(IX) Cuvinte despre cum să-ți îndeplinești datoria cum se cuvine

104. Ca membri ai rasei umane și creștini devotați, este responsabilitatea și obligația noastră, a tuturor, să ne oferim mintea și trupul pentru a îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu, deoarece întreaga noastră ființă a venit de la Dumnezeu și există grație suveranității Lui. Dacă mințile și trupurile noastre nu susțin însărcinarea dată de Dumnezeu și cauza dreaptă a omenirii, atunci sufletele noastre vor fi nevrednice de cei care au fost martirizați pentru această însărcinarea și cu atât mai mult nevrednice de Dumnezeu, care ne-a oferit totul.

Fragment din „Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri” în Cuvântul Se arată în trup

105. Cum tratezi însărcinarea dată de Dumnezeu este o chestiune foarte importantă! Dacă nu poți duce la bun sfârșit ceea ce îți încredințează Dumnezeu, atunci nu ești vredic de a trăi în prezența lui Dumnezeu și ar trebui să fii pedepsit. Este legea cerurilor și principiul pământului ca oamenii să ducă la bun sfârșit ceea ce le încredințează Dumnezeu; aceasta este responsabilitatea lor cea mai mare, la fel de importantă ca propriile vieți. Dacă nu iei în serios însărcinarea dată de Dumnezeu, atunci Îl trădezi în modul cel mai cumplit; este și mai regretabil decât (ceea ce a făcut) Iuda și face să meriți să fii blestemat. Oamenii trebuie să dobândească o înțelegere temeinică despre cum să perceapă ceea ce le încredințează Dumnezeu și, cel puțin, să înțeleagă însărcinarea pe care El o dă omenirii: aceasta este o înălțare și o favoare specială de la Dumnezeu, un lucru cât se poate de glorios. Orice altceva poate fi abandonat – chiar dacă trebuie să îți sacrifici viața, tot trebuie să-ți îndeplinești însărcinarea dată de Dumnezeu.

Fragment din „Cum să cunoști natura omului” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

106. Nu există o corelare între datoria omului și faptul dacă este binecuvântat sau blestemat. Datoria este ceea ce omul ar trebui să îndeplinească; reprezintă îndatorirea sa obligatorie și nu ar trebui să depindă de recompensă, condiții sau motive. Doar atunci el își face datoria. Un om care este binecuvântat se bucură de bunătate după ce a devenit desăvârșit după judecată. Un om care este blestemat primește o pedeapsă când firea sa rămâne neschimbată în urma mustrării și judecării, adică, nu a fost desăvârșit. Ca ființă creată, omul ar trebui să-și facă datoria, să facă ceea ce ar trebui să facă și ceea ce poate, indiferent dacă va fi binecuvântat sau blestemat. Aceasta este întocmai condiția elementară a omului, ca unul care-L caută pe Dumnezeu. Nu ar trebui să-ți faci datoria doar pentru a fi binecuvântat și nu ar trebui să refuzi să acționezi doar din teama de a fi blestemat. Permiteți-Mi să vă spun acest lucru: dacă omul este capabil să-și facă datoria, înseamnă că săvârşeşte ceea ce ar trebui să săvârşească. Dacă omul nu este capabil să-și facă datoria, acest fapt arată răzvrătirea omului. Întotdeauna, prin procesul îndeplinirii datoriei sale omul se schimbă treptat și prin acest proces își demonstrează loialitatea. Astfel, cu cât eşti mai capabil să-ţi faci datoria, cu atât mai multe adevăruri vei primi și expresia ta va deveni, de asemenea, mai reală. Cei care doar își îndeplinesc în mod mecanic îndatoririle și nu caută adevărul, vor fi eliminați în final, deoarece astfel de oameni nu-și îndeplinesc îndatoririle în practicarea adevărului și nu practică adevărul în împlinirea îndatoririlor lor. Astfel de oameni sunt aceia care rămân neschimbați și care vor fi blestemați. Expresiile lor nu sunt doar impure, ci ceea ce exprimă acestea nu e nimic altceva decât răutate.

Fragment din „Diferența dintre lucrarea de slujire a Dumnezeului întrupat și datoria omului” în Cuvântul Se arată în trup

107. Oricine crede în Dumnezeu ar trebui să înțeleagă voia Lui. Doar cei ce își îndeplinesc datoriile cum se cuvine Îl pot mulțumi pe Dumnezeu și doar prin finalizarea sarcinilor pe care El li le încredințează împlinirea datoriilor lor va fi corespunzătoare. În realizarea unei sarcini, când oamenii nu pun adevărul în practică sau nu caută adevărul, când nu-și dedică inimile adevărului, adică atunci când își folosesc pur și simplu creierul ca să memoreze, își folosesc doar mâinile ca să acționeze, își folosesc numai picioarele ca să alerge, nu au îndeplinit cu adevărat însărcinarea dată de Dumnezeu. Există standarde pentru îndeplinirea însărcinării date de Dumnezeu. Care sunt standardele? Domnul Isus a spus: „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta”. Dragostea față de Dumnezeu este un aspect al cerințelor Lui de la oameni. De fapt, când Dumnezeu le dă oamenilor o însărcinare, când aceștia își îndeplinesc datoria din credința lor, standardele pe care le cere de la ei sunt acestea: cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta. Dacă ești prezent, dar inima ta nu este, dacă te gândești la sarcini cu mintea ta și le păstrezi în memorie, dar nu-ți pui inima în ele și dacă săvârșești lucruri folosindu-ți propriile abilități, înseamnă aceasta că îndeplinești însărcinarea dată de Dumnezeu? Prin urmare, ce fel de standard trebuie atins pentru a-ți îndeplini corect sarcina, a duce la bun sfârșit ceea ce ți-a încredințat Dumnezeu și a-ți îndeplini datoria cu devotament? Aceasta înseamnă să-ți îndeplinești sarcina cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta. Dacă nu ai o inimă iubitoare de Dumnezeu, atunci încercarea de a-ți îndeplini datoria așa cum se cuvine nu va funcționa. Dacă dragostea ta față de Dumnezeu crește, devenind mai puternică și mai sinceră, atunci vei putea, în mod natural, să îți îndeplinești datoria cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.

Fragment din „Pe ce se bazează oamenii în viață” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

108. Indiferent ce faci, mai întâi ar trebui să înțelegi de ce o faci, ce intenție te îndrumă să faci acest lucru, ce semnificație are fapt ta, care este natura chestiunii și dacă ceea ce faci este un lucru pozitiv sau negativ. Trebuie să ai o înțelegere clară a tuturor acestor chestiuni; aceasta este destul de necesară pentru a putea acționa principial. Dacă faci ceva pentru a-ți îndeplini datoria, atunci ar trebui să cugeți: „Cum ar trebui să fac lucrul acesta? Cum ar trebui să-mi îndeplinesc bine datoria, ca să nu o îndeplinesc doar superficial?” Ar trebui să te apropii de Dumnezeu în această privință. Apropierea de Dumnezeu înseamnă a căuta adevărul în această chestiune, a căuta calea de a practica, a căuta voia lui Dumnezeu și a căuta să-L mulțumești pe Dumnezeu. Așa poți să te apropii de Dumnezeu în tot ceea ce faci. Lucrul acesta nu implică săvârșirea unei ceremonii religioase sau a unei acțiuni exterioare; se face în scopul de a practica în conformitate cu adevărul, după ce ai căutat voia lui Dumnezeu. Dacă spui întotdeauna „Mulțumesc lui Dumnezeu” atunci când nu ai făcut nimic, dar, dacă atunci când faci ceva, continui să o faci așa cum vrei, atunci acest tip de mulțumire este doar o acțiune exterioară. Când îți îndeplinești datoria sau lucrezi la ceva, întotdeauna ar trebui să te gândești: „Cum ar trebui să îndeplinesc această datorie? Care este intenția lui Dumnezeu?” Apropie-te de Dumnezeu prin ceea ce faci; procedând astfel, cauți principiile și adevărul din spatele acțiunilor tale, precum și intenția lui Dumnezeu, și nu te vei îndepărta de Dumnezeu în nimic din ceea ce faci. Doar o astfel de persoană crede cu adevărat în Dumnezeu.

Fragment din „Căutarea voii lui Dumnezeu este de dragul practicării adevărului” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

109. Indiferent de datoria pe care o îndeplinești, trebuie să cauți mereu să pricepi voia lui Dumnezeu și să înțelegi care sunt cerințele lui cu privire la datoria ta; doar atunci vei fi capabil să te ocupi de lucruri într-un mod principial. În îndeplinirea datoriei, nu poți, categoric, să te iei după preferințele personale, făcând pur și simplu orice ți-ai dori să faci, orice ai fi fericit și ți-ar fi confortabil să faci, sau orice te-ar face să arăți bine. Dacă îți impui forțat preferințele personale în fața lui Dumnezeu sau dacă le practici de parcă ar fi adevărul, respectându-le ca și cum ar fi principiile adevărului, atunci asta nu înseamnă că îți îndeplinești datoria, iar a-ți îndeplini datoria în acest fel nu va fi ținut minte de Dumnezeu. Unii oameni nu înțeleg adevărul și nu știu ce înseamnă să-și îndeplinească datoriile. Ei au sentimentul că, din moment ce și-au pus inima în asta, au depus eforturi pentru asta și au suferit ca urmare a lepădării de trup, felul în care și-au îndeplinit datoriile ar trebui să fie corespunzător – dar de ce, atunci, Dumnezeu este mereu nemulțumit? Unde au greșit acești oameni? Greșeala lor a fost că nu au căutat cerințele lui Dumnezeu și, în schimb, acționează potrivit propriilor intenții; ei și-au tratat propriile dorințe, preferințe și motive egoiste ca și când ar fi adevărul și le-au tratat ca și când ar fi fost preferințele lui Dumnezeu, ca și când ar fi îndeplinit standardele și cerințele Lui. Au văzut ca adevăr lucrurile pe care le credeau ei corecte, bune și frumoase; asta este o greșeală. Chiar dacă ai putea crede că ceva este drept, tot trebuie să cauți mai întâi principiile și să vezi dacă ceea ce gândești tu întrunește cerințele lui Dumnezeu. Dacă se întâmplă să fie în contradicție cu cerințele Lui, atunci este greșit chiar dacă tu crezi că e corect, căci acesta este un gând uman, iar tu trebuie să-l înlături. Ce este datoria? Este o însărcinare dată de Dumnezeu. Așadar, cum ar trebui să-ți îndeplinești datoria? Acționând în acord cu cerințele și standardele lui Dumnezeu și comportându-te pe baza principiilor adevărului, iar nu pe baza dorințelor omenești subiective. Astfel, îndeplinirea datoriilor tale va fi la nivelul cerut.

Fragment din „Doar prin căutarea principiilor adevărului îți poți îndeplini datoria cum se cuvine” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

110. Pentru fiecare dintre voi care vă împliniți datoria, oricât de profund înțelegi adevărul, dacă dorești să pătrunzi în realitatea adevărului, atunci calea cea mai simplă de a practica este să te gândești la interesele casei lui Dumnezeu în tot ceea ce faci și să renunți la dorințele tale egoiste, la intențiile, motivele și mândria ta. Pune pe primul loc interesele casei lui Dumnezeu – măcar atâta lucru ar trebui să faci. Dacă o persoană care își îndeplinește datoria nu poate face nici măcar atât, atunci cum se poate spune că își face datoria? Asta nu înseamnă a-ți îndeplini datoria. Ar trebui să ții cont mai întâi de interesele casei lui Dumnezeu, să te gândești la lucrarea Sa și să pui aceste gânduri și considerații înainte de toate; abia după aceea ar trebui să te gândești la stabilitatea statutului tău sau la cum te văd alții. Nu simțiți că lucrurile devin ceva mai ușoare atunci când le împărțiți în acești pași și faceți niște compromisuri? Dacă vei proceda astfel o vreme, vei ajunge să simți că a-L mulțumi pe Dumnezeu nu este o chestiune dificilă. În plus, dacă poți să-ți îndeplinești responsabilitățile, să-ți onorezi obligațiile și datoriile, să lași deoparte dorințele tale egoiste, să ai considerație pentru voia lui Dumnezeu și să pui interesele lui Dumnezeu și ale casei Sale pe primul loc, atunci, după ce vei fi avut o vreme acest fel de experiență, vei simți că acesta este un mod bun de a trăi: înseamnă să trăiești deschis și onest, fără să fii o persoană meschină sau bună de nimic, și să trăiești cu dreptate și onoare, în loc să fii îngust la minte sau răutăcios. Vei simți că așa ar trebui să trăiască și să acționeze o persoană.

Fragment din „Poți dobândi adevărul după ce ți-ai încredințat sincer inima lui Dumnezeu” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

111. Dacă dorești să fii devotat respectării voii lui Dumnezeu în tot ceea ce faci, atunci nu poți doar să îndeplineși o singură datorie; trebuie să accepți orice însărcinare cu care Dumnezeu te învrednicește. Indiferent dacă aceasta corespunde sau nu gusturilor tale, dacă se încadrează în interesele tale, dacă este un lucru de care nu te bucuri sau ceva ce nu ai făcut niciodată, ori este ceva dificil, tot trebuie să o accepți și să te supui. Nu numai că trebuie să o accepți, dar trebuie să cooperezi proactiv, să te informezi în această privință și să ai pătrundere. Chiar dacă suferi și nu ai fost în stare să ieși în evidență și să strălucești, tot trebuie să îți dedici în continuare devotamentul. Trebuie să o privești ca pe datoria pe care o ai de îndeplinit; nu ca pe o afacere personală, ci ca pe datoria ta. Cum ar trebui oamenii să-și înțeleagă datoriile? Atunci când Creatorul, Dumnezeu, îi dă cuiva o sarcină de îndeplinit – acela este momentul când ia naștere datoria acelei persoane. Sarcinile pe care Dumnezeu ți le dă, însărcinările pe care Dumnezeu ți le dă – acestea sunt datoriile tale. Când le urmărești ca pe propriile scopuri și ai cu adevărat o inimă iubitoare de Dumnezeu, vei refuza oare însărcinarea lui Dumnezeu? (Nu). Nu este o chestiune de putință sau de neputință; ci faptul că nu ar trebui să refuzi. Ar trebui să o accepți, nu ? Aceasta este calea de a practica. Care e calea de a practica? (De a fi întru totul devotat în toate lucrurile.) Fii devotat în toate lucrurile ca să respecți voia lui Dumnezeu. Unde este centrul atenției aici? Este în „toate lucrurile.ˮ „Toate lucrurileˮ nu înseamnă neapărat lucruri care îți plac sau la care ești bun, cu atât mai puțin lucruri care îți sunt familiare. Uneori va trebui să înveți, alteori vei întâmpina dificultăți, iar alteori va trebui să suferi. Cu toate acestea, indiferent ce sarcină este, atâta vreme cât îți este încredințată de Dumnezeu, tu trebuie să o accepți din partea Lui, să o privești drept datoria ta, să te dedici îndeplinirii acesteia și să respecți voia lui Dumnezeu: aceasta este calea de a practica.

Fragment din „Doar o persoană onestă poate fi cu adevărat fericită” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

112. Voi ar trebui să vă faceți datoria cu tot ce vă stă în putință, cu inimi deschise și drepte și să faceți tot ce este necesar în acest sens. Așa cum ați spus și voi, când va veni acea zi, Dumnezeu nu va trata incorect pe nimeni care a suferit sau a plătit un preț pentru El. Acesta este tipul de convingere de care merită să vă țineți strâns și nu ar trebui s-o uitați niciodată. Numai așa pot fi cu mintea împăcată legat de voi. Altfel, nu voi putea niciodată să fiu cu mintea împăcată cu privire la voi, iar voi veți fi pe veci obiectul antipatiei Mele. Dacă puteți toți să vă urmați conștiința și să dați totul pentru Mine, să nu precupețiți niciun efort pentru lucrarea Mea și să vă dedicați la o viață întreagă de eforturi pentru lucrarea evangheliei Mele, atunci nu va tresări adesea inima Mea de bucurie pentru voi? Nu voi putea avea mintea complet împăcată cu privire la voi?

Fragment din „Despre destinație” în Cuvântul Se arată în trup

113. Acum vă voi vorbi despre un principiu de practică: indiferent cu ce te confrunți, fie că este ceva care te pune la încercare și te testează, fie că este o situație în care ți se cere socoteală, și oricum te tratează ceilalți, trebuie, în primul rând, să lași acel lucru deoparte și să te rogi înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să te întorci către duh, să restabilești armonia din duhul tău și să-ți îndrepți starea. Acesta este primul lucru ce ar trebui rezolvat. „Oricât de important este acest lucru, dacă cerul se prăbușește sau plouă cu cuțite, trebuie să-mi îndeplinesc bine datoria; atâta vreme cât respir, nu pot renunța la datoria mea.” Atunci, cum poți oare să-ți îndeplinești bine datoria? Nu doar făcând lucrurile mecanic și nici fiind prezent cu trupul, dar absent cu mintea. Trebuie să pui suflet în îndeplinirea datoriei. Oricât de mare ar fi problema cu care te confrunți, trebuie să o lași deoparte și să te întorci la Dumnezeu și să cauți felul în care să-ți îndeplinești bine datoria spre mulțumirea lui Dumnezeu. Ar trebui să cugeți: „Întâmpinând această problemă astăzi, ce ar trebui să fac pentru a-mi îndeplini datoria? Înainte, făceam lucrurile doar în mod superficial, dar astăzi trebuie să-mi schimb abordarea și să mă străduiesc să le fac mai bine, astfel încât să nu aibă absolut niciun cusur. Lucrul cel mai important este că nu trebuie să-L dezamăgesc pe Dumnezeu; trebuie să-L liniștesc și să-L las să vadă că, în timp ce-mi îndeplinesc datoria, nu numai că mă comport bine și ascult de El, dar sunt și devotat.” Dacă practici astfel și dacă depui efort în acest sens, atunci datoria ta nu va fi afectată și vei putea să o îndeplinești bine. Și, pe măsură ce continui să te rogi și să faci îndrepți lucrurile, starea ta va deveni din ce în ce mai normală, după care vei deveni din ce în ce mai iscusit în îndeplinirea datoriei tale.

Fragment din „Pătrunderea în viață trebuie să înceapă cu împlinirea datoriei tale” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

114. Indiferent ce vă cere Dumnezeu, voi trebuie doar să vă străduiți din răsputeri. Cu toată speranța, sunteți capabili să vă arătați credința față de Dumnezeu dinaintea Lui în final și, atât timp cât veți putea să-L vedeți zâmbind mulțumit pe tronul Lui, chiar și în clipa morții voastre, ar trebui să puteți să râdeți și să zâmbiți în timp ce ochii vă sunt închiși. Trebuie să vă faceți ultima îndatorire pentru Dumnezeu în timpul vostru pe pământ. În trecut, Petru a fost răstignit cu capul în jos pentru Dumnezeu; oricum, ar trebui să-L mulțumiți pe Dumnezeu până la sfârșit și să vă epuizați toată energia pentru Dumnezeu. Ce poate să facă o creatură pentru Dumnezeu? Așa că ar trebui să vă lăsați în voia milostivirii lui Dumnezeu cât mai curând cu putință. Atât timp cât Dumnezeu este fericit și mulțumit, atunci să-L lăsăm să facă ce vrea El. Ce drept au oamenii să se plângă?

Fragment din „Capitolul 41” din „Interpretări ale tainelor cuvintelor lui Dumnezeu către întregul univers” în Cuvântul Se arată în trup

115. Astăzi, ceea ce vi se cere să îndepliniți nu sunt cerințe suplimentare, ci doar datoria omului și ceea ce trebuie făcut de către toți oamenii. Dacă nu sunteți vrednici nici măcar să vă îndepliniți datoria sau să o îndepliniți așa cum trebuie, atunci nu înseamnă că vă faceți singuri probleme? Nu dați voi târcoale morții? Cum mai puteți să vă așteptați la un viitor și la planuri? Lucrarea lui Dumnezeu este înfăptuită de dragul omenirii, iar colaborarea omului este de dragul gestionării lui Dumnezeu. După ce Dumnezeu a înfăptuit tot ceea ce El trebuie să înfăptuiască, omului i se cere să fie generos în practica sa și să colaboreze cu Dumnezeu. În lucrarea lui Dumnezeu, omul trebuie să nu-și menajeze niciun efort, trebuie să își dăruiască loialitatea și nu trebuie să se lase târât în numeroase concepții sau să fie pasiv și să aștepte moartea. Dumnezeu Se poate sacrifica pe El Însuși pentru om, atunci de ce omul nu își poate oferi loialitatea lui Dumnezeu? Dumnezeu este cu inima și cu sufletul pentru om, de ce omul nu poate oferi puțină colaborare? Dumnezeu lucrează pentru omenire, așadar, de ce omul nu poate să împlinească o parte din datoria sa de dragul gestionării lui Dumnezeu? Lucrarea lui Dumnezeu a ajuns până în acest punct, și, totuși, voi tot vedeți, dar nu acționați, auziți, dar nu vă mișcați. Nu sunt astfel de oameni obiectele pierzaniei? Dumnezeu S-a dedicat deja întru totul omului, atunci, de ce astăzi omul este incapabil să își împlinească datoria cu sinceritate? Pentru Dumnezeu, lucrarea Lui este principala Sa prioritate, iar lucrarea gestionării Sale este de cea mai mare importanță. Pentru om, a pune cuvintele lui Dumnezeu în practică și a împlini cerințele lui Dumnezeu reprezintă principala sa prioritate. Toți trebuie să înțelegeți acest lucru.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Anterior: (VIII) Cuvinte despre cum să asculți de Dumnezeu

Înainte: (X) Cuvinte despre a se teme de Dumnezeu și a se feri de rău

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Dumnezeu Însuși, Unicul (VII)

O expunere a autorității lui Dumnezeu, a firii drepte a lui Dumnezeu și a sfințeniei lui Dumnezeu După ce v-ați terminat rugăciunile, vă...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte