Răspuns: În lucrările celor două întrupări ale lui Dumnezeu, Ei au mărturisit că Ei sunt Adevărul, Calea și Viața, și calea vieții veșnice. Ei exprimă multe adevăruri și înfăptuiesc o etapă din lucrarea practică pentru a dovedi că Hristos este Adevărul, Calea și Viața. E suficient pentru a dovedi că amândoi provin din aceeași sursă. Amândoi vorbesc cu glasul Duhului Sfânt. Înfăptuiesc lucrarea aceluiași Dumnezeu și amândoi sunt mărturie că Dumnezeu e sursa vieții în toate formele ei, fiindcă adevărul exprimat de Dumnezeu e izvorul veșnic al apelor vii, este râul vieții care curge din tronul Lui și a căii vieții veșnice. Asta dovedește și mai clar că Dumnezeu Atotputernic e a doua venire a Domnului Isus și că amândoi sunt Dumnezeu care Își înfăptuiește lucrarea respectând planul Său de gestionare. Domnul Isus a spus: „Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine” (Ioan 14:10). „Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30). Asta dovedește că Domnul Isus reprezintă arătarea lui Dumnezeu. Domnul Isus a prezis că Se va întoarce și că va fi întrupat ca Fiul omului pentru a înfăptui lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Să citim un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic.

Dumnezeu Atotputernic spune: „Isus și cu Mine venim din același Duh. Deși trupurile noastre nu au legătură, Duhurile noastre sunt unul și același; deși ceea ce facem și lucrarea pe care o realizăm nu sunt la fel, Noi ne asemănăm în esență; trupurile Noastre au forme diferite, dar acest lucru se datorează schimbării epocii și a diferitelor cerințe ale lucrării Noastre; lucrările Noastre de slujire nu se aseamănă, deci lucrarea pe care Noi o prezentăm și firea pe care o dezvăluim omului sunt, de asemenea, diferite. […] Totuși, Duhurile Lor sunt unul” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cele două întrupări încheie semnificația întrupării”).

„Deși lucrarea celor două trupuri întrupate este diferită, esența trupurilor și sursa lucrării Lor sunt identice; este doar că Ei există pentru a realiza două etape diferite ale lucrării și pentru a apărea în două epoci diferite. Orice s-ar întâmpla, trupurile întrupate ale lui Dumnezeu împart aceeași esență și aceeași origine – acesta este un adevăr pe care nimeni nu-l poate nega” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Esența trupului locuit de Dumnezeu”).

Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic ne spun clar că El și Domnul Isus sunt amândoi întrupări ale Duhului lui Dumnezeu. Se deosebesc doar prin faptul că Ei înfăptuiesc diferite lucrări în diferite epoci și folosesc nume diferite, dar reprezintă același Dumnezeu. Acum știm că, în ambele dăți în care Dumnezeu S-a întrupat, a mărturisit că El e sursa apei vieții și că are un izvor nesfârșit de apă vie. El mărturisește și că Dumnezeu Însuși e calea vieții veșnice. Cuvintele Lor și felul de a vorbi diferă puțin, dar esența celor spuse de Ei e aceeași. Așadar, care e calea vieții veșnice? Ce legătură există între calea vieții veșnice și intrarea în Împărăția cerurilor? Domnul Isus a spus că doar ascultând voința Tatălui ceresc pot oamenii să intre în Împărăția cerurilor. Cei care se supun voii lui Dumnezeu sunt cei care sunt capabili să practice vorbele lui Dumnezeu și să respecte poruncile Lui. Domnul Isus ne-a învățat că trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul și cu toată ființa noastră și să-i iubim pe alții așa cum ne iubim pe noi înșine. Am practicat noi aceste învățături? Dacă nu le-am practicat, atunci nu înfăptuim voia lui Dumnezeu. Dacă nu putem să practicăm cuvintele lui Dumnezeu și nu putem să respectăm poruncile Lui, cum vom putea noi să dobândim vreodată calea vieții veșnice? Nu vom putea niciodată! A dobândi calea vieții veșnice înseamnă a dobândi întregul adevăr exprimat de Dumnezeu pentru purificarea și mântuirea omenirii și a deveni, în sfârșit, oameni care îl cunosc pe Dumnezeu și care se supun voii Lui. Dacă noi credem în Dumnezeu, dar nu dobândim adevărul, nu ne schimbăm firea vieții și nu ne supunem voii lui Dumnezeu, putem pătrunde în Împărăția cerurilor? Pot cei care nu sunt capabili să pătrundă în Împărăția cerurilor să dobândească viață veșnică? Așadar, cei care nu se supun voii lui Dumnezeu nu au niciun mod de a dobândi calea vieții veșnice. În plus, în Biblie scrie: „Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cel ce nu crede în Fiul nu va vedea viaţa” (Ioan 3:36). A crede în Fiu înseamnă a crede în Cel trimis de Dumnezeu și a crede în Hristos întrupat. Domnul Isus Hristos a fost Fiul Omului. El s-a întors în ceruri după ce a înfăptuit lucrarea de răscumpărare. Domnul Isus ne-a promis că Se va întoarce. De aceea, e extrem de important să acceptăm întoarcerea lui Hristos în zilele de pe urmă. Oricine acceptă întoarcerea lui Hristos în zilele de pe urmă va dobândi calea vieții veșnice. Dacă noi doar credem în Domnul Isus și nu-I acceptăm a doua venire, ne curmăm relația cu sursa apei vii a vieții! Oare Domnul Isus ne va mai lua în seamă? Vom putea, totuși, dobândi viață veșnică? În timp ce credem în Domnul, trebuie și să acceptăm a doua venire a Domnului Isus, ceea ce reprezintă adevărata „credință în Fiu”. Doar cei care-L urmează pe Hristos din zilele de pe urmă vor dobândi viață veșnică. Dacă noi doar credem în Domnul Isus și respingem întoarcerea Lui, atunci credința noastră e o risipă de efort, abandonată la jumătate de drum, iar noi nu vom dobândi niciodată aprobarea Domnului Isus.

Asta fiindcă faptele Domnului Isus din Epoca Harului sunt lucrarea de răscumpărare. El doar a exprimat adevăruri despre răscumpărarea omului, care pot doar să-i ajute pe oameni să-și mărturisească păcatele, să se căiască și să se întoarcă la Dumnezeu. Dar, fiindcă natura păcătoasă a oamenilor și firea lor coruptă dăinuie chiar dacă păcatele lor au fost iertate, ei încă păcătuiesc des, se răzvrătesc și I se opun lui Dumnezeu, asta e realitatea. E o dovadă că faptele Domnului Isus au fost lucrarea de răscumpărare. Doar lucrarea de judecată înfăptuită de Domnul Isus întors în zilele de pe urmă poate să mântuiască omenirea complet, permițându-i omului să se elibereze de păcat și de influența Satanei, să reușească o schimbare a firii și să fie câștigat de Dumnezeu. Așadar, lucrarea de judecată înfăptuită de Domnul Isus întors în zilele de pe urmă, e crucială pentru mântuirea omenirii. Dacă noi acceptăm doar lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus și vrem să intrăm în Împărăția cerurilor fără a accepta lucrarea de judecată înfăptuită de Domnul Isus întors în zilele de pe urmă, suntem nerealiști. De fapt, Domnul Isus a spus cu mult timp în urmă: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). La acea vreme, nimeni nu a înțeles cuvintele Domnului Isus, fiindcă omenirea tocmai se ivise în fața lui Dumnezeu și avea o statură insignifiantă. Dacă Domnul Isus ar fi exprimat cuvintele judecății din zilele de pe urmă, omul nu ar fi reușit să le suporte. Au trebuit să aștepte sosirea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă pentru a exprima complet adevărul care purifică, mântuiește și desăvârșește omenirea. Când vedem cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, am ajuns la o conștientizare bruscă, înțelegând, în sfârșit, voia lui Dumnezeu. De ce nu a înfăptuit Dumnezeu lucrarea de judecată din zilele de pe urmă direct în Epoca Harului ? Fiindcă există trei etape ale lucrării în planul lui Dumnezeu de gestionare a mântuirii omenirii. Dumnezeu înfăptuiește lucrarea de judecată în zilele de pe urmă, așa cum spune Dumnezeu Atotputernic. „Deși Isus a lucrat mult printre oameni, El a completat doar răscumpărarea întregii omeniri și a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor și nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influența Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci și ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Și astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă și a început lucrarea de mustrare și judecată, și lucrarea aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toți cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare și vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină și vor dobândi adevărul, calea și viața” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”

). Lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus a pavat drumul pentru lucrarea de judecată și de purificare a omenirii în zilele de pe urmă. Adevărul care îl mântuiește, îl schimbă și îl desăvârșește pe om va fi exprimat complet de Domnul Isus întors. Acest adevăr reprezintă calea vieții veșnice, cale conferită omului de către Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă. Așadar, dacă vrem să primim calea vieții veșnice, cheia e să acceptăm întoarcerea Domnului Isus. Domnul Isus a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). „[…] pentru că nunta Mielului a sosit, iar mireasa Lui s-a pregătit” (Apocalipsa 19:7). „Ferice de cei chemaţi la cina de la nunta Mielului!” (Apocalipsa 19:9). Cei care acceptă a doua venire a lui Hristos sunt fecioare înțelepte. După ce aud glasul lui Dumnezeu, vor merge alături de Miel la ospăț. Astfel de oameni sunt binecuvântați și ei au călcat pe urmele Mielului. Ei sunt cele dintâi roade purificate de judecata lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și biruitorii făcuți de Dumnezeu. Așadar, doar cei care acceptă a doua venire a lui Hristos sunt cei care dobândesc calea vieții veșnice.

bazat pe scenariul filmului De la tron curge apa vieții