Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 580)

În toiul fulgerelor, tot felul de animale sunt dezvăluite în adevăratele lor forme. Tot așa, iluminat de lumina Mea, omul și-a recăpătat sfințenia pe care o avea odinioară. O, lume coruptă a trecutului! În sfârșit s-a răsturnat în apa murdară și, scufundându-se sub suprafață, s-a transformat în noroi! O, întreagă omenire a propriei Mele creații! În sfârșit s-a întors la viață în lumină, a primit temelia existenței și a încetat să se mai zbată în noroi! O, toate lucrurile pe care le țin în mâinile Mele! Cum pot să nu fie reînnoite ca urmare a cuvintelor Mele? Cum pot, în lumină, să nu-și îndeplinească funcțiile? Pământul nu mai este cuprins de o liniște de mormânt și tăcut, cerul nu mai este pustiu și mohorât. Cerul și pământul, nemaifiind separate de un gol, sunt unite ca unul, pentru a nu mai fi vreodată despărțite. Cu această ocazie triumfătoare, în acest moment de mare bucurie, dreptatea și sfințenia Mea s-au extins deasupra universului și de la un capăt la celălalt al acestuia și sunt preamărite fără încetare printre toți oamenii. Orașele cerului râd de bucurie și împărăția pământului dansează de bucurie. Cine nu se bucură în acest moment? Și cine nu plânge? Pământul, în starea sa primordială, aparține cerului, iar cerul este unit cu pământul. Omul este cordonul care unește cerul și pământul. Datorită sfințeniei lui, datorită reînnoirii lui, cerul nu mai este ascuns de pământ, iar pământul nu mai este tăcut față de cer. Fețele tuturor oamenilor sunt încununate de zâmbete de mulțumire și o dulceață ce nu cunoaște hotare este ascunsă în inimile lor. Oamenii nu se ceartă și nici nu ajung să se bată unul cu altul. Există cineva care, în lumina Mea, să nu trăiască pașnic cu ceilalți? Există cineva care, în ziua Mea, să-Mi necinstească numele? Toți își îndreaptă privirea temătoare către Mine și, în inimile lor, Mă strigă în taină. Am scrutat fiecare acțiune a lor: printre oamenii care au fost curățiți, nu există niciunul care să se răzvrătească împotriva Mea, niciunul care să emită judecăți asupra Mea. Firea Mea îmbibă toți oamenii. Toți ajung să Mă cunoască, se apropie de Mine și Mă privesc cu admirație. Eu stau neclintit în duhul omului, sunt ridicat la cea mai înaltă culme în ochii omului și curg prin sângele din venele omului. Bucuria din inima omului umple fiecare loc de pe fața pământului, aerul este înviorător și proaspăt, cețurile dense nu mai învelesc pământul, iar soarele strălucește cu splendoare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 18

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 581)

Împărăția se extinde în mijlocul omenirii, se formează în mijlocul omenirii și se ridică în mijlocul omenirii; nu există nicio forță care să poată să-Mi distrugă Împărăția. Oamenii Mei, care sunteți în Împărăția de astăzi, care dintre voi nu este membru al rasei umane? Care dintre voi se află în afara condiției umane? Când noul Meu punct de plecare este făcut public, cum vor reacționa oamenii? Ați văzut cu ochii voștri starea lumii omenești; încă nu ați alungat gândul de a trăi pentru totdeauna în această lume? Acum merg în mijlocul poporului Meu și trăiesc în mijlocul său. Astăzi, cei care au iubire autentică pentru Mine sunt binecuvântați. Binecuvântați sunt cei care Mi se supun, aceștia vor rămâne în Împărăția Mea. Binecuvântați sunt cei care Mă cunosc, aceștia vor domni în Împărăția Mea. Binecuvântați sunt cei care Mă urmează, aceștia vor scăpa de robia Satanei și se vor bucura de binecuvântările Mele. Binecuvântați sunt cei capabili să se răzvrătească împotriva lor înșiși, aceștia vor fi ocupați de Mine și vor moșteni belșugul Împărăției Mele. Pe cei care aleargă pentru Mine Mi-i voi aminti, pe cei care se consumă pentru Mine îi voi accepta, iar celor care Mi se oferă le voi oferi lucruri de care să se bucure. Pe cei care se bucură de cuvintele Mele îi voi binecuvânta; ei vor fi stâlpii Împărăției Mele, ei vor fi îmbogățiți peste măsură în casa Mea și nimeni nu se va putea compara cu ei. Ați acceptat vreodată binecuvântările care v-au fost pregătite? Ați urmărit vreodată făgăduințele care au fost făcute pentru voi? Sub îndrumarea luminii Mele, voi veți străpunge încleștarea forțelor întunericului. În mijlocul întunericului, nu veți pierde îndrumarea luminii. Veți fi stăpânii tuturor lucrurilor. Veți fi biruitori înaintea Satanei. La căderea țării marelui balaur roșu, veți sta în mijlocul nenumăraților oameni ca dovadă a biruinței Mele. Veți rămâne fermi și de neclintit în ținutul Sinimului. Datorită suferințelor pe care le îndurați, veți moșteni binecuvântările Mele și Îmi veți emana lumina slavei în întregul univers.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 19

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 582)

În timp ce cuvintele Mele devin complete, Împărăția este treptat formată pe pământ și omul este treptat reîntors la normalitate și, astfel, se întemeiază pe pământ Împărăția din inima Mea. În Împărăție, toți oamenii lui Dumnezeu își recapătă viața omului normal. Dusă este iarna geroasă, înlocuită de o lume a orașelor primăverii, unde primăvara durează tot anul. Oamenii nu mai sunt expuși dezolării din lumea omului și nu mai îndură gerul lumii lui. Oamenii nu se luptă unii cu ceilalți, țările nu mai merg la război una împotriva celeilalte, nu mai există măcel și sângele care curge din măcel; toate pământurile sunt pline de bucurie și peste tot abundă o căldură între oameni. Eu umblu prin lume, Mă bucur din înălțimea tronului Meu și trăiesc printre stele. Îngerii Îmi oferă noi cântece și dansuri. Fragilitatea lor nu mai face ca lacrimile să le curgă pe obraji. Nu mai aud, înaintea Mea, sunetul plânsului îngerilor și nimeni nu-Mi mai destăinuie supărările sale. Astăzi, trăiți cu toții înaintea Mea; mâine, veți exista cu toții în Împărăția Mea. Nu este oare aceasta cea mai mare binecuvântare pe care o acord omului? Datorită prețului pe care îl plătiți astăzi, veți moșteni binecuvântările viitorului și veți trăi în lumina Mea glorioasă. Încă nu doriți să intrați în legătură cu esența Duhului Meu? Încă doriți să vă ucideți pe voi înșivă? Oamenii sunt dornici să urmărească făgăduințele pe care le pot vedea, chiar dacă sunt efemere, dar niciunul nu este dornic să accepte făgăduințele de mâine, chiar dacă acestea vor dura o veșnicie. Lucrurile care sunt vizibile pentru om sunt lucrurile pe care Eu le voi nimici, iar lucrurile care sunt de neatins pentru om sunt lucrurile pe care le voi împlini. Aceasta este diferența dintre Dumnezeu și om.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 20

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 583)

În lumina Mea, oamenii văd din nou lumina. În cuvântul Meu, oamenii dobândesc lucruri ca să se bucure de ele. Am venit din Răsărit, din Răsărit am pornit. Când lumina slăvii Mele strălucește, nenumăratele națiuni sunt luminate, totul este iluminat, nimic nu rămâne în beznă. În Împărăție, viața pe care poporul lui Dumnezeu o trăiește alături de Dumnezeu este peste măsură de fericită. Apele dansează de bucurie față de viețile binecuvântate ale oamenilor, munții se bucură de belșugul Meu împreună cu oamenii. Toți oamenii se străduiesc, muncesc din greu, dovedindu-și devotamentul în Împărăția Mea. În Împărăție, nu mai există răzvrătire, nu mai există împotrivire; cerul și pământul depind unul de altul, Eu și omul ne apropiem în simțăminte profunde, trăind plăcut împreună, sprijinindu-ne unul pe celălalt… În acest moment, Îmi încep formal viața în ceruri. Tulburarea Satanei nu mai există, iar oamenii intră în odihnă. În univers, aleșii Mei trăiesc în lumina slăvii Mele, binecuvântați fără egal, nu ca oameni care trăiesc printre oameni, ci ca oameni care trăiesc cu Dumnezeu. Toți oamenii au trecut prin corupția Satanei și au băut până la fund din amărăciunea și din dulceața vieții. Acum, trăind în lumina Mea, cum pot ei să nu se veselească? Cum pot ei să renunțe ușor la acest moment minunat și să-l lase să le scape? O, voi, oamenilor! Grăbiți-vă să cântați cântecul din inimile voastre și dansați de bucurie pentru Mine! Grăbiți-vă să vă înălțați inimile sincere și oferiți-Mi-le Mie! Grăbiți-vă să bateți tobele și cântați plini de veselie pentru Mine! Îmi radiez încântarea de deasupra universului! Oamenilor le arăt chipul Meu splendid! Voi striga cu un glas puternic! Voi transcende universul! Deja domnesc printre oameni! Oamenii Mă preamăresc! Plutesc în cerurile albastre de deasupra și oamenii merg împreună cu Mine. Merg printre oamenii Mei și ei Mă înconjoară! Inimile oamenilor debordează de bucurie, cântecele lor răsunătoare zguduie universul, făcând să trosnească bolțile cerești! Universul nu mai este învăluit în ceață; nu mai este noroi și nici ape menajere nu mai sunt. Oameni sfinți ai universului! Sub examinarea Mea, ei își arată adevăratul chip. Nu sunt oameni plini de scârnăvie, ci oameni sfinți, puri ca jadul, ei sunt toți preaiubiții Mei, sunt toți încântarea Mea! Toate lucrurile se reîntorc la viață. Cei sfinți s-au întors ca să Mă slujească în ceruri, intrând în îmbrățișarea Mea caldă, fără a mai plânge, fără a-și mai face griji, oferindu-Mi-se, întorcându-se în casa Mea, și în patria lor Mă vor iubi neîncetat! Neschimbători de-a pururi! Unde este durerea! Unde sunt lacrimile! Unde este trupul! Pământul nu mai există, dar cerul este etern. Eu apar în fața nenumăratelor popoare și nenumăratele popoare Mă slăvesc. Viața aceasta, frumusețea aceasta, din vremuri imemoriale și până la sfârșitul timpului, nu se vor schimba. Aceasta este viața Împărăției.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Veseliți-vă, voi toți, oamenilor!

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 584)

Am făcut multă lucrare printre voi și, bineînțeles, am rostit și un număr de cuvinte. Totuși, nu pot să nu simt că ale Mele cuvinte și lucrarea Mea nu au împlinit în întregime obiectivul lucrării Mele din zilele de pe urmă. Căci, în zilele de pe urmă, lucrarea Mea nu este de dragul unei anumite persoane sau al anumitor oameni, ci pentru a dezvălui firea Mea inerentă. Cu toate acestea, pentru o multitudine de motive – poate o lipsă de timp sau un program frenetic de lucru – oamenii nu au reușit să Mă cunoască prin firea Mea. Astfel, Îmi încep noul plan, lucrarea Mea finală, și deschid o nouă pagină în lucrarea Mea, pentru ca toți cei ce Mă văd să se bată cu pumnul în piept și să plângă și să jelească fără încetare din cauza existenței Mele. Acest lucru se datorează faptului că Eu aduc sfârșitul omenirii în lume și, de acum înainte, Îmi dezvălui întreaga Mea fire înaintea omenirii pentru ca toți cei ce Mă cunosc și toți cei ce nu Mă cunosc să își poată desfăta ochii și să vadă că într-adevăr am venit în lumea oamenilor, am venit pe pământ unde toate lucrurile se înmulțesc. Acesta este planul Meu și singura Mea „confesiune” de la crearea omenirii de către Mine. Fie ca voi să vă îndreptați toată atenția către fiecare mișcare a Mea, căci toiagul Meu apasă încă o dată aproape de omenire, către toți cei care se ridică împotriva Mea.

Împreună cu cerurile, încep lucrarea pe care doresc să o realizez. Și astfel, Îmi croiesc calea prin valurile de oameni și Mă mișc între cer și pământ. Oamenii niciodată nu mi-au perceput mișcările și nu au luat în seamă cuvintele Mele. Prin urmare, planul Meu continuă să progreseze fără probleme. Numai că toate facultățile voastre au devenit atât de amorțite încât nu sunteți conștienți de pașii lucrării Mele. Dar cu siguranță va veni o zi când vă veți da seama de scopurile Mele. Astăzi, trăiesc împreună cu voi și sufăr împreună cu voi, și de mult timp am ajuns să înțeleg atitudinea pe care o are omenirea față de Mine. Nu doresc să vorbesc mai mult despre asta, cu atât mai puțin să aduc rușinea asupra voastră dând alte exemple privind subiect dureros. Sper doar ca voi să vă amintiți tot ceea ce ați făcut în inimile voastre, pentru a ne putea potrivi conturile în ziua în care ne vom întâlni din nou. Nu doresc să acuz pe nedrept pe niciunul dintre voi, căci am acționat întotdeauna corect și rațional și cu onoare. Bineînțeles, Îmi doresc, de asemenea, să puteți fi deschiși și onești și să nu faceți nimic care să fie împotriva cerului și a pământului sau a conștiinței voastre. Acesta este singurul lucru pe care îl cer de la voi. Mulți oameni se simt neliniștiți și stânjeniți deoarece au comis greșeli atroce și mulți se simt rușinați de ei înșiși pentru că nu au făcut niciodată niciun lucru bun. Și totuși, există și mulți care, departe de a se simți rușinați de păcatele lor, merg din rău în mai rău, demascându-și complet trăsăturile respingătoare – care trebuie să fie pe deplin expuse – pentru a testa firea Mea. Nu Îmi pasă de acțiunile niciunei persoane și nici nu le acord o atenție deosebită. Mai degrabă, Eu fac lucrarea pe care ar trebui să o realizez, fie aceea de a colecta informații, de a călători pe pământ, fie de a face ceva ce Mă interesează. În momentele cheie, Îmi voi continua lucrarea printre oameni așa cum a fost planificată inițial, nicio secundă mai devreme sau mai târziu, atât cu ușurință, cât și cu concizie. Cu toate acestea, cu fiecare etapă a lucrării Mele, unii oameni sunt aruncați deoparte, căci găsesc respingător felul lor măgulitor și supunerea lor prefăcută. Cei pe care îi consider respingători vor fi cu siguranță abandonați; indiferent ce cred oamenii, în orice caz, îi voi face pe toți cei pe care îi găsesc respingători să stea departe de Mine. E inutil să spun că nu-i voi cruța pe cei răi care rămân în casa Mea. Deoarece se apropie ziua pedepsirii omenirii, nu Mă grăbesc să izgonesc toate acele suflete respingătoare din casa Mea, căci am un plan al Meu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 585)

Acum este momentul în care decid finalul fiecărei persoane, nu etapa în care am început să lucrez omul. Îmi notez în registrul Meu, rând pe rând, cuvintele și acțiunile fiecărei persoane, parcursul lor atunci când M-au urmat, atributele lor inerente și manifestările lor finale. În felul acesta, indiferent ce tip de persoană este, niciun om nu va scăpa de mâna Mea și toți vor fi sortați după felul lor, așa cum îi repartizez Eu. Eu determin destinația fiecărei persoane nu pe baza vârstei, a vechimii sau a amplorii suferinței îndurate și cu atât mai puțin în funcție de cât de jalnică este, ci în funcție de faptul că are sau nu adevărul. Nu există nicio altă alegere în afara acesteia. Voi trebuie să înțelegeți că toți cei care nu respectă voia lui Dumnezeu vor fi pedepsiți fără excepție. Este un lucru pe care nicio persoană nu-l poate schimba. Prin urmare, toți cei care sunt pedepsiți, sunt pedepsiți din cauza dreptății lui Dumnezeu și ca pedeapsă pentru numeroasele lor fapte rele. Nu am făcut nicio modificare la planul Meu încă de la începuturile sale. Doar că, în ceea ce privește omul, cei cărora le adresez cuvintele Mele par să scadă în număr, la fel ca și aceia pe care îi aprob cu adevărat. Totuși, încă susțin că planul Meu nu s-a schimbat niciodată; mai degrabă, credința și dragostea omului se schimbă mereu, pălesc mereu, în măsura în care este posibil ca fiecare persoană să treacă de la lingușire la a fi rece față de Mine și chiar la a Mă izgoni. Atitudinea Mea față de voi nu va fi nici caldă, nici rece, până când voi simți repulsie și dezgust și, în cele din urmă, voi împărți pedeapsa. Totuși, în ziua pedepsei voastre, Eu tot vă voi vedea, dar voi nu veți putea să Mă mai vedeți pe Mine. Cum viața printre voi a devenit deja anostă și monotonă pentru Mine, e de la sine înțeles că am ales medii diferite în care să trăiesc, pentru a evita mai bine să fiu lovit de cuvintele voastre răutăcioase, pentru a Mă feri de comportamentul vostru insuportabil de sordid și pentru ca voi să nu Mă mai puteți păcăli sau trata în mod superficial. Înainte să vă părăsesc, tot trebuie să vă îndemn să vă abțineți de la a face ceea ce nu este în concordanță cu adevărul. Mai degrabă, ar trebui să faceți ceea ce este plăcut pentru toți, ceea ce aduce beneficii tuturor și ceea ce aduce beneficii propriei voastre destinații, altfel, cei care suferă în mijlocul dezastrului nu vor fi nimeni alții decât voi înșivă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 586)

Mila Mea este exprimată față de cei care Mă iubesc și se leapădă de ei înșiși. Pedeapsa aruncată asupra celor răi, pe de altă parte, este tocmai o dovadă a firii Mele drepte și, mai mult, o mărturie a mâniei Mele. Când va veni nenorocirea, toți cei care Mi se împotrivesc se vor tângui când vor cădea victime foametei și ciumei. Cei care M-au urmat mulți ani, dar au comis tot felul de fapte rele, nu vor scăpa de plata pentru păcatele lor; vor fi aruncați și ei în dezastru, cum rareori s-a văzut de-a lungul milioanelor de ani, și vor trăi într-o stare constantă de panică și frică. Iar aceia care Mi-au arătat loialitate deplină dintre cei care Mă urmează se vor bucura și vor aplauda, lăudând marea Mea putere. Ei vor experimenta o inefabilă stare de fericire lipsită de griji și vor trăi în sânul unei bucurii așa cum nu am mai oferit niciodată înainte omenirii. Căci Eu prețuiesc faptele bune ale omului și detest faptele sale rele. De când am început să conduc omenirea, am sperat cu nerăbdare să câștig un grup de oameni care să fie în asentiment cu Mine. Pe de altă parte, nu-i uit niciodată pe aceia care nu sunt în asentiment cu Mine; îi urăsc mereu în inima Mea, așteptând ocazia de a-i face să răspundă pentru faptele lor rele, lucru pe care îl voi privi cu satisfacție. Acum ziua Mea a venit în sfârșit și nu mai trebuie să aștept!

Lucrarea Mea finală nu este numai de dragul pedepsirii omului, ci și de dragul stabilirii destinației omului. Chiar mai mult, este pentru a-i face pe toți oamenii să-Mi recunoască faptele și acțiunile. O să fac ca fiecare persoană să vadă că tot ceea ce am făcut este drept și este o exprimare a firii Mele, că nu fapta omului și cu atât mai puțin natura este cea care a dat naștere omenirii și că, în schimb, Eu sunt Cel care hrănește fiecare ființă vie dintre toate lucrurile. Fără existența Mea, omenirea poate doar să piară și să îndure biciuirea calamității. Nimeni nu va mai vedea vreodată soarele și luna frumoasă sau lumea verde; omenirea se va confrunta numai cu noaptea întunecată și rece și cu valea inexorabilă a umbrei morții. Eu sunt singura salvare a omenirii. Eu sunt singura speranță a omenirii și, Mai mult, Eu sunt Cel pe care se bazează existența întregii omeniri. Fără Mine, omenirea va ajunge imediat într-un impas, fără Mine, omenirea doar va îndura catastrofe devastatoare și va fi călcată în picioare de tot felul de fantome, deși nimeni nu ține seama de Mine. Am făcut o lucrare care nu poate fi făcută de nimeni altcineva și sper doar ca omul să Mă poată răsplăti cu câteva fapte bune. Deși foarte puțini au putut să Mă răsplătească, Îmi voi încheia totuși călătoria în lumea oamenilor și voi începe următoarea etapă a lucrării Mele care este pe punctul de a se desfășura, pentru că toată alergătura Mea încoace și încolo în mijlocul omului în acești mulți ani a fost roditoare și Eu sunt foarte mulțumit. Ceea ce Mă interesează acum nu este numărul oamenilor, ci mai degrabă faptele lor bune. În orice caz, sper că pregătiți suficiente fapte bune pentru propria voastră destinație. Doar atunci voi fi mulțumit; în caz contrar, niciunul dintre voi nu va putea scăpa de potopul de dezastre. Dezastrul provine de la Mine și, bineînțeles, este condus de Mine. Dacă nu puteți părea îndeajuns de buni în ochii Mei, atunci nu veți scăpa de suferința dezastrului. În mijlocul necazului, acțiunile și faptele voastre nu au fost considerate în întregime potrivite, pentru că credința și dragostea voastră au fost goale și voi doar ați părut când timizi, când puternici. În acest sens, voi face doar o judecată ca fiind buni sau răi. Ceea ce Mă preocupă sunt în continuare acțiunile și faptele și toate manifestările fiecăruia dintre voi, pe baza cărora vă voi determina finalul. Cu toate acestea, trebuie să fac acest lucru clar: față de cei care nu Mi-au arătat niciun strop de loialitate în vremuri de necaz nu voi mai fi milos, pentru că îndurarea Mea se întinde doar până aici. În plus, nu agreez pe cineva care M-a trădat odată, cu atât mai puțin Îmi place să Mă asociez cu cei care vând interesele prietenilor lor. Aceasta este firea Mea, indiferent de cine ar putea fi persoana. Trebuie să vă spun: oricine Îmi va frânge inima întru totul nu va mai beneficia de clemență din partea Mea a doua oară, și oricine Mi-a fost loial va rămâne în inima Mea pentru totdeauna.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Pregătește suficiente fapte bune pentru destinația ta”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 587)

În întinderea vastă a lumii, oceanele se înnămolesc devenind câmpuri și câmpurile se revarsă în oceane, de nenumărate ori. În afară de El, care deține suveranitatea asupra tot printre toate lucrurile, nu există nimeni care să fie capabil să conducă și să îndrume rasa umană. Nu există nimeni „puternic”, care să trudească sau să facă pregătiri pentru această rasă umană, cu atât mai puțin cineva care să poată călăuzi această rasă umană să se îndrepte spre destinația luminii și să se elibereze de nedreptățile lumii oamenilor. Dumnezeu deplânge viitorul omenirii, El jelește căderea omenirii și e îndurerat de faptul că omenirea mărșăluiește, pas cu pas, spre decădere și spre calea fără de întoarcere. Nimeni nu s-a gândit vreodată la acest lucru: unde s-ar putea îndrepta o astfel de omenire, care I-a frânt pe deplin inima lui Dumnezeu și s-a lepădat de El pentru a-l căuta pe cel rău? Tocmai din acest motiv, nimeni nu încearcă să simtă furia lui Dumnezeu, nimeni nu caută calea care Îl mulțumește pe Dumnezeu și nu încearcă să se apropie mai mult de Dumnezeu și, chiar mai mult decât atât, nimeni nu încearcă să aprecieze mâhnirea și durerea lui Dumnezeu. Chiar și după ce aude glasul lui Dumnezeu, omul continuă pe propriul drum, continuă să se depărteze de Dumnezeu, ocolind harul și grija lui Dumnezeu, ferindu-se de adevărul Lui, preferând să se vândă Satanei, dușmanul lui Dumnezeu. Și cine s-a gândit vreodată – în caz că omul ar stărui în încăpățânarea sa – la cum va trata Dumnezeu această omenire care Îl desconsideră atât de profund? Nimeni nu știe că motivul atenționărilor și îndemnurilor repetate ale lui Dumnezeu către om este acela că El a pregătit în mâinile Lui catastrofe cum nu au mai fost vreodată, acelea care vor fi de nesuportat pentru trupul și sufletul omului, nu doar pedepse ale trupului, ci acelea care țintesc sufletul omului. Trebuie să știi asta: ce fel de furie va dezlănțui Dumnezeu când planul Lui va eșua și când atenționările și îndemnurile Lui nu vor fi răsplătite? Va fi complet diferit de ceea ce a fost vreodată experimentat sau cunoscut până acum de vreo ființă creată. Și astfel spun că aceste catastrofe sunt fără precedent și nu se vor mai repeta niciodată. Căci planul lui Dumnezeu este să creeze omenirea doar de data aceasta și să mântuiască omenirea doar de data aceasta. Aceasta este prima dată, și este și ultima. Prin urmare, nimeni nu poate aprecia intențiile minuțioase și anticiparea înflăcărată cu care Dumnezeu mântuiește omenirea de data aceasta.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu este sursa vieții omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 588)

Omul înțelege puțin din lucrarea de azi și din lucrarea viitorului, dar el nu înțelege destinația în care va pătrunde omenirea. Ca ființă creată, omul ar trebui să îndeplinească datoria unei ființe create: omul ar trebui să Îl urmeze pe Dumnezeu în orice face El; voi ar trebui să acționați în orice mod vă spun Eu. Tu nu ai cum să te ocupi de lucruri pentru tine însuți și nu ai deloc stăpânire de sine; totul trebuie lăsat sub orchestrarea lui Dumnezeu și totul este ținut în mâinile Sale. Dacă, în lucrarea Sa, Dumnezeu i-ar oferi omului un final, o destinație minunată, înainte de vreme, și dacă Dumnezeu ar folosi aceasta pentru a-l ademeni pe om și a-l face să-L urmeze – dacă El ar face o înțelegere cu omul – atunci, aceasta nu ar fi cucerire, nici nu ar însemna că lucrează asupra vieții omului. Dacă Dumnezeu ar folosi finalul omului pentru a-l controla și a-i câștiga inima, atunci, prin aceasta, El nu l-ar desăvârși pe om, nici nu ar putea să-l câștige pe om ci, în schimb, ar folosi destinația pentru a-l controla. Omului nu-i pasă de nimic altceva decât de finalul viitor, de destinația finală și dacă există ceva bun la care să spere. Dacă omului i s-ar da o speranță frumoasă în timpul lucrării de cucerire și dacă, înainte de cucerirea omului, lui i s-ar da o destinație bună de urmărit, atunci nu numai că cucerirea omului nu și-ar atinge efectul, ci și efectul lucrării de cucerire ar fi, de asemenea, influențat. Adică, lucrarea de cucerire își atinge efectul înlăturând soarta și perspectivele omului și judecând și mustrând firea răzvrătită a omului. Nu se realizează făcând o tranzacție cu omul, adică, oferind omului binecuvântare și har, ci deposedându-l pe om de „libertatea” sa și eradicându-i perspectivele, ajungând astfel să vadă cât de loial este acesta. Aceasta este esența lucrării de cucerire. Dacă omului i s-ar oferi o speranță frumoasă chiar de la bun început, iar lucrarea de mustrare și cea de judecată ar fi făcute ulterior, atunci omul ar accepta această mustrare și judecată pe baza faptului că are perspective, iar în final, închinarea și supunerea necondiționată față de Creator, de către toate ființele Sale create, nu ar fi realizate; ar exista doar o supunere oarbă, ignorantă, sau omul ar face orbește cereri către Dumnezeu, și inima omului ar fi imposibil de cucerit complet. În consecință, ar fi imposibil ca o astfel de lucrare de cucerire să-l câștige pe om, cu atât mai puțin ca omul să aducă mărturie pentru Dumnezeu. Astfel de ființe create nu ar putea să își îndeplinească datoria, și doar ar face înțelegeri cu Dumnezeu; aceasta nu ar fi cucerire, ci milă și binecuvântare. Cea mai mare dificultate a omului este faptul că el se gândește mereu la soarta și la perspectivele sale, și idolatrizează aceste lucruri. Omul Îl caută pe Dumnezeu de dragul sorții și perspectivelor sale; el nu I se închină lui Dumnezeu datorită iubirii sale pentru El. Și astfel, în cucerirea omului, egoismul omului, lăcomia și lucrurile care îl împiedică cel mai mult în închinarea față de Dumnezeu, toate trebuie tratate. Făcând acest lucru, se ajunge la cucerirea omului. Drept rezultat, în primele etape ale cuceririi omului este necesar să se elimine mai întâi ambițiile sălbatice și cele mai fatale slăbiciuni ale sale, astfel încât să fie dezvăluită inima iubitoare de Dumnezeu a omului și să fie schimbată cunoașterea lui despre viața umană, modul în care Îl vede pe Dumnezeu și semnificația existenței sale. În acest mod, inima iubitoare de Dumnezeu a omului devine curată, adică, inima omului este cucerită. Dar, în atitudinea lui Dumnezeu față de toate ființele create, Dumnezeu nu cucerește doar de dragul cuceririi; mai degrabă, El cucerește pentru a-l câștiga pe om, pentru propria Sa slavă și pentru a recupera cea mai timpurie, inițială asemănare a omului. Dacă El ar cuceri doar de dragul cuceririi, atunci semnificația lucrării de cucerire ar fi pierdută. Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu doar l-ar fi cucerit pe om și, după aceea, S-ar fi spălat pe mâini de om și nu ar fi ținut cont de viața sau de moartea omului, atunci aceasta nu ar reprezenta gestionarea omenirii și nici nu ar fi de dragul mântuirii sale. Doar câștigarea omului după cucerirea sa și ducerea omenirii în cele din urmă la o destinație minunată, se află în centrul întregii lucrări de mântuire și doar aceasta atinge scopul mântuirii omului. Cu alte cuvinte, doar sosirea omului la o destinație minunată și intrarea sa în odihnă sunt perspectivele pe care ar trebui să le aibă toate ființele create, și lucrarea care ar trebui făcută de Creator. Dacă omul ar trebui să facă această lucrare, atunci aceasta ar fi prea limitată: l-ar duce pe om până la un anumit punct, dar nu ar putea să îl conducă pe om până la destinația eternă. Omul nu poate să decidă destinul omului, și mai mult decât atât, nu poate să asigure perspectivele omului și destinația sa viitoare. Cu toate acestea, lucrarea făcută de Dumnezeu este diferită. Dat fiind că El l-a creat pe om, El îl conduce; dat fiind că El îl mântuiește pe om, El îl va salva în mod desăvârșit și îl va câștiga pe deplin; dat fiind că El îl conduce pe om, El îl va aduce la destinația corespunzătoare; și dat fiind că El l-a creat și îl gestionează pe om, El trebuie să Își asume responsabilitatea pentru soarta omului și pentru perspectivele sale. Aceasta este lucrarea făcută de Creator. Deși lucrarea de cucerire este obținută prin purificarea omului de perspectivele sale, omul trebuie, în cele din urmă, să fie adus la destinația corespunzătoare pregătită pentru el de către Dumnezeu. Faptul că omul are o destinație și că soarta lui este asigurată se întâmplă tocmai deoarece Dumnezeu prelucrează omul. Aici, destinația potrivită la care se face referire nu este reprezentată de speranțele și perspectivele purificate în trecut; cele două sunt diferite. Ceea ce omul speră și urmărește sunt lucrurile la care tânjește în timp ce-și urmărește dorințele extravagante ale trupului, mai degrabă decât destinația cuvenită omului. Între timp, ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru om sunt binecuvântările și promisiunile cuvenite omului odată ce el a fost purificat, pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru om după ce a creat lumea, iar acestea nu sunt întinate de alegerile, noțiunile, închipuirile sau trupul omului. Această destinație nu este pregătită pentru o anumită persoană, dar este locul de odihnă al întregii omeniri. Și astfel, această destinație este cea mai potrivită pentru omenire.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 589)

Creatorul intenționează să orchestreze toate ființele create. Trebuie să dai ascultare și să nu renunți la nimic din ceea ce face El, nici nu trebuie să te răzvrătești față de El. Când lucrarea pe care o face El va atinge în cele din urmă scopurile Sale, prin aceasta El va câștiga slavă. Astăzi, de ce nu se spune că ești descendentul lui Moab sau odrasla marelui balaur roșu? De ce nu se vorbește de oamenii aleși și se discută doar despre ființele create? Ființele create – aceasta era denumirea inițială a omului și aceasta este identitatea sa înnăscută. Numele variază doar deoarece epocile și perioadele lucrării variază; de fapt, omul este o ființă creată obișnuită. Toate ființele create, fie ele cele mai corupte sau cele mai sfinte, trebuie să îndeplinească datoria unei ființe create. Când Dumnezeu Își îndeplinește lucrarea de cucerire, El nu te controlează folosind perspectivele, soarta sau destinația ta. De fapt, nu este nevoie să se lucreze în acest fel. Scopul lucrării de cucerire este de a-l face pe om să-și îndeplinească datoria de ființă creată, de a-l face să I se închine Creatorului; doar după aceasta poate el să intre în destinația minunată. Soarta omului este controlată de mâinile lui Dumnezeu. Ești incapabil de a te controla pe tine însuți. Chiar dacă omul întotdeauna se agită și își ocupă timpul cu lucruri în beneficiul propriu, el rămâne incapabil de a se controla. Dacă ai putea să-ți cunoști propriile perspective, dacă ai putea să-ți controlezi propria soartă, te-ai mai numi ființă creată? Pe scurt, indiferent cum lucrează Dumnezeu, toată lucrarea Sa este de dragul omenirii. Este ca și cum cerurile și pământul și toate lucrurile care au fost create de Dumnezeu pentru a-i sluji omului: Dumnezeu a făcut luna, soarele și stelele pentru om, a făcut animalele și plantele pentru om, a făcut primăvara, vara, toamna și iarna pentru om și așa mai departe – toate acestea au fost create pentru existența omului. Și astfel, indiferent de modul în care Dumnezeu mustră și judecă omul, totul este pentru mântuirea omului. Chiar dacă El îl privează pe om de speranțele lui trupești, o face totuși pentru a-l purifica, iar purificarea omului este săvârșită pentru existența omului. Destinația omului este în mâinile Creatorului, deci cum ar putea omul să se controleze pe sine însuși?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 590)

De îndată ce a fost finalizată lucrarea de cucerire, omul va fi adus într-o lume frumoasă. Desigur, această viață se va desfășura în continuare pe pământ, dar va fi cu totul diferită de viața omului de astăzi. Este viața pe care omenirea o va avea după ce toți oamenii au fost cuceriți, va fi un nou început pentru om pe pământ, iar faptul că oamenii ar putea să aibă o asemenea viață va fi dovada că omenirea a intrat într-un târâm nou și frumos. Va fi începutul vieții omului și al lui Dumnezeu pe pământ. Premisa unei vieți atât de frumoase trebuie să fie faptul că, după ce omul a fost purificat și cucerit, el se supune înaintea Creatorului. Și astfel, lucrarea de cucerire este ultima etapă a lucrării lui Dumnezeu înainte ca omenirea să pătrundă în minunata destinație. O astfel de viață este viața viitoare a omului pe pământ, cea mai frumoasă viață pe pământ, tipul de viață după care tânjește omul, tipul pe care omul nu l-a mai reușit niciodată înainte, în istoria lumii. Este rezultatul final al celor 6000 de ani de lucrare de gestionare; este acel lucru după care tânjește omenirea cel mai mult și este, de asemenea, promisiunea lui Dumnezeu pentru om. Dar această promisiune nu se poate împlini imediat: omul va intra în viitoarea destinație doar după ce lucrarea zilelor de pe urmă a fost finalizată și el a fost complet cucerit, adică, odată ce Satana a fost complet înfrânt. După ce va fi rafinat, omul va fi lipsit de o natură păcătoasă, deoarece Dumnezeu îl va fi înfrânt pe Satana, adică nu va exista nicio năvălire a forțelor ostile și nici forțe ostile care să poată ataca trupul omului. Și astfel, omul va fi liber și sfințit – el va fi intrat în eternitate. Doar dacă forțele ostile ale întunericului sunt ținute în robie va fi omul liber oriunde merge și, astfel, va fi lipsit de răzvrătire sau împotrivire. Satana nu are decât să fie ținut în robie și totul va fi în regulă cu omul; situația actuală există pentru că Satana încă provoacă tulburare peste tot pe pământ și deoarece întreaga lucrare de gestionare a lui Dumnezeu nu a ajuns încă la final. Odată ce Satana a fost înfrânt, omul va fi eliberat pe deplin; când omul Îl câștigă pe Dumnezeu și iese de sub controlul Satanei, el va privi Soarele dreptății. Viața cuvenită omului normal va fi recâștigată; tot ceea ce ar trebui avut de omul normal – precum abilitatea de a deosebi binele de rău și înțelegerea modului în care să mănânce și să se îmbrace și abilitatea de a trăi normal – toate acestea vor fi recâștigate. Dacă Eva nu ar fi fost ispitită de șarpe, omul ar fi trebuit să aibă acest tip de viață normală după ce el a fost creat la început. El ar fi trebuit să mănânce, să fie îmbrăcat și să ducă viața normală a omului pe pământ. Totuși, după ce omul a devenit vicios, această viață a devenit o iluzie de neatins și nici măcar astăzi omul nu îndrăznește să-și imagineze astfel de lucruri. De fapt, această viață frumoasă după care tânjește omul este o necesitate. Dacă omul ar fi fără o astfel de destinație, atunci viața sa vicioasă pe pământ nu ar înceta niciodată, iar dacă nu ar exista o astfel de viață frumoasă, atunci nu ar exista nicio încheiere a sorții Satanei sau a epocii în care Satana are putere asupra pământului. Omul trebuie să ajungă într-un ținut neatins de forțele întunericului și, când ajunge, aceasta va dovedi că Satana a fost înfrânt. În acest mod, odată ce nu există niciun deranj din partea Satanei, Dumnezeu Însuși va controla omenirea, iar El va porunci și va controla întreaga viață a omului; doar atunci va fi fost Satana cu adevărat înfrânt. Viața omului de astăzi este în mare parte o viață de întinare; este tot o viață de suferință și chin. Aceasta nu ar putea fi numită înfrângerea Satanei; omul încă nu a scăpat de marea suferinței, încă nu a scăpat de greutățile vieții omenești sau de influența Satanei, iar el încă are cunoștințe infime despre Dumnezeu. Toate greutățile omului au fost create de Satana; Satana a fost cel care a adus suferințele în viața omului și doar după ce Satana este înrobit va putea omul să scape complet din marea suferinței. Totuși, încătușarea Satanei se obține prin cucerirea și câștigarea inimii omului, făcându-l pe om prada de război a luptei cu Satana.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 591)

Astăzi, căutarea omului de a deveni un biruitor și de a fi desăvârșit sunt lucrurile pe care le caută înainte ca el să aibă viața umană normală pe pământ și acestea sunt obiectivele pe care el le urmărește înainte ca Satana să fie înrobit. În esență, căutarea omului de a deveni un biruitor și de a fi desăvârșit sau de a fi de mare folos, este de a scăpa de sub influența Satanei: căutarea omului este de a deveni un biruitor, dar rezultatul final va fi scăparea sa de sub influența Satanei. Doar prin scăparea de sub influența Satanei poate omul să ducă viața umană normală pe pământ, viața de închinare lui Dumnezeu. Astăzi, căutarea omului de a deveni un biruitor și de a fi desăvârșit sunt lucrurile care sunt urmărite înainte de a avea viața umană normală pe pământ. Ele sunt urmărite în principal de dragul de a fi curățit și pentru a pune adevărul în practică și pentru a se închina Creatorului. Dacă omul are viața umană normală pe pământ, o viață fără greutăți sau suferință, atunci omul nu se va implica în căutarea de a deveni un biruitor. „A deveni un biruitor” și „a fi desăvârșit” sunt obiectivele pe care Dumnezeu le dă omului pentru a le urmări și, prin urmărirea acestor obiective, El îl face pe om să pună adevărul în practică și să trăiască o viață plină de înțeles. Obiectivul este de a-l desăvârși pe om și de a-l câștiga, iar urmărirea țelului de a deveni un biruitor și de a fi desăvârșit este doar un mijloc. Dacă, în viitor, omul intră într-o destinație minunată, nu vor exista referiri la a deveni un biruitor și la a fi desăvârșit; va exista doar fiecare ființă creată care își îndeplinește datoria sa. Astăzi, omul este făcut să urmărească aceste lucruri doar pentru a defini un scop pentru om, astfel încât căutarea omului să poată fi mai orientată și mai practică. Altfel, omul ar trăi printre abstractizări nedeslușite și ar urmări intrarea în viața veșnică, iar dacă aceasta ar fi astfel, nu ar fi omul mai demn de milă? Să urmărești în modul acesta, fără scopuri sau principii – nu este aceasta auto-amăgire? În cele din urmă, această căutare ar fi, în mod natural, inutilă; în final, omul încă ar trăi sub controlul Satanei și ar fi incapabil de a se elibera de aceasta. De ce să se supună unei astfel de urmăriri fără scop? Când omul intră în destinația eternă, el I se va închina Creatorului, iar datorită faptului că omul va fi fost mântuit și va fi intrat în eternitate, el nu va mai urmări niciun țel și cu atât mai puțin va trebui să se îngrijoreze că va fi sub asediul Satanei. În acest moment, fiecare persoană își va păstra locul și își va realiza datoria, și deși nu va fi mustrată sau judecată, fiecare persoană își va realiza datoria. În acel moment, omul va fi o ființă creată, atât ca identitate, cât și ca statut. Nu va mai exista distincția dintre cei de sus și cei de jos; fiecare persoană va îndeplini, pur și simplu, o funcție diferită. Totuși, omul va trăi în continuare într-o destinație ordonată și potrivită pentru omenire; omul își va realiza datoria de dragul de a se închina Creatorului, și aceasta e omenirea care va fi omenirea eternității. În acel moment, omul va fi câștigat o viață iluminată de Dumnezeu, o viață sub protecția și grija lui Dumnezeu, și va trăi împreună cu Dumnezeu. Omenirea va duce o viață normală pe pământ, și toți oamenii vor intra pe calea cea dreaptă. Planul de gestionare de 6000 de ani îl va fi învins cu totul pe Satana, adică Dumnezeu va fi restabilit chipul inițial al omului după ce l-a creat pe pământ și, astfel, intențiile originale ale lui Dumnezeu vor fi fost satisfăcute. La început, înainte ca omenirea să fie coruptă de Satana, omenirea ducea o viață normală pe pământ. Mai târziu, când a fost corupt de Satana, omul a pierdut această viață normală și, astfel, a început lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu și bătălia cu Satana pentru a restabili viața normală a omului. Abia când lucrarea de 6000 de ani de gestionare a lui Dumnezeu ajunge la final, va începe oficial viața întregii omeniri pe pământ; doar atunci omul va avea o viață minunată, iar Dumnezeu Își va restabili scopul pentru care a creat omul la început, precum și asemănarea inițială a omului. Și astfel, odată ce are viața normală a omenirii pe pământ, omul nu va mai urmări să devină un biruitor sau să fie desăvârșit, pentru că omul va fi sfânt. „Biruitorii” și „a fi desăvârșit” despre care vorbește omul sunt obiectivele oferite omului pentru a le urmări în timpul luptei dintre Dumnezeu și Satana, iar acestea există doar pentru că omul a fost corupt. Prin a-ți da un obiectiv și a te convinge să urmărești acest obiectiv, Satana va fi înfrânt. A-ți cere să fii un biruitor sau să fii desăvârșit ori să fii folosit necesită să fii mărturie pentru a-l face de rușine pe Satana. În final, omul va duce viața umană normală pe pământ și omul va fi sfânt; când se va întâmpla asta, vor mai căuta oamenii să devină biruitori? Nu sunt ei toți ființe create? Când se vorbește despre a fi un biruitor și a fi desăvârșit, aceste cuvinte sunt îndreptate către Satana și către murdăria omului. Nu face acest „biruitor” referire la victoria asupra Satanei și asupra forțelor ostile? Când spui că ai fost desăvârșit, ce anume din tine a fost desăvârșit? Nu-i așa că te-ai lepădat de firile tale corupte satanice, astfel încât să poți obține dragostea supremă pentru Dumnezeu? Astfel de lucruri sunt spuse cu referire la lucrurile imorale din om și referitor la Satana; ele nu sunt rostite cu privire la Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 592)

Când omenirea obține viața adevărată a omului pe pământ și când toate forțele Satanei sunt înrobite, omul va trăi cu ușurință pe pământ. Lucrurile nu vor fi la fel de complexe precum sunt astăzi: relațiile umane, relațiile sociale, relațiile familiale complexe – aduc atât de multe probleme, atât de multă durere! Viața omului aici este așa de nefericită! Odată ce omul a fost cucerit, inima și mintea lui se vor schimba: el va avea o inimă cu frică de Dumnezeu și care Îl iubește pe Dumnezeu. Odată ce toți cei din univers care caută să-L iubească pe Dumnezeu au fost cuceriți, adică, odată ce Satana a fost înfrânt, și odată ce Satana – toate forțele întunericului – a fost înrobit, atunci viața omului pe pământ va fi netulburată, iar el va putea să trăiască în mod liber pe pământ. Dacă viața omului ar fi lipsită de relații lumești și de complexitățile trupului, atunci ar fi mult mai ușor. Relațiile trupești ale omului sunt prea complicate, iar faptul că omul are astfel de lucruri dovedește că el încă nu s-a eliberat de influența Satanei. Dacă ai avea aceeași relație cu fiecare dintre frații și surorile tale, dacă ai avea aceeași relație cu fiecare membru al familiei tale, atunci nu ai avea griji și nu ar trebui să te îngrijorezi în privința nimănui. Nimic nu ar putea fi mai frumos și, în acest mod, omul ar fi eliberat de jumătate din suferința lui. Trăind o viață omenească normală pe pământ, omul va fi asemănător îngerilor; deși încă aparținând trupului, el va fi foarte asemănător unui înger. Aceasta este promisiunea finală, ultima promisiune acordată omului. Astăzi, omul îndură mustrare și judecată; crezi că experiența omului privind astfel de lucruri este fără sens? Se poate ca lucrarea de mustrare și judecată să fie făcută fără motiv? Înainte a fost spus că a mustra și a judeca omul înseamnă să-l pui într-o groapă fără fund, ceea ce înseamnă să-i iei soarta și perspectivele. Aceasta are un singur scop: curățarea omului. Omul nu este pus în groapa fără fund în mod intenționat, după care Dumnezeu Își spală mâinile de el. În schimb, este pentru a emonda răzvrătirea din om, astfel ca în final lucrurile din om să fie curățate, astfel încât el să poată avea o cunoștință adevărată despre Dumnezeu și să fie ca o persoană sfântă. Dacă aceasta este făcută, atunci totul va fi realizat. De fapt, când acele lucruri din om care trebuie emondate sunt emondate și omul este mărturie răsunătoare, Satana va fi, de asemenea, înfrânt și, deși pot fi câteva din acele lucruri care sunt inițial în om care nu sunt complet curățate, odată ce Satana este înfrânt, ele nu vor mai cauza tulburare și, în acel moment, omul va fi fost complet curățat. Omul nu a experimentat niciodată o astfel de viață, dar când Satana este înfrânt, totul va fi rezolvat, iar acele lucruri neînsemnate din om vor fi toate soluționate; și, odată ce problema principală a fost rezolvată, toate celelalte necazuri se vor sfârși. În timpul acestei întrupări a lui Dumnezeu pe pământ, când El face personal lucrarea Sa printre oameni, toată lucrarea pe care o face El este săvârșită pentru a-l înfrânge pe Satana, iar El îl va înfrânge pe Satana prin cucerirea omului și prin desăvârșirea voastră. Când sunteți mărturii răsunătoare, aceasta, de asemenea, va fi un semn al înfrângerii Satanei. Omul este mai întâi cucerit și în final desăvârșit complet pentru a-l înfrânge pe Satana. În esență, totuși, împreună cu înfrângerea Satanei, aceasta este și mântuirea întregii omeniri din această mare goală a suferinței. Indiferent dacă lucrarea este îndeplinită prin întreg universul sau în China, totul este pentru a-l înfrânge pe Satana și a aduce mântuire întregii omeniri, astfel încât omul să poată intra în locul de odihnă. Dumnezeu întrupat, acest trup normal, este întocmai pentru a-l înfrânge pe Satana. Lucrarea lui Dumnezeu în trup este folosită pentru a aduce mântuire tuturor celor de sub ceruri care Îl iubesc pe Dumnezeu, este pentru a cuceri întreaga omenire și, mai ales, pentru a-l înfrânge pe Satana. Esența întregii lucrări de gestionare este inseparabilă de înfrângerea Satanei pentru a aduce mântuirea întregii omeniri. De ce, în mare parte din această lucrare, se vorbește mereu despre faptul că trebuie să fiți mărturie? Și către cine este îndreptată această mărturie? Nu este îndreptată către Satana? Această mărturie este adusă lui Dumnezeu și este făcută pentru a confirma că lucrarea lui Dumnezeu și-a atins scopul. A sta mărturie are legătură cu lucrarea de înfrângere a Satanei; dacă nu ar exista o luptă cu Satana, atunci omului nu i s-ar cere să stea mărturie. Pentru că Satana trebuie înfrânt, în același timp cu salvarea omului, Dumnezeu cere ca omul să-I stea mărturie în fața Satanei, mărturie pe care El o folosește pentru a salva omul și pentru a lupta cu Satana. Drept rezultat, omul este atât obiect al mântuirii, cât și instrument al înfrângerii Satanei și, astfel, omul este în centrul lucrării întregii gestionări a lui Dumnezeu, în vreme ce Satana este doar obiectul distrugerii, dușmanul. Poți simți că nu ai făcut nimic, dar din cauza schimbărilor din firea ta, mărturia a fost dată, iar această mărturie este îndreptată către Satana și nu este făcută omului. Omul nu este potrivit pentru a se bucura de o asemenea mărturie. Cum ar putea el să înțeleagă lucrarea făcută de Dumnezeu? Obiectul luptei lui Dumnezeu este Satana; omul, între timp, este doar obiectul mântuirii. Omul are firi corupte satanice și este incapabil de a înțelege această lucrare. Aceasta este datorită stricăciunii Satanei și nu este ceva inerent omului, ci este regizată de Satana. Astăzi, principala lucrare a lui Dumnezeu este de a-l înfrânge pe Satana, adică, de a-l cuceri cu totul pe om, astfel încât omul să poată fi mărturie finală a lui Dumnezeu înaintea Satanei. În acest fel, toate lucrurile vor fi realizate. În multe cazuri, cu ochiul liber pare că nu a fost făcut nimic, dar, de fapt, lucrarea a fost deja finalizată. Omul necesită ca toată lucrarea de finalizare să fie vizibilă, totuși, fără a o face vizibilă ție, Eu am terminat lucrarea Mea, căci Satana a cedat, ceea ce înseamnă că a fost cu totul înfrânt, că toată înțelepciunea, puterea și autoritatea lui Dumnezeu l-au învins pe Satana. Aceasta este exact mărturia care trebuie dată și, deși nu are o expresie clară în om, deși nu este vizibil cu ochiul liber, Satana a fost deja înfrânt. Ansamblul acestei lucrări este îndreptat împotriva Satanei și este îndeplinit ca urmare a luptei cu Satana. Și astfel, există multe lucruri pe care omul nu le vede ca fiind de succes, dar care, în viziunea lui Dumnezeu, au fost cu succes terminate demult. Acesta este unul din adevărurile interioare ale întregii lucrări a lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 593)

Toți aceia care sunt dispuși să fie desăvârșiți au șansa de a fi desăvârșiți, deci, toată lumea trebuie să se relaxeze: în viitor, voi toți veți pătrunde în destinație. Dar, dacă nu ești dispus să fii desăvârșit și nu ești dispus să intri în ținutul minunat, atunci, aceea este propria ta problemă. Toți aceia care sunt dispuși să fie desăvârșiți și care sunt credincioși lui Dumnezeu, toți aceia care se supun și aceia care își îndeplinesc funcția cu credință – oricare astfel de oameni pot fi desăvârșiți. Astăzi, toți aceia care nu își îndeplinesc cu credință datoria, toți aceia care nu sunt credincioși lui Dumnezeu, toți aceia care nu se supun lui Dumnezeu, mai ales aceia care au primit luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, dar care nu o pun în practică – oricare astfel de oameni nu pot fi desăvârșiți. Toți aceia care sunt dispuși să fie credincioși și să I se supună lui Dumnezeu pot fi desăvârșiți, chiar dacă sunt puțin ignoranți; toți aceia care sunt dispuși să-L urmeze pot fi desăvârșiți. Nu e nevoie să te îngrijorezi în privința acestui lucru. Atât timp cât ești dispus să mergi în această direcție, poți fi desăvârșit. Nu sunt dispus să abandonez sau să elimin pe niciunul dintre voi, dar dacă nu te străduiești să faci bine, atunci doar îți faci singur rău; nu sunt Eu cel care te elimină, ci tu însuți. Dacă tu însuți nu te străduiești să faci bine – dacă ești leneș sau nu îți îndeplinești datoria, sau nu ești loial ori nu urmărești adevărul și întotdeauna faci precum dorești, dacă ești nesăbuit în comportament, lupți pentru propria faimă și propriul câștig și ești lipsit de scrupule în relațiile cu sexul opus, atunci vei purta povara propriilor tale păcate; nu ești demn de mila nimănui. Intenția Mea este ca voi toți să fiți desăvârșiți și cel puțin să fiți cuceriți, astfel ca această etapă a lucrării să fie finalizată cu succes. Dorința lui Dumnezeu este ca fiecare persoană să fie desăvârșită, să fie în final câștigată de El, să fie complet curățită de El și să devină un om pe care El îl iubește. Nu contează dacă vă spun că sunteți înapoiați sau de calibru slab – acestea sunt toate adevărate. Totuși, faptul că Eu spun aceasta nu dovedește că intenționez să vă abandonez, că mi-am pierdut speranța în voi, cu atât mai puțin că nu sunt dispus să vă mântuiesc. Astăzi, am venit să fac lucrarea mântuirii voastre, ceea ce înseamnă că lucrarea pe care o fac Eu este o continuare a lucrării de mântuire. Fiecare persoană are șansa de a fi desăvârșită: dacă ești dispus, dacă urmărești, în final vei putea să obții acest rezultat, și niciunul dintre voi nu va fi abandonat. Dacă ești de calibru slab, cerințele Mele pentru tine vor fi conform calibrului tău slab; dacă ești de calibru înalt, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu calibrul tău înalt; dacă ești ignorant și analfabet, cerințele Mele vor fi în conformitate cu acest lucru; dacă ești un om cu știință de carte, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu acest lucru; dacă ești în vârstă, cerințele Mele pentru tine vor fi în conformitate cu vârsta ta; dacă ești capabil să faci datoria de găzduire, cerințele Mele față de tine vor fi în conformitate cu aceasta; dacă spui că nu poți face datoria de găzduire și poți îndeplini doar o anumită funcție, fie că este vorba de a predica Evanghelia, de a îngriji biserica sau de a te ocupa de alte treburi generale, desăvârșirea Mea asupra ta va fi în conformitate cu funcția pe care o îndeplinești. A fi loial, a te supune până la capăt și a căuta să-L iubești pe Dumnezeu în cea mai mare măsură cu putință – asta este ceea ce trebuie să împlinești, doar aceste trei lucruri, și acestea sunt cele mai bune practici. În cele din urmă, oamenilor li se cere să realizeze aceste trei lucruri, iar cei care le pot realiza vor fi desăvârșiți. Dar, mai presus de toate, trebuie să urmărești cu adevărat, trebuie ca în mod activ să continui să avansezi și să nu fii pasiv în privința asta. Am spus că fiecare persoană are șansa de a fi desăvârșită și este capabilă să fie desăvârșită, și lucrul acesta e adevărat, dar tu nu te străduiești să urci. Cei care nu îndeplinesc aceste trei criterii vor fi totuși eliminați la final. Vreau ca toată lumea să recupereze, vreau ca toată lumea să aibă lucrarea și luminarea Duhului Sfânt și să poată să se supună până la sfârșit, deoarece aceasta este datoria pe care fiecare dintre voi trebuie să o îndeplinească. Când toți v-ați îndeplinit datoria, veți fi desăvârșiți cu toții și veți fi și o mărturie răsunătoare. Toți aceia care dau mărturie sunt aceia care au fost triumfători asupra Satanei și au câștigat promisiunea lui Dumnezeu și ei sunt cei care vor rămâne să trăiască în destinația minunată.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 594)

La început, Dumnezeu Se odihnea. La acea vreme, pe pământ nu existau oameni și nimic altceva nu exista, iar Dumnezeu nu făcuse încă nicio lucrare. El Și-a început lucrarea de gestionare doar odată cu existența omenirii și după ce omenirea a fost coruptă; din acel moment, El nu S-a mai odihnit, ci, în schimb, a început să fie ocupat cu lucrarea în mijlocul omenirii. Din cauza corupției omenirii și a trădării arhanghelului Și-a pierdut Dumnezeu odihna. Dacă Dumnezeu nu îl învinge pe Satana și nu mântuiește omenirea coruptă, El nu va mai putea niciodată să intre în odihnă. Precum îi lipsește omului odihna, așa Îi lipsește și lui Dumnezeu, iar când El Se va odihni din nou, și oamenii o vor face. O viață de odihnă înseamnă o viață fără război, fără murdărie și fără nicio nedreptate. Cu alte cuvinte, e o viață lipsită de tulburările Satanei (aici, „Satana” se referă la forțe ostile) și de corupția Satanei, și liberă de intruziunea oricărei forțe în opoziție cu Dumnezeu; e o viață în care totul este sortat după felul său și I se poate închina Creatorului și în care cerul și pământul sunt cu desăvârșire liniștite. Aceasta este viața de odihnă a oamenilor. Când Dumnezeu Se va odihni, nedreptatea nu va mai exista pe pământ, nici nu va mai fi vreo altă intruziune a forțelor ostile, iar omenirea va intra pe un tărâm nou; nu va mai fi o omenire coruptă de Satana, ci mai degrabă o omenire care a fost mântuită după ce a fost coruptă de Satana. Ziua de odihnă a omenirii va fi și ziua de odihnă a lui Dumnezeu. Dumnezeu Și-a pierdut odihna din cauza incapacității omenirii de a intra în odihnă; nu e vorba că inițial nu a avut odihnă. Intrarea în odihnă nu înseamnă că activitatea tuturor lucrurilor încetează sau că dezvoltarea tuturor lucrurilor se oprește, nici nu înseamnă că Dumnezeu încetează să lucreze sau că oamenii încetează să trăiască. Semnul intrării în odihnă este că Satana a fost distrus, că acei oameni răi care i s-au alăturat în a face rele au fost pedepsiți și nimiciți și că toate forțele ostile față de Dumnezeu încetează să existe. Intrarea lui Dumnezeu în odihnă înseamnă că El nu-Și va mai desfășura lucrarea de mântuire a omenirii. Intrarea omenirii în odihnă înseamnă că întreaga omenire va trăi în lumina lui Dumnezeu și sub binecuvântările Sale, fără corupția Satanei, nicio nedreptate nu se va mai petrece și toți oamenii vor trăi normal pe pământ, sub grija lui Dumnezeu. Când Dumnezeu și omenirea intră în odihnă împreună, înseamnă că omenirea a fost mântuită și că Satana a fost distrus, că lucrarea lui Dumnezeu asupra oamenilor este întru totul completă. Dumnezeu nu va mai continua să lucreze asupra oamenilor, iar ei nu vor mai trăi sub controlul Satanei. Ca atare, Dumnezeu nu va mai fi ocupat, iar oamenii nu vor mai fi mereu în goană; Dumnezeu și omenirea vor intra simultan în odihnă. Dumnezeu Se va întoarce la locul Său inițial și fiecare persoană se va întoarce la locul său corespunzător. Acestea vor fi destinațiile respective ale lui Dumnezeu și ale oamenilor odată ce întreaga gestionare a lui Dumnezeu se va sfârși. Dumnezeu are destinația lui Dumnezeu, iar oamenii au locul în care vor merge. În timp ce Se odihnește, Dumnezeu va continua să-i conducă pe toți oamenii să trăiască pe pământ și, în timp ce se află în lumina Lui, ei se vor închina unicului Dumnezeu adevărat din ceruri. Dumnezeu nu va trăi în mijlocul omenirii, nici oamenii nu vor putea să trăiască alături de Dumnezeu în destinația Lui. Dumnezeu și oamenii nu pot trăi în același ținut; mai degrabă, amândoi au propriile moduri corespunzătoare de a trăi. Dumnezeu este Cel care conduce întreaga omenire și întreaga omenire este cristalizarea lucrării de gestionare a lui Dumnezeu. Oamenii sunt cei care sunt conduși, și ei nu sunt din aceeași substanță ca Dumnezeu. A se „odihni” înseamnă a se întoarce la locul de origine al fiecăruia. De aceea, când Dumnezeu intră în odihnă, înseamnă că S-a întors la locul Său de origine. El nu va mai trăi pe pământ și nu va mai fi în mijlocul omenirii pentru a împărtăși bucuria și suferința ei. Când oamenii intră în odihnă, înseamnă că au devenit adevărate ființe create; ei I se vor închina lui Dumnezeu de pe pământ și vor trăi vieți umane normale. Oamenii nu se vor mai răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și nu I se vor mai împotrivi și se vor întoarce la viața inițială a lui Adam și a Evei. Acestea vor fi viețile și destinațiile corespunzătoare ale lui Dumnezeu și ale oamenilor după ce intră în odihnă. Înfrângerea Satanei este o tendință inevitabilă în războiul dintre acesta și Dumnezeu. Ca atare, intrarea lui Dumnezeu în odihnă după finalizarea lucrării Sale de gestionare și mântuirea completă și intrarea în odihnă a omenirii au devenit, în același mod, tendințe inevitabile. Locul de odihnă al omenirii este pe pământ, iar cel al lui Dumnezeu este în ceruri. Oamenii I se vor închina lui Dumnezeu în timp ce se odihnesc, trăind pe pământ. Dumnezeu îi va conduce pe oamenii rămași în timp ce El Se odihnește; El îi va conduce din cer, nu de pe pământ. Dumnezeu va fi în continuare Duhul, în timp ce oamenii vor fi în continuare trup. Dumnezeu și oamenii au propriile moduri de a se odihni. În timp ce Dumnezeu Se va odihni, El va veni și Se va arăta printre oameni; în timp ce oamenii se vor odihni, ei vor fi conduși de Dumnezeu să viziteze cerurile și să se bucure de viața de acolo. După ce Dumnezeu și omenirea vor intra în odihnă, Satana nu va mai exista; la fel, și oamenii răi vor înceta să mai existe. Înainte ca Dumnezeu și omenirea să se odihnească, acei indivizi răi care odată L-au persecutat pe Dumnezeu pe pământ, cât și dușmanii care s-au răzvrătit împotriva Lui acolo, vor fi fost deja distruși; vor fi fost eradicați de marile catastrofe ale zilelor de pe urmă. Odată ce acei oameni răi vor fi pe deplin anihilați, pământul nu va mai cunoaște vreodată tulburarea Satanei. Doar atunci va atinge omenirea mântuirea deplină și lucrarea lui Dumnezeu se va încheia cu totul. Acestea sunt condițiile necesare pentru ca Dumnezeu și omenirea să intre în odihnă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 595)

Apropierea finalurilor tuturor lucrurilor indică încheierea lucrării lui Dumnezeu, cât și un sfârșit al dezvoltării omenirii. Aceasta înseamnă că oamenii corupți de Satana vor ajunge la sfârșitul dezvoltării lor, iar descendenții lui Adam și ai Evei se vor fi înmulțit până la sfârșit. Înseamnă, totodată, că pentru o asemenea omenire, care a fost coruptă de Satana, va fi imposibil să continue să se dezvolte. Adam și Eva de la început nu fuseseră corupți, dar Adam și Eva care au fost alungați din Grădina Edenului au fost corupți de Satana. Când Dumnezeu și oamenii vor intra în odihnă împreună, Adam și Eva – care au fost alungați din Grădina Edenului – și descendenții lor vor ajunge la un sfârșit. Omenirea viitorului va fi încă formată din descendenții lui Adam și ai Evei, însă ei nu vor fi oameni care trăiesc sub controlul Satanei. Mai degrabă, vor fi oameni care au fost mântuiți și purificați. Aceasta va fi o omenire care a fost judecată și mustrată și una care a fost sfințită. Această omenire nu va fi ca rasa umană, așa cum a fost aceasta la început; aproape se poate spune că va fi un tip de omenire cu totul diferită de aceea a lui Adam și a Evei de la început. Acești oameni vor fi fost selectați dintre toți aceia care au fost corupți de Satana și ei vor fi cei care, în final, au rămas neclintiți în timpul judecății și mustrării lui Dumnezeu; ei vor fi ultimul grup de oameni rămas în mijlocul omenirii corupte. Doar acești oameni vor putea să intre în odihna finală odată cu Dumnezeu. Cei care pot rămâne neclintiți în timpul lucrării lui Dumnezeu de judecată și mustrare în zilele de pe urmă – adică, pe parcursul lucrării finale de purificare – vor fi aceia care vor intra în odihna din urmă alături de Dumnezeu; ca atare, toți cei care intră în odihnă vor fi fost eliberați de influența Satanei și câștigați de Dumnezeu doar după ce vor fi fost supuși lucrării Sale finale de purificare. Acești oameni, care vor fi fost în sfârșit câștigați de Dumnezeu, vor intra în odihna finală. În esență, Dumnezeu face lucrarea de mustrare și judecată pentru a purifica omenirea și de dragul zilei finale de odihnă; altfel, niciun membru al omenirii nu ar putea să fie sortat după felul său, ori să intre în odihnă. Această lucrare este singura cale ca omenirea să intre în odihnă. Doar lucrarea de purificare a lui Dumnezeu va curăți oamenii de nedreptatea lor și doar lucrarea Lui de mustrare și judecată va da în vileag acele elemente răzvrătite ale omenirii, distingându-i astfel pe cei care pot fi mântuiți de cei care nu pot fi și pe cei care pot să rămână de cei care nu pot să rămână. Când această lucrare se va termina, toți acei oameni care pot să rămână vor fi purificați și vor intra într-un tărâm mai înalt al umanității în care se vor bucura de o a doua viață umană mai minunată pe pământ; cu alte cuvinte, ei vor pătrunde în ziua de odihnă a umanității și vor trăi împreună cu Dumnezeu. După ce aceia care nu pot să rămână vor fi fost mustrați și judecați, adevăratele lor fețe vor fi expuse complet, după care toți vor fi distruși și, ca și Satanei, nu li se va mai permite să supraviețuiască pe pământ. Umanitatea viitorului nu va mai include niciun om de acest tip; astfel de oameni nu sunt potriviți să intre pe pământul odihnei finale, nici nu sunt potriviți să intre în ziua odihnei pe care Dumnezeu și omenirea o vor împărtăși, căci ei sunt ținte ale pedepsei și sunt răi, oameni care nu sunt drepți. Ei au fost răscumpărați odată și au fost și judecați și mustrați; pe lângă acestea, ei au muncit odată pentru Dumnezeu. Totuși, când va veni ziua de pe urmă, tot vor fi eliminați și distruși din cauza propriei răutăți și ca urmare a răzvrătirii și a caracterului lor incurabil; ei nu vor mai trăi în lumea viitorului și nu vor mai trăi în rasa umană a viitorului. Fie că sunt duhuri ale morților sau oameni care încă trăiesc în trup, toți răufăcătorii și toți cei care nu au fost mântuiți vor fi distruși odată ce aceia sfințiți din cadrul omenirii vor intra în odihnă. Cât despre aceste duhuri și acești oameni răufăcători sau duhurile oamenilor drepți și aceia care săvârșesc dreptatea, indiferent cărei epoci aparțin, toți cei care sunt răi vor fi distruși și toți cei care sunt drepți vor supraviețui. Dacă o persoană sau un duh va primi mântuirea nu se decide întru totul pe baza lucrării epocii de pe urmă; mai degrabă, se stabilește în funcție de faptul dacă au fost potrivnici sau dacă s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Oamenii din epoca precedentă care au înfăptuit răul și care nu au putut să fie mântuiți vor fi, fără îndoială, ținte pentru pedeapsă, iar cei din această eră care fac rău și nu pot fi mântuiți vor fi și ei, negreșit, ținte pentru pedeapsă. Oamenii sunt clasificați pe baza binelui și a răului, nu pe baza erei în care trăiesc. Odată clasificați astfel, ei nu vor fi pedepsiți sau recompensați imediat; mai degrabă, Dumnezeu Își va îndeplini lucrarea de pedepsire a răului și recompensare a binelui doar după ce Și-a dus la bun sfârșit lucrarea de cucerire în zilele de pe urmă. De fapt, El a separat oamenii în buni și răi încă de când Și-a început lucrarea de mântuire a omenirii. Doar că îi va răsplăti pe cei drepți și îi va pedepsi pe cei răi numai după ce lucrarea Lui s-a încheiat; Nu înseamnă că El îi va separa în categorii după finalizarea lucrării Sale și, apoi, că va trece imediat la îndeletnicirea de pedepsire a răului și răsplătire a binelui. Mai degrabă, va face această sarcină doar atunci când lucrarea Sa va fi pe deplin finalizată. Unicul scop din spatele lucrării ultime a lui Dumnezeu de pedepsire a răului și răsplătire a binelui este de a purifica pe deplin toți oamenii, pentru ca El să poată aduce o omenire pur sfințită în odihna veșnică. Această etapă a lucrării Sale este cea mai importantă; este etapa finală a întregii Sale lucrări de gestionare. Dacă Dumnezeu nu i-ar fi distrus pe cei răi, ci le-ar fi permis în schimb să rămână, atunci toată umanitatea încă ar fi incapabilă să intre în odihnă, iar Dumnezeu nu ar putea să o aducă într-un tărâm mai minunat. O astfel de lucrare nu ar fi încheiată complet. Când lucrarea Sa va fi încheiată, întreaga omenire va fi complet sfințită; doar în acest fel va putea Dumnezeu să trăiască liniștit în odihnă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 596)

Astăzi, oamenii tot nu sunt capabili să renunțe la lucrurile trupești; ei nu pot renunța la bucuriile trupului, la lume, bani sau la firile lor corupte. Majoritatea oamenilor abordează ceea ce urmăresc într-o manieră superficială. De fapt, acești oameni nu Îl au deloc pe Dumnezeu în inimile lor; și mai rău, lor nu le este groază de Dumnezeu. Ei nu Îl au pe Dumnezeu în inimile lor și, astfel, nu pot să vadă clar tot ceea ce face Dumnezeu, cu atât mai puțin sunt capabili să creadă cuvintele pe care El le rostește. Astfel de oameni sunt prea mult ai trupului; sunt prea profund corupți și lipsiți de orice adevăr și, chiar mai rău, nu cred că Dumnezeu poate să devină trup. Oricine nu crede în întruparea lui Dumnezeu – adică oricine nu crede în lucrarea și cuvintele Dumnezeului vizibil sau care nu crede în Dumnezeul vizibil și, în schimb, se închină dumnezeului invizibil din cer – este o persoană care nu Îl are pe Dumnezeu în inima sa, cineva care este răzvrătit și potrivnic lui Dumnezeu. Astfel de oameni nu au umanitate sau rațiune, ca să nu mai vorbim de adevăr. Pentru acești oameni, Dumnezeul vizibil și tangibil cu atât mai mult nu poate fi crezut, totuși ei îl consideră pe dumnezeul invizibil și intangibil ca fiind cel mai credibil și mai îmbucurător. Ceea ce caută ei nu este adevărul real, nici nu este adevăratul sens al vieții; cu atât mai puțin caută intențiile lui Dumnezeu. Mai degrabă, ei caută entuziasm. Acele lucruri care pot să le permită cel mai mult să-și îndeplinească dorințele constituie credința și ceea ce urmăresc ei, fără îndoială. Ei cred în Dumnezeu doar pentru a-și satisface propriile dorințe, nu pentru a căuta adevărul. Nu sunt răufăcători astfel de oameni? Sunt extrem de încrezători în sine și deloc nu cred că Dumnezeu din ceruri va distruge asemenea „oameni buni” ca ei. În schimb, cred că Dumnezeu le va permite să rămână și, mai mult, că îi va răsplăti generos. Asta e pentru că ei cred că au făcut multe lucruri pentru Dumnezeu și și-au afișat „devotamentul” considerabil față de El. Dacă ar fi să Îl urmărească și pe Dumnezeul vizibil, odată ce dorințele lor nu s-ar îndeplini, ar răspunde violent imediat împotriva lui Dumnezeu sau ar da curs furiei. Toți acești oameni sunt persoane abjecte care caută să își satisfacă propriile dorințe; ei nu sunt oameni cu integritate în căutarea adevărului. Astfel de oameni sunt așa-numiții răi care Îl urmează pe Hristos. Oamenilor care nu caută adevărul le este cu neputință să creadă adevărul și sunt cu atât mai incapabili să vadă clar viitorul final al omenirii, căci nu cred niciuna dintre lucrările Dumnezeului vizibil și niciunul dintre cuvintele Sale, nici nu cred cum va fi destinația viitoare a omenirii. De aceea, chiar dacă ei Îl urmează pe Dumnezeul vizibil, tot fac rău, nu caută deloc adevărul și nici nu practică adevărul pe care îl cer Eu. Acei oameni care nu cred că vor fi distruși sunt, dimpotrivă, chiar aceia care vor fi distruși. Ei toți se consideră foarte deștepți și cred că sunt oameni care practică adevărul. Ei își prețuiesc faptele rele ca pe adevăr. Asemenea oameni răi sunt foarte încrezători în sine; ei iau adevărul drept doctrină și faptele lor rele drept adevăr, și, în final, pot culege doar ceea ce au semănat. Cu cât oamenii sunt mai încrezători în sine și cu cât sunt mai aroganți, cu atât sunt mai incapabili să câștige adevărul; cu cât oamenii cred mai mult în dumnezeul din ceruri, cu atât mai mult se împotrivesc lui Dumnezeu. Acești oameni sunt cei care vor fi pedepsiți.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 597)

Înainte ca omenirea să intre în odihnă, pedepsirea sau recompensarea tuturor felurilor de persoane va fi determinată în funcție de faptul dacă acestea caută adevărul, dacă Îl cunosc pe Dumnezeu și dacă se pot supune Dumnezeului vizibil. Aceia care au muncit, dar nici nu-L cunosc pe Dumnezeul vizibil și nici nu I se supun nu au adevărul. Asemenea oameni sunt răufăcători, iar răufăcătorii sunt, fără îndoială, țintele pedepsei; în plus, ei vor fi pedepsiți conform faptelor lor rele. Dumnezeu există ca oamenii să creadă în El și este, de asemenea, vrednic de supunerea lor. Aceia care doar au credință în dumnezeul nedeslușit și invizibil sunt oamenii care nu cred în Dumnezeu și sunt incapabili de a I se supune lui Dumnezeu. Dacă acești oameni tot nu reușesc să creadă în Dumnezeul vizibil înainte ca lucrarea Sa de cucerire să se termine, continuă să se răzvrătească și să se împotrivească Dumnezeului vizibil în trup, atunci acești „iubitori ai nedeslușitului” urmează, cu siguranță, să fie ținte ale distrugerii. La fel este și printre voi – toți cei care Îl recunosc verbal pe Dumnezeul întrupat, dar nu pot să practice adevărul supunerii față de Dumnezeul întrupat vor fi, în final, eliminați și distruși. Și toți cei care Îl recunosc verbal pe Dumnezeul vizibil și mănâncă și beau adevărul exprimat de El, și totuși îl urmăresc pe dumnezeul nedeslușit și invizibil, vor fi cu atât mai mult ținte ale distrugerii. Niciunul dintre acești oameni nu va putea să rămână până la vremea de odihnă care va veni după ce lucrarea lui Dumnezeu se va fi terminat, nici măcar un singur individ ca acesta nu poate să rămână până la acea vreme de odihnă. Oamenii care sunt ai demonilor nu practică adevărul; esența lor este una de împotrivire și răzvrătire față de Dumnezeu, iar ei nu au nici cea mai mică intenție de a I se supune. Toți oamenii ca aceștia vor fi distruși. Dacă ai sau nu adevărul și dacă te împotrivești sau nu lui Dumnezeu depind de esența ta, nu de înfățișarea ta sau de modul în care ai putea să vorbești sau să acționezi ocazional. Dacă un individ va fi sau nu distrus este determinat de esența sa; este decis în concordanță cu esența dezvăluită de comportamentul său și de urmărirea adevărului de către el. Printre toți oamenii care realizează o lucrare și al căror volum de lucrări e același, aceia cu esențe bune ale umanității care au adevărul sunt cei cărora li se va permite să rămână, în timp ce aceia cu esențe rele ale umanității care se răzvrătesc împotriva Dumnezeului vizibil sunt cei care vor fi distruși. Toate lucrările sau cuvintele lui Dumnezeu care au legătură cu destinația umanității îi vor trata pe oameni adecvat, conform esenței fiecărui individ; nu va exista nici cea mai mică eroare și, cu atât mai mult, nu se va face nicio greșeală. Sentimentele sau ideile umane se amestecă doar atunci când oamenii lucrează. Lucrarea pe care o face Dumnezeu este cea mai potrivită; El cu siguranță nu aduce acuzații false împotriva niciunei ființe create. În prezent, există mulți oameni care nu pot să vadă clar destinația viitoare a omenirii și care, de asemenea, nu cred cuvintele pe care le rostesc Eu. Toți aceia care nu cred, cât și aceia care nu practică adevărul, sunt demoni!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 598)

În zilele noastre, aceia care urmăresc și aceia care nu urmăresc sunt două tipuri de persoane, ale căror destinații sunt diferite. Aceia care urmăresc cunoașterea adevărului și practicarea adevărului sunt cei cărora Dumnezeu le va aduce mântuirea. Aceia care nu cunosc adevărata cale sunt demoni și dușmani; ei sunt descendenții arhanghelului și vor fi țintele distrugerii. Chiar și aceia care sunt credincioșii pioși ai unui dumnezeu nedeslușit – nu sunt și ei demoni? Oamenii care au conștiințe bune, dar nu acceptă adevărata cale sunt demoni; esența lor este una de împotrivire față de Dumnezeu. Aceia care nu acceptă adevărata cale sunt aceia care I se împotrivesc lui Dumnezeu și, chiar dacă asemenea oameni îndură multă suferință, ei tot vor fi distruși. Toți aceia care nu sunt dispuși să se lepede de lume, care nu pot suporta să se despartă de părinții lor și care nu pot îndura să se elibereze de propriile plăceri ale trupului sunt răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu și toți vor fi țintele distrugerii. Oricine nu crede în Dumnezeu întrupat este un demon și cu atât mai mult va fi distrus. Aceia care cred, dar nu practică adevărul, aceia care nu cred în întruparea lui Dumnezeu și aceia care nu cred deloc în existența lui Dumnezeu vor fi cu toții ținte ale distrugerii. Toți cei care pot să rămână sunt oameni care au trecut prin suferința rafinării și au rămas fermi; aceștia sunt oameni care au trecut cu adevărat prin încercări. Oricine nu Îl recunoaște pe Dumnezeu este un dușman; adică, oricine nu Îl recunoaște pe Dumnezeu întrupat – indiferent dacă se află în acest curent sau în afara lui – este un antihrist! Cine sunt satanele, cine sunt demonii și cine sunt dușmanii lui Dumnezeu? Nu sunt ei acei potrivnici care nu cred în Dumnezeu? Nu sunt ei acei oameni care sunt răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu? Nu sunt aceia care pretind că au credință și, totuși, nu dețin adevărul? Nu sunt ei aceia care doar caută să obțină binecuvântări, în timp ce nu sunt în stare să aducă mărturie pentru Dumnezeu? Tu tot te amesteci cu acei demoni astăzi și îi tratezi cu conștiință și iubire, dar nu cumva echivalează asta cu a arăta bunătate față de Satana? Nu ești în cârdășie cu demonii? Dacă oamenii au ajuns până în acest punct și sunt încă incapabili să distingă între bine și rău și continuă orbește să fie iubitori și miloși fără nicio dorință de a căuta inima lui Dumnezeu și fără a fi capabili în vreun fel de a considera inima lui Dumnezeu ca pe a lor, atunci finalurile lor vor fi cu atât mai jalnice. Cine nu crede în Dumnezeul întrupat este un dușman al lui Dumnezeu. Dacă poți să tratezi dușmanii lui Dumnezeu cu conștiință și iubire, nu cumva îți lipsește simțul dreptății? Dacă tu ești compatibil cu aceia pe care Eu îi urăsc și cărora Mă opun, și continui să îi tratezi cu iubire sau să le arăți sentimente personale, atunci nu ești răzvrătit? Nu te împotrivești intenționat lui Dumnezeu? Chiar deține o astfel de persoană adevărul? Dacă oamenii îi tratează pe dușmanii lui Dumnezeu cu conștiință, pe demoni cu iubire și pe Satana cu milă, atunci nu perturbă ei în mod intenționat lucrarea lui Dumnezeu? Acei oameni care cred doar în Isus și nu cred în Dumnezeul întrupat în timpul zilelor de pe urmă, cât și aceia care pretind verbal că ei cred în Dumnezeul întrupat, dar fac rău, sunt cu toții antihriști, fără măcar a-i mai menționa pe aceia care nu cred în Dumnezeu. Toți acești oameni vor fi țintele distrugerii. Criteriul după care omul judecă alți oameni se bazează pe comportamentul lor; cei al căror comportament este bun sunt persoane drepte, în timp ce aceia al căror comportament este abominabil sunt răi. Standardul după care Dumnezeu îi judecă pe oameni se bazează pe faptul dacă esența lor I se supune Lui sau nu; o persoană care se supune lui Dumnezeu este o persoană dreaptă, în vreme ce una care nu I se supune este un dușman și o persoană rea, indiferent dacă comportamentul acesteia este bun sau rău și indiferent dacă vorbele sale sunt corecte sau incorecte. Unii oameni doresc să folosească faptele bune pentru a obține o destinație bună în viitor, iar unii oameni doresc să folosească vorbele frumoase pentru a-și procura o destinație bună. Toată lumea crede în mod eronat că Dumnezeu stabilește finalul oamenilor pe baza comportamentului sau a vorbelor lor; de aceea, mulți oameni doresc să profite de acest lucru pentru a obține prin manevre viclene un har trecător. Oamenii care vor supraviețui în vremea de odihnă ce va veni vor fi îndurat cu toții ziua de suferință și vor fi adus mărturie pentru Dumnezeu; ei vor fi cu toții oameni care și-au îndeplinit îndatoririle și care s-au supus în mod deliberat lui Dumnezeu. Cei care doresc doar să profite de ocazia de a presta servicii pentru a evita practicarea adevărului nu vor rămâne. Dumnezeu are standarde corespunzătoare pentru rânduirea finalului fiecărui individ; El nu ia aceste decizii doar în baza cuvintelor și faptelor unei persoane și nici nu le ia în baza conduitei sale într-o singură perioadă de timp. El nu va fi absolut deloc îngăduitor cu privire la toate faptele rele ale cuiva datorită serviciilor prestate în trecut pentru El, nici nu va cruța pe cineva de la moarte pentru că s-a consumat pentru El o vreme. Nimeni nu poate scăpa de pedeapsă pentru răul făcut și nimeni nu poate să-și acopere faptele rele și, prin urmare, să scape de suferința distrugerii. Dacă oamenii își pot îndeplini cu adevărat propriile îndatoriri, înseamnă că Îi sunt veșnic loiali lui Dumnezeu și că nu caută recompense, indiferent dacă primesc binecuvântări sau suferă nenorociri. Dacă oamenii sunt loiali lui Dumnezeu când văd binecuvântări, dar își pierd loialitatea când nu pot să vadă nicio binecuvântare și dacă acești oameni – care, odată, au muncit pentru Dumnezeu cu loialitate – în cele din urmă tot nu pot să aducă mărturie pentru Dumnezeu sau să-și facă îndatoririle care le revin, atunci astfel de oameni tot vor fi țintele distrugerii. Pe scurt, oamenii răi nu pot supraviețui veșnic și nici nu pot intra în odihnă; doar cei drepți vor fi stăpâni în odihnă. Odată ce omenirea va fi pe calea cea dreaptă, oamenii vor avea vieți umane normale. Ei toți vor putea să-și îndeplinească îndatoririle și să Îi fie absolut loiali lui Dumnezeu. Se vor elibera cu totul de răzvrătirea lor și de firile lor corupte și vor trăi pentru Dumnezeu și datorită lui Dumnezeu, fără nicio urmă de răzvrătire și împotrivire. Toți vor fi capabili să se supună întru totul lui Dumnezeu. Aceasta va fi viața lui Dumnezeu și a omenirii; va fi viața Împărăției și va fi viața de odihnă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 599)

Toți aceia care își târâie copiii și rudele complet non-credincioase la biserică sunt extrem de egoiști și pur și simplu își arată bunătatea. Acești oameni se concentrează doar să fie iubitori, indiferent dacă ei cred sau nu și indiferent dacă este sau nu intenția lui Dumnezeu. Unii își aduc soțiile în fața lui Dumnezeu sau își târâie părinții înaintea lui Dumnezeu și, indiferent dacă Duhul Sfânt este sau nu de acord cu asta sau dacă Duhul Sfânt lucrează sau nu asupra lor, ei orbește „adoptă oameni talentați” pentru Dumnezeu. Ce beneficiu poate fi câștigat din oferirea generozității către acești non-credincioși? Chiar dacă acești neîncrezători, cărora le lipsește prezența Duhului Sfânt, Îl urmează pe Dumnezeu fără tragere de inimă, tot nu pot fi mântuiți așa cum își imaginează oamenii. Aceia care pot să primească mântuire nu sunt atât de ușor de câștigat. Oamenii care nu au trecut prin lucrarea și încercările Duhului Sfânt și care nu au fost desăvârșiți de Dumnezeul întrupat, nu pot nici în ruptul capului să fie făcuți compleți. De aceea, din momentul în care încep să Îl urmeze doar cu numele pe Dumnezeu, acei oameni sunt lipsiți de prezența Duhului Sfânt. Ținând cont de condițiile și de stările lor actuale, ei pur și simplu nu pot fi făcuți compleți. Prin urmare, Duhul Sfânt nu intenționează să consume multă energie asupra lor și nici nu le oferă luminare și nu îi călăuzește în vreun fel; El doar le permite să urmeze și, în cele din urmă, le va dezvălui finalurile – lucrul acesta este suficient. Entuziasmul și dorințele oamenilor vin de la Satana și acestea nu pot îndeplini în niciun fel lucrarea Duhului Sfânt. Indiferent cum sunt oamenii, ei trebuie să aibă lucrarea Duhului Sfânt. Pot oamenii să facă alți oameni compleți? De ce un soț își iubește soția? De ce o soție își iubește soțul? De ce arată copiii pietate filială față de părinții lor? De ce își răsfață părinții copiii? Care este intenția pe care o nutresc toți oamenii? Nu este oare aceea de a-și îndeplini propriile planuri și dorințe egoiste? Este cu adevărat pentru a acționa de dragul planului de gestionare al lui Dumnezeu? Oare este într-adevăr aceea de a acționa de dragul lucrării lui Dumnezeu? Oare este aceea de a îndeplini îndatoririle unei ființe create? Aceia care, din momentul în care au început să creadă în Dumnezeu, nu au reușit să primească prezența Duhului Sfânt, nu pot să primească niciodată lucrarea Duhului Sfânt; acești oameni sunt, fără îndoială, ținte ale distrugerii. Indiferent cât de multă iubire are cineva pentru ei, aceasta nu poate înlocui lucrarea Duhului Sfânt. Entuziasmul și iubirea oamenilor reprezintă dorințele umane, dar nu pot să reprezinte dorințele lui Dumnezeu și nici nu pot să fie un substitut pentru lucrarea lui Dumnezeu. Chiar dacă cineva oferă maximul de iubire sau milă posibilă față de acei oameni care cred doar cu numele în Dumnezeu și aceia care pretind că Îl urmează, fără să știe ce înseamnă de fapt să creadă în Dumnezeu, tot nu vor obține simpatia lui Dumnezeu și nici nu vor primi lucrarea Duhului Sfânt. Chiar dacă oamenii care Îl urmează cu sinceritate pe Dumnezeu au un calibru slab și nu sunt în stare să înțeleagă multe adevăruri, ei tot pot să primească ocazional lucrarea Duhului Sfânt; totuși, aceia care au un calibru foarte bun, dar nu cred sincer, pur și simplu nu pot să primească prezența Duhului Sfânt. Nu există absolut nicio posibilitate de mântuire cu asemenea oameni. Chiar dacă ei citesc ale lui Dumnezeu cuvinte sau ascultă ocazional predici sau cântă laude lui Dumnezeu, în cele din urmă nu vor putea supraviețui până la vremea odihnei. Dacă oamenii urmăresc sau nu cu o inimă adevărată nu este determinat de modul în care îi judecă alții sau de modul în care îi privesc oamenii din jur, ci de faptul dacă Duhul Sfânt lucrează sau nu asupra lor și dacă au sau nu prezența Duhului Sfânt. Cu atât mai mult, depinde de faptul dacă, după ce au experimentat lucrarea Duhului Sfânt o anumită perioadă, firile lor s-au schimbat și au dobândit o oarecare cunoaștere de Dumnezeu. Dacă Duhul Sfânt lucrează asupra unei persoane, firea acestei persoane se va schimba treptat, iar înțelegerea privind perspectiva sa asupra credinței în Dumnezeu va deveni, treptat, mai pură. Indiferent de cât timp Îl urmează oamenii pe Dumnezeu, atâta vreme cât au suferit o oarecare schimbare, înseamnă că Duhul Sfânt lucrează asupra lor. Dacă nu s-au schimbat, înseamnă că Duhul Sfânt nu lucrează asupra lor. Chiar dacă acești oameni prestează unele servicii, ceea ce îi determină să facă acest lucru este intenția de a primi binecuvântări. Prestarea ocazională a unui serviciu nu este un substitut pentru schimbarea firii. În final, ei tot vor fi distruși, căci în Împărăție nu va fi nevoie de prestatori de servicii și nici de cineva a cărui fire nu s-a schimbat pentru a-i servi pe oamenii care au fost desăvârșiți și care sunt loiali lui Dumnezeu. Acele cuvinte rostite în trecut, „Credința unui om în Domnul aduce binecuvântări întregii sale familii”, au fost aplicabile pentru Epoca Harului, dar nu au legătură cu destinația cuiva. Acestea au fost aplicabile doar pentru o etapă în timpul Epocii Harului. Conotația acelor cuvinte viza pacea și binecuvântările materiale de care se bucurau oamenii; nu însemnau că întreaga familie a unuia care crede în Domnul va fi mântuită și nici că atunci când cineva va primi binecuvântări, întreaga familie a acestei persoane va putea fi, de asemenea, adusă în odihnă. Faptul că o persoană primește binecuvântări sau îndură osânda este stabilit conform esenței acesteia și nu conform vreunei esențe comune pe care s-ar putea să o împartă cu alții. Acel tip de zicală sau regulă pur și simplu nu are loc în Împărăție. Dacă o persoană este, în cele din urmă, capabilă să supraviețuiască, este datorită faptului că a îndeplinit cerințele lui Dumnezeu și, dacă, în final, nu poate să rămână până la vremea odihnei, este deoarece s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și nu I-a îndeplinit cerințele. Toată lumea are o destinație potrivită determinată conform esenței fiecărui individ și nu are absolut nicio legătură cu alți oameni. Faptele rele ale unui copil nu pot fi transferate părinților lui și nici dreptatea unui copil nu poate fi împărtășită cu părinții lui. Faptele rele ale unui părinte nu pot fi transferate copiilor lui și nici dreptatea unui părinte nu poate fi împărtășită cu copiii lui. Fiecare își poartă păcatele și fiecare se bucură de binecuvântările proprii. Nimeni nu poate fi un înlocuitor pentru o altă persoană. Aceasta este dreptatea. Din perspectiva omului, dacă părinții primesc binecuvântări, atunci și copiii lor ar trebui să o poată face, iar în cazul în care copiii fac rele, atunci părinții lor trebuie să plătească pentru acele păcate. Aceasta este o perspectivă și o cale umană de a face lucrurile; nu este perspectiva lui Dumnezeu. Finalul fiecăruia este determinat conform esenței faptelor sale și este întotdeauna stabilit corespunzător. Nimeni nu poate duce păcatele altcuiva; mai mult, nimeni nu poate primi pedeapsa în locul altcuiva. Acest lucru este incontestabil. Grija unui părinte pentru copilul său nu înseamnă că poate face fapte drepte în locul copilului, și nici pietatea filială a unui copil pentru părinții săi nu înseamnă că poate face fapte drepte în locul lor. Asta înseamnă cu adevărat cuvintele: „Doi bărbați vor fi la câmp – unul va fi luat, iar altul va fi lăsat. Două femei vor măcina la moară – una va fi luată, iar alta va fi lăsată”. Oamenii nu își pot duce odraslele răufăcătoare la odihnă pe baza iubirii profunde pentru ele, nici nu poate cineva să își ducă soția (sau soțul) la odihnă pe baza propriilor fapte drepte. Aceasta este o regulă administrativă; nu pot exista excepții pentru nimeni. Făcătorii de fapte drepte sunt, în cele din urmă, făcători de fapte drepte, iar răufăcătorii sunt în cele din urmă răufăcători. Făcătorii de fapte drepte vor putea, în cele din urmă, să supraviețuiască, în timp ce răufăcătorii vor fi distruși. Cei sfinți sunt sfinți; ei nu sunt spurcați. Cei întinați sunt spurcați și nicio parte din ei nu este sfântă. Oamenii care vor fi distruși sunt toți cei răi și oamenii care vor supraviețui sunt toți drepți – chiar dacă odraslele celor răi sunt făcătoare de fapte drepte și chiar dacă părinții celor drepți sunt făcători de fapte rele. Nu există nicio legătură intrinsecă între un soț care crede și o soție non-credincioasă și nu există nicio legătură între copiii care cred și părinții non-credincioși; aceste două tipuri de oameni sunt incompatibile. Înainte de a intra în odihnă, oamenii au afecțiune trupească, familială, dar odată ce au intrat în odihnă, nu va mai exista nici urmă de afecțiune trupească, familială. Aceia care își fac datoria sunt, prin natura lor, dușmanii celor care nu și-o fac; aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu și aceia care Îl urăsc sunt, în mod intrinsec, în opoziție unii față de alții. Aceia care vor intra în odihnă și aceia care vor fi fost distruși sunt două tipuri de ființe create incompatibile. Ființele create care își realizează îndatoririle vor putea supraviețui, în vreme ce acelea care nu și le realizează vor fi ținte ale distrugerii; și mai mult, aceasta va dura în eternitate. Îți iubești soțul pentru a-ți realiza datoria de ființă creată? Îți iubești soția pentru a-ți realiza datoria de ființă creată? Dai dovadă de pietate filială față de părinții tăi non-credincioși pentru a-ți realiza datoria de ființă creată? Perspectivele oamenilor asupra credinței în Dumnezeu sunt, de fapt, corecte sau greșite? Pentru ce anume crezi în Dumnezeu? Ce anume îți dorești să câștigi? Cum anume Îl iubești pe Dumnezeu? Aceia care nu își pot îndeplini îndatoririle de ființe create și care nu pot depune un efort suprem vor deveni ținte ale distrugerii. Între oamenii de astăzi există relații trupești, precum și legături de sânge, dar, în viitor, toate acestea vor fi rupte. În mod inerent, credincioșii și non-credincioșii nu sunt compatibili; mai degrabă, sunt opuși unii altora. Aceia din odihnă vor fi cu toții oameni care cred că există un Dumnezeu și se vor supune lui Dumnezeu, iar aceia care sunt răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu vor fi fost distruși cu toții. Familiile nu vor mai exista pe pământ; cum ar mai putea fi părinți, copii sau relații între soți și soții? Chiar incompatibilitatea dintre credință și necredință va fi cea care va rupe complet astfel de relații trupești!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 600)

Inițial, în omenire nu existau familii; existau doar bărbați și femei – două tipuri diferite de oameni. Nu existau țări, ca să nu mai vorbim de familii, dar ca urmare a coruperii omenirii, toate tipurile de oameni s-au organizat în clanuri individuale, dezvoltându-se mai târziu în țări și etnii. Aceste țări și etnii erau formate din familii mici individuale și, în acest mod, toate felurile de oameni au fost distribuite printre diverse rase, pe baza diferențelor de limbă și a granițelor. De fapt, indiferent câte rase ar putea exista în lume, omenirea are, în fond, un singur strămoș. La început, au existat doar două tipuri de oameni, iar aceste două tipuri au fost bărbații și femeile. Totuși, datorită progresului lucrării lui Dumnezeu, parcursului istoriei și schimbărilor geografice, aceste două tipuri de oameni s-au dezvoltat, în diverse grade, în chiar mai multe tipuri de oameni. La bază, indiferent câte rase ar putea alcătui omenirea, întreaga omenire este tot creația lui Dumnezeu. Indiferent căror rase aparțin oamenii, ei sunt cu toții ființele Sale create; ei toți sunt descendenții lui Adam și ai Evei. Chiar dacă nu au fost făcuți de mâinile lui Dumnezeu, sunt descendenții lui Adam și ai Evei, pe care Dumnezeu i-a creat personal. Indiferent de tipul de ființă căruia îi aparțin oamenii, ei sunt cu toții ființele Sale create; din moment ce sunt oameni creați, ar trebui să aibă destinațiile pe care oamenii se cuvine să le aibă și vor fi împărțiți în concordanță cu regulile rânduielilor pentru oameni. Adică, toți răufăcătorii și toți cei care fac fapte drepte sunt, până la urmă, ființe create. Ființele create care fac rău vor fi în final distruse, iar cele care fac fapte drepte vor supraviețui. Acesta este cel mai potrivit aranjament pentru aceste două tipuri de ființe create. Din cauza răzvrătirii lor, răufăcătorii nu pot să nege că sunt ființele create ale lui Dumnezeu și totuși, au fost capturați de Satana și, astfel, nu pot fi mântuiți. Ființele create care fac fapte drepte nu pot, în baza faptului că vor supraviețui, să nege că au fost create de Dumnezeu și, totuși, au primit mântuirea după ce au fost corupte de Satana. Răufăcătorii sunt ființe create care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu; sunt ființe create care nu pot fi mântuite și care au fost deja în întregime prinse de Satana. Oamenii care comit răul sunt, de asemenea, oameni; ei sunt oameni care au fost corupți la extrem și care nu pot fi mântuiți. Fiind, de asemenea, ființe create, oamenii care fac fapte drepte au fost la rândul lor corupți, dar ei sunt oameni dispuși să se elibereze de firile lor corupte și au devenit capabili să I se supună lui Dumnezeu. Oamenii care fac fapte drepte nu debordează de dreptate. Mai degrabă, sunt oameni care au atins mântuirea, s-au eliberat de firile lor corupte și I s-au supus lui Dumnezeu, oameni care vor rămâne fermi până la capăt. Nu este cazul ca ei să fie oameni care nu au fost niciodată corupți de Satana. După ce lucrarea lui Dumnezeu se va termina, printre toate ființele create, vor exista aceia care vor fi distruși și aceia care vor supraviețui. Aceasta este o direcție inevitabilă a lucrării Sale de gestionare; nimeni nu poate nega aceasta. Răufăcătorilor nu li se va permite să supraviețuiască; aceia care I se supun lui Dumnezeu și Îl urmează până la final vor supraviețui cu siguranță. Întrucât aceasta e lucrarea de gestionare a omenirii, vor exista cei care rămân și cei care sunt eliminați. Acestea sunt diferitele finaluri ale unor tipuri diferite de oameni și cele mai potrivite aranjamente pentru ființele create. Aranjamentul final al lui Dumnezeu pentru omenire este de a o împărți prin despărțirea familiilor, strivirea etniilor și nimicirea granițelor naționale într-un aranjament fără familii sau granițe naționale, căci, până la urmă, oamenii sunt descendenții unui singur strămoș și sunt, toți, ființe create. Pe scurt, ființele create care fac rău vor fi distruse toate, iar ființele create care I se supun lui Dumnezeu vor supraviețui. În acest mod, nu vor exista familii, țări și mai ales etnii la vremea odihnei ce va să vină; acest tip de omenire va fi cel mai sfânt. Adam și Eva au fost creați inițial pentru ca omenirea să poată să gestioneze toate lucrurile de pe pământ; cu alte cuvinte, inițial, oamenii au fost stăpânii tuturor lucrurilor. Dorința lui Iahve în crearea oamenilor a fost ca ei să existe pe pământ și să gestioneze toate lucrurile de pe pământ, pentru că, la început, omenirea nu fusese coruptă și era incapabilă să facă rău. Totuși, după ce oamenii au devenit corupți, nu au mai fost păzitorii tuturor lucrurilor. Scopul mântuirii lui Dumnezeu este de a restitui această funcție a omenirii, de a restitui rațiunea inițială a omenirii și supunerea inițială; umanitatea în odihnă va fi însăși reprezentarea rezultatului pe care Dumnezeu speră să-l obțină cu lucrarea Sa de mântuire. Deși nu va mai fi o viață ca aceea din Grădina Edenului, esența sa va fi aceeași; doar că omenirea nu va mai fi acea omenire necoruptă, ci, mai degrabă, o omenire care a devenit coruptă și a primit mai târziu mântuirea. Acești oameni care au primit mântuirea vor intra, în cele din urmă, (adică, după terminarea lucrării lui Dumnezeu) în odihnă. La fel, finalurile celor care vor fi pedepsiți vor fi, de asemenea, dezvăluite întru totul în final și ei vor fi distruși doar după ce lucrarea lui Dumnezeu se va fi terminat. Cu alte cuvinte, după ce lucrarea Lui se va termina, acei răufăcători și aceia care au fost mântuiți vor fi cu toții dezvăluiți, căci lucrarea de dezvăluire a tuturor tipurilor de oameni (indiferent dacă sunt răufăcători sau se numără printre cei mântuiți) va fi îndeplinită asupra tuturor, în mod simultan. Răufăcătorii vor fi eliminați, iar cei cărora li se permite să rămână vor fi dezvăluiți simultan. De aceea, finalurile tuturor tipurilor de oameni vor fi dezvăluite în același timp. Dumnezeu nu va permite unui grup de oameni cărora li s-a adus mântuirea să intre în odihnă înainte de a da deoparte răufăcătorii și de a-i judeca sau pedepsi câte puțin odată; nu acestea sunt faptele. Când răufăcătorii vor fi distruși și aceia care pot supraviețui vor intra în odihnă, lucrarea lui Dumnezeu în univers se va încheia. Nu va exista o ordine a priorității printre aceia care primesc binecuvântări și aceia care suferă nenorociri; aceia care primesc binecuvântări vor trăi pentru totdeauna, în timp ce aceia care suferă nenorociri vor pieri pentru întreaga eternitate. Aceste două etape ale lucrării se vor încheia simultan. Tocmai din cauza existenței oamenilor răzvrătiți, dreptatea celor care se supun va fi dezvăluită și tocmai din cauza faptului că există aceia care au primit binecuvântări, nenorocirile suferite de răufăcători pentru faptele lor rele vor fi dezvăluite. Dacă Dumnezeu nu i-ar dezvălui pe răufăcători, atunci acei oameni care I se supun lui Dumnezeu cu sinceritate nu ar vedea niciodată soarele; dacă Dumnezeu nu i-ar lua pe aceia care I se supun într-o destinație potrivită, atunci aceia care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu nu ar putea să își primească pedepsele meritate. Acesta este procesul lucrării lui Dumnezeu. Dacă El nu ar săvârși această lucrare de pedepsire a răului și de recompensare a binelui, ființele create nu ar putea niciodată să intre în destinațiile lor corespunzătoare. Odată ce omenirea va intra în odihnă, răufăcătorii vor fi fost distruși și întreaga omenire va fi pe calea cea dreaptă; toate tipurile de oameni vor fi sortate după felul lor pe baza funcțiilor pe care ar trebui să le îndeplinească. Doar aceasta va fi ziua de odihnă a omenirii și doar aceasta este direcția inevitabilă pentru dezvoltarea omenirii. Doar când omenirea va intra în odihnă, măreața lucrare a lui Dumnezeu va fi, în cele din urmă, îndeplinită; aceasta va fi ultima parte a lucrării Sale. Această lucrare va încheia toată viața trupească decadentă a omenirii, cât și viața omenirii corupte. Din acel moment, oamenii vor intra într-un nou tărâm Deși toți oamenii vor trăi în trup, esența acestei vieți va fi semnificativ diferită de aceea a existenței omenirii corupte. Semnificația acestei existențe și cea a existenței omenirii corupte sunt, de asemenea, diferite. Deși aceasta nu va fi viața unui nou tip de persoană, se poate spune că este viața unei omeniri care a fost mântuită, cât și o viață în care umanitatea și rațiunea au fost recâștigate. Aceștia vor fi oameni care odată au fost răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu, care au fost cuceriți de Dumnezeu și apoi mântuiți de El; aceștia vor fi oameni care L-au dezonorat pe Dumnezeu și care, mai târziu, au adus mărturie pentru El. După ce au fost supuși testării Sale și au rămas, existența lor va fi cea mai semnificativă existență; ei vor fi oameni care au adus mărturie pentru Dumnezeu înaintea Satanei și oameni care merită să trăiască. Aceia care vor fi distruși sunt cei care nu pot să rămână fermi în mărturia lor pentru Dumnezeu și nu sunt potriviți pentru a mai trăi. Distrugerea lor va fi rezultatul faptelor lor rele, iar o asemenea distrugere este cea mai bună destinație. În viitor, când omenirea va intra în frumosul tărâm, nu va exista niciuna dintre relațiile dintre soț și soție, dintre tată și fiică sau dintre mamă și fiu pe care oamenii își imaginează că le vor găsi. În acel moment, fiecare om va fi sortat după felul său, iar familiile vor fi fost deja destrămate. Deoarece a eșuat pe deplin, Satana nu va mai tulbura niciodată omenirea, așadar, oamenii nu vor mai avea firi satanice corupte. Acei oameni răzvrătiți vor fi fost deja distruși și doar oamenii care se supun vor supraviețui. Astfel, foarte puține familii vor supraviețui intacte, așadar, cum vor mai putea să existe relații trupești? Viața trupească din trecut a omenirii va fi complet interzisă; așadar, cum vor mai putea să existe atunci relațiile trupești între oameni? Fără firile corupte satanice, viața nu va mai fi vechea viață a trecutului, ci mai degrabă una nouă. Părinții vor pierde copii, iar copiii vor pierde părinți. Soții vor pierde soțiile, iar soțiile vor pierde soții. Relațiile trupești există în prezent între oameni, dar nu vor mai exista după ce toată lumea va intra în odihnă. Doar o astfel de omenire va fi dreaptă și sfântă; doar acest fel de omenire poate să se închine lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 601)

Dumnezeu a creat oamenii, i-a așezat pe pământ și i-a condus de atunci înainte; mai târziu, El i-a mântuit și a servit ca jertfă pentru păcat pentru omenire și, în final, El tot trebuie să cucerească omenirea, să mântuiască pe oameni în întregime și să le restituie asemănarea inițială. Aceasta este lucrarea în care S-a angajat El încă de la început și până la sfârșit – de a le reda oamenilor imaginea și asemănarea lor inițială. Dumnezeu Își va întemeia Împărăția și va restitui asemănarea originală a ființelor umane, ceea ce înseamnă că Își va restaura autoritatea pe pământ și în rândul tuturor ființelor create. Oamenii și-au pierdut inimile cu frică de Dumnezeu, precum și funcția pe care se cuvine să o aibă ființele create după ce au fost corupte de Satana. Toți au devenit inamici răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu, au trăit sub controlul Satanei și au fost supuși manipulării Satanei; astfel, Dumnezeu nu a avut cum să lucreze printre ființele Sale create și a devenit, cu atât mai mult, incapabil să ajungă să dobândească teama lor. Oamenii au fost creați de Dumnezeu și ar trebui să se închine la Dumnezeu, dar, de fapt, I-au întors spatele și s-au închinat la Satana în schimb. Satana a devenit idolul din inimile lor. Astfel, Dumnezeu Și-a pierdut locul în inimile lor, cu alte cuvinte, semnificația din spatele creării omenirii de către El s-a pierdut. Prin urmare, pentru a restabili semnificația din spatele creării omenirii de către El, El trebuie să restabilească asemănarea inițială a omului și să-i scape pe oameni de firile lor corupte. Pentru a-i recupera pe oameni de la Satana, El trebuie să-i mântuiască de păcat. Doar așa poate Dumnezeu să restabilească treptat asemănarea și funcția inițiale ale acestora și, în cele din urmă, să-Și restabilească Împărăția. Distrugerea completă a acelor fii ai răzvrătirii la final va fi, de asemenea, pentru a le permite oamenilor să se închine mai bine la Dumnezeu și să trăiască mai bine pe pământ. Întrucât Dumnezeu i-a creat pe oameni, El îi va face să I se închine; întrucât vrea să restabilească funcția inițială a omenirii, o va restabili complet și fără nicio impuritate. A-Și restabili autoritatea înseamnă a-i face pe oameni să I se închine și să I se supună; înseamnă că Dumnezeu îi va face pe oameni să trăiască datorită Lui și îi va face pe dușmanii Săi să piară ca urmare a autorității Sale. Înseamnă că Dumnezeu va face ca fiecare parte din El să persiste printre oameni fără vreo împotrivire din partea nimănui. Împărăția pe care Dumnezeu vrea să o întemeieze este propria Sa împărăție. Omenirea pe care Și-o dorește este una care se închină la El, una care I se supune pe deplin și care are gloria Sa. Dacă Dumnezeu nu mântuiește omenirea coruptă, atunci sensul din spatele creării omenirii de către El va fi pierdut; nu va mai avea autoritate în rândul oamenilor, iar Împărăția Lui nu va mai putea exista pe pământ. Dacă Dumnezeu nu-i va distruge pe acei dușmani care sunt răzvrătiți împotriva Lui, nu-Și va putea obține gloria completă, nici nu va putea să-Și întemeieze Împărăția pe pământ. Acestea vor fi semne ale finalizării lucrării Sale și ale marii Sale realizări: de a distruge în totalitate pe aceia dintre oameni care sunt răzvrătiți față de El și de a-i aduce în odihnă pe cei care au fost făcuți compleți. Când oamenii vor fi fost readuși la asemănarea lor originală și când vor putea să-și îndeplinească îndatoririle corespunzătoare, să-și păstreze locurile cuvenite, și să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu, Dumnezeu va fi câștigat pe pământ un grup de oameni care I se închină și, de asemenea, va fi întemeiat pe pământ o Împărăție care I se închină. El va avea victorie eternă pe pământ și toți aceia care I se opun vor pieri pentru toată eternitatea. Asta va restabili intenția Sa originală în crearea omenirii; Îi va restaura intenția în crearea tuturor lucrurilor și, de asemenea, Îi va restaura autoritatea pe pământ, printre toate lucrurile și printre dușmanii Săi. Acestea vor fi semnele victoriei Sale depline. De atunci înainte, umanitatea va intra în odihnă și va începe o viață care este pe calea cea dreaptă. Dumnezeu, de asemenea, va intra în odihna eternă cu omenirea și va începe o viață eternă împărtășită atât de El Însuși, cât și de oameni. Murdăria și răzvrătirea de pe pământ vor fi dispărut, iar toată tânguirea se va fi risipit și totul din această lume care se opune lui Dumnezeu va fi încetat să existe. Doar Dumnezeu și acei oameni cărora El le-a adus mântuirea vor rămâne; doar creația Lui va rămâne.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 602)

Omul va fi făcut complet în totalitate în Epoca Împărăției. După lucrarea de cucerire, omul va fi supus rafinării și necazului. Aceia care pot birui și pot rămâne fermi în mărturia lor în timpul acestui necaz sunt aceia care vor fi, în cele din urmă, făcuți compleți; ei sunt biruitorii. În timpul acestui necaz, omului i se cere să accepte această rafinare, iar această rafinare este ultima secvență a lucrării lui Dumnezeu. Este ultima dată când omul va fi rafinat înainte de încheierea întregii lucrări de gestionare a lui Dumnezeu, și toți aceia care Îl urmează pe Dumnezeu trebuie să accepte acest test final, trebuie să accepte această ultimă rafinare. Aceia care se află în mijlocul necazului sunt fără lucrarea Duhului Sfânt și îndrumarea lui Dumnezeu, dar cei care au fost cu adevărat cuceriți și care Îl urmăresc cu adevărat pe Dumnezeu vor rămâne, în cele din urmă, neclintiți; ei sunt cei care au umanitate și care Îl iubesc sincer pe Dumnezeu. Indiferent de ceea ce face Dumnezeu, acești victorioși nu vor fi lipsiți de viziuni, și vor continua să pună adevărul în practică fără să-și piardă mărturia. Ei sunt cei care vor ieși, în cele din urmă, din marele necaz. Chiar dacă aceia care fac totul de mântuială pentru beneficii încă pot trăi astăzi pe spinarea altora, nimeni nu poate scăpa de necazul final și nimeni nu poate scăpa de testul de pe urmă. Pentru aceia care biruiesc, un astfel de necaz reprezintă o rafinare extraordinară; dar pentru aceia care fac totul de mântuială pentru beneficii reprezintă lucrarea eliminării absolute. Indiferent de modul în care sunt încercați, loialitatea celor care Îl au pe Dumnezeu în inimile lor rămâne neschimbată; dar cei care nu Îl au pe Dumnezeu în inima lor, când lucrarea lui Dumnezeu nu le aduce avantaj trupului, își schimbă părerea despre Dumnezeu și chiar se îndepărtează de Dumnezeu. Astfel sunt aceia care nu vor rămâne pe loc la sfârșit, cei care caută numai binecuvântările lui Dumnezeu și nu au nicio dorință să se consume pentru Dumnezeu și să se dedice Lui. Astfel de oameni josnici vor fi cu toții „izgoniți” când lucrarea lui Dumnezeu se va încheia și nu li se va arăta nicio milă. Cei fără umanitate nu au în niciun caz o dragoste adevărată pentru Dumnezeu. Când mediul este confortabil sau au ceva de câștigat, ei sunt cu totul ascultători față de Dumnezeu, dar odată ce dorințele le sunt compromise sau, în cele din urmă, spulberate, ei se ridică imediat împotrivă. Chiar și în decurs de doar o noapte, trec de la o persoană zâmbitoare, „bună la inimă”, la un călău cu aspect sălbatic, tratându-și pe neașteptate binefăcătorul de ieri ca pe dușmanul lor de moarte, fără nicio noimă sau motiv. Dacă acești demoni răi care ucid fără să clipească nu sunt îndepărtați, nu vor deveni ei o amenințare latentă serioasă? Lucrarea de salvare a omului nu se obține ca urmare a finalizării lucrării de cucerire. Deși lucrarea de cucerire s-a terminat, lucrarea de purificare a omului nu s-a încheiat; această lucrare va fi încheiată atunci când omul va fi fost purificat în totalitate, atunci când cei care se supun cu adevărat lui Dumnezeu vor fi fost făcuți compleți, și atunci când cei prefăcuți care nu Îl au pe Dumnezeu în inima lor vor fi fost îndepărtați. Aceia care nu Îl mulțumesc pe Dumnezeu în etapa finală a lucrării Sale vor fi eliminați cu desăvârșire, iar cei care sunt eliminați sunt ai diavolilor. Pentru că nu sunt capabili să Îl mulțumească pe Dumnezeu, se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și chiar dacă acești oameni Îl urmează pe Dumnezeu astăzi, acest lucru nu dovedește că ei sunt cei care vor rămâne în cele din urmă. În cuvintele „cei care Îl urmează pe Dumnezeu până la sfârșit vor primi mântuirea”, sensul lui „urmează” este de a sta neclintit în mijlocul necazului. Astăzi, mulți cred că este ușor să Îl urmezi pe Dumnezeu, dar atunci când lucrarea lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, tu vei cunoaște adevăratul sens al cuvântului „urmează”. Doar pentru că tu încă ești capabil să Îl urmezi pe Dumnezeu astăzi, după ce ai fost cucerit, nu înseamnă că ești unul dintre aceia care vor fi desăvârșiți. Aceia care nu sunt capabili să suporte încercările, care nu sunt capabili să iasă victorioși din necaz, vor fi, în cele din urmă, incapabili să rămână neclintiți și, astfel, vor fi incapabili să Îl urmeze pe Dumnezeu până la sfârșit. Aceia care Îl urmează sincer pe Dumnezeu sunt capabili să reziste când le este testată lucrarea, în vreme ce aceia care nu Îl urmează sincer pe Dumnezeu nu sunt capabili să reziste la nicio încercare a lui Dumnezeu. Ei vor fi alungați mai devreme sau mai târziu, în vreme ce biruitorii vor rămâne în Împărăție. Dacă omul Îl caută sau nu sincer pe Dumnezeu poate fi determinat doar de testarea lucrării sale, adică de încercările lui Dumnezeu, și nu are nimic de a face cu ceea ce determină omul însuși. Dumnezeu nu respinge nicio persoană cu ușurință; tot ceea ce El face poate convinge omul pe deplin. El nu face nimic invizibil omului și nicio lucrare care nu îl poate convinge pe om. Dacă credința omului este adevărată sau nu se demonstrează prin fapte și nu poate fi determinată de om. Faptul că „grâul nu poate fi transformat în neghină și că neghina nu poate fi transformată în grâu” este de netăgăduit. Toți aceia care Îl iubesc sincer pe Dumnezeu vor rămâne, în cele din urmă, în Împărăție, iar Dumnezeu nu se va purta urât cu nimeni care Îl iubește sincer. Pe baza diferitelor funcții și mărturii, biruitorii din împărăție vor servi ca preoți sau discipoli, iar toți aceia care ies victorioși din necaz vor forma tagma preoților din împărăție. Tagma preoților va fi formată atunci când lucrarea Evangheliei se va încheia în întregul univers. Când acea vreme va sosi, ceea ce trebuie făcut de către om va fi îndeplinirea datoriei sale în împărăția lui Dumnezeu și locuirea lui împreună cu Dumnezeu în împărăție. În tagma preoților vor fi marii preoți și preoți, iar ceilalți vor fi fiii și oamenii lui Dumnezeu. Toate acestea sunt stabilite prin mărturiile lor în fața lui Dumnezeu în timpul necazului; acestea nu sunt titluri care se dau la întâmplare. Atunci când statutul omului a fost stabilit, lucrarea lui Dumnezeu va înceta, pentru că fiecare va fi clasificat în funcție de tip și adus la poziția sa inițială, și acesta este semnul împlinirii lucrării lui Dumnezeu, acesta este rezultatul final al lucrării lui Dumnezeu și al practicii omului, și este cristalizarea viziunilor lucrării lui Dumnezeu și a colaborării omului. În final, omul își va găsi odihna în împărăția lui Dumnezeu, și Dumnezeu, de asemenea, Se va întoarce la locul Său de odihnă. Acesta va fi rezultatul final a 6000 de ani de colaborare între Dumnezeu și om.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 603)

Cei care își varsă mereu negativitatea printre frați și surori sunt slujitori ai Satanei și tulbură biserica. Astfel de oameni trebuie într-o zi să fie excluși și eliminați. Dacă oamenii, în credința lor în Dumnezeu, nu au inimi cu frică de Dumnezeu, dacă nu au inimi supuse lui Dumnezeu, atunci nu numai că nu vor putea face vreo lucrare pentru El, ci, din contră, ei vor deveni cei care-I tulbură lucrarea și care I se împotrivesc. A crede în Dumnezeu, dar a nu I se supune sau a nu se teme de El, ci, în schimb, a se împotrivi Lui, este cea mai mare rușine pentru un credincios. În cazul în care credincioșii sunt la fel de flușturatici și de nestăpâniţi în vorbire şi în conduită ca non-credincioșii, atunci sunt chiar mai ticăloși decât non-credincioșii; sunt demoni răi arhetipali. Cei care, în biserică, dau frâu liber cuvintelor lor veninoase și răuvoitoare, care răspândesc zvonuri nefondate, instigă la lipsa de armonie și formează clici în rândul fraților și surorilor, ar fi trebuit să fie excluși din biserică. Dar, pentru că acum este o epocă diferită a lucrării lui Dumnezeu, acești oameni sunt ținuți sub control, întrucât în mod cert urmează să fie eliminați. Toți cei care au fost corupți de Satana au firi corupte. Totuși, unii au doar firi corupte, în timp ce alții sunt diferiți: nu numai că au firi corupte satanice, dar natura lor este și extrem de răuvoitoare. Vorbele și acțiunile acestor oameni depășesc simpla dezvăluire a firilor corupte satanice; sunt adevărați diavoli și adevărate satane. Tot ce fac este să perturbe și să tulbure lucrarea lui Dumnezeu, tulbură intrarea în viață a fraților și surorilor și distrug viața bisericească normală. Mai devreme sau mai târziu, acești lupi în haine de oi vor fi înlăturați; față de acești slujitori ai Satanei ar trebui adoptată o atitudine necruțătoare, de respingere. Doar acest lucru înseamnă a sta de partea lui Dumnezeu, iar cei care nu reușesc să facă asta se tăvălesc în noroi cu Satana. Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu Îl au mereu în inima lor și înăuntrul lor poartă întotdeauna o inimă cu frică de Dumnezeu, o inimă iubitoare de Dumnezeu. Cei care cred în Dumnezeu ar trebui să facă lucrurile cu prudență și precauție și tot ceea ce fac ei ar trebui să fie în concordanță cu cerințele lui Dumnezeu și să-I poată mulțumi inima. Nu ar trebui să fie îndărătnici, făcând orice le place; aceasta nu se potrivește cu buna-cuviință a unui sfânt. Oamenii nu trebuie să se dezlănțuie, fălindu-se și înșelând pretutindeni, în timp ce flutură stindardul lui Dumnezeu; acesta este cel mai răzvrătit tip de conduită. Familiile au reguli proprii, iar națiunile au legile lor – și nu cu atât mai mult stau astfel lucrurile în casa lui Dumnezeu? Nu are cu atât mai mult standarde stricte? Nu are cu atât mai mult decrete administrative? Oamenii sunt liberi să facă ceea ce doresc, dar decretele administrative ale lui Dumnezeu nu pot fi schimbate după bunul plac. Dumnezeu este un Dumnezeu care nu tolerează ofensele din partea oamenilor; este un Dumnezeu care îi lovește pe oameni. Oare oamenii chiar nu știu asta deja?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 604)

Fiecare biserică are oameni care provoacă tulburări în biserică sau care perturbă lucrarea lui Dumnezeu. Toți sunt satane care, deghizate, s-au infiltrat în casa lui Dumnezeu. Asemenea oameni se prefac deosebit de bine: vin cu mare respect înaintea Mea, dând din cap și plecându-se, imaginea perfectă a câinilor râioși, dedicând „tot” ce au pentru a-și atinge propriile obiective – dar, în fața fraților și surorilor, își arată latura urâtă. Când văd oameni care practică adevărul, îi atacă și îi împing deoparte; când văd oameni mai formidabili decât sunt ei înșiși, îi flatează și se gudură pe lângă aceștia. Devin de nestăpânit în biserică. Se poate spune că astfel de „tirani locali”, astfel de „căței de salon” există în majoritatea bisericilor. Aceștia acționează împreună pe ascuns, făcându-și unii altora cu ochiul și transmițându-și semnale secrete, și niciunul dintre ei nu practică adevărul. Cel care are cel mai mult venin este „demonul șef” și cel care are cel mai înalt prestigiu îi conduce, ținând sus steagul lor. Acești oameni se dezlănțuie în biserică, răspândind negativitate, vărsând moarte, făcând tot ce doresc, spunând tot ceea ce doresc, și nimeni nu îndrăznește să îi oprească. Mustesc de firi satanice. De îndată ce cauzează o asemenea tulburare, un aer al morții intră în biserică. Aceia care practică adevărul în cadrul bisericii sunt respinși, incapabili să facă tot ce sunt capabili să facă, în timp ce aceia care tulbură biserica și răspândesc moartea se dezlănțuie în sânul bisericii – și, mai mult decât atât, majoritatea oamenilor îi urmează. Asemenea biserici sunt practic conduse de Satana, cu diavolul drept regele lor. Dacă oamenii din asemenea biserici nu se ridică și nu îi resping pe acei demoni de rang înalt, atunci și ei, mai devreme sau mai târziu, vor ajunge să fie distruși. De acum înainte, trebuie luate măsuri împotriva unor astfel de biserici. Dacă cei care sunt capabili să practice un pic din adevăr nu caută, atunci acea biserică va fi abolită. Dacă în biserică nu este niciun om dispus să practice adevărul și nimeni care să poată rămâne ferm în mărturia sa pentru Dumnezeu, atunci acea biserică ar trebui să fie complet izolată, iar legătura sa cu alte biserici ar trebui tăiată. Lucrul acesta se numește „îngroparea morții”; înseamnă respingerea Satanei. Dacă într-o biserică există mai mulți tirani locali, urmați de niște „muște mărunte” care nu au niciun fel de discernământ, și dacă oamenii din această biserică tot nu pot să respingă constrângerile și manipularea acestor tirani după ce au văzut adevărul, atunci toți acești oameni dezorientați vor fi eliminați în final. Deși se poate ca aceste muște mărunte să nu fi făcut niciun mare rău, ele sunt și mai înșelătoare, și mai șirete, și toți cei asemenea lor vor fi eliminați. Nu va rămâne niciunul! Aceia care sunt ai Satanei îi vor fi înapoiați, în timp ce aceia care sunt aleși de Dumnezeu vor căuta cu siguranță adevărul; lucrul acesta este hotărât de natura lor. Fie ca toți cei care îl urmează pe Satana să piară! Niciun pic de milă nu le va fi arătată acestor oameni. Fie ca toți cei care caută adevărul să fie aprovizionați și să se bucure de cuvântul lui Dumnezeu după placul inimii lor. Dumnezeu este drept; El nu ar fi părtinitor față de nimeni. Dacă ești un diavol, atunci ești incapabil să practici adevărul; dacă ești un om care caută adevărul, atunci este sigur că nu vei fi luat captiv de Satana. Acest lucru este de netăgăduit.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 605)

Oamenii care nu se căznesc să progreseze își doresc întotdeauna ca ceilalți să fie la fel de negativi și indolenți ca și ei. Aceia care nu practică adevărul sunt geloși pe cei care fac asta și mereu încearcă să îi inducă în eroare pe cei care sunt dezorientați și cărora le lipsește discernământul. Lucrurile cărora le dau frâu liber acești oameni te pot face să degenerezi, să aluneci pe o pantă descendentă, să cazi într-o condiție anormală și să te umpli de întuneric. Acestea te pot face să te distanțezi de Dumnezeu și să prețuiești trupul și să faci concesii față de tine însuți. Oamenii care nu iubesc adevărul și care sunt mereu superficiali față de Dumnezeu nu au conștiință de sine, iar firea unor astfel de oameni îi convinge pe alții să facă păcate și să se împotrivească lui Dumnezeu. Ei nu practică adevărul și nici nu le permit altora să îl practice. Prețuiesc păcatul și nu se urăsc pe sine. Nu se cunosc pe ei înșiși și îi împiedică pe ceilalți să se cunoască pe ei înșiși; în plus, îi împiedică pe alții să înseteze după adevăr. Aceia care sunt induși în eroare de ei nu pot vedea lumina – cad în întuneric, nu se cunosc pe ei înșiși, sunt nelămuriți în privința adevărului și se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu. Ei nu practică adevărul și îi opresc pe alții din practicarea adevărului, aducându-i pe toți acei oameni dezorientați înaintea lor. Decât să spunem că ei cred în Dumnezeu, ar fi mai bine să spunem că ei cred în strămoșii lor sau că cred în idolii din inimile lor. Ar fi cel mai bine ca acei oameni care spun că Îl urmează pe Dumnezeu să deschidă ochii și să se uite cu atenție ca să vadă în cine cred mai exact: Dumnezeu este cel în care crezi cu adevărat, sau Satana? Dacă știi că nu în Dumnezeu crezi, ci în propriii tăi idoli, atunci ar fi mai bine să nu afirmi că ești credincios. Dacă într-adevăr nu știi în cine crezi, atunci, din nou, cel mai bine ar fi să nu susții că ești credincios. Să spui așa ceva ar fi o blasfemie! Nimeni nu te forțează să crezi în Dumnezeu. Nu spuneți că voi credeți în Mine; am auzit destul aceste cuvinte și nu vreau să le aud din nou, pentru că idolii din inimile voastre și tiranii locali din rândul vostru sunt cei în care credeți. Toți cei care dau din cap atunci când aud adevărul, care rânjesc când aud cuvinte despre moarte sunt odraslele Satanei și sunt cei care vor fi eliminați. Mulți oameni din biserică nu au discernământ. Când cineva încearcă să-i inducă în eroare pe ceilalți, ei stau, în mod contrar, de partea Satanei; ba chiar se simt extrem de nedreptățiți când sunt numiți slujitorii Satanei. Deși oamenii ar putea spune că ei nu au discernământ, că stau mereu de partea non-adevărului, aceștia nu stau niciodată de partea adevărului în momentele critice și nu se ridică și nu vorbesc în favoarea adevărului. Chiar sunt lipsiți de discernământ? De ce sunt, în mod contrar, de partea Satanei? De ce nu spun niciodată un cuvânt drept și rezonabil de dragul adevărului? Oare această situație s-a creat, într-adevăr, din cauza confuziei lor momentane? Cu cât o persoană are mai puțin discernământ, cu atât este mai puțin capabilă să stea de partea adevărului. Ce arată asta? Nu arată oare că oamenii fără discernământ iubesc păcatul? Nu arată că ei sunt odraslele loiale ale Satanei? Cum se face că întotdeauna pot să stea de partea Satanei și să vorbească aceeași limbă ca și acesta? Toate cuvintele, faptele și expresiile de pe chipurile lor sunt suficiente pentru a demonstra că ei nu iubesc deloc adevărul; mai degrabă, sunt oameni care detestă adevărul. Faptul că pot sta de partea Satanei e de ajuns pentru a dovedi că Satana îi iubește cu adevărat pe acești diavoli mărunți care-și petrec toată viața luptând de dragul Satanei. Oare nu sunt aceste fapte foarte clare? Dacă ești cu adevărat o persoană care iubește adevărul, atunci de ce nu ai niciun respect față de cei care practică adevărul, și de ce, atunci când îți aruncă și cea mai mică privire, îi urmezi imediat pe aceia care nu practică adevărul? Ce fel de problemă este aceasta? Nu Îmi pasă dacă ai discernământ sau nu. Nu Îmi pasă cât de mare este prețul pe care l-ai plătit. Nu Îmi pasă cât de mari sunt forțele tale și nu Îmi pasă dacă ești un tiran local sau un lider care poartă steagul. Dacă forțele tale sunt mari, atunci lucrurile stau așa doar cu ajutorul puterii Satanei. Dacă prestigiul tău este mare, atunci asta se întâmplă pur și simplu pentru că în jurul tău sunt prea mulți care nu practică adevărul. Dacă nu ai fost exclus, atunci asta se datorează faptului că nu acum este momentul pentru lucrarea de excludere; mai degrabă, este timpul pentru lucrarea de eliminare. Nu este nicio grabă să te exclud acum. Pur și simplu aștept ziua în care te voi pedepsi după ce ai fost eliminat. Cine nu practică adevărul va fi eliminat!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 606)

Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu sunt cei dispuși să-I pună cuvântul în practică și să practice adevărul. Oamenii care sunt cu adevărat capabili să rămână fermi în mărturia lor pentru Dumnezeu sunt, de asemenea, cei dispuși să-I pună în aplicare cuvântul și care pot sta cu adevărat de partea adevărului. Oamenii care se dedau unor practici necinstite și nedrepte sunt cu toții lipsiți de adevăr și toți Îl fac de rușine pe Dumnezeu. Cei care provoacă dispute în biserică sunt slujitorii Satanei și întruchiparea sa. Acești oameni sunt foarte răuvoitori. Toți cei care nu au discernământ, dar sunt incapabili să stea de partea adevărului sunt oameni care nutresc intenții rele și întinează adevărul. Sunt reprezentanții mai arhetipali ai Satanei. Nu mai pot fi răscumpărați și, firește, vor fi eliminați. Casa lui Dumnezeu nu le permite celor care nu practică adevărul să rămână, precum nu le permite să rămână nici acelora care dărâmă în mod intenționat biserica. Totuși, acum nu este momentul pentru a face lucrarea de excludere; astfel de persoane vor fi pur și simplu dezvăluite și eliminate în final. Nu se va mai face nicio lucrare inutilă pentru acești oameni; cei care sunt satane nu pot să stea de partea adevărului, în timp ce aceia care caută adevărul pot sta de partea acestuia. Oamenii care nu practică adevărul nu sunt demni să audă calea adevărului și nu sunt demni să aducă mărturie pentru adevăr. Pur și simplu, adevărul nu este pentru urechile lor; mai degrabă, e adresat celor care îl practică. Înainte ca finalul fiecărei persoane să fie dezvăluit, cei care tulbură biserica și perturbă lucrarea vor fi mai întâi puși deoparte și ignorați pentru moment. Odată ce lucrarea este finalizată, fiecare dintre acești oameni va fi dezvăluit și apoi eliminat. Deocamdată, cât adevărul este oferit, vor fi ignorați. Când întreg adevărul va fi dezvăluit oamenilor, oamenii vor începe să fie eliminați; acela va fi momentul când toți oamenii vor fi sortați după felul lor. Micile trucuri ale celor fără discernământ îi vor conduce la distrugerea de mâna celor răi, vor fi ispitiți de ei să se îndepărteze și să nu se mai întoarcă niciodată. Pentru că nu iubesc adevărul, pentru că sunt incapabili să stea de partea adevărului și pentru că îi urmează pe oamenii răi, stau de partea lor și uneltesc cu oamenii răi pentru a I se împotrivi lui Dumnezeu, acesta este tratamentul pe care îl merită. Ei știu foarte bine că ceea ce scot la iveală acei oameni răi este rău și, totuși, își dau ghes și întorc spatele adevărului ca să îi urmeze. Oare nu fac răul toți acești oameni care nu practică adevărul, ci, în schimb, fac lucruri distructive și abominabile? Deși printre ei sunt cei care acționează ca „regi” și alții care îi urmează, oare natura lor de a se împotrivi lui Dumnezeu nu este aceeași? Ce scuză pot să aibă ca să afirme că Dumnezeu nu îi mântuiește? Ce scuză pot să aibă ca să pretindă că Dumnezeu nu este drept? Oare nu propriul lor rău este cel care îi distruge? Oare nu propria lor răzvrătire este cea care îi trage în jos, în iad? În final, oamenii care practică adevărul vor fi mântuiți și desăvârșiți datorită adevărului. În final, aceia care nu practică adevărul vor aduce asupra lor distrugerea din cauza adevărului. Acestea sunt finalurile care îi așteaptă pe cei care practică adevărul și pe cei care nu o fac. Pe cei care nu intenționează să practice adevărul îi sfătuiesc să părăsească degrabă biserica pentru a evita să comită și mai multe păcate. Când va veni timpul, va fi prea târziu pentru regrete. Mai ales aceia care formează clici și creează schisme și tiranii locali din cadrul bisericii trebuie să plece chiar mai curând. Acești oameni, care au natura lupilor răi, sunt incapabili să se schimbe. Ar fi mai bine ca ei să părăsească biserica cu prima ocazie, să nu mai tulbure niciodată viața normală a fraților și surorilor, ca să nu fie pedepsiți de Dumnezeu. Aceia dintre voi care au mers împreună cu ei ar face bine să profite de această oportunitate pentru a reflecta asupra lor înșiși. Veți părăsi biserica alături de cei răi sau veți rămâne și veți urma supuși? Trebuie să cântăriți cu grijă această chestiune. Vă dau încă o oportunitate de a alege și aștept răspunsul vostru.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Un avertisment pentru cei care nu practică adevărul”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 607)

În calitate de credincioși în Dumnezeu, ar trebui să Îi fiți loiali doar Lui în toate lucrurile și să fiți capabili să vă conformați intențiilor Sale în toate lucrurile. Cu toate acestea, deși toată lumea înțelege acest mesaj, din cauza feluritelor dificultăți ale omului – din cauza ignoranței, absurdității și corupției lui, de exemplu – aceste adevăruri, care sunt cele mai simple și mai de bază dintre toate, nu sunt pe deplin evidente în el și, astfel, înainte ca finalul vostru să fie stabilit, s-ar cuveni să vă spun, mai întâi, câteva lucruri care sunt de maximă importanță pentru voi. Înainte de a continua, voi ar trebui să înțelegeți mai întâi acest lucru: cuvintele pe care le spun sunt adevăruri adresate întregii omeniri; ele nu sunt exprimate numai pentru o anumită persoană sau un anumit tip de persoană. De aceea, voi ar trebui să vă preocupați doar să înțelegeți cuvintele Mele din punctul de vedere al adevărului și trebuie să aveți o atitudine de concentrare exclusivă și de sinceritate; nu ignorați niciun cuvânt sau adevăr pe care-l spun și nu tratați cu ușurință toate cuvintele pe care le rostesc. În viața voastră, văd că ați făcut un mare număr de lucruri care sunt irelevante pentru adevăr, așa că vă cer în mod expres să fiți slujitori ai adevărului, să nu fiți sclavi ai ticăloșiei și urâțeniei și să nu călcați în picioare adevărul și să nu pângăriți niciun colț al casei lui Dumnezeu. Acesta este avertismentul Meu pentru voi. Acum voi vorbi despre subiectul de față.

În primul rând, de dragul sorților voastre, ar trebui să ajungeți să fiți recunoscuți de Dumnezeu. Adică, din moment ce recunoașteți că sunteți membri ai casei lui Dumnezeu, atunci ar trebui să-I liniștiți inima lui Dumnezeu în toate privințele și să-L satisfaceți în toate lucrurile – adică, trebuie să acționați principial și în concordanță cu adevărul. Dacă nu poți realiza acest lucru, atunci vei fi disprețuit și respins de Dumnezeu și lepădat cu silă de toți. Odată ce ai căzut într-o astfel de situație dificilă, nu mai poți fi socotit printre membrii casei lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă exact a nu fi recunoscut de Dumnezeu.

În al doilea rând, s-ar cuveni să știți că lui Dumnezeu Îi plac cei ce sunt onești. Dumnezeu are o esență de credincioșie și astfel cuvintele Lui pot fi întotdeauna de încredere; în plus, acțiunile Lui sunt impecabile și incontestabile. Acesta este motivul pentru care lui Dumnezeu Îi plac cei care sunt absolut cinstiți cu El. Onestitatea înseamnă să vă dăruiți inima lui Dumnezeu, să nu fiți falși față de El în niciun lucru, să fiți deschiși cu El în toate lucrurile, să nu ascundeți niciodată faptele, să nu încercați să-i înșelați pe cei care vă sunt superiori și să nu încercați să ascundeți lucruri de cei care vă sunt inferiori și să nu faceți lucruri care sunt doar încercări de a intra în grațiile lui Dumnezeu. Pe scurt, să fiți cinstiți înseamnă să fiți puri în acțiunile și cuvintele voastre și să nu înșelați nici pe Dumnezeu, nici pe om. Ceea ce spun este foarte simplu, dar pentru voi este de două ori mai dificil. Mulți ar prefera să fie aruncați în iad decât să vorbească și să acționeze cu onestitate. Nu e de mirare că am alt tratament pregătit pentru cei care sunt necinstiți. Desigur, înțeleg bine cât de greu vă este să fiți oameni onești. Pentru că toți sunteți atât de „inteligenți”, atât de pricepuți să apreciați inimile oamenilor nobili pe baza propriei mentalități meschine, munca Mea devine mult mai simplă. Și din moment ce fiecare vă strângeți la piept secretele, atunci vă voi arunca, unul câte unul, în dezastru ca să învățați „lecția” focului, pentru ca apoi să puteți deveni total devotați credinței în cuvintele Mele. În cele din urmă, voi smulge din gurile voastre cuvintele „Dumnezeu este un Dumnezeu credincios”, după care vă veți bate în piept și vă lamentați: „Inima omului este atât de înșelătoare!” Care va fi starea voastră de spirit cu această ocazie? Cu siguranță că nu veți fi atât de cuprinși de mândrie cum sunteți acum. Și mult mai puțin veți fi pe cât de „profunzi și tainici” sunteți acum. Unii se comportă cuviincios și deosebit de „bine crescuți” în prezența lui Dumnezeu, totuși, își arată colții și își scot ghearele în prezența Duhului. Oare ați include astfel de oameni printre cei onești? Dacă tu ești un ipocrit, un expert în „relațiile interpersonale”, atunci Eu spun că ești cu siguranță unul care încearcă să se joace cu Dumnezeu. Dacă vorbele ți-s pline de justificări fără valoare și scuze, atunci spun că tu ești un om care nu e dispus să pună adevărul în practică. Dacă ai multe chestiuni private despre care e greu să vorbești și dacă ești foarte scârbit de faptul de a te destăinui în legătură cu secretele tale – dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că ești un om căruia îi va fi foarte dificil să dobândească mântuirea și căruia îi va fi greu să iasă din întuneric. Dacă îți face cu adevărat plăcere să cauți calea adevărului, atunci tu ești unul care locuiește întotdeauna în lumină. Dacă ești foarte bucuros să fii un prestator de servicii în casa lui Dumnezeu, lucrând cu sârguință și conștiincios în umbră, dăruind mereu și neluând niciodată, atunci Eu spun că ești un sfânt loial, deoarece nu cauți nicio remunerație și, pur și simplu, ești un om onest. Dacă ești dispus să fii deschis, dacă ești dispus să cheltuiești tot ce ai, dacă poți să-ți sacrifici viața pentru Dumnezeu și să rămâi ferm în mărturia ta, dacă ești cinstit până într-acolo încât nu știi decât să-L mulțumești pe Dumnezeu și să nu te gândești la tine sau să iei pentru tine însuți, atunci Eu spun că oamenii ca tine sunt cei hrăniți în lumină și care vor trăi veșnic în Împărăție. Tu ar trebui să știi dacă în tine există credință adevărată și loialitate adevărată, dacă ai un trecut în care ai suferit pentru Dumnezeu și dacă ai supunere absolută față de Dumnezeu. Dacă nu ai aceste lucruri, atunci rămân în tine răzvrătirea, viclenia, lăcomia și plângerile. De vreme ce inima ta nu este cinstită, nu ai fost niciodată apreciat de Dumnezeu și nu ai trăit niciodată în lumină. Care va fi soarta cuiva la sfârșit depinde de faptul dacă acea persoană are o inimă cinstită, de un roșu sângeriu și dacă are un suflet pur. Dacă tu ești un om foarte necinstit, care are o inimă plină de o mare răutate și un suflet necurat, atunci cu siguranță vei sfârși în locul unde omul este pedepsit, așa cum este consemnat în cartea sorții tale. Dacă tu pretinzi că ești foarte cinstit și, totuși, nu reușești niciodată să acționezi în conformitate cu adevărul sau să rostești o vorbă adevărată, atunci tot mai aștepți ca Dumnezeu să te răsplătească? Tu încă mai speri ca Dumnezeu să te considere lumina ochilor Lui? Nu este acesta un mod absurd de gândire? Dacă tu Îl înșeli pe Dumnezeu în toate lucrurile, cum ar putea casa lui Dumnezeu să accepte pe cineva ca tine, cu mâinile necurate?

Al treilea lucru pe care vreau să vi-l spun este acesta: fiecare persoană, în cursul vieții sale de credință în Dumnezeu, a făcut lucruri care se împotrivesc lui Dumnezeu și Îl înșală. Unele dintre acestea nu trebuie să fie consemnate ca abateri, dar unele sunt de neiertat, căci există multe care încalcă decretele administrative – lucruri care ofensează firea lui Dumnezeu. Mulți care sunt preocupați de soarta lor se pot întreba care sunt aceste lucruri. Ar trebui să știți că voi sunteți aroganți și îngâmfați prin natura voastră și nu doriți să vă supuneți faptelor. Din acest motiv, vă voi spune puțin câte puțin, după ce ați reflectat asupra voastră. Vă îndemn să faceți un efort real ca să înțelegeți conținutul decretelor administrative și să vă străduiți să cunoașteți firea lui Dumnezeu. Altfel, va fi greu să vă țineți buzele pecetluite, limbile voastre vor fi prea slobode și veți debita vorbe pompoase, ofensând, fără să vreți, firea lui Dumnezeu și căzând în întuneric, pierzând prezența Duhului Sfânt și lumina. Pentru că tu nu ești principial în acțiunile tale, făcând și spunând ceea ce nu ar trebui, vei primi pedeapsa pe care o meriți. Ar trebui să știi că, deși tu ești neprincipial în cuvânt și faptă, Dumnezeu este cât se poate de principial în ambele. Motivul pentru care primești pedeapsa este că L-ai ofensat pe Dumnezeu, nu o persoană. Dacă în viața ta ofensezi de multe ori firea lui Dumnezeu, atunci ești destinat să devii un copil al iadului. Pentru om, poate părea că ai comis numai câteva fapte care sunt în dezacord cu adevărul și nimic mai mult. Cu toate acestea, ești conștient că, în ochii lui Dumnezeu, tu ești deja cineva pentru care nu mai există nicio jertfă pentru păcat? Pentru că tu ai încălcat decretele administrative ale lui Dumnezeu mai mult decât o singură dată și, în plus, nu ai arătat niciun semn de pocăință sau de întoarcere, prin urmare, nu ai altă scăpare decât să fii azvârlit în iad, unde Dumnezeu pedepsește omul. Un număr mic de oameni, în timp ce-L urmau pe Dumnezeu, au săvârșit unele fapte care încălcau principiile, dar după ce au fost emondați și îndrumați, și-au descoperit treptat propria corupție, apoi au intrat pe calea cea bună a realității și rămân statornici și astăzi. Astfel de oameni sunt cei care vor supraviețui în cele din urmă. Cu toate acestea, Eu îi vreau pe cei onești; dacă tu ești o persoană cinstită și care acționează conform principiului, atunci tu poți fi un prieten apropiat al lui Dumnezeu. Dacă în acțiunile tale nu jignești firea lui Dumnezeu și cauți dorințele lui Dumnezeu și ai o inimă cu frică de Dumnezeu, atunci credința ta este conform standardului. Cine nu se teme de Dumnezeu și nu are o inimă care tremură de frică e foarte predispus să încalce decretele administrative ale lui Dumnezeu. Mulți Îl slujesc pe Dumnezeu cu puterea pasiunii lor, dar nu au nicio înțelegere a decretelor administrative ale lui Dumnezeu, cu atât mai puțin vreo bănuială cu privire la implicațiile cuvintelor Sale. Și astfel, cu intențiile lor bune, deseori sfârșesc prin a face lucruri care tulbură gestionarea lui Dumnezeu. În cazuri grave, ei sunt excluși din casa lui Dumnezeu, lipsiți de orice altă șansă de a-L urma, și sunt aruncați în iad, orice asociere cu casa lui Dumnezeu luând sfârșit. Acești oameni fac lucrarea casei lui Dumnezeu prin puterea bunelor lor intenții ignorante și sfârșesc prin a mânia firea lui Dumnezeu. Oamenii își aduc căile de a sluji oficiali și domni în casa lui Dumnezeu și încearcă să le pună în practică, gândindu-se în zadar că pot fi aplicate cu ușurință și fără efort aici. Niciodată nu își închipuie că Dumnezeu nu are firea unui miel, ci a unui leu. De aceea, cei care se asociază cu Dumnezeu pentru prima dată nu sunt în stare să comunice cu El, căci inima lui Dumnezeu este diferită de cea a omului. Numai după ce înțelegi multe adevăruri poți ajunge să-L cunoști continuu pe Dumnezeu. Această cunoaștere nu este compusă din cuvinte și doctrine, dar poate fi folosită ca o comoară prin care tu intri în confidență apropiată cu Dumnezeu și ca dovadă că El Se bucură de tine. Dacă ești lipsit de realitatea cunoașterii și nu ești echipat cu adevărul, atunci slujirea ta înflăcărată poate aduce asupra ta doar dezgustul și aversiunea lui Dumnezeu. Până acum, tu ar fi trebuit să înțelegi că nu este studiul teologiei credința în Dumnezeu!

Deși cuvintele cu care vă avertizez sunt concise, tot ce am expus este ceea ce lipsește cel mai mult din voi. Ar trebui să știți că vorbesc acum pentru binele lucrării Mele finale printre oameni, de dragul stabilirii finalului omului. Nu doresc să fac mai multă lucrare care nu are niciun scop și nici nu doresc să continui să-i îndrum pe acei oameni care sunt ca bucățile de lemn putred, cu atât mai puțin să continui să-i conduc pe cei care nutresc pe ascuns intenții rele. Poate că într-o zi voi veți înțelege intențiile minuțioase din spatele cuvintelor Mele și contribuțiile pe care le-am adus omenirii. Poate că într-o zi veți descoperi un concept care vă va permite să ajungeți la o concluzie privind propriul vostru final.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Trei avertismente”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 608)

V-am dat multe avertismente și v-am dăruit multe adevăruri menite să vă cucerească. Până acum, toți vă simțiți deja mult mai îmbogățiți decât în trecut, ați ajuns să înțelegeți multe principii de conduită personală și ați ajuns să înțelegeți atât de multe dintre lucrurile de bun simț pe care ar trebui să le aibă oamenii credincioși. Toate acestea sunt recolta pe care ați cules-o de-a lungul mai multor ani. Nu vreau să neg realizările voastre, dar trebuie să spun foarte deschis că nu contest nici numeroasele voastre răzvrătiri și trădări comise împotriva Mea în acești mulți ani, căci printre voi nu se află nicio persoană sfântă – sunteți, fără excepție, oameni care au fost corupți de Satana, sunteți dușmani ai lui Hristos. Până în prezent, fărădelegile și răzvrătirile voastre rămân prea multe pentru a fi numărate, așa că nu se prea poate considera ciudat că vă tot bat la cap. Nu Îmi doresc să Mă asociez în acest mod cu voi – dar de dragul perspectivelor voastre, de dragul destinațiilor voastre, vă voi mai bate la cap o dată, aici și acum. Sper că puteți da dovadă de înțelegere și că veți crede fiecare cuvânt pe care îl rostesc și veți aprecia intențiile profunde din spatele cuvintelor Mele. Să nu vă îndoiți de ceea ce spun, cu atât mai puțin să-Mi tratați neglijent cuvintele, iar apoi să vă lepădați de ele după bunul plac; lucrul acesta Mi se pare intolerabil. Nu-Mi judecați cuvintele, cu atât mai mult nu le nesocotiți, și nu spuneți că Eu vă testez mereu, cu atât mai mult că ceea ce v-am spus nu este exact – toate aceste lucruri Mi se par intolerabile. Fiindcă sunteți mereu plini de îndoieli în ceea ce Mă privește pe Mine și ceea ce vă spun, ignorându-Mă și nesocotindu-Mi mereu cuvintele, vă spun fiecăruia cu toată seriozitatea: nu asociați ceea ce vă spun cu filosofia; nu-Mi legați cuvintele de minciunile unui escroc. Cu atât mai puțin ar trebui să tratați cuvintele Mele cu superficialitate și dispreț. Poate că, în viitor, nimeni nu va mai fi în stare să vă spună ceea ce vă spun Eu, nici să vă vorbească cu atâta bunătate sau, cu atât mai puțin, să vă călăuzească pas cu pas, cu o asemenea răbdare. Zilele ce vor urma le veți petrece fie amintindu-vă de vremurile bune, fie plângând în hohote sau gemând de durere; sau veți trăi nopți întunecate, lipsiți de orice aprovizionare cu adevăr sau cu viață, sau veți rămâne doar în așteptare, fără nicio fărâmă de speranță, sau vă veți cufunda într-un regret atât de amar, încât vă veți pierde toată rațiunea… Niciunul dintre voi nu poate scăpa de aceste posibilități, asta fiindcă niciunul dintre voi nu ocupă un loc din care să I se închine cu adevărat lui Dumnezeu, ci vă amestecați cu lumea desfrâului și a răului, amestecând în credințele, în duhurile, în sufletele și în trupurile voastre atâtea lucruri care nu au nicio legătură cu viața și cu adevărul, și care, în realitate, chiar li se opun. Prin urmare, nădejdea Mea pentru voi este să puteți dobândi o cale a luminii. Singura Mea nădejde este să puteți să vă prețuiți și să vă iubiți pe voi înșivă, și să nu puneți atâta preț pe destinația voastră, în vreme ce vă tratați cu nepăsare comportamentul și fărădelegile.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Fărădelegile îl vor conduce pe om în iad”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 609)

Multă vreme, toți oamenii care cred în Dumnezeu au sperat sincer la o destinație frumoasă și toți credincioșii lui Dumnezeu speră că norocul le va surâde deodată. Toți speră că, înainte să-și dea seama, se vor instala liniștiți într-un loc sau altul în rai. Dar Eu spun că acești oameni, cu multele lor gânduri minunate, n-au știut niciodată dacă sunt vrednici să se bucure de un asemenea noroc căzut din cer sau să stea pe un scaun acolo. Acum, voi vă cunoașteți foarte bine, dar cu toate acestea, încă sperați să scăpați de dezastrele din zilele de pe urmă și de mâna Celui Atotputernic atunci când îi va pedepsi pe cei răi. Se pare că a avea vise plăcute și a-și lăsa imaginația să zburde este o trăsătură obișnuită a tuturor oamenilor corupți de Satana, și nu sclipirea de geniu a vreunui om singuratic. Chiar și așa, Eu tot Îmi doresc să pun capăt acestor dorințe extravagante ale voastre, cât și nerăbdării voastre de a dobândi binecuvântări, fiindcă fărădelegile voastre sunt nenumărate și momentele în care vă răzvrătiți din ce în ce mai numeroase, și cum se pot împăca aceste lucruri cu planurile voastre minunate de viitor? Dacă vrei să faci greșeli după bunul tău plac, fără ca nimic să te oprească, dar totodată vrei ca visele tale să devină realitate, atunci te sfătuiesc să te ascunzi în continuare sub cuverturi și să dormi și să nu te trezești niciodată, căci visul tău este gol, iar în prezența lui Dumnezeu Cel drept, El nu va face o excepție pentru tine. Dar dacă pur și simplu vrei ca visele tale să devină realitate, atunci nu visa niciodată; mai degrabă confruntă mereu adevărul și realitatea. Doar astfel vei putea fi mântuit. În termeni concreți, care sunt pașii acestei metode?

În primul rând, examinează-ți toate fărădelegile și examinează orice comportament și gând de-al tău care nu sunt în conformitate cu adevărul.

Acesta este un lucru pe care îl poți face ușor, iar Eu cred că toți oamenii care au minte sunt în stare să facă asta. Totuși, cei care nu știu niciodată ce înseamnă fărădelegea și adevărul sunt o excepție, fiindcă pur și simplu nu au minte. Cuvintele mele se adresează oamenilor care au fost recunoscuți de Dumnezeu, care sunt cinstiți, nu au încălcat în mod grav niciun decret administrativ și care își pot găsi ușor propriile fărădelegi. Deși acest lucru anume pe care vi-l cer este ușor de îndeplinit, nu este singurul pe care vi-l cer. Oricum, sper că nu veți râde în sinea voastră de această cerință și mai ales că nu o veți privi cu dispreț sau cu nepăsare. Ar trebui să o tratați cu seriozitate și să nu fiți indiferenți.

În al doilea rând, pentru fiecare fărădelege și răzvrătire de-a ta, ar trebui să găsești un adevăr corespunzător cu care să le rezolvi și după aceea să înlocuiești actele tale de fărădelege și gândurile și actele tale de răzvrătire cu practicarea adevărului.

În al treilea rând, ar trebui să fii o persoană candidă, să nu încerci să fii șiret și să nu fii o persoană vicleană. (Aici îți cer din nou să fii o persoană cinstită.)

Dacă poți îndeplini toate aceste trei lucruri, atunci te numeri printre cei norocoși – ești o persoană ale cărei visuri s-au îndeplinit și care are noroc. Poate veți trata aceste trei cerințe modeste cu seriozitate sau poate doar le veți arunca o privire într-un mod foarte iresponsabil. Oricare ar fi situația, scopul Meu este să vă îndeplinesc visurile și să vă realizez aspirațiile, nu să râd de voi sau să mă joc cu voi.

Se poate ca cererile Mele să fie simple, dar ceea ce vă spun nu este la fel de simplu ca unu plus unu fac doi. Dacă tot ceea ce faceți este să vorbiți nonșalant despre asta sau să divagați făcând afirmații goale, dar pompoase, atunci planurile voastre de viitor și dorințele voastre vor fi veșnic doar o coală albă. Nu voi avea niciun pic de milă pentru aceia dintre voi care suferă atât de mulți ani și lucrează din greu, dar fără niciun rezultat vizibil. Dimpotrivă, celor care nu Mi-au respectat cerințele nu am decât pedepse să le ofer, nu recompense, cu atât mai puțin compasiune. S-ar putea să vă gândiți că, fiind discipoli atât de mulți ani, ați depus eforturi intense, indiferent de circumstanțe, și că, oricare ar fi situația, puteți să fiți muncitori și să primiți un tichet de masă în casa lui Dumnezeu. Aș spune că majoritatea dintre voi gândesc în acest fel, căci mereu ați urmat principiul profitării voastre de lucruri și al neprofitării altora de voi. Așadar, vă spun acum cu toată seriozitatea: Nu-Mi pasă dacă ai muncit din greu și ai adus contribuții majore, dacă ai multă vechime, dacă Mă urmezi îndeaproape, dacă ești foarte renumit sau dacă atitudinea ta s-a îmbunătățit; atât timp cât nu ai acționat conform cerințelor Mele, nu vei fi niciodată capabil să câștigi aprobarea Mea. Ar fi bine să acționați cât mai curând posibil pentru a renunța la toate acele idei și planuri ale voastre și să tratați cerințele Mele cu seriozitate. Altfel, îi voi preface pe toți în cenușă, punând astfel capăt lucrării Mele; cel mult, anii Mei de lucrare și suferință vor fi fost în zadar – căci nu pot să-i aduc în împărăția Mea sau să-i iau în epoca următoare pe dușmanii Mei și pe acei oameni care duhnesc a rău și au aceeași veche asemănare satanică.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Fărădelegile îl vor conduce pe om în iad”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 610)

Am multe speranțe. Sper să vă puteți purta într-un mod adecvat și cuviincios, să vă faceți cu devotament îndatoririle, să aveți adevăr și umanitate, să fiți oameni care pot renunța la tot, inclusiv la viețile lor, pentru Dumnezeu, și așa mai departe. Toate aceste speranțe se referă la neajunsurile voastre, la corupția și răzvrătirea voastră. Dacă niciuna dintre conversațiile pe care le-am purtat cu voi nu a fost suficientă pentru a vă atrage atenția, atunci va trebui, pur și simplu, să nu mai spun nimic. Totuși, înțelegeți care ar fi consecințele acelui lucru. Eu rareori stau degeaba, așadar, dacă nu vorbesc, voi face ceva pentru ca oamenii să aibă ce să privească. Aș putea face să putrezească limba cuiva sau ca cineva să moară dezmembrat ori să fac pe cineva să își piardă mințile și să afișeze tot felul de hidoșenii. Sau, iarăși, aș putea să-i fac pe unii oameni să îndure o grămadă de chinuri pe care le-am pregătit pentru ei. În acest fel M-aș simți foarte bucuros, foarte fericit și cu totul încântat. Așa a fost întotdeauna, și anume că „Binele este răsplătit cu bine și răul cu rău” așadar, de ce nu și acum? Dacă chiar îți dorești să Îmi ții piept și să Mă judeci, atunci voi face ca gura ta să putrezească, iar asta Mă va încânta nespus de mult. Aceasta pentru că, în cele din urmă, ceea ce ai făcut nu este adevărul, și cu atât mai puțin are ceva de-a face cu viața, pe când tot ce fac Eu este adevărul și este legat de principiile acțiunilor Mele și de decretele administrative pe care le proclam. Prin urmare, îndemn pe fiecare dintre voi să acumuleze o oarecare virtute, să înceteze să mai facă atâta rău și să asculte de cererile Mele în timpul liber. Atunci voi fi bucuros. Dacă ați contribui la adevăr (sau, mai bine spus, ați „dona” adevărului) chiar și cu o miime din efortul pe care îl acordați trupului, alergând de colo-colo pentru acesta, atunci aș spune că nu săvârșiți frecvent fărădelegi și nu aveți guri putrezite. Nu e evident acest lucru?

Cu cât mai multe fărădelegi săvârșești, cu atât mai puține oportunități vei avea să câștigi o destinație bună. Invers, cu cât mai puține fărădelegi faci, cu atât se îmbunătățesc șansele să fii aprobat de Dumnezeu. Dacă fărădelegile tale se înmulțesc până în punctul în care Îmi este imposibil să te mai iert, atunci ți-ai irosit amarnic șansele de a fi iertat. Ca atare, destinația ta nu va fi sus, ci jos. Dacă nu Mă crezi, atunci fii curajos și greșește, și vei vedea ce ți se întâmplă. Dacă ești o persoană care practică foarte sincer adevărul, atunci cu siguranță vei avea o să fii iertat pentru fărădelegile tale, iar tu te vei răzvrăti din ce în ce mai rar. Dacă ești o persoană care nu este deloc dispusă să practice adevărul, atunci fărădelegile tale înaintea lui Dumnezeu se vor înmulți negreșit, iar tu te vei răzvrăti din ce în ce mai des, până când vei atinge limita, care va fi clipa în care vei pieri pe deplin. Acesta va fi momentul când visul tău plăcut de a primi binecuvântări va fi distrus. Nu-ți considera fărădelegile ca simplele greșeli ale unei persoane imature sau nechibzuite; nu folosi scuza că nu ai practicat adevărul deoarece slabul tău calibru a făcut imposibil acest lucru. Chiar mai mult, nu privi pur și simplu fărădelegile pe care le-ai săvârșit ca pe faptele cuiva care n-a știut mai mult. Dacă te pricepi să te ierți pe tine și să te tratezi cu generozitate, atunci îți spun că ești un laș care nu va câștiga niciodată adevărul, iar fărădelegile tale te vor bântui fără încetare; te vor împiedica să îndeplinești cerințele adevărului și te vor face să rămâi de-a pururi un tovarăș credincios al Satanei. Sfatul pe care ți-l dau e același: nu acorda atenție doar destinației tale, în vreme ce nu reușești să-ți observi fărădelegile ascunse; ia fărădelegile în serios și nu nesocoti niciuna dintre ele din grijă pentru destinația ta.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Fărădelegile îl vor conduce pe om în iad”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 611)

Astăzi, vă dojenesc astfel de dragul propriei voastre supraviețuiri, pentru ca lucrarea Mea să progreseze lin și astfel încât lucrarea Mea inaugurală din întregul Univers să poată să se desfășoare mai corespunzător și mai perfect, dezvăluind cuvintele, autoritatea, măreția și judecata Mea oamenilor din fiecare țară și națiune. Lucrarea pe care o fac printre voi este începutul lucrării Mele din întregul univers. Cu toate că acum e deja vremea zilelor de pe urmă, înțelegeți că „zilele de pe urmă” nu este decât un nume pentru o epocă, un termen care se referă la o epocă; la fel ca Epoca Legii și Epoca Harului, indică o epocă întreagă, mai degrabă decât ultimii câțiva ani sau ultimele câteva luni. Totuși, zilele de pe urmă nu sunt ca Epoca Harului și Epoca Legii. Lucrarea din zilele de pe urmă nu se desfășoară în Israel, ci printre păgâni; această lucrare cucerește, înaintea tronului Meu, oameni din toate națiunile și triburile din afara Israelului, astfel încât slava Mea din univers să poată umple cosmosul și firmamentul. Este pentru ca Eu să pot câștiga o slavă mai mare, astfel încât toate ființele create de pe pământ să poată răspândi slava Mea către miriadele de națiuni, pentru totdeauna printre generațiile ulterioare, și astfel încât toate ființele create din cer și de pe pământ să poată vedea toată slava pe care am câștigat-o pe pământ. Lucrarea desfășurată în zilele de pe urmă este lucrarea de cucerire. Nu este vorba despre a-i îndruma pe toți oamenii de pe pământ să-și trăiască viața pământească, ci despre încheierea vieții de suferință nepieritoare a omenirii pe pământ, care durează de câteva milenii. În consecință, lucrarea din zilele de pe urmă nu poate fi ca lucrarea din Israel, care a durat câteva mii de ani, nici nu poate fi ca lucrarea din Iudeea, care a durat doar câțiva ani și apoi a continuat timp de două milenii până la a doua întrupare a lui Dumnezeu. Oamenii din zilele de pe urmă interacționează doar cu reapariția Răscumpărătorului în trup și primesc lucrarea și cuvintele personale ale lui Dumnezeu. Nu vor trece două mii de ani înainte ca zilele de pe urmă să se sfârșească; ele sunt scurte, ca în timpul în care Isus a realizat lucrarea Epocii Harului în Iudeea. Acest lucru se datorează faptului că zilele de pe urmă se referă la încheierea întregii epoci. Se referă la finalizarea și terminarea planului de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu și la încheierea călătoriei vieții de suferință a omenirii. Nu se referă la a duce întreaga omenire în următoarea epocă sau la a permite ca viața omenirii să continue; aceasta nu ar avea nicio semnificație pentru planul Meu de gestionare sau pentru existența omului. Dacă omenirea ar continua așa, atunci, mai devreme sau mai târziu, ar fi în întregime devorată de diavolul cel rău, iar acele suflete care Îmi aparțin ar fi, în cele din urmă, distruse de mâinile lui. Lucrarea Mea durează doar 6.000 de ani și am promis că va dura, de asemenea, doar 6.000 de ani controlul celui rău asupra întregii omeniri. Așadar, timpul s-a scurs acum. Nu-Mi doresc nici să continui și nici să întârzii mai mult: pe parcursul zilelor de pe urmă, îl voi învinge complet pe Satana, Îmi voi lua înapoi toată slava și voi revendica toate sufletele de pe pământ care Îmi aparțin, astfel încât aceste suflete tulburate să poată scăpa din marea suferinței și, astfel, va fi încheiată întreaga Mea lucrare pe pământ. Începând cu această zi, niciodată nu voi mai deveni trup pe pământ și niciodată Duhul Meu, care este suveran peste toate lucrurile, nu va mai lucra pe pământ. Doar voi recrea o omenire pe pământ: o omenire care este sfințită și care este cetatea Mea credincioasă de pe pământ. Dar să știți că nu voi anihila întreaga lume și nici nu voi anihila întreaga omenire. Voi păstra acea treime care rămâne – treimea care a fost complet cucerită de Mine și care Mă iubește, și voi face ca această treime să fie roditoare și să se înmulțească pe pământ, precum au făcut sub lege israeliții; aceasta va primi numeroasele vite și oi cu care o hrănesc și toate bogățiile de pe pământ. Această omenire va rămâne cu Mine pentru totdeauna, dar nu va fi omenirea insuportabil de murdară a zilelor noastre, ci o omenire care este o adunare a tuturor celor care au fost câștigați de Mine. O asemenea omenire nu va fi rănită, tulburată sau asediată de Satana și va fi singura omenire care continuă să trăiască pe pământ după ce l-am învins pe Satana. Este omenirea care azi a fost cucerită de Mine și Mi-a câștigat promisiunea. Și astfel, omenirea care a fost cucerită în zilele de pe urmă este, de asemenea, omenirea care va rămâne și va câștiga binecuvântările Mele veșnice. Va fi singura dovadă a triumfului Meu asupra Satanei și singurul trofeu al războiului Meu cu Satana. Aceste trofee de război sunt mântuite de Mine de sub controlul Satanei și sunt singura cristalizare și singurul rod ale planului Meu de gestionare de 6.000 de ani. Ele provin din fiecare națiune și confesiune, din fiecare loc și țară din univers. Acestea sunt de etnii diferite, au limbi, obiceiuri și culori ale pielii diferite și sunt răspândite în toate națiunile și confesiunile globului pământesc și chiar în fiecare colț al lumii. În cele din urmă, se vor aduna pentru a forma o omenire completă, o adunare de oameni care nu poate fi atinsă de forțele Satanei. Cei din rândul omenirii care nu au fost mântuiți și cuceriți de Mine se vor scufunda tăcut în adâncurile mării și vor fi arși de flăcările Mele mistuitoare pentru toată veșnicia. Voi nimici această omenire veche și extrem de murdară, la fel cum i-am nimicit pe fiii întâi născuți, vitele și oile Egiptului, lăsând numai israeliții care au mâncat carne de miel, au băut sânge de miel și și-au marcat pragul de sus al ușilor cu sânge de miel. Nu sunt oamenii care au fost cuceriți de Mine și aparțin familiei Mele tot oamenii care mănâncă din carnea Mea, a Mielului, și beau din sângele Meu, al Mielului, și au fost răscumpărați de Mine și Mi se închină? Nu sunt astfel de oameni întotdeauna însoțiți de slava Mea? Cei care sunt fără carnea Mea, a Mielului, nu s-au scufundat deja demult și în tăcere în adâncurile mării? Astăzi vă împotriviți Mie și astăzi cuvintele Mele sunt la fel ca cele rostite de Iahve fiilor și nepoților lui Israel. Cu toate acestea, există intransigență în adâncul inimilor voastre și adunați furia Mea, aducând mai multă suferință peste trupul vostru, mai multă judecată asupra păcatelor voastre și mai multă furie asupra nedreptății voastre. Cine ar putea fi cruțat în ziua furiei Mele, când vă purtați astfel cu Mine astăzi? Nedreptatea cui ar putea scăpa ochilor Mei mustrători? Ale cui nelegiuiri ar putea eluda mâinile Mele, ale Celui Atotputernic? Împotrivirea cui ar putea scăpa de judecata Mea, a Celui Atotputernic? Eu, Iahve, așa vă vorbesc vouă, descendenților familiei păgânilor, iar cuvintele pe care vi le spun depășesc toate cuvântările Epocii Legii și Epocii Harului și, cu toate acestea, sunteți mai intransigenți decât toți oamenii din Egipt. Nu adunați furia Mea când Îmi fac lucrarea în tihnă? Cum ați putea scăpa nevătămați din ziua Mea, a Celui Atotputernic?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Nimeni care este din carne nu poate scăpa de ziua furiei”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 612)

Înțelegi acum ce este judecata și ce este adevărul? Dacă ai înțeles, atunci te sfătuiesc să te supui ascultător judecății, altfel nu vei avea niciodată ocazia ca Dumnezeu să te aprobe sau să fii adus de El în Împărăția Sa. Cei care doar acceptă judecata, dar nu pot fi niciodată purificați, adică cei care fug în toiul lucrării de judecată, vor fi veșnic disprețuiți și respinși de Dumnezeu. Păcatele lor sunt mai grave și mai numeroase decât acelea ale fariseilor, deoarece ei L-au trădat pe Dumnezeu și s-au răzvrătit împotriva Lui. Acești oameni care nu sunt vrednici nici măcar să muncească vor primi o pedeapsă și mai aspră, o pedeapsă care este, în plus, veșnică. Dumnezeu nu va cruța niciun trădător care și-a manifestat cândva loialitatea prin cuvinte, dar care apoi L-a trădat. Astfel de oameni vor primi osânda prin pedeapsa duhului, a sufletului și a trupului. Nu este tocmai aceasta o revelație a firii drepte a lui Dumnezeu? Nu este exact acesta scopul lui Dumnezeu în judecarea și dezvăluirea oamenilor? Dumnezeu îi trimite pe cei care săvârșesc tot felul de fapte rele în timpul judecății, într-un loc infestat cu duhuri rele, lăsând acele duhuri rele să le distrugă trupurile după bunul plac, iar corpurile acelor oameni emană mirosul cadavrelor. Asta le este osânda menită. Dumnezeu consemnează fiecare dintre păcatele acelor credincioși, apostoli și lucrători falși și neloiali în registrele lor și, la momentul potrivit, El îi aruncă printre duhurile necurate, permițându-le acelor duhuri necurate să le întineze întregul trup, după bunul plac, și face astfel încât aceștia să nu se mai poată reîntrupa și să nu mai vadă lumina niciodată. Dumnezeu îi numără printre cei răi pe acei ipocriți care prestează servicii un timp, dar nu rămân loiali până la sfârșit, permițându-le să se bălăcească în mocirlă cu oamenii răi și să formeze împreună o bandă de tâlhari pestriți și, în final, Dumnezeu îi va nimici. Dumnezeu îi lasă la o parte și nu le acordă atenție celor care nu I-au fost niciodată loiali lui Hristos sau nu au depus niciun pic de efort și îi va nimici pe toți la schimbarea epocii. Ei nu vor mai exista pe pământ și, cu atât mai puțin, nu vor primi acces în Împărăția lui Dumnezeu. Dumnezeu îi numără printre cei care prestează un serviciu pentru poporul Său pe oricine nu a fost niciodată sincer cu Dumnezeu, dar nu are încotro și trebuie să aibă de-a face cu El în mod superficial. Doar un mic număr de astfel de oameni vor supraviețui, în timp ce majoritatea vor fi distruși împreună cu cei a căror muncă nici măcar nu este conform standardului. În final, Dumnezeu îi va aduce în Împărăția Sa pe toți cei care sunt în asentiment cu El, oamenii și fiii lui Dumnezeu, precum și pe cei predestinați de El să fie preoți. Ei sunt cristalizarea lucrării lui Dumnezeu. Cât despre cei care nu pot fi încadrați în nicio categorie delimitată de Dumnezeu, aceia se vor număra printre rândurile non-credincioșilor și, cu siguranță, vă puteți imagina care va fi finalul lor. V-am spus deja tot ce trebuia să vă spun; calea pe care o alegeți este doar alegerea voastră. Ceea ce trebuie să înțelegeți este aceasta: lucrarea lui Dumnezeu nu așteaptă niciodată pe nimeni care nu poate ține pasul cu El, iar firea dreaptă a lui Dumnezeu nu arată milă niciunui om.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Hristos înfăptuiește lucrarea de judecată prin adevăr”