pe deplin câștigați de Dumnezeu. Deci, pentru mântuirea completă a omenirii de păcate, Dumnezeu realizează acum o nouă etapă a lucrării de purificare deplină și mântuire a omenirii, în baza lucrării Domnului Isus. Și numele lui Dumnezeu trebuie să se schimbe în consecință. Faptul că Dumnezeu este numit Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă a fost profețit cu mult timp în urmă. Găsim asta dacă citim atent. Să citim Apocalipsa 1:8. „Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era şi Care vine, Cel Atotputernic!” Şi Apocalipsa 11:16-17. „Cei douăzeci şi patru de bătrâni care şedeau pe tronurile lor înaintea lui Dumnezeu au căzut cu feţele la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu, zicând: «Îţi mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, Care eşti şi Care erai, pentru că Ţi-ai luat puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti!»” Tot asta a fost profețit în Apocalipsa 4:8, 16:7, 19:6 și în multe alte locuri în Biblie. Noul nume al lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este Atotputernic, adică Dumnezeu Atotputernic.

Dumnezeu este înțelept și fiecare lucru pe care îl face are o mare semnificație. Numele Dumnezeu Atotputernic reprezintă întreaga Sa lucrare și firea pe care El o dezvăluie în zilele de pe urmă. Dacă Dumnezeu nu ne-ar dezvălui toate aceste taine, indiferent cât de mulți ani am citi Biblia, nu am cunoaște aceste lucruri. Să citim împreună cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Lucrarea lui Dumnezeu în toată gestionarea Sa este perfect clară: Epoca Harului este Epoca Harului, iar zilele de pe urmă sunt zilele de pe urmă. Există diferențe distincte între fiecare epocă, căci în fiecare epocă Dumnezeu face o lucrare care este reprezentativă pentru acea epocă. Pentru că lucrarea zilelor de pe urmă trebuie făcută, trebuie să existe ardere, judecată, mustrare, mânie și distrugere pentru a pune capăt epocii. Zilele de pe urmă se referă la epoca finală. În timpul epocii finale, nu va pune Dumnezeu capăt epocii? Pentru a încheia epoca, Dumnezeu trebuie să aducă mustrare și judecată cu El. Doar în acest mod poate El să încheie epoca. Scopul lui Isus era ca omul să poată continua să supraviețuiască, să trăiască, și ca el să poată exista într-un mod mai bun. El l-a mântuit pe om de păcat, astfel încât el să poată înceta afundarea sa în neînfrânare și să nu mai trăiască în infern și iad, și, mântuind omul de la infern și iad, El i-a permis să continue să trăiască. Acum, zilele de pe urmă au sosit. El va anihila omul și va distruge complet rasa umană, adică, El va transforma răzvrătirea omenirii. Din acest motiv, ar fi imposibil, cu firea iubitoare și plină de milă din trecut, ca Dumnezeu să încheie epoca sau să ducă la îndeplinire planul Său de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani. Fiecare epocă prezintă o reprezentare specială a firii lui Dumnezeu și fiecare epocă conține lucrarea care ar trebui făcută de Dumnezeu. Deci, lucrarea făcută de Dumnezeu Însuși în fiecare epocă conține expresia firii Sale adevărate și, atât numele Său, cât și lucrarea pe care o face El, se schimbă împreună cu epoca; toate sunt noi. […] De aceea, în timpul Epocii Legii, Iahve era numele lui Dumnezeu, iar în Epoca Harului numele lui Isus Îl reprezenta pe Dumnezeu. În timpul zilelor de pe urmă, numele Său este Dumnezeu Atotputernic – Cel Atotputernic, care Își folosește puterea pentru a îndruma omul, a cuceri omul și a dobândi omul, iar în cele din urmă, să finalizeze epoca” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup).

Cândva, am fost cunoscut drept Iahve. Mi s-a spus şi Mesia şi, odată, oamenii Îmi spuneau Isus Mântuitorul pentru că Mă iubeau şi Mă respectau. Dar astăzi nu sunt Iahve sau Isus pe care oamenii Îl cunoşteau în vremurile trecute – sunt Dumnezeul care S-a întors în ultimele zile, Dumnezeul care va aduce sfârşitul epocii. Sunt Dumnezeu Însuşi care Se înalţă la capătul pământului, abundând de întreaga Mea fire şi plin de autoritate, onoare şi glorie. Oamenii nu M-au băgat niciodată în seamă, nu M-au cunoscut niciodată şi au fost mereu neştiutori în privinţa firii Mele. De la crearea lumii până astăzi, niciun om nu M-a văzut. Acesta este Dumnezeul care Se înfăţişează omenirii în zilele de pe urmă, dar care Se ascunde printre oameni. El locuieşte printre oameni, adevărat şi real, ca soarele arzător şi focul mistuitor, plin de putere şi abundând de autoritate. Nu există nicio persoană sau lucru care nu va fi judecat de cuvintele Mele şi nicio persoană sau lucru care nu va fi purificat de flăcările focului. În cele din urmă, toate popoarele vor fi binecuvântate graţie cuvintelor Mele şi, de asemenea, sfărâmate în bucăţi din cauza cuvintelor Mele. Astfel, în zilele de pe urmă, toţi oamenii vor vedea că Eu sunt Mântuitorul reîntors, că Eu sunt Dumnezeu Atotputernic care cucereşte toată omenirea şi că am fost odată jertfă de păcat pentru omenire, dar, în zilele de pe urmă, Eu voi deveni, de asemenea, flăcările soarelui care pârjolesc toate lucrurile, precum şi Soarele dreptăţii care dezvăluie toate lucrurile. Aceasta este lucrarea Mea a zilelor de pe urmă. Am luat numele acesta şi posed firea aceasta pentru ca toţi oamenii să poată vedea că sunt un Dumnezeu drept şi că sunt soarele arzător şi focul mistuitor. Este aşa pentru ca toţi să poată să Mă venereze pe Mine, singurul Dumnezeu adevărat, şi ca să poată să Îmi vadă adevărata faţă: nu sunt numai Dumnezeul israeliţilor, şi nu sunt doar Răscumpărătorul – sunt Dumnezeul tuturor creaturilor din ceruri, pământ şi mări” („Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” din Cuvântul Se arată în trup).

În zilele de pe urmă, Dumnezeu își face lucrarea de judecată din Epoca Împărăției sub numele de Dumnezeu Atotputernic. El a dezvăluit natura coruptă a omenirii și ne-a judecat nelegiuirea prin cuvintele Sale pentru ca noi să ne cunoaște natura și esența prin citirea acestor cuvinte, să vedem adevărul despre cât de profund am fost stricați de Satana, să înțelegem rădăcina coruperii noastre și să cunoaștem dreptatea lui Dumnezeu, precum și firea Sa care nu va tolera jignirile omenirii. Ne arată, de asemenea, calea și direcția pe care s-o urmăm pentru a ne schimba firea astfel încât să abandonăm răul, să urmăm adevărul, să ne schimbăm felul și să fim mântuiți de Dumnezeu. Dumnezeu a venit să facă lucrarea de judecată și purificare a omenirii, împărțindu-ne după seminția noastră, răsplătindu-i pe cei buni și pedepsindu-i pe cei răi, pentru a salva pe deplin omenirea stricată din domeniul Satanei Și a termina planul Său de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani. Dumnezeu S-a arătat omenirii în zilele de pe urmă cu firea Sa dreaptă, măreață și furioasă care nu va tolera ofensele. Și-a dezvăluit deschis tuturor firea inerentă și ceea ce El are și este. A ajuns să judece și să mustre toată stricăciunea și nedreptatea omenirii pentru a ne mântui complet de păcat și a reda omului asemănarea sa inițială. El vrea ca toți oamenii să vadă nu numai înțelepciunea Sa în crearea cerurilor, pământului și a tuturor lucrurilor, Ci, mai mult, înțelepciunea lucrării Sale reale în omenire. Nu numai că El a creat toate lucrurile, ci și stăpânește toate lucrurile. Nu numai că a putut fi ofrandă pentru păcatele omenirii, dar poate și să ne facă perfecți, să ne transforme și să ne purifice. El este Primul și Ultimul. Nimeni nu poate înțelege minunăția Sa ori acțiunile Sale. Așadar, cel mai potrivit este să-L numim după numele Său de Dumnezeu Atotputernic. Lucrarea Sfântului Duh este acum doar de protecție a lucrării făcute sub numele de Dumnezeu Atotputernic. Oricine se roagă la numele de Dumnezeu Atotputernic și se închină cu adevărat Lui poate câștiga lucrarea Sfântului Duh Și se poate bucura de hrana bogată și adăparea oferită de Dumnezeu pentru viață. Altfel, vor cădea în întuneric și se vor rătăci. În prezent, bisericile care au rămas în Epoca Harului sunt pustii. Credincioșii devin indiferenți la credința lor, predicatorii nu mai au despre ce predica, iar oamenii nu mai sunt mișcați când se roagă la Dumnezeu. În plus, tot mai mulți oameni cedează ispitelor lumești. Asta din cauză că nu au acceptat numele lui Dumnezeu Atotputernic și nu au ținut pasul cu noua lucrare a lui Dumnezeu.

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp