Întrebarea 8: Dumnezeu l-a folosit pe Moise ca să facă lucrarea Epocii Legii, așadar, de ce nu-i folosește Dumnezeu pe oameni ca să-I facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă? Chiar trebuie să Se întrupeze ca să o facă personal? Care este diferența esențială între Dumnezeu întrupat și oamenii pe care-i folosește Dumnezeu?

Răspuns:

De ce trebuie ca Dumnezeu să devină trup ca să-Și facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă? E o întrebare care îi preocupă tare pe mulți dintre cei însetați după adevăr și care caută arătarea lui Dumnezeu. De asemenea, are legătură cu posibilitatea noastră de a fi răpiți în Împărăția cerurilor. Deci, e foarte important să înțelegem acest aspect al adevărului. De ce trebuie ca Dumnezeu să Se întrupeze ca să-Și facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă, în loc să-l folosească pe om pentru asta? Acest lucru e determinat de natura lucrării de judecată. Deoarece lucrarea de judecată e exprimarea adevărului lui Dumnezeu și exprimarea firii Lui drepte de a cuceri, purifica și mântui omenirea. Să citim un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Lucrarea de judecată este lucrarea proprie a lui Dumnezeu, astfel că trebuie săvârșită, evident, de către Dumnezeu Însuși; nu poate fi săvârșită de om în locul Său. Deoarece judecata înseamnă folosirea adevărului pentru a cuceri omenirea, este de necontestat că Dumnezeu Se va arăta tot ca imagine întrupată pentru a săvârși această lucrare printre oameni. Aceasta înseamnă că, în zilele de pe urmă, Hristos va folosi adevărul pentru a-i învăța pe oamenii din întreaga lume și a le face cunoscute toate adevărurile. Aceasta este lucrarea de judecată a lui Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).

În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a demasca esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să asculte de Dumnezeu, cum ar trebui să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, cele care dezvăluie cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu vizează modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică față de Dumnezeu. În realizarea lucrării Sale de judecată, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o demască, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de demascare, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci prin adevărul de care oamenii sunt complet lipsiți. Doar metodele de acest fel pot fi considerate judecată; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce cu sine lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevăratul chip al lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și tainele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea de dezvăluire a adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care au credință în El. Această lucrare este lucrarea de judecată realizată de Dumnezeu” („Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” din Cuvântul Se arată în trup).

Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic înțelegem că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă constă în exprimarea multor aspecte ale adevărului, exprimarea firii lui Dumnezeu, a tot ceea ce Dumnezeu are și ce este, dezvăluind toate tainele, judecând natura satanică a omului, potrivnică lui Dumnezeu și care-L trădează pe Dumnezeu, expunând și disecând discursul și comportamentul omului și dezvăluind întregii omeniri substanța sfântă și dreaptă a lui Dumnezeu și firea Lui de neofensat. Când aleșii lui Dumnezeu trec prin judecată după cuvintele lui Dumnezeu, este ca și cum ar fi față în față cu Dumnezeu, fiind expuși și judecați de către El. Când Dumnezeu îl judecă pe om, îi dă voie să vadă manifestarea firii Lui drepte, ca și cum ar vedea substanța sfântă a lui Dumnezeu, ca și cum ar vedea marea lumină ce se pogoară din ceruri, iar a vedea cuvântul lui Dumnezeu e ca o sabie ascuțită, cu tăiș dublu, care îți lovește inima și sufletul, provocându-ți chinuri de neimaginat. Doar în acest fel va ajunge omul să-și recunoască propria substanță coruptă și adevărul despre coruperea sa, să simtă umilirea deplină, să-și ascundă chipul de rușine și să se prosterneze cu căință adevărată în fața lui Dumnezeu, iar apoi va putea să accepte adevărul și să trăiască potrivit cuvântului lui Dumnezeu, să scape cu totul de influența Satanei și să fie mântuit și desăvârșit de Dumnezeu. O astfel de lucrare de judecată, purificare și mântuire a omului poate să fie făcută doar de Dumnezeu întrupat personal.

După ce am trecut prin judecata după cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, cu toții am simțit cum sfințenia și firea dreaptă a lui Dumnezeu nu pot fi jignite de către oameni. Fiecărei litere din cuvântul lui Dumnezeu i se atribuie măreție și mânie, fiecare cuvânt ajunge în adâncul inimii noastre, expunând în totalitate satanica noastră natură care I se opune și Îl trădează pe Dumnezeu, dar și elementele firii noastre corupte, atât de adânc îngropate în inimile noastre, încât nici noi nu putem să le vedem, permițându-ne să recunoaștem cât de pline de aroganță, fățărnicie, egoism și trădare sunt natura și substanța noastră, cum trăim în funcție de aceste lucruri, asemeni unor diavoli ce cutreieră lumea, fără a avea nici cea mai mică urmă de umanitate. Dumnezeu consideră că acest lucru e dezgustător și detestabil. Ne simțim umiliți și copleșiți de regrete. Vedem propria noastră nimicnicie și răutate și știm că nu merităm să trăim în fața lui Dumnezeu, așa că ne prosternăm la pământ, dornici să primim mântuirea lui Dumnezeu. Experimentând judecata după cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, noi mărturisim cu adevărat arătarea lui Dumnezeu. Vedem că sfințenia lui Dumnezeu nu poate fi întinată, iar dreptatea Lui este de neofensat. Recunoaștem cele mai onorabile intenții și dragostea adevărată cu care Dumnezeu se străduiește să-l mântuiască pe om și vedem adevărul și substanța coruperii noastre în mâinile Satanei. Astfel, în inimile noastre, începem să simțim respect pentru Dumnezeu și acceptăm cu bucurie adevărul și ne supunem planurilor lui Dumnezeu pentru noi. În acest fel, firea noastră coruptă este purificată treptat. Schimbările pe care le-am realizat astăzi sunt rezultatul întrupării lui Dumnezeu pentru săvârșirea lucrării de judecată. Vedeți, așadar, doar când întruparea lui Dumnezeu exprimă adevărul, când exprimă firea dreaptă a lui Dumnezeu și tot ceea ce El are și ce este pentru a săvârși lucrarea de judecată, doar atunci vede omul arătarea adevăratei lumini, arătarea lui Dumnezeu, și începe să aibă cunoștințe adevărate despre Dumnezeu. Doar în acest fel poate omul să fie purificat și mântuit. În afară de Hristos, niciun om nu poate să facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Să mai citim un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Nimeni nu este mai potrivit și mai calificat decât Dumnezeu în trup pentru lucrarea de a judeca corupția din trupul omului. […] Satana poate fi înfrânt în totalitate doar dacă Dumnezeu în trup judecă corupția omenirii. Fiind la fel ca omul posedat de umanitate normală, Dumnezeu în trup poate judeca direct nedreptatea omului; acesta este semnul sfințeniei Sale înnăscute și al caracterului Său extraordinar. Doar Dumnezeu este calificat să și Se află în poziția de a judeca omul, pentru că El este înzestrat cu adevăr și dreptate, și astfel El poate să judece omul. Cei care sunt fără adevăr și dreptate nu sunt demni să-i judece pe alții” („Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” din Cuvântul Se arată în trup).

Judecata Mea asupra ta astăzi este din cauza murdăriei tale; mustrarea Mea pentru tine astăzi este din cauza corupției și răzvrătirii tale. Nu pentru a afișa putere și prestigiu printre voi sau pentru a vă intimida în mod intenționat, ci deoarece voi care trăiți într-un tărâm al murdăriei ați fost mânjiți cu foarte multă murdărie. Pur și simplu v-ați pierdut integritatea, umanitatea și nu sunteți diferiți de porcii care trăiesc în cel mai abject loc. Din cauza acestor lucruri din voi, sunteți judecați și mânia Lui se abate asupra voastră. Datorită acestor judecăți, ați fost în stare să vedeți că Dumnezeu este Dumnezeul cel drept, că Dumnezeu este Dumnezeul cel sfânt. Datorită sfințeniei și dreptății Sale, El v-a judecat și a cercetat mânia Lui peste voi. Pentru că El poate să-Și dezvăluie firea dreaptă atunci când vede răzvrătirea omenirii și pentru că El poate să-Și dezvăluie sfințenia atunci când vede întinăciunea omenirii, acest lucru este suficient pentru a arăta că El este Dumnezeu Însuși care este sfânt și fără pată, dar care, de asemenea, s-a născut pe un pământ al întinăciunii. Dacă El ar fi un om care s-ar murdări pe el însuși împreună cu ceilalți și dacă El nu ar avea deloc elemente de sfințenie sau o fire dreaptă, nu ar fi apt să judece nedreptatea omenirii sau să fie judecătorul omenirii. Dacă omul l-ar judeca pe om, nu ar fi ca și cum și-ar pălmui propria față? Cum ar putea cineva să aibă dreptul să judece același tip de persoană, care este la fel de întinată ca și el? Singurul care poate judeca toată omenirea întinată este Însuși Dumnezeu cel sfânt și cum ar putea omul să judece păcatele omului? Cum ar putea fi omul capabil de a vedea păcatele omului și cum ar putea ei fi apți să condamne omul? Dacă Dumnezeu nu ar avea dreptul să judece păcatele omului, atunci cum ar putea El să fie Însuși Dumnezeu cel drept? Când sunt dezvăluite firile corupte ale oamenilor, El vorbește deschis pentru a-i judeca și doar atunci pot ei să vadă că El este sfânt” („Modul în care a doua etapă a lucrării de cucerire produce rod” din Cuvântul Se arată în trup).

Din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic înțelegem clar că lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă trebuie efectuată prin exprimarea adevărului, a firii lui Dumnezeu și a atotputerniciei și înțelepciunii lui Dumnezeu pentru a-l cuceri, purifica și desăvârși pe om. Dumnezeu Se arată El Însuși pentru a face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Această lucrare marchează începutul unei noi epoci și sfârșitul alteia. Această lucrare trebuie efectuată de întruparea lui Dumnezeu, niciun om nu poate s-o facă în locul Lui. De ce cred mulți că Dumnezeu trebuie să folosească oameni ca să-Și facă lucrarea, nu să Se întrupeze și s-o facă El Însuși? E incredibil! Oare omenirea chiar întâmpină venirea lui Dumnezeu? De ce sunt mereu atât de mulți oameni care doresc ca Dumnezeu să folosească oameni pentru a-Și face lucrarea? Motivul este că oamenii lucrează în conformitate cu concepțiile lor, ei fac lucruri după modul în care cred că acestea trebuie să fie făcute, așa că oamenii venerează cu ușurință alți oameni, îi urcă pe un piedestal și îi urmează, dar modul de lucru al lui Dumnezeu nu e conform concepțiilor omului. El nu face lucrurile așa cum crede omul că trebuie făcute. Așadar, omul nu poate să fie compatibil cu Dumnezeu. Substanța lui Dumnezeu este adevărul, calea și viața. Firea lui Dumnezeu este sfântă, dreaptă și de neofensat. Cu toate acestea, omul a fost corupt de către Satana și are o fire satanică, deci nu poate să fie compatibil cu Dumnezeu. Așadar, omului îi este greu să accepte lucrarea întrupării lui Dumnezeu și nu e dornic să studieze și să cerceteze, în loc să venereze un alt om și să-și pună încrederea orbește în lucrarea acestuia, s-o accepte și s-o urmeze ca și cum ar fi lucrarea lui Dumnezeu. Care e problema aici? Ați putea spune că omenirea nu are nici cea mai vagă idee ce înseamnă să crezi în Dumnezeu și să experimentezi lucrarea Lui, deci, lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă trebuie să se reducă la exprimarea adevărului prin întrupare pentru a pune capăt problemelor omenirii corupte. În ce privește întrebarea voastră despre motivul pentru care Dumnezeu nu folosește omul pentru a-Și face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă, mai necesită ea un răspuns? Substanța omului este omul. El nu are substanță divină, așa că, omul nu poate să exprime adevărul, să exprime firea lui Dumnezeu, tot ceea ce Dumnezeu are și ce este și nu poate să facă lucrarea de mântuire a omenirii. Ba mai mult, oamenii au fost corupți de Satana și au o natură păcătoasă, așadar, ce îi califică pe ei să judece alți oameni? Deoarece omul imoral și corupt este incapabil să se purifice și să se mântuiască pe sine, cum poate el să-i purifice și să-i mântuiască pe alții? Astfel de oameni ar fi întâmpinați cu ocară când alții ar fi reticenți să accepte judecata lor. Doar Dumnezeu este drept și sfânt și numai Dumnezeu este adevărul, calea și viața. Așadar, lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă trebuie efectuată prin întruparea Lui. Niciun om nu poate să facă o astfel de lucrare, asta e cert.

De ce a folosit Dumnezeu omul să-Și facă lucrarea în Epoca Legii? Motivul este că lucrarea din Epoca Legii și cea de judecată în zilele de pe urmă sunt diferite. În Epoca Legii, oamenii erau rasa umană nou-născută și fuseseră corupți foarte puțin de Satana. Lucrarea lui Iahve Dumnezeu consta mai ales în răspândirea legilor și a poruncilor pentru a le oferi îndrumare primilor oameni despre cum să-și ducă viața pe pământ. Această etapă a lucrării nu avea drept scop schimbarea firii omului, nu necesita exprimarea a mai mult adevăr. Dumnezeu a trebuit doar să folosească omul pentru a transmite legile pe care le făcuse pentru israeliți, astfel încât aceștia să știe cum să se supună legilor, să-L venereze pe Iahve și să ducă o viață normală pe pământ. Astfel, după aceea, această etapă a lucrării s-a încheiat. Așadar, Dumnezeu l-a putut folosi pe Moise să încheie lucrarea din Epoca Legii. Nu a fost nevoie să se întrupeze pentru a efectua lucrarea personal. Spre deosebire de asta, lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă are scopul de a mântui omenirea care a fost profund coruptă de Satana. Transmiterea câtorva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu și răspândirea unor legi nu sunt de ajuns în acest caz. Trebuie să fie exprimată o mare cantitate de adevăr. Firea inerentă a lui Dumnezeu, tot ceea ce Dumnezeu are și ce este trebuie exprimate în totalitate, adevărul, calea și viața trebuie să fie deschise în fața tuturor oamenilor, ca și cum Dumnezeu ar apărea față în față cu omenirea, permițându-i omului să înțeleagă adevărul și să-L cunoască pe Dumnezeu, iar, în acest fel, El să purifice, să mântuiască și să desăvârșească omenirea. Dumnezeu trebuie să facă asta personal, prin întrupare. Nimeni nu poate s-o facă în locul Lui. Dumnezeu poate să folosească profeți pentru a transmite câteva pasaje din cuvântul Lui, dar Dumnezeu nu îi lasă pe profeți să exprime firea inerentă a lui Dumnezeu, tot ceea ce Dumnezeu are și ce este sau să exprime adevărul în totalitatea sa, deoarece omul nu e vrednic să facă asta. Dacă Dumnezeu ar folosi omul ca să exprime firea Lui și adevărul în totalitate, s-ar putea ca ei să-L umilească pe Dumnezeu, deoarece omul are o fire coruptă, e predispus să-și trădeze propriile concepții și fantezii, și există impurități în lucrarea sa care ar putea foarte ușor să-L umilească pe Dumnezeu și să influențeze eficacitatea generală a lucrării lui Dumnezeu. De asemenea, omul e predispus să confunde tot ceea ce are el și ce este cu tot ceea ce are Dumnezeu și ce este, luând impuritățile lucrării sale drept adevăr. Acest lucru duce la o neînțelegere și umilire a lui Dumnezeu. De asemenea, dacă Dumnezeu ar folosi omul ca să exprime firea Lui și adevărul în totalitate, din cauza impurităților omului, lumea ar fi reticentă să accepte, ba chiar s-ar împotrivi. Satana ar găsi atunci o fisură și ar aduce acuzații, ațâțând flacăra nemulțumirii omului față de Dumnezeu, instigând la revolte și incitându-i pe oameni să-și facă propria lor împărăție independentă. Acesta e rezultatul final al lucrării lui Dumnezeu efectuată de om. Mai ales în cazul mântuirii de către Dumnezeu a omului profund corupt în zilele de pe urmă, oamenii nu acceptă și nu se supun cu ușurință lucrării întrupării lui Dumnezeu. Deci, dacă Dumnezeu ar folosi oameni pentru a face această lucrare, cu atât mai puțin ar accepta și s-ar supune aceștia. Nu sunt acestea lucruri certe? Uitați-vă la pastorii și bătrânii din lumea religioasă, diferă cu ceva felul în care se împotrivesc și condamnă ei lucrarea întrupării lui Dumnezeu de felul în care s-au împotrivit fariseii și preoții iudei Domnului Isus? Mântuirea omenirii corupte de către Dumnezeu nu e o sarcină ușoară. Trebuie să înțelegem cum gândește Dumnezeu!

Pe de o parte, lucrarea de judecată a întrupării lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este să judece, să purifice și să mântuiască omenirea, iar pe de altă parte, și mai important, Dumnezeu Își face lucrarea prin exprimarea adevărului și prin exprimarea firii lui Dumnezeu și a tot ceea ce Dumnezeu are și ce este, pentru a permite omenirii să-L cunoască și să-L înțeleagă pe Dumnezeu și să vadă arătarea lui Dumnezeu în trup. Să citim câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Pentru toți cei care trăiesc în trup, schimbarea firii lor necesită scopuri de urmărit, iar cunoașterea lui Dumnezeu necesită să fim martori la faptele reale și la fața reală a lui Dumnezeu. Ambele pot fi obținute doar prin trupul materializat al lui Dumnezeu și ambele pot fi îndeplinite doar de trupul normal și real. Acesta este motivul pentru care întruparea este necesară și pentru care este necesară întregii omeniri corupte. De vreme ce oamenilor li se cere să-L cunoască pe Dumnezeu, imaginile Dumnezeilor nedeslușiți și supranaturali trebuie să fie înlăturate din inimile lor și, din moment ce li se cere să lepede firea coruptă, ei trebuie să-și cunoască mai întâi firea lor coruptă. Dacă doar omul face lucrarea pentru a risipi imaginile Dumnezeilor nedeslușiți din inimile oamenilor, atunci el va eșua în a obține efectul potrivit. Imaginile Dumnezeilor nedeslușiți din inimile oamenilor nu pot fi expuse, lepădate sau înlăturate complet doar prin cuvinte. Făcând astfel, în cele din urmă, tot nu ar fi posibil să risipească aceste lucruri profund înrădăcinate de la oameni. Doar Dumnezeul practic și imaginea adevărată a lui Dumnezeu pot înlocui aceste lucruri nedeslușite și supranaturale, pentru a le permite oamenilor să le cunoască treptat și, doar în acest fel, se poate obține efectul cuvenit. […] Doar Dumnezeu Însuși poate să-Și facă propria Sa lucrare, și nimeni altcineva nu poate face această lucrare în numele Lui. Indiferent cât de bogată este limba omului, el este incapabil să exprime clar realitatea și normalitatea lui Dumnezeu. Omul Îl poate cunoaște mai practic pe Dumnezeu și Îl poate doar vedea mai clar dacă Dumnezeu lucrează personal printre oameni și Își arată în mod complet chipul și ființa Sa. Acest efect nu poate fi atins de niciun trup omenesc” („Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” din Cuvântul Se arată în trup).

Închipuirile omului sunt, la urma urmei, goale, și nu pot înlocui chipul adevărat al lui Dumnezeu; firea inerentă a lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu Însuși nu pot fi întruchipate de om. Dumnezeul invizibil din cer și lucrarea Sa pot fi aduse pe pământ doar de Dumnezeu întrupat care înfăptuiește personal lucrarea Sa printre oameni. Acesta este modul ideal în care Dumnezeu apare omului, în care omul Îl vede pe Dumnezeu și vine să cunoască adevărata față a lui Dumnezeu și acest lucru nu poate fi realizat de un Dumnezeu neîntrupat” („Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” din Cuvântul Se arată în trup).

Sosirea lui Dumnezeu în trup este în primul rând pentru a permite oamenilor să vadă faptele reale ale lui Dumnezeu, să materializeze Duhul fără formă în trup și să le permită oamenilor să-L vadă și să-L atingă. În felul acesta, cei care sunt făcuți întregi de El Îl vor trăi, vor fi câștigați de El și după inima Lui. Dacă Dumnezeu doar ar fi vorbit în ceruri și n-ar fi venit de fapt pe pământ, atunci oamenii ar fi în continuare incapabili să-L cunoască pe Dumnezeu, ei ar putea numai să propovăduiască faptele lui Dumnezeu folosind teoria goală și nu ar avea cuvintele lui Dumnezeu ca realitate. Dumnezeu a venit pe pământ în primul rând pentru a acționa ca un exemplu și un model pentru cei care urmează să fie câștigați de Dumnezeu; numai în acest fel oamenii pot să-L cunoască efectiv pe Dumnezeu, să-L atingă pe Dumnezeu și să-L vadă și numai atunci ei pot fi câștigați cu adevărat de Dumnezeu” („Ar trebui să știi că Dumnezeul practic este Dumnezeu Însuși” din Cuvântul Se arată în trup).

Dumnezeul întrupat pune capăt epocii când doar spatele lui Iahve i-a apărut omenirii și, de asemenea, încheie epoca credinței omenirii în Dumnezeul nedeslușit. În special, lucrarea ultimului Dumnezeu întrupat aduce întreaga omenire într-o epocă mai realistă, mai practică și mai plăcută. El nu doar încheie epoca legii și a doctrinei; mai important, El dezvăluie omenirii un Dumnezeu care este real și obișnuit, care este drept și sfânt, care descuie lucrarea planului de gestionare (planului mântuirii) și demonstrează misterele și destinația omenirii, care a creat omenirea și pune capăt lucrării de gestionare și care a rămas ascuns timp de mii de ani. El aduce epoca nedeslușirii la un sfârșit complet, El încheie epoca în care întreaga omenire dorea să caute fața lui Dumnezeu, dar nu putea, El sfârșește epoca în care întreaga omenire a slujit Satanei și conduce întreaga omenire, până la capăt, într-o epocă complet nouă. Toate acestea sunt rezultatul lucrării lui Dumnezeu în trup în locul Duhului lui Dumnezeu” („Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” din Cuvântul Se arată în trup).

Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă prin întrupare este cu adevărat semnificativă. Dumnezeu S-a întrupat pe pământ în zilele de pe urmă, trăind printre oameni și vestind cuvântul Său omenirii, exprimând maselor propria fire a lui Dumnezeu și tot ceea ce Dumnezeu are și ce este. Pe cine iubește Dumnezeu și pe cine detestă, către cine e îndreptată furia lui Dumnezeu, pe cine pedepsește El, starea Lui emoțională, pretențiile Lui de la oameni, intențiile Lui față de oameni, perspectiva omului asupra vieții, valorilor etc… El îi informează pe oameni cu privire la toate acestea, și îi dă omului ocazia să aibă țeluri clare în viață, ca acesta să nu se avânte fără scop într-o căutare religioasă nedeslușită. Întocmai cum spune cuvântul lui Dumnezeu: „Dumnezeul întrupat pune capăt epocii când doar spatele lui Iahve i-a apărut omenirii și, de asemenea, încheie epoca credinței omenirii în Dumnezeul nedeslușit.” Toți cei care au experimentat cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă au o percepție comună: deși am trecut prin judecata și mustrarea lui Dumnezeu, am îndurat fel de fel de încercări și rafinări și am fost profund chinuiți de urmărirea și persecuția brutală și sălbatică a PCC-ului, am văzut firea dreaptă a lui Dumnezeu pogorându-se asupra noastră, am văzut măreția și furia lui Dumnezeu și atotputernicia și înțelepciunea Lui, am văzut manifestarea a tot ceea ce Dumnezeu are și ce este ca și cum L-am fi văzut pe Dumnezeu Însuși. Deși nu am văzut trupul duhovnicesc al lui Dumnezeu, firea inerentă a lui Dumnezeu, atotputernicia și înțelepciunea Lui și tot ceea ce El are și ce este ne-au fost dezvăluite pe deplin, ca și cum Dumnezeu venise în fața noastră, dându-ne ocazia să-L cunoaștem cu adevărat pe Dumnezeu, iar inima noastră să se teamă de Dumnezeu, ca să ne putem supune planurilor lui Dumnezeu pentru noi până la moarte. Cu toții simțim că, în cuvântul și lucrarea lui Dumnezeu, Îl vedem și Îl cunoaștem pe Dumnezeu într-un mod practic și real, ne-am lepădat complet de toate concepțiile și fanteziile și am devenit cu adevărat cunoscători de Dumnezeu. Înainte, credeam că firea lui Dumnezeu este iubitoare și milostivă, fiind convinși că Dumnezeu Se va îndura și va ierta la nesfârșit păcatele omului. Dar, după ce am trecut prin judecata după cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, am ajuns să înțelegem cu adevărat că firea lui Dumnezeu nu este doar milostivă și iubitoare, ci și dreaptă, măreață și plină de mânie. Oricine Îi jignește firea va fi pedepsit. Astfel, Îl putem venera pe Dumnezeu, putem accepta adevărul și putem trăi după cuvântul Lui. Prin experimentarea lucrării de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă, cu toții am ajuns să înțelegem cu adevărat și practic că firea lui Dumnezeu este sfântă, dreaptă și de neofensat, am resimțit mila și dragostea lui Dumnezeu, am ajuns să apreciem cu adevărat atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu, am recunoscut cum S-a pogorât Dumnezeu în taină, am ajuns să cunoaștem cele mai serioase intenții ale Lui, multe calități atrăgătoare, starea Lui emoțională, onestitatea Lui, frumusețea și bunătatea Lui, autoritatea, suveranitatea Lui și cercetarea Lui atentă a tuturor lucrurilor etc. Tot ceea ce Dumnezeu are și ce este s-a arătat în fața noastră de parcă L-am fi văzut pe Dumnezeu Însuși, dându-ne ocazia să-L cunoaștem pe Dumnezeu față în față. Nu mai credem și nu Îl mai urmăm pe Dumnezeu pe baza concepțiilor și a fanteziilor noastre, ci simțim respect și adorație pentru Dumnezeu și I ne supunem și ne bazăm cu adevărat pe El. Am recunoscut cu adevărat că, dacă Dumnezeu nu S-ar întrupa personal pentru a exprima adevărul și a-l judeca pe om, nu L-am cunoaște niciodată pe Dumnezeu și am fi incapabili să ne eliberăm de păcat și să atingem purificarea. Deci, oricum am privi acest lucru, lucrarea de judecată a lui Dumnezeu în zilele de pe urmă trebuie să fie efectuată de Însuși Dumnezeu întrupat. Nimeni nu-I poate lua locul. Având în vedere concepțiile și fanteziile omului, dacă Dumnezeu ar folosi omul pentru a face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă, El nu ar putea să obțină efectul dorit.

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Așadar, să mergem ceva mai departe și să împărtășim despre diferența substanțială dintre Dumnezeu întrupat și oamenii pe care îi folosește Dumnezeu. Haideți să vedem ce spune Dumnezeu Atotputernic despre acest aspect al adevărului. Dumnezeu Atotputernic spune:

Dumnezeul întrupat este numit Hristos, iar Hristos este trupul îmbrăcat de Duhul lui Dumnezeu. Acest trup este diferit de orice om care este din carne. Această diferență se datorează faptului că Hristos nu este din carne și oase, ci este întruparea Duhului. El are atât o umanitate normală, cât și o divinitate completă. Divinitatea Lui nu este stăpânită de niciun om. Umanitatea Sa normală susține toate activitățile Sale normale în trup, în timp ce divinitatea Sa desfășoară lucrarea lui Dumnezeu Însuși” („Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc” din Cuvântul Se arată în trup).

Pentru că El este un om cu esența lui Dumnezeu, El este mai presus de oricare dintre oamenii creați, mai presus de orice om care poate efectua lucrarea lui Dumnezeu. Și astfel, printre toți cei cu un înveliș uman ca al Lui, printre toți cei care posedă umanitate, doar El Însuși este Dumnezeul întrupat – toți ceilalți sunt oameni creați. Chiar dacă ei toți au umanitate, oamenii creați nu au nimic altceva decât umanitate, în timp ce Dumnezeu întrupat este diferit: în trupul Lui, El nu are numai umanitate, dar mai important, are divinitate” („Esența trupului locuit de Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup).

Divinitatea lui Hristos este mai presus de toți oamenii, prin urmare, El este autoritatea cea mai înaltă dintre toate ființele create. Această autoritate este divinitatea Sa, adică firea și ființa lui Dumnezeu Însuși, care Îi determină identitatea” („Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc” din Cuvântul Se arată în trup).

Deoarece Dumnezeu este sfânt și pur și real și concret, trupul Său vine din Duh. Acesta este un lucru sigur și dincolo de orice îndoială. Nu numai să fie în stare de a fi mărturie pentru Dumnezeu Însuși, ci și să fie capabil să facă întru totul voia lui Dumnezeu: aceasta este o parte a esenței lui Dumnezeu. Că trupul vine de la Duh cu un chip înseamnă că trupul cu care Se îmbracă Duhul este diferit, în mod esențial, de trupul omului, iar această diferență constă, în principal, în duhul lor” („Capitolul 9” din „Interpretări ale tainelor cuvintelor lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup).

El, care este întruparea lui Dumnezeu, va avea esenţa lui Dumnezeu şi El, care este întruparea lui Dumnezeu, se va exprima ca Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu se întrupează, va aduce cu Sine lucrarea pe care trebuie să o facă şi, de vreme ce Dumnezeu se întrupează, va exprima ce este El şi va putea să aducă adevărul omului, să dea viaţă omului şi să îi arate omului calea. Trupul care nu conţine esenţa lui Dumnezeu cu siguranţă nu este Dumnezeu întrupat; în privinţa aceasta nu există nicio îndoială. […]

Dumnezeu, la urma urmei, este Dumnezeu, iar omul este om. Dumnezeu are esenţa lui Dumnezeu iar omul are esenţa omului” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”).

Dumnezeu Atotputernic a spus foarte clar că Dumnezeu întrupat este Duhul lui Dumnezeu înfăptuit în trup. Cu toate că are umanitate normală, El este din substanță divină. Dar oamenii pe care îi folosește Dumnezeu sunt din substanță umană. Ei pot să fie doar oameni și nu au substanță divină deloc. „Hristos are substanță divină” înseamnă următoarele: ceea ce posedă Duhul lui Dumnezeu – firea Lui inerentă, substanța Lui de dreptate și sfințenie, ceea ce are și este Dumnezeu, atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu, autoritatea și puterea lui Dumnezeu – este înfăptuit în trup în întregime. Acest trup este trupul cu substanță divină, adevăratul Dumnezeu care a venit pe pământ ca să lucreze și să mântuiască omenirea. Deoarece Hristos are substanță divină, starea Lui emoțională, atitudinile, punctele de vedere și opiniile despre diverși oameni, evenimente și lucruri, toate gândurile lui Hristos reprezintă adevărul și sunt toate exprimări ale substanței sfinte și firii vieții lui Dumnezeu. Hristos Îl poate reprezenta pe Dumnezeu în totalitate, poate exprima direct glasul lui Dumnezeu, firea Lui și ce are Dumnezeu și ce este prin identitatea lui Dumnezeu. El poate să-i încredințeze omului Adevărul, Calea și Viața, iar acest lucru este cu mult dincolo de capacitatea oricărui om creat. Asta deoarece Hristos posedă divinitate completă și, astfel, El poate exprima cuvântul lui Dumnezeu în mod direct, oricând și oriunde, spre deosebire de profeții care doar transmit, ocazional, câteva dintre cuvintele lui Dumnezeu. Tot ceea ce exprimă Hristos este adevărul și aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în epoca cea nouă. El nu vorbește despre cunoștințele și experiența Sa referitoare la cuvintele lui Dumnezeu. Deoarece Hristos are divinitate completă, El poate exprima adevărul oriunde și oricând pentru a aproviziona, uda și păstori oamenii, pentru a călăuzi toată omenirea. Și, deoarece Hristos are divinitate completă, El poate să-și asume lucrarea lui Dumnezeu. El poate să conducă și să răscumpere omenirea, s-o cucerească și s-o mântuiască, să pună capăt unei epoci întregi. Dar oamenii pe care îi folosește Dumnezeu sunt din substanță umană. Ei nu posedă divinitate, ci sunt doar oameni. Astfel, ei pot să înfăptuiască doar lucrarea omului și să îndeplinească datoria omului. Cu toate că ei posedă luminarea, iluminarea, lucrarea și desăvârșirea Duhului Sfânt, ei pot, cel mult, să coopereze cu lucrarea lui Dumnezeu și să exprime cunoștințele și experiența lor. Cuvintele lor pot să fie în conformitate cu adevărul și pot fi în beneficiul altora de cele mai multe ori, dar ele nu reprezintă adevărul și nu se află la egalitate cu spusele lui Dumnezeu. Dumnezeu întrupat efectuează lucrarea de începe a unei epoci și de încheiere a alteia. El poate exprima adevărul și poate călăuzi întreaga omenire. Dar oamenii pe care îi folosește Dumnezeu care au lucrarea Duhului Sfânt, în cel mai bun caz, doar cooperează cu lucrarea lui Dumnezeu în timp ce îndeplinesc datoria omului. Cel mult, ei doar exprimă cunoștințele și experiențele lor proprii despre cuvântul lui Dumnezeu, iar ceea ce spun ei este în conformitate cu adevărul. Indiferent cât de mult au lucrat pentru Dumnezeu și indiferent cât de mult au vorbit, ei doar își împărtășesc cunoștințele și experiența despre cuvântul lui Dumnezeu, ei doar Îl preamăresc și Îi sunt martori. Aceasta este diferența esențială dintre Dumnezeu întrupat și oamenii pe care îi folosește Dumnezeu sau oamenii care au lucrarea Duhului Sfânt.

