În timpul lucrării de răspândire a Evangheliei lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, doar o minoritate de oameni sunt capabili să renunțe la familiile lor și la toate lucrurile, ca să se sacrifice sincer pentru Dumnezeu. Toți acești oameni au o oarecare mărturie bazată pe experiență și toți au o anumită statură. Ei nu consideră că este o mare greutate să renunțe la familiile și carierele lor pentru a-și îndeplini îndatoririle. Chiar dacă trebuie să petreacă 10 ani sau toată viața fără să se întoarcă acasă, ei sunt dispuși să o facă. Aceasta este puterea pe care le-o dă Duhul Sfânt. Însă în ceea ce privește statura lor, aceasta nu poate ajunge la acest nivel, deoarece, chiar dacă ei înțeleg unele adevăruri, nu au pătruns încă în adevărul-realitate, nici nu au dobândit adevărul. Doar au un pic de sinceritate ca să se sacrifice pentru Dumnezeu. Dacă o persoană e hotărâtă să urmărească adevărul, iar Duhul Sfânt îi dă în plus puțin har, aceasta se simte deosebit de mulțumită în acel moment; dobândește un fel de putere și este capabilă să scape de robia lumii seculare, ca să se sacrifice pentru Dumnezeu – acesta este harul lui Dumnezeu. Însă există unii indivizi care nu se ocupă de lucrarea care se cuvine în timp ce își îndeplinesc îndatoririle; ei nu urmăresc deloc adevărul și, în plus, sunt capabili să se implice în tot felul de fapte rele. În astfel de cazuri, Duhul Sfânt nu lucrează asupra lor. Motivațiile unor asemenea oameni nu sunt integre, iar ei nu sunt credincioși adevărați în Dumnezeu. Chiar dacă, în trecut, Duhul Sfânt a făcut un pic de lucrare asupra lor, aceasta este pierdută și, fără să-și dea seama, o iau pe o cale în jos. Dacă ești o persoană hotărâtă să urmărească adevărul, atunci Duhul Sfânt îți va da puțin har de care să te bucuri, iar apoi tu poți să avansezi în ceea ce urmărești pe calea pe care te conduce Duhul Sfânt; adevărul îți va deveni tot mai clar, hotărârea ta va tot spori, iar Duhului Sfânt Îi va fi tot mai ușor să lucreze asupra ta. Când o persoană nu merge pe calea cea dreaptă a urmăririi adevărului, în cele din urmă, Duhul Sfânt o elimină. După ce este eliminată, hotărârea și pasiunea ei inițială, precum și imboldul ei de a se lepăda și de a se sacrifica dispar complet. Ea simte regret și se gândește: „Dacă aș fi știut că avea să vină o zi în care voi fi eliminată, nu aș fi crezut în Dumnezeu de la bun început.” În acest punct apar regretul, plângerile și negativitatea ei. În realitate, Duhul Sfânt a încetat să lucreze asupra ei demult. Chiar dacă răspândește Evanghelia, chiar dacă se pricepe să vorbească bine și a obținut câteva rezultate, acest lucru nu s-a datorat luminării și îndrumării Duhului Sfânt. Mai degrabă, s-a datorat faptului că această persoană avea o oarecare inteligență și un anumit calibru. Asta nu înseamnă că Duhul Sfânt a lucrat în ea. Se aseamănă cu muncitorii – chiar dacă Duhul Sfânt nu lucrează în ei, tot sunt capabili să muncească puțin, temporar. În orice caz, au anumite daruri și un anumit calibru; doar că, în loc să urmărească adevărul și să se străduiască să-și îndeplinească bine îndatoririle și să-I întoarcă dragostea lui Dumnezeu, ei urmăresc faima, câștigul, statutul, binecuvântările și o cunună mare. Prin urmare, pe măsură ce înaintează, calea lor dispare și le este greu chiar și să mai facă un singur pas. Asta se alege de toți cei care nu urmăresc adevărul.

Acum sunt mulți oameni care spun: „Sunt conștient că natura mea este rea. Sunt copleșit de sentimente puternice și sunt prea răzvrătit.” Însă, în ciuda acestui lucru, acești oameni nu-și cunosc propria natură și nu înțeleg niciun aspect al adevărului. Indiferent cât de bine vorbesc despre doctrine, părând să înțeleagă totul, ei nu pot pune aceste lucruri în practică. Este mai mult decât suficient pentru a dovedi că lucrarea Duhului Sfânt a încetat asupra lor. Indiferent cum este umanitatea ta sau câte doctrine înțelegi și indiferent cât ai suferit sau de câte lucruri te-ai lepădat, atât timp cât Duhul Sfânt nu lucrează în tine, acest lucru dovedește că nu iubești adevărul. Oricât de pasionat ai fi, fără lucrarea Duhului Sfânt, vei fi împietrit. Cât de mare este puțina putere pe care o are omul? Cât de mare este puțina credință pe care o are omul? Ce folos are puțina cunoaștere deținută de om? Luați drept exemplu reprimarea, arestarea și întemnițarea credincioșilor lui Dumnezeu. Aceștia au fost frecvent persecutați, hăituiți și forțați să fugă dintr-un loc în altul, din prima clipă în care au început să creadă în Dumnezeu, iar acest lucru a lăsat o amprentă de netăgăduit asupra minții și inimii lor. „Dacă sunt prins, nu pot fi ca Iuda; nu pot trăda biserica niciodată” – nu așa s-au pregătit majoritatea oamenilor? Însă când sunt într-adevăr prinși, nu mai sunt capabili de asta. Dacă nu se vor ruga lui Dumnezeu și nu se vor baza pe El, atunci Duhul Sfânt nu va lucra în ei și nu vor putea să rămână fermi. Un moment de confuzie nu îi face pe oameni să devină iude. Cum am spus înainte, ceea ce ți se întâmplă în cele din urmă și care este finalul tău depinde în primul rând de faptul dacă iubești și accepți adevărul. Acest lucru are cea mai mare importanță. După aceea, depinde de faptul dacă lucrarea Duhului Sfânt este mereu în tine și dacă înțelegi adevărul și rămâi ferm în mărturia ta. Acestea sunt principalele lucruri de care depinde. Unii oameni au avut foarte mult zel când au început să-și îndeplinească îndatoririle și au simțit că aveau o energie inepuizabilă. Așadar, de ce încep să-și piardă această vigoare cu timpul? Cine erau în trecut și cine sunt acum par doi oameni complet diferiți – de ce s-au schimbat? Care este motivul? Motivul este că au luat-o pe calea greșită și nu au intrat pe calea corectă a credinței în Dumnezeu. Au luat-o pe calea urmăririi binecuvântărilor. Există unele lucruri ascunse în intențiile lor. Ce lucruri sunt ascunse? Când oamenii cred în Dumnezeu, ei nutresc unele speranțe în inimile lor – speră că ziua lui Dumnezeu va veni în curând și că toată suferința lor se va sfârși, speră că Dumnezeu Își va schimba forma și Se va întoarce în Sion și că, atunci, vor scăpa de toată suferința. Toți oamenii speră că într-o zi vor putea să se întoarcă acasă și să fie din nou împreună cu cei dragi. Speră că va veni o zi în care nu vor mai fi persecutați, când vor fi cu adevărat liberi și vor putea crede fățiș în Dumnezeu; în acel moment, nu va mai fi nimeni care să-i îngrădească și vor putea să trăiască într-un mediu confortabil, să mănânce bine și să poarte haine frumoase. Nu au toți oamenii astfel de speranțe? Acestea există în adâncul inimii lor, deoarece trupul lor este scârbit de suferință. În vremuri de suferință, ei speră la zile mai bune. Astfel de lucruri nu sunt expuse fără persecuție și necazuri. Fără persecuție și necazuri, oamenii par să aibă credință puternică. Par să aibă o anumită statură, să înțeleagă destul de bine adevărul și să fie plini de vigoare. Totuși, când într-o zi întâmpină persecuție și necazuri, izbucnesc speranțele lor trupești, închipuirile și dorințele lor extravagante. În inimile lor începe să apară conflictul, iar unii oameni încep să devină negativi și slabi și să aibă îndoieli și înțelegeri greșite față de Dumnezeu. Oamenii nu înțeleg intenția lui Dumnezeu. Nu este vorba de faptul că Dumnezeu nu le oferă o cale de scăpare sau harul Său și cu siguranță nu este vorba de faptul că Dumnezeu nu le înțelege dificultățile. Faptul că poți să experimentezi această suferință acum că Îl urmezi pe Hristos este mai degrabă o binecuvântare, deoarece oamenilor le este imposibil să dobândească mântuirea și să supraviețuiască fără să îndure această suferință. E un lucru predestinat de Dumnezeu, așadar, este o binecuvântare ca această suferință să se abată asupra ta. Nu ar trebui să o privești într-un mod simplist; nu e vorba de a-i face pe oameni să sufere sau de a-i juca pe degete si nimic mai mult. Semnificația acestui lucru este incredibil de profundă și de măreață! A-ți dedica întreaga viață ca să te sacrifici pentru Dumnezeu, fără să cauți un partener sau să te întorci acasă, este semnificativ. Dacă urmezi calea cea dreaptă și urmărești lucrurile bune, în cele din urmă vei primi mai mult decât au primit toți sfinții din toate epocile și vei obține promisiuni și mai mari. Acum, unii oameni se întreabă mereu: „Își va aminti Dumnezeu că am îndurat aceste greutăți? Dacă nu voi avea pe nimeni să mă sprijine când voi fi bătrân? Cine va avea grijă de mine dacă mă îmbolnăvesc? Îi pasă lui Dumnezeu? Când se va sfârși această suferință? Când voi vedea, în sfârșit, lumina de la capătul tunelului?” Astfel de oameni așteaptă întotdeauna cu nerăbdare aceste lucruri, sperând că Dumnezeu Își va schimba forma și îi va scăpa de suferință, ca ei să se poată bucura de binecuvântările Împărăției Cerurilor. Ei nu meditează la semnificația faptului de a-L urma pe Dumnezeu și a îndura suferință sau de ce au nevoie să îndure această suferință pentru a dobândi adevărul. Credința lor este cu adevărat foarte slabă! Când vine vorba de credința lor în Dumnezeu, toți își fac propriile calcule egoiste. Pe baza acestui lucru, este în natura umană să-L trădeze pe Dumnezeu. Nimeni nu-L iubește pe Dumnezeu cu adevărat, nimeni nu poate să dea cu adevărat dovadă de considerație față de intențiile lui Dumnezeu sau să fie în asentiment cu El în timpul răspândirii lucrării de evanghelizare. Oamenii abia așteaptă ca Dumnezeu să plece de pe pământ și să-Și schimbe forma, ca să-i scape de suferință și să le permită să se bucure de viața din Împărăția Cerurilor. La asta speră majoritatea oamenilor. Mulți gândesc în sinea lor: „Dacă Dumnezeu ne va părăsi și marele balaur se va prăbuși, atunci vom putea prelua puterea și nu va mai trebui să suferim. Vom domni peste toate națiunile și popoarele cu o mână de fier – nu vom vedea atunci lumina de la capătul tunelului? În acel moment, Dumnezeu va apărea public, va pedepsi și va distruge fiecare satană și diavol, Împărăția lui Hristos se va realiza pe pământ, iar noi nu va mai trebui să fim persecutați de satane și diavoli.” Deși nu este greșit să aibă această speranță, acești oameni au câteva stări greșite. Este o dovadă de considerație față de intențiile lui Dumnezeu că-ți dorești mereu să scapi de suferință și să te bucuri de confort? Majoritatea oamenilor nu înțeleg semnificația experimentării suferinței.

Nimeni nu intenționează să meargă pe calea de a-L urma pe Dumnezeu toată viața, să urmărească adevărul pentru a câștiga viața, să-L cunoască pe Dumnezeu, să poată fi martor pentru El sau să trăiască în cele din urmă o viață însemnată, precum Petru. Majoritatea oamenilor nu sunt dispuși să sufere și nu acceptă deloc adevărul, însă își doresc să se bucure de binecuvântările Împărăției Cerurilor cât mai curând posibil și adoră să caute faima, câștigul și beneficiile statutului. Acest lucru e de natură să-i conducă pe căi greșite. Când întâmpină durere, obstacole sau eșecuri, sunt predispuși să devină negativi și slabi și să nu aibă un loc pentru Dumnezeu în inimile lor. Duhul Sfânt nu va lucra în ei, iar unii oameni chiar vor vrea să se întoarcă din drum. Dacă o persoană crede în Dumnezeu de mulți ani, dar nu deține nici cel mai mic adevăr-realitate, acesta este un lucru foarte periculos! Ce păcat că toată suferința ei, nenumăratele predici ascultate și anii petrecuți urmându-L pe Dumnezeu au fost toate în zadar! Oamenilor le este ușor să se ducă de râpă și, într-adevăr, le este greu să meargă pe calea cea dreaptă și să aleagă drumul lui Petru. Majoritatea oamenilor au o gândire neclară. Nu pot vedea limpede care este calea cea dreaptă și ce înseamnă să se abată de la ea. Indiferent câte predici aud și câte cuvinte ale lui Dumnezeu citesc, deși știu în sufletul lor că Fiul Omului întrupat a venit, tot nu cred pe deplin în El. Știu că aceasta este adevărata cale, dar nu pot porni pe ea. Cât de dificil este ca oamenii să fie mântuiți când aceștia nu iubesc adevărul! Știi că este adevărul cuvântul lui Dumnezeu, totuși, nu-l poți accepta. Să nu vorbim de calitatea credinței tale și să ne rezumăm doar la întrebarea de ce nu ai iubire față de adevăr și de ce nu poți să îl accepți. Ești incapabil să pornești pe adevărata cale, nedorind să urmărești adevărul și fiind incapabil să pui în practică adevărurile pe care le înțelegi. Nu ești din tagma Satanei? Asemenea oameni nu au țeluri sau o direcție în viață, sunt lipsiți de umanitate, ca animalele. Prin urmare, unii oameni pierd lucrarea Duhului Sfânt nu din cauza faptului că Duhul Sfânt nu mai lucrează deliberat în ei și îi dezvăluie în mod intenționat, ci pentru că nu mai poate să lucreze în ei. Oamenii sunt foarte corupți în sinea lor și foarte greu de prelucrat. Dacă nu urmăresc adevărul sau dacă nu aleg calea cea dreaptă, atunci cum poate Duhul Sfânt să lucreze în ei? Ori de câte ori Duhul Sfânt lucrează, întotdeauna le dă oamenilor de ales, El nu forțează pe nimeni. Însă gândirea oamenilor este prea confuză. Ei nu iubesc adevărul sau nu îl acceptă deloc și sunt cu atât mai puțin dispuși să sufere pentru a-l dobândi. Deși vor să fie binecuvântați, nu sunt dispuși să depună efortul necesar sau să plătească un preț. Egoismul lor este prea mare. Îi preocupă doar interesele lor imediate; urmăresc și năzuiesc la lucruri care se află sub ochii lor, pe care pot să le vadă și de care pot să se bucure și le ignoră pe cele pe care nu pot să le vadă sau în care nu găsesc niciun sens. Aceasta este starea în care se află cei mai mulți oameni și aproape că nu mai au loc pentru lucrarea Duhului Sfânt. Unii spun: „Am multe probleme pe care nu pot să le rezolv. Dacă ar avea cineva părtășie cu mine și m-ar ajuta să înțeleg adevărul, nu aș mai avea probleme.” Dar pot ei într-adevăr să-și rezolve problemele doar înțelegând adevărul? Sunt ei capabili să-l pună în practică? Toate acestea sunt niște necunoscute. Există mulți oameni care au auzit multe predici și înțeleg destul de multe adevăruri, dar nu sunt capabili să pună în practică niciunul dintre aceste adevăruri. Dacă îi întrebi de problemele lor, ei spun: „Înțeleg tot adevărul, dar pur și simplu nu pot să-l pun în practică. Cum pot să rezolv această problemă?” Ce rost are să crezi în Dumnezeu dacă nu poți să pui în practică niciun adevăr? Du-te repede acasă și continuă-ți viața. Ce rost are să se aibă părtășie cu tine? Nu ești vrednic să auzi adevărul și nu ești vrednic să crezi în Dumnezeu, așa că ar trebui doar să-ți aștepți distrugerea! Pentru că ai ales calea urâtă, josnică și demonică, indiferent despre cât adevăr se are părtășie cu tine, tu nu îl vei accepta. Așa că ar trebui să te dai la o parte! Nu trebuie să li se spună nimic unor astfel de oameni. Sunt mulți care au zis înainte: „Înțeleg tot adevărul, dar pur și simplu nu pot să-l pun în practică.” Doar această afirmație este suficientă pentru a dovedi că sunt diavoli și că fac întru totul parte din tagma Satanei. Dacă o persoană nu iubește adevărul, atunci cu siguranță este ticăloasă. Natura unei persoane este reprezentată în întregime de ceea ce iubește, ce speră, la ce aspiră și tânjește. Dacă nu iubești adevărul, atunci ești al diavolului și vei pieri. Însă dacă iubești adevărul, atunci ești predestinat și ales de Dumnezeu. Nu este evident acest lucru? Calea pe care o alegi are o importanță majoră. Poți să te liniștești și să meditezi la asta în mod serios; dacă te-ai rătăcit, nu e prea târziu să te întorci din drum. Dacă ai voința să pui adevărul în practică, acesta este un lucru bun. În plus, ai nevoie de o cale pentru a-ți îndeplini această voință și pentru a-ți împlini dorința. Mai întâi, trebuie să înțelegi adevărul, să cunoști destinația viitoare a omenirii, calea pe care ar trebui să o urmeze oamenii și țelurile pe care ar trebui să le atingă. În trecut, se spunea deseori: „Toate lucrurile și evenimentele sunt în mâinile lui Dumnezeu.” Acesta este un lucru pe care trebuie să-l experimentezi temeinic. În toate lucrurile, trebuie să te gândești dacă acea chestiune este în mâinile lui Dumnezeu. Dacă îți este cu adevărat clar că toate lucrurile și evenimentele sunt în mâinile lui Dumnezeu, atunci într-adevăr ai credință. Dacă tu crezi în Dumnezeu, ar trebui să I te supui? Care este semnificația credinței în Dumnezeu? Este scopul credinței în Dumnezeu doar primirea binecuvântărilor Sale? Acum Îl urmezi pe Hristos în credința ta în Dumnezeu, dar vei fi capabil să continui până la capăt? Cum ar trebui să continui când vei da peste hopuri și necazuri în calea ta? Trebuie să iei cuvinte-cheie ale lui Dumnezeu drept mottouri ca să te încurajezi, astfel încât să nu te prăbușești, să nu fii slab sau negativ, să nu te plângi de Dumnezeu, să nu te abați de la cale sau să nu-L trădezi pe Dumnezeu, dând bir cu fugiții la jumătatea ei. Trebuie să înțelegi, să-ți fie limpede și să înțelegi temeinic toate aceste lucruri pentru a-L urma pe Dumnezeu până la capăt.

Calea de a-L urma pe Dumnezeu are suișurile și coborâșurile ei, poate fi amară și poate fi dulce. Când oamenii sunt fericiți, toți sunt capabili să spună: „Sunt dispus să mă sacrific pentru Dumnezeu, mă voi sacrifica pentru El toată viața mea.” Totuși, la un moment dat, ei experimentează dificultăți și devin negativi. În inimile lor, se întreabă: „Unde e Dumnezeu? Nu pot continua să mai cred, această cale e prea greu de urmat!” După aceea, se roagă și se simt admonestați, crezând că Îi sunt datori lui Dumnezeu. Ar trebui să înceteze să se poarte așa după ce știu că Îi sunt datori lui Dumnezeu. Totuși, poate că într-o zi lucrurile nu merg cum vor ei și încă o dată devin negativi și se plâng de Dumnezeu, spunând: „Cum poate Dumnezeu să orchestreze această situație pentru mine? De ce mă face tot timpul să sufăr? Nu mă poate scuti de suferință?” Oamenii se plâng tot timpul și apoi spun întotdeauna că Îi sunt datori lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ei nu se schimbă niciodată; când experimentează o mică dificultate sau când cel mai mărunt lucru nu merge cum vor ei, se înfurie și se plâng. În cele mai rele cazuri, unii oameni chiar rostesc câteva cuvinte de judecată și blasfemie. Ulterior, realizează că a fost greșit ce au spus și se simt prost în legătură cu asta, așa că se grăbesc să-și îndeplinească puțin îndatoririle și fac câteva fapte bune ca să se răscumpere. Ce ne spun aceste manifestări? Că este în natura omului să nu-i placă adevărul sau chiar să fie scârbit de el. Omul este destul de ticălos, urât și lipsit de bun simț și rațiune. Oamenii cred în Dumnezeu de parcă ar face o tranzacție; se roagă lui Dumnezeu doar când au nevoie de El și se îndepărtează de El când nu au nevoie. Nu Îl au pe Dumnezeu în inimă și se poartă cum le place. Toți oamenii sunt foarte aroganți și neînfrânați; nu au o inimă cu frică de Dumnezeu sau nu urăsc cu adevărat lucrurile negative. Le lipsește iubirea adevărată pentru adevăr și nu pot face diferența dintre dreptate și nedreptate. Nu au limite, nu au țeluri și sunt și mai lipsiți de principii și moderație în tot ceea ce fac. Inimile lor sunt destul de hidoase și, în ciuda acestui context, ei tot așteaptă cu nerăbdare să vadă cât de mare va fi promisiunea sau cât de multe vor fi binecuvântările pe care vor putea să le primească și să le obțină în viitor sau cum se vor distinge mai târziu și lucrurile de care vor putea să se bucure. Doar când se gândesc la astfel de lucruri simt în inimile lor: „Cât de încântător este Dumnezeu! Trebuie să răsplătesc iubirea lui Dumnezeu!” De ce spun că Dumnezeu este încântător? De unde vine dorința lor de a-L răsplăti pe Dumnezeu? Nu există o intenție în spatele acestor afirmații? Ei pur și simplu spun ceva emoțional datorită unei preferințe pasagere și unei izbucniri de bucurie trecătoare – este aceasta înțelegere adevărată? Este aceasta iubire adevărată? Vine din adâncul inimii lor? Dacă deții cu adevărat o astfel de înțelegere, de ce te mai plângi? Dacă te simți cu adevărat dator lui Dumnezeu, de ce mai bombăni? Simți că Dumnezeu nu e bun cu tine, așa că Îl ignori. Dacă Dumnezeu nu te folosește, nu vrei să-ți faci datoria. Câte resentimente trebuie să ai în sinea ta! În ciuda acestui lucru, tot crezi că Îl iubești pe Dumnezeu mai mult decât o fac alții. Cum este aceasta realitatea iubirii față de Dumnezeu? Faptul că o persoană poate să manifeste astfel de plângeri dovedește că încă nu își înțelege propria natură. Încă nu știe cine este, din ce este făcută și care este adevărata ei valoare. De fapt, e în natura fiecărei persoane să I se împotrivească lui Dumnezeu și să-L trădeze. Este un lucru universal și împărtășit de toți oamenii. Nimeni nu iubește realmente adevărul și lucrurile pozitive, exact cum nimeni nu îl urăște cu adevărat pe Satana și lucrurile ticăloase. Nu există principii sau limite pentru iubirea și ura omului și cu atât mai puțin sunt iubirea și ura omului ancorate în adevăr. În inima lui, nu există nicio diferență între dreptate și nedreptate, între negru și alb, cu atât mai puțin există vreo diferență între adevăruri și doctrine sau erezii. Oamenii nu pot face aceste diferențe. Nu le este clar ce merită să fie iubit și urmărit, ce ar trebui urât și ce ar trebui respins și sunt departe de a deține vreun fel de discernământ. Unii oameni își îndeplinesc îndatoririle și, când aud cântecul non-credincioșilor „Întoarce-te acasă mai des”, li se face dor de casă și nu au chef să-și îndeplinească îndatoririle. Ce fel de persoană este aceasta? Deține măcar o fărâmă de adevăr-realitate? Unii oameni cred că pot să facă un pic de lucrare și că au unele calificări. Poate li se pare că dețin adevărul, dar, în realitate, nu dețin nimic și nu sunt nimic. Deși acum ești capabil să le predici celorlalți câteva doctrine, într-o zi s-ar putea ca alții să trebuiască să te încurajeze, iar prăbușirea ta va fi mai tragică decât a oricărei alte persoane și vei deveni mai negativ decât oricine altcineva. Crezi un astfel de lucru? Sunteți convinși de el? Poate că nu ați experimentat încă o prăbușire puternică sau nu ați devenit deosebit de negativi. Simțiți că sunteți relativ puternici și, fiindcă nu ați experimentat astfel de lucruri, credeți că dețineți destulă statură. Poate că într-o zi, când sunteți dezvăluiți, vor curge lacrimi pe obrajii voștri în timp ce strigați: „Gata. Sunt terminat!” În acel moment vei începe să dai dintr-o extremă în alta. Există mulți oameni care sunt plini de vigoare când încep să creadă în Dumnezeu, dar când se abat lucruri asupra lor, pot să-și piardă brusc imboldul și să nu mai fie capabili să își revină. Observați vreo problemă la astfel de oameni? Nicio persoană nu-și poate stăpâni propria slăbiciune și putere; lucrurile corupte ascunse în oameni pot fi dezvăluite oricând și oriunde. Murdăria și tranzacțiile din om sunt inepuizabile, astfel de lucruri apar tot timpul în el. Prin urmare, natura omului este natura Satanei, lucru perfect adevărat. Este radical diferită de esența lui Dumnezeu. În trecut, Dumnezeu a spus: „Îl pot iubi pe om pe vecie și pot să-l urăsc pe vecie.” Adică, Dumnezeu are un standard după care îi evaluează pe oameni. El are verdictele Lui și principii pentru bazele folosite atunci când dă verdicte despre lucruri. El are propriile standarde și principii pentru ceea ce iubește și pentru ceea ce urăște, pentru cei pe care îi disprețuiește și pentru cei pe care îi binecuvântează. Oamenilor le lipsesc adevărul și principiile, așa că sunt predispuși să meargă pe drumul lor. Ei sunt capricioși și incapabili să pornească pe calea cea dreaptă, fără îndrumarea lui Dumnezeu.

Unii oameni se întreabă mereu: „Când va pleca Dumnezeu de pe pământ? Când se va încheia lucrarea lui Dumnezeu? Nu mai sunt atât de tânăr; cum voi trăi când voi fi bătrân?” Are o astfel de persoană credință? Ce va face dacă într-adevăr nu va avea pe nimeni să o sprijine la bătrânețe? Nu va arunca vina pe Dumnezeu? Mulți credincioși în Dumnezeu nu au idee ce ar trebui să dobândească urmându-L sau care sunt cele mai prețioase lucruri. Foarte puțini oameni sunt cu adevărat lămuriți în privința acestor chestiuni. Fără lucrarea lui Dumnezeu întrupat, poporul chinez ar fi fost anihilat cu mult timp în urmă. Poate că unii oameni nu cred asta, dar acest lucru se întâmplă pentru că nu văd situația clar, aceasta fiind realitatea problemei. De asemenea, oamenii cred că: „Tot putem avansa și fără conducerea lui Dumnezeu; ajunge să avem cuvântul Lui ca să ne îndrume. Toți am citit cartea «Cuvântul Se arată în trup», avem o idee generală despre ea în inimile noastre și înțelegem principiile. Acum, putem trece la cârmă.” Dar chiar poți trece la cârmă? Nu puteți urma calea cea dreaptă – în timp ce mergeți pe ea, vă veți rătăci, așadar puteți pătrunde în realitate? Chiar și acum, încă nu sunteți convinși. Se poate spune că orice persoană căreia îi lipsește conducerea lui Dumnezeu se va rătăci. Duhul Sfânt a lucrat constant în unii oameni în Epoca Harului, dar de ce majoritatea lor au insistat să meargă pe drumul lor? E greu de numărat câte confesiuni există în întreaga lume religioasă; există multe de care poate că nu ai habar sau ale căror nume nu le cunoști – care este problema aici? Faptul că oamenii sunt prea complecși și nu le este ușor să vadă dincolo de lucrurile din natura lor. Azi, Dumnezeu a rostit multe cuvinte, expunând natura omului și le cere oamenilor să vadă dincolo de lucrurile din natura lor și să-și vadă clar esența. Acesta este singurul mod prin care pot să-i discearnă pe ceilalți și să evite să fie induși în eroare de ei sau să li se închine, să-i admire sau să-i urmeze. Dacă unei persoane îi lipsește înțelegerea adevărului, atunci ea nu va fi capabilă să vadă cine sunt oamenii cu adevărat și e posibil să fie indusă în eroare și constrânsă de ei. Prin urmare, credincioșii în Dumnezeu trebuie să înțeleagă adevărul, să citească mai mult cuvintele lui Dumnezeu și să ajungă să cunoască natura omului și să vadă dincolo de esența lui prin expunerea de la Dumnezeu. Expunerea din partea cuvântului lui Dumnezeu dezvăluie natura omului, îi învață pe oameni care este natura lor și le permite să vadă dincolo de esența corupției lor. Este un lucru foarte important. Satana este un lucru confuz, iar cuvintele diavolești pe care le spune sunt greu de interpretat. Dumnezeu l-a întrebat: „De unde vii?” La care Satana I-a răspuns: „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ” (Iov 1:7). Gândiți-vă atent la răspunsul lui. Vine sau pleacă? E greu de deslușit înțelesul, de aceea spun că aceste cuvinte sunt confuze. Pe baza lor, se poate vedea că Satana este confuz. Când oamenii sunt corupți de el, și ei devin confuzi. Nu au moderație, standarde și nici principii în nimic din ce fac. Prin urmare, orice persoană se poate rătăci ușor. Satana a ademenit-o pe Eva, spunând: „De ce nu mănânci fructul din acel pom?” La care Eva a răspuns: „Dumnezeu ne-a zis că vom muri dacă vom mânca din acel copac.” Apoi, Satana a spus: „Nu vei muri neapărat dacă vei mânca fructul din acel pom.” În aceste cuvinte a existat intenția de a o ispiti pe Eva. Mai degrabă decât să spună cu certitudine că nu va muri dacă va mânca fructul din acel pom, a spus pur și simplu că nu va muri neapărat, făcând-o să se gândească: „Dacă nu voi muri neapărat, atunci pot să-l mănânc!” Incapabilă să reziste ispitei, a mâncat din fruct. În acest fel, Satana și-a atins scopul de-a o ademeni pe Eva să păcătuiască. Nu și-a asumat responsabilitatea pentru asta, deoarece nu a forțat-o să-l mănânce. În fiecare persoană există o fire satanică; în fiecare inimă există numeroasele otrăvuri cu care Satana îl ispitește pe Dumnezeu și-l ademenește pe om. Uneori, discursul omului se împletește cu vocea și tonul Satanei și cu intenția de a ispiti și ademeni. Ideile și gândurile omului sunt pline de otrăvurile Satanei și îi degajă duhoarea. Uneori, aspectul sau acțiunile oamenilor sunt impregnate de aceeași duhoare a ispitei și ademenirii. Unii oameni spun: „Dacă doar urmez în acest mod, am garanția că voi câștiga ceva. Pot să-L urmez pe Dumnezeu până la capăt, chiar dacă nu urmăresc adevărul. Renunț la lucruri și mă sacrific sincer pentru Dumnezeu. Am puterea să perseverez până la capăt. Chiar dacă am comis câteva fărădelegi, lui Dumnezeu Îi va fi milă de mine și nu mă va abandona.” Nici măcar nu știu ce vorbesc. Există atât de multe lucruri corupte în oameni – dacă nu urmăresc adevărul, cum pot să se schimbe? Pe baza gradului lor de corupție, dacă Dumnezeu nu îi protejează, ei pot să se prăbușească și să-L trădeze în orice moment. Crezi asta? Chiar dacă te silești, nu o poți face până la capăt, deoarece această etapă finală a lucrării lui Dumnezeu constă în crearea unui grup de biruitori. Chiar este acest lucru pe cât de ușor crezi? Această transformare finală nu îi cere unei persoane să se schimbe 100% sau chiar 80%, ci măcar 30% sau 40%. Trebuie cel puțin să descoperi, să cureți și să transformi lucrurile din tine care se împotrivesc lui Dumnezeu, care au prins rădăcini în adâncul inimii tale. Numai atunci vei dobândi mântuirea. Doar când te-ai transformat între 30% și 40% din cât cere Dumnezeu sau, de preferință, între 60% și 70%, se va fi demonstrat că ai obținut adevărul și că ești, în esență, compatibil cu Dumnezeu. Nu vei fi predispus să te împotrivești lui Dumnezeu sau să-I ofensezi firea data viitoare când se abate ceva asupra ta. Numai în acest mod poți să fii desăvârșit și să câștigi aprobarea lui Dumnezeu.

Unii oameni privesc chestiunea credinței în Dumnezeu în termeni foarte simpli. Ei gândesc: „Să credem în Dumnezeu înseamnă să participăm la adunări, să ne rugăm, să ascultăm predici, să avem părtășie, să cântăm și să-L lăudăm pe Dumnezeu și să îndeplinim unele îndatoriri. Nu la asta se referă credința în Dumnezeu?” Chiar acum, indiferent câți ani ai crezut în Dumnezeu, tot nu ai înțeles pe deplin semnificația credinței în Dumnezeu. De fapt, înțelesul credinței în Dumnezeu este atât de profund încât, dacă experiențele unei persoane sunt prea superficiale, ea nu va fi capabilă să-l înțeleagă. Când experimentează până la capăt, firea Satanei și otrăvurile satanice din ea trebuie curățite și transformate. Oamenii trebuie să se doteze cu multe adevăruri, să îndeplinească standardele pe care Dumnezeu i le cere omului și să fie capabili să se supună cu adevărat lui Dumnezeu și să I se închine. Doar atunci obțin cu adevărat mântuirea. Dacă ești la fel cum erai înainte de a face parte dintr-o religie, doar recitând câteva cuvinte și doctrine și scandând câteva sloganuri, având câteva comportamente și acțiuni bune și abținându-te de la anumite lucruri păcătoase – cel puțin de la cele evidente – acest lucru nu reprezintă faptul că ai întrat pe calea cea dreaptă în credința ta în Dumnezeu. Înseamnă că ești pe calea cea dreaptă dacă urmezi regulamente? Înseamnă că ai făcut alegerea potrivită? Dacă lucrurile din natură nu se schimbă, atunci încă poți să te împotrivești lui Dumnezeu și să-L ofensezi, în cele din urmă. Aceasta este cea mai mare problemă. Dacă nu rezolvi această problemă din credința ta în Dumnezeu, se poate spune că ai dobândit cu adevărat mântuirea? Ce vreau să spun prin asta, exact? Vreau să înțelegeți în inimile voastre că nu se poate separa credința în Dumnezeu de cuvântul Lui, nici de Dumnezeu Însuși sau de adevăr. Trebuie să alegi calea cea dreaptă și să depui efort pentru adevăr și cuvântul lui Dumnezeu. Nu poți să ajungi doar la o înțelegere parțială sau estimativă și nimic mai mult. Faptul că te păcălești doar îți va face rău. Nu e bine să-ți bazezi credința pe închipuirile tale. Dacă tu crezi până la capăt, iar Dumnezeu nu este în inima ta, dacă doar parcurgi în viteză cuvintele Lui și apoi nu ți le mai amintești, și dacă Dumnezeu nu are un loc în inima ta, atunci ești terminat. Ce înseamnă „credința în Dumnezeu nu poate fi separată de cuvântul Lui”? Înțelegeți asta? Contrazice afirmația: „credința în Dumnezeu nu poate fi separată de Dumnezeu Însuși”? Cum poți să-L ai pe Dumnezeu în inimă, dacă nu ai și cuvintele Sale? Dacă tu crezi în Dumnezeu, dar inima ta este lipsită de El, de cuvântul Său și de îndrumarea Lui, atunci ești complet terminat. Dacă nu te poți ocupa nici de cea mai mică problemă conform cerințelor lui Dumnezeu, atunci cu atât mai mult nu vei respecta cerințele lui Dumnezeu în fața unei chestiuni majore de principiu. Atunci, nu vei avea nicio mărturie, ceea ce este problematic; dovedește că nu deții nimic și că nu ai dobândit niciun adevăr.

Există unele chestiuni speciale care nu pot fi explicate în detalii concrete. Veți putea să le înțelegeți pe deplin doar când Duhul Sfânt vă va lumina într-o zi. Deocamdată, pot să le exprim doar în câteva cuvinte care le pot părea oamenilor obișnuite sau chiar ilogice și nimic mai mult. Știți ce cred străinii despre aleșii lui Dumnezeu din China? Când văd că voi credeți în Dumnezeu și Îl urmați pe Hristos în China, suferind atât de multă persecuție și atâtea necazuri, bucurându-vă de cuvântul lui Dumnezeu și de lucrarea Lui și câștigând atât de multe lucruri, vă invidiază foarte mult! Străinii au o dorință – se gândesc în sinea lor: „Și eu vreau să experimentez lucrarea lui Dumnezeu. Indiferent ce trebuie să îndur, și eu vreau să dobândesc adevărul! Și eu vreau să-mi sporesc cunoștințele și statura, dar din nefericire nu sunt în mediul potrivit.” Consideră că oamenii din China sunt foarte binecuvântați, dar, în ciuda acestui lucru, voi tot credeți că ei sunt cei binecuvântați și îi invidiați. Într-adevăr, nu vă prețuiți norocul. Dumnezeu desăvârșește acest grup de oameni în țara marelui balaur roșu și le permite să îndure această suferință. Se poate spune că aceasta este cea mai mare înălțare a lui Dumnezeu! În trecut, Dumnezeu a spus: „Mi-am adus de multă vreme slava dinspre Israel către Răsărit.” Acum, înțelegeți sensul acestei afirmații? Cum ar trebui să mergeți pe calea voastră în viitor? Cum ar trebui să urmăriți adevărul? Cum puteți să primiți lucrarea Duhului Sfânt fără să urmăriți adevărul? Dacă Duhul Sfânt încetează să mai lucreze în voi, sunteți în cea mai periculoasă poziție. Cât de mare este puțina suferință pe care o experimentați chiar acum? Știți ce va îndeplini pentru voi? Vă este posibil să urmăriți adevărul fără să suferiți? Puteți obține adevărul în acest fel? Puteți să aveți mărturie adevărată? Dacă puteți să înțelegeți astfel de lucruri, nu veți simți că suferiți. Chiar dacă suferința voastră crește, va părea inexistentă.

Toamna, 1999