Fuga din „bârlogul tigrului”

de Xiaoyou, China

Mă numesc Xiaoyou și am 26 de ani. În trecut, eram de confesiune catolică. Când eram mică, mergeam cu mama la biserică pentru a participa la Liturghie, pentru a citi Biblia, a mă spovedi și a primi Împărtășania. Mama era foarte zeloasă în credința ei. Dona adesea bisericii mâncare și diferite alte lucruri de la noi din casă, și, de asemenea, dona bani. Mai marii bisericii și maicile o plăceau în mod deosebit pe mama. Când o vedeau, o întâmpinau cu zâmbete și se arătau foarte interesați de ea și, de asemenea, îi telefonau frecvent mamei pentru a-i cere să participe la tot felul de activități bisericești și să ajute la diverse sarcini. De asemenea, și eu participam activ la cursurile pe care le predau maicile, iar împreună cu prietenii mei din cadrul bisericii citeam Biblia. La acea vreme, puteam simți bucuria și liniștea care decurgeau din a-L avea pe Domnul lângă mine și mă simțeam fericită în fiecare zi. Cu toate acestea, pe măsură ce timpul trecea, credința prietenilor mei din cadrul bisericii devenea din ce în ce mai slabă. Spiritul meu a devenit, de asemenea, slab și nu puteam să respect învățăturile Domnului. Săvârșeam des păcate și apoi le mărturiseam și, după ce m-am căsătorit, din cauza serviciului, m-am mutat împreună cu soțul meu în altă parte a țării.

Într-o clipită a fost Crăciunul lui 2013 și am avut norocul să întâlnesc o soră din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Ea mi-a spus că Domnul Isus Se reîntorsese deja și că El îndeplinește o nouă etapă a lucrării Sale. Când am auzit acestea, am fost surprinsă și am spus emoționată: „Serios? Domnul S-a reîntors! Când S-a reîntors Domnul? Unde este Domnul acum? Soră, spune-mi imediat!” Sora a avut părtășie, spunând: „Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus reîntors. Dumnezeu Atotputernic a rostit milioane de cuvinte și El Își îndeplinește lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. El a dezvăluit toate adevărurile care pot purifica și mântui omenirea, inclusiv cele trei etape ale lucrării pe care Dumnezeu o realizează pentru a mântui omenirea, misterul întrupării, misterul Bibliei, semnificația numelor lui Dumnezeu, sfârșitul și destinația omenirii, printre altele. Aceasta împlinește cuvintele Domnului Isus, când Acesta a spus: «Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină»” (Ioan 16:12-13). Am ascultat cu seriozitate părtășia surorii și m-am gândit: „Nu mă așteptam niciodată să pot întâmpina întoarcerea Domnului. Acest lucru este fantastic.” După aceea, sora mi-a adus mărturie despre cele trei etape ale lucrării lui Dumnezeu și despre semnificația numelor lui Dumnezeu. De teamă că nu voi înțelege, sora mi-a oferit analogii și exemple. Ea a avut părtășie folosind detalii minuțioase, într-un mod care era, deopotrivă, clar și transparent. Cu ajutorul părtășiei acesteia, am ajuns să înțeleg multe adevăruri pe care nu le înțelesesem înainte. Am aflat, de asemenea, că Domnul Se întorsese pentru a îndeplini lucrarea de judecată, mustrare, curățire și desăvârșire a omului. Am simțit că este foarte posibil ca Dumnezeu Atotputernic să fie, într-adevăr, Domnul Isus reîntors și i-am spus surorii că doresc să cercetez lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. După aceea, am participat la întruniri cu frații și surorile și am citit împreună cuvântul lui Dumnezeu, am dansat și I-am cântat imnuri de laudă lui Dumnezeu. Ori de câte ori întâlneam ceva ce nu înțelegeam când citeam cuvintele lui Dumnezeu, frații și surorile făceau întotdeauna efortul de a avea părtășie cu mine în privința acelui lucru. Părtășiile lor aveau luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, iar participarea la întruniri împreună cu ei mi-a permis să mă bucur încă o dată de plăcerea lucrării Duhului Sfânt. Mă simțeam incredibil de fericită. În această mare familie a Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, nu existau deosebiri între cei cu funcții mai înalte sau mai mici sau între săraci și bogați. Frații și surorile erau cu toții deschiși unul cu celălalt și spuneau mereu ce gândeau. Când venea vorba despre a trăi o viață fericită, am simțit că aceasta este cea mai bună alegere! După mai bine de o lună de cercetare, citisem multe din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și am devenit convinsă că Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus reîntors. M-am simțit atât de norocoasă și, în același timp, am vrut să dau această veste bună mamei mele și prietenilor mei de la biserică.

În timpul Festivalului chinezesc de primăvară, m-am reîntors împreună cu soțul meu în orașul natal. După ce am ajuns, am dat imediat mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă mamei mele, dar ea a refuzat să o accepte, indiferent ce spuneam. M-am simțit un pic dezamăgită și foarte derutată. „În mod clar, Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus reîntors”, m-am gândit. „Cum de nu putea să accepte asta?” Văzând că mama nu voia să accepte asta, nu am avut de ales și am renunțat la subiect. Când călătoria noastră în orașul natal s-a încheiat, m-am întors în localitatea unde lucram. Am participat la întruniri cu frații și surorile mele și am pus în practică îndeplinirea datoriei mele pentru biserică. În acea perioadă, spiritul meu deborda de bucurie și viața mea era plină de o fericire și o bucurie fără pereche. Am citit în cuvintele lui Dumnezeu despre modul în care Iov își pierduse toate avuțiile, fiii și fiicele în încercări și despre modul în care trupul său ajunsese acoperit de răni și, totuși, fusese în stare să laude numele lui Dumnezeu și să aibă credință adevărată în Dumnezeu. Apoi a fost Avraam, care a fost capabil să-l dea drept ofrandă pe unicul său fiu, Isaac și să-l înapoieze lui Dumnezeu. Mai ales când am citit aceste lucruri, m-am simțit foarte emoționată de credința lor și de supunerea lor față de Dumnezeu și am vrut ca și eu să fiu acest tip de persoană.

Tocmai când mă simțeam cufundată în dragostea lui Dumnezeu, viața mea s-a transformat brusc într-un coșmar. Într-o zi din august 2014, mama mi-a telefonat din senin pentru a-mi spune că fiica mea era grav bolnavă. Inima mi-a sărit din piept când am auzit acest lucru. „Fiica mea este atât de tânără”, m-am gândit eu, „cum ar putea să fie grav bolnavă?” Eram foarte îngrijorată pentru fiica mea și mă simțeam teribil de îndurerată. Prin urmare, m-am dus în fața lui Dumnezeu și m-am rugat: „O, Dumnezeule, prin permisiunea Ta această situație s-a abătut asupra mea. Boala fiicei mele este în mâinile Tale. Aș dori să Ți-o încredințez pe fiica mea. Te rog dă-mi credință adevărată.” După aceea, m-am simțit un pic mai ușurată. Eu și soțul meu ne-am întors în grabă la casa noastră din orașul natal. Când am ajuns acolo, am fost uimită să o văd pe fiica mea dormind liniștită în patul ei. Am vrut să o trezesc, dar mama mi-a făcut un semn cu mâna, oprindu-mă, și mi-a spus cu asprime: „Nu o trezi. Se simte bine!” De-abia atunci am conștientizat faptul că multe rude se adunaseră acolo, în casa mea, și mi-am dat seama că mama mă păcălise să mă întorc acasă pentru a mă împiedica să cred în Dumnezeu Atotputernic. M-am gândit: „Dumnezeu a rânduit această situație pentru mine astăzi. Cu siguranță această situație este ceva prin care trebuie să trec.” Apoi am întrebat-o pe mama mea: „Mamă, fiica mea se simte bine. De ce ne-ai păcălit să ne întoarcem acasă?” Înainte de a putea termina de vorbit, mama a avut o criza de furie și a strigat: „Am mers la biserică și i-am întrebat pe preoți și pe mai marii bisericii. Ei au spus că Fulgerul de la Răsărit este periculos și că, odată ce i te alături, nu îl mai poți părăsi niciodată. Nu mai crede în el. Fac asta pentru binele tău. Mi-e teamă că ai luat-o pe calea greșită.” Mama a repetat, de asemenea, câteva minciuni și calomnii inventate de lumea religioasă împotriva Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. În timp ce o ascultam pe mama spunând aceste lucruri, m-am gândit: „Credința mea nu este greșită deloc. Dimpotrivă, eu țin pasul cu noua lucrare a lui Dumnezeu. Dumnezeul Atotputernic în care cred este Domnul Isus reîntors, care îndeplinește acum lucrarea de judecată, de mustrare și de curățire a omului. Sunt absolut convinsă că acesta este adevărata cale, așa că de ce aș renunța la ea? Când preoții și mai marii bisericii spun: „Dacă voi credeți în Fulgerul de la Răsărit și vă alăturați bisericii lor, atunci nu-l mai puteți părăsi niciodată”, acestea sunt, pur și simplu, minciuni și sofisme concepute pentru a induce în eroare oamenii. Particip la întruniri în cadrul Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic de mai bine de șase luni de-acum și știu mai multe despre asta decât voi. Ușa Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic este întotdeauna deschisă și oamenii pot alege în mod liber să plece. Nu este deloc așa cum spun preoții și mai marii bisericii. Citind cuvintele lui Dumnezeu, frații și surorile dobândesc cu toții certitudinea în ceea ce privește adevărata cale, obțin hrană pentru viață și au găsit izvorul apei vii și de aceea nu doresc să părăsească biserica. Citind cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic, sufletele noastre câștigă mulțumirea. Cine ar mai vrea să se întoarcă la fosta lor biserică pustie și stearpă? Preoții și mai marii bisericii nu au cercetat deloc lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Ei nu au citit cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și, în plus, nu au participat la întrunirile Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic. Pe ce își bazează ei afirmațiile? Oare nu inventează ei din nimic doar zvonuri fără temei?” Când mama a văzut că nu răspund, s-a năpustit asupra mea cu furie, m-a pălmuit de câteva ori și a încercat să mă forțeze să spun lucruri pentru a-L trăda pe Dumnezeu. M-a durut foarte mult să o văd așa. M-am gândit că, dacă nu ar fi fost minciunile inventate de preoți și de mai marii bisericii, atunci, în niciun caz, mama mea nu ar fi încercat să mă forțeze să-mi abandonez credința în Dumnezeu Atotputernic. I-am spus atunci: „Dumnezeu Atotputernic este Domnul Isus reîntors. A crede în Dumnezeu Atotputernic este o lege de neschimbat a cerului și a pământului și voi crede în El până la capăt!” Când mama m-a auzit spunând asta, fața i-a devenit neagră de mânie și ochii roșii de furie. A zbierat la mine în gura mare: „Sunt mama ta. Trebuie să mă asculți!” Văzând cât de irațională era mama, am decis să nu mai spun nimic. Tocmai atunci, rudele mele au început să mă critice și ele toate deodată și mi-au spus multe lucruri pentru a încerca să mă facă să-L trădez pe Dumnezeu. M-am gândit: „L-am întâmpinat deja pe Domnul Isus. Dumnezeul în care cred este real și calea pe care o parcurg este calea cea dreaptă. Nu-L voi trăda sub nicio formă pe Dumnezeu!” Am vrut cu adevărat să-i sfătuiesc să cerceteze lucrarea lui Dumnezeu al zilelor de pe urmă și să nu fie induși în eroare de zvonurile preoților și ale mai marilor bisericii în a-L condamna și a I se opune orbește lui Dumnezeu Atotputernic. Totuși, văzând că atitudinea lor era una de ură față de adevăr și față de Dumnezeu, am simțit că nu vor accepta adevărul și că, indiferent ce spuneam, nu ar fi ajutat deloc, așa că nu le-am mai spus nimic. După un timp, mama și rudele mele au plecat împreună. Totuși, mama nu mă lăsase în pace, întrucât l-a adus atunci pe fratele meu mai mic să stea la mine acasă. În fiecare zi, fratele meu era cu ochii pe mine ca și cum eram o deținută și mă urmărea oriunde mergeam. Uite-așa, libertatea mea personală a dispărut.

Două zile mai târziu, chiar când luam cina împreună cu familia mea, mama a intrat brusc. Ea zâmbea cu gura până la urechi și mi-a spus pe un ton afectat: „Xiaoyou, ia uite cine a venit!” Expresia și tonul vocii mamei mele m-au făcut să mă întreb ce fel de persoană venise de-i putea provoca o asemenea reacție și am știut că nu-i a bună. Chiar atunci au intrat conducătoarea bisericii, Liu, și un enoriaș pe nume Wang. I-am salutat cu calm și i-am invitat să se așeze. După ce terminasem de mâncat, conducătoarea bisericii, Liu, m-a privit, a zâmbit și mi-a spus: „Xiaoyou! Nu vom bate câmpii. Potrivit spuselor mamei tale, acum crezi în Fulgerul de la Răsărit. E de cuviință să-ți spun că trebuie să încetezi să mai crezi în el. Întreaga ta familie este de religie catolică de generații întregi. Nu Îl poți abandona pe Domnul, altfel și El te va abandona pe tine. Astăzi am venit să îți oferim câteva sfaturi, dar dacă nu ne asculți, vina va fi numai și numai a ta atunci când va veni timpul și vei coborî în iad. Xiaoyou, facem asta pentru binele tău. Gândește-te la boala soțului tău. El nu s-ar fi făcut bine dacă eu și mama ta nu ne-am fi rugat Domnului în fiecare zi. Dacă tu continui să crezi în Fulgerul de la Răsărit și boala soțului tău va recidiva, atunci nimeni nu va mai face nimic pentru a vă ajuta.” Ascultând-o spunând aceste lucruri, inima îmi bătea cu putere și, fără să vreau, mi-a fost puțin frică. M-am gândit: „Soțul meu chiar s-a îmbolnăvit foarte grav și, cu toate că am cheltuit o mulțime de bani, el tot nu s-a însănătoșit. Până la urmă, s-a însănătoșit doar datorită rugăciunilor noastre zilnice. Dacă lucrurile stau într-adevăr așa cum spun ei și boala soțului meu va recidiva, ce aș face?” Tocmai când începeam să cad în capcana lor, un alineat din cuvintele lui Dumnezeu mi-a apărut în minte: „Dumnezeu Atotputernicul este un doctor omnipotent!” („Capitolul 6” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup). Când m-am gândit la asta, m-am trezit brusc și mintea mi-a devenit limpede. „Așa este”, m-am gândit. „Cred în Dumnezeu Atotputernic, care este Domnul reîntors. Dacă soțul meu se va îmbolnăvi din nou sau nu este în mâinile lui Dumnezeu; nu depinde de ei. Dumnezeu are suveranitate asupra tuturor lucrurilor, deci de ce m-aș teme? În orice caz, Domnul a fost Cel care a vindecat boala soțului meu, nu ei. Nu mi-am imaginat niciodată că vor încerca să se folosească de boala soțului meu pentru a mă șantaja să-L trădez pe Dumnezeu sau că vor încerca să mă facă să-L reneg și să-L trădez pe Dumnezeu de frica de a nu se întâmpla ceva cu familia mea. Cât de perfizi sunt!” Când mi-am dat seama de motivele lor răuvoitoare, am simțit doar dezgust și nu am mai vrut să vorbesc cu ei.

Când conducătoarea bisericii, Liu, a văzut că am rămas tăcută, mi-a spus într-un mod sarcastic: „Se pare că ești foarte insistentă! Numai noi am vorbit până acum astăzi, așa că spune-ne care este poziția ta!” Deoarece tocmai vorbiseră despre boala soțului meu, m-am simțit puțin tulburată. Dar când m-am gândit la Dumnezeu care deține suveranitatea asupra tuturor, mi-am găsit brusc încrederea. Indiferent de cele întâmplate, nu L-aș trăda pe Dumnezeu. Mi-am făcut curaj și le-am spus: „Atunci, țin să vă spun că eu cred cu tărie în Dumnezeu Atotputernic și nu voi renunța la credința mea în Dumnezeu!” Mama a răcnit: „Haideți să mergem! Vom merge la biserică să ne rugăm.” După ce a spus acest lucru, au plecat toți valvârtej, furioși. Văzând cât de fioroși arătau, nu am putut să nu mă simt puțin speriată. „Se vor ruga”, m-am gândit. „Oare mă vor blestema? Ce pot face eu?” Simțindu-mă neputincioasă, am venit în fața lui Dumnezeu și m-am rugat: „O, Dumnezeule Atotputernic! Toți au format o linie de luptă împotriva mea și mă asediază și mă simt singură. O, Dumnezeule! Nu știu ce să fac. Sunt foarte speriată. Te rog să mă călăuzești!” După ce am terminat rugăciunea, mi-am reamintit câteva din cuvintele lui Dumnezeu: „Ar trebui să știi că toate lucrurile din mediul ce te înconjoară sunt acolo cu permisiunea Mea, Eu le aranjez pe toate. Vezi cu claritate și mulțumește-Mi inima în mediul pe care eu ți l-am dat. Nu te teme, Dumnezeu Atotputernic al oștirilor va fi cu siguranță lângă tine; El vă apără și vă este scut” („Capitolul 26” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup). Cu luminarea și călăuzirea cuvintelor lui Dumnezeu, inima mi s-a umplut brusc de lumină: „Da! Dumnezeu este ajutorul meu de nădejde”, m-am gândit. „Cu Dumnezeu alături, nu-mi este frică de nimic. Conducătoarea bisericii și un anume Wang mi-au spus acele lucruri doar pentru a mă speria că voi ajunge în iad, că voi avea necazuri în familia mea și că soțul meu se va îmbolnăvi și, prin urmare, pentru a mă lepăda de Dumnezeu. Dacă ezit sau sunt speriată, nu înseamnă asta oare că am căzut în plasa uneltirilor Satanei? Soarta, destinația finală, norocul și nenorocirile mele și ale soțului meu nu depind de altcineva, cu atât mai puțin depind de ce spun preoții și mai marii bisericii. Totul este în mâinile lui Dumnezeu. Este inutil ca ei să mă condamne și să mă blesteme.” Gândindu-mă la asta, m-am simțit din nou calmă și nu mi-a fost teamă deloc. L-am slăvit pe Dumnezeu și I-am mulțumit lui Dumnezeu din adâncul inimii mele că m-a călăuzit cu ajutorul cuvintelor Lui și că mi-a acordat credința și puterea de a vedea dincolo de uneltirile Satanei, astfel încât să nu fiu tulburată sau indusă în eroare de mama sau de ceilalți.

Într-o după-amiază, chiar când eram pe punctul de a trage un pui de somn cu copilul meu, Sora Zhao și Sora Zhang din fosta mea biserică au venit să mă hărțuiască. Sora Zhao a spus câteva lucruri ca să mă intimideze, iar apoi Sora Zhang, prefăcându-se a fi foarte serioasă, a spus: „Este adevărat. În trecut, am intrat în contact cu oameni din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și aproape că am fost păcălite de către ei.” Când am auzit-o spunând acest lucru, m-am înfuriat. Știam că frații și surorile mele erau absolut incapabili să încerce să inducă în eroare pe cineva. Tot ceea ce spuneau erau doar minciuni și calomnii. Așa că le-am întrebat: „Cum v-au păcălit?” Sora Zhang a spus pe un ton serios: „Nici nu ți-ai putea închipui. Mi-au dat o carte!” Am continuat prin a o întreba: „Spune-mi, cum era cartea pe care ți-au dat-o? Care era titlul cărții? Despre ce era cartea?” Sora Zhang părea jenată, iar după ce s-a bâlbâit un pic, a încercat în cele din urmă să evite întrebarea, spunând: „Am uitat.” Când am auzit-o spunând asta, m-am gândit: „Sunteți măicuțe! Cum îndrăzniți să dați mărturie mincinoasă și să încercați, cu bună știință, să faceți acuzații false împotriva altora? Cum de nu puteți avea deloc venerație pentru Dumnezeu? Oare voi chiar credeți în Dumnezeu? Nu vă este teamă că veți fi pedepsite de către Dumnezeu?” După aceea, Sora Zhao m-a întrebat din nou: „Ai de gând să lucrezi?” I-am răspuns cu hotărâre, „Da!” Cu o prietenie simulată, m-a sfătuit: „Nu merge la serviciu. Să stai acasă și să ai grijă de copilul tău este mult mai bine!” M-am simțit dezgustată de ipocrizia lor, așa că m-am îndreptat spre ieșirea din cameră și am spus: „Vedeți-vă de treaba voastră!” Văzând că încercările lor de a mă tulbura eșuaseră, au plecat descurajate. După ce au plecat, m-am simțit foarte neliniștită și deprimată. M-am gândit la modul în care conducătorul bisericii și aceste măicuțe continuaseră în ultima vreme să vină să mă hărțuiască și, fie Îl calomniau, Îl atacau și răspândeau zvonuri despre Dumnezeu Atotputernic și despre frații și surorile mele, fie răspândeau aberații pentru a mă induce în eroare și a mă intimida, ca să mă supun. Chiar dacă nu m-am lăsat păcălită și le-am contrazis și respins afirmațiile, am rămas, de fiecare dată, agitată și nu am putut să mă liniștesc în fața lui Dumnezeu și să citesc cuvintele lui Dumnezeu. De asemenea, fratele meu mai mic mă urmărea în continuare în tot acest timp. Mă simțeam constrânsă ori de câte ori mă rugam, cântam imnuri și citeam cuvântul lui Dumnezeu și mă simțeam extrem de asuprită. În culmea suferinței mele, m-am rugat lui Dumnezeu: „Dumnezeule Atotputernic! Acest conducător al bisericii și aceste măicuțe au ajuns să mă hărțuiască iar și iar. Mă simt foarte tulburată și supărată. Momentan, nu știu cum ar trebui să le fac față. Bunule Dumnezeu, Te rog să mă luminezi și să mă călăuzești!”

După ce m-am rugat, mi-am scos playerul MP5 și, din întâmplare, am văzut acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Cei care citesc Biblia în bisericile mari, recită Biblia în fiecare zi și, totuși, niciunul nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul nu este capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; mai mult, niciunul nu este în concordanță cu inima lui Dumnezeu. Toți sunt oameni netrebnici, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-L învețe pe Dumnezeu. Deși ei flutură numele lui Dumnezeu, ei I se opun voit. Cu toate că ei se denumesc credincioși ai lui Dumnezeu, ei sunt cei care mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți astfel de oameni sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care îi tulbură intenționat pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă, și obstacole în calea celor care Îl caută pe Dumnezeu. Cu toate că ei au «un trup robust», cum vor ști adepții lor că ei sunt antihriști care îi conduc pe oameni contra lui Dumnezeu? Cum vor ști ei că aceștia sunt diavoli vii care caută, pentru un scop anume, suflete ca să le devoreze?” („Toți cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt aceia care I se împotrivesc lui Dumnezeu” din Cuvântul Se arată în trup). După ce am terminat de citit cuvintele lui Dumnezeu, am înțeles imediat. S-a dovedit că acești preoți și mai marii bisericii erau tocmai antihriștii evlavioși pe care Dumnezeu îi demasca prin cuvintele Sale. Chiar dacă ei credeau în Domnul, nu căutau câtuși de puțin adevărul, iar inima lor nu se temea absolut deloc de Dumnezeu. Nu numai că nu au investigat ei înșiși lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, ci L-au și hulit pe Dumnezeu, au condamnat noua lucrare a lui Dumnezeu și au inventat zvonuri care să o inducă în eroare pe mama astfel încât să mă lovească, să mă certe și să mă pună, practic, într-un fel de arest la domiciliu. Apoi, au venit în mod repetat la mine acasă încercând să mă hărțuiască, să mă înșele, să mă inducă în eroare și să mă amenințe. Din fericire, datorită cuvintelor lui Dumnezeu, care m-au călăuzit și m-au condus, nu am căzut în capcana uneltirilor acestora și nici nu L-am trădat pe Dumnezeu. Fariseii au folosit, de asemenea, tot felul de metode josnice pentru a-i împiedica pe evreii de rând să accepte Evanghelia Domnului Isus. Ei au folosit chiar minciuni pentru a păcăli oamenii, spunând că lucrarea Domnului Isus depășea Vechiul Testament și că Isus nu era Mesia reîntors. Acest lucru i-a determinat pe evreii de rând să se alăture fariseilor în a-L răstigni pe cruce pe Domnul Isus, Cel fără de păcat. Domnul Isus i-a mustrat, spunând: „Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi închideţi Împărăţia Cerurilor în faţa oamenilor; nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre!” (Matei 23:13). Am comparat ce au făcut fariseii cu acțiunile preoților, ale conducătorilor bisericii și ale maicilor și m-am gândit la părtășia pe care frații și surorile mele o avuseseră cu mine în privința a cum să deosebești felul de a fi al fariseilor. Am văzut atunci clar că preoții și conducătorii bisericii nu erau, practic, absolut deloc diferiți de fariseii din trecut. Pentru a-și proteja propriul statut și modul de trai, ei foloseau toate mijloacele posibile pentru a mă împiedica să cred în Dumnezeu Atotputernic. Le era teamă că voi predica lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic al zilelor de pe urmă mamei mele și întregii mele familii și că, mai apoi, familia mea va începe să creadă în Dumnezeu Atotputernic. Astfel, s-ar reduce numărul enoriașilor acestora și ar scădea consistența donațiilor primite în fiecare lună. Ei sunt cu adevărat slujitorii diabolici și antihriștii care fură ofrandele aduse lui Dumnezeu și care împiedică oamenii să intre în Împărăția cerurilor! Odată ce am văzut clar esența lor de antihrist, am știut apoi cum să fac față acestor oameni. Ei credeau în Dumnezeu și, totuși, se împotriveau lui Dumnezeu și erau dușmanii lui Dumnezeu și, ca atare, am știut că trebuie să-i părăsesc. Deși, în ultimele zile, suferisem din cauza hărțuirii lor, totuși am avut îndrumarea și luminarea cuvintelor lui Dumnezeu. Acționând ca un contrast al lui Dumnezeu, mi-au permis să-mi dezvolt discernământul și, în plus, mi-au permis să obțin o experiență practică în ceea ce privește cuvintele lui Dumnezeu. Am experimentat eu însămi mea faptul că spusele lui Dumnezeu sunt adevărul, calea și viața și am devenit și mai sigură că Dumnezeu Atotputernic este adevăratul Dumnezeu. În inima mea, m-am simțit incredibil de fericită și în largul meu și, în tăcere, am luat o hotărâre: indiferent cum încearcă Satana să mă tulbure, nu Îl voi trăda niciodată pe Dumnezeu și sunt hotărâtă să mărturisesc ferm pentru Dumnezeu și să-l umilesc pe diavolul Satana!

Nu m-am așteptat niciodată ca, după doar două zile de liniște, să întâmpin din nou hărțuirea și constrângerea Satanei. Într-o noapte, mama mea, câțiva dintre unchii și mătușile mele, precum și o a treia mătușă de-a mamei au venit pentru a încerca să mă împiedice să cred în Dumnezeu Atotputernic. Când i-am văzut pe toți adunați, am devenit extrem de furioasă. M-am gândit: „Cred doar în adevăratul Dumnezeu. Ce e în neregulă cu asta? De ce tot vorbesc ei încontinuu despre asta?” Mătușa mamei a spus pe un ton ciudat: „Hai, Xiaoyou. Hai să mergem acasă să o vedem pe bunica ta.” Am fost surprinsă să o aud spunând acest lucru și m-am gândit: „Ei sunt aici pentru a mă duce acasă la mama mea. Vor să mă încuie în casă cu bunica mea bolnavă psihic! O, nu, cum îmi pot face rudele mele una ca asta? Cum pot fi atât de nemiloase?” Exact când mă gândeam la asta, mama a înșfăcat o funie și s-a repezit spre mine, s-a ghemuit și a început să-mi lege picioarele. Am devenit foarte neliniștită. I-am îndepărtat mâinile și am strigat: „Ce faci? De ce vrei să mă legi?” Văzând acest lucru, doi unchi de-ai mei au venit spre mine și fiecare mi-a blocat câte un umăr ca să nu pot opune rezistență. În acel moment, stăteam pe canapea și nu mă puteam ridica în picioare. L-am strigat numaidecât pe Dumnezeu, în inima mea: „O, Dumnezeule! Încearcă să mă lege și să mă ia cu forța. Dacă vor reuși, nu voi putea să cred în Tine și nu voi putea găsi biserica. O, Dumnezeule! Dă-mi credință și forță și deschide o cale de ieșire pentru mine!” După ce am terminat rugăciunea, am simțit cum puterea crește în corpul meu. M-am zbătut și am strigat: „Ce faceți? Dați-mi drumul!” Când au văzut cu câtă îndârjire rezistam, m-au eliberat. M-am simțit foarte recunoscătoare lui Dumnezeu. Am experimentat cu adevărat că, atât timp cât cineva se bazează în mod sincer pe Dumnezeu, va fi martorul faptelor lui Dumnezeu. De asemenea, am simțit cu tărie că Dumnezeu este alături de mine, ocrotindu-mă și veghind în permanență asupra mea. M-am gândit: „În acest mediu, trebuie să-I ofer cu sinceritate inima lui Dumnezeu și trebuie să-l umilesc în totalitate pe diavolul Satana”. Așa că le-am spus neclintită: „Când vine vorba de alte chestiuni, vă voi asculta. Totuși, când vine vorba de a crede în Dumnezeu, Îl voi asculta doar pe Dumnezeu! Sunt deja convinsă că Dumnezeu Atotputernic este Domnul reîntors. Indiferent cum încercați să mă forțați, nu voi fi convinsă!” Odată ce m-am hotărât să-L urmez pe Dumnezeu, am fost, din nou, martora faptelor lui Dumnezeu. Una dintre mătușile mele a spus: „Nu o lega. Nu va folosi la nimic. Văd că se încăpățânează în credința ei.” Doar când mătușa mea a spus asta, s-au întors toți și au plecat descurajați. După ce au plecat, m-am simțit brusc fără vlagă și epuizată atât fizic cât și mental. Nu mai aveam nici măcar o picătură de energie. M-am întins pe pat și m-am lăsat în voia somnului. A doua zi dimineață, m-am gândit cu inima îndurerată la ce se întâmplase cu o noapte înainte. Când m-am gândit la felul în care mă tratau rudele mele, nu am putut să nu mă gândesc: „O, mama și rudele mele au fost induse în eroare de zvonurile răspândite de preoți și de mai marii bisericii și continuă să încerce să mă constrângă. Când se vor termina toate acestea?” Atunci mi-am reamintit momentele când fusesem împreună cu frații și surorile mele de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Toți, într-un singur gând, urmărisem adevărul și ne îndeplinisem datoria, toți ne ajutaserăm și ne sprijiniserăm reciproc. Nimeni nu a încercat să intimideze sau să asuprească pe nimeni și nu fusese nevoie să stau în gardă. Mă simțisem foarte liberă, eliberată, împlinită și în largul meu în fiecare zi. Și totuși, acum, eram sechestrată în casa mea, nu aveam niciun fel de libertate și în fiecare zi stăteam ca pe ghimpi. Niciodată nu știam când vor apărea rudele mele sau oamenii din fosta mea biserică. În cel mai bun caz, m-au mustrat ușor. În cel mai rău caz, m-au amenințat și au încercat să mă intimideze. Mă simțeam atât de îndurerată și nefericită. Îmi doream foarte mult să mă întorc la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și să particip la întruniri, să cânt imnuri și să-L laud pe Dumnezeu împreună cu frații și surorile mele.

Imediat după acest incident, s-a întâmplat ceva care a fost și mai neașteptat. Într-o zi, am ieșit împreună cu soțul meu la cumpărături. După ce ne-am întors acasă, am vrut să citesc cuvintele lui Dumnezeu pe playerul meu MP5, dar nu l-am putut găsi. M-am simțit atât de neliniștită și tulburată. M-am gândit: „Unde a dispărut playerul meu MP5? Cu siguranță l-am lăsat acasă. De ce nu îl pot găsi?” M-am gândit brusc că mama trebuie să-l fi luat. Mi-am amintit de o zi când mama a venit și m-a văzut citind cuvântul lui Dumnezeu pe playerul MP5. După aceea, venea frecvent la mine acasă și cotrobăia prin lucrurile mele. Eram sigură că motivul pentru care nu îmi puteam găsi playerul meu MP5 era pentru că îl luase ea. Din cauza acestui gând, m-am enervat foarte tare și m-am năpustit ca o furtună spre casa mamei mele. Când am intrat, am văzut că mama mea vorbea cu cea de-a doua mătușă a ei. M-am apropiat de ea și am spus: „Mamă, mi-ai luat tu playerul meu MP5? Este al meu. Dacă l-ai luat, dă-mi-l înapoi imediat.” Spre surprinderea mea, mama a negat cu tărie că îl luase. Mi-a aruncat o privire sfidătoare, iar eu i-am spus furioasă: „Îmi țin playerul MP5 acasă. Nimeni altcineva nu s-ar fi atins de el. Tu ești singura persoană care cotrobăie constant prin lucrurile mele. Cu siguranță tu l-ai luat. Dă-mi-l înapoi!” Confruntându-se cu interogatoriul meu, mama mi-a răspuns pe un ton aspru: „Nu ți-l voi da înapoi. Ar fi bine să te întorci acasă, întrucât nu-l vei primi niciodată înapoi de la mine!” Oricât am insistat, nu a vrut să mi-l dea înapoi, așa că nu am avut de ales și am plecat acasă cu mâna goală. La întoarcerea acasă, m-am simțit foarte nefericită. M-am gândit: „Nu mai am playerul meu MP5, așa că nu mai pot citi cuvintele lui Dumnezeu. În trecut, chiar dacă mama și ceilalți au venit să mă hărțuiască, am putut totuși să citesc cuvintele lui Dumnezeu și am avut ghidarea și îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu. Drept urmare, am putut înțelege voia lui Dumnezeu și am avut credința și puterea de a rezista atacurilor acestora. Dar acum, playerul meu MP5 a dispărut! Oare ce voi face? Fără cuvintele lui Dumnezeu, nu s-a terminat oare totul pentru mine?” Cu cât mă gândeam la asta, cu atât mai lipsită de speranță mă simțeam, iar spiritul meu s-a prăbușit în negativism. M-am simțit extrem de nefericită. În cel mai vulnerabil și mai deznădăjduit moment al meu, un imn al cuvintelor lui Dumnezeu mi-a venit în minte: „Astăzi, majoritatea oamenilor nu au această cunoaștere. Ei cred că suferința este fără valoare, ei sunt lepădați de lume, viața lor de familie este tulburată, ei nu sunt iubiți de Dumnezeu, iar perspectivele lor sunt sumbre. Suferința unor oameni atinge un anumit punct și gândurile lor se îndreaptă spre moarte. Nu aceasta este dragostea adevărată de Dumnezeu; astfel de oameni sunt lași, nu au perseverență, sunt slabi și neputincioși! […] Astfel, în timpul acestor zile de pe urmă, voi trebuie să purtați mărturie lui Dumnezeu. Indiferent cât de mare este suferința voastră, ar trebui să mergeți chiar până la capăt și chiar la ultima suflare, trebuie încă să fiți credincioși lui Dumnezeu și la îndurarea lui Dumnezeu; numai aceasta este cu adevărat iubirea de Dumnezeu și doar aceasta este mărturia puternică și răsunătoare” („Caută să-L iubești pe Dumnezeu, indiferent cât de mare e suferința ta” din Urmați Mielul și cântați cântări noi). Cu ajutorul îndrumării cuvintelor lui Dumnezeu, am înțeles că Dumnezeu spera că voi putea fi martoră pentru El în această situație. Indiferent cât de dificile deveneau lucrurile, trebuia categoric să fiu credincioasă lui Dumnezeu până la sfârșit și să nu-mi pierd credința în Dumnezeu. Mi-am reamintit toată prigoana pe care o trăisem și mi-am dat seama că fiecare incident fusese o confruntare în lumea spirituală. Satana folosea tot felul de metode pentru a mă sfărâma bucățică cu bucățică. Chiar acum, îmi furase „hrana vieții mele spirituale” din dorința de a-mi înghiți sufletul. Satana este cu adevărat sălbatic. Știam că nu trebuie să cad în plasa uneltirilor sale. Chiar dacă playerul meu MP5 a dispărut, tot Îl aveam pe Dumnezeu. Dumnezeu avea să mă lumineze și să mă călăuzească și credeam că, atât timp cât mă bazam pe Dumnezeu în fiecare moment, Dumnezeu avea să mă ajute să trec peste toate dificultățile și greutățile. Indiferent de circumstanțele cărora trebuia să le fac față în viitor, aveam să mărturisesc ferm pentru Dumnezeu până la ultima suflare. Cuvintele lui Dumnezeu m-au îndrumat încă o dată și mi-au dat credința de care aveam nevoie pentru a continua.

Trăind aceste persecuții și trecând prin aceste vitregii de nenumărate ori, am asistat la puterea și autoritatea cuvintelor lui Dumnezeu. De fiecare dată când am devenit negativistă, slăbită, confuză și dezorientată, cuvintele lui Dumnezeu mi-au dat credința și puterea de care aveam nevoie și m-au îndrumat să văd dincolo de uneltirile Satanei și să mărturisesc ferm pentru Dumnezeu. În același timp, am putut vedea că Dumnezeu mi-a fost alături în fiecare moment, acționând ca un sprijin pentru mine și deschizându-mi calea. Credința mea în Dumnezeu a sporit puțin câte puțin, iar dorința mea de a-mi părăsi familia a devenit mai puternică. Știam că trebuie să evadez din „bârlogul tigrului” cât de repede puteam și să merg să-mi regăsesc frații, surorile și biserica. Prin urmare, m-am rugat lui Dumnezeu și I-am încredințat această chestiune și L-am rugat pe Dumnezeu să mă îndrume. Câteva zile mai târziu, am reușit să scap de sub supravegherea fratelui meu și să plec cu bine de acasă. Încă o dată, m-am întors la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic pentru a trăi viața bisericească și pentru a-mi îndeplini datoria cât de bine pot. În cele din urmă, mai mult de o lună de durere se sfârșise, iar sentimentele de asuprire și anxietate din inima mea s-au risipit ca fumul în vânt. Slavă Domnului că m-a îndrumat pentru a birui asupra influenței întunecate a Satanei, pentru a evada din „bârlogul tigrului” și, pentru că, încă o dată, m-a îndrumat înapoi către familia lui Dumnezeu.

Această experiență îmi este încă proaspătă în minte deoarece, în acea perioadă, am trăit în mod intens dragostea și mântuirea lui Dumnezeu și am văzut că Dumnezeu a fost alături de mine, ocrotindu-mă în fiecare moment și împiedicându-mă să fiu păcălită și înghițită de Satana. În același timp, această experiență extraordinară mi-a permis să-mi dezvolt discernământul și în privința preoților, al mai marilor bisericii și al altora. Ei L-au condamnat și hulit pe Dumnezeu Atotputernic cu frenezie și au inventat zvonuri și au fost martori mincinoși pentru a mă induce în eroare. Au folosit tot felul de trucuri pentru a încerca să mă oprească de la a-L urma pe Dumnezeu Atotputernic. Ei sunt obstacolele și piedicile care nu ne permit să acceptăm lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, să primim mântuirea lui Dumnezeu și să fim câștigați de Dumnezeu și sunt niște demoni satanici care sunt aici pentru a devora sufletele oamenilor! Doar în acest moment am înțeles, în sfârșit, adevăratul sens al cuvintelor pe care Dumnezeu Atotputernic le-a rostit: „Credincioșii și necredincioșii nu sunt compatibili, ci mai degrabă opuși unii altora” („Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” din Cuvântul Se arată în trup). Am recunoscut că deși preoții, mai marii bisericii, maicile, membrii din fosta mea biserică și mama au părut să creadă în Dumnezeu la suprafață, ei nu au înțeles glasul lui Dumnezeu și nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. Ei au refuzat să accepte lucrarea Domnului reîntors și, astfel, Dumnezeu nu le recunoaște credința. În ochii lui Dumnezeu, ei sunt necredincioși. Ei sunt neghina scoasă la iveală de lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și sunt, în esență, demoni și antihriști care se opun lui Dumnezeu. În plus, am văzut și că persecuția din partea membrilor familiei și hărțuirea din partea oamenilor religioși reprezintă atacuri care vin din partea Satanei și că sunt lupte intense purtate în lumea spirituală. Satana a vrut să folosească acești oameni, evenimente și lucruri pentru a mă tulbura, pentru a mă determina să renunț la adevărata cale, să-L trădez pe Dumnezeu, să mă las „îmbrățișată” de el, să pierd șansa de a fi mântuită de către Dumnezeu și să fiu distrusă împreună cu el în iad. Cu toate acestea, înțelepciunea lui Dumnezeu este exercitată pe baza comploturilor Satanei. Ori de câte ori Satana m-a atacat și m-a hărțuit, Dumnezeu m-a îndrumat și m-a condus în fiecare moment pentru a putea experimenta cuvintele Lui și pentru a dezvolta discernământ și înțelegere prin cuvintele Lui. De asemenea, Dumnezeu mi-a desăvârșit credința în El și i-a permis credinței mele în El să devină adevărată, fermă și să nu mai fie șubredă. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a călăuzit și m-a ajutat să înțeleg unele adevăruri în puțin mai mult de o lună. Acum știu diferența dintre bine și rău, dintre frumusețe și urâțenie. Credința mea în Dumnezeu s-a consolidat, iar eu am devenit mai apropiată de Dumnezeu. Durerea este, într-adevăr, binecuvântarea lui Dumnezeu! În viitor, în viața mea de credință, doresc să experimentez și mai mult din lucrarea lui Dumnezeu și sunt dornică să-L urmez pe Dumnezeu Atotputernic până la capăt!

Anterior: Cuvântul lui Dumnezeu mă călăuzește printre capcane

Înainte: După un tunel întunecat, o lumină caldă

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Un progres

de Fangfang, China Toți cei din familia mea credem în Domnul Isus și, cu toate că în biserica noastră eram doar o credincioasă de rând,...

Am găsit fericirea adevărată

de Zhang Hua, Cambogia M-am născut într-o familie obișnuită de agricultori. Chiar dacă nu eram bogați, tatăl și mama mea se iubeau foarte...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte