Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 556)

Doar urmărind adevărul poate cineva să obțină o schimbare a firii: este un lucru pe care oamenii trebuie să-l priceapă și să-l înțeleagă bine. Dacă nu înțelegi suficient adevărul, îți va fi ușor să te împiedici și să te rătăcești. Dacă vrei să te dezvolți în viață, trebuie să cauți adevărul în tot. Indiferent ce faci, ar trebui să cauți cum să te comporți pentru a te conforma adevărului și să descoperi petele dinăuntrul tău care îl încalcă; trebuie să înțelegi clar aceste lucruri. Indiferent de lucrul pe care îl faci, ar trebui să te gândești dacă este în conformitate cu adevărul și dacă are valoare sau sens. Poți să faci lucruri care sunt în conformitate cu adevărul, dar nu poți să le faci pe acelea care nu sunt. Cu privire la lucrurile pe care ai putea sau nu să le faci, dacă acestea pot fi abandonate, atunci ar trebui să le abandonezi. Altminteri, dacă faci aceste lucruri o anumită perioadă și, apoi, afli că ar trebui să le abandonezi, atunci ia o decizie rapidă și abandonează-le repede. Acesta este principiul pe care ar trebui să-l urmezi în tot ceea ce faci. Unii oameni pun această întrebare: De ce este atât de dificil să cauți adevărul și să-l pui în practică – de parcă ai vâsli o barcă împotriva curentului și ai aluneca înapoi dacă ai înceta să vâslești înainte? Și totuși, de ce este efectiv mult mai ușor să faci lucruri rele sau lipsite de sens – la fel de ușor ca a duce barca la vale? De ce este așa? Este din cauză că natura omenirii este să-L trădeze pe Dumnezeu. Natura Satanei a preluat un rol dominant în oameni și aceasta este o forță antagonistă. Bineînțeles că oamenii cu o natură care-L trădează pe Dumnezeu tind să facă foarte ușor lucruri care-L trădează și, în mod normal, le este greu să îndeplinească acțiuni pozitive. Acest lucru este decis în întregime de natura și esența omenirii. Odată ce chiar înțelegi adevărul și începi să-l iubești dinlăuntrul tău, îți va fi ușor să faci lucruri care se conformează adevărului. Îți vei face datoria și vei practica adevărul în mod normal – și chiar fără efort și în mod plăcut și vei simți că a face vreun lucru negativ ar necesita un mare efort. Asta este din cauză că adevărul a preluat un rol dominant în inima ta. Dacă tu chiar înțelegi adevărurile despre viața umană, atunci vei avea o cale de urmat în privința a ce fel de persoană să fii, cum să fii o persoană deschisă și directă, o persoană onestă și cineva care este martor pentru Dumnezeu și care-L slujește. Și, odată ce vei înțelege aceste adevăruri, nu vei mai putea niciodată să comiți acte malefice care Îl sfidează, nici nu vei mai juca vreodată rolul unui lider fals, al unui lucrător fals sau al unui antihrist. Chiar dacă Satana te înșală sau cineva malefic te atrage, tu nu vei face asta; oricine încearcă să te forțeze, tot nu vei acționa în felul acela. Dacă oamenii câștigă adevărul, iar adevărul devine viața lor, ei vor deveni capabili să deteste răul și să simtă un dezgust lăuntric față de lucrurile negative. Le-ar fi dificil să comită rele, deoarece firea vieții lor s-a schimbat și au fost desăvârșiți de Dumnezeu.

