Intrarea în viață (6)

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 556)

Doar urmărind adevărul poți obține schimbări în firea ta: este un lucru pe care oamenii trebuie să-l priceapă și să-l înțeleagă bine. Dacă nu înțelegi suficient adevărul, îți va fi ușor să te împiedici și să te rătăcești. Dacă vrei să te dezvolți în viață, trebuie să cauți adevărul în tot. Indiferent ce faci, ar trebui să cauți cum să te comporți pentru a te conforma adevărului și să descoperi petele dinăuntrul tău care îl încalcă; trebuie să înțelegi clar aceste lucruri. Indiferent de lucrul pe care îl faci, ar trebui să te gândești dacă are sau nu valoare. Poți să faci lucruri care au sens, dar nu trebuie să le faci pe acelea care nu au sens. Cu privire la lucrurile pe care ai putea sau nu să le faci, dacă acestea pot fi abandonate, atunci ar trebui să le abandonezi. Altminteri, dacă faci aceste lucruri o anumită perioadă și, apoi, afli că ar trebui să le abandonezi, atunci ia o decizie rapidă și abandonează-le repede. Acesta este principiul pe care ar trebui să-l urmezi în tot ceea ce faci. Unii oameni pun această întrebare: „De ce este atât de dificil să cauți adevărul și să-l pui în practică – de parcă ai vâsli o barcă împotriva curentului și ai aluneca înapoi dacă ai înceta să vâslești înainte? De ce este efectiv mult mai ușor să faci lucruri rele sau lipsite de sens – la fel de ușor ca a duce barca la vale? De ce este așa? Este din cauză că natura omenirii este să-L trădeze pe Dumnezeu. Natura Satanei a preluat un rol dominant în oameni și aceasta este o forță reacționară. Bineînțeles că oamenii cu o natură care-L trădează pe Dumnezeu tind să facă foarte ușor lucruri care-L trădează și, în mod normal, le este greu să îndeplinească acțiuni pozitive.. Acest lucru este decis în întregime de natura și esența omenirii. Odată ce chiar înțelegi adevărul și începi să-l iubești dinlăuntrul tău, vei avea puterea să faci lucruri care se conformează adevărului. Faptul acesta devine apoi normal, și chiar ușor și plăcut și simți că a face vreun lucru negativ ar necesita un mare efort. Asta este din cauză că adevărul a preluat un rol dominant în inima ta. Dacă tu chiar înțelegi adevărul despre viața umană și despre ce fel de persoană să fii – cum să fii o persoană deschisă și directă, o persoană onestă și cum să fii cineva care este martor pentru Dumnezeu și care-L slujește – atunci nu vei mai putea niciodată să comiți acte malefice care Îl sfidează, nici nu vei mai juca vreodată rolul unui lider fals, al unui lucrător fals sau al unui antihrist. Chiar dacă Satana te înșală sau cineva malefic te atrage, tu nu vei face asta; oricine încearcă să te forțeze, tot nu vei acționa în felul acela. Dacă oamenii câștigă adevărul, iar adevărul devine viața lor, ei devin capabili să deteste răul și să simtă un dezgust lăuntric față de lucrurile negative. Le-ar fi dificil să comită rele, deoarece firea vieții lor s-a schimbat și au fost desăvârșiți de Dumnezeu.

Dacă, în realitate, deții adevărul înăuntrul tău, calea pe care mergi va fi, în mod natural, calea cea dreaptă. Fără adevăr, este ușor să faci rău și o vei face în pofida felului tău de a fi. De exemplu, dacă în tine ar fi existat aroganță și vanitate, ți s-ar părea imposibil să te abții să nu-L sfidezi pe Dumnezeu; te-ai simți obligat să-L sfidezi. Nu ai face-o intenționat; ai face-o sub stăpânirea naturii tale arogante și vanitoase. Aroganța și vanitatea ta te-ar face să-L disprețuiești pe Dumnezeu și să-L vezi ca neavând nicio importanță; te-ar determina să te înalți pe tine însuți, să te expui pe tine însuți în mod constant și, în cele din urmă, să te așezi în locul lui Dumnezeu și să fii mărturie pentru tine. În final, ți-ai transforma propriile tale idei, propria ta gândire și propriile tale noțiuni în adevăruri pentru a fi divinizate. Vezi cât de mult rău este făcut de oameni sub autoritatea naturii lor arogante și vanitoase! Pentru a rezolva acțiunile lor rele, ei trebuie mai întâi să rezolve problema naturii lor. Fără o schimbare a firii, nu ar fi posibil să se aducă o rezolvare fundamentală a acestei probleme. Atunci când ai o oarecare înțelegere a lui Dumnezeu, atunci când îți poți vedea propria stricăciune și recunoaște caracterul demn de dispreț și urâțenia aroganței și a trufiei, te vei simți dezgustat, scârbit și mâhnit. Vei putea face în mod conștient unele lucruri pentru a-I fi pe plac lui Dumnezeu și, făcând acest lucru, te vei simți în largul tău. Vei putea fi, în mod conștient, martor pentru Dumnezeu și, făcând acest lucru, vei simți desfătare. Te vei demasca singur, în mod conștient, dând în vileag propria-ți urâțenie și, făcând acest lucru, te vei simți bine în sinea ta și vei simți că ești într-o stare de spirit îmbunătățită. Prin urmare, primul pas în căutarea unei schimbări în firea ta este să încerci să înțelegi cuvintele lui Dumnezeu și să pătrunzi în adevăr. Doar înțelegând adevărul poți ajunge la a avea discernământ; numai cu discernământ poți înțelege lucrurile în profunzime; numai înțelegând lucrurile în profunzime poți să te lepezi de trup și, pas cu pas, să fii pe calea cea dreaptă în ceea ce privește credința ta în Dumnezeu. Acest lucru are legătură cu măsura în care sunt oamenii hotărăți atunci când urmăresc adevărul. Dacă un om este cu adevărat hotărât, după șase luni sau un an va începe să fie pe drumul cel bun. În trei sau cinci ani, va vedea rezultate și va simți că progresează în viață. Dacă tu crezi în Dumnezeu, dar nu urmărești adevărul, atunci ai putea să crezi zece ani fără a experimenta vreo schimbare. În cele din urmă, vei considera că tocmai asta înseamnă să crezi în Dumnezeu; vei crede că este cam ca atunci când trăiai în trecut în lume și că a fi în viață e ceva lipsit de sens. Acest lucru arată cu adevărat că, fără adevăr, viața este pustie. S-ar putea să reușești să rostești câteva cuvinte doctrinare, dar tot te vei simți neconsolat și neliniștit. Dacă oamenii Îl cunosc întrucâtva pe Dumnezeu, știu să trăiască o viață semnificativă și pot să facă unele lucruri care Îl mulțumesc pe Dumnezeu, atunci vor simți că aceasta este viața reală, că numai trăind în acest fel viața lor va avea sens și că ei trebuie să trăiască astfel pentru a-I aduce o mică mulțumire lui Dumnezeu și a se simți împliniți. Dacă pot să-L mulțumească pe Dumnezeu în mod conștient, să pună adevărul în practică, să se lepede de sine, să-și abandoneze ideile și să fie ascultători și atenți la voia lui Dumnezeu – dacă sunt capabili să facă toate aceste lucruri în mod conștient – atunci asta înseamnă să pună cu precizie adevărul în practică și să pună cu sinceritate adevărul în practică, iar acest lucru diferă foarte mult de dependența anterioară de închipuirile lor și de respectarea doctrinelor și regulilor. De fapt, este epuizant să facă orice atunci când nu înțeleg adevărul, epuizant să respecte doctrinele și regulile și să nu aibă țeluri și să facă lucrurile orbește. Doar cu adevărul pot fi liberi – aceasta nu este o minciună – și, cu el, pot face lucrurile cu ușurință și bucurie. Cei care au acest tip de stare sunt oameni care au adevărul; ei sunt cei ale căror firi au fost transformate.

Fragment din „Doar prin urmărirea adevărului poți obține schimbări în firea ta” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 557)

În timp ce cauți pătrunderea, fiecare aspect trebuie investigat. Toate aspectele trebuie analizate atent conform cuvântului lui Dumnezeu și adevărului, astfel încât să știi cum să te ocupi de ele într-un mod care este în întregime conform voii lui Dumnezeu. Lucrurile care apar din voia ta pot fi abandonate apoi. Vei ști cum să faci lucrurile conform voii lui Dumnezeu și atunci te vei porni și le vei face; ți se va părea că totul își urmează cursul natural și că este excesiv de ușor. Astfel fac lucrurile oamenii care au adevărul. Chiar poți să le arăți celorlalți că firea ta s-a schimbat și ei vor vedea că într-adevăr ai făcut unele fapte bune, că faci lucrurile conform principiului și că faci totul corect. Aceasta este o persoană care înțelege adevărul și care are, într-adevăr, o anumită asemănare umană. Cu siguranță cuvântul lui Dumnezeu a dat roade în rândul oamenilor. Odată ce oamenii înțeleg precis adevărul, pot să-și deosebească stările existențiale, să înțeleagă în profunzime problemele complicate și să cunoască modul adecvat de a practica. Dacă nu înțelegi adevărul, nu vei putea să-ți discerni starea existențială. Vei dori să te răzvrătești împotriva ta, dar nu vei ști cum să faci asta sau împotriva cărui lucru te răzvrătești. Vei dori să-ți abandonezi voința, dar dacă tu crezi că voința ta se conformează adevărului, cum vei putea s-o abandonezi? S-ar putea chiar să crezi că este luminată de Duhul Sfânt și, prin urmare, vei refuza s-o abandonezi, indiferent de situație. Astfel, atunci când oamenii nu se află în posesia adevărului, sunt foarte predispuși să creadă că orice se naște din voința lor, din impuritățile lor umane și bunele intenții, dragostea lor umană confuză și practicile umane sunt corecte și în concordanță cu adevărul. Așadar, cum poți să te răzvrătești împotriva acestor lucruri? Dacă nu înțelegi adevărul sau nu știi ce înseamnă să pui adevărul în practică și dacă ochii îți sunt încețoșați și nu știi încotro să te îndrepți și, prin urmare, poți să faci lucrurile numai pe baza a ceea ce crezi că este corect, atunci vei săvârși anumite fapte care vor fi fără legătură și eronate. Unele dintre aceste fapte vor fi conform regulilor, altele se vor naște din entuziasm, iar altele vor fi provenit de la Satana și vor provoca tulburări. Oamenii care nu au adevărul procedează astfel: puțin spre stânga și apoi puțin spre dreapta; corect un minut și apoi deviant în următorul; nu au nicio precizie. Cei care nu au adevărul adoptă o viziune absurdă asupra lucrurilor. Ca atare, cum pot să gestioneze corect problemele? Cum pot să rezolve vreo problemă? Înțelegerea adevărului nu este un lucru ușor de făcut. A fi în stare să pricepi cuvintele lui Dumnezeu depinde de înțelegerea adevărului, iar adevărul pe care oamenii sunt capabili să-l înțeleagă are limitele sale. Înțelegerea lor asupra cuvintelor lui Dumnezeu va fi tot limitată, chiar dacă ei cred în El de o viață întreagă. Chiar și cei relativ experimentați pot, în cel mai bun caz, să ajungă în punctul în care să înceteze să facă lucruri care se împotrivesc în mod evident lui Dumnezeu, lucruri care sunt vădit malefice și care nu avantajează pe nimeni. Lor le este imposibil să atingă o stare în care să nu fie amestecată voința lor. Acest lucru se datorează faptului că oamenii au gânduri normale, iar o parte din gândirea lor se conformează cuvintelor lui Dumnezeu și aparține unui aspect al înțelegerii care nu poate fi clasificat drept voință. Totuși, cheia este să discernem părțile voinței care se împotrivesc cuvintelor lui Dumnezeu, adevărului și luminării de la Duhul Sfânt. Prin urmare, trebuie să faci un efort ca să cunoști cuvintele lui Dumnezeu și doar înțelegând adevărul poți să ai discernământ.

Fragment din „Doar prin urmărirea adevărului poți obține schimbări în firea ta” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 558)

Pentru a te cunoaște pe tine însuți, trebuie să-ți cunoști propriile expresii ale corupției, propriile slăbiciuni vitale, firea, natura și esența ta. De asemenea, trebuie să cunoști, până la ultimul detaliu, acele lucruri care sunt dezvăluite în viața ta de zi cu zi – motivele tale, perspectivele tale și atitudinea ta despre fiecare lucru – fie că ești acasă sau afară, atunci când te afli la adunări, când mănânci și bei din cuvintele lui Dumnezeu sau în fiecare chestiune pe care o întâmpini. Prin aceste lucruri, trebuie să ajungi să te cunoști pe tine însuți. Pentru a te cunoaște la un nivel mai profund, trebuie să integrezi cuvintele lui Dumnezeu; numai cunoscându-te pe baza cuvintelor Lui poți dobândi rezultate. Când primim judecata cuvintelor lui Dumnezeu, nu trebuie să ne temem de suferință și nici nu trebuie să ne fie frică de durere și cu atât mai puțin să ne temem că ale lui Dumnezeu cuvintele ne vor străpunge inimile. Ar trebui să citim mai multe din cuvântările Lui despre cum ne judecă și ne mustră și ne demască esențele corupte. Trebuie să le citim și să ne măsurăm mai mult față de ele. Să nu îi comparăm pe alții cu ele – trebuie să ne comparăm noi înșine cu ele. Nu ne lipsește nici măcar unul dintre aceste lucruri; cu toții putem fi pe potriva lor. Dacă nu credeți, mergeți și experimentați voi înșivă. După ce citesc cuvintele lui Dumnezeu, unii oameni sunt incapabili să le pună în aplicare în ceea ce-i privește; cred că o parte din aceste cuvinte nu se referă la ei, ci la alți oameni. De exemplu, când Dumnezeu îi dezvăluie pe oameni drept otrepe și desfrânați, unele surori cred că, deoarece au fost întru totul credincioase soților lor, asemenea cuvinte nu se referă la ele; unele surori cred că, de vreme ce sunt necăsătorite și nu au făcut niciodată sex, asemenea cuvinte nu se referă la ele. Unii frați cred că aceste cuvinte se referă doar la femei și că nu au vreo legătură cu ei; unii oameni cred că asemenea cuvinte ale lui Dumnezeu sunt mult prea neplăcute urechilor și refuză să le accepte. Sunt chiar și oameni care spun că, în unele cazuri, cuvintele lui Dumnezeu sunt greșite. Oare e asta atitudinea corectă față de cuvintele lui Dumnezeu? Oamenii sunt incapabili să cugete asupra propriilor persoane bazându-se pe cuvintele lui Dumnezeu. Aici, „otrepe” și „desfrânați” se referă la oamenii corupți de promiscuitate. Fie că sunt bărbați sau femei, căsătoriți sau necăsătoriți, toți au stricăciunea promiscuității – așadar, cum poate acest lucru să nu aibă nicio legătură cu tine? Cuvintele lui Dumnezeu dau în vileag firile corupte ale oamenilor; fie că este bărbat sau femeie, nivelul de corupție este același. Nu așa stau lucrurile? Mai întâi de toate, e necesar să ne dăm seama că trebuie să acceptăm fiecare dintre cuvintele rostite de Dumnezeu, indiferent dacă aceste cuvântări sună plăcut sau nu și dacă ne dau un sentiment amar sau unul de dulceață. Aceasta este atitudinea pe care ar trebui să o avem față de cuvintele lui Dumnezeu. Ce gen de atitudine este aceasta? Este oare o atitudine devotată, o atitudine răbdătoare sau o atitudine de îmbrățișare a suferinței? Am să vă spun că nu este niciuna dintre acestea. În credința noastră, trebuie să susținem cu tărie că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul. Dat fiind că ele sunt efectiv adevărul, ar trebui să le acceptăm rațional. Indiferent dacă suntem sau nu în stare să recunoaștem sau să admitem asta, prima noastră atitudine față de cuvintele lui Dumnezeu ar trebui să fie una de acceptare deplină. Fiecare rând în parte al cuvintelor lui Dumnezeu se referă la o stare specifică. Adică, niciunul dintre rândurile din cuvântările Sale nu este despre aparențe exterioare, cu atât mai puțin despre reguli externe sau despre o simplă formă de comportament în oameni. Nu este așa. Dacă privești fiecare rând rostit de Dumnezeu ca fiind despre un simplu tip de comportament uman sau de aparență exterioară, atunci nu ai nici o înțelegere de natură spirituală și nu înțelegi ce este adevărul. Cuvintele lui Dumnezeu sunt profunde. În ce fel sunt ele profunde? Tot ceea ce spune Dumnezeu, tot ceea ce El dezvăluie, este relativ la firile corupte ale oamenilor și la lucrurile considerabile și adânc înrădăcinate din viața lor. Sunt lucruri esențiale, nu aparențe exterioare și, mai ales, nu sunt comportamente externe. Văzând oamenii din perspectiva aparențelor exterioare, toți pot părea în regulă. Atunci de ce Dumnezeu spune, totuși, că unii oameni sunt duhuri rele, iar alții sunt duhuri necurate? Aceasta este o chestiune care nu este vizibilă pentru tine. Așadar, nu te poți baza pe aparență sau pe ceea ce vezi din afară pentru a te măsura față de cuvintele lui Dumnezeu.

Fragment din „Importanța și calea urmăririi adevărului” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 559)

Cum înțelegi natura umană? A-ți înțelege natura înseamnă, de fapt, a-ți diseca profunzimile sufletului; implică ceea ce este în viața ta. Este logica Satanei și a punctelor de vedere ale Satanei după care ai trăit; adică, este viața Satanei cea după care ai trăit. Doar dezgropându-ți părțile profunde ale sufletului poți să-ți înțelegi natura. Cum pot fi dezgropate aceste lucruri? Ele nu pot fi dezgropate sau analizate minuțios doar printr-un eveniment sau două; de multe ori, după ce ai terminat de făcut ceva, tot nu ai ajuns să înțelegi. S-ar putea să treacă trei sau cinci ani înainte să poți să fii în stare să dobândești măcar un strop de conștientizare și înțelegere. În multe situații, trebuie să meditezi la tine însuți și să ajungi să te cunoști, și numai când vei practica săpând adânc vei vedea rezultate. Pe măsură ce înțelegi adevărul din ce în ce mai profund, vei ajunge treptat să-ți cunoști propria natură și esență meditând la tine însuți și cunoscându-te. Pentru a-ți cunoaște natura, trebuie să îndeplinești câteva lucruri. În primul rând, trebuie să înțelegi clar ceea ce îți place. Lucrul acesta nu se referă la ce îți place să mănânci sau să porți; mai degrabă, se referă la tipurile de lucruri de care te bucuri, la lucrurile pe care le invidiezi, la lucrurile cărora te închini, la lucrurile pe care le cauți și la lucrurile cărora le acorzi atenție în inima ta, la tipurile de persoane cu care îți place să intri în contact, tipul de lucruri pe care îți place să le faci și la tipurile de persoane pe care le idolatrizezi în inima ta. De exemplu, celor mai multe persoane le plac oamenii cu reputație, oamenii care vorbesc și se îmbracă elegant sau îi plac pe aceia care se pricep la discursuri măgulitoare ori pe aceia care se prefac. Cele menționate mai sus se referă la tipul de oameni cu care le place să interacționeze. În ceea ce privește lucrurile de care se bucură oamenii, acestea includ faptul de a fi dispuși să facă anumite lucruri ușor de făcut, de a se bucura să facă lucruri pe care alții le consideră bune și care i-ar determina pe oameni să cânte laude și să ofere complimente. În naturile oamenilor, există o caracteristică generală a lucrurilor care le plac. Adică le plac lucrurile și oamenii pe care alții îi invidiază din cauza aparențelor, le plac lucrurile și oamenii care arată frumos și somptuos și le plac lucrurile și oamenii care îi fac pe alții să li se închine datorită aparențelor. Lucrurile care le plac oamenilor sunt minunate, orbitoare, superbe și mărețe. Toți oamenii se închină acestor lucruri. Se poate observa că oamenii nu au niciun strop de adevăr și nici nu au asemănarea ființelor umane adevărate. În venerarea acestor lucruri nu există nici cea mai măruntă semnificație și, totuși, oamenii încă le plac. […] toate lucrurile care îți plac, asupra cărora te concentrezi, cărora te închini, pe care le invidiezi și lucrurile la care te gândești zilnic în inima ta sunt reprezentative pentru natura ta. Sunt suficiente încât să dovedească faptul că natura ta este amatoare de nedreptate și că, în situații grave, natura ta este rea și incurabilă. Ar trebui să-ți analizezi natura în acest fel; adică, să examinezi atent ce îți place și de ce anume te lepezi în viața ta. O vreme s-ar putea să fii bun cu o persoană, dar acest lucru nu dovedește că o placi. Ceea ce îți place cu adevărat este exact ceea ce e în natura ta; chiar dacă ai avea oasele rupte, tot te-ai bucura de lucrul acela și nu ai putea niciodată să te lepezi de el. Acest lucru nu este ușor de schimbat. Să luăm ca exemplu găsirea unui partener. Dacă o femeie s-ar îndrăgosti cu adevărat de cineva, atunci nimeni nu ar putea să o oprească. Chiar dacă ar avea picioarele rupte, tot ar vrea să fie cu el; ar vrea să se căsătorească cu el chiar dacă ar însemna că trebuie să moară. Cum se poate așa ceva? Acest lucru se datorează faptului că nimeni nu poate schimba ceea ce oamenii au adânc în sinea lor. Chiar dacă o persoană ar muri, sufletul său ar dori tot aceleași lucruri; acestea sunt lucrurile din natura umană și reprezintă esența unei persoane. Lucrurile care le sunt dragi oamenilor conțin o oarecare nedreptate. Unii își arată vădit dragostea pentru acele lucruri, în timp ce alții nu; unora le plac foarte mult, în timp ce altora nu; unii oameni au autocontrol, în timp ce alții nu se pot controla. Unii oameni tind să se scufunde în lucrurile întunecate, ceea ce dovedește că nu posedă nici măcar o fărâmă de viață. Dacă oamenii sunt capabili să nu se lase ocupați și constrânși de aceste lucruri, asta dovedește că firile lor au fost transformate puțin și că au o statură mică. Unii oameni înțeleg unele adevăruri și simt că au viață și că Îl iubesc pe Dumnezeu. De fapt, este încă prea devreme, iar a trece printr-o transformare a firii nu e o chestiune simplă. Este oare ușor de înțeles natura cuiva? Chiar dacă ai înțelege-o puțin, nu ar fi ușor de schimbat. Aceasta este o zonă de dificultate pentru oameni. Indiferent de modul în care oamenii, chestiunile sau lucrurile din jurul tău se pot schimba și indiferent de modul în care lumea s-ar putea răsturna, dacă adevărul te îndrumă din interior, dacă a prins rădăcini în tine, iar cuvintele lui Dumnezeu îți călăuzesc viața, preferințele, experiențele și existența, în acel moment te vei fi transformat cu adevărat. Acum, această așa-zisă transformare înseamnă doar că oamenii cooperează puțin și au un pic de entuziasm și credință, dar aceasta nu poate fi considerată transformare și nu dovedește că oamenii au viață; sunt doar preferințele oamenilor – nimic mai mult.

În afară de a dezvălui lucrurile din naturile oamenilor care le sunt dragi acestora, alte aspecte privind natura lor trebuie, de asemenea, să fie dezvăluite. De exemplu, punctele de vedere ale oamenilor privind lucrurile, metodele și obiectivele în viață ale oamenilor, valorile lor de viață și viziunea asupra vieții, precum și opiniile lor asupra tuturor lucrurilor referitoare la adevăr. Acestea sunt toate lucruri din adâncul sufletelelor oamenilor și au o relație directă cu transformarea firii. Așadar, care este perspectiva omenirii corupte asupra vieții? Se poate spune că este acesta: „Fiecare pentru sine însuși, și diavolul să-l ia pe cel din urmă”. Toți oamenii trăiesc pentru ei înșiși; mai clar spus, ei trăiesc doar pentru trup. Trăiesc doar pentru a-și pune mâncare în gură. Cum diferă această existență de cea a animalelor? Nu există nicio valoare în a trăi astfel, fără a mai vorbi de vreo semnificație. Perspectiva asupra vieții are legătură cu lucrurile pe care te bazezi pentru a trăi în lume, lucrurile pentru care trăiești și cum trăiești, iar toate aceste lucruri au legătură cu esența naturii umane. Analizând natura oamenilor, vei vedea că toți oamenii I se opun lui Dumnezeu. Toți sunt demoni și nu există nicio persoană cu adevărat bună. Doar disecând natura oamenilor poți să cunoști cu adevărat substanța și corupția omului și să înțelegi cui îi aparțin oamenii de fapt, ce le lipsește cu adevărat oamenilor, cu ce ar trebui să fie echipați și cum ar trebui să trăiască o asemănare umană. Adevărata disecare a naturii unei persoane nu este ușoară și nu se poate face fără a experimenta cuvintele lui Dumnezeu sau a avea experiențe adevărate.

Fragment din „Ce ar trebui să știi despre transformarea firii tale” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 560)

Ce lucruri alcătuiesc natura unei persoane? Tu cunoști doar corupția, neascultarea, neajunsurile, defectele, noțiunile și intențiile omului și nu ești în stare să descoperi lucrurile din natura omului. Știi doar despre stratul exterior, fără a fi capabil să îi descoperi originea, iar acest lucru nu constituie cunoașterea naturii omului. Unii chiar se gândesc la aceste lucruri de suprafață ca la natura omului, spunând: „Uite, eu înțeleg natura omului; îmi recunosc aroganța. Oare nu este aceasta natura omului?” Aroganța este o parte a naturii omului, așa stau lucrurile. Cu toate acestea, nu e suficient să o recunoaștem într-un sens doctrinar. Ce înseamnă să-ți cunoști propria natură? Cum poate fi cunoscută? Din ce aspecte este cunoscută? În plus, cât de specific ar trebui privită natura unei persoane prin lucrurile pe care le dezvăluie aceasta? În primul rând, poți să vezi natura omului din interesele sale. De exemplu, unii adoră mai ales să danseze, alții adoră în special cântăreții sau vedetele de film, iar unii idolatrizează îndeosebi un anumit popor celebru. Din aceste interese, putem să vedem care e natura acestor oameni. De exemplu: unii ar putea să idolatrizeze într-adevăr un anumit cântăreț, chiar până în punctul în care sunt obsedați de fiecare mișcare, fiecare zâmbet și fiecare cuvânt al cântărețului. Fac o obsesie pentru cântăreț și chiar fotografiază tot ce poartă cântărețul și îl imită. Ce arată acest nivel de idolatrizare despre natura acestei persoane? Arată că o astfel de persoană are numai acele lucruri în inima sa, și nu pe Dumnezeu. Toate lucrurile pe care această persoană le gândește, le iubește și le caută sunt ale Satanei; ele ocupă inima acestei persoane, care este abandonată acelor lucruri. Care este problema aici? Dacă un lucru este iubit până la extrem, atunci acela poate să devină viața unei persoane și să-i ocupe inima, dovedind pe deplin că persoana se închină la idoli și nu-L vrea pe Dumnezeu și că, în schimb, îl iubește pe diavol. Prin urmare, putem concluziona că natura unei astfel de persoane este una care îl iubește pe diavol și i se închină, care nu iubește adevărul și nu-L vrea pe Dumnezeu. Nu este acesta modul corect de a vedea natura cuiva? Este întru totul corect. Așa se analizează natura unui om. De exemplu, unii oameni îl idolatrizează în special pe Pavel. Le place să iasă și să țină discursuri și să lucreze, le place să participe la întâlniri și să predice și le place ca oamenii să îi asculte, să li se închine și să se învârtă în jurul lor. Le place să aibă statut în mintea altora și apreciază când alții prețuiesc imaginea pe care le-o prezintă. Să le analizăm natura din aceste comportamente: care este natura lor? Dacă ei se comportă într-adevăr în acest fel, atunci este de-ajuns pentru a arăta că sunt aroganți și încrezuți. Ei nu I se închină deloc lui Dumnezeu; ei caută un statut mai înalt și vor să aibă autoritate asupra celorlalți, să-i posede și să aibă statură în mintea lor. Aceasta este imaginea clasică a Satanei. Aspectele naturii lor care ies în evidență sunt aroganța și îngâmfarea, refuzul de a I se închina lui Dumnezeu și o dorință de a fi venerați de alții. Astfel de comportamente vă pot oferi o imagine foarte clară despre natura lor.

Fragment din „Cum să cunoști natura omului” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 561)

Toată omenirea a fost coruptă de Satana, iar natura omului este să-L trădeze pe Dumnezeu. Cu toate acestea, printre toți oamenii care au fost corupți de Satana există unii care pot să se supună lucrării lui Dumnezeu și să accepte adevărul; aceștia sunt cei care pot dobândi adevărul și obține o transformare a firii. Există și cei care nu se concentrează pe căutarea adevărului. Ei se mulțumesc doar să înțeleagă doctrinele; aud o doctrină bună și o respectă, iar după ce au înțeles-o, își pot îndeplini îndatoririle – până la un punct. Acești oameni fac ceea ce li se spune și au o umanitate mediocră. Ei sunt dispuși, într-o anumită măsură, să se sacrifice, să abandoneze lumescul și să îndure suferința. Cu toate acestea, nu sunt serioși în ceea ce privește adevărul; ei cred că este suficient să nu comită niciun păcat și nu sunt capabili să înțeleagă vreodată esența adevărului. Dacă astfel de oameni pot rămâne neclintiți în cele din urmă, atunci pot și să fie cruțați, dar firile lor nu pot fi transformate. Dacă dorești să fii purificat de corupție și să treci printr-o schimbare în firea vieții tale, atunci trebuie să ai dragoste pentru adevăr și capacitatea de a accepta adevărul. Ce înseamnă să accepți adevărul? Acceptarea adevărului indică faptul că, indiferent ce fel de fire coruptă ai sau care dintre otrăvurile marelui balaur roșu sunt în natura ta natura, îl recunoști când este dezvăluit de cuvintele lui Dumnezeu și te supui acestor cuvinte; le accepți necondiționat, fără să inventezi scuze sau să încerci să alegi doar ceea ce vrei și să ajungi să te cunoști pe tine însuți pe baza a ceea ce spune El. Asta înseamnă să accepți cuvintele lui Dumnezeu. Indiferent ce spune El, indiferent cât de mult ar putea să îți străpungă inima cuvântările Lui, și indiferent ce cuvinte folosește El, poți să le accepți atât timp cât ceea ce spune El este adevărul și le poți recunoaște atât timp cât se conformează realității. Poți să te supui cuvintelor lui Dumnezeu indiferent cât de profund le înțelegi, precum și să accepți și te supui luminii dezvăluite de Duhul Sfânt și despre care au părtășie frații și surorile tale. Atunci când o astfel de persoană a urmărit adevărul până la un anumit punct, ea poate dobândi adevărul și o transformare a firii sale. Cu toate că aceia care nu iubesc adevărul pot avea o umanitate decentă, atunci când e vorba de adevăr, ei sunt confuzi și nu îl iau în serios. Deși poate că sunt capabili de câteva fapte bune, se pot sacrifica pentru Dumnezeu și sunt capabili de renunțare, ei nu pot dobândi o schimbare a firii. Prin comparație, umanitatea lui Petru a fost cam aceeași ca a celorlalți apostoli și a fraților și surorilor sale, însă el a ieșit în evidență prin căutarea ferventă a adevărului; a cugetat cu seriozitate la tot ce a spus Isus. Isus a întrebat: „Simon Barjona, Mă iubești?” Petru a răspuns cu sinceritate: „Îl iubesc doar pe Tatăl care este în ceruri, totuși nu L-am iubit pe Domnul de pe pământ”. Mai târziu a înțeles, gândindu-se: „Nu este corect; Dumnezeul de pe pământ este Dumnezeul din ceruri. Nu este același Dumnezeu atât în cer, cât și pe pământ? Dacă Îl iubesc doar pe Dumnezeu din ceruri, atunci iubirea mea nu este reală; trebuie să-L iubesc pe Dumnezeu de pe pământ, căci numai atunci iubirea mea va fi reală.” Astfel, Petru a ajuns să înțeleagă adevăratul sens al celor spuse de Isus chibzuind la cuvintele Sale. Pentru a-L iubi pe Dumnezeu și pentru ca această iubire să fie reală, trebuie să-L iubești pe Dumnezeul întrupat pe pământ. A iubi un Dumnezeu nedeslușit și invizibil nu este nici realist, nici practic, în timp ce a-L iubi pe Dumnezeul practic și vizibil este adevărul. Din cuvintele lui Isus, Petru a câștigat adevărul și o înțelegere a voii lui Dumnezeu. Evident, credința lui Petru în Dumnezeu se concentrase doar pe căutarea adevărului; în cele din urmă, el a dobândit o iubire pentru Dumnezeul practic – Dumnezeul de pe pământ. Petru a fost deosebit de serios în căutarea adevărului. De fiecare dată când Isus îl sfătuia, el medita cu seriozitate la cuvintele lui Isus. Poate că medita luni de zile, un an sau chiar ani întregi înainte ca Duhul Sfânt să-l lumineze și să înțeleagă sensul cuvintelor lui Dumnezeu; în acest fel, Petru a pătruns în adevăr și, după aceea, firea vieții sale a fost transformată și reînnoită. Dacă o persoană nu urmărește adevărul, nu îl va înțelege niciodată. Poți rosti slovele și doctrinele de zece mii de ori, dar tot vor fi doar slove și doctrine. Unii oameni spun doar „Hristos este adevărul, calea și viața.” Chiar dacă repeți aceste cuvinte de zece mii de ori, tot va fi fără rost; nu le înțelegi nicicum sensul. De ce se spune că Hristos este adevărul, calea și viața? Oare poți exprima clar cunoștințele pe care le-ai acumulat despre asta din experiență? Ai intrat în realitatea adevărului, a căii și a vieții? Dumnezeu Și-a rostit cuvintele pentru ca tu să le experimentezi și să dobândești cunoaștere; doar să dai glas unor slove și doctrine e inutil. Te poți cunoaște pe tine însuți doar după ce ai înțeles și ai pătruns cuvintele lui Dumnezeu. Dacă nu înțelegi cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu poți să te cunoști. Poți discerne numai atunci când ai adevărul; fără adevăr, nu poți discerne. Poți înțelege pe deplin o chestiune doar atunci când ai adevărul; fără adevăr, nu o poți înțelege. Te poți cunoaște pe tine însuți doar atunci când ai adevărul; fără adevăr, nu te poți cunoaște. Firea ta se poate schimba doar atunci când ai adevărul; fără adevăr, firea ta nu se poate schimba. Numai după ce ai adevărul poți sluji conform voii lui Dumnezeu; fără adevăr, nu poți sluji conform voii lui Dumnezeu. Numai după ce ai adevărul te poți închina lui Dumnezeu; fără adevăr, închinarea ta nu va fi altceva decât o săvârșire a riturilor religioase. Toate aceste lucruri depind de dobândirea adevărului din cuvintele lui Dumnezeu.

Fragment din „Cum să cunoști natura omului” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 562)

Să ajungi la o adevărată înțelegere a sensului real al cuvintelor lui Dumnezeu nu este o chestiune simplă. Nu gândi astfel: „Pot să interpretez sensul textual al cuvintelor lui Dumnezeu și toată lumea spune că interpretarea mea este bună și mă aprobă, așa că asta înseamnă că înțeleg cuvintele lui Dumnezeu.” Nu este același lucru cu înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă ai câștigat o oarecare lumină din cuvântările lui Dumnezeu și ai înțeles adevăratul sens al cuvintelor Sale, dacă poți exprima intenția din spatele cuvintelor Sale și efectul pe care îl vor dobândi în cele din urmă, atunci, de îndată ce vei înțelege clar toate aceste lucruri, se poate considera că ai un anumit nivel de înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu. Așadar, înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu nu este chiar așa de simplă. Doar pentru că poți da o explicație înflorită cu privire la sensul literal al cuvintelor lui Dumnezeu, nu înseamnă că le înțelegi. Oricât ai putea să le explici sensul literal, explicația ta tot se bazează pe imaginația omului și modul său de gândire. Este inutilă! Cum poți înțelege cuvintele lui Dumnezeu? Cheia este să cauți adevărul dinlăuntrul lor; numai astfel poți înțelege cu adevărat ce spune El. Ori de câte ori Dumnezeu vorbește, cu siguranță nu rostește simple generalități. Fiecare propoziție pe care o rostește conține detalii care sigur vor fi revelate mai departe în cuvintele lui Dumnezeu și pot fi exprimate diferit. Omul nu poate înțelege modurile în care Dumnezeu exprimă adevărul. Cuvântările lui Dumnezeu sunt foarte profunde și nu pot fi înțelese cu modul de gândire uman. Oamenii pot descoperi întregul sens al fiecărui aspect al adevărului atât timp cât depun un efort; dacă faci acest lucru, atunci, detaliile care rămân, pe măsură ce le experimentezi, vor fi completate pe deplin când Duhul Sfânt te va lumina, oferindu-ți astfel o înțelegere a acestor stări concrete. O parte este înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu și cercetarea conținutului lor specific prin citirea lor. O altă parte este înțelegerea implicațiilor cuvintelor lui Dumnezeu prin experimentarea lor și obținerea luminării de la Duhul Sfânt. O adevărată înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu se obține în primul rând prin aceste două mijloace. Dacă Îi interpretezi cuvintele literalmente sau prin prisma propriei gândiri ori imaginații, atunci înțelegerea ta privind cuvintele lui Dumnezeu nu este adevărată, oricât de elocvent le poți interpreta. S-ar putea chiar să le scoți sensul din context și să le interpretezi greșit, iar a face asta este și mai problematic. Prin urmare, adevărul este obținut în principal primind luminarea de la Sfântul Duh prin dobândirea cunoașterii cuvintelor lui Dumnezeu. Înțelegerea sensului textual al cuvintelor Lui sau capacitatea de a le explica nu se consideră a fi obținut adevărul. Dacă ai avea nevoie doar să interpretezi sensul literal al cuvintelor Sale, ce rost ar avea atunci luminarea Duhului Sfânt? În acel caz, ar trebui doar să ai un anumit nivel de educație, iar toți cei needucați s-ar afla într-o situație foarte dificilă. Lucrarea lui Dumnezeu nu este ceva ce poate fi înțeles de mintea oamenilor. O înțelegere adevărată a cuvintelor lui Dumnezeu se bazează îndeosebi pe a avea luminarea de la Duhul Sfânt; acesta este procesul de obținere a adevărului.

Fragment din „Cum să cunoști natura omului” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 563)

Când vine vorba de cunoașterea naturii omului, cel mai important lucru este să o vedem din perspectiva viziunilor sale asupra lumii, a vieții și a valorilor. Toți cei care sunt ai diavolului trăiesc pentru sine. Viziunea lor asupra vieții și maximele provin, în principal, din spusele Satanei, ca de exemplu: „Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul”. Cuvintele rostite de acei regi diavoli, de cei importanți și de filosofii pământului au devenit chiar viața omului. În special, majoritatea cuvintelor lui Confucius, care este apreciat de chinezi ca fiind un „înțelept”, au devenit viața oamenilor. Există, de asemenea, faimoasele proverbe din budism și taoism, precum și clasicele zicale des citate ale diverselor figuri renumite; toate acestea sunt descrieri ale filosofiilor și naturii Satanei. Ele sunt, de asemenea, cele mai bune ilustrări și explicații privind natura Satanei. Toate aceste otrăvuri care au fost inculcate în inima omului provin de la Satana; nici cea mai mică parte din ele nu provine de la Dumnezeu. De asemenea, astfel de minciuni și prostii se opun direct cuvântului lui Dumnezeu. Este absolut clar că realitățile tuturor lucrurilor pozitive provin de la Dumnezeu și că toate acele lucruri negative care-l otrăvesc pe om provin de la Satana. Prin urmare, poți discerne natura unei persoane și cui aparține ea din perspectivele sale asupra vieții și din valorile sale. Satana îi corupe pe oameni prin educație și influența guvernelor naționale, a celor celebri și măreți. Minciunile și aberațiile lor au devenit viața și natura omului. „Fiecare pentru sine, iar ceilalți cum le e norocul” este o binecunoscută zicală satanică care a fost insuflată în fiecare și care a devenit viața omului. Există alte câteva cuvinte ale filosofiilor de viață care sunt, de asemenea, ca acestea. Satana folosește frumoasa cultură tradițională a fiecărei națiuni pentru a educa oamenii, determinând omenirea să cadă și să fie înghițită de un abis nemărginit al distrugerii și, în final, oamenii sunt distruși de Dumnezeu pentru că ei îl slujesc pe Satana și I se opun lui Dumnezeu. Imaginează-ți că îi adresezi unei persoane active în societate vreme de câteva decenii următoarea întrebare: „Dat fiind că trăiești de atâta timp în lume și ai atâtea realizări, care sunt principalele zicale celebre după care trăiești?” „Cea mai importantă este: «Funcționarii nu lovesc în cei darnici, iar cei ce nu lingușesc nu obțin nimic.»ˮ Nu sunt oare aceste cuvinte reprezentative pentru natura acelei persoane? Folosirea fără scrupule a oricărui mjloc pentru a obține o poziție a devenit natura sa, iar ceea ce o însuflețește este faptul că este un funcționar. Există încă multe otrăvuri satanice în viața oamenilor, în modul în care ei gestionează lucrurile, în comportamentul și în conduita lor; aproape că nu au nicio fărâmă de adevăr. De exemplu: toate filosofiile lor de viață, modurile lor de a face lucrurile și maximele lor sunt pline de otrăvurile marelui balaur roșu și toate vin de la Satana. Așadar, toate lucrurile care curg prin oasele și sângele oamenilor sunt toate lucrurile Satanei. Toți acei oficiali, cei ce dețin puterea și cei ce sunt împliniți au propriile lor căi și secrete pentru succes. Nu sunt oare asemenea secrete perfect reprezentative pentru natura lor? Au făcut lucruri așa de mari pe lume și nimeni nu poate înțelege uneltirile și intrigile ce stau în spatele lor. Asta arată efectiv cât de perfidă și de malițioasă este natura lor. Omul a fost corupt prea profund de Satana. Veninul Satanei curge prin sângele fiecărei persoane, iar natura omului este vizibil coruptă, rea și reacționară, plină de filosofiile Satanei și cufundată în ele – este în totalitate o natură răzvrătită împotriva lui Dumnezeu. Iată de ce oamenii I se împotrivesc lui Dumnezeu și I se opun. Firea omului poate fi făcută cunoscută tuturor dacă e analizată astfel.

Fragment din „Cum să cunoști natura omului” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 564)

Esențial privind auto-reflecția și cunoaștere de sine este următorul lucru: cu cât simți mai mult că în anumite domenii te-ai descurcat bine sau că ai făcut ceea ce era corect și cu cât crezi mai mult că poți satisface voia lui Dumnezeu sau ești capabil să te lauzi în anumite domenii – cu atât merită mai mult să te cunoști pe tine însuți și cu atât merită mai mult să intri în profunzimea lor pentru a vedea ce impurități există în tine și să vezi ce lucruri din tine nu pot satisface voia lui Dumnezeu. Să-l luăm ca exemplu pe Pavel. Pavel era deosebit de învățat și a suferit foarte mult în lucrarea sa de predicare. Era deosebit de adorat de către mulți. Drept urmare, după ce a săvârșit multă lucrare, a presupus că, pentru el, va fi pusă deoparte o coroană. Lucrul acesta l-a determinat să meargă din ce în ce mai departe pe calea greșită, până când, în cele din urmă, a fost pedepsit de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Pavel nu s-a concentrat pe căutarea adevărului din cuvintele Domnului Isus; nu a crezut decât în propriile noțiuni și închipuiri. El a crezut că, atât timp cât va face câteva lucruri bune și va da dovadă de un comportament bun, va fi lăudat și răsplătit de Dumnezeu. Până la urmă, propriile noțiuni și închipuiri i-au orbit duhul și i-au acoperit adevăratul chip. Totuși, oamenii nu știau acest lucru și, fără ca faptul acesta să fie scos la lumină de către Dumnezeu, ei au continuat să-l considere pe Pavel un standard pe care să-l atingă, un exemplu după care să trăiască, și l-au privit ca pe cineva căruia tânjeau să i se asemene, ca pe obiectul căutării lor și ca pe o persoană pe care să o imite. Această poveste despre Pavel servește drept avertisment pentru fiecare persoană care crede în Dumnezeu, și anume că, ori de câte ori simțim că ne-am descurcat deosebit de bine sau credem că suntem deosebit de înzestrați într-o anumită privință ori credem că nu trebuie să ne schimbăm sau să fim tratați într-o anumită privință, ar trebui să ne străduim să medităm și să ne cunoaștem mai bine în acea privință; acest fapt este crucial. Lucrul acesta se întâmplă pentru că în mod sigur nu ai dezgropat acele aspecte ale sinelui tău care crezi că sunt bune, nu le-ai acordat atenție și nu le-ai analizat amănunțit pentru a vedea dacă într-adevăr conțin ceva care se împotrivește lui Dumnezeu. De exemplu, sunt oameni care se cred foarte buni la inimă. Nu îi urăsc sau rănesc niciodată pe ceilalți și întotdeauna dau o mână de ajutor fraților sau surorilor a căror familie se află în dificultate, ca nu cumva problema lor să rămână nerezolvată; au multă bunăvoință și fac tot ce le stă în putere să îi ajute pe toți. Care este rezultatul unui asemenea ajutor? Își ignoră propria viață și, totuși, sunt foarte mulțumiți de ei înșiși și extrem de satisfăcuți de tot ce au făcut. În plus, se mândresc mult cu asta, crezând că tot ceea ce au făcut este cu siguranță suficient ca să mulțumească voia lui Dumnezeu și că sunt adevărați credincioși în Dumnezeu. Își consideră bunătatea naturală ca pe ceva de valorificat și, imediat ce o văd astfel, inevitabil ajung să creadă că aceasta este adevărul. În realitate, tot ce fac ei este un bine omenesc. Ei nu au căutat adevărul câtuși de puțin, iar toate faptele lor sunt în van, deoarece le fac în fața oamenilor și nu înaintea lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin practică potrivit cerințelor lui Dumnezeu și adevărului. Niciunul dintre aceste lucruri pe care le fac nu reprezintă practicarea adevărului și niciunul nu este practicarea cuvintelor lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin Îi respectă voia; mai degrabă, ei folosesc bunătatea umană și buna conduită ca să îi ajute pe ceilalți. Pe scurt, ei nu caută voia lui Dumnezeu în ceea ce fac și nici nu se poartă în conformitate cu cerințele Lui. Așadar, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, comportamentul bun al omului este condamnat și nu merită să Și-l aducă aminte.

Fragment din „Doar prin cunoașterea părerilor tale nechibzuite te poți cunoaște pe tine însuți” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 565)

Cheia pentru dobândirea unei schimbări a firii este cunoașterea propriei naturi, iar lucrul acesta trebuie să se întâmple în conformitate cu revelațiile de la Dumnezeu. Numai din cuvântul lui Dumnezeu poate cineva să-și cunoască natura hidoasă, să recunoască în propria natură diferitele otrăvuri ale Satanei, să își dea seama că este nechibzuit și ignorant și să recunoască elementele slabe și negative din natura sa. După ce acestea sunt pe deplin cunoscute și ești cu adevărat în stare să te urăști și să te lepezi de trup, să duci la îndeplinire în mod constant cuvântul lui Dumnezeu și să ai voința de a te supune absolut Duhului Sfânt și cuvântului lui Dumnezeu, atunci vei fi pornit pe calea lui Petru. Fără harul lui Dumnezeu și fără luminarea și îndrumarea Duhului Sfânt ar fi dificil să mergi pe această cărare, deoarece oamenii nu dețin adevărul și nu sunt în stare să se trădeze singuri. A merge pe calea desăvârșirii lui Petru se bazează în primul rând pe hotărâre, credință și nădejde în Dumnezeu. Mai mult, omul trebuie să se supună lucrării Duhului Sfânt; fără cuvintele lui Dumnezeu, nu se poate descurca în nicio privință. Acestea sunt aspectele cheie, dintre care niciunul nu poate fi încălcat. A ajunge să te cunoști prin experiență este foarte dificil; fără lucrarea Duhului Sfânt, este foarte greu să pătrunzi în aceasta. Ca să meargă pe calea lui Petru, omul trebuie să se concentreze asupra cunoașterii de sine și a transformării firii sale. Calea lui Pavel nu a fost aceea de a căuta viața sau de a se concentra asupra cunoașterii de sine; el s-a concentrat mai ales asupra săvârșirii lucrării și a influenței și elanului acesteia. Motivația lui a fost să câștige binecuvântările lui Dumnezeu în schimbul lucrării și suferinței sale și să primească recompense de la Dumnezeu. Această motivație a fost greșită. Pavel nu s-a concentrat asupra vieții și nici nu a acordat vreo importanță faptului de a dobândi o schimbare a firii; s-a concentrat doar la recompense. Deoarece a avut țeluri greșite, și calea pe care a mers a fost, desigur, greșită. Asta s-a întâmplat din cauza naturii sale arogante și îngâmfate. În mod clar, Pavel nu avea niciun adevăr și nici nu avea conștiință sau rațiune. Mântuindu-i și schimbându-i pe oameni, Dumnezeu le transformă, în primul rând, firile. Scopul cuvintelor Sale este de a dobândi în oameni rezultatul schimbării firi și capacitatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu, de a I se supune și de a-L venera într-un mod normal. Acesta este scopul cuvintelor lui Dumnezeu și al lucrării Sale. Modul de căutare al lui Pavel încălca direct voia lui Dumnezeu și era în conflict cu aceasta; era întru totul contrar acesteia. Totuși, modul de a căuta al lui Petru concorda pe deplin cu voia lui Dumnezeu, care este tocmai rezultatul pe care Dumnezeu Își dorește să îl obțină în oameni. Calea lui Petru este, așadar, binecuvântată și primește laudele lui Dumnezeu. Întrucât calea lui Pavel încalcă voia lui Dumnezeu, El o detestă și o blestemă. Pentru a merge pe calea lui Petru, trebuie să cunoaștem voia lui Dumnezeu. Dacă un om este într-adevăr capabil să-I înțeleagă pe deplin voia prin cuvintele Sale – adică să înțeleagă ce vrea Dumnezeu să facă din om și, în final, ce rezultat Își dorește să obțină – doar atunci poate să înțeleagă cu exactitate ce cale să urmeze. Dacă nu înțelegi pe deplin calea lui Petru și ai doar dorința de a o urma, nu vei putea să pornești pe aceasta. Cu alte cuvinte, s-ar putea să cunoști o mulțime de doctrine, dar, în cele din urmă, să nu poți intra în realitate. Deși s-ar putea să pătrunzi superficial, nu vei fi în stare să obții niciun rezultat real.

Fragment din „Cunoașterea proprie este îndeosebi cunoașterea naturii umane” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 566)

În zilele noastre, majoritatea oamenilor se înțeleg pe ei înșiși superficial. Nu au ajuns deloc să cunoască limpede lucrurile care fac parte din natura lor. Ei nu cunosc decât câteva dintre stările lor corupte, lucrurile pe care este probabil să le facă sau puține dintre neajunsurile lor, iar asta îi face să creadă că se cunosc pe ei înșiși. Dacă, în plus, respectă câteva reguli, se asigură că nu greșesc în anumite domenii și reușesc să evite săvârșirea anumitor fărădelegi, atunci ei cred că au realitatea în credința lor în Dumnezeu și presupun că vor fi mântuiți. Aceasta este numai imaginația umană. Dacă respecți acele lucruri, oare vei deveni într-adevăr capabil să te înfrânezi de la a comite vreo fărădelege? Vei fi dobândit o reală schimbare a firii? Vei trăi cu adevărat asemănarea unei ființe umană? Poți, într-adevăr, să-L mulțumești astfel pe Dumnezeu? Absolut nu – acest lucru este sigur. Credința în Dumnezeu dă roade numai atunci când avem standarde înalte și obținem adevărul și o oarecare transformare în firea vieții. So, în cazul în care cunoașterea de sine a oamenilor este prea superficială, li se va părea imposibil să rezolve probleme, iar firile vieții lor pur și simplu nu se vor schimba. Este necesar să te cunoști la un nivel profund, ceea ce înseamnă să-ți cunoști natura: ce elemente sunt incluse în acea natură, cum au luat naștere aceste lucruri și de unde au venit. Mai mult decât atât, chiar ești capabil să urăști aceste lucruri? Ți-ai văzut vreodată sufletul urât și natura malefică? Dacă ești într-adevăr în stare să vezi adevărul despre tine, atunci vei începe să te detești. Atunci când te vei detesta și, apoi, vei pune cuvântul lui Dumnezeu în practică, vei putea să te lepezi de trup și să ai puterea de a îndeplini adevărul fără dificultăți. De ce mulți oameni își urmează preferințele trupești? Deoarece se consideră a fi destul de buni, simțind că acțiunile lor sunt corecte și îndreptățite, că nu au defecte și că au întru totul dreptate, ei sunt, prin urmare, capabili să acționeze presupunând că dreptatea este de partea lor. Când o persoană recunoaște care este adevărata sa natură – cât de urâtă, cât de demnă de dispreț și cât de demnă de milă este – atunci ea nu este peste măsură de mândră de sine, nu este prea arogantă și nu este prea încântată de ea însăși ca înainte. O astfel de persoană simte: „Trebuie să fiu cinstit și realist și să practic ceva din cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu, atunci nu mă voi ridica la standardul de a fi uman și mă voi rușina să trăiesc în prezența lui Dumnezeu.” Ea se vede cu adevărat ca fiind măruntă, cu adevărat neînsemnată. În acest moment, devine ușor pentru ea să îndeplinească adevărul și va părea că este oarecum așa cum trebuie să fie un om. Oamenii sunt în stare să se lepede de trup numai atunci când se detestă cu adevărat. Dacă nu se detestă, nu vor putea să se lepede de trup. Să te detești cu adevărat include câteva lucruri: în primul rând, să-ți cunoști propria natură; și, în al doilea rând, să te vezi nevoiaș și jalnic, să te vezi ca fiind extrem de mic și nesemnificativ și să-ți vezi sufletul deplorabil și murdar. Când cineva vede pe deplin ceea ce este cu adevărat, iar acest rezultat este obținut, atunci câștigă într-adevăr cunoașterea de sine și se poate spune că a ajuns să se cunoască pe deplin. Doar atunci poate să se urască cu adevărat, mergând atât de departe până la a se blestema, și poate să simtă cu adevărat că a fost profund corupt de Satana, încât nici măcar nu mai seamănă cu o ființă umană. Apoi, într-o zi, când amenințarea morții va apărea, o astfel de persoană va gândi: „Aceasta este dreapta pedeapsă a lui Dumnezeu. Dumnezeu este, într-adevăr, drept; chiar ar trebui să mor!” În acest punct, nu se va plânge, cu atât mai puțin Îl va învinui pe Dumnezeu, simțind pur și simplu că este atât de nevoiașă și jalnică, atât de murdară și de coruptă încât ar trebui să fie distrusă de Dumnezeu, iar un suflet ca al ei nu se cade să trăiască pe pământ. În acest moment, această persoană nu se va împotrivi lui Dumnezeu, cu atât mai puțin, nu Îl va trăda pe Dumnezeu. Dacă un om nu se cunoaște și, totuși, se consideră a fi destul de bun, atunci când moartea îi va bate la ușă, omul acesta va gândi: „M-am descurcat atât de bine în credința mea. Cât de mult am căutat! Am dat atât de mult, am suferit atât de mult, dar, în cele din urmă, Dumnezeu îmi cere acum să mor. Nu știu unde este dreptatea lui Dumnezeu. De ce îmi cere El să mor? Dacă și o persoană ca mine trebuie să moară, atunci cine va fi mântuit? Nu va fi sfârșitul rasei umane?” În primul rând, această persoană are noțiuni despre Dumnezeu. În al doilea rând, această persoană se plânge și nu dă dovadă de niciun pic de ascultare. Este ca în cazul lui Pavel: când a fost aproape să moară, nu se cunoștea pe sine, iar când pedeapsa lui Dumnezeu a fost aproape, a fost prea târziu să se căiască.

Fragment din „Cunoașterea proprie este îndeosebi cunoașterea naturii umane” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 567)

Pe scurt, a urma calea lui Petru în propria credință înseamnă a păși pe calea urmăririi adevărului, care este și calea de a ajunge la cunoașterea de sine și a-și schimba firea. Numai pășind pe calea lui Petru va fi omul pe calea de a fi desăvârșit de Dumnezeu. Omului trebuie să-i fie clar cum anume să pășească pe calea lui Petru, precum și în ce fel s-o pună în practică. În primul rând, omul trebuie să-și lase deoparte propriile intenții, căutările nepotrivite și chiar familia și toate lucrurile ce țin de trup. Trebuie să fie devotat din toată inima, adică să se dedice complet cuvântului lui Dumnezeu, să se concentreze pe a mânca și a bea din cuvintele lui Dumnezeu și a căuta adevărul și intenția din cuvintele Sale și să încerce să înțeleagă voia lui Dumnezeu în toate. Aceasta este metoda fundamentală și vitală de practică. Asta a făcut Petru după ce L-a văzut pe Isus și doar prin practicarea în acest fel se pot dobândi cele mai bune rezultate. Devoțiunea sinceră față de cuvintele lui Dumnezeu implică, în primul rând, căutarea adevărului, a intențiilor din cuvintele Sale, concentrarea asupra priceperii voii lui Dumnezeu, a înțelegerii și obținerii de mai mult adevăr din cuvintele Lui. Când a citit cuvintele Sale, Petru nu s-a concentrat pe înțelegerea doctrinelor, cu atât mai puțin s-a concentrat pe obținerea cunoștințelor teologice; în schimb, el s-a concentrat pe înțelegerea adevărului și voinței lui Dumnezeu, precum și pe obținerea unei înțelegeri a firii și a frumuseții Sale. Petru a încercat, de asemenea, să înțeleagă diferitele stări corupte ale omului din cuvintele lui Dumnezeu, precum și natura coruptă și neajunsurile propriu-zise ale omului, îndeplinind astfel toate aspectele cerințelor pe care Dumnezeu le are de la om pentru a-L mulțumi. Petru a avut atât de multe practici corecte ce respectau cuvintele lui Dumnezeu; acest lucru era cel mai potrivit cu voia Lui și era cea mai bună cale prin care o persoană putea coopera în timp ce experimenta lucrarea lui Dumnezeu. Când a experimentat sutele de încercări de la Dumnezeu, Petru s-a examinat cu strictețe în lumina fiecărui cuvânt al judecății lui Dumnezeu față de om, fiecărui cuvânt al dezvăluirii omului de către Dumnezeu și în lumina fiecărui cuvânt al cerințelor Lui de la om și s-a străduit să priceapă semnificația acelor cuvinte. El a încercat cu adevărat să reflecteze și să memoreze fiecare cuvânt pe care i l-a spus Isus și a obținut rezultate foarte bune. Prin această modalitate de practicare, el a reușit să se înțeleagă pe sine din cuvintele lui Dumnezeu și nu numai că a ajuns să înțeleagă diferitele stări corupte ale omului, ci a ajuns și să înțeleagă esența, natura și diferitele neajunsuri ale omului. Aceasta înseamnă o adevărată înțelegere de sine. Din cuvintele lui Dumnezeu, Petru nu doar că a dobândit o adevărată înțelegere de sine, ci, din lucrurile exprimate în cuvintele lui Dumnezeu – firea Sa dreaptă, ceea ce El are și este, voia lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa, cererile Lui către omenire – din aceste cuvinte el a ajuns să-L cunoască în totalitate pe Dumnezeu. El a ajuns să cunoască firea și esența lui Dumnezeu; a ajuns să cunoască și să înțeleagă ceea ce are Dumnezeu și ce este El, precum și frumusețea și cererile Lui pentru om. Deși Dumnezeu nu a vorbit pe vremea aceea la fel de mult ca astăzi, rezultate în aceste privințe au fost chiar și așa dobândite în Petru. Acesta a fost un lucru rar și prețios. Petru a trecut prin sute de încercări, dar nu a suferit în zadar. Nu numai că a ajuns să se înțeleagă pe sine din cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, dar a ajuns, de asemenea, să Îl cunoască pe Dumnezeu. În plus, s-a concentrat îndeosebi pe cerințele lui Dumnezeu de la omenire din cuvintele Sale. În orice aspect omul ar trebui să Îl mulțumească pe Dumnezeu pentru a se conforma voii Sale, Petru a fost în stare să depună mult efort și să dobândească deplină claritate; acest lucru a fost extrem de benefic în privința pătrunderii lui. Despre orice lucru vorbea Dumnezeu, atât timp cât acele cuvinte puteau să devină viața lui și aparțineau adevărului, Petru era în stare să le graveze în inima sa pentru a le cumpăni și a le prețui frecvent. După ce a auzit cuvintele lui Isus, el a fost capabil să le pună la inimă, ceea ce arată că era deosebit de concentrat pe cuvintele lui Dumnezeu și, în cele din urmă, a dobândit într-adevăr rezultate. Adică, a fost capabil să pună nestingherit cuvintele lui Dumnezeu în practică, să practice adevărul cu exactitate și să se conformeze voii lui Dumnezeu, să acționeze pe deplin în acord cu intenția lui Dumnezeu și să renunțe la propriile opinii și închipuiri. În felul acesta, Petru a pătruns în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Slujirea lui Petru s-a aliniat cu voia lui Dumnezeu în mare parte pentru că făcuse acest lucru.

Dacă cineva Îl poate mulțumi pe Dumnezeu în timpul îndeplinirii propriei datorii, este principial în propriile cuvinte și acțiuni și poate intra în realitatea tuturor aspectelor adevărului, atunci este o persoană care devine desăvârșită de către Dumnezeu. Se poate spune că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu au fost complet eficiente pentru asemenea oameni, iar cuvintele lui Dumnezeu au devenit viața lor, ei au dobândit adevărul și sunt capabili să trăiască în conformitate cu ale Lui cuvinte. După aceasta, natura trupului lor – adică, însuși fundamentul existenței lor inițiale – se va zdruncina și se va prăbuși. După ce oamenii posedă cuvintele lui Dumnezeu drept propria lor viață, ei vor deveni oameni noi. Dacă ale lui Dumnezeu cuvinte devin viața lor, dacă viziunea lucrării lui Dumnezeu, cerințele Lui de la omenire, revelațiile Lui către oameni și standardele pentru o viață adevărată, pe care El cere ca aceștia să le întrunească, devin viața lor, dacă ei trăiesc conform acestor cuvinte și adevăruri, atunci sunt desăvârșiți de cuvintele lui Dumnezeu. Astfel de oameni au renăscut și au devenit oameni noi prin cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este calea prin care Petru a urmărit adevărul; a fost calea de a fi desăvârșit, desăvârșit prin cuvintele lui Dumnezeu, și de a câștiga viață din cuvintele lui Dumnezeu. Adevărul exprimat de Dumnezeu a devenit viața lui și numai atunci a devenit el o persoană care a dobândit adevărul.

Fragment din „Cum să apuci pe calea lui Petru” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 568)

Înainte ca oamenii să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu și să dobândească adevărul, natura Satanei este cea care preia controlul în ei și îi domină. Ce lucruri specifice sunt în acea natură? De exemplu, de ce ești egoist? De ce trebuie să îți protejezi propria poziție? De ce sunt emoțiile tale atât de puternice? De ce îți plac acele lucruri nedrepte? De ce îți plac cele rele? Pe ce bază îți plac aceste lucruri? De unde vin aceste lucruri? De ce ești așa de fericit să le accepți? De pe acum, voi toți ați ajuns să înțelegeți că motivul principal din spatele acestor lucruri este că ele conțin otrava Satanei. Iar în legătură cu ce este otrava Satanei, aceasta poate fi pe deplin exprimată în cuvinte. De exemplu, dacă îi întrebi pe unii răufăcători de ce fac ceva, ei vor răspunde: „Fiecare pentru sine, iar pentru ceilalți, diavolul”. Această singură frază exprimă sursa problemei. Logica Satanei a devenit viața oamenilor. Poate că ei fac lucrurile pentru un scop sau altul, dar le fac doar pentru ei înșiși. Toți oamenii cred că, din moment ce fiecare este pentru sine, iar ceilalți cum le este norocul, ar trebui să trăiască doar pentru sine, făcând tot ce le stă în putere ca să-și asigure o poziție bună și mâncarea și îmbrăcămintea de care au nevoie. „Fiecare pentru sine, iar ceilalți cum le este norocul” – aceasta este viața și filosofia omului și reprezintă, de asemenea, natura umană. Această afirmație a Satanei este tocmai otrava lui, iar, când este interiorizată de om, ea devine natura lui. Natura Satanei este demascată prin această afirmație; îl reprezintă în totalitate. Această otravă devine viața omului și fundamentul existenței sale; umanitatea coruptă a fost, în mod constant, stăpânită de această otravă timp de mii de ani. Tot ce face Satana este pentru sine. El vrea să Îl depășească pe Dumnezeu, să se elibereze de El, să exercite el însuși puterea și să posede toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a creat. Prin urmare, natura omului este natura Satanei. De fapt, moto-urile multor oameni pot să le reprezinte și să le oglindească natura. Oricât ar încerca oamenii să se mascheze, în tot ceea ce fac și în tot ceea ce spun, ei nu își pot ascunde natura. Există unii care nu spun niciodată adevărul și se pricep să se prefacă, dar, după ce alții interacționează cu ei o vreme, natura lor înșelătoare și totala lor necinste vor fi descoperite. În final, alții vor ajunge la o anumită concluzie: acești oameni nu rostesc niciodată un cuvânt adevărat și sunt înșelători. Această afirmație se referă la natura lor; este cea mai bună ilustrare și dovadă a naturii și filosofiei lor. Filosofia lor de viață este de a nu spune nimănui adevărul și, de asemenea, de a nu crede pe nimeni. Natura satanică a omului conține multă filosofie în ea. Uneori, nici măcar tu însuți nu ești conștient de asta și nu o înțelegi și, totuși, fiecare moment din viața ta se bazează pe ea. În plus, crezi că această filosofie este destul de corectă, rezonabilă, iar nu greșită. Acest lucru e suficient pentru a ilustra că filosofia Satanei a devenit natura oamenilor, că ei trăiesc în conformitate deplină cu filosofia Satanei și că nu i se împotrivesc nici măcar un pic. De aceea, ei revelează constant o natură satanică și, în toate privințele, trăiesc constant conform filosofiei satanice. Natura Satanei este viața omului.

Fragment din „Cum să apuci pe calea lui Petru” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 569)

Oamenii au o înțelegere extrem de superficială a propriei naturi și există o incongruență imensă între acest lucru și cuvintele de judecată și dezvăluire ale lui Dumnezeu. Aceasta nu este o greșeală în ceea ce dezvăluie Dumnezeu, ci mai degrabă lipsa oamenilor de înțelegere profundă a propriei naturi. Oamenii nu au o înțelegere fundamentală sau substanțială despre ei înșiși; în schimb, se concentrează și își dedică energia către acțiuni și expresii exterioare. Chiar dacă cineva ar spune în mod ocazional ceva despre înțelegerea propriei persoane, nu ar fi foarte profund. Nimeni nu s-a gândit vreodată că este acest tip de persoană sau că are acest tip de natură datorită faptului că a făcut acest tip de lucru sau pentru că a dezvăluit ceva. Dumnezeu a dezvăluit natura și esența omenirii, dar oamenii înțeleg că modul lor de a face lucrurile și modul lor de a vorbi este imperfect și deficient; de aceea, este o sarcină extenuantă ca oamenii să pună adevărul în practică. Oamenii cred că greșelile lor sunt doar manifestări de moment, care sunt dezvăluite fără grijă, mai degrabă decât că sunt revelări ale naturii lor. Oamenii care gândesc astfel nu pot să pună adevărul în practică pentru că nu sunt în stare să accepte adevărul ca adevăr și nu însetează după el; de aceea, când pun adevărul în practică, ei urmează regulile doar în mod superficial. Oamenii nu își consideră propria natură ca fiind prea coruptă și nu cred că sunt atât de răi încât ar trebui să fie distruși sau pedepsiți. Nu li se pare mare lucru să mintă din când în când și se consideră a fi mult mai buni decât erau în trecut; totuși, într-adevăr, nu corespund nici pe departe standardelor, deoarece oamenii doar au unele acțiuni care nu încalcă adevărul în exterior, când, de fapt, ei nu pun adevărul în practică.

Modificările din comportamentul sau conduita unei persoane nu implică o schimbare a naturii sale. Motivul pentru care așa stau lucrurile este că purtarea unui om nu poate să-i schimbe în mod esențial înfățișarea inițială și nici nu poate să-i transforme natura. Practica unei persoane poate deveni profundă și mai mult decât respectarea unui set de reguli numai după ce aceasta a ajuns să-și cunoască propria natură. Modul în care omul practică în prezent adevărul nu corespunde standardelor și nu poate dobândi pe deplin tot ceea ce adevărul impune. Oamenii practică doar o parte din adevăr și numai atunci când se află în anumite stări și împrejurări; ei nu pot pune adevărul în practică în toate circumstanțele și în toate situațiile. Atunci când, ocazional, o persoană este fericită și starea ei este bună, sau când are părtășie cu grupul și se simte mai eliberată decât de obicei, poate fi temporar capabilă facă unele lucruri care sunt în concordanță cu adevărul; totuși, atunci când se află în compania oamenilor negativi și a celor care nu caută adevărul, practica sa este mai sărăcăcioasă, iar acțiunile ei sunt oarecum nepotrivite. Acest lucru se întâmplă deoarece oamenii practică adevărul fără perseverență în atitudinea lor, dar, în schimb, îl pun în practică îndrumați de influențele trecătoare ale emoțiilor sau împrejurărilor. De asemenea, se întâmplă întrucât nu ți-ai înțeles starea și natura, așa că, uneori, încă ești capabil să faci lucruri pe care nu te poți imagina făcându-le. Îți cunoști doar unele dintre stări, dar, pentru că nu ți-ai înțeles natura, nu poți controla ceea ce ai putea să faci în viitor – adică nu ai siguranța absolută că vei rămâne neclintit. Există momente în care te afli într-o anumită stare și poți să pui adevărul în practică și parcă dai dovadă de o oarecare schimbare, totuși, într-un mediu diferit, ești incapabil să îl pui în practică. Nu poți să controlezi acest lucru. Uneori poți să practici adevărul și alteori nu poți. Într-o clipă înțelegi și, în următoarea, ești confuz. În prezent, nu faci nimic rău, dar poate vei face în scurt timp. Asta dovedește că lucrurile corupte încă mai există înlăuntrul tău și, dacă ești incapabil de adevărata cunoaștere de sine, nu vor fi ușor de rezolvat. Dacă nu poți dobândi o înțelegere temeinică a propriei firi corupte și ești capabil, în cele din urmă, să faci lucruri care se împotrivesc lui Dumnezeu, atunci ești în pericol. Dacă poți să dobândești o perspectivă pătrunzătoare asupra naturii tale și să o urăști, vei putea să te controlezi, să te lepezi de tine și să pui adevărul în practică.

Fragment din „Înțelegerea naturii și punerea adevărului în practică” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 570)

Scopul unei părtășii clare despre adevăr este de a le permite oamenilor să practice adevărul și să-și schimbe firile; nu este doar de a-i face să-l înțeleagă. Dacă înțelegi adevărul, dar nu îl pui în practică, părtășia despre acesta și modul în care îl înțelegi nu vor mai avea niciun sens. Dacă înțelegi adevărul, dar nu îl pui în practică, vei pierde oportunitatea de a-l câștiga, precum și orice șansă de a fi mântuit. Dacă ai pus în practică adevărul pe care îl înțelegi, vei câștiga și mai multe și mai profunde adevăruri; vei dobândi mântuirea lui Dumnezeu, precum și luminarea, iluminarea și călăuzirea Duhului Sfânt. Mulți sunt în stare doar să se plângă de faptul că Duhul Sfânt nu-i luminează niciodată, fără să-și dea seama că, în esență, ei nu pun adevărul în practică. Prin urmare, condiția lor nu va atinge niciodată normalitatea, iar ei nu vor înțelege vreodată voia lui Dumnezeu.

Unii oameni spun că practicarea adevărului nu le poate soluționa problemele. Alții cred că adevărul nu poate rezolva pe deplin firea coruptă a unei persoane. Cert este că toate problemele oamenilor pot fi soluționate; important este dacă ei pot acționa sau nu în conformitate cu adevărul. Defectele care vă năpăstuiesc în prezent nu sunt cancer sau boli incurabile. Dacă puteți să puneți adevărul în practică, toate acele defecte pot fi schimbate, în funcție de abilitatea sau inabilitatea voastră de a acționa în conformitate cu adevărul. Dacă mergi pe calea căutării adevărului, atunci vei avea succes; dacă, totuși, te afli pe calea greșită, s-a terminat pentru tine. De exemplu, unii oameni își fac lucrarea fără să se gândească vreodată la cum ar putea face lucrurile astfel încât să fie de folos lucrării casei lui Dumnezeu sau dacă metodele lor de a face lucrurile se conformează voii lui Dumnezeu; ca urmare, fac multe lucruri pe care El le disprețuiește. Dacă ar acționa în conformitate cu adevărul în tot ceea ce fac, oare n-ar fi ei atunci niște persoane pe placul inimii lui Dumnezeu? Unii oameni cunosc adevărul, dar nu îl pun în practică, ei considerând că adevărul este doar atât și nimic mai mult. Nu cred că acesta poate să le purifice voința și să le înlăture stricăciunea. Oare nu e ridicolă o astfel de persoană? Oare nu sunt absurzi asemenea oameni? Nu se cred destepți? Dacă oamenii acționează potrivit adevărului, firile lor corupte vor fi transformate; dacă, totuși, își bazează credința și slujirea înaintea lui Dumnezeu pe personalitățile lor naturale, niciunul dintre ei nu va reuși să-și schimbe firile. Unii oameni sunt absorbiți de propriile preocupări toată ziua, însă nu reușesc să cerceteze sau să practice adevărul care este disponibil fără efort. Acest mod de a practica este foarte absurd; astfel de oameni sunt suferinzi înnăscuți, deoarece au binecuvântări, dar nu se bucură de ele! Calea înainte este acolo; nu trebuie decât să o practici. Dacă ești hotărât să pui adevărul în practică, punctele tale slabe și defectele fatale pot fi transformate. Totuși, ar trebui să fii întotdeauna atent și prudent și să înduri mai multe greutăți. Credința în Dumnezeu necesită prudență. Poți să crezi cum se cuvine în Dumnezeu dacă adopți un comportament atât de neglijent?

Fragment din „Aceia care iubesc adevărul au o cale înainte” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 571)

Dacă din cuvintele lui Dumnezeu nu înțelegi voia lui Dumnezeu și intențiile din spatele cuvântărilor Sale, dacă nu înțelegi scopurile și rezultatele pe care intenționează să le obțină cuvintele Sale, dacă nu înțelegi ceea ce caută să realizeze și să desăvârșească în om cuvintele Lui, dacă nu înțelegi aceste lucruri, atunci asta dovedește că încă nu înțelegi adevărul. De ce spune Dumnezeu ceea ce spune? De ce vorbește pe acel ton? De ce este El atât de serios și sincer la fiecare cuvânt pe care îl rostește? De ce alege anumite cuvinte? Știi? Dacă nu ești sigur, înseamnă că nu înțelegi voia lui Dumnezeu sau intențiile Lui, nu înțelegi contextul din spatele cuvintelor Lui. Dacă nu pricepi acest lucru, cum poți dobândi adevărul? Să dobândești adevărul înseamnă să înțelegi intenția lui Dumnezeu prin fiecare cuvânt pe care îl rostește El; înseamnă că ești în stare să pui cuvintele lui Dumnezeu în practică imediat ce le-ai înțeles, astfel încât cuvintele lui Dumnezeu să poată fi trăite de către tine și să devină realitatea ta. Doar când ai o înțelegere deplină a cuvântului lui Dumnezeu poți înțelege cu adevărat adevărul. După ce abia ai ajuns să înțelegi câteva slove și doctrine, crezi că înțelegi adevărul și ai realitatea, și chiar spui: „Dumnezeu vrea să fim sinceri, iar noi am practicat asta.” Totuși, nu reușești să înțelegi motivul pentru care Dumnezeu vrea ca oamenii să fie sinceri, și nici de ce vrea El ca oamenii să Îl iubească. De fapt, motivul pentru care Dumnezeu le cere oamenilor astfel de lucruri este să le aducă mântuirea și desăvârșirea.

Dumnezeu exprimă adevărul pentru oamenii care însetează după adevăr, caută adevărul și iubesc adevărul. Cât despre cei care se preocupă de slove și doctrine și cărora le place să țină discursuri lungi și pompoase, aceia nu vor câștiga niciodată adevărul; ei se amăgesc singuri. Asemenea oameni au o părere greșită despre citirea cuvintelor lui Dumnezeu; își sucesc gâturile ca să citească ceea ce este corect – perspectiva lor este complet greșită. Unii oameni știu doar să cerceteze cuvintele lui Dumnezeu, studiind ce spune El despre a fi binecuvântat și despre destinația omului. În cazul în care cuvintele lui Dumnezeu nu se potrivesc noțiunilor lor, ei devin negativi și se opresc din căutat. Asta arată că nu îi interesează adevărul. Drept urmare, ei nu iau în serios adevărul; sunt capabili doar să accepte adevărul noțiunilor și închipuirilor proprii. Deși astfel de oameni sunt zeloși în credința lor în Dumnezeu și încearcă în toate felurile să facă niște fapte bune și să aibă o imagine bună în fața celorlalți, fac acest lucru doar ca să aibă o destinație bună în viitor. În ciuda faptului că se implică și în viața bisericii, mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu împreună cu toți ceilalți, le este greu să intre în realitatea adevărului și să obțină adevărul. Sunt și alții care beau și mănâncă cuvintele lui Dumnezeu, dar care fac totul doar superficial; ei cred că au obținut adevărul doar pentru că au ajuns să înțeleagă câteva slove și doctrine. Ce nesăbuiți sunt! Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Totuși, nu vei înțelege și dobândi neapărat adevărul după ce citești cuvintele lui Dumnezeu. Dacă nu reușești să obții adevărul mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu, atunci ceea ce obții vor fi slove și doctrine. Nu știi ce înseamnă să obții adevărul. Poate ții cuvintele lui Dumnezeu în palma ta, dar, după ce le citești, tot nu reușești să înțelegi voia lui Dumnezeu și obții doar niște slove și doctrine. În primul rând, ar trebui să îți dai seama că al lui Dumnezeu cuvânt nu este atât de direct; cuvântul lui Dumnezeu este extrem de profund. Fără ani mulți de experiență, cum ai putea înțelege cuvântul lui Dumnezeu? Ai avea nevoie de o viață întreagă ca să experimentezi pe deplin chiar și o singură propoziție din cuvintele lui Dumnezeu. Citești cuvintele lui Dumnezeu, dar nu înțelegi voia lui Dumnezeu; nu înțelegi intențiile cuvintelor Lui, originea lor, efectul pe care vor să îl obțină sau ceea ce caută să realizeze. Dacă nu înțelegi niciunul dintre aceste lucruri, atunci cum poți înțelege adevărul? Poate că ai citit cuvintele lui Dumnezeu de multe ori și probabil ești în stare să reciți multe pasaje pe de rost, dar tot nu te-ai schimbat deloc, și nici nu ai progresat. Relația ta cu Dumnezeu este la fel de distantă și înstrăinată ca întotdeauna. Încă sunt bariere între tine și Dumnezeu, la fel ca înainte, și tot rămâi plin de îndoieli în privința Lui. Nu doar că nu Îl înțelegi pe Dumnezeu, dar îți cauți scuze înaintea Lui și nutrești noțiuni despre El. I te împotrivești și chiar Îl blasfemiezi. Cum ar putea însemna asta că ai obținut adevărul?

Fragment din „Doar cei cu realitatea adevărului pot conduce” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 572)

Toate lucrurile care apar în fiecare zi, mari sau mici, care îți pot zdruncina hotărârea, ocupa mintea sau limita abilitatea de a-ți face datoria și progresul viitor necesită o îngrijire sârguincioasă; ar trebui studiate cu atenție, iar adevărul lor ar trebui cercetat. Toate acestea sunt lucruri care se petrec în domeniul experienței. Unii oameni renunță la îndatoririle lor când negativitatea se abate asupra lor și nu se pot ridica în picioare după fiecare eșec. Toți acești oameni sunt nesăbuiți care nu iubesc adevărul și care nu l-ar câștiga nici măcar după o viață de credință. Cum ar putea niște nesăbuiți ca aceștia să urmeze până la capăt? Dacă același lucru ți se întâmplă de zece ori, dar nu dobândești nimic din asta, atunci ești o persoană inutilă și mediocră. Oamenii ascuțiți la minte și cei cu un calibru adevărat care înțeleg lucrurile spirituale sunt căutători ai adevărului; dacă li s-ar întâmpla ceva de zece ori, probabil în opt dintre cazuri vor fi capabili să dobândească o oarecare inspirație, să învețe vreo lecție și să progreseze întrucâtva. Când i se întâmplă ceva de zece ori unui nesăbuit – unuia care nu înțelege chestiunile spirituale – acel lucru nu-i va fi niciodată de folos în viață, nu-l va schimba niciodată și niciodată nu îl va face să-și înțeleagă natura, iar acesta este sfârșitul lui. De fiecare dată când i se întâmplă ceva, cade, și de fiecare dată când cade, are nevoie de altcineva care să îl sprijine și să îl convingă; fără sprijin și convingere, nu se poate ridica. Dacă, de fiecare dată când se întâmplă ceva, este în pericol să cadă și dacă de fiecare dată este în pericol să se degradeze, nu este acesta sfârșitul său? Există vreun alt motiv ca astfel de oameni inutili să fie mântuiți? Mânuirea omenirii de către Dumnezeu este o mântuire a celor care iubesc adevărul, o mântuire a părții din ei cu voință și hotărâre și a acelei părți din ei care tânjește după adevăr și dreptate în inima lor. Hotărârea unei persoane este partea din inima ei care tânjește după dreptate, bunătate și adevăr și care are conștiință. Dumnezeu mântuiește această parte din oameni și, prin aceasta, El le schimbă firea stricată, astfel încât ei să poată să înțeleagă și să dobândească adevărul, astfel încât stricăciunea lor să poată fi curățită, iar firea vieții lor să poată fi transformată. Dacă nu ai aceste lucruri în tine, nu poți fi mântuit. Dacă în tine nu ai nicio dragoste pentru adevăr sau aspirație pentru dreptate și lumină; dacă ori de câte ori întâlnești răul, nu ai nici voința să te lepezi de lucrurile rele și nici hotărârea să înduri greutățile; dacă, în plus, conștiința ta este amorțită; dacă a ta capacitate de a primi adevărul este amorțită la rândul său și nu ai nicio legătură cu adevărul și evenimentele care se petrec; și dacă nu discerni toate problemele și ești incapabil să gestionezi sau să rezolvi lucrurile de unul singur, atunci este imposibil să fii mântuit. O asemenea persoană nu are nimic care să o recomande și nimic asupra căruia să merite să lucrezi. Conștiința sa este amorțită, mintea îi este confuză, nu iubește adevărul și nici nu tânjește după dreptate în adâncul inimii și, indiferent cât de clar sau limpede vorbește Dumnezeu despre adevăr, ea nu răspunde, ca și când ar fi deja moartă. Oare lucrurile nu s-au terminat pentru ea? O persoană care încă mai are suflare poate fi salvată prin respirația artificială, dar dacă deja a murit și sufletul a plecat, respirația artificială nu va rezolva nimic. Dacă, ori de câte ori întâlnești o problemă, dai înapoi din fața ei și încerci să o eviți, asta înseamnă că nu ai fost martor; ca atare, nu poți fi nicicând mântuit și ești complet terminat. Când ceva se abate asupra ta, trebuie să ai o minte calmă și o abordare corectă și trebuie să faci o alegere. Ar trebui să învățați să folosiți adevărul ca să rezolvați problema. În mod obișnuit, la ce folosește înțelegerea unor adevăruri? Nu ca să îți umple stomacul și nu doar ca să ai ceva de spus, nici ca să rezolvi problemele altora. Mai important, folosul acesteia este să îți rezolvi propriile probleme, propriile greutăți – doar după ce rezolvi greutățile tale poți să le rezolvi pe ale altora. De ce se spune că Petru este un fruct? Pentru că în el sunt lucruri de valoare, lucruri care merită desăvârșite; el era hotărât să caute adevărul și avea o voință fermă; avea rațiune, era dispus să îndure greutăți și a iubit adevărul în inima lui și nu a renunțat la ce s-a întâmplat. Toate acestea sunt puncte forte. Dacă nu ai niciunul dintre aceste puncte forte, ai probleme. Nu ești capabil să acumulezi experiență și nu ai niciuna, și nu poți rezolva greutățile altora. Asta se întâmplă din cauză că nu știi cum să intri. Ești confuz când ți se întâmplă ceva; te simți tulburat, plângi, devii negativ, fugi și, indiferent ce faci, nu ești în stare să gestionezi corect situația.

Fragment din „Oamenii confuzi nu pot fi mântuiți” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 573)

Indiferent ce faci, mai întâi ar trebui să înțelegi de ce o faci, ce intenție te îndrumă să faci acest lucru, ce semnificație are fapt ta, care este natura chestiunii și dacă ceea ce faci este un lucru pozitiv sau negativ. Trebuie să ai o înțelegere clară a tuturor acestor chestiuni; aceasta este destul de necesară pentru a putea acționa principial. Dacă faci ceva pentru a-ți îndeplini datoria, atunci ar trebui să cugeți: „Cum ar trebui să fac lucrul acesta? Cum ar trebui să-mi îndeplinesc bine datoria, ca să nu o îndeplinesc doar superficial?” Ar trebui să te apropii de Dumnezeu în această privință. Apropierea de Dumnezeu înseamnă a căuta adevărul în această chestiune, a căuta calea de a practica, a căuta voia lui Dumnezeu și a căuta să-L mulțumești pe Dumnezeu. Așa poți să te apropii de Dumnezeu în tot ceea ce faci. Lucrul acesta nu implică săvârșirea unei ceremonii religioase sau a unei acțiuni exterioare. Se face în scopul de a practica în conformitate cu adevărul, după ce ai căutat voia lui Dumnezeu. Dacă spui întotdeauna „Mulțumesc lui Dumnezeu” atunci când nu ai făcut nimic, dar, dacă atunci când faci ceva, continui să o faci așa cum vrei, atunci acest tip de mulțumire este doar o acțiune exterioară. Când îți îndeplinești datoria sau lucrezi la ceva, întotdeauna ar trebui să te gândești: „Cum ar trebui să îndeplinesc această datorie? Care este voia lui Dumnezeu?” Este ca tu să te apropii de Dumnezeu prin ceea ce faci și, procedând astfel, să cauți principiile și adevărul din spatele acțiunilor tale, precum și voia lui Dumnezeu, și nu te vei îndepărta de Dumnezeu în nimic din ceea ce faci. Doar o astfel de persoană crede cu adevărat în Dumnezeu. În zilele noastre, ori de câte ori oamenii se confruntă cu lucruri, indiferent de situația concretă, ei cred că pot să facă una și alta, deci nu-L au pe Dumnezeu în inima lor și acționează potrivit propriei voințe. Indiferent dacă este sau nu adecvată conduita lor, ori dacă este sau nu în conformitate cu adevărul, pur și simplu se încăpățânează să se grăbească și să acționeze în conformitate cu intențiile lor personale. De obicei, poate să pară că Dumnezeu este în inima lor, dar, când fac lucruri, Dumnezeu nu este în inima lor. Unii oameni spun: „Nu pot să mă apropii de Dumnezeu în lucrurile pe care le fac. În trecut, obișnuiam să oficiez ceremonii religioase și încercam să mă apropii de Dumnezeu, dar era în van. Nu mă puteam apropia de El.” Astfel de oameni nu-L au pe Dumnezeu în inimile lor; se au doar pe ei înșiși în inimile lor și, pur și simplu, în orice fac, nu pot pune adevărul în practică. A nu acționa în conformitate cu adevărul înseamnă a face lucrurile după propria voință și a face lucrurile după propria voință înseamnă a-L părăsi pe Dumnezeu; adică ei nu-L au pe Dumnezeu în inimile lor. Ideile umane de obicei li se par oamenilor bune și corecte și li se pare că nu ar încălca foarte mult adevărul. Oamenii simt că a face lucrurile într-o asemenea manieră ar însemna a pune adevărul în practică; simt că a face lucrurile în felul acesta ar însemna a se supune lui Dumnezeu. De fapt, ei nu Îl caută cu adevărat pe Dumnezeu și nu se roagă lui Dumnezeu în legătură cu acest lucru și nu se străduiesc să îl îndeplinească bine, în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu pentru a-I mulțumi voia. Ei nu posedă această stare adevărată, nici nu au o astfel de dorință. Aceasta este cea mai mare greșeală pe care oamenii o fac în practica lor. Tu crezi în Dumnezeu, dar nu Îl păstrezi pe Dumnezeu în inima ta. Cum să nu fie acesta un păcat? Nu te înșeli de unul singur? Ce fel de efecte poți culege dacă vei continua să crezi astfel? Mai mult, în ce fel poate fi manifestată semnificația credinței?

Fragment din „Căutarea voii lui Dumnezeu este de dragul practicării adevărului” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 574)

Când ai făcut un anumit lucru, Dumnezeu a fost foarte nemulțumit. Când ai fost pe cale să faci acel lucru, te-ai rugat Lui? Te-ai gândit vreodată: „Cum ar privi Dumnezeu acest lucru dacă ar fi adus înaintea Lui? Ar fi fericit sau enervat dacă ar ști despre asta? L-ar detesta?” Nu ai cercetat acest fapt, nu-i așa? Chiar dacă ceilalți ți-ar fi adus aminte, tot ai fi crezut că problema nu este mare, că nu se împotrivea niciunui principiu și nu era un păcat. Drept urmare, acest lucru pe care l-ai făcut a ofensat firea lui Dumnezeu și I-a stârnit o mai mare mânie, chiar până în punctul de a te disprețui. Dacă ai fi căutat și cercetat și ai fi văzut problema în mod clar înainte de a acționa, nu ai fi reușit, atunci, să o gestionezi? Cu toate că uneori oamenii nu sunt într-o stare bună, dacă ei aduc înaintea lui Dumnezeu în mod solemn tot ceea ce intenționează să facă pentru a analiza și a cerceta acele lucruri, nu vor comite nicio greșeală majoră. Atunci când practică adevărul, oamenilor le este greu să evite greșelile, dar, dacă știi să faci lucrurile în conformitate cu adevărul atunci când le faci și, totuși, nu le săvârșești potrivit acestuia, atunci problema este că tu nu iubești adevărul. Firea unei persoane fără dragoste de adevăr nu va fi schimbată. Dacă nu poți să înțelegi cu exactitate voia lui Dumnezeu și nu știi cum să practici, ar trebui să ai părtășie cu ceilalți. Dacă nimeni nu simte că poate să vadă problema în mod clar, atunci ar trebui să pui în aplicare cea mai rezonabilă soluție. Cu toate acestea, dacă în cele din urmă descoperi că punând-o astfel în aplicare ai făcut o mică greșeală, ar trebui să o corectezi rapid, iar Dumnezeu nu va considera această eroare drept păcat. Pentru că aveai intenții bune când ai pus această chestiune în practică și practicai în conformitate cu adevărul și pur și simplu nu ai văzut-o clar, iar acțiunile tale au dus la unele erori, aceasta a fost o circumstanță atenuantă. Totuși, în zilele noastre, mulți oameni se bazează doar pe cele două mâini ale lor ca să lucreze și pe propriile minți ca să facă una și alta și rareori iau în considerare aceste întrebări: „Este potrivit voii lui Dumnezeu modul în care practic? Ar fi Dumnezeu fericit dacă aș proceda astfel? Ar avea Dumnezeu încredere în mine dacă aș face astfel? Dacă aș proceda astfel, aș pune în practică adevărul?” Dacă Dumnezeu aude de această chestiune, ar putea El să spună „Ai făcut acest lucru în mod corect și corespunzător. Ține-o tot așa”? Ești capabil să cercetezi cu atenție fiecare chestiune pe care o întâmpini? Poți fi serios și meticulos în privința fiecăreia dintre ele? Sau ești în stare să te gândești dacă Dumnezeu disprețuiește modul în care o abordezi, la ce părere au toți ceilalți despre metodele tale și dacă o faci pe baza propriei voințe sau pentru a-ți împlini dorințele...? Trebuie să te gândești mai mult la asta și să cauți mai mult, iar greșelile tale vor deveni din ce în ce mai mici. A face lucrurile în acest mod va demonstra că ești o persoană care caută cu sinceritate adevărul și că ești cineva care-L venerează pe Dumnezeu, căci săvârșești lucrurile în conformitate cu direcția pe care o impune adevărul.

Dacă acțiunile unui credincios nu au legătură cu adevărul, el este asemeni unui necredincios. Acesta este tipul de persoană care nu-L are pe Dumnezeu în inima sa și care Îl părăsește pe Dumnezeu, iar o astfel de persoană este ca un muncitor angajat în familia lui Dumnezeu care face niște treburi ciudate pentru stăpânul său, primește o mică leafă și apoi pleacă. Pur și simplu nu este o persoană care crede în Dumnezeu. Anterior, s-a menționat ceea ce poți face pentru a obține încuviințarea lui Dumnezeu. Încuviințarea din partea lui Dumnezeu este primul lucru la care ar trebui să te gândești și pentru care ar trebui să lucrezi; ar trebui să fie principiul și sfera practicii tale. Motivul pentru care ar trebui să stabilești dacă ceea ce faci este în concordanță cu adevărul este acela că, dacă e potrivit adevărului, cu siguranță este conform voii lui Dumnezeu. Nu că ar trebui să cântărești dacă problema este corectă sau greșită sau dacă este în conformitate cu gusturile tuturor celorlalți sau cu propriile tale dorințe; mai degrabă, ar trebui să stabilești dacă aceasta este în conformitate cu adevărul și dacă e în folosul lucrării și al intereselor Bisericii. Dacă te vei gândi la aceste chestiuni, vei fi din ce în ce mai mult în concordanță cu voia lui Dumnezeu când vei face lucrurile. Dacă nu iei în considerare aceste aspecte și te bazezi doar pe propria voință atunci când faci lucrurile, atunci garantat le vei face incorect, deoarece voința omului nu este adevărul și, desigur, este incompatibilă cu Dumnezeu. Dacă îți dorești să fii aprobat de Dumnezeu, trebuie să practici potrivit adevărului, și nu în funcție de propria ta voință. În numele îndeplinirii îndatoririlor personale, unii oamenii se implică în anumite chestiuni private. Frații și surorile lor consideră că acest lucru este nepotrivit și le fac reproșuri în privința asta, dar acești oameni nu își asumă vina. Ei cred că, întrucât era o problemă personală care nu implica lucrarea, finanțele sau oamenii bisericii, nu încalcă, prin urmare, sfera adevărului, iar Dumnezeu nu ar trebui să Se amestece în această chestiune. S-ar putea ca unele lucruri să-ți pară chestiuni private care nu implică niciun principiu sau adevăr. Totuși, analizând lucrurile pe care le-ai făcut, ai fost foarte egoist că nu ai luat în considerare lucrarea familiei lui Dumnezeu sau modul în care o va afecta ceea ce ai făcut; te gândeai doar la propriul beneficiu. Acest lucru implică deja bunăcuviința sfinților, precum și probleme legate de umanitatea unei persoane. Deși ceea ce făceai tu nu implica interesele bisericii și nici adevărul, a te deda unei chestiuni private în timp ce pretinzi că îți îndeplinești datoria nu este în conformitate cu adevărul. Indiferent ce faci, cât de mare sau de mică este problema și dacă o faci ca să îți îndeplininești datoria în familia lui Dumnezeu sau pentru motivele tale private, trebuie să ții cont dacă ceea ce faci este conform cu voia lui Dumnezeu, precum și dacă este un lucru pe care ar trebui să-l facă o persoană cu umanitate. Dacă tu cauți astfel adevărul în tot ce faci, atunci crezi într-adevăr în Dumnezeu. Dacă abordezi cu evlavie fiecare problemă și fiecare adevăr în acest fel, atunci vei fi capabil să dobândești transformări în firea ta. Unii oameni cred că atunci când fac ceva personal, pot pur și simplu să ignore adevărul, să facă precum doresc și să o facă în orice fel îi face fericiți sau este avantajos pentru ei. Nu dau nici cea mai mică atenție modului în care acestea ar putea afecta familia lui Dumnezeu, nici nu iau în considerare dacă ce fac ei se conformează sfințeniei. În cele din urmă, odată ce au terminat cu problema, devin întunecați și se simt inconfortabil, cu toate că nu știu de ce. Nu e oare meritată această răsplată? Îl ofensați pe Dumnezeu dacă faceți lucruri pe care El nu le aprobă. Dacă o persoană nu iubește adevărul și face adesea lucruri bazate pe propria voință, atunci Îl va ofensa adeseori pe Dumnezeu. De obicei, asemenea oameni nu sunt aprobați de Dumnezeu în ceea ce fac și, dacă nu se căiesc, atunci pedeapsa nu va fi prea departe.

Fragment din „Căutarea voii lui Dumnezeu este de dragul practicării adevărului” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 576)

Unii oameni, indiferent de problema pe care s-ar putea să o întâmpine atunci când își îndeplinesc îndatoririle, nu caută adevărul și acționează întotdeauna în funcție de gândurile, noțiunile, închipuirile și dorințele lor. Ei își satisfac în mod constant propriile dorințe egoiste, iar firile lor corupte le controlează întotdeauna acțiunile. Deși își pot duce la bun sfârșit îndatoririle care le sunt încredințate, ei nu câștigă niciun adevăr. Așadar, pe ce se bazează astfel de persoane când își îndeplinesc îndatoririle? Ele nu se bazează nici pe adevăr, nici pe Dumnezeu. Acel strop de adevăr pe care îl înțeleg nu a pus stăpânire pe inimile lor; ei se bazează pe propriile înzestrări și abilități, pe cunoștințele pe care le-au dobândit și pe talentele lor, cât și pe propria voință sau intențiile lor bune pentru a-și săvârși îndatoririle. Aceasta e o cu totul altă natură, nu-i așa? Deși uneori te bazezi pe naturalețea, imaginația, noțiunile, cunoștințele și învățătura ta ca să-ți îndeplinești datoria, nu se ivește nicio chestiune de principiu în unele lucruri pe care le faci. La suprafață, pare că nu ai luat calea greșită, însă există un lucru care nu poate fi trecut cu vederea: în timpul procesului de îndeplinire a datoriei tale, dacă noțiunile, închipuirile și dorințele tale personale nu se schimbă niciodată și nu sunt niciodată înlocuite cu adevărul și dacă acțiunile și faptele tale nu sunt săvârșite niciodată în conformitate cu principiile adevărului, atunci care va fi rezultatul final? Vei deveni un făcător de servicii. Exact asta a fost scris în Biblie: „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!»”. De ce Dumnezeu îi numește pe acești oameni, care depun eforturi și care fac servicii, „voi, cei ce săvârșiți fărădelegea”? Există un aspect de care putem fi siguri, și anume acela că, indiferent de îndatoririle acestor oameni sau de lucrarea pe care o fac, motivațiile, imboldurile, intențiile și gândurile lor se nasc în întregime din dorințele lor egoiste, se bazează în totalitate pe propriile idei și interese personale, iar considerațiile și planurile lor se învârt cu totul în jurul reputației, statutului, vanității și perspectivelor lor de viitor. În sinea lor, ei nu au niciun adevăr și nici nu acționează în conformitate cu principiile adevărului. Așadar, ce este crucial să căutați acum? (Ar trebui să căutăm adevărul și să ne îndeplinim îndatoririle în conformitate cu voia și cerințele lui Dumnezeu.) Ce anume ar trebui să faci atunci când îți îndeplinești îndatoririle în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu? În ceea ce privește intențiile și ideile tale atunci când faci un lucru, trebuie să înveți cum să discerni dacă acestea sunt sau nu în acord cu adevărul, precum și dacă intențiile și ideile tale sunt orientate spre îndeplinirea propriilor dorințe egoiste ori a intereselor casei lui Dumnezeu. Dacă intențiile și ideile tale sunt în concordanță cu adevărul, atunci îți poți îndeplini datoria în conformitate cu gândirea ta; totuși, dacă acestea nu sunt în acord cu adevărul, atunci trebuie să te întorci grabnic și să abandonezi acea cale. Calea aceea nu este corectă și nu poți practica așa; dacă vei continua să mergi pe acea cale, atunci vei ajunge să comiți răul.

Fragment din „Cum să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu în îndatoririle tale” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 577)

Există un principiu suprem în modul în care Domnul creației tratează obiectele creației, și acesta este și cel mai important dintre principii. Felul în care El tratează obiectele creației se bazează în întregime pe planul Său de gestionare (planul mântuirii) și pe cerințele Sale; El nu are nevoie să consulte pe nimeni, nici nu are nevoie să obțină acordul cuiva. El face tot ce are de făcut și-i tratează pe oameni oricum este necesar să-i trateze, iar orice face și oricum îi tratează pe oameni este în acord cu principiile conform cărora Domnul creației lucrează. Singurul lucru pe care ar trebui să-l facă obiectele creației este să se supună; nu ar trebui să aibă nicio altă opțiune. Ce arată acest lucru? Domnul creației va fi întotdeauna Domnul creației; El are puterea și înzestrările de a orchestra și de a cârmui orice obiect al creației după bunul plac și nu are nevoie de un motiv pentru a face astfel. Aceasta este autoritatea Lui. Ce putem spune despre obiectele creației? Niciun obiect al creației nu are puterea sau competența de a judeca modul în care Creatorul ar trebui să acționeze sau dacă ceea ce face El este corect sau greșit, nici nu are calificarea de a alege dacă ar trebui să fie cârmuit, orchestrat sau rânduit de Domnul creației. De asemenea, nici măcar unul dintre obiectele creației nu are calificările pentru a alege modul în care acestea sunt guvernate și rânduite de Domnul creației. Acesta este cel mai înalt adevăr. Indiferent ce le-a făcut Domnul creației obiectelor creației și indiferent de modul în care El a făcut-o, oamenii pe care i-a creat ar trebui să facă un singur lucru: să cerceteze, să se supună, să cunoască și să accepte acest fapt implementat de Domnul creației. Rezultatul final va fi că Domnul creației Își va fi îndeplinit planul de gestionare și Își va fi dus la bun sfârșit lucrarea, făcând ca planul Său de gestionare să progreseze fără niciun obstacol; între timp, deoarece obiectele creației au acceptat cârmuirea și rânduielile Creatorului și datorită faptului că s-au supus acestora, ele vor fi dobândit adevărul, vor fi înțeles voia Creatorului și vor fi ajuns să-I cunoască firea. Mai există un principiu pe care trebuie să vi-l spun: indiferent ce face Creatorul, indiferent cum Se manifestă și indiferent dacă ceea ce face este o faptă măreață sau una neînsemnată, El tot este Creatorul, în timp ce toți oamenii, pe care El i-a creat, indiferent ce au făcut și indiferent cât de talentați sau favorizați ar putea fi, rămân ființe create. În ceea ce privește oamenii creați, indiferent cât de mult har sau cât de multe binecuvântări au primit de la Creator sau cât de multă milă, bunătate iubitoare sau bunăvoință, ei nu ar trebui să se creadă diferiți de cei mulți sau să creadă că pot fi pe picior de egalitate cu Dumnezeu și că au dobândit un rang superior printre ființele create. Indiferent cu cât de multe daruri te-a înzestrat Dumnezeu, cât de mult har a revărsat asupra ta, cât de bine te-a tratat sau dacă ți-a dăruit câteva talente speciale, nimic din toate acestea nu îți aparține. Ești o ființă creată și, astfel, întotdeauna vei fi o ființă creată. Nu trebuie să gândești niciodată „Sunt îndrăgit în mâinile lui Dumnezeu. El nu ar ridica niciodată mâna asupra mea. Atitudinea lui Dumnezeu față de mine va fi mereu una de dragoste, grijă și mângâieri blânde, cu șoapte afectuoase de alinare și încurajare.” Dimpotrivă, în ochii Creatorului, ești la fel ca toate celelalte ființe create; Dumnezeu te poate folosi cum dorește și, în plus, te poate orchestra cum vrea El și poate aranja după bunul Său plac ce rol să joci în mijlocul tuturor felurilor de oameni, evenimente și lucruri. Aceasta este cunoașterea pe care ar trebui să o aibă oamenii și acesta este bunul simț pe care ar trebui să îl aibă. Dacă omul poate să înțeleagă și să accepte aceste cuvinte, relația sa cu Dumnezeu va deveni din ce în ce mai normală și va stabili cea mai rezonabilă relație cu El; dacă poate să înțeleagă și să accepte aceste cuvinte, se va îndrepta spre poziția potrivită, își va asuma locul acolo și își va menține datoria.

Fragment din „Numai căutând adevărul poți cunoaște faptele lui Dumnezeu” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 578)

Cunoașterea lui Dumnezeu trebuie dobândită prin citirea și înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu. Unii spun: „Nu L-am văzut pe Dumnezeu întrupat, deci cum L-aș putea cunoaște pe Dumnezeu?” Într-adevăr, cuvintele lui Dumnezeu sunt o exprimare a firii Sale. Din cuvintele lui Dumnezeu, poți vedea iubirea și mântuirea Sa pentru oameni, precum și metoda Lui de a-i mântui. […] Asta deoarece cuvintele lui Dumnezeu sunt exprimate de Dumnezeu Însuși, nu scrise de oameni. Acestea au fost exprimate personal de Dumnezeu; Dumnezeu Însuși Își exprimă propriile cuvinte și vocea interioară. De ce li se spune cuvinte din inimă? Datorită faptului că sunt emise din profunzimi și exprimă firea Lui, voia, gândurile, iubirea Lui pentru omenire, mântuirea Lui pentru omenire și așteptările Lui de la omenire. […] Cuvântările lui Dumnezeu includ cuvinte aspre și cuvinte blânde și grijulii, precum și unele cuvinte revelatoare care nu sunt conforme dorințelor umane. Dacă te uiți doar la cuvintele revelatoare, s-ar putea să simți că Dumnezeu este destul de sever. Dacă te uiți doar la cuvintele blânde, s-ar putea să simți că Dumnezeu nu este prea autoritar. Așadar, nu ar trebui să le scoți din context; privește-le mai degrabă din fiecare unghi. Uneori, Dumnezeu vorbește dintr-o perspectivă blândă și plină de compasiune, iar apoi oamenii văd iubirea Lui pentru omenire; uneori, El vorbește dintr-o perspectivă foarte strictă, iar apoi oamenii văd acea fire a Lui care nu va tolera nicio jignire. Omul este deplorabil de murdar și nu este demn să vadă chipul lui Dumnezeu sau să vină înaintea Lui. Faptul că oamenilor li se permite acum să vină înaintea Lui se datorează doar harului Său. Înțelepciunea lui Dumnezeu poate fi văzută din modul în care El lucrează și în semnificația lucrării Sale. Oamenii tot reușesc să vadă aceste lucruri în cuvintele lui Dumnezeu, chiar fără să aibă contact direct cu El. Când cineva care Îl cunoaște cu adevărat Dumnezeu intră în contact cu Hristos, întâlnirea sa cu Hristos poate să corespundă cu înțelegerea sa curentă despre Dumnezeu; totuși, când cineva care are doar o înțelegere teoretică Îl întâlnește pe Dumnezeu, nu poate vedea corelația. Acest aspect al adevărului este cea mai profundă dintre taine; este greu de înțeles. Rezumă cuvintele lui Dumnezeu despre taina întrupării, privește-le din toate unghiurile și apoi roagă-te împreună cu ceilalți, chibzuiește și ai mai multă părtășie asupra acestui aspect al adevărului. Procedând astfel, vei putea să dobândești luminarea Duhului Sfânt și să ajungi să înțelegi. Întrucât oamenii nu au nicio șansă să aibă contact cu Dumnezeu, ei trebuie să se bazeze pe acest tip de experiență pentru a-și intui calea pe care să înainteze și să pătrundă, puțin câte puțin, astfel încât să dobândească adevărata înțelegere de Dumnezeu.

Fragment din „Cum să-L cunoști pe Dumnezeu întrupat” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 579)

Ce înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu? Înseamnă a fi în stare să-I înțelegi bucuria, supărarea, suferința și fericirea; asta înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu. Tu pretinzi că L-ai văzut și, totuși, nu înțelegi bucuria, supărarea, suferința și fericirea Lui și nu-I înțelegi firea. În plus, nu-I înțelegi nici dreptatea, nici milostenia și nici nu știi ce-I place sau ce disprețuiește. Aceasta nu este cunoașterea lui Dumnezeu. Prin urmare, unii oameni pot să Îl urmeze pe Dumnezeu, dar nu sunt neapărat capabili să creadă cu adevărat în El; aceasta este diferența. Dacă Îl pe Dumnezeu, Îl înțelegi și ești capabil să pricepi o parte din voia Lui, atunci poți să crezi în El cu adevărat, să I te supui cu adevărat, să Îl iubești și să I te închini cu adevărat. Dacă nu înțelegi aceste lucruri, atunci ești doar un adept care aleargă și el laolaltă și merge cu mulțimea. Aceasta nu poate fi numită supunere adevărată sau închinare adevărată. Cum are loc închinarea adevărată? Fără excepție, toți care Îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu și care Îl venerează ori de câte ori Îl văd trebuie să se plece și să I se închine. În prezent, în timp ce Dumnezeu întrupat lucrează, cu cât oamenii Îi înțeleg mai mult firea și ceea ce El are și este, cu atât mai mult vor prețui aceste lucruri și cu atât mai mult Îl vor venera. În general, cu cât oamenii înțeleg mai puțin, cu atât sunt mai nepăsători și, astfel, Îl tratează pe Dumnezeu ca pe un om. Dacă oamenii L-ar cunoaște și L-ar vedea într-adevăr pe Dumnezeu, ar tremura de frică. „ Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I duc sandalele!” – de ce a spus Ioan acest lucru? Deși în sinea lui nu avea o înțelegere foarte profundă, știa că Dumnezeu este copleșitor. Câți oameni sunt în prezent capabili să-L venereze pe Dumnezeu? Dacă nu Îi cunosc firea, cum pot să-L venereze pe Dumnezeu? Oamenii nici nu cunosc esența lui Hristos și nici nu înțeleg firea lui Dumnezeu, și cu atât sunt mai puțin capabili să se închine cu adevărat lui Dumnezeu. Dacă ei văd doar înfățișarea exterioară obișnuită și normală a lui Hristos și totuși nu-I cunosc esența, atunci le este ușor să-L trateze pe Hristos doar ca pe un om obișnuit. Ei pot să adopte o atitudine ireverențioasă față de El și pot să-L înșele, să I se împotrivească, să nu asculte de El și să-L judece. Pot să fie neprihăniți de sine și să nu-I ia cuvintele în serios; pot chiar să dea naștere noțiunilor, condamnărilor și blasfemiei împotriva lui Dumnezeu. Pentru a rezolva aceste chestiuni, trebuie să cunoaștem esența și divinitatea lui Hristos. Acesta este aspectul principal al cunoașterii de Dumnezeu; este lucrul pe care toți cei care cred în Dumnezeul practic trebuie să-l pătrundă și să-l dobândească.

Fragment din „Cum să-L cunoști pe Dumnezeu întrupat” în Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos

Anterior: Intrarea în viață (5)

Înainte: XI. Destinații și finaluri

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte