Calea cea dreaptă în viață este să crezi în Dumnezeu. Dumnezeu v-a ales pe voi toți, iar voi ați ales cu toții să Îl urmați și să porniți pe calea cea dreaptă în viață. În mod ideal, veți reuși să satisfaceți intențiile lui Dumnezeu, să vă îndepliniți îndatoririle așa cum trebuie, să dobândiți adevărul și să fiți desăvârșiți de Dumnezeu. Nu sunt acestea idealul și aspirația voastră? (Ba sunt.) Este un lucru bun, un lucru pozitiv, ca un credincios să aibă un astfel de ideal, iar Dumnezeu împlinește idealurile și aspirațiile pozitive ale oamenilor. Oare oamenii au uneori idealuri și aspirații negative sau incorecte? Acest lucru este posibil, deoarece stările oamenilor sunt schimbătoare înainte ca ei să dobândească adevărul, chiar regresând uneori. Atunci când apar aceste lucruri negative, nu îți afectează intrarea în viață și relația normală cu Dumnezeu? Dacă oamenii trăiesc în aceste stări, condițiile lor nu se vor înrăutăți și nu vor deveni negative și slabe? Ce ar trebui să facă ei în astfel de momente? (Să vină înaintea lui Dumnezeu în rugăciune.) Ei bine, nu există momente când oamenii nu doresc să se roage, când vor să continue să trăiască într-o stare de depravare, lăsându-l pe Satana să-i manipuleze după bunul plac, în timp ce ei se răsfață și fac tot ce doresc, fără să se gândească ce final vor avea? Există o astfel de stare? (Există.) Acest lucru este o manifestare a cărei probleme? (Și-au întors fața de la Dumnezeu.) Și ce i-a determinat să-și întoarcă fața de la Dumnezeu? Nu este aceasta o manifestare a staturii lor insuficiente și a lipsei lor de adevăr? Într-adevăr, se datorează înțelegerii lor inadecvate a adevărului și staturii lor insuficiente. De fiecare dată când apare o astfel de situație, când o persoană se găsește într-o astfel de stare, trebuie să se roage lui Dumnezeu, să se bizuie pe El și să caute adevărul. În cazul în care statura sa este prea mică și nu reușește să dobândească adevărul, ar trebui să caute și să aibă părtășie cu cineva care înțelege adevărul și să primească de la acesta provizii și sprijin. Uneori, ea va trebui să fie și emondată de o altă persoană sau disciplinată de Dumnezeu. Dacă îi lipsește capacitatea de a se descurca singură, este pentru că nu înțelege suficient de mult din adevăr și este lipsită de statură. Statura insuficientă îi face pe oameni incapabili să reziste diferitelor stări și gânduri negative, depravate. Nu este acesta un mod de viață istovitor? În ce stări trăiesc, de obicei, cei lipsiți de statură? Are vreunul dintre voi o experiență personală în acest sens? Ce fel de stări vă fac să vă simțiți singuri, nefericiți, indeciși, extenuați și pierduți, ca și cum nu ar exista nicio cale de urmat, lăsându-vă toată ziua cu un sentiment de tristețe, fără chef să vă rugați sau să urmăriți adevărul? Când vă confruntați cu o problemă aparent insurmontabilă, vă gândiți vreodată să renunțați? (Da.) Deci, ce determină apariția acestor stări? Sunt ele gândite și planificate în mod intenționat în mintea oamenilor? Sigur că nu. Așadar, reflectați la această întrebare – ce credeți că le provoacă? Spuneți-Mi, dacă o persoană înțelege adevărul, atunci își va cunoaște cu adevărat firea coruptă, va fi capabilă să vadă în mod clar adevărul propriei corupții, va ști cu ce adevăruri trebuie să fie înzestrată pentru a trăi asemănarea umană și va ști cum să-L mulțumească pe Dumnezeu în diferite situații, precum și modalitățile potrivite de a trata anumite chestiuni și principiile care trebuie respectate în timp ce face acest lucru – când o persoană care are o astfel de statură se confruntă cu dificultăți, cum va fi starea ei? Cu siguranță, într-o oarecare măsură, se va simți în continuare negativă și slabă, nu-i așa? (Corect.) Așadar, de unde provine această negativitate și slăbiciune și cum poate fi înlăturată? Nu ați mai căutat sau nu ați mai reflectat niciodată asupra acestor probleme? (Rareori.) Deci, ați reușit să faceți față cu greu dificultăților și momentelor de slăbiciune și negativitate, fără să luați vreodată în serios aceste chestiuni. În acest caz, sunteți foarte norocoși că ați ajuns până aici, iar asta doar datorită harului lui Dumnezeu, care v-a condus prin aceste dificultăți. Acum, care a fost întrebarea pe care am pus-o adineauri? (Ce îi determină pe oameni să trăiască într-o stare negativă și de slăbiciune?) Gândiți-vă puțin la asta; aveți un răspuns? Teoretic, faptul că nu înțeleg adevărul. În acest caz, ce ghidează viața oamenilor înainte ca aceștia să înțeleagă adevărul? (Firile lor corupte, satanice.) Da, nu acesta este răspunsul vostru? V-ați dat seama acum? Când se confruntă cu dificultăți, oamenii vor să renunțe, se simt neliniștiți, slabi, nefericiți, constrânși și încătușați, ca și cum nu ar exista nicio cale de urmat, iar apoi devin negativi, le lipsește credința și consideră că a crede în Dumnezeu este lipsit de sens. Care sunt cauzele acestei situații? (Firile lor corupte, satanice.) Cu ce fel de fire trăiesc oamenii atunci când nu înțeleg adevărul? Cu ce natură trăiesc ei? Ce le ghidează viața? (Firile lor corupte, satanice.) Ce lucruri pot apărea într-o persoană ca urmare a unei firi corupte, satanice? Aroganța, împotrivirea și trădarea față de Dumnezeu, precum și opunerea față de El. Toate aceste firi corupte nu aduc oamenilor decât suferință, negativitate și slăbiciune. Acum, de ce firile corupte, satanice pot aduce oamenilor suferință, negativitate și slăbiciune, dar nu pot aduce pace, bucurie, confort sau fericire în mintea unei persoane? De ce pot aceste lucruri negative să facă o persoană negativă? Firile corupte sunt lucruri negative și sunt ostile adevărului, așa că nu pot îndeplini nicio funcție pozitivă, ci doar funcții negative. Ele nu le pot aduce oamenilor pozitivitate, motivație sau o mentalitate optimistă, ci doar slăbiciune, negativitate și suferință. Atunci când o fire satanică a prins rădăcini în oameni, devenind natura lor, acest lucru este suficient pentru a planta întuneric și răutate în inimile lor și pentru a-i determina să urmărească și să aleagă calea greșită. Când sunt mânați de forța unei firi corupte satanice, care sunt idealurile, speranțele, ambițiile, țelurile și direcțiile în viață ale oamenilor? Nu cumva aleargă în direcția opusă lucrurilor pozitive? De exemplu, oamenii își doresc întotdeauna să aibă un renume sau să fie celebrități; își doresc să câștige faimă și prestigiu și să aducă onoare strămoșilor lor. Sunt pozitive aceste lucruri? Acestea nu sunt deloc în conformitate cu lucrurile pozitive; în plus, contravin legii prin care soarta omenirii se află sub suveranitatea lui Dumnezeu. De ce spun asta? Ce fel de persoană Își dorește Dumnezeu? Își dorește El o persoană de seamă, o celebritate, o persoană nobilă sau o persoană care să schimbe lumea? (Nu.) Atunci, ce fel de persoană Își dorește Dumnezeu? (O persoană cu picioarele bine înfipte în pământ, care îndeplinește rolul unei ființe create.) Da, și ce altceva? (Dumnezeu Își dorește o persoană onestă, care se teme de El, se ferește de rău și I se supune Lui.) (O persoană care stă alături de Dumnezeu în toate chestiunile, care se străduiește să-L iubească pe Dumnezeu.) Aceste răspunsuri sunt, de asemenea, corecte. Este vorba despre orice persoană care este trup și suflet cu Dumnezeu. Scrie undeva în cuvintele lui Dumnezeu că oamenii trebuie să rămână în postura lor de oameni? (Da.) Ce spune? [„Ca membru al omenirii create, un om trebuie să își păstreze poziția și să se comporte conștiincios. Să păzești cu grijă ceea ce-ți încredințează Creatorul. Să nu te abați sau să faci lucruri dincolo de aria capacităților tale sau care sunt neplăcute lui Dumnezeu. Nu încerca să fii măreț sau să devii un supraom sau deasupra altora, nici să cauți să devii Dumnezeu. Oamenii nu ar trebui să dorească să fie astfel. Să cauți să fii măreț sau un supraom e absurd. Să cauți să devii Dumnezeu este și mai dezonorant; este dezgustător și mârșav. Să devină adevărate ființe create este ceva vrednic de laudă și scopul pe care ființele create ar trebui să și-l asume mai mult decât orice altceva; acesta este singurul țel pe care toți oamenii ar trebui să îl urmărească” (Cuvântul, Vol. 2: Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, „Dumnezeu Însuși, Unicul I”).] Din moment ce știți ce le cer cuvintele lui Dumnezeu oamenilor, sunteți capabili să respectați cerințele lui Dumnezeu când urmăriți conduita umană? Vă doriți mereu să vă întindeți aripile și să vă luați zborul, vă doriți întotdeauna să zburați singuri, să fiți mai degrabă un vultur decât o pasăre mică? Ce fire este aceasta? E acesta principiul conduitei umane? Ar trebui să-ți bazezi urmărirea conduitei umane pe cuvintele lui Dumnezeu; doar cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Ați fost prea profund corupți de Satana și întotdeauna considerați cultura tradițională – cuvintele Satanei – drept adevărul, drept obiectul urmăririi voastre, ceea ce face să vă fie ușor să mergeți pe calea greșită, să umblați pe calea împotrivirii față de Dumnezeu. Gândurile și perspectivele omenirii corupte și lucrurile pentru care se străduiesc sunt contrare dorințelor lui Dumnezeu, adevărului și legilor suveranității lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, orchestrării Sale asupra tuturor lucrurilor și controlului Său asupra sorții omenirii. Așadar, oricât de adecvat și rezonabil este acest tip de urmărire, conform gândurilor și noțiunilor umane, din perspectiva lui Dumnezeu, nu sunt lucruri pozitive și nu sunt în conformitate cu intențiile Sale. Pentru că te împotrivești realității suveranității lui Dumnezeu asupra sorții omenirii și pentru că îți dorești să acționezi singur, luându-ți soarta în propriile mâini, te lovești mereu atât de tare de ziduri, încât îți sângerează capul și nimic nu îți merge niciodată bine. De ce nu îți merge nimic? Pentru că legile pe care le-a stabilit Dumnezeu sunt de neschimbat de orice ființă creată. Autoritatea și puterea lui Dumnezeu sunt mai presus de orice altceva, de neîncălcat de nicio ființă creată. Oamenii își supraevaluează abilitățile. Ce îi face pe oameni să-și dorească mereu să fie eliberați de suveranitatea lui Dumnezeu, să vrea întotdeauna să-și ia în mâini soarta, să-și planifice viitorul și să-și dorească să-și controleze perspectivele, direcția și scopurile vieții? De unde vine acest punct de plecare? (Dintr-o fire coruptă satanică.) Așadar, ce le aduce o fire coruptă satanică oamenilor? (Împotrivire față de Dumnezeu.) Ce se naște din împotrivirea oamenilor față de Dumnezeu? (Durerea.) Durerea? Este distrugerea! Durerea nu este nici jumătate din aceasta. Ceea ce vedeți chiar în fața ochilor este durere, negativitate și slăbiciune și acestea înseamnă împotrivire și doleanțe – ce rezultat vor aduce aceste lucruri? Anihilare! Aceasta nu este o chestiune neînsemnată, și nu este un joc. Oamenii care nu au o inimă cu frică de Dumnezeu nu-și pot da seama de asta.

Unii oameni devin negativi și slabi de îndată ce întâmpină câteva necazuri, dar când nu sunt necazuri, sunt plini de ambiții și dorințe, sperând mereu să devină celebrități sau un fel de experți. Atunci când oamenii trăiesc cu o astfel de mentalitate, ei sunt pur și simplu dominați de natura lor satanică. Când oamenii sunt mereu plini de ambiții și dorințe, vor putea trăi o viață fericită? Dacă nu te lepezi de aceste lucruri, suferința ta nu se va diminua. Suferința te va urmări mereu; va fi ca un cuțit care ți se răsucește în inimă. Cum poate fi rezolvată această problemă? (Căutând și urmărind adevărul.) Sunteți cu toții mai mult sau mai puțin capabili să vorbiți despre conceptul general al căutării adevărului și sunteți cu toții conștienți de acest lucru. Când vă confruntați cu o problemă, trebuie mai întâi să căutați adevărul. Firile corupte ale omului pot fi înlăturate doar prin căutarea, înțelegerea și dobândirea adevărului. Oamenii pot experimenta adevărata bucurie, pace, confort și fericire numai după ce își înlătură firile corupte și numai atunci pot veni cu adevărat înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru rezolvă problema chiar de la rădăcină. Așadar, cum ar trebui să se pornească cineva în căutarea adevărului? Ce amănunte sunt implicate? Cine poate explica? (Atunci când simți că te gândești la statut și reputație sau că le urmărești în mod activ, nu ignora aceste gânduri și comportamente. Încearcă să le înțelegi și să le diseci, conform cuvântului lui Dumnezeu. Recunoaște că acesta este răul adus omului de firile satanice, corupte. Recunoaște calea greșită pe care ai mers și apoi mănâncă și bea cuvântul lui Dumnezeu, roagă-te lui Dumnezeu și bizuie-te pe El, pentru a rupe această cătușă pe care Satana o folosește pentru a-l lega pe om.) (Cea mai importantă parte este recunoașterea părerilor false pe care le ai cu privire la ceea ce ar trebui să urmărești, înțelegerea răului pe care firile satanice, corupte, îl provoacă oamenilor și schimbarea părerilor tale asupra lucrurilor. Apoi, trebuie să vii mai mult înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, să te apropii de El și să construiești treptat o relație normală cu El.) Altceva? (Dacă uneori te simți slab și negativ și nu poți identifica pricina sau firea coruptă din care provin aceste sentimente, ar trebui mai întâi să te rogi lui Dumnezeu și să-I ceri să te lumineze. De asemenea, poți să te destăinui în fața unor frați și surori și să ai părtășie cu ei. Ascultând părtășia acestora despre experiențele lor, îți poți clarifica felul în care înțelegi această stare, după care ar trebui să cauți pasaje relevante din cuvântul lui Dumnezeu cu care să o înlături.) Continuați. (Dacă, atunci când ceva nu merge așa cum ți-ai dorit, mereu despici firul în patru, analizând cine a avut dreptate și cine a greșit, atunci, în aceste momente ar trebui mai întâi să-ți liniștești inima înaintea lui Dumnezeu și să te supui situației – să te rogi lui Dumnezeu și să cauți de la El, cu credință în suveranitatea Sa. Atunci Dumnezeu te va lumina și îți va permite să-I înțelegi intenția. Apoi, când vei reexamina situația, vei înțelege ce fel de corupție ai dezvăluit și care este intenția lui Dumnezeu. Acesta este modul în care am pătruns eu adevărul.) Cu toții trebuie să practicați părtășia pe tema adevărului – să vă împărtășiți cunoștințele, experiențele și ideile și să învățați cum să vă destăinuiți în părtășie. Dacă vei face acest lucru, vei dobândi și vei înțelege tot mai mult. Unii dintre voi tocmai v-ați împărtășit experiențele și cunoștințele personale și fiecare dintre voi a avut ceva diferit de spus. Bravo, ați împărtășit cu toții ceva foarte practic. După ce v-am ascultat părtășia, pot vedea că ați evoluat cu toții și că ați avut o oarecare intrare în viață în ultimii ani în care v-ați îndeplinit îndatoririle. Aveți ceva cunoștințe și experiență în privința chestiunilor legate de credința în Dumnezeu, nu doar simple declarații, și ați pus o bază. Excelent. Se pare că nu este atât de dificil să crezi în Dumnezeu: atât timp cât cineva este sincer, ascultă cuvintele lui Dumnezeu și face orice spune El, și atât timp cât este capabil să practice adevărul, va fi capabil să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu. În concluzie, există un fapt pe care ar trebui să-l înțelegi în credința ta în Dumnezeu mai mult decât pe toate celelalte: credința în Dumnezeu nu înseamnă doar să crezi în numele lui Dumnezeu și cu atât mai puțin să ai credință în dumnezeul nedeslușit al imaginației tale. Să crezi în Dumnezeu înseamnă că trebuie să crezi că Dumnezeu este practic, ar trebui să crezi în esența lui Dumnezeu, în firea Sa și în ceea ce are El și ce este; trebuie să crezi în faptul că Dumnezeu este suveran peste destinul omenirii și că El este suveran peste destinul tău. Așadar, ce înseamnă a crede? Nu înseamnă că oamenii chiar au nevoie să coopereze și să pună credința în practică? De exemplu, când se confruntă cu o situație nefavorabilă, unii oameni încep să se plângă și să dea vina pe alte persoane. Ei nu iau niciodată în considerare faptul că, probabil, ei înșiși au provocat-o ci, în schimb, împing întotdeauna responsabilitatea asupra altcuiva. Apoi, se simt mulțumiți și în largul lor și se gândesc: „Problema este rezolvată. Să crezi în Dumnezeu în acest fel este foarte plăcut și ușor!” Ce părere ai despre această metodă de rezolvare a problemelor? Se poate câștiga adevărul practicând astfel? Arată o atitudine de supunere față de Dumnezeu? Cu ce perspectivă și prin ce mijloace cred acești oameni în Dumnezeu? Au aplicat ei cuvintele „Dumnezeu este suveran peste destinul omenirii, toate evenimentele și toate lucrurile sunt în mâinile Lui” în viața lor de zi cu zi? Când analizează problema folosind mintea omului, când abordează chestiunea folosind mijloace umane, cred ei în suveranitatea lui Dumnezeu? Se supun ei suveranității lui Dumnezeu asupra tuturor oamenilor, evenimentelor și lucrurilor și rânduirii acestora de către El? Categoric nu. În primul rând, ei nu se supun; aceasta este deja o greșeală. În al doilea rând, sunt incapabili să accepte de la Dumnezeu situația, oamenii, evenimentele și lucrurile pe care El le rânduiește pentru ei; nu privesc dincolo de suprafață. Se uită doar la cum pare situația din exterior, apoi o analizează folosind mintea lor umană și încearcă să o rezolve prin metode umane. Nu este aceasta o altă greșeală? Este o greșeală mare? (Este.) Cum așa? Ei nu cred că Dumnezeu este suveran asupra tuturor lucrurilor. Ei cred că totul este întâmplător. În opinia lor, absolut nimic nu este stăpânit de Dumnezeu, iar cele mai multe lucruri se întâmplă din cauza acțiunilor oamenilor. Asta înseamnă să crezi în Dumnezeu? Au ei credință adevărată? (Nu.) De ce nu? Ei nu cred că Dumnezeu are suveranitate peste toate lucrurile. Ei nu cred că Dumnezeu are suveranitate peste toate chestiunile și toate obiectele – că Dumnezeu are suveranitate peste orice situație. Dacă un lucru nu merge așa cum și-au imaginat ei, nu sunt capabili să accepte asta de la Dumnezeu. Ei nu cred că Dumnezeu poate orchestra aceste situații. Pentru că nu Îl pot vedea pe Dumnezeu, ei cred că aceste situații apar mai degrabă la întâmplare, ca urmare a acțiunilor oamenilor, și nu sunt orchestrate de Dumnezeu. Ei nu cred în suveranitatea lui Dumnezeu. Atunci care este esența credinței lor? (Sunt neîncrezători.) Așa este, sunt neîncrezători! Neîncrezătorii nu acceptă nimic de la Dumnezeu. În schimb, ei își storc creierii încercând să trateze lucrurile folosind perspective, minți și metode umane. Acesta este comportamentul neîncrezătorilor. Când vă veți confrunta cu acest tip de persoană în viitor, ar trebui să dezvoltați un anumit discernământ în ceea ce o privește. Neîncrezătorii sunt buni în a-și folosi creierul și a veni cu idei atunci când apar probleme; ei studiază în mod constant problema curentă și încearcă să o rezolve folosind metode umane. Întotdeauna privesc oamenii și lucrurile folosind raționamente umane și filosofii satanice, sau bazându-se pe lege, fără să creadă despre cuvântul lui Dumnezeu că este adevărul sau că suveranitatea lui Dumnezeu cuprinde totul. Tot ce se întâmplă este permis de Dumnezeu, dar neîncrezătorii nu sunt capabili să accepte aceste lucruri de la El și privesc întotdeauna lucrurile pornind de la noțiuni și închipuiri umane. Deși neîncrezătorii spun, de obicei, că ei cred că soarta unei persoane este în mâinile lui Dumnezeu și că sunt dispuși să se supună suveranității și rânduielii Lui, atunci când chiar li se întâmplă anumite lucruri, ei sunt incapabili să le accepte de la Dumnezeu și își formează noțiuni despre El. Acesta este comportamentul neîncrezătorilor. Există astfel de oameni în viața voastră? Voi vă comportați vreodată în acest fel? (Da.) Vă comportați ca niște neîncrezători, dar oare chiar sunteți neîncrezători? Credeți că Dumnezeu este suveran asupra tuturor lucrurilor? Recunoașteți faptul că fiecare persoană, eveniment, lucru și situație se află în mâinile lui Dumnezeu? Câte lucruri puteți accepta de la Dumnezeu? Câte chestiuni ați rezolvat folosind metode umane? Și cât de des trăiți după o fire coruptă? Cât de des sunteți capabili să vă supuneți lui Dumnezeu? Reflectați asupra acestor întrebări, cu siguranță, în inimile voastre, știți răspunsurile. Este ușor să accepți lucruri de la Dumnezeu? (Va exista o luptă interioară.) Este adevărat că va exista o luptă, dar care este rezultatul acestei lupte? Este un succes sau un eșec? (Uneori un eșec, alteori un succes.) Dacă acestea sunt în proporții egale, atunci încă mai există speranță pentru voi, dar dacă eșuați des și rareori reușiți, asta dovedește că nu sunteți niște persoane care iubesc adevărul. Eșecul este normal – nu vă temeți de eșec, nu vă descurajați, nu deveniți negativi sau nu dați înapoi și continuați să încercați din răsputeri. Eșecul nu este un lucru rău; oamenii pot, cel puțin, să beneficieze de pe urma eșecului, ceea ce este un lucru bun!

Procesul de dobândire a adevărului de către oameni este ca un războinic curajos care pășește pe câmpul de luptă, gata să lupte în orice moment cu tot felul de dușmani. Dușmanii celor care urmăresc adevărul sunt diversele firi corupte ale Satanei. Acești oameni se luptă cu trupul lor corupt; în esență, ei se luptă cu Satana. Și ce armă este folosită pentru a lupta cu Satana? Bineînțeles, este vorba de adevăr, de a urma cuvântul lui Dumnezeu. Ce aspect al adevărului trebuie practicat mai întâi, pentru a-l înfrânge pe Satana? Supunerea față de Dumnezeu, față de cuvântul Lui și față de adevăr. Aceasta este lecția în care o persoană trebuie să pătrundă mai întâi, atunci când se luptă cu Satana. Dacă nu ești capabil să accepți de la Dumnezeu lucrurile care ți se întâmplă, nu vei putea să te supui înaintea Lui și, prin urmare, nu vei putea să te liniștești înaintea Lui pentru a te ruga sau pentru a căuta adevărul. Dacă nu te poți ruga lui Dumnezeu sau nu poți căuta adevărul, nu vei înțelege adevărul sau de ce Dumnezeu te-ar pune în acele situații, cu acei oameni, evenimente și lucruri – vei fi cufundat în confuzie. Dacă nu poți căuta adevărul, nu-ți poți învinge firea coruptă. Numai învingându-ți firea și trupul corupte îl poți umili pe Satana și diavolii din tărâmul spiritual. Lupta cu Satana depinde în cea mai mare parte de căutarea adevărului; dacă nu înțelegi adevărul, atunci orice problemă sau noțiune care apare înlăuntrul tău te poate face slab și negativ. Dacă dezvăluirile firilor tale corupte nu sunt niciodată înlăturate, este posibil să cazi și să eșuezi, fiindu-ți greu să te ridici din nou. Unii se poticnesc când se confruntă cu ispita, unii devin negativi când se confruntă cu o boală dureroasă, iar alții eșuează lamentabil când se confruntă cu o încercare. Acestea sunt consecințele faptului de a nu urmări niciodată adevărul și de a nu căuta adevărul pentru a înlătura firile corupte pe care le dezvăluie o persoană. Ce părere aveți: firile satanice le cauzează oamenilor multe necazuri? (Da.) Cât de multe necazuri? (Îi împiedică pe oameni să vină înaintea lui Dumnezeu și îi fac incapabili să I se supună.) Dacă oamenii nu se pot supune lui Dumnezeu, după ce vor trăi? (Vor trăi după firi satanice, corupte.) Când trăiesc după firi satanice, corupte, oamenii dezvăluie adesea noțiuni și devin impetuoși. De exemplu, dacă faci ceva greșit și un frate sau o soră te dă în vileag sau te emondează, cum ar trebui să te supui lui Dumnezeu și să cauți adevărul? Este o lecție de învățat aici. Poate că tu începi să reflectezi asupra acestui lucru, gândindu-te: „De obicei, acea persoană mă desconsideră, iar de data asta a găsit ceva de care să se folosească împotriva mea. M-a luat în vizor, așa că nu mă voi purta frumos. Nu e cazul să se pună cu mine!” Nu este asta impulsivitate? (Ba da.) Ce este impulsivitatea? (Este firea satanică a unei persoane care izbucnește când interesele sale sunt afectate sau când faima, câștigul și statutul său sunt lezate, iar aceasta spune sau face ceva în mod impulsiv. Asta înțeleg eu prin „impulsivitate”.) Această înțelegere este în esență corectă. Cine poate adăuga ceva la asta? (Când unei persoane i se întâmplă ceva, iar ea nu caută adevărul ci, în schimb, dă frâu liber acelor lucruri care există în mod natural înlăuntrul său, asta este impulsivitate.) Expresia „în mod natural” pe care a folosit-o ea este foarte potrivită. După ce oamenii au fost corupți de Satana, atunci când firea lor cea mai naturală, cea mai primitivă, care provine chiar din rădăcina lor, este dată în vileag, asta se numește impulsivitate. Este acel lucru care nu trece prin gândire, evaluare mentală, reflecție sau prefăcătorie, ci pur și simplu iese la iveală. Aceasta este impulsivitatea. Impulsivitatea este ceea ce izvorăște din oamenii care trăiesc în firi corupte. Așadar, de ce lucrurile care sunt dezvăluite în mod natural din natura omului nu sunt în concordanță cu adevărul? De ce oamenii dezvăluie impulsivitate? Care este motivul? Este cauzată de natura satanică a omului. Firea înnăscută a omului aparține impulsivității. Când se aduc prejudicii intereselor, slavei deșarte sau mândriei unei persoane, dacă aceasta nu înțelege adevărul sau nu are adevărul-realitate, ea își va lăsa firile corupte să dicteze tratamentul acelei daune și va fi impulsivă și va acționa pripit. Ceea ce manifestă și dezvăluie atunci este impulsivitate. Este impulsivitatea un lucru pozitiv sau un lucru negativ? Este, în mod evident, un lucru negativ. Pentru o persoană, să trăiască într-un mod impulsiv nu este un lucru bun; este susceptibilă să provoace dezastre. Dacă impulsivitatea și corupția cuiva sunt dezvăluite atunci când lucrurile se abat asupra sa, este aceea o persoană care caută adevărul și se supune lui Dumnezeu? Evident, este cert că o astfel de persoană nu este supusă lui Dumnezeu. În ceea ce privește diferitele persoane, evenimente, lucruri și împrejurări pe care Dumnezeu le rânduiește pentru oameni, dacă cineva nu le poate accepta de la Dumnezeu, în schimb le face față și le rezolvă într-o manieră omenească, ce va rezulta în cele din urmă? (Dumnezeu va disprețui și va respinge acea persoană.) Dumnezeu va detesta acea persoană, deci va fi acest lucru edificator pentru oameni? (Nu, nu va fi.) Nu numai că acea persoană va avea de pierdut în propria viață, dar nici nu va fi edificatoare pentru alții. Mai mult decât atât, Îl va umili pe Dumnezeu și Îl va face s-o disprețuiască și s-o respingă. O astfel de persoană și-a pierdut mărturia și nu este binevenită oriunde ar merge. Dacă ești membru al casei lui Dumnezeu, dar totuși ești mereu impetuos în acțiunile tale, dezvălui întotdeauna ceea ce este natural în tine și-ți dezvălui mereu firea coruptă, făcând lucrurile cu mijloace umane și cu o fire coruptă, satanică, consecința finală va fi că faci rău și că te împotrivești lui Dumnezeu – și, dacă rămâi nepocăit tot timpul și nu poți păși pe calea căutării adevărului, va trebui să fii dezvăluit și eliminat. A trăi pe baza unei firi satanice și a nu căuta adevărul pentru a o îndepărta nu e o problemă gravă? Un aspect al problemei este că o persoană nu crește sau nu se schimbă în propria viață; dincolo de asta, acea persoană îi va influența negativ pe alții. Nu va servi niciunui scop bun în biserică și, în timp, va provoca mari necazuri bisericii și aleșilor lui Dumnezeu, ca o muscă urât mirositoare care zboară înainte și înapoi deasupra mesei, provocând dezgust și silă. Vreți să fiți acest tip de persoane? (Nu.) Atunci, cum ar trebui să acționați pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și pentru a-i edifica pe ceilalți? Indiferent de firea coruptă pe care ai dezvăluit-o, trebuie mai întâi să te calmezi, să te grăbești înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și să cauți adevărul, pentru a o înlătura. Trebuie neapărat să nu mai dezvălui corupție, urmându-ți propria voință și impulsivitate. În fiecare secundă a fiecărui minut din fiecare zi a vieții tale, orice faci și orice gândești, Dumnezeu te scrutează și te urmărește. Ce observă Dumnezeu? (Ceea ce gândește o persoană și cum reacționează atunci când întâlnește oamenii, evenimentele sau lucrurile pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru ea.) Așa este, și care este scopul lui Dumnezeu în observarea acestor lucruri? (Să vadă dacă această persoană se teme de Dumnezeu și se ferește de rău.) Acesta este în parte motivul. Care este motivul principal? Reflectați cu atenție la acest lucru. (Pentru a vedea dacă are o inimă care caută adevărul și se supune lui Dumnezeu.) Fie că se teme de Dumnezeu și se ferește de rău, fie că ea caută adevărul și are o inimă care se supune lui Dumnezeu, toate aceste lucruri se referă la întrebarea despre calea pe care cineva a ales să meargă. De ce îi scrutează Dumnezeu în mod constant pe oameni? Pentru a vedea pe ce fel de cale mergi, care sunt obiectivele și direcția vieții tale, dacă ai ales calea urmăririi adevărului sau pe cea a fariseilor ipocriți. Pentru a vedea pe care dintre aceste căi te afli exact. Dacă tu ai ales adevărata cale, Dumnezeu te va îndruma, te va lumina, te va aproviziona și te va sprijini. Dacă ai ales drumul greșit, acest lucru arată că I-ai întors complet spatele lui Dumnezeu, așa că El firește că te va abandona.

Există oameni care predică mereu cuvinte și doctrine și care încalcă adevărurile-principii în tot ceea ce fac, făcând chiar lucruri care dăunează intereselor casei lui Dumnezeu, dar de ce nu sunt ei disciplinați sau mustrați? Unii oameni nu pot înțelege această problemă. Dați-Mi voie să vă spun, Dumnezeu a renunțat deja la astfel de oameni. Nu contează câți ani a fost o persoană credincioasă, dacă Dumnezeu decide să o abandoneze, atunci este o chestiune extrem de gravă! Care este intenția și dorința lui Dumnezeu, în ceea ce privește tipul de cale pe care El speră ca oamenii să o urmeze? Când îi pune pe oameni în anumite situații, Dumnezeu speră ca aceștia să se supună sau să se răzvrătească? El speră ca ei să caute și să dobândească adevărul, sau să îl ignore și să ajungă în impas? Care este atitudinea lui Dumnezeu față de acest lucru? Ce așteptări are El de la oameni? El speră ca ei să fie capabili să se supună și să coopereze în mod activ cu lucrarea Lui, fără să devină negativi, să lenevească sau să o ignore. Unii oameni sunt lipsiți de entuziasm în îndatoririle lor: când li se atribuie o sarcină, aceștia o îndeplinesc așa cum cred ei de cuviință, dar nu caută adevărul sau intențiile lui Dumnezeu. Ei simt că nu este nimic în neregulă cu această abordare – din moment ce nu încalcă niciun decret administrativ sau nu ofensează firea lui Dumnezeu sau nu perturbă sau tulbură lucrarea bisericii și totuși își fac datoria, ei simt că nu vor fi condamnați. Ce părere aveți despre acest tip de atitudine? (Nu este bună. Este o atitudine negativă, pasivă, lipsită de entuziasm, pe care Dumnezeu o detestă.) Ce este o atitudine lipsită de entuziasm? De ce o detestă Dumnezeu? Care este esența acestui tip de atitudine? (Pot să vă împărtășesc puțin din experiența mea în acest sens. În datoria mea recentă, îmi urmam propria voință și încălcam principiile. După ce am fost emondat, nu am reflectat asupra mea, L-am înțeles greșit pe Dumnezeu și m-am ferit de El. Inima mea era închisă față de Dumnezeu, nu voiam să mă apropii de El și nu mă rugam Lui. Atitudinea mea a fost lipsită de entuziasm și asta m-a făcut să fiu negativ, pasiv și nefericit în acea perioadă. Pentru că, din moment ce inima mea era închisă față de Dumnezeu, era ca și cum cel mai important stâlp al vieții mele se prăbușise iar eu rămăsesem cu un sentiment de nefericire. Din exterior, părea că îmi făceam datoria, fără să mă angajez în vreun comportament vădit rebel, dar nu primeam nicio luminare de la Duhul Sfânt și nu aveam o mentalitate de cooperare activă cu Dumnezeu. Menținerea acestei atitudini lipsite de entuziasm, negative și nemotivate era totuna cu a mă sinucide încet. Oamenii care se îndepărtează de Dumnezeu sunt ca un copac ale cărui rădăcini au murit. Având sursa vieții tăiată, ramurile și frunzele se ofilesc treptat până când întregul copac este mort.) Aceasta a fost o explicație foarte bună. Poate că majoritatea oamenilor se află în această stare: ei fac tot ce li se cere, fără să creeze probleme, fără să facă rău sau să deranjeze lucrurile – sunt doar lipsiți de entuziasm. De ce detestă Dumnezeu acest tip de atitudine? Care este esența arătată de o astfel de atitudine? Este negativă, sfidătoare și o respingere a adevărului. Ați spune că Dumnezeu este Cel care renunță primul la oameni sau oamenii sunt cei care renunță primii la Dumnezeu? (Oamenii renunță primii.) Dacă tu renunți primul la Dumnezeu, inima ta ajunge să fie închisă față de El, iar asta este o problemă serioasă. „Închisă” este un fel de a spune. De fapt, oamenii își izolează inimile, respingându-L pe Dumnezeu, ceea ce înseamnă: „Nu Te mai vreau. Rup toate legăturile cu Tine și pun capăt oricărui contact între noi.” Când o ființă creată are o astfel de atitudine față de Creatorul său, cum tratează Dumnezeu această situație? Care este atitudinea Lui? Când vede oamenii într-o astfel de stare, El simte bucurie, detestare sau tristețe? În primul rând, simte tristețe. Când vede că oamenii devin prea amorțiți și total lipsiți de dorința de a accepta adevărul, Dumnezeu Se simte dezamăgit, iar apoi îi detestă. Când inima unei persoane este izolată față de Dumnezeu, cum va aborda El acest lucru? (Dumnezeu va orchestra unele situații care îi vor permite acesteia să Îi înțeleagă intențiile și să își deschidă inima față de El.) Da, aceasta este una dintre abordările active ale lui Dumnezeu. Uneori, El face astfel de lucruri, dar alteori nu. Uneori, El Își va ascunde fața și va aștepta ca tu să îți deschizi inima față de El. Când Îl vei primi în inima ta și vei fi capabil să accepți adevărul, El va continua să aibă milă față de tine și să te lumineze. Cu toate acestea, în general, dacă ai o astfel de atitudine, având inima complet izolată față de Dumnezeu, respingând o relație normală cu El, respingând orice contact cu El, atunci respingi suveranitatea lui Dumnezeu asupra ta și îndrumarea Lui. Acest lucru este ca și cum ai respinge faptul că El este Dumnezeul tău și nu ai vrea ca El să fie Domnul tău. Dacă respingi faptul că El este Dumnezeul și Domnul tău, mai poate El să lucreze asupra ta? (Nu.) Atunci, nu poate face altceva decât să te abandoneze. Numai după ce vei înțelege ce s-a întâmplat și îți vei da seama de greșelile pe care le-ai făcut și vei știi să te căiești, va putea începe din nou lucrarea lui Dumnezeu asupra ta. Așadar, confruntat cu o atitudine lipsită de entuziasm ca aceasta, Dumnezeu cu siguranță nu va lucra, El va da la o parte astfel de oameni. Aveți vreo experiență în acest sens? O astfel de condiție este liniștită și plină de bucurie, sau insuportabilă și plină de nefericire? (Insuportabilă și plină de nefericire.) În ce măsură este plină de nefericire? (Este ca și cum ai fi un cadavru ambulant. Este o existență lipsită de gândire și de suflet, ca aceea a unei fiare.) Dacă Dumnezeu nu este în inima cuiva, atunci inima acestuia este goală; este ca și cum el nu ar avea duh. Oare acest lucru nu înseamnă că acesta a devenit o persoană moartă, fără duh? Ce înspăimântător! O persoană Îl poate trăda pe Dumnezeu oriunde și în orice moment. Cu puțină nepăsare, Îl poate nega pe Dumnezeu în inima sa, iar după aceea condiția acesteia se schimbă imediat: starea duhului său se înrăutățește imediat, nu mai simte prezența lui Dumnezeu, iar dependența de Dumnezeu și relația cu El dispar complet, la fel ca în cazul unei inimi care a încetat să mai bată. Aceasta este o situație periculoasă. Ce se poate face cu o astfel de stare? Trebuie să ai atitudinea corectă și să te rogi fără întârziere lui Dumnezeu și să te căiești. Este periculos dacă o persoană trăiește mereu într-o stare negativă, sfidătoare, o stare în care a fost complet abandonată de Dumnezeu și nu poate ajunge la El! V-ați dat seama la ce consecințe nedorite poate duce acest pericol? Nu este vorba doar de pierderile pe care le poate suferi o persoană – ce alte consecințe pot exista? (Ar putea fi posedată de spirite rele.) Aceasta este una. Există multe alte posibilități. (Ar putea să comită un rău grav și să fie dezvăluită și eliminată de Dumnezeu.) Și acest lucru este posibil. Mai există și altceva? (Ar putea deveni din ce în ce mai distantă în relația sa cu Dumnezeu.) Dacă această condiție persistă, credeți că, în cele din urmă, această persoană se va gândi să nu mai creadă în Dumnezeu? (Da.) Nu este terifiant? (Este.) Dacă cineva are această dorință rea de a-și abandona credința, acesta este cel mai terifiant lucru, pentru că L-a trădat deja pe Dumnezeu în inima sa, iar Dumnezeu nu va mântui o astfel de persoană.

O persoană credincioasă trebuie să mențină o relație normală cu Dumnezeu; acest lucru este foarte important. Când relația unei persoane cu Dumnezeu este normală, ea are o stare bună; când starea ei este rea, relația ei cu Dumnezeu nu este normală. Inima unei persoane se va afla în două situații complet diferite, în funcție de starea bună sau rea în care se află. Atunci când o persoană se află într-o stare bună, va simți o anumită putere în inima sa, o putere care o determină să nu se căsătorească niciodată, să-L urmeze pe Dumnezeu până la capăt, indiferent cât de mult suferă, și să rămână loială lui Dumnezeu până la capăt, până la moarte. Cum se ajunge la acest tip de hotărâre? (Vine dintr-un fel de zel pe care oamenii îl posedă.) Consideră Dumnezeu că acest zel este acceptabil? Este acest tip de hotărâre un lucru pozitiv sau unul negativ? (Pozitiv.) Consideră Dumnezeu că lucrurile pozitive sunt acceptabile? (Da.) Dumnezeu scrutează inimile oamenilor. El scrutează ceea ce gândesc oamenii în adâncul inimii lor și care este starea lor interioară. Așadar, atunci când exprimi în inima ta o astfel de dorință și hotărâre, Dumnezeu scrutează și acest lucru. De unde vine această hotărâre? Provine oare din naturalețea și impulsivitatea unei persoane? (Nu, ea este insuflată în oameni prin lucrarea Duhului Sfânt.) Așa este. Atunci când oamenii trăiesc în starea corectă, Duhul Sfânt le dă acest tip de putere, care le permite să aibă această hotărâre. Acesta este un lucru pozitiv și este dat oamenilor de către Duhul Sfânt, datorită cooperării și sacrificiului lor. Se întâmplă vreodată ca oamenii să aibă acest tip de credință de la sine? Bineînțeles că nu, nu-i așa? Atunci când oamenii au doar un pic de hotărâre pentru a coopera, Duhul Sfânt le dă o motivație extrem de puternică! Ce înțelegeți din asta? (Oamenii trebuie să rămână cu Dumnezeu. Fără Dumnezeu, există doar moarte.) „Oamenii trebuie să rămână cu Dumnezeu”, este adevărat. Aceasta este o cunoaștere dobândită prin experiență. Dacă îți deschizi inima față de Dumnezeu, dacă ai acea fărâmă de hotărâre și ești capabil să-ți destăinui inima în rugăciune către Dumnezeu, El îți va da această putere. Această putere va dura toată viața ta și îți va permite să ai o hotărâre profundă și să spui: „Îi ofer întreaga mea viață lui Dumnezeu, îmi voi petrece toată viața sacrificându-mă pentru El și trăind pentru El!” Este o realitate; acesta este modul în care gândesc oamenii și ceea ce vor să facă. Totuși, dacă cineva Îl urmează pe Dumnezeu și își face datoria bazându-se pe propria minte, pe propriile gânduri, pe propriul calibru și pe propriile daruri, atunci câtă putere va avea? Dacă nu ai voința de a căuta adevărul, atunci, oricât de mult ai munci, nu va fi de ajuns. Această putere interioară nu poate fi obținută de om; ea este dată de Dumnezeu. Cum își pierd oamenii această putere? Ce cauzează asta? Când Dumnezeu nu mai este în inimile lor, această putere dispare. Când oamenii au această putere, este lucrarea Duhului Sfânt, este puterea dată oamenilor de Dumnezeu – totul este lucrarea lui Dumnezeu. Dacă inima îți este izolată față de Dumnezeu, dacă Îi spui „nu” lui Dumnezeu și respingi suveranitatea Lui asupra vieții tale și asupra orchestrării acesteia, precum și asupra tuturor mediilor, oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care El le-a rânduit în jurul tău, atunci nici măcar nu vei avea curajul să urmărești adevărul. Când oamenii Îl pierd pe Dumnezeu, chiar este atât de îngrozitor; este o realitate. Cei care L-au pierdut pe Dumnezeu nu sunt nimic. Dacă o persoană își izolează inima față de Dumnezeu, poate chiar să aibă îndoieli în privința credinței sale în Dumnezeu, pe care le poate dezvălui în orice moment și în orice loc. Partea cea mai îngrozitoare este că aceste gânduri ale sale vor deveni din ce în ce mai puternice, până într-acolo încât ar putea chiar să regrete toate lucrurile la care a renunțat și pe care le-a sacrificat și să regrete hotărârea pe care o avea cândva și suferința pe care a îndurat-o. Condiția sa va fi cu totul diferită față de cum a fost, ca și cum ar fi o persoană complet diferită. Cum se întâmplă acest lucru? Dacă o persoană poate să se supună oamenilor, evenimentelor, lucrurilor și mediilor pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru ea, aceasta poate trăi o viață liniștită și fericită. Dacă ea încearcă mereu să scape de oamenii, evenimentele și lucrurile pe care Dumnezeu le-a stabilit și nu vrea să se supună mediilor în care se află, asupra cărora Dumnezeu are suveranitate, ce condiție va rezulta din asta? (Nefericire și obscuritate.) Ea va experimenta obscuritate, nefericire, agitație, anxietate constantă și tristețe. Nu este aceasta o diferență izbitoare? (Este.) Când oamenii trăiesc într-o stare bună, este ca și cum ar trăi în rai, chiar înaintea lui Dumnezeu. Când sunt într-o stare rea, starea lor devine din ce în ce mai întunecată, iar Dumnezeu rămâne departe de ei. A trăi într-o stare întunecată este ca și cum ai trăi în iad. Ați simțit vreodată suferința iadului? Este plăcută sau insuportabilă? (Insuportabilă.) Cum ați descrie-o, într-o singură propoziție? (Este mai rea decât moartea.) Corect, este mai rea decât moartea. Să mori ar fi mult mai plăcut decât să trăiești, atât de chinuitor este. Ai spus-o foarte bine; așa stau lucrurile.

Toate dificultățile cu care se confruntă oamenii, toată negativitatea și slăbiciunea lor sunt direct legate de firile lor corupte. Dacă firile lor corupte pot fi înlăturate, se poate spune că toate dificultățile din credința lor vor fi mai mult sau mai puțin înlăturate: nimic nu îi va împiedica să caute adevărul, nu vor întâmpina dificultăți în practicarea adevărului și nimic nu îi va împiedica să se supună lui Dumnezeu. Așadar, înlăturarea firilor corupte ale unei persoane este crucială. Faptul că Dumnezeu le cere oamenilor să urmărească adevărul și să fie onești este legat de înlăturarea firilor lor corupte și de obținerea schimbării firii lor. Scopul căutării adevărului este de a rezolva problema unei firi corupte, iar urmărirea adevărului se face pentru a obține o schimbare a firii. Deci, cum poate cineva să caute adevărul? Cum poate el să dobândească adevărul? Ce am spus cu ceva timp în urmă? (Ai credință că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile și supune-te mediilor pe care El le-a stabilit.) Da, ai credință, supune-te, încearcă să înveți lecții, caută adevărul și continuă să-ți faci datoria în mediile pe care Dumnezeu le-a creat. Dacă poți învăța lecții din mediile pe care Dumnezeu le-a creat, nu îți va fi ușor să te supui? (Ba da.) Atunci când cauți adevărul și îți înveți lecțiile, nu-i așa că vei evita să dezvălui o fire coruptă și nu îți vei îngădui să-ți dai în vileag impulsivitatea? În timpul acestui proces, nu vei evita să folosești metode umane și gândirea umană pentru a face față oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru tine? Nu vei fi, în acest fel, într-o stare normală? Și când vei fi într-o stare normală, nu vei fi capabil să trăiești în mod constant înaintea lui Dumnezeu? Atunci vei fi în siguranță. Dacă poți să vii adeseori înaintea lui Dumnezeu, să trăiești în mod constant în fața Lui, să cauți frecvent intențiile Lui în mediile pe care El ți le-a pregătit și să te supui tuturor oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care El le-a aranjat, atunci nu vei trăi mereu sub ochii lui Dumnezeu și sub grija Lui? (Ba da.) Când soarta ta se află sub suveranitatea lui Dumnezeu și este supravegheată și gestionată de El, când te bucuri de protecția lui Dumnezeu în fiecare zi, nu vei fi cea mai fericită persoană? (Așa este.) Acesta este sfârșitul părtășiei noastre pe acest subiect. În continuare, puteți să aveți împreună părtășie despre el și să vă sintetizați și să vă împărtășiți înțelegerea lui. Înțelege cum să trăiești o viață fericită și cum să dobândești acceptarea lui Dumnezeu, așa cum a făcut Iov, astfel încât Dumnezeu să te țină în inima Lui și să spună că ești o persoană pe care o iubește; află, ca și Iov, cum să pășești pe adevărata cale în viață, care este aceea de a te teme de Dumnezeu și de a te feri de rău.

25 ianuarie 2017