Dumnezeu întrupat este din substanță divină și, astfel, lucrarea și cuvântul Său sunt nepângărite de gândurile, noțiunile, închipuirile și logica omului și, mai degrabă, Dumnezeu întrupat exprimă în mod direct tot ceea ce are divinitatea și ce este și semnificația originală a Duhului lui Dumnezeu. La fel ca în Epoca Harului, Domnul Isus a dezvăluit tainele Împărăţiei cerurilor, a adus calea pocăinței și Și-a exprimat firea iubitoare, bună și milostivă și așa mai departe. Toate sunt exprimări directe ale Duhului lui Dumnezeu, toate sunt revelații naturale ale firii lui Dumnezeu și a tot ceea ce El are și ce este. Toate sunt inaccesibile gândirii omului. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic exprimă tot adevărul care va purifica, mântui și desăvârși omenirea. El dezvăluie firea dreaptă a lui Dumnezeu care nu tolerează nicio ofensă și descoperă toate tainele planului Său de gestionare, cum ar fi tainele întrupării lui Dumnezeu, diferențele dintre lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului, scopul planului de gestionare al lui Dumnezeu, adevărul tainic al celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu, izvorul coruperii omului, cum ar trebui să se elibereze omul de păcat pentru a obține mântuirea lui Dumnezeu, viitor destin al omenirii și așa mai departe. Tot ceea ce face Dumnezeu Atotputernic este, în întregime, exprimarea directă a divinității, este semnificația originală a Duhului lui Dumnezeu care este inaccesibilă gândirii omului. Lucrarea și cuvântul lui Dumnezeu întrupat și firea Lui exprimată sunt dovezi suficiente că Dumnezeu întrupat este divin în substanță și că El este nimeni altul decât Dumnezeu Însuși, Unicul. Cu toate acestea, oamenii pe care îi folosește Dumnezeu nu au cum să-L înlocuiască în înfăptuirea lucrării Sale divine, nici nu pot să exprime direct voia originală a Duhului lui Dumnezeu Ei pot să facă doar lucrarea de cooperare umană pe baza lucrării lui Dumnezeu, să împărtășească experiența și cunoștințele lor, să-i conducă pe aleșii lui Dumnezeu ca să intre în realitatea adevărului cuvintelor lui Dumnezeu, să fie martori pentru Dumnezeu și să-L slujească. Aceasta este îndeplinirea datoriei omului. Ei fac lucrarea de care este capabilă mintea omului, lucrarea pe care poate s-o experimenteze omul, lucrarea care este, în esență, ceea ce omul are și ce este. Deoarece Dumnezeu întrupat și oamenii pe care îi folosește sunt diferiți în substanță, lucrarea lor este complet diferită în natură. Dumnezeu întrupat e diferit de oamenii pe care El îi folosește la fel de mult cum Dumnezeu e diferit de om. Unul are substanța lui Dumnezeu, iar celălalt este om în substanță. Cel cu substanță divină poate face lucrarea lui Dumnezeu, iar cei cu substanță umană pot face doar lucrarea omului. Toți cei care cred în Dumnezeu trebuie să înțeleagă asta.

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Lucrarea de judecată este lucrarea proprie a lui Dumnezeu, astfel că trebuie săvârșită, evident, de către Dumnezeu Însuși; nu poate fi săvârșită de om în locul Său.” Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar. Lucrarea de judecată este lucrarea personală a lui Dumnezeu – este lucrarea pe care Dumnezeu trebuie să o ducă la bun sfârșit în rândul omenirii, este lucrarea pe care Dumnezeu trebuie să o săvârșească personal și este lucrarea pe care niciun om nu este în stare să o facă în locul Său. Niciun om nu o poate face în locul Său; acest lucru înseamnă că niciun om nu-I poate lua locul lui Dumnezeu în a face această lucrare. De ce nu poate nimeni să-I ia locul? Unii ar putea spune: „În timpul Epocii Legii, nu l-a folosit Dumnezeu pe Moise ca să-I săvârșească lucrarea? Atunci, de ce nu poate Dumnezeu să folosească oamenii pentru a săvârși lucrarea de judecată?” Conține lucrul acesta o taină? În Epoca Legii, Dumnezeu a emis legea și poruncile pentru israeliți, lucru ce putea fi făcut folosindu-l pe om. Dar de ce nu poate omul să-L înlocuiască pe Dumnezeu și să săvârșească lucrarea de judecată în zilele de pe urmă? Aici este o taină. Ce e cu această taină? Haideți să citim în continuare ca să vedem ce are Dumnezeu de spus despre asta. „Deoarece judecata înseamnă folosirea adevărului pentru a cuceri omenirea, este de necontestat că Dumnezeu Se va arăta tot ca imagine întrupată pentru a săvârși această lucrare printre oameni.” Dumnezeu a făcut cunoscută definiția lucrării de judecată – care e natura acestei lucrări? Dumnezeu spune: „Deoarece judecata înseamnă folosirea adevărului pentru a cuceri omenirea.” Cum ar trebui să interpretăm aceste cuvinte? Ce este judecata, mai exact? Pe baza cuvântului lui Dumnezeu, o putem înțelege astfel: Dumnezeu Își face lucrarea de judecată folosind adevărul pentru a-l cuceri pe om. „folosirea adevărului pentru a cuceri omenirea,” trebuie să medităm cu atenție la aceste cuvinte. De ce nu poate omul să facă această lucrare de judecată? Unii oameni spun că e din cauză că omului îi lipsește adevărul, deci nu îl poate exprima. Acest tip de înțelegere, acest tip de acceptare este perfect în regulă. Deoarece ființele omenești nu posedă adevărul și nu sunt înzestrate cu adevărul, nu pot săvârși lucrarea de judecată. Unii oameni spun: „Dumnezeu poate să folosească profeți pentru a-Și exprima cuvântul, așadar, ar putea Dumnezeu să folosească profeții pentru a-I exprima cuvântul ca să săvârșească lucrarea de judecată?” Nu. Acest lucru e astfel deoarece profeții care transmit cuvântul lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși, care exprimă adevărul oricând și oriunde, vor produce rezultate diferite, pentru că profeții nu sunt, ei înșiși, adevărul. Ce consecințe ar fi dacă am permite cuiva care nu este adevărul să transmită cuvântul lui Dumnezeu? Hristos, când săvârșește lucrarea de judecată în identitatea Sa ca Dumnezeu, poate să exprime adevărul oricând și oriunde, să dezvăluie ce are și ce este Dumnezeu și să facă firea lui Dumnezeu cunoscută. În schimb, un profet nu este el însuși adevărul și nu este capabil să dezvăluie oricând și oriunde ceea ce Dumnezeu este și are. Care este, într-adevăr, diferența dintre rezultatele produse de folosirea unui profet pentru a transmite cuvântul lui Dumnezeu și adevărul exprimat direct de Dumnezeu? Dacă poți să înțelegi amănunțit acest lucru, atunci vei avea o înțelegere adevărată a cuvintelor „Lucrarea de judecată este lucrarea proprie a lui Dumnezeu, astfel că trebuie săvârșită, evident, de către Dumnezeu Însuși; nu poate fi săvârșită de om în locul Său.” „Nu poate fi făcută de om în locul Său,” ce este inclus aici? Nu va avea efect dacă Dumnezeu folosește ființe omenești sau profeți ca să-I transmită cuvintele. De ce este așa? De ce nu ar putea lucrul acesta să obțină același rezultat ca Dumnezeu, care Își săvârșește personal lucrarea? Odată ce vei înțelege această chestiune, vei putea să accepți aceste cuvinte.

De ce nu ar fi bine ca Dumnezeu să folosească profeți ca să-I transmită cuvântul, pentru a săvârși lucrarea de judecată? Ce rezultate nu ar putea fi obținute dacă lucrarea ar fi făcută astfel? Este ceva ce poți să vezi? Dacă profeții ar fi folosiți ca să transmită cuvintele lui Dumnezeu, rezultatele le-ar permite oamenilor doar să înțeleagă puțin din cuvintele lui Dumnezeu. Dar, cât despre a înțelege firea lui Dumnezeu, ceea ce are și este Dumnezeu și adevărul pe care îl exprimă, indiferent de efortul depus de un om, este imposibil să obțină un rezultat optim. De ce nu au putut ei să obțină un rezultat optim? Esența profeților este aceea a umanității. De vreme ce ei sunt, în esență, oameni, ar putea propria exprimare să fie ceea ce are și este divinitatea? Categoric nu. […] Bazându-ne pe acest punct de vedere, putem vedea că, indiferent cum ar putea un profet să transmită cuvântul lui Dumnezeu, el nu va putea să-I dezvăluie firea, și nici ceea ce are și este Dumnezeu, căci profeții sunt oameni în esență – nu sunt divini. Hristos are o esență divină și, prin săvârșirea lucrării de judecată, El poate exprima adevărul oricând și oriunde; El poate dezvălui ceea ce are și este Dumnezeu. În Hristos, omul este capabil să vadă firea lui Dumnezeu, să vadă ceea ce are și este Dumnezeu și să vadă atotputernicia și înțelepciunea lui Dumnezeu. Cât despre omul folosit de Dumnezeu, indiferent cât de mult din cuvântul lui Dumnezeu ajungem să înțelegem prin el, în cele din urmă, prin el tot nu vom fi niciodată capabili să dobândim înțelegerea lui Dumnezeu și, chiar dacă putem dobândi un pic, va fi foarte, foarte limitată! Acest lucru ar trebui să îți fie clar acum, corect? Așadar, acum ar trebui să înțelegem cât de cât semnificația cuvintelor lui Dumnezeu „Lucrarea de judecată este lucrarea proprie a lui Dumnezeu, astfel că trebuie săvârșită, evident, de către Dumnezeu Însuși; nu poate fi săvârșită de om în locul Său.” Totuși, oamenii din lumea religioasă nu sunt în stare să înțeleagă semnificația acestor cuvinte – nu le înțeleg. Ei cred că, de vreme ce Dumnezeu a putut să-l folosească pe Moise pentru a-Și îndeplini lucrarea în Epoca Legii, atunci Dumnezeu ar trebui să-l poată folosi pe om pentru a săvârși lucrarea de judecată din zilele de pe urmă. Dar nu e lucrul acesta cu totul diferit de voia lui Dumnezeu? Dobândirea înțelegerii asupra acestei chestiuni este harul lui Dumnezeu. Oamenii din cercurile religioase nu pot înțelege lucrul acesta deoarece nu au experimentat lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Ei nu reușesc să înțeleagă atât de multe adevăruri! Le lipsește înțelegerea atât de multor adevăruri. Prin comparație, noi am obținut mult, mult mai multe. Totul din cartea „Cuvântul Se arată în trup” este o exprimare a adevărului. Aceasta conține adevăruri care nu au fost obținute prin etapele lucrării lui Dumnezeu, pe care omenirea le-a parcurs deja de la facerea lumii, adevăruri care, până acum, nu au fost înțelese. Dar astăzi, de vreme ce experimentăm lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, am obținut aceste adevăruri. Nu e acesta harul lui Dumnezeu? Nu e aceasta profunda iubire a lui Dumnezeu?

Fragment din Predici și părtășie despre intrarea în viață, volumul 137

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar