II. Interesele antihriștilor

Data trecută, am avut părtășie despre Punctul nouă din diversele manifestări ale antihriștilor: Ei își fac datoria numai pentru a se remarca și a-și hrăni propriile interese și ambiții; nu iau niciodată în considerare interesele casei lui Dumnezeu și chiar trădează aceste interese, dându-le la schimb pentru gloria personală. Apoi, am împărțit interesele antihriștilor în mai multe puncte. Primul este siguranța personală, al doilea este propria reputație și propriul statut, iar al treilea reprezintă beneficiile. Ce includ aceste beneficii? (Primul este delapidarea bunurilor casei lui Dumnezeu, al doilea este exploatarea fraților și surorilor, ca să muncească în slujba lor, iar al treilea este folosirea poziției lor, pentru a dobândi fraudulos mâncare, băutură și alte lucruri dezirabile, sub pretextul credinței în Dumnezeu.) Aceste „alte lucruri” includ tratamentul special, gestionarea treburilor personale și așa mai departe, nu-i așa? (Ba da.) Părtășia în felul acesta, împărțind subiectele majore în subteme, iar subtemele în diverse aspecte despre care să avem părtășie, vă face să vă simțiți confuzi? (Nu.) De fapt, cu cât avem mai multă părtășie în felul acesta, cu atât mai clare ar trebui să devină lucrurile. Am avut părtășie despre trei puncte din interesele antihriștilor, dar mai există unul, care este foarte important, al patrulea din interesele antihriștilor – perspectivele și destinul lor. Perspectivele și destinul lor sunt probabil țintele principale ale antihriștilor în credința lor în Dumnezeu. De asemenea, sunt cele mai mari aspirații din inimile lor și cele mai înalte lucruri pe care le urmăresc în adâncul inimii. Cel mai probabil cunoașteți subiectul perspectivelor și al destinului. Se referă la locul în care vor ajunge oamenii, unde vor merge sau unde se îndreaptă în viitor sau în următoarea epocă – pe scurt, destinația lor viitoare. Nu este acesta cel mai mare și cel mai important lucru din inima fiecărui credincios în Dumnezeu? (Ba da.) Perspectivele și destinul sunt incredibil de importante pentru toți cei care cred în Dumnezeu. Așadar, este de la sine înțeles că, pentru antihriști, partea esențială a intereselor lor trebuie să fie perspectivele și destinul lor, adică destinația lor.

D. Perspectivele și destinul lor

Haideți să avem părtășie despre perspective și destin în cadrul intereselor antihriștilor, din diverse perspective și aspecte, astfel încât lucrurile să fie relativ clare. Diversele interese ale antihriștilor, despre care am avut părtășie anterior, includ atât interese materiale, cât și non-materiale. De exemplu, siguranța personală, reputația și statutul sunt toate interese non-materiale; sunt doar lucruri intangibile în lumile lor spirituale. Pe de altă parte, interesele materiale includ bunuri, mâncare și băutură, precum și tratament special, plăceri materiale și așa mai departe. Așadar, ce implică perspectivele și destinul din părtășia de azi? Dacă le privim din perspectiva noțiunilor umane, sunt acestea lucruri tangibile sau intangibile? (Sunt lucruri intangibile.) Prin urmare, trebuie să fie lucruri care există în lumile spirituale ale oamenilor, în noțiunile și închipuirile lor și în mințile lor. Pentru oameni, aceste lucruri sunt un fel de speranță și hrană și sunt ceea ce aceștia urmăresc întreaga viață. Deși aceste lucruri sunt invizibile și intangibile pentru oameni, ele ocupă o poziție dominantă în inimile lor, le domină întreaga viață și le controlează gândurile și acțiunile, intențiile și tendința lor în a urmări lucrurile. Așadar, perspectivele și destinul sunt incredibil de importante pentru fiecare! Deși perspectivele și destinul sunt importante, antihriștii le urmăresc într-un mod complet diferit de cel al oamenilor normali, obișnuiți. Care anume este diferența? Care aspecte demonstrează asta și le permit oamenilor să vadă clar și să discearnă că este o metodă de a urmări lucrurile care aparține antihriștilor și caracteristica unui antihrist? Nu merită să discutăm și să avem părtășie despre acest lucru? Bineînțeles, manifestările multor oameni sunt similare în multe feluri acelora ale antihriștilor adevărați și a celor care au esența antihriștilor, dar chiar și atunci când manifestările și firile lor sunt la fel, esențele lor sunt diferite. Să avem părtășie, din diverse perspective, despre al patrulea dintre interesele antihriștilor – perspectivele și destinul lor.

Cum putem diseca perspectivele și destinul? Ce fel de metodă și ce exemple putem folosi ca să disecăm faptul că perspectivele și destinul în interesele antihriștilor nu sunt în conformitate cu adevărul, că sunt dezvăluiri ale esenței antihriștilor? Din ce perspective pot fi disecate? Asta necesită o investigare atentă. Să împărțim asta în mai multe categorii generale, astfel încât oamenii să poată înțelege mai precis și mai clar esența antihriștilor. Prima este cum tratează antihriștii cuvintele lui Dumnezeu, a doua este felul în care își abordează datoria, a treia este cum tratează emondarea, a patra este cum abordează antihriștii titlul de „prestator de servicii”, iar a cincea este felul în care antihriștii își abordează statutul în biserică. De ce aceste cinci categorii? Încercați să vă dați seama. Le puteți înțelege puțin pe fiecare dintre ele? Puteți găsi manifestări sau firi corespunzătoare, care aparțin antihriștilor? Ce anume ar trebui să fie disecat pe baza acestor cinci categorii? Cu privire la aceste categorii, care sunt caracteristicile principale ale antihriștilor și firea principală pe care o arată și care sunt manifestările oamenilor normali care urmăresc adevărul și ale oamenilor corupți obișnuiți? Care sunt diferențele dintre antihriști și oamenii corupți obișnuiți? În ce constau aceste diferențe? Care este diferența dintre căile pe care le-au ales? Prin ce se deosebesc manifestările lor? Înțelegeți oarecum aceste categorii? (În aceste cinci categorii, în primul rând, antihriștii nu privesc lucrurile pe baza adevărului din cuvintele lui Dumnezeu. Folosesc mereu aparențele superficiale ale anumitor lucruri sau propria situație pentru a ghici intențiile lui Dumnezeu, pe baza noțiunilor și a închipuirilor proprii, ca să vadă dacă au vreo perspectivă sau un destin. De exemplu, când este vorba despre datoria lor, dacă pot ajunge să fie în centrul atenției și-și pot satisface dorințele, vanitatea și mândria, vor considera că sunt oameni folositori în casa lui Dumnezeu și că au perspective și un destin. Imediat ce sunt emondați, vor simți că Dumnezeu este nemulțumit de ei și se vor descuraja și vor fi dezamăgiți de credința în Dumnezeu, iar în ei vor apărea negativismul și împotrivirea.) Acest rezumat oferă puțină lumină și abordează puțin adevărul din cadrul acestei chestiuni. Judecând din perspectiva înțelesului general al lucrurilor pe care le-ați spus, probabil că aveți o înțelegere de bază a acestor cinci categorii. În continuare, vom avea părtășie despre ele, una câte una.

1. Cum tratează antihriștii cuvintele lui Dumnezeu

Prima categorie este cum tratează antihriștii cuvintele lui Dumnezeu. Antihriștii sunt și ei oameni care cred în Dumnezeu și Îl urmează; și ei au cuvintele lui Dumnezeu în mâinile lor, ascultă predici, participă la adunări și au vieți spirituale normale. Pentru antihriști, cititul cuvintelor lui Dumnezeu este, de asemenea, o parte din viața lor și fac asta des. Deși ambele categorii citesc cuvintele lui Dumnezeu, antihriștii sunt diferiți de cei care urmăresc adevărul; au o atitudine complet diferită față de cuvintele lui Dumnezeu. Așadar, cum tratează antihriștii cuvintele lui Dumnezeu? Mai întâi, cercetează și analizează cuvintele lui Dumnezeu, studiindu-le dintr-o perspectivă și un punct de vedere ciudate. De ce numesc asta „studiu”? Pe baza situației obiective, antihriștii trebuie să recunoască faptul că acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu și, de asemenea, simt în inimile lor că ele sunt atât de înalte încât oamenii obișnuiți nu ar putea să le exprime și că aceste cuvinte nu se pot găsi niciunde altundeva. Pe această bază, nu au de ales și admit că acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, dar le acceptă ei ca fiind adevărul? Nu o fac. Așadar, de ce mai citesc antihriștii cuvintele lui Dumnezeu? Pentru că, în cuvintele lui Dumnezeu, există lucruri de care ei au nevoie, lucruri pe care vor să le afle și lucruri care îi susțin în lumile lor spirituale. Ce sunt aceste lucruri? Sunt, desigur, lucruri strâns legate de perspectivele și destinul antihriștilor. Când studiază cuvintele lui Dumnezeu, antihriștii caută constant cuvinte care au legătură cu destinațiile, finalurile oamenilor, unde vor ajunge ei în viitor și așa mai departe. Prin urmare, faptul că antihriștii citesc cuvintele lui Dumnezeu se numește „studiu”, ei cercetează, analizează și emit judecăți asupra cuvintelor lui Dumnezeu în timp ce le citesc. Îi cercetează cuvintele în timp ce citesc: „Din tonul lui dumnezeu, pare că lui nu-i plac oamenii de tipul acesta. De ce simt că sunt unul dintre ei? Ar trebui să aflu ce destinație le oferă dumnezeu acestor oameni.” Când văd că Dumnezeu vorbește despre aruncarea în Adânc a acestui fel de oameni, își spun: „Nu e bine. Să fii aruncat în Adânc înseamnă să fii terminat, nu-i așa? Oamenii de tipul acesta nu au perspective și nu au o destinație bună, deci ce ar trebui să fac?” Simt o durere surdă, neliniște și disconfort în inimile lor. „Chiar așa tratează dumnezeu astfel de oameni? Nu, nu pot să renunț.” Drept urmare, continuă să caute cuvintele lui Dumnezeu. Când văd cum cuvintele lui Dumnezeu spun: „Fiii mei, voi face cutare și cutare lucru pentru voi și vi se vor întâmpla următoarele lucruri”, ei nu se mai simt prost. „Cuvintele lui dumnezeu îmi încălzesc inima, sunt minunate. Sunt unul dintre «fiii» despre care vorbește dumnezeu.” Apoi, văd că, în cuvintele lui Dumnezeu, sunt menționați „fiii întâi născuți” și că „vor domni drept regi” și se gândesc: „Grozav! Există beneficii și un viitor promițător în credința în dumnezeu. Am ales calea cea dreaptă. Am pariat corect. Trebuie să fiu sârguincios în credința mea și să mă țin de mantia lui dumnezeu. Nu trebuie să renunț, nici măcar în ultimul moment!” Pe măsură ce continuă să citească, văd cum cuvintele lui Dumnezeu menționează că „acela care urmează până la capăt sigur va fi mântuit”. Pentru antihriști, citirea acestor cuvinte este ca și cum s-ar agăța de un colac de salvare. „Voi practica în conformitate cu aceste cuvinte. Oricând și oriunde și indiferent ce se va întâmpla, chiar și atunci când mările vor seca și pietrele se vor preface în praf, chiar dacă mările albastre se vor transforma în câmpii înverzite, aceste cuvinte nu se vor schimba. Chiar dacă cerul și pământul vor dispărea, aceste cuvinte vor rămâne. Atât timp cât urmez aceste cuvinte, oare nu voi avea un final bun, o destinație bună? Oare perspectivele și destinul meu nu vor fi stabilite? Grozav! Trebuie să fiu un om care urmează până la sfârșit!” Căutând de nenumărate ori, cercetând în felul acesta și analizând așa, găsesc, în cele din urmă, un colac de salvare în cuvintele lui Dumnezeu și descoperă cel mai mare „secret”. Se bucură nespus: „În sfârșit, nu trebuie să-mi fac griji că o să fiu eliminat, nu trebuie să-mi fac griji că voi merge în iazul de foc și pucioasă, nu trebuie să-mi fac griji că voi merge în iad. În sfârșit, mi-am găsit destinația și în sfârșit am găsit o cale spre cer, frumoasa destinație a omenirii – ce minunat!” Însă asta nu durează mult, iar când citesc capitolul din cuvintele lui Dumnezeu, „Despre destinație”, se gândesc: „Ce spun aceste cuvinte despre destinații? Dumnezeu nu pare să vorbească prea explicit despre destinațiile diverselor tipuri de oameni. Ce anume vrea să spună dumnezeu? Ce ar trebui să fac? Nu ar trebui să-mi fac griji, trebuie să citesc mai departe.” Apoi, când văd cum cuvintele lui Dumnezeu spun să „pregătești suficiente fapte bune pentru destinația ta”, se gândesc iar la asta. „Dacă vreau să am o destinație bună, trebuie să pregătesc suficiente fapte bune. Acum că dumnezeu a stabilit condițiile, asta face lucrurile mai ușoare. Nu trebuie să continui să fac eforturi inutile și să trudesc în zadar – acum știu unde trebuie să depun eforturi.” Prin intermediul părtășiei, antihriștii află ce sunt faptele bune, găsesc o „cale” și au o soluție. „Până la urmă, era atât de simplu! A da de pomană și a face jertfe sunt fapte bune. A predica Evanghelia și a câștiga mai mulți oameni sunt fapte bune. A-i sprijini pe frați și pe surori este o faptă bună. Să renunț la lucrurile pe care le prețuiesc este o faptă bună. Pentru destinația mea, voi risca totul; voi renunța la toate aceste lucruri!” Însă apoi se gândesc: „Nu. Dacă renunț la toți banii mei și la bunurile mele materiale, cum voi trăi în viitor? Ar trebui să citesc cuvintele lui dumnezeu ca să văd mai întâi când se va încheia lucrarea lui și când oamenii nu vor mai avea nevoie de aceste lucruri în viețile lor pe pământ. Nu ar trebui să mă pripesc, dar dacă nu ofer aceste lucruri, atunci cum pot să pregătesc fapte bune? Găzduirea unor frați și surori și predicarea evangheliei pentru a câștiga oameni sunt lucruri ușor de făcut. Pot realiza aceste lucruri.” În timp ce pregătesc fapte bune, în inimile lor, numără constant câte fapte bune au pregătit și evaluează cât de probabil este să aibă o destinație bună. „Am pregătit atât de multe fapte bune, dar de ce nu-mi dă dumnezeu o explicație? Lucrarea lui dumnezeu încă nu s-a încheiat, deci ce ar trebui să fac? Nu, trebuie să văd ce mai spun cuvintele lui dumnezeu despre perspective și destin și ce alte explicații specifice conțin.” Continuă să caute de nenumărate ori cuvintele lui Dumnezeu. Dacă găsesc ceva care aduce beneficii perspectivelor și destinului lor, sunt fericiți; dacă găsesc ceva care este în conflict cu perspectivele și destinul lor, suferă. În maniera aceasta, de-a lungul anilor în care citesc cuvintele lui Dumnezeu, ei se simt, în mod repetat, negativi și slabi din cauza cuvintelor lui Dumnezeu și se simt, în mod repetat, pozitivi, fericiți și nespus de bucuroși datorită cuvintelor Lui. Totuși, indiferent ce stări sau emoții provoacă acestea, ei pur și simplu nu pot scăpa de obsesia destinației, perspectivelor și a destinului lor și continuă să caute în cuvintele lui Dumnezeu hotărâri și declarații cu privire la finalurile diverselor tipuri de oameni. Pe scurt, depun tot efortul de care sunt în stare în cuvintele lui Dumnezeu. Oricum citesc cuvintele lui Dumnezeu, pur și simplu nu știu că, în ele, se află adevărul, calea și viața. Știu doar că, în cuvintele lui Dumnezeu, își pot găsi destinația, destinația omenirii și o cale de a evita să meargă în iad și să-și piardă destinația. Așadar, după ce au citit astfel cuvintele lui Dumnezeu timp de mulți ani, ce au câștigat? Pot vorbi despre multe doctrine și teorii spirituale corecte, dar categoric nu pot corela cuvintele lui Dumnezeu cu esența lor de a se împotrivi lui Dumnezeu, de a se răzvrăti împotriva Lui, de a nu practica adevărul și de a nu-l iubi deloc.

Adesea, antihriștii cercetează cuvintele lui Dumnezeu și caută în ele dezvăluiri despre taine. De asemenea, în cuvintele Lui, caută termeni noi, lucruri noi și declarații noi, mergând până într-acolo încât să caute câteva taine care nu sunt cunoscute de nimeni, spirituale sau de altă natură, cum ar fi ce este smochinul, care este semnificația celor 144000 de copii de gen masculin și ce este un biruitor, precum și unele declarații și termeni din Apocalipsa, pe care oamenii le-au cercetat atât de mulți ani, fără să le înțeleagă. Trudesc deosebit de mult la aceste lucruri și caută și cercetează constant dacă, în aceste cuvinte, există declarații despre destinațiile oamenilor și dacă există explicații clare despre acestea. Însă, indiferent cât de asiduu caută, eforturile lor sunt mereu în zadar. Prin urmare, în timp ce citesc cuvintele lui Dumnezeu, antihriștii Îl urmează pe Dumnezeu și se lasă duși de val în biserică, se simt mereu neliniștiți în adâncul inimii. Se întreabă adesea: „Pot primi binecuvântări? Care sunt perspectivele și destinul meu? Va exista un loc pentru mine în împărăția lui dumnezeu? Când voi ajunge la destinație, oare voi privi spre cerul albastru sau voi fi într-o lume atât de întunecată încât nu-mi voi putea vedea nici măcar mâna? Care anume este destinația mea?” Pe măsură ce continuă să se întrebe aceste lucruri în inimile lor, Îl întreabă, în tăcere, și pe Dumnezeu în adâncul inimii lor: „Sunt calificat să intru în împărăția cerurilor? Pot evita să merg în iad? Pot intra în împărăția cerurilor dacă urmăresc în felul acesta? Pot primi binecuvântări în viitor? Voi intra în lumea care va veni? Care este atitudinea lui dumnezeu? De ce nu-mi dă dumnezeu o declarație precisă și specifică asupra acestei chestiuni, ca să pot fi împăcat? Care anume este finalul meu?” Nu asta gândesc antihriștii în adâncul inimii lor, în timp ce studiază cuvintele lui Dumnezeu și se lasă duși de val și nu pot decât să meargă mai departe? Aceasta este atitudinea pe care o au în adâncul inimii față de perspectivele și de destinul lor: mințile lor sunt preocupate constant de aceste lucruri, se agață cu disperare de ele și refuză să renunțe la ele.

Când antihriștii studiază cuvântul lui Dumnezeu, există un lucru care îi interesează mai mult decât să-și caute destinațiile și să cerceteze tainele, și anume, când va părăsi Dumnezeu întrupat pământul, când Își va încheia lucrarea de slujire, când va fi finalizată marea Lui întreprindere, când se va încheia lucrarea Lui, când se vor bucura cei care Îl urmează de mari binecuvântări și Îi vor vedea adevărata persoană. De asemenea, cea mai mare grijă a lor este dacă Îl vor vedea pe Dumnezeu părăsind pământul. În afară de ziua în care planul de gestionare al lui Dumnezeu se va încheia cu succes, sunt mai preocupați de momentul în care Hristos va părăsi pământul, cum va fi atunci când o va face, având vârsta pe care o au, dacă vor mai fi în viață să-L vadă pe Hristos părăsind pământul peste 10 sau 20 de ani, ce se va întâmpla dacă vor vedea asta și ce se va întâmpla dacă nu vor putea s-o facă; acestea sunt calculele din mințile lor. Unii chibzuiesc: „Am deja 60 de ani. Dacă voi mai fi în viață peste 10 ani, ar trebui să fiu capabil să îl văd pe hristos părăsind pământul, dar dacă deja voi fi mort când se încheie lucrarea lui dumnezeu, peste 10 ani, ce rost are să cred în dumnezeu? Deși dumnezeu a predestinat ca eu să mă nasc în această epocă, dacă eu, un adept al lui dumnezeu, ratez ocazia de a fi martor la un asemenea eveniment minunat și măreț, atunci nu pot fi considerat un om binecuvântat și nu voi fi primit nicio mare binecuvântare!” Astfel de gânduri dau naștere unor sentimente de nefericire și de nemulțumire în ei. În ce măsură sunt nemulțumiți? „Deja sunt foarte bătrân; de ce dumnezeu nu a părăsit încă pământul? De ce nu s-a încheiat încă lucrarea lui dumnezeu? Când vom termina de răspândit evanghelia? Fie ca lucrarea lui dumnezeu să se încheie repede, fie ca dumnezeu să-și finalizeze repede marea întreprindere, fie ca dezastrele să coboare repede, fie ca dumnezeu să se grăbească să-l distrugă pe Satana și să îi pedepsească pe oamenii răi!” Ce fac ei? Nu au cerințe de la Dumnezeu, pe baza voinței personale, sperând să-L determine să acționeze conform voinței lor? Nu cumva interesele lor personale sunt cuprinse în această voință a lor? Din cauza propriilor interese, speră cu nerăbdare ca Dumnezeu să-Și încheie marea întreprindere, ca dezastrele să coboare repede, ca Dumnezeu să Se grăbească și să pedepsească răul și să răsplătească binele și ca Dumnezeu să-Și primească slava. Ce motive au în inimile lor? Țin cont de intențiile lui Dumnezeu? (Nu.) Ce fac ei? (Speră să primească binecuvântări.) Vor să facă lucrarea planului de gestionare al lui Dumnezeu să se învârtă în jurul destinațiilor lor, de dragul propriilor interese și destinații. Nu este un lucru josnic și nerușinat? În toate chestiunile, care este esența de care dau dovadă antihriștii? Își pun interesele mai presus de orice altceva, lăsându-le să fie cele mai importante; adică nu lasă nimic să interfereze cu interesele lor, nici măcar planul de gestionare al lui Dumnezeu. Când lucrarea lui Dumnezeu se va încheia, când marea lui întreprindere va fi finalizată, când El va primi slavă și când va distruge rasa umană, toate aceste lucruri trebuie să se învârtă în jurul intereselor și destinațiilor lor, toate acestea trebuie să aibă legătură cu destinațiile lor, altfel, se vor lepăda de Dumnezeu, vor renunța la credința în El și chiar Îl vor blestema.

Una dintre manifestările principale ale felului în care antihriștii tratează cuvântul lui Dumnezeu este studiul. Aceasta este atitudinea cu care un neîncrezător veritabil tratează cuvântul lui Dumnezeu. Ce anume studiază ei? Nu studiază adevărul sau cerințele lui Dumnezeu de la omenire sau cuvintele Lui care dau în vileag omenirea sau cuvintele Lui care judecă omenirea și cu siguranță nu-I studiază intențiile, ci își studiază propriile perspective și destinul. Indiferent ce parte a cuvântului lui Dumnezeu citesc ei, dacă aceasta conține cuvinte legate de perspectivele și de destinul lor – lucru care îi preocupă cel mai mult – vor studia cu grijă astfel de părți și le vor însemna ca fiind importante. De exemplu, când văd cuvinte ale lui Dumnezeu care expun și disecă oameni ca ei sau caracterizări sau declarații despre oameni ca ei, vor studia minuțios astfel de cuvinte și le vor citi de nenumărate ori. Ce caută ei? Caută să vadă cum pot să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și să găsească principiile de practică? Caută să vadă cum pot să se înțeleagă pe ei înșiși prin intermediul cuvântului lui Dumnezeu? Nu. Caută să citească printre rânduri, ca să poată vedea clar, în spatele acestor cuvinte, atitudinea pe care o are Dumnezeu față de oameni ca ei, dacă îi detestă sau dacă îi va mântui. Scrutează nu numai conținutul acestor cuvinte ale lui Dumnezeu, dar și tonul și atitudinea cuvintelor Lui și gândurile din spatele lor. Odată ce adună toate părțile din cuvântul lui Dumnezeu care au legătură cu destinațiile oamenilor ca ei și descoperă că atitudinea Lui față de ei este de dispreț și respingere și nu de mântuire, atitudinea lor față de credința în El se va răci imediat, în proporție de 80 până la 90 la sută. Lipsa de credință va apărea imediat în inimile lor, iar atitudinea lor va suferi o schimbare la 180 de grade. Cât de importantă este această schimbare? Nu-și vor mai dori să facă îndatoririle pe care plănuiau să le facă sau să se lepede de lucrurile de care plănuiau să se lepede. Deși, la început, au vrut să predice Evanghelia familiilor lor, nu vor mai face asta – de vreme ce nu mai cred și nici nu se pune problema ca membrii familiilor lor să mai creadă. Pe scurt, își vor distruge toate planurile inițiale și vor renunța la ele. Nu este aceasta o atitudine esențială pe care o au antihriștii față de cuvântul lui Dumnezeu? Scopul pentru care studiază cuvântul lui Dumnezeu nu este să urmărească adevărul și să găsească principiile de a-l pune în practică, astfel încât să-I înțeleagă intențiile și să-I fie loiali; scopul lor este să găsească o declarație precisă despre felul în care Dumnezeu stabilește finalurile și destinațiile oamenilor ca ei. Când găsesc un licăr de speranță, se agață de el din răsputeri; pentru acest licăr de speranță, sunt capabili să se lepede de orice, iar atitudinea lor se schimbă drastic. Însă, când orice speranță de a primi binecuvântări le este spulberată, atitudinea lor se schimbă drastic încă o dată, până într-acolo încât își pierd credința și recurg la trădare și chiar Îl blestemă pe Dumnezeu în inimile lor. Acestea sunt manifestările antihriștilor.

Desigur, antihriștii vor folosi aceste cuvinte ale lui Dumnezeu și pentru a căuta beneficii personale, în timp ce le studiază. Ce fel de beneficii? În timp ce studiază cuvintele lui Dumnezeu, ei rezumă care sunt regulile discursului Său, care este tonul Lui când emondează oamenii, care este modul Lui de a vorbi când expune omenirea, cum îi alină și îi îndeamnă pe oameni, ce metode folosește și câtă înțelepciune are. Antihriștii se specializează în învățarea și imitarea felului în care Dumnezeu vorbește și lucrează; în același timp, ei folosesc și cuvinte rostite în mod obișnuit de Dumnezeu, ca să vorbească și să aibă părtășie cu alții. În vreme ce studiază cuvintele lui Dumnezeu, ei se și înzestrează constant cu cuvintele diverselor adevăruri din acestea, transformându-le în ceva personal, folosind aceste cuvinte ale lui Dumnezeu pentru a lucra și a acumula capital. La ce se referă acest capital? De exemplu, ei cred că^[a], la o adunare, oricine este capabil să spună cuvintele și doctrinele corecte, oricine memorează mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, citează mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și explică mai mult cuvintele lui Dumnezeu poate fi tipul de persoană din biserică aptă să primească mântuirea. Orice fac antihriștii are legătură cu perspectivele și cu destinul lor. Niciodată nu vor practica pur și simplu cuvintele lui Dumnezeu drept adevărul, nici nu vor suferi sau nu vor plăti un preț de dragul practicării cuvintelor lui Dumnezeu. În schimb, folosesc cuvintele lui Dumnezeu ca să inducă în eroare oamenii, ca să-și sporească reputația și ca să pregătească suficiente condiții pentru mântuirea lor. Prin urmare, esența felului în care antihriștii tratează cuvântul lui Dumnezeu este că, indiferent în ce moment, ei nu privesc niciodată cuvântul lui Dumnezeu drept adevărul sau o cale pe care oamenii ar trebui s-o urmeze. Deși antihriștii susțin cuvintele lui Dumnezeu și le citesc în fiecare zi și deși ascultă lecturi ale cuvintelor Lui, un lucru este cert: nu le pun în practică. Ori de câte ori vine vremea să-I practice cuvintele, sinceritatea lor dispare – conspiră doar pentru perspectivele și pentru destinul lor. Pentru a salva aparențele, pretind că iubesc cuvintele lui Dumnezeu și tânjesc după ele, dar, de fapt, citesc și acumulează cuvintele lui Dumnezeu în fiecare zi cu scopul de a îndeplini condițiile mântuirii lor; fac asta în speranța că, în schimb, Îi vor face o impresie bună lui Dumnezeu. Ei nu cred că El scrutează inimile oamenilor – știu doar că oamenii se uită numai la aparențe, deci și Dumnezeu trebuie să Se uite numai la aparențe și, astfel, în aceste chestiuni, practică deghizarea și înșelătoria, recurgând la șiretlicuri. Se gândesc: „Trebuie să fac acest lucru doar pentru a păstra aparențele. Nu contează ce gândesc în sufletul meu – oamenii nu pot vedea asta și nici dumnezeu. De fapt, indiferent cum citesc cuvintele lui dumnezeu, nu o fac pentru a deveni vreo ființă creată adevărată. Dacă nu mi-ar fi în joc perspectivele și destinul, nu aș îndura aceste greutăți și nici nu aș suporta această nedreptate!” În mințile lor, oricât de bine ar suna cuvintele lui Dumnezeu, ele nu pot fi îndeplinite cu niciun chip, iar oamenii nu ar putea să le trăiască sub nicio formă. Chiar dacă o mână de oameni trăiesc puțin cuvintele lui Dumnezeu, probabil că o fac pentru propriile scopuri. Așa cum spun non-credincioșii: „Nu există prânz gratuit.” Își spun: „Îndurăm greutăți atât de mari în credința noastră în dumnezeu, citindu-i și ascultându-i cuvintele în fiecare zi, trăind conform cuvintelor lui – pentru ce? Nu tocmai pentru acel unic scop? Toți știu prea bine în inimile lor că totul este de dragul perspectivelor și al destinului lor; altfel, de ce am renunța la momentele minunate de urmărire a lumii, numai ca să suferim aici?” În această chestiune, ce fapt au negat? Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul, iar adevărul îi poate mântui, schimba și ajuta pe oameni să se elibereze de firile lor corupte. Nu acesta este rezultatul pe care îl poate produce cuvântul lui Dumnezeu? (Ba este.) Recunosc antihriștii acest fapt? Îl neagă, spunând: „Toți pretind că oamenii pot fi mântuiți de cuvântul lui dumnezeu, dar pe cine a mântuit? Cine a văzut asta? De ce nu cred asta?” De ce se spune că oamenii pot fi mântuiți de cuvântul lui Dumnezeu, că acesta îi poate schimba și ajuta să se elibereze de firea coruptă a Satanei? Deoarece cuvântul lui Dumnezeu este adevărul și poate fi viața oamenilor. Când oamenii au cuvântul lui Dumnezeu drept propria viață, pot fi mântuiți; devin cei care sunt mântuiți. Acest fapt nu este recunoscut de antihriști. Ei cred că oamenii au ajuns unde sunt acum doar de dragul binecuvântărilor și al unei destinații bune și că acesta este singurul motiv pentru care își fac datoria în casa lui Dumnezeu. Neagă roadele lucrării lui Dumnezeu, neagă rezultatele pe care le dă adevărul în oameni și neagă că acesta îi poate cuceri, schimba și mântui. Cred că oamenii Îl urmează pe Dumnezeu numai pentru că își fac griji în privința perspectivelor și destinului lor și le urmăresc. Nu cred că oamenii pot fi schimbați de cuvântul lui Dumnezeu, că acesta îi poate face să se supună necondiționat lui Dumnezeu sau să-și facă îndatoririle drept ființe create, în casa lui Dumnezeu – nu cred nimic din toate astea. Prin urmare, antihriștii, care-și pun interesele pe primul loc, nu urmăresc ei înșiși adevărul; în vreme ce tratează cuvintele lui Dumnezeu ca pe un fel de retorică, de declarație, ei nu cred că aceste cuvinte ale lui Dumnezeu îi pot mântui pe oameni. Cred că toți cei care sunt sinceri și loiali lui Dumnezeu sunt falși, propriile interese fiindu-le în joc. Oricât de multe cuvinte ale lui Dumnezeu aud, oricât de multe predici aud, ceea ce rămâne în final în inimile lor sunt doar aceste două cuvinte – perspective și destin. Altfel spus, cuvintele lui Dumnezeu, lucrarea Lui și planul Lui de gestionare le pot aduce oamenilor perspective bune, un destin bun și o destinație bună. Pentru antihriști, acesta este cel mai autentic lucru, adevărul suprem. Dacă n-ar exista aceste lucruri, în primul rând, nu ar crede în Dumnezeu. În al doilea rând, nu ar îndura astfel de nedreptăți pentru a rămâne în casa lui Dumnezeu. În al treilea rând, nu ar face nicio datorie în casa lui Dumnezeu. În al patrulea rând, nu ar îndura nicio greutate în casa lui Dumnezeu și, în al cincilea rând, s-ar fi întors demult la viața lumească, pentru a se desfăta în bogăție și glorie, a urmări faima și câștigul, a urmări banii și tendințele ticăloase. Acum, își stabilesc temporar reședința în casa lui Dumnezeu numai pentru că perspectivele și destinul le sunt în joc. Vor să-și asigure perspectivele și destinul cu o atitudine hotărâtă, în timp ce au și o mentalitate de a risca, sperând că, atunci când se va încheia lucrarea lui Dumnezeu, vor fi printre cei care vor intra în Împărăția Cerurilor și vor primi mari binecuvântări. Ce fel de mentalitate este aceasta? Vor să caute profituri de la Dumnezeu, ca să-și atingă obiectivele, totuși nu vor să I se supună; în plus, nici măcar nu cred toate cuvintele pe care le-a spus Dumnezeu, nici nu cred că El este suveran asupra tuturor lucrurilor. Nu este o ticăloșie? Când vine vorba de atitudinea lor de a studia cuvântul lui Dumnezeu, sunt neîncrezători. Faptul că antihriștii pot folosi o astfel de atitudine ca să cerceteze, să citească și să trateze cuvintele lui Dumnezeu arată că sunt neîncrezători tipici, neîncrezători în toată regula. Așadar, de ce încă pot să îndeplinească anumite lucrări superficiale în casa lui Dumnezeu și să continue să urmeze, fără să se abată de la drum? Indiferent cum sunt emondați, de ce pot rămâne și chiar pot continua să participe la viața bisericii și să asculte și să citească din cuvintele lui Dumnezeu? De ce? (Vor să primească binecuvântări.) Pentru că vor să primească binecuvântări. Așa cum spun non-credincioșii: „Oricine îmi dă bani este tatăl meu și cine îmi dă de mâncare este mama mea.” Ce fel de logică este aceasta? Nu este plină de filosofia Satanei pentru interacțiuni lumești? Cred în Dumnezeu sub influența acestei filosofii satanice: „Nu-mi pasă ce fel de lucrare extraordinară ai făcut – oricare ar fi firea sau esența ta, atât timp cât îmi poți oferi binecuvântări, o destinație bună și un viitor bun și-mi poți da binecuvântări mărețe, deocamdată te voi urma și te voi considera dumnezeu.” Există vreo componentă a credinței autentice aici? (Nu.) Prin urmare, în ceea ce privește modul în care tratează cuvintele lui Dumnezeu, caracterizarea unor astfel de oameni drept antihriști și neîncrezători este foarte precisă!

Antihriștii simt nevoia să studieze cuvintele lui Dumnezeu. Ei nu consideră niciodată cuvântul lui Dumnezeu ca fiind cuvântul lui Dumnezeu; cum îl consideră? Ca fiind o colecție de taine? O poveste fantastică? Texte obscure și de neînțeles? Când citesc cuvintele lui Dumnezeu, ei nu Îi caută intențiile și nici nu încearcă să-I înțeleagă intențiile sau firea. Nici nu vor să-L cunoască pe Dumnezeu, cu atât mai puțin să fie atenți la intențiile Lui. Când citesc cuvintele lui Dumnezeu: „Dorința Mea urgentă în acest moment este aceea de a căuta un grup de oameni capabili să fie întru totul atenți la intențiile Mele”, sunt emoționați? Ei spun: „Ce-i toată vorbăria asta despre a căuta oameni care sunt atenți la intențiile lui dumnezeu? Ce rost are să fim atenți la intențiile tale? Dacă fac asta, o să fiu hrănit sau o câștig bani? A fi atent la intențiile lui dumnezeu va duce la o destinație bună? Îmi poate aduce mari binecuvântări? Dacă nu poate face aceste lucruri, atunci las-o baltă; nu trebuie să fiu atent. Caut o cale de a evita să fiu aruncat în iad și de a-mi asigura o destinație bună. Dacă a fi atent la intențiile tale îmi poate aduce binecuvântări, atunci voi fi atent. Doar spune-mi cum.” Credeți că pot îndeplini cerințele stabilite de Dumnezeu? (Nu.) Dumnezeu propune doar una: să urmăm voia lui Dumnezeu, să ne temem de Dumnezeu și să ne ferim de rău. Făcând asta, ești atent la intențiile lui Dumnezeu și poți primi mari binecuvântări. Când aud asta, antihriștii se gândesc: „M-am grăbit, nu ar fi trebuit să fiu luat în serios. Nu sunt capabil să fiu atent la intențiile lui dumnezeu, las-o baltă. Modalitatea asta nu va merge; voi găsi alta.” Apoi încep să depună eforturi pentru alte aspecte ale cuvintelor lui Dumnezeu. Depun eforturi pentru a cerceta și a analiza alte aspecte, dar după toată analiza, tot ce primesc sunt doar câteva cuvinte și doctrine. Întrucât nu iubesc adevărul și își consideră interesele, perspectivele și destinul ca fiind scopuri de urmărit toată viața, cuvintele lui Dumnezeu au devenit doar lozinci pentru ei. Nu au experimentat niciodată nicio bucurie din lucrarea lui Dumnezeu sau din îndrumarea de la Duhul Sfânt. Când citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu văd nicio lumină și nu obțin deloc luminare sau hrană. Nu câștigă decât câteva cuvinte și doctrine și câteva dezvăluiri și zicale despre taine și destinații. Când consideră aceste zicale și doctrine ca fiind capital, par să simtă că au preluat controlul asupra destinațiilor lor, că și-au asigurat destinațiile. Totuși, în toiul expunerii, judecății și mustrării continue ale cuvintelor lui Dumnezeu sau în cadrul cerințelor lui Dumnezeu de la om, în diferite etape, au sentimentul că și-au pierdut destinațiile și că nu pot fi mântuiți. În această perioadă, sunt mereu neliniștiți în sinea lor; se află constant într-o stare de frământare interioară, pentru a-și asigura o destinație bună. Se vor frământa din cauza uneia dintre propozițiile lui Dumnezeu, vor deveni negativi din cauza alteia și se vor simți fericiți din cauza unei a treia. Cu toate acestea, indiferent dacă sunt fericiți sau se agață de un pai salvator, pentru asemenea oameni, aceste lucruri sunt doar trecătoare. Așadar, în final, unii antihriști au sentimentul că oamenii ca ei nu pot fi mântuiți; din cuvintele lui Dumnezeu, văd că se pare că Lui nu-I plac oamenii ca ei – pot sau nu să primească binecuvântări? Care anume sunt perspectivele și destinul lor? Simt că aceste lucruri sunt necunoscute, nu sunt siguri în privința acestora. În acest moment, ce vor face? Se pot căi? Pot ei, la fel ca oamenii din Ninive, să abandoneze răul din mâinile lor, să se întoarcă pentru a se mărturisi și a se căi lui Dumnezeu, să accepte cuvintele lui Dumnezeu drept viața lor și drept temelia existenței lor? Nu pot. Prin urmare, după mulți ani de urmărire, mulți ani de speranță și mulți ani de studiu al cuvintelor lui Dumnezeu, dacă ei concluzionează că aceia ca ei pur și simplu nu pot primi binecuvântări, nu au nicio speranță și categoric nu sunt cei pe care Dumnezeu îi va mântui și nu pot primi ce vor, ce vor face? (Îl vor părăsi pe Dumnezeu.)

Există o zicală spirituală: „Îmi reînnoiesc jurământul de a-L iubi pe Dumnezeu: Îi dedic trupul și inima mea.” Această zicală este foarte „grandioasă”. Când am auzit prima dată aceste cuvinte, în inima Mea, am simțit profund „grandoarea” limbajului uman. Oamenii își consideră jurămintele atât de prețioase, pure și fără cusur; consideră că iubirea pe care o dedică este atât de pură și sacră. Oare antihriștii sunt capabili să-și reînnoiască jurămintele de iubire față de Dumnezeu și să-I dedice trupurile și inimile lor? (Nu sunt.) De ce nu? Unii spun: „După ce am citit atât de multe cuvinte ale lui Dumnezeu, când văd că modul meu de gândire nu funcționează sau nu dă rezultate, pur și simplu îmi reînnoiesc jurământul de a-L iubi pe Dumnezeu și repet jurământul pe care I l-am făcut inițial. Nu înseamnă asta că mă întorc? Nu este greu.” Antihriștii pot face un astfel de lucru? (Nu pot.) De ce nu pot? „Îmi reînnoiesc jurământul de a-L iubi pe Dumnezeu” nu este cea mai înțeleaptă declarație a omului? Nu reprezintă cea mai mare și mai pură iubire a omului? Așadar, de ce nu reușesc antihriștii să facă asta? (Antihriștii nu-L înțeleg deloc pe Dumnezeu, cu atât mai puțin Îl iubesc cu adevărat. Întreaga lor iubire este falsă și bazată pe interesele proprii. Odată ce nu mai au beneficii de câștigat, își întorc spatele și pleacă.) Când ajung în acest punct, antihriștii simt că s-a întâmplat ceva și că au pariat pe lucrul greșit. Pentru a se înveseli, au nevoie să folosească un slogan sau o teorie, care să le sprijine lumile spirituale – ce fel de slogan? „Îmi reînnoiesc jurământul de a-L iubi pe Dumnezeu: Îi dedic trupul și inima mea.” Asta înseamnă că vor relua de la început. Altfel, nu vor putea continua să trăiască, iar credința lor în Dumnezeu se va sfârși. În timpul lucrării Sale, Dumnezeu vorbește în fiecare zi și, de fiecare dată când vorbește, toate cuvintele Lui sunt despre adevăr – toate sunt cuvinte care expun firile corupte ale omului, care impun modul în care oamenii ar trebui să pătrundă în adevărurile-realități și să înțeleagă adevărurile-principii – toate sunt aceste cuvinte. Așadar, antihriștii se gândesc: „De ce niciunul dintre aceste cuvinte nu vorbește despre destinații sau nu menționează chestiuni legate de câștigarea binecuvântărilor? Oare asta nu înseamnă că, în mâinile lui dumnezeu, s-a ales praful de perspectivele și de destinul nostru? Promisiunea lui față de noi nu mai există? Dacă dumnezeu nu menționează niciodată aceste lucruri, atunci poate că speranțele noastre vor fi spulberate. Dacă speranțele noastre se vor spulbera, noi ce ar trebui să facem? E ușor. Dacă nu spun nimic despre aceste lucruri cuvintele lui dumnezeu, atunci să folosim o metodă umană: Să ne reînnoim jurămintele față de dumnezeu!” Cum se face că oamenii au avut un entuziasm atât de mare, o iubire și o credință atât de mari, când au început să creadă în Dumnezeu? Când acestea au ajuns la punctul culminant, oamenii au luat hotărâri înaintea lui Dumnezeu și au făcut jurăminte, spunând: „Indiferent când și unde mă voi afla în această viață, mă voi sacrifica pentru Dumnezeu și mă voi dedica Lui, fără să mă plâng sau să am regrete. Pe ploaie sau pe soare, indiferent de suișuri și coborâșuri, indiferent dacă sunt bolnav și indiferent de necazuri, Îl voi urma până la sfârșit, până seacă mările și pietrele se preschimbă-n praf. Dacă voi încălca acest jurământ, voi fi lovit de un fulger din cer și nu voi avea o destinație bună.” De ce au dispărut acum jurămintele lor? Simt că acest lucru se întâmplă pentru că a trecut prea mult timp și asta le-a erodat credința și iubirea. În inimile lor, se gândesc: „Nu, trebuie să mă înveselesc. Trebuie să fiu plin de energie și vioi și să am la fel de multă credință și la fel de mult entuziasm ca atunci. Trebuie să-mi recâștig idealurile, destinația și dorința de a primi binecuvântări. Astfel, oare credința mea în dumnezeu și iubirea pentru el nu vor fi la fel de mari ca înainte? Oare adevărata mea dedicare față de el nu va fi aceeași ca înainte?” Totuși, indiferent cât se luptă, în adâncul inimii, o persoană care nu urmărește adevărul sau indiferent cât de mult își amintește credința și entuziasmul inițiale față de Dumnezeu, asta nu-i poate schimba situația actuală. Care este această situație? Când se alege praful de perspectivele și de destinul ei, când perspectivele și destinul se îndepărtează tot mai mult de ea, când dorința ei de a primi binecuvântări este aproape spulberată și când toate gândurile ei pline de speranță și toate dorințele ei nu pot fi îndeplinite, începe să-i fie foarte greu să stăruie – în adâncul inimii, este foarte dureros pentru ea să stăruie în felul acesta. Adesea trăiește o stare și o dispoziție care o fac să pară că nu mai poate rezista. Deseori, abia așteaptă ca lucrarea lui Dumnezeu să se încheie, pentru a se putea bucura de binecuvântările Împărăției Cerurilor. Unii chiar speră: „Fie ca lucrarea lui dumnezeu să se încheie repede, fie ca marile dezastre să coboare rapid – dacă pică cerul, toată lumea va muri, nimeni nu ar trebui să aștepte rezultate bune. Dacă eu nu pot obține binecuvântări, atunci nimeni nu ar trebui să le obțină!” În adâncul inimii, nu speră să vină Împărăția lui Dumnezeu, nu speră ca marea întreprindere a lui Dumnezeu să fie finalizată și nu speră ca planul de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu să fie în cele din urmă glorificat sau ca Dumnezeu să câștige biruitori dintre oameni și să-i conducă la o destinație frumoasă – nu speră la aceste lucruri. Din contră, când toate dorințele lor pentru binecuvântări sunt în pragul distrugerii, în adâncul inimii, ei blestemă lucrarea lui Dumnezeu, sunt scârbiți de ea și, mai mult decât atât, sunt scârbiți de cuvintele Lui.

Unii oameni, după ce ascultă predici foarte mulți ani, cu cât ascultă mai mult, cu atât înțeleg mai mult, cu atât mai limpezi le devin inimile și cu atât mai mult vor să audă. În schimb, alți oameni simt tot mai multă repulsie cu cât ascultă mai multe predici. Imediat ce aud cuvintele lui Dumnezeu, partea lor demonică se dezvăluie. Imediat ce ascultă părtășia lui Dumnezeu despre adevăr și aceasta vorbește despre firile corupte ale omului, mentalitatea lor răzvrătită iese la suprafață, iar repulsia lor apare în întregime – cât de departe merg cu acest lucru? Unii blestemă în inimile lor: Îl blestemă pe Dumnezeu, blestemă adevărul, îi blestemă pe conducătorii de biserică și pe lucrători și mai mult îi blestemă pe cei care urmăresc adevărul. Când văd astfel de oameni, Îi antipatizează și vor să-i atace. Când văd astfel de oameni predicând cuvintele lui Dumnezeu, cugetând la ele și având părtășie despre ele, îi blestemă în inimile lor până obosesc și li se face somn. Prin urmare, ochii unora se luminează imediat ce aud părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, în timp ce alții, când aud părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu sau pe cineva spunând că a primit vreun fel de lumină din acestea, devin confuzi, gândurile lor devin neclare, iar ei își pierd speranța. Inimile lor se simt atât de sufocate încât nu pot să respire și tânjesc mereu să meargă afară, ca să respire aer curat. Însă, când ai părtășie despre lucruri precum perspectivele și destinele, binecuvântările de la Dumnezeu, când se va încheia lucrarea lui Dumnezeu și tainele, oricât de mică este camera sau oricât de viciat este aerul, ei nu ies ca să respire, nici nu ațipesc, își ciulesc urechile și ascultă. Nu contează cât de mult timp vorbești, chiar dacă trebuie să reziste fără să doarmă sau fără să mănânce. Când anumiți credincioși noi au intrat în contact cu Mine, am avut părtășie cu ei despre stările oamenilor și despre felul în care oamenii ar trebui să urmărească adevărul, dar nu au înțeles și M-au întrebat dacă puteam vorbi despre câteva taine. Am spus: „Vreți să auziți despre taine? Atunci, mai întâi, să vă spun o realitate. Cei care se interesează mereu de taine și sunt mereu atenți să cerceteze aceste lucruri din cuvintele lui Dumnezeu nu sunt buni de nimic. Toți sunt neîncrezători și farisei.” Noii credincioși au fost uluiți de răspunsul Meu și prea rușinați ca să mai pună întrebări, dar au găsit o ocazie să întrebe ulterior, iar Eu le-am răspuns în același mod. Ce credeți despre felul în care le-am răspuns? (A fost bun. I-ar putea ajuta să reflecteze asupra lor.) Ar reflecta? Nu ar face-o. Atunci cum puteți să-i ajutați? Pur și simplu, spuneți-le: „Tainele nu sunt viața sau adevărul. Oricâte taine vei înțelege, asta nu va însemna că înțelegi adevărul. Chiar dacă vei desluși toate tainele, asta nu va însemna că vei putea merge în cer sau că vei avea o destinație bună.” Ce spuneți despre a-i ajuta cu aceste cuvinte? Nu explică perfect chestiunea? Când oamenii care au înțelegere spirituală, iubesc adevărul și îl urmăresc aud aceste cuvinte, spun: „Credeam că tainele sunt viața, dar acum că știu că nu sunt, nu le voi mai cerceta. Așadar, ce este viața?” Asta arată că au înțeles puțin. Așadar, după ce aud aceste cuvinte, antihriștii sunt ajutați? Se schimbă? Nu sunt capabili să se schimbe. Nu găsesc niciun beneficiu în aceste cuvinte, cred că nu există binecuvântări în aceste cuvinte, că ele nu le implică perspectivele și destinul, că nu au legătură și nu sunt corelate cu perspectivele și destinul lor și că sunt inutile, așa că nu pot să le accepte. Așadar, ce părtășie este legată de perspectivele și de destinul lor? Poți spune, de exemplu: „În zilele noastre, există multe fenomene ciudate care apar în lume. În unele locuri, au apărut patru luni și de mai multe ori a fost observată o lună sângerie. Apar fenomene cerești ciudate. Diverse urgii și dezastre au apărut, de asemenea, în lumea omenească și, în unele locuri, oamenii au săvârșit acte de canibalism. Privind situația, am ajuns deja în vremea vaselor și a urgiilor profețită în Apocalipsa.” Când antihriștii aud aceste cuvinte, ochii li se luminează, iar urechile li se ciulesc. Se bucură: „E bine că m-am născut în epoca aceasta. Pot primi mari binecuvântări. Chiar sunt deștept! Nu am ales să urmez lucruri lumești. Am renunțat la perspectivele mele lumești și la familia mea pentru a urma această etapă a lucrării lui dumnezeu – sunt atât de bucuros că am fost capabil să urmez până acum. Ziua lui dumnezeu este aproape. Pe baza situației, se pare că, înainte să mor, voi fi capabil să apuc ziua în care lucrarea lui dumnezeu se va încheia. În ziua aceea, sigur voi fi unul dintre cei mântuiți de el. Ce minunat!” În inimile lor, se bucură în secret că au ales calea cea dreaptă, că au găsit ușa corectă și că au plătit câteva prețuri. Se bucură și că au urmărit până în acest punct fără să renunțe, că sunt în continuare în casa lui Dumnezeu și că nu au provocat necazuri sau că nu au fost îndepărtați sau excluși. Așadar, din momentul acela, oare vor practica adevărul sau vor continua să nutrească aceleași speranțe? Atitudinea lor interioară nu se va schimba. Prin urmare, atunci când găsesc o parte din cuvintele lui Dumnezeu care cred că s-au îndeplinit, se simt ca și cum au găsit o comoară. Simt imediat că sunt foarte norocoși, că au ales calea cea dreaptă, că au intrat pe ușa corectă, că au ales Dumnezeul corect și că sunt oameni înțelepți și fecioare înțelepte. „Din fericire, am renunțat la slujba mea atunci. Am făcut alegerea corectă. Cum de sunt atât de deștept? Dacă nu aș fi fost atât de atent atunci, s-ar putea să fi ratat binecuvântările acum. Trebuie să continui să fiu atent în viitor și să-mi dedic viața luptei pentru perspectivele și destinul meu.” Ce esență a antihriștilor vedeți în această chestiune? Acești oameni nu sunt niște oportuniști? Nu au credință adevărată în Dumnezeu, în cuvintele sau în lucrarea Lui. Sunt oportuniști, oameni care s-au furișat în casa lui Dumnezeu. Prin urmare, în casa lui Dumnezeu, acești oameni sunt mereu doar de umplutură, ducându-și zilele în derivă. Numără pe degete câți ani L-au urmat pe Dumnezeu, prețurile pe care le-au plătit, lucrurile mărețe pe care le-au făcut, lucrarea lui Dumnezeu pe care au experimentat-o personal și etapele lucrării lui Dumnezeu pe care le-au înțeles întrucâtva. Calculează aceste lucruri în inima lor toată ziua, de nenumărate ori, lăsând în urmă cele mai importante lucruri, adică adevărul și viața. Cred în Dumnezeu numai ca să primească binecuvântări – acesta este oportunism. Niciunul dintre cuvintele lui Dumnezeu, nici cunoașterea din experiență a nimănui nu le pot schimba vreodată atitudinea oportunistă. Așa sunt antihriștii. Nu vor face niciodată concesii cu privire la propriile interese; nu-și vor schimba niciodată părerile, direcția și țelurile căii pe care merg sau principiile de comportament, de dragul perspectivelor și destinului lor. Nu vor practica deloc cuvintele lui Dumnezeu pentru perspectivele și destinul lor, absolut deloc. Unii spun: „Ocazional, pun în practică anumite cuvinte, ca atunci când renunță la unele lucruri sau se sacrifică.” Indiferent ce pun în practică, o fac din premisa că au perspective și destin și pot primi binecuvântări. Indiferent ce adevăr pun în practică, este întinat și făcut cu o anumită intenție și cu un anumit scop. Acesta este un lucru complet diferit de practicarea cerută de Dumnezeu.

Când citesc cuvintele lui Dumnezeu, antihriștii le folosesc în special ca să-și caute destinația și să caute taine, precum și conținutul legat de momentul în care lucrarea și planul de gestionare ale lui Dumnezeu se vor încheia și când vor coborî dezastrele și așa mai departe. De dragul propriei destinații, pot depune multe eforturi și pot face multe lucruri. Așadar, când lucrarea lui Dumnezeu se va încheia și marile dezastre vor coborî, ei vor să știe și le pasă dacă lucrurile pe care le-au făcut, prețurile pe care le-au plătit și lucrurile pe care le-au abandonat pot fi date la schimb pe binecuvântările pe care le doresc și dacă pot evita suferința dezastrelor – acestea sunt lucrurile pe care vor să le știe și de care le pasă. De-a lungul întregului proces de a studia cuvintele lui Dumnezeu, indiferent cât de mulți ani durează, le pasă doar de perspectivele și de destinul lor. Prin urmare, atenția lor în timp ce citesc cuvintele lui Dumnezeu și conținutul pe care îl caută în cuvintele Lui, toate au anumite semne și caracteristici speciale. În general, în primele șase luni sau în primul an, noii credincioși caută astfel de subiecte în cuvintele lui Dumnezeu, dar, după ce au trecut șase luni sau un an, unii oameni văd că au mai citit toate aceste părți și li se pare lipsit de sens să le cerceteze mai departe, că ele nu le pot permite oamenilor să pătrundă în adevăr și că ele chiar îi afectează și îi tulbură, împiedicându-i să pătrundă în adevăr, așa că nu mai citesc aceste părți. Pentru ei, este suficient doar să le arunce o privire ocazional și să le înțeleagă. În restul timpului, se gândesc: „Cum pot să pătrund în adevăr? Există multe cuvinte ale lui Dumnezeu care expun omenirea. Acestea expun înșelătoria, răzvrătirea și firile corupte ale oamenilor; expun diversele noțiuni religioase și atitudini față de Dumnezeu ale oamenilor. Chiar mai mult, expun diverse manifestări ale umanității anormale ale oamenilor. Așadar, cum pot găsi ce ar trebui să practice oamenii din cuvintele lui Dumnezeu?” Oamenii care iubesc și urmăresc adevărul își dedică eforturile acestor lucruri. Întreabă adesea despre probleme concrete pe care trebuie să le înțeleagă și pe care trebuie să le pătrundă în viețile lor reale, cum ar fi: „Ce ar trebui să facem în continuare și cum ar trebui să practicăm? După ce credem în Dumnezeu, sigur suntem diferiți de non-credincioși și de oamenii cu convingeri religioase, așadar, ce schimbări calitative ar trebui să apară în viețile noastre? În ceea ce privește comportamentul nostru și modul în care interacționăm cu lumea, cum ar trebui să vorbim și să acționăm, cum ar trebui să interacționăm cu ceilalți și cum ar trebui să punem în practică adevărul?” Totuși, chiar dacă antihriștii vor crede timp de 10, 20 sau 30 de ani, nu vor pune niciodată aceste întrebări. Ei studiază cuvintele lui Dumnezeu și își caută în ele destinația și speranța de a primi binecuvântări și, chiar de vor căuta 20 sau 30 de ani, nu se vor sătura să facă asta. La cel mai mic semn că ar exista necazuri, caută repede în cuvintele lui Dumnezeu conținut legat de destinația lor și apoi apreciază care ar putea fi atitudinea lui Dumnezeu față de ei, pe baza credinței lor actuale. Par să-și judece destinația în funcție de cicluri și perioade. Nu-și vor schimba niciodată gândurile și atitudinile și nu vor ajunge să urmărească adevărul din cauza unor schimbări în modul de lucru al lui Dumnezeu sau a exprimării intenției Sale urgente față de omenire. Nu vor face niciodată așa ceva. Prin urmare, unii oameni care cred de 20 sau 30 de ani încă își dedică eforturile acelor taine și acelor subiecte menționate de Dumnezeu, care implică destinul și destinația omenirii. În ce măsură își dedică anumiți oameni eforturile? Ei spun: „Când am comparat fiecare parte din cuvintele lui dumnezeu, am descoperit cea mai mare taină. Când hristos pleacă de pe pământ, va fi primăvară.” Cum credeți că Mă simt când aud asta? Fericit sau trist? Nu mă simt nici fericit, nici trist. Cred că este ridicol. Chiar există oameni care își dedică eforturile acestui lucru, până într-acolo încât știu anotimpul exact. Dacă ar putea merge mai departe și ar putea descoperi ora exactă, ajungând să știe cu precizie până și minutul și secunda, chiar ar fi „genii”! Faptul că astfel de „genii” pot descoperi ceva ce nu știu Eu Însumi chiar este ridicol și exasperant. De ce este ridicol? Nimeni nu știe momentul exact în care Dumnezeu S-a întrupat, nici măcar Satana nu știe asta. Dumnezeu ar spune oricui un lucru pe care nici măcar Satana nu îl știe? Sigur că nu. La fel, când vine vorba de momentul în care Dumnezeu Își va încheia măreața întreprindere și când trupul Lui va termina lucrarea pe pământ și va pleca – este acesta un lucru pe care Dumnezeu l-ar spune oricui? Există vreun motiv ca toată lumea să știe asta? (Nu există.) Atunci când vorbește, Dumnezeu va lăsa să-I scape ceva ce nu vrea ca oamenii să știe? Categoric nu. Totuși, unii oameni chiar spun că, în cuvintele lui Dumnezeu, au descoperit momentul când El va părăsi pământul. Ba chiar spun că va fi primăvara. Nu este ciudat? Nu este ridicol? Pe care dintre cuvintele lui Dumnezeu își bazează acești oameni afirmația? Când Dumnezeu a vorbit despre a face ceva în primăvară, putea să Se refere la altceva. Oare Se referea la asta? Cum au putut să o proiecteze asupra acestui lucru? Dumnezeu le va spune oamenilor clar și explicit ceea ce vrea ca ei să știe. Oamenii nu vor fi capabili să înțeleagă lucrurile pe care El nu vrea să le știe, indiferent cât de mult cercetează; astfel de lucruri sunt imposibil de cunoscut de omenire. Acești oameni spun că ei știu și că faptul că au cercetat a dat rezultate. Ba chiar dau momentul exact. Oare nu vorbesc prostii? Îi induc în eroare pe oameni, le tulbură mințile și le perturbă viziunea. Acest lucru vine de la Satana și nu este sub nicio formă luminare de la Dumnezeu. El nu i-ar lumina pe oameni în această privință. Nu le folosește să știe asta. Dumnezeu n-ar lăsa, sub nicio formă, să-I scape accidental ceva ce nu vrea ca oamenii să știe. De asta spun că e ridicol. Așadar, de ce este exasperant? (Dumnezeu exprimă adevărul ca, prin intermediul acestor cuvinte, oamenii să-și poată schimba firile corupte și pentru a le permite să urmărească și să dobândească adevărul, dar antihriștii Îi folosesc cuvintele ca să cerceteze destinații și taine.) Și asta este puțin exasperant, dar care este adevăratul motiv al exasperării Mele? De exemplu, dacă un părinte bogat face mulți bani pentru copiii lui, iar aceștia încă sunt mici și trebuie să se bazeze pe părintele lor ca să-i crească, iar mijloacele lor de trai depind în totalitate de acel părinte, vor spera acei copii ca părintele lor să moară repede? Vor găsi un ghicitor care să calculeze rapid când va muri părintele lor? Acționează cineva în felul acesta? (Nu.) Dacă ar face-o, nu ar fi exasperant? Ar fi exasperant! Astfel de oameni sunt plini de ură! Acum că Dumnezeu a venit pe pământ, chiar dacă trupul Lui poate trăi mai mult de o sută de ani și poate lucra timp de o sută de ani, adevărurile înțelese de oameni sunt limitate. Gândiți-vă la asta, de la întruparea Domnului Isus până la etapa actuală a lucrării lui Dumnezeu, câte adevăruri a dobândit omenirea în acești două mii de ani? Practic, omenirea nu înțelege adevărul. În această etapă, Dumnezeu lucrează de 30 de ani și a vorbit aproape 30 de ani. Cei care au citit cel mai mult cuvintele lui Dumnezeu le citesc de 30 de ani. Câte adevăruri au ajuns să înțeleagă oamenii? Înțelegerea lor este foarte limitată. Viteza cu care omenirea pătrunde în adevăr este foarte mică. Adică, a lucra adevărul în oameni și a-l transforma în viețile lor este un lucru destul de dificil și de lent. Totuși, chiar și așa lent cum este, unii oameni continuă să spere: „Când va părăsi dumnezeu pământul? Când se va încheia lucrarea lui dumnezeu?” Plecarea lui Dumnezeu de pe pământ și încheierea lucrării Lui vor fi în beneficiul lor? În ziua în care Dumnezeu va părăsi pământul, ei vor muri. Vor fi condamnați la moarte. Ce motiv au să fie fericiți? Ce fel de persoane sunt acestea? Oare nu le lipsește moralitatea? Printre oamenii din lume, sunt numiți fii care nu-și respectă părinții. Noi îi numim neîncrezători și antihriști, iar ei nu sunt buni de nimic.

Când a fost exprimat conținutul cărții „Cuvântul Se arată în trup”, mulți oameni au crezut că „Dumnezeu întrupat doar lucrează. Săvârșește câteva etape ale lucrării, are mai multe căi de a lucra și mai multe căi de a vorbi și gata; după aceea, lucrarea lui se va încheia. După ce lucrarea lui este încheiată, trupul nu îi va mai fi de folos și nu va mai fi nevoie ca el să vorbească. Noi vom fi câștigat ceva și trebuie doar să așteptăm cu nerăbdare ziua în care lucrarea lui dumnezeu se va încheia. Odată ce vom putea vorbi despre aceste cuvinte ale lui dumnezeu și le vom putea predica, vom avea o destinație și vom primi mari binecuvântări.” Unii oameni au avut această atitudine. Apoi, am avut părtășie despre mai multe cuvinte, mai precis cuvintele din „Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu”, precum și cuvintele despre care am părtășie în perioada aceasta de timp. Când unii oameni au văzut asta, s-au gândit: „Nu sunt toate cuvintele lui dumnezeu în «Cuvântul Se arată în trup»? De ce a exprimat acum volumul «Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu»? De ce continuă dumnezeu să exprime tot mai multe cuvinte? De acum înainte, ar trebui să vorbească despre câteva taine, despre câteva chestiuni legate de ceruri și despre felul în care, în viitor, oamenii vor merge cu dumnezeu în cer. Să vorbim despre aceste lucruri chiar ne înveselește!” Ce feluri de oameni au avut aceste gânduri? (Antihriștii.) De ce au început să aibă aceste gânduri? Pentru că nu sunt deloc interesați de adevăr. S-au gândit: „Îl urmăm pe dumnezeu de mulți ani. Știm cum a lucrat el la început. Am experimentat personal mai multe etape ale lucrării lui dumnezeu. De asemenea, am experimentat personal felurile în care dumnezeu vorbește și am văzut asta cu ochii noștri. Suntem martorii lui dumnezeu și generația cea mai vrednică să primească binecuvântări.” Ei nu L-au urmat pe Dumnezeu pentru că a rostit și a exprimat adevărul, ci datorită predestinării de la El. El i-a făcut să experimenteze mai multe etape ale lucrării, iar ei L-au urmat pasiv. Ulterior, când lucrarea lui Dumnezeu a tot progresat, El a ales mai mulți oameni care puteau ține pasul cu etapa actuală a lucrării Lui. Destinatarii principali ai lucrării lui Dumnezeu s-au înmulțit și s-au schimbat constant. Unii oameni care L-au urmat pe Dumnezeu la început au fost eliminați treptat, pentru că nu urmăreau adevărul, pentru că ajunseseră să aibă diverse noțiuni și neînțelegeri despre Dumnezeu și pentru că, înlăuntrul lor, apăruseră diverse feluri de neascultare și de nemulțumire cu privire la Dumnezeu. Au existat motive atât subiective, cât și obiective pentru eliminarea acestor oameni. Subiectiv, pentru că nu au urmărit adevărul și au considerat cuvintele lui Dumnezeu ca fiind doctrine și le-au predicat peste tot, ca fariseii. Până acum, unii oameni tot nu înțeleg ce sunt adevărurile-realități – sunt ca niște oameni morți. Obiectiv, oamenii care au fost eliminați erau oameni care au experimentat personal începutul noii lucrări a lui Dumnezeu, dar, din cauza caracterelor, a lucrurilor pe care le urmăreau și a calibrului lor, nu s-au calificat pentru lucrarea ulterioară, mai nouă, a lui Dumnezeu. Ca atare, acești oameni au fost eliminați și înlăturați rapid de etapele lucrării lui Dumnezeu. Se poate spune că, pentru o perioadă de timp, înainte să fie exprimate cuvintele din „Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu”, mulți oameni s-au bucurat în secret în adâncul inimilor lor, spunând: „În sfârșit, omul căruia m-am opus și pe care l-am condamnat nu are nimic de spus. În cele din urmă, etapele lucrării lui s-au încheiat. În trecut, am avut noțiuni în privința lui. Nu l-am ascultat și am fost nemulțumit de el și, de asemenea, l-am condamnat și m-am împotrivit lui. Cu siguranță, am avut dreptate. El nu este dumnezeu; nu este hristos. Nu contează cum îl tratez, pentru că nu este dumnezeu. Este doar emisarul lui dumnezeu, purtătorul său de cuvânt.” Mai mult decât atât, unii chiar au spus: „Acest trup nu este diferit de noi. Duhul din el este cel care vorbește și lucrează; nu are nicio legătură cu trupul.” Unii oameni L-au condamnat și L-au hulit în secret pe Hristos, în felul acesta obraznic. Când au fost exprimate adevărurile din „Cuvântul Se arată în trup, Volumul 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu”, oamenii care L-au condamnat și L-au hulit pe Hristos s-au simțit neliniștiți în inimile lor. Care a fost motivul acestei neliniști? Pe de o parte, aveau de mult timp noțiuni în inimile lor, se împotriviseră persoanei care exprima adevărul. Nu ascultaseră de această persoană și se simțiseră nemulțumiți de ea și chiar o condamnaseră și o huliseră. Pe de altă parte, cuvintele exprimate de Dumnezeu după 2013 au dezvăluit multe taine necunoscute omenirii până atunci. Aceste taine au avut un anumit efect de a întări credința noilor credincioși care încă nu puseseră baze solide și, într-o clipă, au adus certitudinea în inimile lor șovăitoare. Cât despre cei care cred în Dumnezeu de mulți ani, dar în trecut s-au opus lui Hristos, L-au condamnat și L-au hulit, aceste taine i-au lovit în plin, făcându-i să se simtă și mai neliniștiți. S-au gândit: „Acum chiar suntem terminați. Am fost eliminați de dumnezeu. Nu ne vrea. Înainte, dumnezeu a exprimat foarte multe cuvinte, dar noi l-am considerat mereu o ființă umană. Am crezut că, după ce etapele lucrării lui se vor încheia, restul nu ar avea nicio legătură cu el, că această persoană își va fi terminat slujirea și că, din acel moment, aveam să interacționăm cu dumnezeu din ceruri și să credem în dumnezeul din ceruri. Am avut noțiuni despre dumnezeul de pe pământ. Nu am ascultat de el și l-am disprețuit.” Datorită cuvintelor exprimate de-a lungul anului 2013, o mare parte din obrăznicia acestor oameni s-a stins. Înainte de asta, unii oameni au început să aibă îndoieli cu privire la lucrarea lui Dumnezeu. I s-au împotrivit lui Dumnezeu întrupat și L-au hulit, iar unii chiar și-au abandonat credința. De ce s-a întâmplat asta? Pentru că au început să aibă noțiuni. Nu au negat doar întruparea și lucrarea lui Dumnezeu, ci și existența lui Dumnezeu. Pe baza atitudinii față de Dumnezeu a acestor oameni, ce final ar trebui să aibă ei? Pe baza atitudinii și părerii lor cu privire la Dumnezeu, care este esența lor? (Cea a unor neîncrezători.) Prima caracteristică principală a neîncrezătorilor este oportunismul. Odată ce-și găsesc interesele în cuvântul lui Dumnezeu, se agață de ele, refuză să renunțe la ele și încearcă să tragă foloase de pe urma cuvintelor Lui. A doua este că sunt capabili să-L hulească pe Dumnezeu oricând și oriunde, sunt capabili să-și formeze noțiuni despre Dumnezeu oricând și oriunde și, atunci când un lucru neînsemnat nu este în concordanță cu noțiunile lor, sunt capabili să-L judece, să-L condamne pe Dumnezeu și să I se împotrivească. Nu se tem deloc de Dumnezeu. Toți acești oameni au esența antihriștilor; toți sunt antihriști. Care este cealaltă caracteristică a lor? Acești oameni nu iubesc deloc adevărul. Au fost primii care au primit cuvintele lui Dumnezeu, au fost primii care I-au auzit cuvintele și, de asemenea, au fost cei care au experimentat personal etapele și metodele lucrării lui Dumnezeu. Acești oameni cred deja de 30 de ani, dar cei mai mulți dintre ei nu pot face nicio datorie în casa lui Dumnezeu și nu au nicio experiență despre care să vorbească. Oriunde merg, vorbesc doar despre acele cuvinte și doctrine plictisitoare. Care este cea mai evidentă caracteristică a lor? Cred în Dumnezeu de 30 de ani, dar firile lor nu s-au schimbat deloc, iar ei nu se tem deloc de Dumnezeu, nici nu-L înțeleg. Sunt capabili să judece în secret, cu dezinvoltură, întruparea lui Dumnezeu și chiar să facă tărăboi și să-L condamne pe Dumnezeu, fără să le fie groază sau frică de El. Ei nu iubesc adevărul, sunt scârbiți de el și i se împotrivesc. Când vine vorba de Dumnezeu întrupat, îndrăznesc să spună orice; îndrăznesc să evalueze și să judece totul și, oricând își formează noțiuni, îndrăznesc să le răspândească. Oare nu sunt acești oameni dezgustători? (Ba da.) Sunt ei oameni ai lui Dumnezeu? Cred în Dumnezeu de 30 de ani, dar nu dețin nicio realitate, iar firile lor nu s-au schimbat deloc – oare aceștia nu sunt oameni morți? Nu cumva cei care urmăresc realmente adevărul și chiar dețin umanitate normală pot înțelege și pătrunde în câteva adevăruri după doar trei ani de credință în Dumnezeu? (Ba da.) Există însă oameni care cred în Dumnezeu de 30 de ani, fără să aibă nicio experiență. Dacă le ceri să vorbească despre experiențele lor, vor vorbi doar despre doctrine, sloganuri și cuvinte moralizatoare. Așadar, ce eforturi au depus pentru cuvintele lui Dumnezeu în ultimii 30 de ani? Ce au câștigat? E de la sine înțeles că ei nu acceptă cuvintele lui Dumnezeu. Acceptă cuvintele lui Dumnezeu despre binecuvântări și promisiuni pentru omenire, cuvintele Lui care sună frumos, cuvintele Lui de alinare și de îndemn și cuvinte care sunt plăcute auzului, dar nu acceptă niciunul dintre adevărurile exprimate de Dumnezeu și niciuna dintre cerințele Lui de la omenire. Nu acceptă nici măcar una. Nu cumva astfel de oameni ar trebui să fie eliminați? (Ba da.) Eliminarea unor astfel de oameni este o nedreptate? (Nu.) Asta pentru că ei păcătuiesc voit, cu toate că știu clar adevărul.

În zilele de pe urmă, Dumnezeu a lucrat foarte mult și a rostit foarte multe cuvinte, iar oamenii le-au experimentat și au văzut cu ochii lor fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu. Indiferent din ce perspectivă este privit, faptul că Dumnezeu exprimă atât de multe adevăruri și mântuiește atât de mulți oameni este incontestabil și nimeni nu ar trebui să-l pună la îndoială. Oricât de obișnuit și normal este Dumnezeu întrupat, oricât de ușor de trecut cu vederea pare, oamenii ar trebui totuși să-I accepte cuvintele ca fiind adevărul. Unii spun: „Întrucât dumnezeu întrupat este atât de nesemnificativ și obișnuit și deloc măreț, cum am putea fi determinați să-l admirăm? Un astfel de trup obișnuit ar putea fi capabil de vreo lucrare măreață? Chiar putem primi mari binecuvântări de la el? Nu știm; nu putem decât să-l tratăm ca pe o persoană obișnuită.” Alții spun: „Întrucât unele dintre lucrurile pe care le-ai făcut nu ne-au convins, unele ne-au făcut să ne formăm noțiuni, iar altele sunt de neînțeles pentru noi și întrucât ai spus câteva lucruri care sunt inacceptabile pentru noi, nu poți să-l reprezinți pe dumnezeu din ceruri – așadar, trebuie să luptăm împotriva ta până la capăt. Dacă ne ceri să răspândim evanghelia, nu o vom face; dacă ne ceri să ne facem datoria, nu o vom face; și dacă ne ceri să acceptăm adevărul, nu o vom face. Vom lupta până la capăt cu persoana care ești – să vedem ce poți să ne faci.” În inimile acestor oameni care nu acceptă deloc adevărul, există o mie – zece mii – de motive să nege lucrarea lui Dumnezeu, să nege că vorbele lui Dumnezeu sunt adevărul și să nege întruparea Lui. Există însă un lucru care s-ar putea să nu le fie atât de clar: indiferent câte motive au, dacă nu acceptă aceste adevăruri, nu vor fi mântuiți. Dacă nu accepți persoana care sunt și nici nu te supui lucrării lui Dumnezeu, este în regulă – nu te voi forța. Dacă însă nu recunoști aceste cuvinte ale lui Dumnezeu ca fiind adevărul și nu le practici ca fiind adevărul, îți spun cu toată sinceritatea: nu vei fi mântuit niciodată și nici nu vei intra pe poarta Împărăției Cerurilor. Dacă ocolești aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, aceste adevăruri și acest Hristos care lucrează și mântuiește omenirea, atunci oricâte doctrine ai înțelege sau oricât de mari ar fi greutățile pe care le înduri, nu vei dobândi adevărul; ești doar un gunoi. Indiferent din ce motiv crezi în Dumnezeu și oricare ar fi scopul pentru care îți faci datoria, nu poți fi mântuit. Iar dacă nu poți fi mântuit, ce binecuvântări poți primi? Unii oameni concurează cu Dumnezeul din Ceruri, unii concurează cu Dumnezeul de pe pământ și îndrăznesc să conteste cuvintele lui Dumnezeu și adevărul, până într-acolo încât nici măcar nu le pasă cum vor fi finalul și destinația lor. Nu este o josnicie? Acești degenerați sunt atât de ticăloși! Fiecare dintre ei este o persoană rea. Cu toții sunt neîncrezători, oportuniști, oameni nerușinați, iar aceasta este esența antihriștilor.

Tocmai am avut părtășie despre atitudinea antihriștilor față de cuvintele lui Dumnezeu. Când abordează cuvintele lui Dumnezeu, antihriștii nu caută adevărul sau principiile de practică din ele. Nu caută să înțeleagă din cuvintele lui Dumnezeu cum să ajungă să se teamă de El și să se ferească de rău și cu siguranță nu caută să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu, ca să poată deveni persoane care Îi îndeplinesc intențiile. În schimb, vor să-și găsească în cuvintele lui Dumnezeu destinația dorită, precum și diversele beneficii pe care le doresc, inclusiv dacă pot primi binecuvântări și cum pot primi mai mult har în viața aceasta și dacă pot primi însutit în lumea care va veni și așa mai departe. Acestea sunt lucrurile pe care le caută în cuvintele lui Dumnezeu. Prin urmare, indiferent din ce perspectivă privești situația, antihriștii nu consideră niciodată cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul și nici nu cred că acestea sunt adevărul și că ar trebui să fie acceptate de omenire. Atitudinea lor față de cuvintele lui Dumnezeu este aceea că vor să le folosească pentru a-și primi destinația și binecuvântările dorite. Vor să le folosească drept rampă de lansare pentru a obține lucrurile pe care le urmăresc și pentru a-și atinge obiectivele. Din punct de vedere al lucrurilor pe care le urmăresc, al căii pe care merg și al atitudinii lor față de cuvintele lui Dumnezeu, acești oameni sunt o adunătură de neîncrezători, o adunătură de oportuniști. Când antihriștii nu-și pot găsi beneficiile și destinația dorită în cuvintele lui Dumnezeu sau când, în timpul studierii acestora, cuvintele lui Dumnezeu despre perspective și destine sau promisiunile lui Dumnezeu către omenire îi dezamăgesc, iar dorințele lor nu pot fi satisfăcute, ei lasă deoparte, fără menajamente și fără ezitare, cuvintele lui Dumnezeu pe care le au în mâini, Îl părăsesc și Îl abandonează pe Dumnezeu și urmăresc viața pe care și-o doresc. Nu vin înaintea lui Dumnezeu ca să-I accepte mântuirea. Când citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu le consideră a fi adevărul, în schimb, vor să le folosească pentru a-și atinge scopurile personale și a-și satisface dorințele și ambițiile proprii. Ca atare, ei își caută neobosiți finalul și destinația în cuvintele lui Dumnezeu. Caută ce spune Dumnezeu despre dezastre, dezvăluirile Lui despre taine, despre dezvoltarea omenirii și câteva informații din culise privind lucrarea Lui. Acesta este conținutul de care le pasă. Nu-i interesează nimic din afara acestui domeniu. Adesea, chiar disprețuiesc unele dintre cerințele lui Dumnezeu de la omenirea coruptă și li se împotrivesc. Sunt scârbiți de faptul că Dumnezeu dă în vileag omenirea coruptă. Deseori, găsesc pricină în formularea și în tonul vorbirii folosite în cuvintele lui Dumnezeu și încearcă să găsească lucruri pe care le pot folosi împotriva lui Dumnezeu. De exemplu, când El îi expune pe oameni ca fiind „târfe” și „prostituate”, ei spun: „Cum pot acestea să fie cuvintele lui dumnezeu? El nu ar vorbi așa! Dumnezeu ar trebui să vorbească într-o manieră rafinată, blândă și grijulie.” Când vine vorba de anumite cuvinte ale lui Dumnezeu care nu sunt în concordanță cu noțiunile umane, cu gramatica umană și cu raționamentul convențional al oamenilor corupți, se gândesc: „Acestea nu sunt cuvintele lui dumnezeu, el nu ar vorbi așa! El este suprem, măreț și de nepătruns, așadar, cum pot fi cuvintele lui atât de obișnuite? Cum pot fi atât de departe de raționamentul convențional? Dacă ale lui dumnezeu cuvinte sunt adevărul, ar trebui să fie rostite în așa fel încât toată lumea să le respecte, să le venereze și să le admire. Ar trebui să fie de nepătruns – așa ar trebui să fie cuvintele lui dumnezeu!” Când e vorba de cuvintele lui Dumnezeu, ei au diverse noțiuni, delimitări și chiar cerințe. Pe baza cerințelor și delimitărilor lor, se poate vedea că esența antihriștilor este esența Satanei. Atitudinea lor față de Dumnezeu și față de cuvintele Lui este de a cerceta, de a se împotrivi, de a judeca, de a căuta lucruri pe care le pot folosi împotriva lui Dumnezeu și de a căuta cusururi. Nu depun eforturi pentru adevărul din cuvintele lui Dumnezeu și nici nu se supun acestuia, nu-l acceptă și nu-l practică. Prin urmare, esența antihriștilor este esența Satanei și a duhurilor rele. Modul în care antihriștii tratează cuvintele lui Dumnezeu este și modul în care Îl tratează pe Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu Îl reprezintă pe El Însuși. Toate adevărurile exprimate de Dumnezeu Îi reprezintă firea, esența și, mai mult decât atât, identitatea și statutul. Indiferent dacă aceste cuvinte sunt exprimate de trupul lui Dumnezeu sau de Duhul lui Dumnezeu și indiferent de conținutul pe care îl exprimă El, aceste cuvinte Îl reprezintă, fără îndoială, pe Dumnezeu. Prin urmare, faptul că antihriștii cercetează și analizează cuvintele lui Dumnezeu și își formează noțiuni despre ele este echivalent cu a-și forma noțiuni despre Dumnezeu. Ei Îl scrutează pe Dumnezeu. Nu cred și nu acceptă cuvintele lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că ei nu cred în existența lui Dumnezeu, sigur nu cred că ale Lui cuvinte sunt adevărul și sunt cu atât mai puțin capabili să se supună lui Dumnezeu. Aceasta este esența antihriștilor.

Unii spun: „Dumnezeu întrupat este prea nesemnificativ și obișnuit. Deseori, cuvintele și acțiunile lui mă fac să-mi formez noțiuni și nu sunt deloc în acord cu închipuirile mele. Văd că dumnezeu întrupat este doar un om obișnuit. Nu-l reprezintă pe dumnezeu, așadar, oricâte adevăruri exprimă în cuvintele și în lucrarea lui, nu este ca dumnezeu.” De unde provin aceste cuvinte? Ce reprezintă ele? Nu cumva îl reprezintă pe Satana? De la început până la sfârșit, Satana nu a recunoscut niciodată identitatea și statutul lui Dumnezeu. Nu a crezut niciodată că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul și cu siguranță nu le-a acceptat niciodată. Ca atare, când Satana Îi vorbește lui Dumnezeu, vrea să o facă de pe picior de egalitate. Felul în care vorbește are scopul de a-L ridiculiza și batjocori pe Dumnezeu, de a-L păcăli, Dumnezeu neavând loc în inima sa, iar lucrurile pe care antihriștii le fac și cuvintele pe care le spun sunt exact la fel ca acelea pe care le face și le spune Satana. Esența lor este aceeași, cu excepția faptului că Satana este invizibil omenirii, în vreme ce antihriștii sunt vizibili și tangibili; sunt satane în piele de om. Dacă nu ar fi satane, nu ar fi capabili să facă și să spună astfel de lucruri. Satana minte des și crede că și cuvintele lui Dumnezeu sunt minciuni. Satana îi păcălește adesea pe oameni și este necinstit, înșelător și ticălos și crede că Dumnezeu vorbește în același mod. Indiferent ce spune Dumnezeu, antihriștii vor adăuga mereu ceva la cuvintele Lui, atribuindu-le propriul sens și formulând explicații arbitrare. În plus, ei chiar cred că anumite cuvinte ale lui Dumnezeu nu sunt geniale ca ale lor, că nu se ridică la nivelul lor și la standardele lor înalte și că nu sunt suficiente pentru a cuceri omenirea coruptă. Așadar, vor să aducă mijloacele, tonul și conținutul cuvintelor lui Dumnezeu înaintea unor oameni care să le analizeze și să le judece, ba chiar mai mult, să le critice și să le condamne. De ce fac asta? În timp ce-L urmează pe Dumnezeu, abia așteaptă să câștige perspectivele și destinul pe care și le doresc de la acest Dumnezeu și așteaptă să câștige destinația pe care și-o doresc de la acest Dumnezeu. Așadar, de ce continuă să se comporte în felul acesta? Nu-și taie craca de sub picioare? Există un singur motiv, acela că, în ochii lor, cuvintele rostite de un astfel de Dumnezeu sunt prea comune și obișnuite – acțiunile Lui sunt și ele prea obișnuite. Un astfel de Dumnezeu nu este Cel pe care vor să-L venereze sau Cel din închipuirile lor și nu este compatibil cu ei. Dacă Îl urmează pe un astfel de Dumnezeu, s-ar putea alege praful de destinația, perspectivele și destinul lor. Prin urmare, Îl sfidează vehement pe un astfel de Dumnezeu. Îl judecă, Îl subminează și încearcă să-I saboteze, să-I tulbure și să-I distrugă lucrarea, astfel încât El să nu o poată face. Atunci scopul lor va fi îndeplinit. Unii spun: „Dacă-și ating scopul, destinația lor nu va dispărea?” O astfel de persoană pur și simplu nu recunoaște existența lui Dumnezeu și nici întruparea Lui, cu atât mai puțin realitatea lucrării Lui de gestionare pentru a mântui omenirea. Pur și simplu pariază și joacă la noroc. Dacă acest Dumnezeu este cu adevărat doborât, atunci ei vor putea face orice vor și nu vor mai trebui să sufere astfel de greutăți în casa lui Dumnezeu. Atunci se vor putea simți în largul lor când se vor întoarce în lume, la tendințele ticăloase și la ceea ce ei numesc „o viață normală”. Nu vor trebui să îndure niciun dezastru, nu vor trebui să treacă prin niciun fel de rafinare și sigur nu vor trebui să îndure judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu. Toate acestea vor înceta să existe, iar lumea va merge mai departe, ca de obicei. După asta tânjesc în visele lor. Oare acești oameni nu sunt răi? Care este rădăcina răutății lor extreme? (Esența lor este Satana, așa că Îl urăsc pe Dumnezeu.) De fapt, în adâncul inimilor acestor demoni antihriști, în duhurile lor, pot simți acest lucru – știu cum îi privește Dumnezeu pe oamenii ca ei. Dumnezeu îi urăște pe oamenii ca ei. Sunt incompatibili cu Dumnezeu. Umanitatea și natura-esență a lor sunt detestate de Dumnezeu. Prin urmare, indiferent cât trudesc și cât de mult își doresc să primească binecuvântări, rezultatul lor final nu va depinde de voința lor. Nu pot schimba niciuna dintre aceste realități. Sunt incompatibili cu Dumnezeu. Sunt incompatibili cu ale lui Dumnezeu cuvinte. Sunt incompatibili cu Hristos. Așadar, cum vor sfârși? Sunt cu toții destinați să piară. În inimile lor, înțeleg vag acest lucru, așadar de ce mai rămân în casa lui Dumnezeu? Pur și simplu nu sunt dispuși să renunțe la o șansă atât de bună de a primi binecuvântări, așa că vor să riște: „Dacă risc în felul acesta, poate că tot voi primi binecuvântări. Poate că tot pot să mă strecor și să supraviețuiesc. Poate că, dacă dumnezeu nu e prudent și atent, mă pot strecura pe poarta împărăției cerurilor.” Cu astfel de iluzii deșarte, pline de cuvântul „poate”, ei continuă să rătăcească în casa lui Dumnezeu, dar perspectiva și atitudinea lor față de Dumnezeu nu se schimbă niciodată. Disprețuiesc cuvintele lui Dumnezeu, adevărul și toate lucrurile pozitive.

Dumnezeu le cere oamenilor să fie onești. Când aud asta, unii se gândesc: „Nu este acesta un standard foarte scăzut? Deja credem în dumnezeu de câțiva ani, de ce ne spune acum «să fim onești»? Dacă acesta este cuvântul lui dumnezeu, atunci ar trebui să fie profund, ar trebui să fie tot mai înalt, tot mai de nepătruns, tot mai inaccesibil omului. Noi avem nevoie de standarde mai ridicate ale cerințelor, nu de aceste cerințe obișnuite, lipsite de importanță și de un standard scăzut.” Asemenea oameni nu înțeleg ce este adevărul-realitate. Când cei care nu înțeleg adevărul aud această predică, se supără, dar prin părtășie, experiență și o perioadă de experimentare a acestui lucru, ajung să-și dea seama că aceste cuvinte de la Dumnezeu sunt cele de care oamenii au nevoie. De ce sunt lucrul de care oamenii au nevoie? Omul a fost corupt de Satana în cea mai profundă măsură, așa că nicio persoană nu este onestă; lumea aceasta este plină de minciuni, iar acest lucru este valabil și pentru cei care cred în Dumnezeu. În fiecare zi, oamenii spun minciună după minciună; discursul lor este plin până la refuz de minciunile și înșelătoria Satanei. Așadar, Dumnezeu a înaintat această cerință foarte simplă și foarte directă pentru om: fii onest. Cu timpul și datorită experienței, oamenii încep să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu și să pătrundă cerințele și intențiile Lui; sub îndrumarea și călăuzirea cuvintelor Sale, ei ajung treptat să-și dea seama cât de practice sunt acestea, cum fiecare cuvânt al Lui ar trebui să fie înțeles și pătruns, cum niciunul dintre cuvintele Lui nu este lipsit de conținut, că toate cuvintele Lui sunt ceea ce îi trebuie omenirii, cum Dumnezeu înțelege profund oamenii și îi poate vedea cum sunt cu adevărat și că le înțelege foarte bine corupția. Acesta este traseul pe care îl parcurge o persoană obișnuită. Totuși, când antihriștii văd această frază în care Dumnezeu le cere oamenilor să fie onești, o privesc cu o atitudine de dispreț, derâdere, sarcasm și chiar împotrivire. După ce își formează o opinie despre această frază, nu se mai gândesc la ea, disprețul lor față de Dumnezeu sporește și ei Îl privesc pe Dumnezeu și cuvântul Lui cu și mai mult dispreț, până ajung ca nici măcar să nu-I mai studieze cuvântul. Când unii oameni vorbesc despre experiențele lor cu privire la felul în care și-au dezvăluit firea înșelătoare și la felul în care s-au căit și au încercat să fie onești, în mințile acestor antihriști, apar împotrivirea, repulsia și disprețul. Nu numai că refuză să accepte ce spun acei oameni, dar simt împotrivire și repulsie față de experiența și cunoașterea despre care au părtășie frații și surorile, ajungând să simtă ură și dispreț față de cei care au mai multă părtășie și au o cunoaștere mai bună. Se gândesc: „Sunteți niște proști. Dumnezeu vă spune să fiți onești și voi pur și simplu o faceți. Cum puteți fi atât de ascultători? De ce nu țineți seama de cuvintele pe care le rostesc? Uitați-vă la mine – niciunul dintre voi nu știe care este starea mea adevărată, nimeni nu știe cât de înșelător și viclean sunt, iar eu nu vă voi spune despre aceste lucruri; credeți că meritați să le auziți?” Aceasta este atitudinea pe care o au față de cerința lui Dumnezeu; nu numai că refuză să o accepte, dar sunt potrivnici față de ea și o condamnă. Oare acestea nu sunt manifestările neîncrezătorilor? Aceștia sunt neîncrezători standard. Pe cât se pare, nu au condamnat public cuvântul lui Dumnezeu, nu au ars cărți conținând cuvântul Lui. În aparență, citesc cuvântul lui Dumnezeu, ascultă predici în fiecare zi și au părtășie în timpul adunărilor, dar în realitate, în adâncurile inimii lor, au apărut aversiune, împotrivire și respingere profundă față de cuvântul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, în clipa în care au început să aibă noțiuni despre cuvântul lui Dumnezeu, deja îl respinseseră. Există unii care spun: „Acei antihriști respinseseră deja cuvântul lui Dumnezeu înainte ca El să spună acele lucruri?” În acel moment, încă nu îl respinseseră. De ce? Pentru că aveau multe noțiuni și închipuiri despre Dumnezeu, iar acestea îi făceau să-L stimeze, să-L admire și să-L considere un om remarcabil. Însă, când Dumnezeu Și-a exprimat cuvintele, părerea lor despre El s-a schimbat complet și au spus: „De fapt, cuvintele pe care le rostește dumnezeu sunt foarte obișnuite! Sunt foarte simple, foarte directe și foarte ușor de înțeles: eu însumi pot rosti astfel de cuvinte! Nu spune toată lumea că dumnezeu e măreț? Atunci, de ce ne-ar spune să fim onești? Dacă dumnezeu este atât de măreț, dacă este cu adevărat suprem, nu ar trebui să aibă cerințe atât de mărunte și modeste de la oameni!” Când au citit cuvântul lui Dumnezeu și li s-a părut superficial și că nu s-a potrivit cu noțiunile oamenilor sau că nu a fost în concordanță cu imaginea și identitatea măreață a lui Dumnezeu, au început să aibă noțiuni despre cuvintele lui Dumnezeu. Pe fundalul dezvoltării acestor noțiuni, în ei a apărut o aversiune profundă față de cuvintele lui Dumnezeu și, ulterior, închipuirile și noțiunile despre Dumnezeu din adâncurile inimilor lor s-au revărsat nestăvilite. Care este rezultatul acestei revărsări? Din adâncurile inimilor lor, ei au respins și au condamnat cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, ce le trece prin minte antihriștilor atunci când oamenii predică din cuvântul lui Dumnezeu? Sunt ca niște spectatori, care privesc de pe margine. Când aud pe cineva lăudând cuvintele lui Dumnezeu sau având părtășie despre felul în care a experimentat cuvintele lui Dumnezeu, acești antihriști sunt și ei spectatori, privind de pe margine și nu spun niciodată „amin” în adâncul sufletului lor. Uneori, chiar iau în râs oamenii, spunând: „Ce ai câștigat fiind onest? Deși încerci să fii onest, dumnezeu nu te va mântui neapărat și nici nu vei fi neapărat binecuvântat. Foarte puțini oameni primesc binecuvântări. Dacă eu nu primesc nicio binecuvântare, atunci niciunul dintre voi nu veți primi niciuna!” Natura-esență a unui antihrist este antagonică față de cuvântul lui Dumnezeu și față de Însuși Dumnezeu și, din această cauză, antihriștii sunt incapabili să accepte cuvântul lui Dumnezeu și cu atât mai puțin să i se supună. Dacă nu acceptă cuvântul lui Dumnezeu și nu i se supun, pot dobândi experiență în privința acestuia? Nu pot, așadar, care este cunoașterea personală despre care vorbesc ei? Nu sunt decât închipuiri, deduceri, doctrine sau teorii sau, uneori, chiar doar niște cuvinte care sună frumos și pe care le repetă de la alți oameni și, ca atare, în ei este imposibil să apară vreo experiență sau cunoaștere a cuvintelor lui Dumnezeu. Așadar, din cauza diverselor atitudini pe care antihriștii le au față de Dumnezeu și de cuvântul Lui și din cauza naturii-esențe a lor, indiferent dacă ei cred în Dumnezeu de 10 ani, de 20 de ani sau chiar de mai mult timp, până în ziua de azi, nu vei auzi niciodată de la ei sau nu vei vedea niciodată în ei nicio experiență a cuvântului lui Dumnezeu și nici vreo fărâmă de cunoaștere a lui Dumnezeu. În discursul lor, nu vei auzi că au noțiuni sau înțelegeri greșite despre Dumnezeu și că au fost luminați prin intermediul expunerii de către Dumnezeu și, în cele din urmă, că au ajuns în punctul în care nu-L mai înțeleg greșit pe Dumnezeu sau nu mai au noțiuni despre El. Nu au această experiență, nici această cunoaștere. Acesta este motivul pentru care antihriștii nu pot obține adevărul sau nu pot vorbi deloc despre nicio experiență sau cunoaștere personală, indiferent cât efort depun în studierea cuvântului lui Dumnezeu. Ei doar îi imită pe ceilalți, citind și memorând câteva fragmente celebre din cuvântul lui Dumnezeu, pe care frații și surorile le citează adesea; fac lucrurile automat și urmează mulțimea și apoi continuă să gândească la fel cum au făcut-o întotdeauna. Nu înlătură noțiunile despre Dumnezeu care apar în ei sau conflictele și problemele care apar între ei și Dumnezeu, indiferent cât de mari sunt. Aceste noțiuni și probleme îi urmăresc mereu, oriunde se duc. Care sunt consecințele faptului că ei nu rezolvă aceste probleme? Resentimentele din inimile lor devin tot mai profunde, iar ura lor față de Dumnezeu tot sporește. Continuând astfel, ce consecințe vor fi cu cât vor crede mai mult timp în Dumnezeu? Oare aceste resentimente și noțiuni acumulate îi pot face să renunțe la perspectivele, la destinul și la intenția lor de a câștiga binecuvântări? (Nu.) Dacă aceste probleme nu sunt rezolvate, care va fi rezultatul final? (Vor răbufni.) Expresia „a răbufni” este destul de directă. Cum vor răbufni? Câte moduri sunt? [Îmi amintesc de câteva cuvinte ale lui Dumnezeu pe care le-am citit în trecut: „Chiar și pe parcursul unei singure nopți, ei se pot transforma dintr-o persoană zâmbitoare, «bună la suflet», într-un ucigaș urât și feroce” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”).] De ce devin ucigași? Când dorința lor de a obține binecuvântări este spulberată, își scot mănușile și spun: „Niciunuia dintre noi nu îi va fi ușor, așa că nu trebuie să tăinuiesc sau să ascund asta – cred în dumnezeu doar ca să obțin binecuvântări. Dacă aș fi știut că nu voi obține binecuvântări, aș fi plecat cu mult timp în urmă!” Spun toate cuvintele pe care le au în inimă și nu se tem că vor fi condamnați. De ce nu se tem de condamnare? De ce sunt capabili să renunțe la masca politeții și să răbufnească? Pentru că nu mai vor să creadă și-și doresc să plece. În toți acești ani, au îndurat umilințe și greutăți de dragul obiectivelor lor și practică în conformitate cu aceste strategii și folosesc aceste strategii drept sprijinul lor spiritual. Astăzi, când văd că nu au nicio speranță de a obține binecuvântări, simt că la fel de bine ar putea să renunțe la masca politeții și să spună deschis: „Pur și simplu sunt un neîncrezător. Nu-mi plac lucrurile pozitive. Îmi place să urmăresc lucruri lumești și îmi plac tendințele ticăloase. Se spune că vorbele lui dumnezeu sunt adevărul și că ele îi pot schimba și mântui pe oameni. De ce nu am văzut asta? De ce nu pot experimenta sau simți acest lucru? Ce a schimbat cuvântul lui dumnezeu la oameni? Cred că vorbele lui dumnezeu nu sunt nimic. Există un singur lucru care are beneficii tangibile, iar acesta este că aceia care îl urmează pe dumnezeu vor fi binecuvântați și vor intra în împărăția cerurilor. Aceste cuvinte sunt adevărate. N-aș crede în dumnezeu dacă n-ar fi de dragul obținerii binecuvântărilor! Unde este dumnezeu? Dacă ar putea să îi salveze pe oameni, de ce a fost răstignit? Nu a putut să se salveze nici măcar pe el însuși!” Spun ce cred cu adevărat – nu este partea lor demonică dezvăluită în acest lucru? Noțiunile și resentimentele acumulate de-a lungul anilor răbufnesc din ei. Asta înseamnă că antihriștii arată, în cele din urmă, cum sunt cu adevărat.

Există unii antihriști care spun adesea lucruri precum: „Am renunțat la familia și la cariera mea, am depus atât de mult efort și am suferit atât de mult în credința mea în dumnezeu și cu ce m-am ales? Dumnezeu nu este un dumnezeu care îi binecuvântează pe oameni? Nu este un dumnezeu care le dă oamenilor har? Așadar, cu ce m-am ales?” Dumnezeu i-a furnizat omului atât de multe adevăruri și a oferit atât de mult fără să ceară nimic; deși oamenii I se opun lui Dumnezeu și I se împotrivesc atât de mult, El nu-Și amintește asta și tot vine să mântuiască omul. Antihriștii nu pot vedea cât de mult a obținut omul de la Dumnezeu. De fapt, la ce se referă când spun: „Cu ce m-am ales?” (La binecuvântări.) Antihriștii vor tot. Sunt capabili să renunțe la tot ca să creadă în Dumnezeu și să-L urmeze și cred că, făcând asta, vor avea o șansă de a reuși și că va merita. Renunță la lume și la perspectivele lor și, în viitor, vor să dețină întreaga lume. Ceea ce vor în schimb trebuie să valoreze mai mult decât lucrurile la care au renunțat. Trebuie să fie mai de preț decât acele lucruri și să le ofere avantaje mai mari. Doar atunci vor face schimbul. Credeți că antihriștii spun aceste cuvinte într-o clipă de mânie în timpul răbufnirilor lor? (Nu.) Sigur țin în ei aceste cuvinte mult timp, înainte ca, în cele din urmă, ele să răbufnească din ei. Apoi, toate lucrurile pe care antihriștii le-au gândit și le-au urmărit de-a lungul anilor sunt date în vileag, toate măștile le sunt smulse. Care este ideea principală din cele spuse de ei? „Am crezut în dumnezeu și l-am urmat toți acești ani și cu ce m-am ales?” Ceea ce vor ei să câștige nu este adevărul. Nu vor adevărul. Nu vor viață, nu vor schimbarea firii, nu vor mântuirea de la Dumnezeu. Se cred oameni perfecți și nu vor să dobândească aceste lucruri. Vor să câștige ceva în plus, câteva binecuvântări mai mari decât acelea care pot fi obținute în lumea aceasta. Adică, vor să schimbe lucrurile din lume la care au renunțat, pentru binecuvântările pe care le-a promis Dumnezeu. Vor să primească de la Dumnezeu cele mai mari binecuvântări. Când văd că nu-și pot îndeplini dorințele și când pierd orice speranță, trebuie să renunțe. Însă, când va veni vremea să facă asta, având în vedere firea lor, oare vor fi capabili să se oprească acolo? Nu. Există unele familii în care toți sunt credincioși și, printre ei, apare un antihrist. Când acești antihriști văd că nu vor primi binecuvântări, încep să-și tulbure familiile, pentru a le împiedica să creadă. Mai sunt acestea familii? Sunt familii apropiate în ceea ce privește relațiile exterioare fizice sau de sânge, dar când ne uităm la calea pe care o urmează fiecare membru, deși cred cu toții în Dumnezeu de mai bine de 10 ani, unii sunt dezvăluiți drept antihriști, unii urmăresc adevărul și își fac destul de bine îndatoririle, iar unii urmăresc adevărul la un nivel mediu – naturile-esențe ale lor sunt astfel dezvăluite. Desigur, cei mai răi dintre ei sunt antihriștii, care ar trebui să fie respinși de oameni și excluși de casa lui Dumnezeu. Așadar, sunt acestea familii? Familiile adevărate sunt așa? Acestea nici măcar nu sunt aceleași tipuri de oameni! Unii oameni au trăit atât de mulți ani alături de diavoli și tot îi consideră membri ai familiei. Nu pot renunța la ei și chiar îi consideră, cu nesăbuință, ca fiind persoanele lor dragi. Ce fel de persoane dragi sunt acestea? După ce se arată, antihriștii încep să facă tot felul de rele. Este posibil chiar să-i persecute pe adevărații credincioși din familiile lor. Chiar mai rău, este posibil să-i predea pe membrii familiilor lor guvernelor ticăloase. Unii părinți își vând copiii, iar unii copiii își vând părinții. Oricât de apropiată sau intimă este relația lor, antihriștii nu dau înapoi de la nimic. Întrucât antihriștii îi pot vinde și persecuta pe adevărații credincioși din familiile lor, oare asta nu înseamnă că sunt dușmani? (Ba da.) Apariția unuia sau a doi antihriști în biserică este un pericol pentru frați și surori. De îndată ce văd că nu vor primi binecuvântări, antihriștii se subestimează, renunță la prudență, își scot mănușile și încep să se gândească să îi tulbure pe alți frați și surori. Unii frați și surori sunt slabi, au o statură mică și nu înțeleg adevărul. Antihriștii le arată acestora niște zvonuri pe internet și toarnă gaz pe foc adăugând propriile explicații exagerate, tulburându-i și inducându-i în eroare pe acești frați și surori și, în cele din urmă, distrugându-i. Desigur, unii frați și surori au discernământ și îi recunosc imediat pe antihriști. Dacă interacționează public cu antihriștii, asta va provoca necazuri, așa că este suficient dacă doar găsesc un mod înțelept de a-i izola, astfel încât să nu-i poată tulbura sau chinui pe alții. Când interacționează cu satane, oamenii trebuie să acționeze înțelept.

Antihriștii cred în Dumnezeu și Îl urmează pe Dumnezeu de dragul perspectivelor și destinului lor. Se agață de dorința lor de binecuvântări și își aduc ambițiile cu ei atunci când intră în casa lui Dumnezeu și citesc, acceptă cuvântul lui Dumnezeu și îl predică. De dragul perspectivelor și al destinului lor, fac concesii, îndură umilințe și tot felul de greutăți în casa lui Dumnezeu și, după mulți ani de așteptare și veghe, când speranțele le sunt spulberate, părăsesc biserica și casa lui Dumnezeu tot din cauza perspectivelor și a destinului lor, pentru că dorința și intenția lor de a dobândi binecuvântări nu pot fi îndeplinite. Care este finalul unor astfel de oameni? Vor fi eliminați. Și de ce vor fi eliminați? Oare pentru că Dumnezeu decide să nu-i mântuiască din clipa în care intră în casa Lui sau din cauză că au unele probleme proprii? (Au probleme proprii.) Când antihriștii intră în casa lui Dumnezeu, își fac loc precum neghina prin grâu. Unii spun: „Dar Dumnezeu nu știe asta?” Dumnezeu știe asta; Dumnezeu scrutează toate aceste lucruri. Astfel de oameni nu se pot schimba. Chiar dacă au citit toate cuvintele lui Dumnezeu, chiar dacă au citit despre taine, despre destinația omului și despre diversele firi corupte ale omului care au fost dezvăluite de Dumnezeu și alte asemenea cuvinte, nu este de niciun folos, pentru că ei nu acceptă adevărul. Cuvintele rostite de Dumnezeu se adresează întregii omeniri. Nu sunt ascunse de nimeni și le sunt date tuturor în mod egal. Fiecare poate să citească și să audă cuvintele lui Dumnezeu, dar, în final, antihriștii nu le vor dobândi niciodată, pentru că sunt antihriști, diavoli și satane. Satana nu s-a schimbat după atât de mulți ani alături de Dumnezeu, așadar, nu ar fi valabil acest lucru și pentru antihriști? Chiar dacă îi obligi să citească zilnic cuvântul lui Dumnezeu, nu îl vor dobândi, pentru că sunt antihriști și au esența unui antihrist. E imposibil să-i faci pe antihriști să renunțe la propriile interese sau la perspectivele și destinul lor. E ca și cum ai face un porc să se urce în copac. Este o sarcină imposibilă. Antihriștii vor să vadă beneficii imediate și, de asemenea, vor să vadă beneficii eterne în viitor. Dacă nu pot obține sau satisface unul dintre aceste lucruri, vor deveni imediat ostili și ar putea pleca oricând. Antihriștii citesc printre rânduri cuvintele lui Dumnezeu, ascultându-le tonul și inflexiunile, încercând să ghicească sensul și intenția cuvintelor Lui, pentru a evalua acele beneficii diverse de care le pasă și pe care vor să le obțină. Oare va fi posibil să înțeleagă adevărul, atunci când abordează cuvântul lui Dumnezeu cu această atitudine? (Nu.) Prin urmare, în orice caz, antihriștii se opun lui Dumnezeu și sunt dușmani de moarte ai lui Dumnezeu și ai cuvântului Său. Unii spun: „Cutare și cutare erau foarte buni înainte. De ce se comportă astfel acum? După ce au primit părtășie despre cuvântul lui Dumnezeu, au spus că l-au înțeles și au promis să se străduiască să-și facă îndatoririle, așadar, de ce nu se pot schimba?” Îți voi spune adevărul. Nu doar că nu se pot schimba acum – nu se vor schimba nici în viitor. De ce? Pentru că nu au nicio intenție să se schimbe. Gândește-te la asta: dacă un lup nu poate găsi o oaie pe care s-o mănânce, când este înfometat, va mânca uneori câteva înghițituri de iarbă și va bea puțină apă pentru a-și astâmpăra foamea. Însă înseamnă asta că natura lui s-a schimbat? (Nu.) Așadar, când antihriștii nu fac nimic rău și, temporar, au unele comportamente bune, asta nu înseamnă că s-au schimbat sau că au acceptat adevărul. Imediat ce sunt emondați serios, într-un mod care le afectează puterea și statutul, și văd că nu au nicio speranță – că sigur vor fi eliminați – vor deveni negativi imediat și vor renunța la lucrarea lor, iar felul lor de a fi original și adevărat va ieși la iveală. Cine poate schimba astfel de oameni? Dumnezeu nu plănuiește să-i mântuiască, El doar folosește faptele pentru a-i dezvălui și a-i elimina. Așadar, acești slujitori ai Satanei trebuie să fie deslușiți și respinși de toată lumea.

Deslușirea antihriștilor este ca deslușirea oamenilor răi și a Satanei, iar disecarea antihriștilor este ca disecarea Satanei și a diavolilor invizibili. Antihriștii pe care îi disecăm astăzi pot fi văzuți de om. Poți să vezi ce fac și să auzi ce spun; le poți vedea toate manifestările și îți poți da seama care sunt intențiile lor. Nu-l poți vedea sau atinge pe Satana sau pe diavolii de pe tărâmul spiritual, așa că, pentru tine, vor fi mereu doar un concept și o denumire. Însă, antihriștii pe care îi disecăm astăzi sunt diferiți. Aceștia sunt diavoli și satane vii. Sunt diavoli și satane tangibile, în carne și oase. Acești diavoli și aceste satane se opun lui Dumnezeu și Îl resping pe tărâmul spiritual și sunt scârbiți de orice cuvânt rostit de Dumnezeu. Când vin la biserică, continuă să facă aceste lucruri. Continuă să se opună cuvintelor lui Dumnezeu, sunt scârbiți de ele și le resping, așa cum au mai făcut-o. Adesea, chiar disprețuiesc cuvintele lui Dumnezeu. Atât timp cât vine din gura lui Dumnezeu, chiar și un lucru neînsemnat va ridica multe semne de întrebare în inimile lor. Îl vor cerceta, analiza și procesa cu mințile lor. Prin urmare, pentru antihriști, cuvintele lui Dumnezeu nu sunt obiectul credinței lor. Nu vor crede niciodată în cuvintele lui Dumnezeu. Indiferent cât de practice, adevărate sau fidele sunt cuvintele lui Dumnezeu, ei nu vor crede în ele. Așadar, judecând din aceste perspective, nu sunt antihriștii dușmanii lui Dumnezeu? Nu este natura lor înnăscută în opoziție cu adevărul? Aceste feluri de oameni s-au născut dușmani ai lui Dumnezeu, s-au născut scârbiți de adevăr. Nu vor trata sau respecta niciodată cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul. Din cauza esenței lor, a diverselor manifestări pe care le au față de Dumnezeu și a diverselor atitudini pe care le au față de cuvintele Lui, în cele din urmă, asemenea oameni vor fi disprețuiți de Dumnezeu și condamnați de cuvintele Lui. Așadar, vor fi capabili să obțină cel mai mare beneficiu pe care îl urmăresc – perspectivele și destinul lor? Niciodată. Prin urmare, cui îi vorbește Dumnezeu despre promisiunile și binecuvântările pe care le va da omenirii și despre destinația pe care a pregătit-o pentru omenire? Vor avea parte și antihriștii în vreun fel de aceste lucruri? (Nu.) Minunata destinație despre care vorbește Dumnezeu și care a fost promisă omenirii este dată obiectelor mântuirii lui Dumnezeu, oamenilor care cred în cuvintele lui Dumnezeu și-I acceptă cuvintele ca fiind adevărul. Nu este dată antihriștilor care sunt antagonici față de Dumnezeu și care consideră cuvintele lui Dumnezeu ca fiind minciunile unui șarlatan.

11 aprilie 2020

Note de subsol:

a. Textul original nu conține expresia „ei cred că”.