II. Interesele antihriștilor

C. Uneltirea în folosul propriu

Astăzi, vom continua părtășia despre punctul nouă din diversele manifestări ale antihriștilor și despre partea din acest punct care privește interesele antihriștilor. Data trecută, am avut părtășie despre cel de-al treilea punct din interesele antihriștilor: beneficiile. În punctul acela, am enumerat manifestările specifice ale câtorva aspecte și am abordat, în principal, comportamentul antihriștilor, gândurile și părerile lor și diversele lucruri pe care le fac sub controlul acestor gânduri și păreri. Data trecută, am avut părtășie despre două aspecte: primul a fost delapidarea bunurilor casei lui Dumnezeu, iar cel de-al doilea a fost folosirea fraților și a surorilor, ca să-i slujească și să lucreze pentru ei. Acestea sunt două manifestări specifice ale antihriștilor care uneltesc în folosul propriu. Acum că am avut părtășie despre acestea, înțelegeți natura-esență a antihriștilor? De fapt, în ceea ce privește diversele manifestări ale antihriștilor, nu există diferențe majore între oamenii corupți, fie în privința firii lor, fie a naturii-esențe pe care o au. Se aseamănă mai mult decât se deosebesc; sunt diferiți doar prin prisma umanității lor, dacă este bună sau rea, și există o diferență semnificativă doar în ceea ce privește atitudinea lor față de adevăr. Deși firile corupte ale oamenilor sunt toate la fel, antihriștii sunt capabili să urască adevărul, să I se împotrivească lui Dumnezeu, să-L judece și să-L hulească și, de asemenea, sunt capabili să facă rău și să tulbure lucrarea bisericii. Acestea sunt domeniile în care antihriștii și oamenii corupți obișnuiți sunt foarte diferiți. Fiecare persoană are firea unui antihrist, dar dacă nu a făcut rău, nu a tulburat lucrarea bisericii și nu L-a confruntat direct pe Dumnezeu, atunci nu poate fi definită drept antihrist. Deși oamenii corupți au gânduri, păreri și firi corupte identice sau similare, dacă umanitatea-esență a cuiva nu este aceea a unei persoane rele, atunci există o diferență semnificativă între el și antihriști. Majoritatea oamenilor nu pot vedea această diferență și îi pun în aceeași categorie pe oamenii cu firea unui antihrist și pe cei care merg pe calea unui antihrist și stabilesc că sunt antihriști – făcând acest lucru, e ușor să răniți oameni buni! Dacă nu înțelegeți clar esența antihriștilor, acesta este, de asemenea, un impediment enorm în a vă înțelege pe voi înșivă. Dacă vezi că firea ta coruptă este la fel ca aceea a unui antihrist vei crede că ești un antihrist și dacă vezi că drumul pe care mergi este același cu acela al unui antihrist, atunci vei crede că și tu ești un antihrist. De asemenea, dacă vezi că felul în care faci lucrurile și gândurile și părerile tale sunt la fel cu ale unui antihrist, te vei defini ca fiind un antihrist. Dacă te consideri antihrist în aceste trei moduri, atunci vei stabili că ești un antihrist. Ce consecințe are asta? Cu siguranță vei deveni negativ într-o oarecare măsură și vei renunța la tine însuți. O asemenea înțelegere de sine este oarecum denaturată. Așadar, nu este necesar să-ți înțelegi firea de antihrist? Ba da, bineînțeles că este necesar. Scopul părtășiei despre firea antihriștilor și disecarea acesteia este de a vă permite să vă comparați cu ea și să ajungeți să vă înțelegeți cu adevărat pe voi înșivă. Dacă înțelegi doar că ai o fire coruptă obișnuită, dar nu recunoști că ai firea unui antihrist, atunci înțelegerea ta de sine este foarte superficială și unilaterală; nu este ce ar trebui să fie. Acum, s-ar putea să nu vă dați seama încă de acest lucru. Majoritatea oamenilor cred: „Nu merg pe calea unui antihrist, nu sunt un antihrist și nici nu am esența unui antihrist, așa că nu este nevoie să ajung să înțeleg că am firea unui antihrist, că sunt capabil să merg pe calea unui antihrist și că s-ar putea să devin un antihrist. Dacă m-aș înțelege în felul acesta, oare nu m-aș înjosi?” Astfel, nu vă interesează prea mult aceste subiecte despre expunerea antihriștilor. Indiferent dacă te interesează sau nu, dacă ești cineva care urmărește adevărul, în cele din urmă, va veni o zi în care vei ajunge să înțelegi treptat aceste aspecte ale adevărului și aceste zicale. Am auzit câțiva oameni care au părtășie despre înțelegerea lor bazată pe experiență, dar nu spun absolut nimic despre faptul că au firea unui antihrist sau că merg pe calea unui antihrist. Este evident că gândurile, părerile și firile lor sunt exact la fel ca acelea ale unui antihrist – sunt identice – dar ei nu înțeleg asta. Asta este o dovadă suficientă că mulți oameni se înțeleg pe ei înșiși într-o foarte mică măsură, în sensul că sunt capabili doar să înțeleagă că au o fire coruptă, că I se împotrivesc lui Dumnezeu și se răzvrătesc împotriva Lui, că umanitatea lor nu este foarte bună și că nu iubesc prea mult adevărul. De fapt, ceea ce manifestă și dezvăluie este firea unui antihrist, iar calea pe care merg este aceea a unui antihrist, dar ei nu înțeleg asta. De ce nu înțeleg? Pentru că nu înțeleg diversele manifestări legate de firea unui antihrist și chiar există mulți oameni care se tem să spună că au firea unui antihrist sau că sunt pe calea unui antihrist. Chiar dacă înțeleg asta, nu îndrăznesc să o spună; dacă o spun cu voce tare este ca și cum ar fi blestemați și condamnați. De fapt, situația ta nu este aceeași, fie că o spui, fie că nu? Poate asta schimba faptul că ai firea unui antihrist? Nu, nu poate. Faptul că nu înțelegi asta demonstrează că înțelegerea pe care o ai despre adevăr este prea superficială și că nu te înțelegi cu adevărat pe tine însuți.

3. Folosirea poziției lor pentru a obține fraudulos mâncare, băuturi și alte lucruri dezirabile

În continuare, vom avea părtășie despre cea de-a treia manifestare a antihriștilor care uneltesc în folosul propriu – folosirea poziției lor pentru a obține fraudulos mâncare, băuturi și alte lucruri dezirabile. Desigur, „folosirea poziției lor” se poate numi și a obține fraudulos mâncare, băuturi și alte lucruri dezirabile, sub pretextul credinței în Dumnezeu. Ați mai încercat vreodată să meditați la acest punct și v-ați mai gândit la el? (Nu, nu am făcut-o.) Ați văzut vreodată o asemenea persoană? Aveți vreo opinie cu privire la o asemenea persoană? Aveți vreun sentiment de detestare sau repulsie? Simțiți dispreț pentru o asemenea persoană? (Da.) Ce fel de persoană este? Cum este umanitatea sa? De ce face aceste lucruri? Care este punctul său de vedere în credința sa în Dumnezeu? Este o asemenea persoană cineva pe care Dumnezeu îl mântuiește? În cele din urmă, care este ținta credinței sale în Dumnezeu? A renunțat la familia și la cariera sa și a dat dovadă că a suferit greutăți și a plătit un preț, dar, în cele din urmă, care este ținta sa în folosirea poziției pe care o are ca să obțină fraudulos mâncare și băuturi? Știe că, atunci când face asta, Dumnezeu detestă acest lucru și este nemulțumit? V-ați mai gândit vreodată la aceste întrebări? Sincer să fiu, majoritatea dintre voi n-ați făcut-o. Și de ce nu ați făcut-o? Unii spun: „Sunt prea mulți oameni de felul acesta în societate, așa că nu e mare lucru să avem câțiva în casa lui Dumnezeu. În plus, nici noi înșine nu suntem neapărat atât de puri.” Te consideri o persoană care urmărește adevărul și, totuși, nu iei niciodată propriile fapte, gânduri și idei, precum și faptele și comportamentele celorlalți și nu faci o legătură între ele și adevăr, folosind perspectiva adevărului ca să le privești și să le definești. Așadar, mai ești cineva care urmărește adevărul? Adevărurile pe care ai ajuns să le înțelegi în credința ta în Dumnezeu mai au valoare și însemnătate pentru tine? Nu, nu mai au. Toți cei care pretind că sunt spirituali atunci când nu au deloc înțelegere spirituală au o spiritualitate falsă și nu le pasă de nimic, decât să-și petreacă toată ziua respectând cu rigiditate reglementările sau rostind cuvinte și doctrine, lucru care este asemănător cu ceea ce au făcut savanții antici, „devotându-se în întregime studiului cărților înțelepților și nedând nicio atenție chestiunilor exterioare”. Oamenii care pretind că sunt spirituali cred că orice fac alții nu are nicio relevanță pentru ei, că indiferent cum gândesc alții, este treaba altora și refuză să învețe cum să discearnă oamenii, să vadă lucrurile așa cum sunt și să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu pe baza cuvintelor Lui. Majoritatea oamenilor sunt așa; când au terminat de ascultat o predică sau de citit cuvintele lui Dumnezeu, notează aceste lucruri pe hârtie, le păstrează în inimile lor și le tratează ca pe doctrine sau reglementări cărora le acordă un respect simbolic și apoi au terminat cu ele. Cât despre felul în care lucrurile care se întâmplă în jurul lor sau diversele comportamente și manifestări pe care le văd la oamenii din jurul lor au legătură cu aceste adevăruri, ei nu se gândesc niciodată sau nu încearcă să chibzuiască la acest lucru în inimile lor și nici nu se roagă și nu caută. Viețile spirituale ale majorității oamenilor sunt într-o asemenea stare. Prin urmare, mulți oameni sunt lenți și superficiali când pătrund în adevăr; viața lor spirituală este extrem de monotonă, ei doar respectă reglementări și nu există principii în modul în care fac lucrurile. Se poate spune că, în cazul multor oameni, viața lor spirituală este separată de viața reală și goală și, astfel, chiar și când e vorba de comportamentele și manifestările ostentative ale oamenilor răi și ale antihriștilor, ei nu au absolut niciun concept, cu atât mai puțin vreo definiție, nici nu au vreo idee sau nu dau dovadă de discernământ. În ce privește comportamentele, manifestările și zicalele antihriștilor când uneltesc în folosul propriu, s-ar putea să fi văzut destule, dar, în inimile voastre, nu ați încercat niciodată să chibzuiți pentru a vedea exact ce fel de oameni sunt, dacă pot dobândi adevărul în credința lor în Dumnezeu, dacă sunt oameni care urmăresc adevărul și alte întrebări de felul acesta. În schimb, pierdeți vremea toată ziua, stând degeaba, făcând orice lucru de mântuială și nu căutați să fiți capabili să dobândiți adevărul sau să înțelegeți adevărul-realitate și să pătrundeți în el. Antihriștii își folosesc poziția pentru a unelti în folosul propriu și folosesc credința în Dumnezeu ca pe un pretext ca să obțină fraudulos tot felul de lucruri dezirabile în casa lui Dumnezeu. Aceste lucruri dezirabile includ, în mod firesc, mâncare și băuturi, precum și anumite bucurii materiale și alte lucruri de felul acesta. Esența unor asemenea oameni este la fel ca esența materialistă a antihriștilor, despre care am vorbit anterior – este caracterul aceluiași tip de persoană. Ei caută doar să se bucure de tot felul de tratamente materiale; nu urmăresc adevărul și cu atât mai puțin pregătesc fapte bune. Doar se prefac că urmăresc adevărul și, la prima vedere, par să o facă. Ceea ce urmăresc în adâncul inimilor lor sunt practic plăcerile trupești de a mânca, a bea și a fi tratați bine, care sunt constant în mințile lor. Există destui oameni de felul acesta în jur; fiecare biserică are probabil unul sau doi și poate chiar mai mulți. Astăzi, nu voi vorbi, în sens teoretic, despre manifestările, comportamentul și esența acestor oameni. Mai întâi, voi vorbi despre câteva cazuri reprezentative specifice și vă voi lăsa să ascultați, să obțineți informații din ele și să vedeți cum asemenea oameni au legătură cu acest punct despre care avem părtășie și dacă se folosesc de poziția lor și fac paradă cu credința lor în Dumnezeu ca să obțină fraudulos mâncare, băuturi, bani și lucruri materiale. Încercați să discerneți acest tip de persoană și apoi gândiți-vă dacă oamenii cu care intrați în contact au aceste manifestări despre care vorbim. Dacă vă vine cineva în minte, puteți și să dați câteva exemple. Spuneți-Mi, este mai bine să dăm exemple sau să avem pur și simplu părtășie în general, în felul acesta? (E mai bine să dăm exemple.) Care este avantajul de a da exemple? În primul rând, majoritatea oamenilor sunt dispuși să asculte aceste povești și cazuri din viața reală. Ele au personaje și o intrigă și majoritatea oamenilor le găsesc interesante. E ca și cum ai vorbi despre experiența ta personală: dacă scrii un articol despre ea, de obicei, oamenii îl vor citi o dată sau de două ori și gata, dar dacă faci un film sau o piesă de teatru despre ea, mai mulți oameni o vor urmări și nu doar o singură dată. Astfel, oamenii vor privi mai amănunțit și cu mai multă claritate acest aspect al adevărului sau oamenii, evenimentele și lucrurile relevante, iar acest lucru le va lăsa o impresie mai profundă. În plus, dacă le dai oamenilor câteva exemple specifice, asta îi ajută să compare și facă legături cu mai multă acuratețe între fiecare aspect al adevărului și ei înșiși.

Cazul unu: se prefac că lucrează pentru a face rost de mâncare și băuturi

Mai întâi, să dăm câteva exemple uzuale de aleși ai lui Dumnezeu. Unii conducători și lucrători vin într-un loc de muncă nou, unde întâlnesc diferiți frați și surori și descoperă câteva lucruri bune, și se gândesc: „Acestea sunt lucruri bune. Eu de ce nu le am?” În sinea lor, nu au gânduri nepotrivite? Lăcomia lor și-a făcut apariția. De îndată ce lăcomia lor și-a făcut apariția, acești nemernici josnici și nerușinați se opresc în loc și găsesc pretexte să lucreze în acel loc și să nu plece. În ce scop nu pleacă? (Pentru ca, într-o zi, să poată profita.) Așa e, vor să profite. Dacă nu obțin acest avantaj, nu vor putea dormi bine noaptea. Își fac griji că, dacă pleacă în altă parte, altcineva va obține acest avantaj, iar ei nu vor mai avea această ocazie, așa că găsesc un pretext să predice și să lucreze în acel loc. De fapt, inimile lor se gândesc mereu la aceste lucruri dezirabile, iar ochii lor sunt mereu ațintiți asupra lor. În cele din urmă, se stabilesc în locul acela, iar majoritatea fraților și surorilor îi plac, știu că sunt predicatori și îi venerează și îi admiră. Acum este timpul ca acești conducători și lucrători să menționeze că există un lucru pe care și-l doresc, așa că se gândesc la tot felul de căi diferite ca să abordeze subiectul, dar cu cât spun mai multe, cu atât mai anxioși devin. Chibzuiesc în sinea lor: „Cum ar trebui să procedez ca să cer acest lucru? Frații și surorile nu pot să afle că-mi place acest lucru și că mi-l doresc. Trebuie să-i determin să mi-l dea de bunăvoie; nu trebuie să-i fac să creadă că îl cer, ci, mai degrabă, că este ceva ce sunt dispuși să-mi dea de bunăvoie și, bineînțeles, că este ceva ce merit să am.” După asta, îi întreabă pe frați și pe surori: „Cum vă merge pătrunderea în viață în ultimul timp?” Frații și surorile spun: „De când ai venit tu, viața noastră bisericească s-a îmbunătățit și toată lumea s-a înviorat.” „Faptul că v-ați înviorat înseamnă că starea spiritului vostru este mai bună. Și afacerile vă merg bine. Cu voia lui dumnezeu, în viitor, afacerile vă vor merge și mai bine.” Când vorbesc, conducătorii și lucrătorii dirijează discuția spre lucrul pe care și-l doresc. Când fraților și surorilor le este clar că liderii și lucrătorii vor acel lucru, spun că ar trebui să-l ia cu ei când pleacă. Liderii și lucrătorii spun: „Nu, nu pot să iau nimic. Nu este conform principiilor. Dumnezeu nu S-ar bucura.” „Nicio problemă. Meriți să-l iei.” „Chiar dacă îl merit, nu pot.” După ce spun asta, își fac griji că frații și surorile nu li-l vor da de fapt, așa că spun câteva lucruri pe ocolite, ca să-i facă pe frați și pe surori să le mulțumească pentru bunătatea lor și, în același timp, menționează dinainte lucrul pe care îl vor, astfel încât frații și surorile să-și amintească să li-l dea. După aceea, fraților și surorilor le este clar ce vor să spună conducătorii și lucrătorii și zic: „Să nu vorbim despre chestiunea aceea acum. Putem vorbi despre ea când pleci.” Când conducătorii și lucrători îi aud pe frați și pe surori spunând asta, inimile lor debordează de bucurie, iar ei se gândesc: „Excelent! În sfârșit, voi primi ce vreau!” Și apoi se gândesc: „Dacă plec imediat, mâine, va fi evident că vreau acel lucru. În schimb, voi pleca peste două sau trei zile.” Când vine în sfârșit ziua a treia, la plecare, frații și surorile le dau un pachet foarte greu. Conducătorii și lucrătorii văd că pachetul este lucrul pe care și l-au dorit, dar se prefac că nu l-au văzut și nu îl refuză. Pur și simplu iau pachetul fără o vorbă. Ce fel de oameni sunt aceștia? Sunt oameni care își folosesc lucrarea ca pe o cale – iar munca lor ca pe o monedă de schimb – într-o uneltire pentru a obține lucruri dezirabile și sunt oameni care extorchează lucruri de la frați și surori. Nu este aceasta o formă de fraudă? Care este scopul lucrării lor? Să obțină lucruri dezirabile înșelându-i pe alții. De îndată ce descoperă un loc cu ceva dezirabil și care are ceva ce-și doresc, se opresc în loc și nu vor să plece. Iau acasă toate lucrurile bune. După ce au fost conducători sau lucrători timp de mai mulți ani, multe lucruri din casele lor au fost extorcate de la frați și surori. Unii dintre ei au extorcat rețete de familie secrete sau obiecte de familie de la frați și surori, iar alți au extorcat produse locale de specialitate. Credința pe care o au acești oameni în Dumnezeu pare să însemne să meargă din loc în loc și să lucreze fără să ceară nimic în schimb, dar, de fapt, au extorcat mult prea multe lucruri dezirabile de la frați și surori.

După ce ajunge într-o anumită biserică, un conducător vede că jujubele din zona aceea sunt renumite în toată țara și își spune: „Ador jujubele. Dacă m-aș fi născut aici, aș fi putut mânca jujube în fiecare zi, dar, din păcate, nu pot rămâne prea multe zile, iar jujubele nu s-au copt încă. Oare când voi putea să le mănânc? Știu – pot să găsesc un motiv pentru a rămâne până se coc jujubele și apoi voi putea să le mănânc, nu-i așa?” După aceea, născocește o scuză, spunând că majoritatea fraților și surorilor sunt într-o stare proastă și că nu realizează nimic în lucrarea lor, așa că trebuie să fie detașat acolo pe termen lung și să se străduiască să pună în aplicare fiecare element al lucrării înainte de a pleca. Totuși, asta gândește cu adevărat în inima lui? (Nu.) În inima lui, calculează: „Când jujubele se vor coace și voi putea lua câteva cu mine, atunci voi pleca.” Inima lui este acaparată de acest gând, îl ține pe loc, iar el se instalează acolo. Cât stă acolo, predică niște cuvinte și doctrine și face câteva lucruri superficiale, dar nu realizează prea multe în ceea ce privește lucrarea. În sfârșit, jujubele sunt coapte, iar inima lui debordează de fericire: „În sfârșit, pot să mănânc jujube! În sfârșit, a sosit ziua la care am visat!” De îndată ce s-au copt jujubele, începe să le mănânce și, în același timp, meditează în inima lui: „Nu e în regulă doar să mănânc jujube aici în fiecare zi. Nu pot rămâne numai ca să mănânc jujube. Dacă observă frații și surorile? Trebuie să mă gândesc la o cale de a-i face să-mi dea câteva ca să le iau cu mine. Dacă nu-mi dau, trebuie să mă străduiesc și să spun ceva în plus ca această chestiune să progreseze.” Imediat ce frații și surorile care locuiesc acolo văd că îi place să mănânce jujube, spun că îi vor da câteva, să le ia cu el când pleacă. Când aude asta, e fericit, dar gura lui spune: „N-aș putea. Nu este conform principiilor. Credincioșii nu pot râvni la asta. Nu cumva aș profita de voi? Nu pot să le iau fără să vi le plătesc. Când voi pleca, voi plăti pentru ele.” Aceste vorbe pe care le spune sunt doar vorbe. După ce mănâncă pe săturate și e vremea să plece, în inima lui, încă se gândește: „Oare nu-mi vor da niciuna sau îmi vor da doar câteva stricate? Vreau să mănânc din cele mari, din cele bune.” Cu două zile înainte de a pleca, spune mereu: „Au fost culese aproape toate jujubele, nu-i așa? Oare la anul când se vor coace?”, lucru prin care vrea să le atragă atenția fraților și surorilor să nu uite să-i dea câteva pe care să le ia cu el. Frații și surorile înțeleg cu toții de îndată ce aud asta: „Se pare că, înainte să plece, trebuie să-i dăm neapărat câteva pe care să le ia cu el și trebuie să alegem din cele bune ca să i le dăm; altfel, s-ar putea să ne facă zile fripte.” Când vine, în sfârșit, timpul să plece, frații și surorile îi dau trei cutii mari pe care să le ia cu el. Nu le poate căra singur și îi pune pe niște oameni din subordinea lui să-l ajute. Chiar înainte să plece, mănâncă câte poate – chiar dacă i se face rău, consideră că merită. Se teme că nu le va mai putea mânca după ce pleacă. Atunci când pleacă, o face tot fără tragere de inimă și se gândește: „De data asta, am mâncat exact cât mi-a trebuit. Mă voi întoarce la anul, pe vremea asta. Nu trebuie să mă întorc prea devreme, dar nici prea târziu. Ar trebui să vin exact când se coc jujubele. Astfel, pot să mănânc câteva proaspete, iar atunci când se usucă, pot să mănânc câteva uscate. De asemenea, pot să mai iau câteva cu mine când plec.” Nu calculează asta foarte detaliat? Inima lui nu se gândește decât la aceste lucruri. Se gândește mereu cum să profite și să pună la cale uneltiri ca să obțină lucruri dezirabile, precum și să îi înșele pe frați și pe surori, pentru a obține lucruri care sunt în folosul lui. Nu va trece cu vederea niciun lucru dezirabil pe care îl zărește. Chiar dacă un lucru nu este remarcabil, dacă îi atrage atenția și îi rămâne în minte, în cele din urmă, sigur va cădea în mâinile lui. Nu este acesta comportamentul unui antihrist? Nu sunt umanitatea și caracterul unor asemenea oameni extrem de josnice? Indiferent cât de ușor le este, în aparență, să îndure greutăți și să plătească un preț și cât de ușor își pot abandona familia și cariera, se poate spune că asemenea oameni urmăresc adevărul? Categoric nu. Aceștia sunt genul de oameni care obțin fraudulos mâncare și băuturi, făcând paradă cu credința în Dumnezeu.

Unii oameni merg în tot felul de locuri ca să răspândească Evanghelia și să lucreze, iar când se întorc acasă, aduc din fiecare loc diferite produse locale de specialitate sau chiar lucruri pe care le-au extorcat de la frați și surori. Indiferent că e vorba de haine de firmă sau de aparatură electronică, atât timp cât le atrag atenția, nu le trec cu vederea și cer să le aibă. Dacă nu li le dai, vor născoci tot felul de scuze ca să te emondeze, te vor face să înțelegi de ce te emondează și nu se vor lăsa până nu li le dai, în cele din urmă. Acești oameni obțin fraudulos pentru sine tot felul de lucruri dezirabile, făcând paradă cu îndeplinirea datoriei lor și sunt neînduplecați când încearcă să obțină aceste lucruri dezirabile. Uneori, frații și surorile le dau ceva simbolic, dar acești oameni cred că nu valorează prea mulți bani și spun: „Nu, mulțumesc! Dumnezeu m-a binecuvântat din belșug. Nu duc lipsă de nimic.” Folosesc asemenea cuvinte ca să refuze și îi păcălesc pe frați și pe surori ca să îi placă și să aibă o părere bună despre ei. Totuși, dacă lucrul pe care li-l dau frații și surorile este ceva la care au visat, ceva de care au nevoie și la care se gândesc constant, atunci când văd aceste lucruri, vor să le delapideze și nu se vor înfrâna deloc. Unele femei delapidează cosmetice, haine și pantofi frumoși din mâinile fraților și surorilor, iar unii bărbați extorchează aparate electrocasnice, motociclete sau aparatură electronică din mâinile fraților și surorilor. Acționează pentru a avea toate lucrurile dezirabile. Indiferent ce lucruri bune au frații și surorile, atât timp cât le atrag atenția, acești oameni se vor gândi la tot felul de modalități de a le obține în mod fraudulos. În plus, acești oameni născocesc chiar și tot felul de pretexte și găsesc tot felul de scuze ca să se adune la cină și să se îndoape cu mâncare și băutură. În ce măsură? Oriunde merg, se uită să vadă a cui familie are bani și a cui familie mănâncă bine, apoi rămân la acea familie și nu pleacă. După aceea, inventează tot felul de pretexte ca să țină adunări pentru conlucrători și să organizeze dineuri. Și care sunt cuvintele de la începutul fiecărui dineu? „Adunarea noastră de azi este una a Împărăției. Această masă plină cu mâncare prefigurează ospățul Împărăției.” Oamenii care îi lingușesc se grăbesc să spună: „Amin. Slavă Ție, Dumnezeule!” Există niște așa-ziși conducători și lucrători care se îmbuibă cu mâncare și băutură oriunde merg. Fiecare masă trebuie să aibă ingrediente hrănitoare și trebuie să fie pește și carne, iar felurile de mâncare trebuie chiar să fie diferite în fiecare săptămână; nu se pot repeta. După cină, trebuie să bea un ceai bun și inventează scuze, spunând: „Nu pot fără ceai. În fiecare zi, am un volum de muncă mare și trebuie să lucrez până târziu noaptea. Dacă nu beau puțin ceai ca să mă trezească, nu voi fi capabil să lucrez noaptea.” Asta spune gura lor, dar ce gândesc în inimile lor? „Nu a fost ușor să obțin funcția pe care o am azi. Nu cumva ar trebui să-mi arăt puțin autoritatea? De asemenea, am visat să mă bucur de câteva dintre lucrurile mai bune în viață, așa că n-ar trebui să născocesc tot felul de modalități de a mă bucura de aceste lucruri acum? Dacă nu-mi folosesc puterea acum, când o am, nu voi mai avea ocazia să o fac atunci când nu o voi mai avea. Ar trebui să mănânc și să beau cât pot de mult. Cine știe dacă va veni o zi când nu voi mai avea această funcție și nu mă voi putea bucura de aceste lucruri? Nu voi mai avea ocazia asta. Oare întreaga mea viață nu va fi atunci o risipă?” Asemenea oameni obțin fraudulos mâncare și băutură, făcând paradă cu lucrarea lor. Lucrează puțin și predică puține cuvinte și doctrine, apoi vor să extorcheze lucruri dezirabile și să mănânce lucruri bune.

Înainte, era o persoană care lucra într-un anumit loc, iar frații și surorile care locuiau acolo trebuiau să taie în fiecare zi câte un pui pentru această persoană. Și-a făcut un obicei, acela de a mânca un pui pe zi, în fiecare zi. După ce ați auzit asta, cum vă simțiți? (Dezgustați.) Frații și surorile creșteau pui pentru ouă și aveau să-i taie ca să-i mănânce doar după ce creșteau. De când a sosit acea persoană, până și găinile ouătoare au trebuit să fie tăiate și, drept urmare, erau din ce în ce mai puține găini, iar frații și surorile ajunseseră la fundul sacului. Ulterior, a fost demis și a plecat acasă, dar tot nu și-a putut schimba defectul problematic. Și-a obligat soția să taie un pui pentru el în fiecare zi; altfel, se certa cu ea. Ce fel de persoană este aceasta? Să mănânce pui devenise o însușire a sa. Mânca pui în fiecare zi, la fiecare masă. Chiar și după ce a fost demis, tot trebuia să mănânce pui – devenise dependent de asta. Oare această persoană nu are o problemă? Ce spuneți, sunt buni asemenea oameni? (Nu.) Pe scurt, oricine face paradă cu credința în Dumnezeu și se folosește de ocaziile care apar în timp ce-și face îndatoririle ca să extorcheze, la orice pas, bunurile fraților și surorilor și ca să obțină fraudulos mâncare și băutură, la fiecare pas, nu este un om bun. Esența lui este aceea a unui antihrist. Indiferent unde merge să lucreze sau ce fel de lucrare face, mai întâi alege ca să-l primească familiile-gazdă care sunt relativ înstărite și care trăiesc confortabil. Ce scop are când caută aceste locuri? Să mănânce bine și să stea într-o casă frumoasă – să-și îndestuleze trupul. Există unele locuri unde nu poate rămâne din cauza mediului nefavorabil, dar oare va renunța la lăcomia lui și la aceste gânduri pe care le are? Nu, n-o va face. Va căuta alte locuri asemănătoare care să-l primească. Drept urmare, după ce au lucrat mai mulți ani în locuri străine, acești oameni vor arăta complet diferit, iar atunci când se vor întoarce acasă, frații și surorile de acolo nu-i vor recunoaște – fețele lor vor fi mai pline, stomacurile mai rotunjite; vor fi îmbrăcați mai bine; vor fi mai mofturoși și își vor da aere. Cum va decurge creșterea vieții lor? Viața lor nu va fi crescut deloc; pur și simplu vor mânca și se vor îmbrăca mai bine, se vor fi îngrășat și vor fi mâncat până au făcut gușă și burtă mare. Într-un mediu groaznic cum e China continentală, indiferent ce datorie face o persoană, este o chestiune stresantă. Deși uneori s-ar putea să mănânce bine și să fie primită de persoane înstărite, nu va putea să ia în greutate. Așadar, ce fel de oameni sunt aceia care pot mânca până fac gușă și o burtă mare? (Oameni care râvnesc la beneficiile statutului.) Sunt cei care se gândesc mereu la ce vor mânca și ce vor bea și ce vor savura la cele trei mese pe zi ale lor. Dacă asemenea oameni nu mănâncă bine, nu au chef să lucreze sau să-și facă îndatoririle. Dacă stomacul lor nu este mulțumit, mintea lor nu este echilibrată: „Am mâncat atât de prost azi! Nu a fost deloc carne și, după ce am mâncat, nu mi-ați oferit ceai. Așadar, vă voi ignora! Când aveți părtășie despre lucrarea bisericii, eu nu voi vorbi. Mă voi răzbuna pe voi! Cine a spus că e în regulă să nu-mi serviți mese bune? Trebuie să mănânc așa ceva și voi vreți să avem părtășie! Sub nicio formă!” Asta gândesc în sinea lor, dar nu o pot spune cu voce tare. Spun doar: „Am stat treaz lucrând până târziu noaptea trecută, așa că trebuie să trag un pui de somn după-amiaza asta.” Nu sunt niște mari escroci? Dorm până la 4 sau 5 după-amiază și sunt mulți oameni care îi așteaptă, dar nu vor să se trezească. Dintr-odată, simt miros de mere și sar din pat, îngrijorați că nu vor apuca să guste. Așa lucrează ei și așa își fac îndatoririle. Indiferent unde merg și indiferent cum mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu sau ascultă predici, acești oameni nu-și vor schimba intențiile și obiectivele și nici nu vor renunța la ambițiile și dorințele lor. Toate lucrurile materiale sunt țelul pe care îl urmăresc în această viață; să mănânce bine, să se îmbrace frumos și să se bucure de tratamente bune sunt țelurile din credința lor în Dumnezeu în viața aceasta. Cred că, dacă prin credința în Dumnezeu din viața aceasta pot să mănânce continuu lucruri bune, să poarte haine frumoase și să trăiască în case frumoase, precum și să-i pună pe frați și pe surori să-i sprijine – dacă pot obține în mod fraudulos aceste lucruri – vor fi mulțumiți în viața aceasta. În această lume, truda la o slujbă obișnuită nu-i va aduce unei persoane prea mulți bani și nu este ușor să câștige bani făcând afaceri – nu va putea să se bucure de asemenea lucruri. Așadar, după ce chibzuiesc la asta în mintea lor, consideră totuși că este cel mai bine să creadă în Dumnezeu, pentru că nu trebuie să depună mult efort. Nu trebuie decât să spună câteva cuvinte, să alerge puțin și să-și asume câteva riscuri și apoi pot să mănânce și să se îmbrace bine, ba chiar să-i facă pe mulți oameni să îi servească, iar ei să se bucure de un tratament de VIP. Cred că a trăi așa e minunat și că au fost binecuvântați din belșug pentru credința lor în Dumnezeu. Așadar, în fața fraților și surorilor, spun adesea lucruri nesincere, precum: „Dumnezeu ne-a oferit prea multe daruri, prea îmbelșugate, mai multe decât a cerut sau și-a dorit vreodată omul.” Aceste cuvinte sunt corecte, dar nu sunt deloc compatibile cu lucrurile pe care le urmăresc personal și cu caracterul lor și cu gândurile, intențiile și obiectivele lor. Tot ce spun îi păcălește pe oameni. Aparența că ei se consumă și călătoresc făcând lucrarea lui Dumnezeu are și ea scopul de a păcăli oamenii. Numai calculele, intențiile și lăcomia din inimile lor sunt adevărate. Acesta este caracterul acestor oameni. Indiferent ce fac sau unde se duc, aceste plăceri materiale ocupă locul fruntaș în inimile lor, iar ei nu vor renunța niciodată la ele și nu le vor uita. Indiferent cum ai părtășie despre adevăr și indiferent cum ai părtășie despre intențiile lui Dumnezeu, ei își vor face îndatoririle în timp ce se vor agăța cu încăpățânare de această lăcomie și de aceste dorințe, vor avea aceste intenții și obiective și, indiferent dacă au sau nu statut, intențiile lor nu se vor schimba.

Cazul doi: Resentimente față de imposibilitatea de a pleca în străinătate

Când lucram în China continentală, era un conducător care credea că putea să meargă în străinătate cu noi și era foarte fericit în privința asta. Se gândea: „În sfârșit am reușit! În sfârșit mă pot bucura de mari binecuvântări alături de dumnezeu! Înainte, sufeream greutăți alături de el. Astăzi, am fost în sfârșit recompensat. Merit asta. Cel puțin, sunt conducător și am experimentat multe dificultăți, așadar, când îmi iese în cale acest lucru bun, ar trebui să pot lua parte la el – ar trebui să mă pot bucura de acest lucru dezirabil.” Asta gândea. Totuși, după ce am petrecut un timp alături de el, în apropierea lui, am observat că era neprincipial în lucrurile pe care le spunea și le făcea, nu avea umanitate bună, intenția și dorința lui de a fi binecuvântat erau destul de puternice și uneori avea nevoie să fie emondat. După ce a fost emondat de mai multe ori, s-a gândit: „Acum sunt terminat. Cel de mai sus m-a văzut exact așa cum sunt și nu a mai menționat plecarea în străinătate. Se pare că nu există nicio speranță să merg în străinătate.” În inima lui, întorcea constant aceste lucruri pe toate părțile. De fapt, puteam să vedem că nu era cineva care urmărea adevărul, că era nepotrivit în mod fundamental să meargă în străinătate și că nu ar fi fost capabil să facă nicio lucrare, chiar dacă mergea în străinătate, așa că nu am discutat asta cu el. A simțit că nu avea nicio speranță de a merge în străinătate, așa că a început să facă alte planuri. Într-o zi, a plecat și nu s-a mai întors. Doar a lăsat o scrisoare în care scria: „Am crezut în dumnezeu foarte mulți ani și am făcut ceva lucrare. Acum, plecați în străinătate, dar eu nu sunt potrivit să merg cu voi. În zilele care vor urma, voi petrece timp compensând pentru acest lucru. Dumnezeu mă detestă, așa că-l voi părăsi. Nu-l voi face să se uite la cineva pe care îl detestă. Mă voi ascunde.” Aceste cuvinte păreau să aibă sens și nu era nimic în neregulă cu ele. În continuare, a spus: „Așa au stat lucrurile încă de când m-am născut. Indiferent cu cine sunt, pur și simplu sunt folosit. Pot suferi greutăți împreună cu alții, dar nu mă pot bucura de binecuvântări alături de ei.” Ce a vrut să spună prin asta? (Credea că fusese folosit de Dumnezeu.) Exact asta a vrut să spună. Mai ales când a zis: „Indiferent cu cine sunt, nu pot decât să sufăr împreună cu ei, nu pot să mă bucur de binecuvântări alături de ei”, ceea ce a vrut să spună era: „Am îndurat atât de multe greutăți și mi-am asumat atât de multe riscuri alături de voi, totuși, când e timpul să mă bucur de binecuvântări împreună cu voi, nu sunteți dispuși să faceți asta.” Spunând aceste cuvinte, se plângea și, ca urmare a acestei probleme, a început să aibă resentimente. Din gură, a spus: „Dumnezeu mă detestă. Îl voi părăsi pe dumnezeu. Nu îl voi face să simtă detestare”, dar, de fapt, în inima lui, avea resentimente: „Vă duceți în străinătate să vă bucurați de binecuvântări și vreți să scăpați de mine!” Asta s-a întâmplat de fapt? (Nu.) Așadar, ce s-a întâmplat? Credea că l-am emondat pentru că voiam să scăpăm de el, nu pentru că nu urmărea adevărul sau pentru că era neprincipial în ceea ce spunea și făcea. Nu înțelegea că avea o problemă. În schimb, credea: „Am îndurat greutăți împreună cu tine, așa că ar trebui să mă bucur de binecuvântări alături de tine. Trebuie neapărat să mă lași să intru în Împărăție și să devin unul dintre oamenii Împărăției. Orice aș face, nu ar trebui să mă abandonezi niciodată!” Nu asta credea? (Ba da.) Care este esența acestui mod de a gândi? (Este aceeași esență ca a lui Pavel, când a încercat să facă o tranzacție cu Dumnezeu, în schimbul unei cununi.) Așa e, este esența lui Pavel. A crezut în Dumnezeu, L-a urmat pe Dumnezeu, a îndurat greutăți și a plătit un preț ca să primească o cunună și să fie binecuvântat. Nu a avut credință adevărată și nici nu a urmărit adevărul. A încercat doar să facă tranzacții cu Dumnezeu. Dacă înțelegerea a picat, nu a fost binecuvântat și a simțit că a ieșit în pierdere, apoi s-a înfuriat, a simțit că totul era o cauză pierdută, a lăsat prudența la o parte și, în inima lui, au apărut resentimente. Acestea sunt lucrurile de care dădea dovadă când vorbea. Ce a făcut apoi această persoană? După aceea, acest om a plecat să facă afaceri și, în jurul lui, se învârteau mai multe domnișoare. Deși nu spunea că nu crede în Dumnezeu, nu-și făcea datoria și nu era un adept al lui Dumnezeu. Nimeni nu a crezut vreodată că avea să renunțe la șansa lui de a-L urma pe Dumnezeu și apoi să plece să facă afaceri, doar pentru că a fost emondat puțin. Comportamentul lui furios și felul în care s-a manifestat înainte erau ca la doi oameni diferiți. Aceasta era natura lui care ieșea la iveală. Înainte, nu a făcut asta doar pentru că nu s-a ivit situația potrivită. Acesta este un aspect. Alt aspect este acela că a ascuns cine era, a pretins că nu era cine era și s-a înfrânat să o facă. Dacă ești cu adevărat o persoană bună, indiferent ce situație întâlnești, mai întâi trebuie să rămâi ferm în locul tău și să știi cine ești. În plus, pot oamenii care au cu adevărat o oarecare umanitate să facă lucruri și nelegiuiri care sunt lipsite de umanitate? (Nu.) Categoric nu. Din această chestiune, reiese clar că, atunci când oamenii nu sunt capabili să accepte adevărul, aceasta este cea mai mare răzvrătire, iar ei sunt în cel mai mare pericol. Dacă nu sunt niciodată capabili să accepte adevărul, atunci sunt neîncrezători. Dacă dorința de a fi binecuvântată a unei asemenea persoane este spulberată, Îl va părăsi pe Dumnezeu. De ce? (Pentru că urmărește să fie binecuvântată și să se bucure de har.) Crede în Dumnezeu, dar nu urmărește adevărul. Pentru ea, mântuirea este o podoabă și un cuvânt care sună bine. Ceea ce urmărește inima ei sunt recompensele, o cunună și lucruri dezirabile – vrea să primească de o sută de ori mai mult în această viață și viața veșnică în lumea care va veni. Dacă nu poate obține aceste lucruri, atunci nu va crede; adevărata sa față va ieși la iveală și Îl va părăsi pe Dumnezeu. Lucrul în care crede în inima sa nu este lucrarea lui Dumnezeu, nici adevărurile pe care le exprimă El iar ceea ce urmărește nu este mântuirea, cu atât mai puțin să-și facă bine datoria în calitate de ființă creată; în schimb, este același lucru ca în cazul lui Pavel – să fie binecuvântată din belșug, să aibă multă putere, să poarte o cunună mare și să fie la același nivel ca Dumnezeu. Acestea sunt ambițiile și dorințele sale. Prin urmare, ori de câte ori există vreun beneficiu sau vreun lucru dezirabil în casa lui Dumnezeu, se luptă să pună mâna pe el, începe să evalueze oamenii după calificările și vechimea lor și chibzuiește: „Sunt calificată. Ar trebui să am o parte din asta. Trebuie să lupt să o obțin.” Se pune pe primul loc în casa lui Dumnezeu, apoi crede că se cuvine să se bucure de aceste beneficii ale acesteia. De exemplu, în chestiunea plecării în străinătate, primul gând al acelui om a fost că ar trebui să fie capabil să ia parte la asta, că majoritatea oamenilor nu erau la fel de buni ca el, nu înduraseră la fel de multe greutăți ca el, nu erau la fel de calificați ca el, nu crezuseră în Dumnezeu la fel de mulți ani ca el și nu fuseseră conducători la fel de mult timp ca el. A folosit orice scuză și orice metodă de evaluare pentru a-și stabili poziția. Indiferent cum a evaluat oamenii, întotdeauna s-a plasat în frunte și în rândurile celor care erau calificați. În cele din urmă, a simțit că se cuvine să se bucure de acest tratament. În momentul în care nu a obținut asta și în momentul în care fantezia de a fi binecuvântat și a obține lucruri în interesul personal i-a fost spulberată, a făcut ceva în sensul acesta, s-a înfuriat, s-a certat cu Dumnezeu în loc să se supună și să caute adevărul. E clar că inima lui era deja plină cu aceste lucruri pe care le urmărea și este suficient pentru a demonstra că lucrurile pe care le urmărea nu sunt deloc compatibile cu adevărul. Oricât de mult a lucrat, țelul și intenția lui nu au fost altele decât să obțină o cunună – la fel ca scopul și intenția lui Pavel – și s-a agățat strâns de ele și nu a renunțat niciodată. Oricum a primit părtășie despre adevăr, oricum a fost emondat, expus și disecat, a continuat să se agațe cu încăpățânare de intenția de a fi binecuvântat și nu a vrut să renunțe la ea. Când nu a primit aprobarea lui Dumnezeu și a văzut că dorința lui de a fi binecuvântat s-a spulberat, a devenit negativ și s-a retras, și-a abandonat datoria și a fugit. Nu-și îndeplinise cu adevărat datoria, nici nu prestase bine servicii în răspândirea Evangheliei Împărăției, iar acest lucru dezvăluie pe deplin faptul că nu avea credință adevărată în Dumnezeu, nu se supunea cu adevărat și nu avea deloc mărturie bazată pe experiență – era doar un lup în piele de oaie, care pândea într-o turmă de oi. În cele din urmă, un om care era un neîncrezător până în măduva oaselor a fost dezvăluit și eliminat complet, iar viața lui de credincios a luat sfârșit. Acesta este un caz.

Acesta nu a fost un caz izolat. Aceasta nu a fost singura persoană care s-a poticnit și a fost dezvăluită de chestiunea plecării în străinătate. Exemplul pe care tocmai l-am oferit a fost despre un bărbat, dar a mai fost un exemplu, despre o femeie. Inițial, planul a fost, de asemenea, să o lăsăm pe această femeie să vină cu noi în străinătate. Când s-a întâmplat asta, s-a bucurat foarte mult în sinea ei și a început să facă planuri și să se pregătească în acest sens, dar, în final, din diverse motive, nu a putut să meargă. Nu a fost informată la momentul respectiv pentru că situația era prea periculoasă. Odată, la o întrunire pentru conlucrători, a aflat despre această decizie. Analizați asta: care a putut fi rezultatul când această femeie a aflat? (Dacă cineva ar avea gândirea unei persoane normale, nu ar reacționa exagerat după ce ar afla. Ar considera că nu a putut merge în străinătate din cauză că situația era periculoasă și ar fi capabil să trateze corect chestiunea. Totuși, dacă această femeie a aflat, probabil că s-a înfuriat și a încercat să se certe cu Dumnezeu.) Așa e, ați priceput într-o oarecare măsură caracterul oamenilor de acest fel. Așa sunt oamenii de felul acesta – indiferent care este chestiunea, nu se vor mulțumi cu ce au primit, ci, în schimb, vor profita. În toate, trebuie să întreacă pe toată lumea și să fie mai buni decât toți ceilalți. În toate, trebuie să fie cei mai buni; trebuie să obțină toate lucrurile dezirabile și este inacceptabil pentru ei să nu fie și ei părtași. După ce femeia a aflat despre această chestiune, s-a înfuriat pe loc și s-a tăvălit pe jos, într-un acces de furie. Latura ei demonică a ieșit la iveală, iar ea le-a ținut morală conlucrătorilor ei și și-a dezlănțuit mânia asupra lor. De unde provenea mânia ei? Părea că era mânioasă pe frați și surori, dar pe cine era mânioasă de fapt? (Era mânioasă pe Dumnezeu.) Asta se întâmpla. Atunci, care era cauza mâniei ei? Care era sursa acesteia? (Faptul că dorințele nu i-au fost îndeplinite.) Faptul că nu a obținut un lucru dezirabil și că nu și-a atins țelul. De data asta, nu a reușit să obțină un avantaj; în schimb, alți oameni au obținut avantajul, iar ea nu a putut să fie părtașă, așa că era mânioasă; nu s-a mai putut preface; și-a revărsat și eliberat toate nemulțumirile și resentimentele din inimă. În trecut, trebuia mereu să fie prima care afla ce făcea Cel de mai sus. Voia mereu să țină legătura cu Cel de mai sus și nu interacționa cu frații și surorile. Întotdeauna s-a considerat o personalitate din clasa superioară, nu un membru obișnuit, așa că s-a gândit că ar trebui să meargă și ea în străinătate de data asta – ea ar trebui să meargă, nimeni altcineva. Ea era candidatul principal și ar trebui să aibă plăcerea de a fi tratată în felul acesta. Asta credea cu adevărat inima ei. Acum, a văzut că nu va avea plăcerea de a fi tratată în felul acesta, toate greutățile pe care le-a îndurat în acești ani au fost în zadar; nu avea nimic din statutul pe care l-a gestionat cu greu și din tratamentul pe care și-l dorea. În clipa aceea, toate lucrurile s-au spulberat. În mod incredibil, nu a putut fura un lucru dezirabil de o asemenea magnitudine; în mod incredibil, a fost lăsată la o parte, așa că a crezut că nu ocupa un loc înalt în inima lui Dumnezeu și că era o persoană obișnuită. Linia defensivă din inima ei s-a prăbușit cu totul, iar ea nu s-a mai prefăcut și nu a mai ascuns lucrurile. A avut un acces de furie, a țipat la oameni, și-a revărsat sentimentele, s-a înfuriat și a expus ce era firesc pentru ea, fără să-i pese ce spuneau ceilalți sau cum priveau acest lucru. După aceea, a fost trimisă într-un grup să facă o datorie. În timp ce-și făcea datoria, a făcut multe lucruri rele și, în final, frații și surorile din grup au scris împreună o scrisoare, cerând să fie exclusă. Care era motivul excluderii ei? Frații și surorile au relatat că răul pe care l-a făcut putea fi descris într-o singură frază: atât de mult încât nu putea să fie scris în întregime! Cu alte cuvinte, a făcut prea mult rău, iar natura lucrurilor pe care le-a făcut a fost prea gravă – nu putea fi exprimată clar doar într-o propoziție sau două și nici nu putea fi relatată doar într-o povestire sau două. A făcut nenumărate lucruri rele și a mâniat oamenii, așa că biserica a exclus-o. Nu a făcut aceste lucruri rele înainte să apară problema plecării în străinătate, deci de ce a fost capabilă să le facă după ce aceasta a apărut? Pentru că problema plecării în străinătate nu s-a terminat cum a vrut ea. E clar că lucrurile rele pe care le-a făcut și urâțenia pe care a dezvăluit-o au fost un fel de răzbunare și defulare provocată doar de faptul că nu a obținut acest lucru dorit. Spuneți-Mi, când o persoană care urmărește realmente adevărul și care are umanitate întâlnește o astfel de situație, chiar dacă nu înțelege multe adevăruri, este capabilă să dea curs acestor manifestări? Este capabilă să dezvăluie aceste lucruri? Oricine are puțină umanitate, puțină conștiință și puțină rușine nu va face aceste lucruri, ci se va înfrâna. Deși inima lui nu este fericită, este nemulțumită și puțin rănită, se gândește la faptul că este doar o persoană obișnuită, că nu ar trebui să lupte ca să obțină acest lucru, că aceia care cred în Dumnezeu ar trebui să urmărească adevărul, să se supună orchestrărilor lui Dumnezeu în toate, că nu ar trebui să aibă de ales și că oamenii sunt ființe create care nu sunt impresionante în niciun fel. Va fi nefericit câteva zile, dar apoi toate vor fi uitate. Va crede în continuare așa cum ar trebui și nu va face rău, nu se va răzbuna din cauza acestei chestiuni, nici nu va izbucni din cauza acestei chestiuni. Din contră, oamenii care nu urmăresc adevărul și al căror caracter este execrabil sunt capabili să afișeze aceste fapte rele, pe care nu le-au mai afișat niciodată, doar din cauza acestei chestiuni minore. Asta lămurește problema. Lămurește umanitatea-esență a oamenilor de felul acesta și care sunt lucrurile pe care le urmăresc realmente oamenii de felul acesta și anume că adevărata lor față este scoasă complet la lumină prin dezvăluirea acestei probleme. În primul rând, esența lor este pe deplin cea a unui antihrist. În al doilea rând, nu au urmărit niciodată adevărul, nici nu s-au considerat niciodată obiectul mântuirii și nu s-au supus orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. Nu urmăresc supunerea față de Dumnezeu; urmăresc numai statutul și plăcerea; urmăresc numai tratamente bune și să fie la același nivel ca Dumnezeu. De orice Se bucură Dumnezeu, se bucură și ei. Astfel, nu-L urmează pe Dumnezeu fără motiv. Acestea sunt lucrurile pe care le urmăresc. Aceasta este natura-esență a oamenilor de acest fel; este adevărata lor față și lumea din interiorul inimii lor. În cazul acestei femei, această problemă a pus capăt unei credințe de douăzeci de ani – totul s-a dus pe apa sâmbetei.

Spuneți-Mi, unde ar trebui să fie acum acești doi oameni? În biserică sau îl altă parte? (În lumea non-credincioșilor.) De ce spuneți asta? Cum ați hotărât asta? Pe ce se bazează cuvintele voastre? (Pe faptul că sunt neîncrezători, iar credința lor în Dumnezeu nu are scopul de a urmări să-și facă îndatoririle în calitate de ființe create. În final, asemenea oameni nu pot rămâne fermi în credința lor și nu pot decât să se întoarcă în lume.) În cele din urmă, nu pot rămâne fermi în credința lor, dar încă nu este finalul, deci cum se face că au dispărut? Trebuie să te uiți la ce se gândeau. Puteau să facă astfel de lucruri și astfel de alegeri doar când se întâmpla ceva în inima lor. În ce fel au analizat și au evaluat această chestiune care i-a făcut să aleagă o astfel de cale? În inimile lor, s-au gândit: „Am crezut în dumnezeu toți acești ani și am îndurat multe greutăți. Am tânjit mereu la ziua în care îmi voi putea face un renume. Fiind cu cel de mai sus, îmi pot face un renume și îmi pot arăta fața. Acum am în sfârșit șansa să plec în străinătate. E un lucru extraordinar! Este ceva la care nu am îndrăznit niciodată să mă gândesc înainte să cred în dumnezeu. Este ca și cum aș primi o cunună pentru credința mea în dumnezeu, dar se pare că nu voi lua parte la un lucru atât de important și dezirabil. Nu sunt capabil să-l obțin. Înainte, am crezut că am un loc bine definit în inima lui dumnezeu, dar acum văd că nu așa stau lucrurile. Se pare că nu pot obține niciun lucru dorit urmându-l pe dumnezeu. Nu s-au gândit la mine când a fost vorba de un lucru important precum plecarea în străinătate, așadar, nu sunt și mai mici șansele mele de a primi o cunună în viitor? Nu se știe cine o va primi și se pare că nu există nicio șansă ca acela să fiu eu.” Mai erau dispuși să-L urmeze pe Dumnezeu când credeau că nu mai exista nicio speranță? Care era scopul lor înainte, când îndurau greutăți și plăteau un preț? S-au purtat și s-au manifestat în felul acela doar datorită acelei mici speranțe, a acelor mici idei pe care le aveau în inimile lor. Acum că speranțele lor sunt spulberate, iar ideile lor sunt în zadar, pot continua să creadă? Pot continua să fie mulțumiți să rămână în casa lui Dumnezeu și să-și facă datoria? Pot fi dispuși să nu câștige nimic și să se supună orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu? Ambițiile și dorințele antihriștilor sunt atât de mari încât nu vor fi dispuși sub nicio formă ca eforturile lor și prețul pe care l-au plătit să aibă acest rezultat. Lucrul la care visează este ca prețul pe care îl plătesc și eforturile lor să le aducă în schimb o cunună și lucruri dezirabile, ca indiferent ce lucruri dezirabile are casa lui Dumnezeu, ei să primească o parte – este în regulă dacă alți oameni nu primesc, dar ei trebuie să primească. Pot oamenii cu o lăcomie și cu ambiții atât de puternice să-și facă datoria și să depună efort fără să primească nimic în schimb? În niciun caz nu pot realiza acest lucru. Unii spun: „Lasă-i să urmărească adevărul. Odată ce vor asculta multe adevăruri, nu vor fi capabili să îl realizeze?” Există alți oameni care spun: „Dacă Dumnezeu îi mustră și îi judecă, oare asta nu îi va schimba?” Așa stau lucrurile? Dumnezeu nu mustră și nu judecă asemenea oameni și nu mântuiește asemenea oameni. Aceștia sunt exact felul de oameni pe care îi va elimina. Ce este diferit în ceea ce am spus Eu față de ceea ce tocmai ați spus voi? Oare ce ați spus voi este ceea ce se întâmplă de fapt în inimile lor? Este manifestarea oamenilor de acest fel? (Nu.) Atunci ce ați spus? (Sentimente și teorii goale.) Natura a ceea ce ați spus se îndreaptă puțin spre analiză și evaluare și înseamnă că îi evaluați și îi definiți pe baza teoriei. Nu reprezintă adevăratele lor gânduri și dezvăluiri, nici adevăratele lor păreri. Aceasta este o manifestare a oamenilor de acest fel, care au esența unui antihrist. Dacă există un lucru dezirabil pe care nu l-au obținut, un beneficiu de care nu s-au bucurat sau un avantaj pe care nu l-au primit, sunt furioși, își pierd încrederea în credința în Dumnezeu și în urmărirea adevărului, nu sunt dispuși să creadă în Dumnezeu, vor să fugă și vor să facă lucruri rele. Fac lucruri rele pentru a defula și a se răzbuna – își revarsă neînțelegerile despre Dumnezeu și resentimentele față de El. Oare ar trebui să fie tratați acești oameni? Oare ar trebui să li se permită să continue să-și facă datoria în biserică? (Nu.) Atunci cum ar trebui să fie tratați astfel de oameni? (Ar trebui să fie excluși.) Există cineva care a încetat să creadă pentru că nu a putut merge în străinătate? (Da.) Ce sunt asemenea oameni? (Neîncrezători. Cred în Dumnezeu doar ca să urmărească să fie binecuvântați, iar când ambițiile și dorințele lor nu sunt satisfăcute, Îl trădează pe Dumnezeu.) Sunt capabili să nu mai creadă în Dumnezeu din cauza unui lucru mărunt ca acesta. Despre asemenea oameni nu se poate spune că au credință adevărată sau credință falsă – caracterul lor este foarte josnic!

Cazul trei: li se pare imposibil să mai trăiască după ce se întorc acasă, la țară

Unii oameni s-au născut la țară, iar familiile lor nu au mulți bani din care să trăiască. Obiectele pe care le folosesc în viața lor de zi cu zi sunt simple și, în afară de un pat tare, un dulap și un birou, în casa lor nu există niciun alt mobilier. Podeaua este făcută din cărămizi sau pământ – nu au nici măcar podele de ciment. Situația lor materială este foarte umilă. După ce ajung să creadă în Dumnezeu, își fac datoria de răspândire a Evangheliei și merg în zone bogate. A existat o asemenea femeie care s-a uitat în jurul ei și a văzut că majoritatea fraților și surorilor aveau fie parchet, fie gresie în casele lor; pe pereți era tapet; casele lor erau foarte curate și ei puteau să facă baie în fiecare zi. De asemenea, aveau multă mobilă în casele lor: suporturi de televizor și dulapuri mari, precum și canapele și aer condiționat. În dormitoare aveau paturi de lux, iar în bucătării aveau tot felul de aparate electrocasnice: frigidere, cuptoare cu microunde, cuptoare, aragaze, hote etc. Era o priveliște amețitoare. În afară de asta, în marile orașe precum acesta, existau anumite locuri unde putea lua liftul ca să meargă în sus și în jos de la un etaj la altul. Acest loc i-a deschis ochii și, după ce a lucrat și a răspândit Evanghelia un timp, nu a vrut să se întoarcă. De ce? S-a gândit: „Casa de pământ a familiei mele nu se compară în niciun fel cu acest loc. Cu toții credem în dumnezeu, așadar cum se face că acești oameni trăiesc mult mai bine decât familia mea? Ei trăiesc ca în rai. Familia mea trăiește într-un coteț pentru porci – mult mai rău decât acești oameni!” După ce a făcut această comparație, s-a supărat, s-a simțit și mai atașată de acest loc și mai puțin dispusă să se întoarcă. S-a gândit: „Dacă pot lucra aici pe termen lung, atunci nu va trebui să mă întorc acasă, nu-i așa? Acel bordei nu este potrivit pentru a fi locuit de oameni.” A rămas în marele oraș o perioadă de timp și a învățat să mănânce, să se îmbrace și să se bucure de viață așa cum făceau orășenii și a învățat să trăiască așa ca ei. În acele zile, a simțit că viața era foarte bună. Era bine să aibă bani. Sărăcia nu le oferea oamenilor niciun viitor. Oamenii săraci doar erau disprețuiți de alții și chiar se disprețuiau ei înșiși. Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât mai puțin voia să se întoarcă, dar nu putea să facă nimic – trebuia să se ducă acasă. După ce a ajuns acasă, în inima ei, a avut un amestec de sentimente diferite și i-a fost foarte greu să suporte. De îndată ce a intrat în casă, a văzut că podeaua era de pământ și, când s-a așezat pe patul de pe sobă, acesta era foarte tare și inconfortabil. Când a atins pereții, s-a umplut de mizerie pe mâini. Când a menționat ceva gustos ce voia să mănânce, nimeni nu a înțeles denumirea și nu existau condiții ca să se îmbăieze, când a vrut să se spele înainte de culcare. S-a gândit că era un trai prea josnic și le-a purtat pică părinților ei pentru că erau atât de săraci încât nu-și puteau permite tot ce-și dorea ea și își pierdea mereu cumpătul cu ei. De când s-a întors, parcă devenise o persoană diferită. Îi privea cu ochi dezaprobatori pe membri familiei ei și tot ce avea în casă, gândindu-se că era atât de sărăcăcioasă încât nu mai putea trăi acolo și că, dacă ar fi continuat să o facă, ar fi murit din cauza supărărilor. Plecarea de acasă îi deschisese ochii, dar devenise un lucru rău, făcându-i pe părinții ei să se supere foarte tare pe ea. În acel moment, i-a venit o idee: „Dacă părinții mei nu ar crede în dumnezeu și eu nu aș crede în dumnezeu, atunci categoric viețile noastre ar fi mult mai bune decât acum. Chiar dacă nu am putea dormi pe paturi de lux, am putea, cel puțin, să mâncăm mai bine și am putea pune gresie pe jos.” A crezut că acesta era un rezultat al credinței în Dumnezeu, că a crede în El însemna că trebuia să fii sărac, că nu puteai să ai o viață bună dacă aveai credință în Dumnezeu și că nu puteai mânca lucruri bune sau purta haine frumoase. De atunci, această eroină remarcabilă, care realizase ceva în mai multe provincii, nu a mai putut să se ridice în picioare și era somnoroasă toată ziua. Dimineața se trezea cu greu și primul lucru pe care îl făcea era să se pregătească și să se machieze și apoi să se îmbrace cu haine pe care le purtau adesea oamenii din oraș. Apoi se încrunta și se gândea când ar fi putut să scape de viața aceasta provincială și să trăiască așa cum făceau oamenii în oraș. Predicile pe care obișnuia să le țină și determinarea pe care o avea dispăruseră complet – le uitase pe toate. Nu știa nici măcar dacă era credincioasă. Atât de repede s-a schimbat! Deoarece ochii i-au fost deschiși puțin, iar mediul și calitatea vieții ei s-au schimbat, ea a fost dezvăluită.

Înainte, această femeie se ducea peste tot ca să predice și să lucreze. Era foarte hotărâtă și puternică, dar asta doar în aparență. Nici măcar ea nu știa ce urmărea în adâncul inimii, ce îi plăcea și ce fel de persoană era. O singură experiență de a merge în oraș îi schimbase fundamental vocația, iar o perioadă de timp în care a experimentat un stil de viață bogat i-a schimbat complet direcția vieții. Care anume era motivul? Cine a schimbat-o? Nu poate fi Dumnezeu, nu-i așa? Sigur că nu. Atunci care a fost motivul? Acela că mediul o dezvăluise, îi dezvăluise natura-esență, lucrurile pe care le urmărea și calea pe care era. Pe ce cale era? Nu era calea urmăririi adevărului, nici calea lui Petru, nici calea celor care sunt mântuiți și desăvârșiți, nici calea de a căuta să îndeplinească datoria unei ființe create; mai degrabă, era calea unui antihrist. Mai exact, calea unui antihrist este aceea de a urmări reputația, statutul și plăcerile materiale. Aceasta este esența unor asemenea oameni. Dacă acestea nu ar fi lucrurile pe care le urmărește și dacă ar fi o persoană care urmărește adevărul, atunci o mică schimbare în mediu ca aceasta categoric nu ar dezvălui-o. Cel mult, inima ei ar fi puțin mai slabă, ea ar fi puțin supărată și îndurerată sau ar avea câteva manifestări nesăbuite, dar nu într-atât încât să fie dezvăluită într-o manieră atât de dură. Care este esența lucrurilor pe care le urmăresc asemenea oameni? Urmăresc aceleași lucruri ca non-credincioșii și aceleași lucruri ca orice persoană din lumea asta, care urmărește faima, câștigul și tendințele rele. Le plac ținutele la modă ale non-credincioșilor, felul în care non-credincioșii urmăresc tendințele rele și le place chiar și mai mult obsesia non-credincioșilor de a avea un stil de viață extravagant al trupului. Prin urmare, cu o singură schimbare în mediul ei, perspectiva acestei femei asupra vieții și atitudinea ei față de această lume și față de viață s-au schimbat complet. Considera că a crede în Dumnezeu și a urmări adevărul nu erau cele mai importante lucruri și că, atunci când oamenii sunt vii în această lume, ar trebui să se bucure de trup și de viață, ar trebui să urmărească tendințe și să fie ca personalitățile carismatice și elegante din societate, care atrag atenția celor pe lângă care trec, făcându-i pe ceilalți să fie invidioși și făcându-i pe oameni să-i idolatrizeze. Există unii oameni care, după ce întâlnesc mai multe medii, după ce întâlnesc tot felul de oameni și după ce li se deschid ochii, întrucât urmăresc adevărul și înțeleg intențiile lui Dumnezeu, sunt mai capabili să vadă cum sunt cu adevărat tendințele rele și omenirea. Inimile lor sunt mai capabile să deteste calea pe care sunt oamenii din lume, precum și să o discearnă și să o abandoneze complet, urmărind să meargă pe calea pe care îi îndrumă Dumnezeu. Cât despre acei oameni care nu urmăresc adevărul și care au esența unui antihrist, de îndată ce li se deschid ochii și întâlnesc diferite medii, ambițiile și dorințele lor nu numai că nu se diminuează, ci sporesc și se măresc. După ce ambițiile și dorințele lor sporesc, acești oameni invidiază și mai mult viețile acelor oameni din lume, care se bucură de lucruri bune și au bani și influență și, în adâncul inimii, încep să disprețuiască viețile credincioșilor. Cred că majoritatea credincioșilor nu urmăresc lumea, nu au bani, statut, influență și nu prea au văzut lumea, că nu sunt la fel de carismatici ca non-credincioșii, nu înțeleg cum să se bucure de viață la fel de bine ca non-credincioșii și nu se dau mari la fel de mult ca non-credincioșii. Drept urmare, opoziția și antagonismul față de credința în Dumnezeu se adâncesc în inimile lor. Prin urmare, pentru mulți oameni cu esența unui antihrist, de când au început să creadă în Dumnezeu și până acum, nu-ți poți da seama dacă sunt cu adevărat oameni cu esența unui antihrist, dar, într-o zi, când va apărea mediul potrivit, acesta îi va dezvălui. Înainte, când oamenii care au fost dezvăluiți nu fuseseră dezvăluiți încă, și ei urmau regulile și făceau ce trebuia. Făceau orice le cerea casa lui Dumnezeu și erau capabili să îndure suferințe și să plătească un preț. Păreau să fie conștiincioși, oameni care erau pe calea corectă și care aveau asemănarea și comportamentul oamenilor care cred în Dumnezeu. Cu toate acestea, indiferent ce făceau în aparență, esența lor și calea pe care erau nu au rezistat în timp sau la încercările diferitelor medii. Indiferent câți ani crede în Dumnezeu o persoană și indiferent cât de solidă este temelia credinței ei în Dumnezeu, dacă are esența unui antihrist și este pe calea unui antihrist, în mod inevitabil va urmări plăceri materiale, un stil de viață extravagant, tratamente materiale bogate și, mai mult decât atât, va urmări orice fel de lucru dezirabil, invidiind, în același timp, atitudinea și abordarea pe care le au oamenii din lume față de viață. Asta este sigur. Prin urmare, deși acum toată lumea ascultă predici, mănâncă și bea cuvintele lui Dumnezeu și își face îndatoririle, oamenii care fac aceste lucruri, dar nu urmăresc adevărul, în mod inevitabil vor urmări lucruri materiale. Aceste lucruri vor fi o prioritare în inimile lor și, de îndată ce vor apărea mediul și circumstanțele potrivite, dorințele lor vor spori și vor intra în joc. Când se va ajunge în acest punct, ei vor fi dezvăluiți. Dacă oamenii nu urmăresc adevărul, mai devreme sau mai târziu, această zi va sosi pentru ei. Cât despre oamenii care urmăresc și înțeleg adevărul și cărora adevărul le este temelie, când vin aceste ispite și medii, aceștia sunt capabili să le abordeze corect, să le respingă și să rămână fermi în mărturia lor pentru Dumnezeu. Când vin aceste ispite, ei sunt capabili și să discearnă ce este pozitiv și ce este negativ și știu dacă este un lucru pe care și-l doresc. E exact ca atunci când unele femei nu sunt interesate de bărbații care le fac curte, indiferent câți bani au aceștia. De ce nu sunt interesate? Pentru că bărbații nu au un caracter bun. Unele femei nu caută parteneri pentru că nu există bărbați bogați care să le curteze. Dacă le-ar face curte bărbați cu bani și le-ar cumpăra o rochie de designer de 20000 de yuani, atunci ar fi atrase și, dacă după aceea, le-ar cumpăra o haină din blană de nurcă de 100000 de yuani sau un diamant mare, o casă mare și frumoasă și o mașină, ar fi dispuse să se căsătorească imediat cu ei. Așadar, când aceste femei spuneau că nu se vor căsători, era adevărat sau fals? Era o minciună. Prin urmare, există mulți oameni care spun că nu urmăresc lumea și perspectivele și plăcerile lumii, dar asta este atunci când nu există nicio ispită în fața lor; mediul nu este propice pentru asta. De îndată ce apare mediul potrivit, se vor adânci în el și nu vor putea să iasă la suprafață. Este exact ca exemplul pe care tocmai l-am dat. Femeia nu a ieșit din acea situație. După ce s-a bucurat un timp de viața de la oraș, nu a știut cine este și și-a pierdut calea. Dacă ar fi instalată într-un palat, atunci oare ar trebui să-și pună părinții să se sinucidă în cel mai scurt timp ca să nu-i păteze numele? Asemenea oameni sunt capabili să facă orice fel de prostie de dragul plăcerii, reputației, stilului lor de viață extravagant și calității ridicate a vieții lor. Nu fac doi bani și au caractere josnice. Oare asemenea oameni au urmărit vreodată adevărul? (Nu.) Atunci de unde provin predicile pe care le-a ținut ea? Avea predici de ținut? Ea nu ținea predici, ci predica doctrine. Juca teatru și îi inducea în eroare pe oameni, nu ținea predici. A ținut atât de multe predici, așadar cum de nu a reușit să-și rezolve nici măcar propriile probleme? Știa că putea să ajungă în acest punct? Vedea clar lucrurile? A ținut atât de multe predici, însă, după ce s-a bucurat o vreme de viața de la oraș, nu a putut să învingă asemenea ispite și nu a putut rămâne fermă în mărturia ei. Așadar, ținea ea predici? Evident că nu. Acesta este cel de-al treilea caz.

Cazul patru: folosesc jertfele în mod fraudulos ca să își plătească datoriile

Înainte, când eram în China continentală, a trebuit să găsim un loc relativ sigur în care să se adune conlucrătorii, așa că am găsit o familie gazdă. Această familie era dispusă să ne găzduiască și ne-a ajutat să protejăm acel loc. Cu toate acestea, după ce a trecut ceva timp, familia a început să se gândească: „Se pare că plănuiți să vă adunați aici pe termen lung. Nu vă puteți aduna în altă parte decât acasă la mine, așa că ar trebui să nu ratez ocazia de a profita de situație. Oare n-aș fi prost să fac altfel?” Odată, când ne-am adunat pentru o ședință a conlucrătorilor și încă nu ajunseseră toți participanții, o persoană a venit aparent fără motiv acasă la familia gazdă, a stat în sufragerie și nu a plecat. Familia gazdă a venit și a spus că această persoană venise să recupereze o datorie, că împrumutase bani de la el în urmă cu mai mulți ani și că nu-i dăduse banii înapoi. Ce credeți că se întâmpla în situația asta? Această persoană ar fi putut veni înainte sau mai târziu, dar s-a întâmplat să vină exact în acel moment pentru a recupera datoria. Oare a fost doar o coincidență sau cineva a plănuit intenționat acest lucru? Situația dădea de bănuit. Se întâmpla ceva dubios. Ce anume se întâmpla? Nu cumva familia a avut intenții rele și a chemat intenționat acea persoană să vină la noi? (Ba da.) Am spus: „Dați-l afară de aici imediat!” Familia a spus: „Nu va pleca până nu va fi plătit.” Am spus: „De ce nu-i dați banii înapoi?” Familia a ezitat, insinuând că nu l-ar plăti nici dacă ar avea banii – voiau un împrumut nerambursabil. Recuperatorul a așteptat acolo și tot nu plecase când câțiva dintre ceilalți conlucrători erau pe cale să sosească. Ce plănuia să facă familia gazdă? Oare aceasta nu era o uneltire premeditată? (Ba da.) Ulterior, am spus cuiva să îi dea familiei bani și să o facă să scape imediat de recuperator. După ce i-a dat banii, recuperatorul a plecat în mai puțin de o jumătate de oră. Bunul simț ne spune că recuperatorul nu ar fi trebuit să revină, dar această chestiune nu se încheiase încă. O lună mai târziu, recuperatorul s-a reîntors înainte de o ședință a conlucrătorilor. Familia gazdă a spus că data trecută a fost plătită numai o parte din datorie, nu toată datoria. Cu ce scop a spus asta? Ca să determine casa lui Dumnezeu să plătească din nou datoria familiei. A fost la fel ca data trecută, după ce i-a dat banii, recuperatorul a plecat. Din acel moment, oricând am mers să ne adunăm acolo, recuperatorul nu s-a mai întors pentru că plătiserăm deja datoria familiei în două tranșe. Familia își făcea griji că, dacă cerea atât de mulți bani în avans, nu am fi fost de acord să plătim, așa că i-a cerut în două tranșe. Cum ar trebui priviți acești bani? Casa lui Dumnezeu i-a împrumut familiei sau familia a manipulat casa lui Dumnezeu să îi dea banii? (Familia a manipulat casa lui Dumnezeu.) De fapt, familia a păcălit casa lui Dumnezeu să îi dea banii. Așadar, de ce i-a dat bani casa lui Dumnezeu? Nu puteam să nu îi dăm banii? Până la urmă, este rezonabil și legal să nu îi dăm, dar asta ar însemna că nu s-ar putea întruni conlucrătorii. Așadar, în baza cărui raționament i-am dat banii? În momentul acela, M-am gândit să tratez acești bani ca pe o chirie. Dacă am închiria o pensiune sau un teren de sport, oare nu ne-ar costa și asta bani? Nu ne putem întâlni în acele locuri și nici nu este sigur. Aici, familia ne ajută să protejăm locul, iar siguranța noastră este garantată, așadar, este rezonabil să cheltuiască niște bani casa lui Dumnezeu pentru a-i plăti datoriile? (Da.) Doar că banii nu au fost dați în mod cinstit. Totuși, într-un mediu precum țara marelui balaur roșu, este adesea necesar să facem asemenea lucruri.

Unii oameni au o umanitate rea și nu sunt pe deplin dispuși să facă datoria de găzduire. Îi folosim ca să protejăm locul în care ne aflăm, așa că trebuie să le permitem să tragă anumite foloase de pe urma situației. Totuși, după ce trag foloase, mai pot obține mântuirea? Nu, nu mai pot. Nu e vorba că Dumnezeu nu i-ar mântui, dar asemenea persoane nu pot obține mântuirea. Păcălesc pe oricine și profită de oricine. Când își fac îndatoririle și încearcă să pregătească niște fapte bune, trebuie întotdeauna să estorcheze ceva dezirabil din asta și, indiferent cu cine interacționează, respectă principiul de a profita întotdeauna și de a nu ieși niciodată în pierdere. Acesta este principiul pe care îl urmează pentru a-și face îndatoririle în casa lui Dumnezeu. Așadar, de unde provin aceste „fapte bune”? Sunt cumpărate și plătite de casa lui Dumnezeu, în loc ca acești oameni să pregătească singuri fapte bune; ei nu pregătesc fapte bune. Oferă un loc, casa lui Dumnezeu cheltuie bani și îi consideră a fi o chirie. Asta nu are nicio legătură cu faptele bune și nu este o faptă bună de-ale lor. Ce fel de comportament este când o persoană face paradă cu faptul că le oferă fraților și surorilor un loc, în numele casei lui Dumnezeu, pentru a obține fraudulos bani sau obiecte de la aceasta? Ce fel de caracter are o asemenea persoană? Poate fi comemorat de Dumnezeu? Unde se situează caracterul său în inimile oamenilor și în inima lui Dumnezeu? Să pregătești fapte bune este un lucru pe care ar trebui să-l faci – pregătești fapte bune de dragul destinației tale și tot ce faci este pentru tine însuți, nu pentru alții. Făcând ceea ce ar trebui, ai primit deja o recompensă și ai obținut lucrurile dezirabile pe care intenționai să le obții, așadar, cum te vede Dumnezeu în inima Lui? Faci lucruri bune pentru a câștiga ceva în privința intereselor tale, nu ca să dobândești adevărul sau viața, cu atât mai puțin să-L mulțumești pe Dumnezeu. Mai poate mântui Dumnezeu asemenea oameni? Nu, nu mai poate. Ei pregătesc doar o faptă bună neînsemnată și îndeplinesc o obligație sau datorie neînsemnată, totuși întind mâinile și cer plată de la casa lui Dumnezeu, taxează cu lăcomie casa lui Dumnezeu în multe tranșe mici, se gândesc la tot felul de modalități de a păcăli casa lui Dumnezeu și de a dobândi lucruri dezirabile și se asigură că nu ies niciodată în pierdere, ca și cum ar face afaceri. Ca atare, această faptă bună nu este o faptă bună – s-a transformat într-o faptă rea și Dumnezeu nu numai că nu o va comemora, dar îi va distruge pe acești oameni și le va lua dreptul de a fi mântuiți. Când acea familie gazdă a obligat casa lui Dumnezeu să-i plătească datoria, oare nu a fost, prin natura lui, un lucru cam fraudulos? Asta fac antihriștii. Când vor bani, nu procedează cinstit; în schimb, procedează într-un mod, prin natura lui, fraudulos, profită de ocazie ca să extorcheze anumite lucruri. Oare Dumnezeu îi mântuiește pe cei care extorchează jertfele pentru El? (Nu, nu o face.) Dacă acești oameni se căiesc și au credință adevărată, nu ar trebui să fie mântuiți? (Nu.) De ce? (Faptul că acești oameni au putut acționa fraudulos față de casa lui Dumnezeu înseamnă că Dumnezeu nu are nicidecum loc în inimile lor – sunt neîncrezători tipici.) Oare neîncrezătorii se vor căi? Tipul de neîncrezători care sunt antihriști nu se vor căi. Propriile interese sunt în centrul tuturor acțiunilor lor, iar ei nu se vor căi niciodată, nici dacă mor. Nu recunosc faptul că au greșit și nici că au făcut rău, deci de ce s-ar căi? Căința este pentru oameni care au umanitate, care au conștiință și rațiune și care își pot vedea clar corupția și o pot recunoaște. Când acea familie gazdă a îndeplinit o datorie neînsemnată a trebuit să extorcheze ceva dezirabil pentru ea și nici măcar nu a ratat o oportunitate ca asta. Era o familie de mari escroci. Acesta este cel de-al patrulea caz.

Cazul cinci: cer salarii ca să lucreze pentru casa lui Dumnezeu

În China continentală, există anumite lucrări care sunt relativ periculoase și riscante și care, pentru a fi îndeplinite, necesită ca oamenii să aibă ceva minte și anumite calificări. În același timp, exista o persoană care avea aceste calificări, așa încât Cel de mai sus a rânduit să facă o anumită lucrare. În timp ce făcea această lucrare, a avut o cerință, spunând că, de îndată ce a început să facă această lucrare, nu a mai putut să meargă zilnic la slujba lui obișnuită, iar familiei lui îi era cam greu să se descurce. Casa lui Dumnezeu i-a dat niște bani pentru cheltuielile de zi cu zi, iar el a fost foarte fericit și a acceptat lucrarea care i s-a atribuit; cu toate acestea, randamentul lui era doar unul mediu. După o perioadă de timp, familia lui se descurca bine, dar a apărut alt lucru pe care l-a menționat casei lui Dumnezeu, iar aceasta i-a mai dat niște bani pentru cheltuielile de zi cu zi, ca să se asigure că se poate descurca. A fost de acord, cu reticență, să continue să-și facă lucrarea, dar cât de bine a făcut-o? A fost un mare dezastru. Dacă avea chef, făcea câte ceva, dacă nu avea chef, nu făcea nimic. Asta a întârziat lucrarea și a provocat unele pierderi în lucrarea bisericii, iar alți oameni au fost nevoiți să îndrepte lucrurile. Ulterior, casa lui Dumnezeu l-a contactat să îi spună să depună efort în lucrarea lui și că avea să continue să-l ajute să-și rezolve toate dificultățile. Nu i-a spus acest lucru direct casei lui Dumnezeu, față în față, dar le-a spus câtorva frați și surori, în privat: „Bani pentru cheltuielile de zi cu zi îmi lipsesc mie? Ce mare problemă pot rezolva banii aceia puțini? Făcând această lucrare, rezolv o problemă enormă pentru casa lui dumnezeu. Și casa lui dumnezeu ar trebui să rezolve probleme mari pentru mine. Acum, fiul meu nu are bani pentru taxa de școlarizare, iar această problemă nu a fost rezolvată. Nu de acea mică sumă de bani am eu nevoie!” Aceste cuvinte erau ceea ce gândea cu adevărat, dar nu și-a putut face curaj să îi spună casei lui Dumnezeu față în față; în schimb, a fost dezvăluit când s-a descărcat în privat. Cum ar trebui să fie rezolvată această situație? Oare casa lui Dumnezeu ar trebui să continue să-l folosească sau să găsească pe altcineva? (Să găsească pe altcineva.) De ce? Caracterul și esența lui au fost deja dezvăluite. Nu numai că voia ca traiul familiei sale să fie asigurat de casa lui Dumnezeu, dar voia și ca aceasta să plătească taxa de școlarizare a fiului său și, ulterior, a spus că soția lui era bolnavă și că el voia ca tratamentul să-i fie plătit de casa lui Dumnezeu. Oare nu cerea din ce în ce mai mult? Credea că, dacă făcea acest lucru neînsemnat pentru casa lui Dumnezeu, aducea o mare contribuție și că aceasta ar trebui să-i furnizeze necondiționat tot ce avea nevoie. Dacă ar avea o slujbă obișnuită, ar fi capabil să-și permită să-și trimită fiul la universitate? Și-ar permite tratamentul soției lui? Nu neapărat. Așadar, când a lucrat puțin în casa lui Dumnezeu, de ce a cerut constant bani de la aceasta? Ce credea el? Care era părerea lui despre această chestiune? Credea că, fără el, casa lui Dumnezeu nu ar avea pe nimeni care să facă lucrarea, așa că trebuia să profite de această ocazie pentru a găsi motive să-i ceară mai mulți bani casei lui Dumnezeu, nu trebuia să renunțe la ei pentru nimic în lume și, dacă rata această ocazie, ea ar fi dispărut. Nu asta voia să spună? Credea că, dacă făcea această lucrare, era ca și cum ar fi avut o slujbă și ar fi câștigat bani, așa că ar trebui să stoarcă de bani casa lui Dumnezeu. După aceea, când și-a dat seama că nu putea face asta, nu și-a făcut lucrarea. Este aceasta o persoană care crede cu adevărat în Dumnezeu? (Nu.)

Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu nu se tem să îndure greutăți când își fac datoria. În timp ce-și fac datoria, unii nu menționează dificultățile pe care le are familia lor. Unii oameni din zone sărace fac îndatoriri de găzduire, iar când vin frații și surorile și nu este orez de mâncat, se duc și împrumută bani, dar nu spun nimic. Dacă ar spune ceva, ar putea casa lui Dumnezeu să le dea bani? (Da.) Casa lui Dumnezeu își permite lucrurile necesare pentru a găzdui frații și surorile. Așadar, de ce nu spun nimic? Dacă le-ai oferi bani, i-ar refuza. După ce se duc și împrumută bani, îi vor restitui singuri, puțin câte puțin. Nu vor bani de la casa lui Dumnezeu. Antihriștii sunt exact opusul. Impun condiții, întind mâinile și au pretenții înainte să fi făcut vreo lucrare. Cum de le este atât de ușor să întindă mâinile? Cum pot întinde mâinile atât de „siguri pe sine”? Asemenea oameni nu au nicio rușine, nu-i așa? Cer niște bani, iar apoi vor mai mult. Dacă nu primesc bani, nu vor lucra deloc – nu vor da vrabia din mână pe cioara de pe gard: „Voi lucra pentru cât mă plătești. Dacă nu mă plătești, atunci ia-ți gândul că voi mai face vreo lucrare pentru tine. Aceasta este o slujbă pentru mine și, dacă nu există niciun avantaj pentru mine, nu o voi face. Mă pun în pericol făcându-mi datoria, așa că trebuie să câștig și eu ceva și trebuie să fie proporțional cu efortul pe care îl depun. Nu pot să ies în pierdere!” Așadar, trebuie să ceară lucrurile pe care consideră că le merită și trebuie să caute scuze ca să le ceară – sunt nevoiți să-și frământe mintea ca să le ceară și să se gândească la tot felul de moduri în care să o facă. Dacă le pot fi date, cu atât mai bine și, dacă nu le pot fi date, vor lăsa baltă totul și vor pleca și nu vor fi suferit pierderi. În plus, se gândesc că toată această lucrare pe care o face casa lui Dumnezeu implică riscuri, că, dacă aceasta nu le dă lucrurile pe care le cer, i-ar fi frică să nu o raporteze, că nu are pe nimeni altcineva care să fie potrivit, așa că trebuie să-i folosească pe ei și că, dacă îi folosește, trebuie să-i plătească. Nu este, prin natura lui, un lucru cam fraudulos? Nu este, prin natura sa, exploatare? Oare astfel de oameni sunt considerați credincioși? Sunt neîncrezători care nu fac parte din casa lui Dumnezeu – nu sunt nici măcar prieteni ai bisericii. Când prietenii bisericii îi văd pe credincioși că sunt oameni minunați, ajută la protejarea lor și îi ajută să facă anumite lucruri. Asemenea oameni pot fi binecuvântați puțin. Dimpotrivă, antihriștii cred în Dumnezeu doar ca să obțină lucruri dezirabile. Dacă nu le pot obține, nu vor face nicio datorie, nu vor îndeplini nicio obligație și nu se vor consuma deloc. Când casa lui Dumnezeu rânduiește ca ei să îndeplinească o datorie, aceștia întreabă mai întâi ce lucruri dezirabile oferă și, dacă nu oferă nimic dezirabil, atunci nu o vor face. Ce diferență este între ei și escrocii din lumea non-credincioșilor? Acești oameni vor totuși să fie mântuiți și binecuvântați de Dumnezeu. Oare nu cer lucruri imposibile? Dacă acești oameni nu ar avea caractere josnice și nu ar fi nerușinați, atunci cum ar fi inimile lor capabile să se gândească la moduri atât de denaturate de a acționa? Cum pot avea o asemenea atitudine față de îndeplinirea datoriei lor? Voi sunteți capabili să faceți aceste lucruri? (Da, și noi suntem capabili să le facem.) În ce măsură? Există o limită? În ce punct ați considera că este foarte grav și că nu ați mai putea continua să faceți aceste lucruri? (Uneori, inima mea se simte dojenită și am mustrări de conștiință. Sunt și momente în care mă tem că alții vor da în vileag lucrurile pe care le-am făcut, așa că nu le mai fac.) Indiferent ce fac oamenii, caracterul lor este extrem de important. O persoană fără pic de rușine este capabilă să facă orice fel de lucru rău. Este o persoană cu adevărat rea. Nimic din ceea ce face nu are limite și nu acționează conform conștiinței sale. Ce fel de oameni sunt aceia a căror umanitate e lipsită de conștiință? Sunt fiare și demoni, iar Dumnezeu nu îi va mântui. Oamenii care sunt capabili să obțină fraudulos jertfele lui Dumnezeu și să le extorcheze în timp ce Dumnezeu Își îndeplinește lucrarea și care cer să fie plătiți de casa lui Dumnezeu nu sunt oameni buni. Cred că este ușor de păcălit casa lui Dumnezeu, că nimeni nu este responsabil cu supravegherea acestor lucruri din casa lui Dumnezeu, că nimeni nu este proprietarul lucrurilor din casa lui Dumnezeu, așa că le pot deține și le pot lua fraudulos, după bunul plac. Cred că, dacă fac asta, au obținut un avantaj. Chiar este acest avantaj ușor de obținut? Avantajul pe care l-ai obținut nu a fost mare, dar care este consecința faptului că l-ai obținut? Aceea că îți vei pierde viața.

Dacă o persoană are cu adevărat o oarecare umanitate și puțină conștiință, oare va fi capabilă să facă aceste lucruri? Crezi în Dumnezeu, dar ești capabil să-L înșeli și să extorchezi jertfele pentru El. Ce fel de persoană ești? Chiar ești o persoană? Numai demonii fac asemenea lucruri. Fiarele nu fac aceste lucruri. Uitați-vă la un câine! Stăpânul l-a crescut, iar el apără casa pentru acesta. Când vine o persoană rea, dă alarma și o atacă. Aleargă după oricine îi ia lucrurile stăpânului său. Când fug găinile, rațele și gâștele din gospodăria stăpânului său, ajută la căutarea lor. Când se bat porcii din gospodăria stăpânului său, încearcă să îi despartă. Câinele știe că stăpânul său vrea ca el să păzească porcii, așa că este capabil să îndeplinească această responsabilitate. Câinele nu se ceartă cu stăpânul său și spune: „Am păzit porcii pentru tine, deci cum se face că nu-mi dai vreo găină sau ceva de mâncare?” Nu spune niciodată asta. Până și un câine este capabil să apere casa stăpânului său și să-și îndeplinească fără recompensă obligațiile față de stăpânul său, dar acești oameni nu se ridică nici măcar la nivelul animalelor. După ce îndeplinesc o obligație măruntă, cred că au ieșit în pierdere și, după ce îndeplinesc câteva responsabilități și depun puțin efort, nu se simt în largul lor, simt că rânduiala a fost inechitabilă și că au fost folosiți, așa că se gândesc la tot felul de modalități ca să echilibreze situația. Când crezi în Dumnezeu, El te protejează și te conduce și îți oferă foarte multe adevăruri. Cum să nu te gândești să-L răsplătești? Nu te gândești să-L răsplătești, dar Dumnezeu nu va ține cont de asta. Cu toate acestea, când îndeplinești o obligație măruntă, te duci la Dumnezeu căutând să fii compensat. Când îndeplinești o obligație măruntă, vrei să extorchezi lucruri și să obții ceva în mod fraudulos – te gândești la tot felul de moduri de a echilibra situația. Nu cauți moartea cu lumânarea? Nu ți-a dat Dumnezeu mult? În ce privește manifestările oamenilor, ce merită ei? Oare oamenii au lucrurile de care se bucură și pe care le dețin azi pentru că le-au meritat? Nu. Acestea sunt lucruri pe care Dumnezeu ți le-a oferit și cu care te-a binecuvântat. Deja ai avut parte de multe lucruri. Dumnezeu ți-a oferit viața, adevărul și calea, fără să ceară nimic în schimb. Cum L-ai răsplătit? Când îți faci puțin obligațiile și îndatoririle, în sinea ta, simți că e greu de suportat și că ai suferit o pierdere și te gândești la tot felul de moduri de a echilibra situația. Dacă vrei să echilibrezi situația, Dumnezeu îți poate da ceva în schimb, dar, după ce vei primi acel lucru, vei mai putea fi mântuit? Va veni ziua când acești oameni vor ști exact ce este cel mai important și ce este cel mai valoros. Oamenii care au esența unui antihrist nu vor ști niciodată valoarea adevărului. Când va veni ziua în care finalul lor va fi dezvăluit și când totul va fi dezvăluit și făcut public, atunci vor ști. Oare nu va fi prea târziu atunci? Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape și toate lucrurile vor trece. Numai cuvintele lui Dumnezeu și adevărul Lui vor rămâne pentru totdeauna. Cei care dețin adevărul și pun cuvintele lui Dumnezeu în practică vor rămâne alături de cuvintele Lui și de adevărul Lui. Aceasta este valoarea și puterea cuvintelor lui Dumnezeu. Cu toate acestea, acest fapt nu le va fi niciodată clar antihriștilor, așa că își frământă mintea, se gândesc la tot felul de căi și folosesc orice mijloace posibile pentru a unelti pentru diverse beneficii, făcând paradă cu credința lor în Dumnezeu, folosesc mijloace frauduloase și mai stângace ca să obțină jertfele lui Dumnezeu și delapidează și pun stăpânire pe jertfele Lui. Toate acțiunile și comportamentele acestor oameni sunt consemnate întocmai în carnetul lui Dumnezeu. Când va veni ziua în care finalurile lor vor fi dezvăluite, Dumnezeu va stabili finalul fiecărei persoane pe baza acestor consemnări. Toate aceste lucruri sunt adevărate. Indiferent dacă tu crezi sau nu, toate aceste lucruri vor fi dezvăluite. Acesta este cel de-al cincilea caz. Ce fel de persoană este acest om? Caracterul lui este nobil sau josnic? (Josnic.) În ochii lui Dumnezeu, el nu este o persoană onorabilă; este josnic. Pe scurt, este numit „nemernic”.

Cazul șase: depun eforturi asidue ca să câștige o funcție de dragul hranei și al îmbrăcămintei

După ce ajung să creadă în Dumnezeu, mulți oameni urmăresc mereu statutul și să fie admirați de alți oameni. În casa lui Dumnezeu, vor mereu să se facă remarcați și să fie fruntași. De dragul acestor lucruri, își părăsesc familiile și renunță la carierele lor, suferă greutăți și plătesc un preț și apoi, în cele din urmă, dorința li se îndeplinește și devin conducători. După ce devin conducători, viețile acestor oameni sunt cu adevărat diferite. Prezintă fiecare aspect al imaginii și al stilului pe care le aveau în minte, despre felul în care sunt oamenii cu funcții, de la modul în care se îmbracă și se aranjează, până la modul în care merg și se poartă. Învață cum să vorbească la fel ca o oficialitate, învață cum să le dea ordine oamenilor și cum să-i facă să se ocupe în locul lor de afacerile lor private. Pe scurt, învață cum să fie oficialități. Când se duc undeva pentru a fi conducători, înseamnă că se duc acolo pentru a fi oficialități. Ce înseamnă să fie oficialități? Înseamnă că „depun eforturi asidue ca să câștige o funcție de dragul hranei și al îmbrăcămintei”. Aceasta este o chestiune legată de plăcerile fizice. După ce devin conducători, ce anume este diferit în viața lor față de cea dinainte? Ceea ce mănâncă, ceea ce poartă și lucrurile pe care le folosesc sunt diferite. Când mănâncă, au grijă să fie ceva nutritiv și gustos. Sunt pretențioși în ce privește marca și stilul hainelor pe care le poartă. După ce sunt conducători într-un anumit loc timp de un an, devin palizi și grași; sunt îmbrăcați în haine de firmă din cap până în picioare, iar telefonul mobil, computerul și aparatele electrocasnice din casa lor sunt toate de la mărci de înaltă calitate. Au avut aceste condiții înainte să fie conducători? (Nu.) După ce au devenit conducători, nu au depus eforturi ca să facă bani, așadar, de unde au luat banii ca să cumpere toate aceste lucruri? Oare frații și surorile le-au donat aceste lucruri sau le-au fost alocate de casa lui Dumnezeu? Ați auzit vreodată despre casa lui Dumnezeu să aloce aceste lucruri fiecărui conducător și lucrător? (Nu.) Așadar, cum le-au obținut? În orice caz, acestea nu au fost lucruri pe care le-au obținut prin propria trudă; mai degrabă, au fost lucruri pe care le-au obținut după ce au dobândit statut și au devenit „oficialități” – bucurându-se de avantajele aduse de statut – prin extorcare, fraudă și confiscări. În bisericile de pretutindeni, au existat asemenea oameni în rândurile tuturor conducătorilor și lucrătorilor cu care ați intrat în contact? La început, când devin conducători, nu au nimic, dar, în mai puțin de trei luni, au computere și telefoane mobile de marcă de înaltă calitate. După ce devin conducători, unii oameni cred că ar trebui să se bucure de un standard înalt de tratament – când ies în oraș, ar trebui să meargă cu mașina; computerele și telefoanele mobile pe care le folosesc ar trebui să fie mai bune decât acelea pe care le folosesc oamenii obișnuiți, trebuie să fie de la o marcă de top, iar când modelul este învechit, trebuie să fie înlocuit cu unul nou. Are casa lui Dumnezeu aceste reguli? Casa lui Dumnezeu nu a avut niciodată aceste reguli și nu există niciun frate sau nicio soră care să creadă asta. Așadar, de unde provin aceste lucruri de care se bucură acești conducători? În primul rând, le-au obținut extorcându-le de la frați și surori și făcându-i pe oamenii bogați să le cumpere, sub pretextul că ei fac lucrarea casei lui Dumnezeu. În plus, le-au cumpărat ei înșiși, prin deturnarea și furtul jertfelor. Nu sunt ei gunoaie care achiziționează fraudulos mâncare și băuturi? Sunt diferiți de oamenii din cazurile pe care vi le-am împărtășit anterior? (Nu.) Ce au în comun? Toți își folosesc poziția ca să delapideze jertfe și să le obțină prin extorcare. Unii întreabă: „Dacă lucrează în casa lui Dumnezeu și sunt conducători sau lucrători, nu au dreptul să se bucure de aceste lucruri? Nu au dreptul să se bucure de jertfele lui Dumnezeu alături de El?” Spuneți-Mi, sunt? (Nu.) Dacă trebuie să cumpere unele lucruri ca să facă lucrarea casei lui Dumnezeu, în acest caz, casa lui Dumnezeu are reguli care spun că pot să le cumpere, dar oare acești oameni cumpără lucruri în conformitate cu prevederile regulilor? (Nu.) Ce lucruri care vă indică faptul că nu o fac observați? (Dacă ar avea nevoie cu adevărat de ele pentru lucrare, ar considera că un lucru este în regulă atât timp cât poate fi folosit, dar ceea ce urmăresc antihriștii sunt lucruri de marcă de calitate înaltă și folosesc cele mai bune lucruri în toate. Judecând după asta, putem vedea că își folosesc statutul ca să se bucure de aceste lucruri materiale.) Așa e. Dacă ar fi ceva necesar pentru lucrare, ar fi în regulă atât timp cât ar putea fi folosit. De ce trebuie să folosească lucruri atât de sofisticate și scumpe? De asemenea, când au cumpărat aceste lucruri, au participat și alții oameni la decizie și au fost de acord cu ea? Nu este aceasta o problemă? Dacă ar participa alți oameni la decizie, ar putea fi toți de acord ca ei să cumpere aceste lucruri de înaltă calitate? Categoric nu. Este evident că au obținut aceste lucruri furând jertfele. E limpede ca lumina zilei. În plus, casa lui Dumnezeu are o regulă – indiferent dacă fiecare biserică protejează jertfele sau colaborează la lucrări, aceasta nu este niciodată treaba unei singure persoane. Așadar, de ce au putut acești oameni, de unii singuri, să folosească și să cheltuie jertfele după bunul plac? Acest lucru nu este conform principiilor. Oare natura acestor lucruri pe care le fac nu este aceea de a fura jertfe? Au cumpărat aceste lucruri și le-au obținut fără acordul și aprobarea celorlalți conducători și lucrători, cu atât mai puțin anunțându-i pe ceilalți, și fără ca nimeni să știe ce făceau ei. Oare natura acestui lucru nu este puțin asemănătoare furtului? Acest lucru este considerat furt de jertfe. Furtul este considerat înșelăciune. De ce este considerat înșelăciune? Pentru că au cumpărat aceste lucruri sofisticate și le-au obținut sub pretextul că fac lucrarea casei lui Dumnezeu. Acest tip de comportament se numește fraudă, înșelăciune. Am mers prea departe definindu-l în felul acesta? Fac din țânțar armăsar? (Nu.) Nu numai asta, dar după ce acești așa-zisi conducători rămân o vreme într-un loc, își dau seama foarte clar ce lucrare fac frații și surorile de acolo în lume, ce relații sociale au, ce beneficii pot escroca și obține de la acești oameni și ce relații pot folosi. De exemplu, încearcă să își dea seama foarte clar care dintre frați și surori lucrează la un spital, pentru un departament guvernamental sau la o bancă sau cine anume este antreprenor, a cui familie are un magazin, o mașină sau casă mare și așa mai departe. Oare aceste lucruri sunt în sfera lucrării acestor conducători? De ce încearcă să afle aceste lucruri? Vor să folosească aceste legături și pe frații și surorile care au funcții speciale în lume, pentru ca aceștia să presteze servicii pentru ei, să-i slujească și să le ofere facilități. Crezi că fac asta pentru a îndeplini lucrarea bisericii și a avea părtășie despre adevăr ca să abordeze dificultățile aleșilor lui Dumnezeu? Asta fac ei? Există o intenție și un scop în spatele tuturor acestor lucruri pe care le fac. Când lucrează, conducătorii și lucrătorii adevărați se axează pe rezolvarea problemelor și pe a face bine lucrarea bisericii. Nu dau atenție lucrurilor care nu au nicio legătură cu lucrarea bisericii. Se concentrează doar să întrebe cine din biserică își face datoria sincer, cine este eficient în datoria lui, cine poate accepta și practica adevărul și cine este loial când își face datoria. Apoi, promovează acea persoană și îi cercetează pe acei oameni care provoacă perturbări și tulburări și se ocupă de ei conform principiului. Doar oamenii care practică în felul acesta sunt conducători și lucrători adevărați. Antihriștii fac aceste lucruri? (Nu.) Ce fac ei? Acționează și se pregătesc pentru a strânge lucruri dezirabile pentru ei înșiși și de dragul propriilor interese, dar nu se străduiesc să facă lucrarea bisericii și nu îi dau importanță. Prin urmare, după ce își consolidează poziția într-un anumit loc, își cam dau seama care frați și surori pot presta anumite servicii pentru ei. De exemplu, cine lucrează într-o fabrică farmaceutică le poate da medicamente gratuite când sunt bolnavi și le poate oferi medicamente importate de calitate; cine lucrează într-o bancă le poate facilita depunerile sau retragerile; și așa mai departe. Își dau seama foarte clar de aceste lucruri. Îi adună pe acești oameni în fața lor, fără să țină cont dacă umanitatea lor este bună sau nu. Atât timp cât acești oameni îi urmează și sunt dispuși să fie ajutoarele și sprijinul lor, antihriștii le vor da lucruri dezirabile, îi vor ține aproape, vor avea grijă de ei și îi vor proteja, în vreme ce acești oameni lucrează pentru a consolida poziția acestor antihriști în biserică și a menține forțele acestor antihriști. Așadar, atunci când vrei să vezi dacă un conducător de biserică lucrează cu adevărat, întreabă-l despre situația reală a fraților și a surorilor din acea biserică și cum merge lucrarea bisericii și vei putea să vezi clar dacă este de fapt cineva care lucrează cu adevărat. Unii oameni își dau seama clar de chestiunile de familie și de condițiile de trai ale fraților și surorilor din biserică. Dacă îi întrebi cine lucrează la o fabrică de medicamente, a cui familie deține un magazin, a cui familie are o mașină, a cui familie face afaceri profitabile sau cine lucrează la vreun departament local și poate face anumite lucruri pentru frați și surori, îți pot spune exact. Dacă îi întrebi cine urmărește adevărul, cine este superficial în datoria sa, cine este un antihrist, cine încearcă să câștige oamenii de partea sa, cine este eficient în răspândirea Evangheliei sau câți potențiali destinatari ai Evangheliei există la nivel local, nu știu aceste lucruri. Ce fel de oameni sunt aceștia? Vor să folosească toate legăturile sociale din locul în care se află și să le unească pentru ca acestea să devină un mic grup social. Prin urmare, locul în care se află acești conducători nu se poate numi biserică. După ce își încheie activitatea acolo, acesta devine un grup social. Când se adună, acești oameni nu-și deschid inimile și nu au părtășie despre înțelegerea bazată pe experiență fiecăruia dintre ei; în schimb, se uită cine are cele mai puternice legături, cine are o poziție înaltă în societate și este foarte realizat, cine este renumit în societate, cine are influență în societate și cine poate presta servicii foarte convenabile și îi poate oferi lucruri dezirabile conducătorului. Oricine ar fi acești oameni, ei au o poziție în inima conducătorului. Nu asta fac antihriștii? (Ba da.) Ce fac antihriștii? Construiesc biserica? O dărâmă și o distrug și perturbă și tulbură lucrarea casei lui Dumnezeu. Își creează propriile împărății independente, propriul grup și propria clică private. Asta fac antihriștii.

Am fost în contact cu voi timp de atât de mulți ani, dar întreb Eu cu ce se ocupă familiile voastre, cât de înstărite sunt și din ce medii proveniți? (Nu.) De ce nu întreb aceste lucruri? Pentru că nu are niciun rost. În casa lui Dumnezeu nu este ca în societate. Nu este nevoie să creezi legături cu alții câștigându-i de partea ta sau intrându-le în grații. Să întrebi despre aceste lucruri nu are absolut nicio legătură cu credința în Dumnezeu. Nu te comporta în casa lui Dumnezeu ca în societate. Indiferent din ce mediu familial provii, dacă este sărac sau bogat, indiferent în ce mediu trăiești, dacă este la oraș sau într-o zonă rurală, nu contează. Dacă nu urmărești adevărul, indiferent cât de înaltă a fost poziția pe care ai avut-o în societate, nu contează. Eu nu Mă voi uita la asta. Când stau de vorbă cu oamenii, nu întreb niciodată de situația lor familială. Dacă sunt dispuși să vorbească despre asta, atunci ascult, dar nu am tratat niciodată aceste lucruri drept informații importante pe care trebuie să le cer, cu atât mai puțin am încercat să adun vreun fel de informații cu ajutorul cărora să mă folosesc de oameni. Cu toate acestea, când întreabă despre aceste lucruri, antihriștii cu siguranță nu o fac doar ca să stea de vorbă; mai degrabă, o fac pentru a aduna câteva lucruri dezirabile. De exemplu, se dau pe lângă familia oricui are un magazin care vinde produse pentru sănătate și îi poate lăsa să le cumpere la preț de angro; sau își vor aminti de oricine are un prieten care îi poate ajuta să cumpere lucruri frumoase. Au o listă cu aceste „legături” și cu acești oameni despre care cred că sunt talente speciale și îi folosesc în momente cruciale. Cred că toți acești oameni sunt talentați și că le sunt de mare folos. Este corectă această părere? (Nu.) Oamenii care nu urmăresc adevărul și care aparțin lumii și Satanei consideră că aceste lucruri sunt mai importante decât viața și adevărul. Este un conducător bun acela care nu vrea să-i dea nicio atenție unei persoane, indiferent cât de serios urmărește aceasta în credința sa, de îndată ce aude că a fost, în trecut, un muncitor obișnuit în societate, însă lingușește o persoană când vede că aceasta a fost funcționar administrativ, iar familia sa este înstărită, are un stil de viață superior și trăiește la înălțime? (Nu.) Ați fost vreodată supuși unui asemenea tratament? Ce v-ați spus în sinea voastră după ce ați fost supuși unui asemenea tratament? Ați simțit că nu există iubire și căldură în casa lui Dumnezeu? Antihriștii reprezintă casa lui Dumnezeu? Nu reprezintă casa lui Dumnezeu. Îl reprezintă pe Satana. Felul în care acționează și se poartă și esența lor aparțin toate Satanei și nu au nicio legătură cu adevărul. Se reprezintă doar pe ei înșiși. De asemenea, există unii antihriști care, după ce pun mâna pe aceste „legături” și le contactează, le folosesc ca să gestioneze chestiuni persoanele pentru ei sau chiar să le găsească de muncă membrilor familiei lor. Spuneți-Mi, se întâmplă asemenea lucruri? (Da.) Antihriștii sunt mai mult decât capabili să facă aceste lucruri. O persoană lipsită de conștiință, care nu are nicio rușine și care este extrem de egoistă și josnică este capabilă să facă orice – este capabilă să facă orice fel de lucru care nu este în conformitate cu adevărul și care se opune complet moralității și conștiinței cuiva. Așadar, în ochii antihriștilor, să-și folosească poziția ca să se ocupe de chestiuni personale, să adune beneficii și lucruri de felul acesta sunt cel mai normal lucru din lume și nu ar trebui să fie menționate, discernute sau înțelese. E exact așa cum spun non-credincioșii: „Depune eforturi asidue ca să câștigi o funcție de dragul hranei și al îmbrăcămintei.” Acesta este scopul pe care îl urmăresc și antihriștii când sunt conducători. La fel ca lucrurile pe care le urmăresc, trudesc de asemenea în această direcție, fără mustrări de conștiință, folosind puterea pe care o dețin și funcția pe care o au ca să-i șantajeze pe frați și pe surori, ca și cum ar fi rezonabil, și le propun acestora tot felul de practici și de cerințe care nu sunt în conformitate cu principiile. Unii oameni confuzi, care nu au discernământ, sunt folosiți de acești conducători și primesc ordine de la ei împotriva voinței lor și s-ar putea să existe chiar și unii oameni care își folosesc proprii bani ca să facă anumite lucruri pentru ei, dar care nu pot spune nimic și cred că, dacă fac asta, își fac datoria și pregătesc fapte bune. Îți Spun Eu: de fapt, greșești. Făcând asta, nu pregătești fapte bune; mai degrabă, ajuți o persoană rea să facă lucruri rele și sporești puterea unei persoane rele. De ce spun asta? Când faci aceste lucruri, nu le faci conform principiilor. Nu îți faci datoria. Ajuți un antihrist să uneltească în folosul personal și te ocupi de chestiunile lui personale. Aceasta nu este datoria ta; nu este responsabilitatea ta. Nu este însărcinarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu și nici lucrarea casei Lui. Făcând asta, îl slujești pe Satana și lucrezi pentru el. Oare Dumnezeu își va aminti de tine dacă lucrezi pentru Satana? (Nu.) Atunci ce își va aminti Dumnezeu? În Biblie, există o frază. Domnul Isus a spus: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut așa unora dintre cei mai neînsemnați dintre acești frați ai Mei, Mie Mi-ați făcut!” (Matei 25:40). Asta a stipulat Dumnezeu. Ce înseamnă aceste cuvinte? Dacă ești capabil să faci ceva pentru cel mai neînsemnat dintre frați și surori, atunci acel lucru sigur este făcut conform principiilor și cerințelor lui Dumnezeu. Nu te uiți la cât de înalt este statutul cuiva, ci mai degrabă faci lucrurile conform principiului. Unii oameni fac lucruri, depun efort și lucrează numai pentru cei cu statut și îi sprijină cu entuziasm, dar dacă o persoană fără statut le cere să facă ceva, chiar dacă este o datorie sau o responsabilitate pe care ar trebui să o facă, nu îi dau nicio atenție. Așadar, cum sunt definite lucrurile pe care le fac? Din perspectiva lui Dumnezeu, aceste lucruri sunt definite ca lucrări pentru Satana, iar El nu își va aminti deloc de aceste lucruri. Acesta este cel de-al șaselea caz. A văzut vreunul dintre voi asemenea cazuri? (Dumnezeule, am văzut unul. Înainte, când un antihrist era conducător acolo unde ne aflam, își folosea poziția ca să păstreze pentru ea mâncarea bună, obiecte folositoare, cosmetice și alte lucruri donate de frați și surori. Unele lucruri expiraseră deja, dar ea tot nu le dădea fraților și surorilor; a delapidat toate aceste lucruri. De asemenea, a cumpărat o geacă de puf, dar ulterior, când a văzut că o soră cumpărase o geacă de puf care nu a costat mult și era de calitate, s-a gândit la tot felul de lucruri pe care să le spună surorii ca să o deposedeze de geacă și a făcut-o pe soră să cheltuiască mai mulți bani ca să-i cumpere propria geacă de puf.) Se poate spune că fiecare antihrist este o persoană rea, că nu are deloc umanitate, nici conștiință și caracterul său este deosebit de josnic. În cele din urmă, acești oameni trebuie să fie dezvăluiți și eliminați.

În trecut, era o familie de trei care a venit în străinătate ca să-și facă datoria. După ce au ajuns, i-au făcut pe frați și pe surori să îi scoată în oraș în fiecare zi, ca să cumpere lucruri – unii dintre ei voiau geci de puf, alții pantaloni și alții pantofi. Născoceau scuze, spunând că nu aduseseră foarte mulți bani. Dacă nu aduseseră foarte mulți, atunci nu ar fi trebuit să cumpere lucruri, dat tot voiau să o facă și nu voiau lucruri obișnuite, ci sofisticate, pentru care frații și surorile au plătit cu proprii bani. Pe măsură ce familia și-a făcut datoria o perioadă de timp, oamenii au început să îi dezaprobe comportamentul – mâncarea pe care o consuma, locul în care trăia și lucrurile pe care le folosea erau toate prea somptuoase! Tatăl din acea familie chiar i-a făcut pe frați și pe surori să-i cumpere lapte și, atunci când îi era sete, bea lapte de parcă ar fi fost apă. Câți oameni există pe lume care pot să bea lapte ca și cum ar fi apă? Ce fel de oameni sunt aceștia? Ulterior, i-a făcut pe frați și pe surori să cumpere mandarine și portocale, iar ei au cumpărat un sac mare pe care familia l-a terminat în două zile. După asta, a spus că voiau un plus de vitamine, așa că le-a spus fraților și surorilor să cumpere niște cireșe și chiar M-a folosit pe Mine ca pretext, spunând: „Trebuie să cumperi cireșe pentru dumnezeu!” Am spus: „Acum e iarnă. Nu este sezonul de mâncat cireșe. Nu le voi mânca Eu; nu le cumpărați pentru Mine.” A spus: „Tot trebuie să le cumpărăm!” Când frații și surorile au cumpărat o singură lădiță cu cireșe, familia lui a terminat-o imediat. N-am văzut niciodată pe cineva care să poată să mănânce așa – mâncau fructe de parcă erau orez și beau lapte de parcă era apă. Și, apoi, când a venit vremea mesei, au văzut că era pește și l-au mâncat hulpav. Felul în care mâncau v-ar dezgusta – erau ca niște fantome înfometate care nu mâncaseră niciodată ceva bun. Considerau că ar trebui să profite de această ocazie de a avea lucruri bune, așa că se înghesuiau nerăbdători să se îndoape. În cele din urmă, copilul a mâncat atât de mult încât s-a întâmplat ceva cu el. După asta, copilul a spus ceva care avea o logică întortocheată: „Dacă n-aș fi mâncat peștele acela în locul lui dumnezeu, nu mi-ar fi fost rău!” Nici măcar nu eram acolo când l-a mâncat și nu știam nimic despre asta. L-a mâncat de bunăvoie – cum putea da vina pe Mine? Însă M-a învinuit. Cum ar trebui să fie tratați asemenea oameni? (Ar trebui să fie îndepărtați.) Ce sunt ei? (Diavoli și satane.) Sunt diavoli. Atunci, le-am spus conducătorilor de biserică locali: „Îndepărtați-i și alungați-i de aici, cât de departe posibil. Nu vreau să le mai văd fețele niciodată!”

Am fost la câteva biserici și am interacționat cu mulți frați și surori. Am văzut tot felul de oameni răi și malefici, dar numărul de oameni cu care Mă pot asocia normal este destul de mic. Cu majoritatea oamenilor chiar nu se poate interacționa și sunt prea mulți oameni insensibili la rațiune. Tot ce spun are o logică întortocheată și eronată și prezintă falsități ca și cum ar fi adevăruri – sunt doar niște fiare, diavoli și satane și nu au deloc umanitate sau rațiune. Asemenea oameni reprezintă cel puțin o treime dintre oamenii din fiecare biserică. Niciunul dintre ei nu face doi bani și niciunul dintre ei nu poate fi mântuit; ar trebui să fie eliminați cu toții cât mai curând posibil. Oamenii cu care Îmi place să interacționez sunt cei care pot să accepte adevărul, care sunt relativ cinstiți și care pot vorbi din inimă. Indiferent ce corupție dezvăluie sau ce abateri au, atât timp cât sunt dispuși să aibă părtășie despre adevăr și îl pot accepta, Mă pot înțelege cu ei. Cât despre oamenii înșelători și cei cărora le place să profite de alții, nu le dau nicio atenție. Unii oameni vor mereu să facă paradă când sunt în prezența Mea și să Mă facă să-i apreciez. În fața Mea, se comportă într-un fel, iar pe la spatele Meu, se comportă altfel, ca să Mă păcălească. Asemenea oameni sunt diavoli și ar trebui să fie trimiși cât mai departe posibil; nu vreau să-i mai văd niciodată. Când oamenii au slăbiciuni și neajunsuri, îi pot sprijini și aproviziona, iar când au firi corupte, pot să am părtășie despre adevăr cu ei, dar nu interacționez cu diavoli, nici nu ascult ce spun ei. Unii oameni sunt credincioși noi și există unele adevăruri pe care nu le înțeleg, așa că sunt capabili să vorbească și să acționeze cu ignoranță. Putem avea părtășie despre adevăr, dar dacă înțelegi unele adevăruri și apoi faci zarvă în mod voit, purtându-te irațional cu Mine și găsindu-Mi vină, atunci nu te voi suporta. De ce nu te voi suporta? Nu ești cineva care poate fi mântuit, așa că de ce ar trebui să te suport? A suporta pe cineva înseamnă a-l tolera și a fi răbdător cu el. Sunt răbdător cu oamenii ignoranți și cu persoanele corupte obișnuite, dar nu cu dușmani sau diavoli. Dacă diavolii și dușmanii se prefac că spun lucruri plăcute auzului și te mituiesc, te păcălesc sau îți oferă o fericire de moment, poți crede ce spun? (Nu, nu putem.) De ce? Pentru că ei nu pot accepta adevărul, ai văzut deja clar asta, iar acești oameni au fost deja dezvăluiți. Nu sunt cinstiți în lucrurile pe care le spun, sunt complet ipocriți când au părtășie despre adevăr și este greu să-ți dai seama dacă lucrurile pe care le spun sunt adevărate sau false. Dacă poți vedea aceste lucruri cu acuratețe, atunci poți fi sigur că sunt diavoli și satane. Problema poate fi pe deplin rezolvată numai dacă sunt îndepărtați sau excluși. Unii oameni spun: „De ce nu li se dă libertate de acțiune?” Acești oameni nu au nicio șansă de a se căi; le este imposibil să se căiască. Sunt exact ca Satana – indiferent cât de atotputernic și înțelept este Dumnezeu, din perspectiva lui, nu aceasta este esența pe care ar trebui s-o aibă Dumnezeu. Nu-L tratează pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu și crede că planurile sale viclene sunt înțelepciune, că natura-esență pe care o are este adevărul și că Dumnezeu nu este adevărul. Aceasta este o satană adevărată și e menită să Îi fie ostilă lui Dumnezeu până la sfârșit. Așadar, oamenii răi sunt meniți să nu fie capabili să iubească adevărul și să-l urmărească și, ca atare, Dumnezeu nu îi mântuiește. A-i îndepărta din biserică și a-i exclude din casa lui Dumnezeu este cea mai corectă decizie și nu este deloc greșită.

Antihriștii despre care am avut părtășie și pe care i-am disecat azi nu vor schimba niciodată direcția și țelurile pe care le urmăresc. Dau întâietate propriilor interese în tot ceea ce urmăresc, folosindu-și toată forța și frământându-și mintea ca să obțină fraudulos mâncare și băuturi în casa lui Dumnezeu. Nu s-au consumat niciodată sincer pentru Dumnezeu; vor doar să înșele ca să obțină mâncare și băuturi, interese și tratamente bune. Cred că Dumnezeu nu vede asta, nu știe despre acest lucru și nu îl poate scruta, așa că urmăresc aceste lucruri cu determinare. Desigur, așa este natura-esență pe care o au – nu iubesc adevărul și nici nu pot merge pe calea urmăririi lui, așa că sunt condamnați să fie definiți ca antihriști. Aceștia sunt tipul de oameni pe care Dumnezeu îi elimină și felul de oameni pe care casa lui Dumnezeu ar trebui să-i excludă, odată ce sunt descoperiți. De la a descoperi că o persoană este pe calea unui antihrist, până când aceasta face o serie de lucruri care nu sunt în conformitate cu adevărul, până la ziua în care este definită drept antihrist, toate acestea arată tuturor că antihriștii nu se schimbă. Finalul lor este acela că vor fi excluși de casa lui Dumnezeu și eliminați de Dumnezeu – nu sunt capabili să se schimbe. Așadar, cu ce vă ajută să știți aceste lucruri? Unii spun: „Nu obținem fraudulos mâncare și băuturi. Urmărim adevărul și vrem să ne facem datoria ca ființe create. Îl urmăm pe Dumnezeu și ne supunem orchestrărilor și rânduielilor Lui. Nu ne comportăm ca antihriștii și nici nu intenționăm să mergem pe calea lor. Ce rost are să cunoaștem aceste cazuri?” Pentru frații și surorile obișnuite, aceste manifestări și dezvăluiri ale antihriștilor pot servi drept avertisment pentru fiecare persoană și pot arăta fiecăreia care este calea corectă și ce comportamente și moduri de a face lucrurile sunt în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Pentru conducătorii de biserică și muncitorii de orice nivel, aceasta este o dovadă reală a discernerii antihriștilor. Cum ajută discernerea antihriștilor lucrarea bisericii? Vă ajută să-i identificați cu acuratețe pe antihriști și să-i excludeți din biserică la timpul potrivit, făcând biserica mai pură și lipsită de perturbări, tulburări și de prejudiciile aduse de acești antihriști, astfel încât cei care urmăresc realmente adevărul și care se pot consuma sincer pentru Dumnezeu să aibă un mediu curat și liniștit, fără tulburările provocate de diavoli și de satane. Așadar, când vine vorba de adevărul discernerii antihriștilor, indiferent dacă îi discerneți din perspectiva faptelor și a manifestărilor sau pe baza adevărurilor-principii, trebuie să stăpâniți ambele aspecte. Este în folosul pătrunderii voastre în viață și al lucrării bisericii – acesta este un lucru pe care ar trebui să-l înțelegeți.

Astăzi am vorbit despre mai multe cazuri. Toate aceste chestiuni sunt câteva comportamente, moduri de a face lucrurile și manifestări ale ferocității, nerușinării și lipsei complete a unei baze morale a antihriștilor. Asemenea cazuri ar trebui să fie toate cele care s-au întâmplat în jurul vostru și se poate spune că toate modurile antihriștilor de a face lucrurile și toate manifestările lor există în voi, într-o oarecare măsură. Cu alte cuvinte, cu toții aveți câteva firi ale antihriștilor și câteva dintre practicile lor. Prin urmare, pe măsură ce discerneți antihriști, ar trebui și să vă verificați și examinați propriul comportament și să reflectați asupra lui. Unii ar putea spune: „Vorbești mereu despre asemenea cazuri, asemenea bârfe, și dai foarte multe detalii. Cum ne ajută acest lucru să pătrundem în adevăr? În momentul de față, suntem foarte ocupați cu îndatoririle noastre și nu vrem să luăm notițe despre aceste lucruri sau să le ascultăm. Când pătrundem în adevăr, e suficient să ne limităm la două lucruri – unul este supunerea față de Dumnezeu și celălalt este să ne facem datoria cum se cuvine. E foarte simplu!” S-ar putea să fie atât de simplu în teorie, dar vorbind precis și specific, nu este atât de simplu. Dacă înțelegi puține adevăruri, pătrunderea ta va fi vagă și superficială și, dacă adevărurile pe care le înțelegi sunt generale, atunci detaliile pe care le experimentezi vor fi și ele puține la număr, iar tu nu vei fi niciodată purificat în prezența lui Dumnezeu. Dumnezeu le cere oamenilor să urmărească adevărul și să pătrundă în adevărurile-realități, așa că oamenii trebuie să înțeleagă aceste detalii. Ce înțelegeți din asta? Dumnezeu S-a hotărât să vă mântuiască, așa că trebuie să fie sincer cu voi și să nu fie deloc neglijent, confuz sau mulțumit că este suficient de aproape sau că este destul de corect. Pentru Dumnezeu, „a fi destul de corect”, „patru din cinci”, „posibil” și „poate” nu există. Dacă vrei să fii mântuit și să mergi pe calea mântuirii, trebuie să înțelegi toate aceste detalii ale adevărului. Dacă nu ești în stare să o faci acum, e în regulă – nu este prea târziu să începi să pătrunzi în detaliile adevărului acum. Dacă te mulțumești să ai doar o atitudine de a-ți face bine datoria, fără să greșești, și să fii capabil să te supui când ți se întâmplă ceva, atunci nu vei pătrunde niciodată în adevărurile-realități. Fiecare adevăr pe care Dumnezeu îl furnizează oamenilor are foarte multe detalii specifice și, dacă nu înțeleg aceste detalii, oamenii nu vor înțelege niciodată adevărul sau intențiile lui Dumnezeu. Este un lucru bun că Dumnezeu este serios cu oamenii? (Da.) Indiferent dacă are legătură cu îndeplinirea îndatoririlor lor, cu supunerea lor, cu relațiile lor interpersonale sau cu felul în care abordează chestiunea perspectivelor și sorții lor sau chiar cu lucrurile despre care vorbesc acum, precum felul în care să discearnă antihriștii, cum să nu meargă pe calea unui antihrist și cum să se elibereze de firea unui antihrist, ei ar trebui să înțeleagă aceste lucruri, unul câte unul. Odată ce sunteți cu adevărat capabili să discerneți aceste detalii și nu știți doar cum să predicați câteva doctrine simple și goale, atunci veți fi pătruns în adevărurile-realități. Doar oamenii care au pătruns în adevărurile-realități au o șansă și o speranță de a fi mântuiți; simpla predicare a cuvintelor și doctrinelor nu este decât muncă. Dacă vor să pătrundă în adevărurile-realități, oamenii trebuie să înceapă cu aceste detalii. Altfel, nu vor obține niciodată schimbarea firii.

4 aprilie 2020