Dacă în inima ta chiar înțelegi adevărul, atunci vei ști cum să practici adevărul și să asculți de Dumnezeu și vei porni în mod firesc pe calea urmăririi adevărului. Dacă este corectă calea pe care mergi și în conformitate cu voia lui Dumnezeu, atunci lucrarea Duhului Sfânt nu te va părăsi – caz în care vor fi din ce în ce mai puține șanse să-L trădezi pe Dumnezeu. Fără adevăr, e ușor să faci rău și o vei face în ciuda ta. De exemplu, dacă ai o fire arogantă și îngâmfată, atunci a ți se spune să nu te împotrivești lui Dumnezeu nu schimbă deloc situația, nu te poți abține, este dincolo de controlul tău. Nu ai face-o intenționat; ai face-o sub stăpânirea naturii tale arogante și vanitoase. Aroganța și vanitatea ta te-ar face să-L disprețuiești pe Dumnezeu și să-L vezi ca neavând nicio importanță; te-ar determina să te înalți pe tine însuți, să te expui în mod constant; te-ar face să-i disprețuiești pe alții, n-ar lăsa pe nimeni în inima ta decât pe tine însuți; ar fura locul lui Dumnezeu din inima ta și, în cele din urmă, te-ar face să stai în locul lui Dumnezeu și să ceri ca oamenii să ți se supună și te-ar face să-ți venerezi propriile gânduri, idei și noțiuni drept adevăr. Atât de mult rău este făcut de oameni sub dominația naturii lor arogante și îngâmfate! Pentru a rezolva problema facerii de rău, ei trebuie mai întâi să pună capăt naturii lor. Fără o schimbare a firii, nu ar fi posibil să se aducă o rezolvare fundamentală a acestei probleme. Atunci când ai o oarecare înțelegere a lui Dumnezeu, atunci când îți poți vedea propria stricăciune și recunoaște caracterul demn de dispreț și urâțenia aroganței și a trufiei, te vei simți dezgustat, scârbit și mâhnit. Vei putea face în mod conștient unele lucruri pentru a-I fi pe plac lui Dumnezeu și, făcând acest lucru, te vei simți în largul tău. Vei putea să citești, în mod conștient, cuvintele lui Dumnezeu, să-L preamărești, să fii martor pentru El și, în inima ta, vei simți desfătare. Te vei demasca singur, în mod conștient, dând în vileag propria-ți urâțenie și, făcând acest lucru, te vei simți bine în sinea ta și vei simți că ești într-o stare de spirit îmbunătățită. Primul pas în căutarea unei schimbări în firea ta este să încerci să înțelegi cuvintele lui Dumnezeu și să pătrunzi în adevăr. Doar înțelegând adevărul poți ajunge la a avea discernământ; numai cu discernământ poți înțelege lucrurile în profunzime; numai înțelegând lucrurile în profunzime, poți să te cunoști cu adevărat; numai odată ce te cunoști cu adevărat, poți să te lepezi de trup și, astfel, să pui adevărul în practică, conducându-te treptat spre ascultarea de Dumnezeu și, pas cu pas, vei fi pe calea cea dreaptă în ceea ce privește credința ta în Dumnezeu. Acest lucru are legătură cu măsura în care sunt oamenii hotărâți atunci când urmăresc adevărul. Dacă un om este cu adevărat hotărât, după șase luni sau un an va începe să fie pe drumul cel bun. În trei sau cinci ani, va vedea rezultate și va simți că progresează în viață. Dacă oamenii cred în Dumnezeu, dar nu urmăresc adevărul și nu se concentrează niciodată asupra practicării lui, atunci ar putea să creadă zece sau douăzeci de ani fără a experimenta vreo schimbare. Și, în cele din urmă, vor considera că asta înseamnă credința în Dumnezeu; vor crede că este cam ca atunci când trăiau înainte în lumea profană și că a fi în viață e ceva lipsit de sens. Acest lucru arată cu adevărat că, fără adevăr, viața este pustie. S-ar putea să reușească să rostească unele cuvinte doctrinare, dar tot se vor simți neconsolați și neliniștiți. Dacă oamenii Îl cunosc întrucâtva pe Dumnezeu, știu să trăiască o viață semnificativă și pot să facă unele lucruri pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, atunci vor simți că aceasta este viața reală, că numai trăind în acest fel viața lor va avea sens și că ei trebuie să trăiască astfel pentru a-I aduce mulțumire lui Dumnezeu, pentru a-L răsplăti și a se simți liniștiți. Dacă pot să-L mulțumească pe Dumnezeu în mod conștient, să pună adevărul în practică, să se lepede de sine, să-și abandoneze ideile și să fie ascultători și atenți la voia lui Dumnezeu – dacă sunt capabili să facă toate aceste lucruri în mod conștient – atunci asta înseamnă să pună cu precizie adevărul în practică și să pună cu sinceritate adevărul în practică. Nu este ca înainte, să te bazezi doar pe închipuiri și pe respectarea regulilor și să te gândești că asta înseamnă să practici adevărul. De fapt, a te baza pe închipuiri și a urma reguli este foarte obositor, a nu înțelege adevărul și a face lucruri lipsite de principii este, de asemenea, foarte obositor, iar a face orbește lucruri, fără obiective, este și mai obositor. Când înțelegi adevărul, nu vei fi constrâns de nimeni sau nimic și vei avea cu adevărat libertate și eliberare. Vei acționa într-un mod principial, vei fi relaxat și fericit și nu vei simți că acest lucru necesită prea mult efort sau că provoacă prea multă suferință. Dacă ai acest tip de stare, deții adevărul și umanitatea și ești o persoană a cărei fire s-a schimbat.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar urmărind adevărul poate cineva să obțină o schimbare a firii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 557)

În procesul experienței de viață, orice s-ar întâmpla, trebuie să înveți să cauți adevărul și să reflectezi temeinic la lucruri conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului. Când știi să faci lucruri care sunt complet în acord cu voia lui Dumnezeu, vei putea renunța la lucrurile care vin din propria ta voință. Odată ce știi cum să acționezi în conformitate cu voia lui Dumnezeu, ar trebui, pur și simplu, să acționezi în acel fel, ca și cum așa ți-ar veni în mod natural. A face lucrurile în acest fel oferă un sentiment de relaxare și ușurință și așa fac lucrurile oamenii care înțeleg adevărul. Dacă le poți arăta oamenilor că ești cu adevărat eficient atunci când îți îndeplinești datoria și că există principii în ceea ce privește modul în care faci lucrurile, că firea vieții tale s-a schimbat într-adevăr, că ai făcut multe lucruri bune pentru aleșii lui Dumnezeu, atunci ești o persoană care înțelege adevărul și, cu siguranță, ai chipul omului; și, desigur, există un efect asupra modului tău de a mânca și de a bea cuvintele lui Dumnezeu. Odată ce o persoană înțelege realmente adevărul, își va putea discerne diferitele stări, va putea vedea clar chestiunile complexe și, astfel, va ști să practice în mod corespunzător. Dacă o persoană nu înțelege adevărul și nu poate discerne propria stare, atunci dacă vrea să se lepede de sine, nu va ști de ce anume sau cum să se lepede. Dacă vrea să-și abandoneze propria voință, nu va ști ce este în neregulă cu propria voință, va crede că aceasta este în concordanță cu adevărul și poate chiar să-și considere propria voință ca fiind luminarea Duhului Sfânt. Cum își va abandona o astfel de persoană propria voință? Nu o va putea face și, cu atât mai puțin, va putea să se lepede de trup. Prin urmare, atunci când nu înțelegi adevărul, poți greși cu ușurință lucrurile care vin din propria voință, lucruri care se aliniază cu noțiunile umane, bunătatea, dragostea, suferința și plătirea unui preț ca fiind corecte și în conformitate cu adevărul. Atunci, cum ai putea să te lepezi de aceste lucruri umane? Tu nu înțelegi adevărul și nu știi ce înseamnă să practici adevărul. Ești complet în întuneric și e imposibil să știi ce să faci, așa că poți face doar ceea ce crezi că este bine și, drept urmare, ai abateri în privința unor lucruri. Unele dintre acestea sunt din cauza respectării regulilor, altele din cauza entuziasmului și altele din cauza perturbării din partea Satanei. Așa sunt oamenii care nu înțeleg adevărul. Ei sunt extrem de dezordonați atunci când fac lucruri și sunt nespus de devianți, fără nicio precizie. Oamenii care nu înțeleg adevărul văd lucrurile într-un mod absurd, la fel ca necredincioșii. Cum ar putea ei să practice adevărul? Cum ar putea ei să rezolve probleme? Înțelegerea adevărului nu este o chestiune simplă. Indiferent cât de bun sau de slab este calibrul cuiva, chiar și după o viață întreagă de experiență, cantitatea de adevăr pe care o poate înțelege este limitată, iar măsura în care poate înțelege cuvântul lui Dumnezeu este, de asemenea, limitată. Oamenii care sunt relativ mai experimentați sunt oameni care înțeleg unele adevăruri și, cel mult, pot înceta să mai facă lucruri care se împotrivesc lui Dumnezeu și să mai facă lucruri evident rele. Este imposibil pentru ei să acționeze fără nicio denaturare provenită din propriile intenții. Întrucât ființele umane au o gândire normală și gândurile lor s-ar putea să nu fie întotdeauna conforme cuvântului lui Dumnezeu, denaturarea provenită din propria lor voință este inevitabilă. Ceea ce este important este să ai discernământ cu privire la toate lucrurile care vin din propria voință și se împotrivesc cuvântului lui Dumnezeu, adevărului și luminării Duhului Sfânt. Acest lucru presupune să lucrezi din greu pentru a înțelege cuvântul lui Dumnezeu; numai atunci când înțelegi adevărul, vei avea discernământ și numai atunci poți garanta că nu vei face rău.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar urmărind adevărul poate cineva să obțină o schimbare a firii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 558)

Pentru a te cunoaște pe tine însuți, trebuie să-ți cunoști propriile expresii ale corupției, firea coruptă, propriile tale slăbiciuni vitale și natura și esența ta. De asemenea, trebuie să cunoști, până la ultimul detaliu, acele lucruri care sunt dezvăluite în viața ta de zi cu zi – motivele tale, perspectivele tale și atitudinea ta despre fiecare lucru – fie că ești acasă sau afară, atunci când te afli la adunări, când mănânci și bei din cuvintele lui Dumnezeu sau în fiecare chestiune pe care o întâmpini. Prin aceste aspecte, trebuie să ajungi să te cunoști pe tine însuți. Desigur, pentru a te cunoaște la un nivel mai profund, trebuie să integrezi cuvintele lui Dumnezeu; numai cunoscându-te pe baza cuvintelor Lui poți dobândi rezultate. Când acceptați judecata cuvintelor lui Dumnezeu, să nu vă temeți de suferință sau durere și, mai mult decât atât, să nu vă temeți că ale lui Dumnezeu cuvinte vă vor străpunge inimile și vă vor da în vileag starea urâtă. Este benefic să suferiți aceste lucruri. Dacă aveți credință în Dumnezeu, ar trebui să citiți mai mult din cuvintele Sale de judecată și mustrare a oamenilor, în special cele care dezvăluie esența corupției umane, ar trebui să le comparați mai mult cu starea voastră practică și ar trebui să vi le aplicați vouă înșivă mai mult și altora, mai puțin. Tipurile de stări pe care le dezvăluie Dumnezeu există în fiecare persoană și toate vi se pot aplica. Dacă nu crezi acest lucru, încearcă să experimentezi. Cu cât experimentezi mai mult, cu atât te vei cunoaște mai mult și cu atât mai mult vei simți că sunt foarte corecte cuvintele lui Dumnezeu. După ce citesc cuvintele lui Dumnezeu, unii oameni sunt incapabili să le pună în aplicare în ceea ce-i privește; cred că o parte din aceste cuvinte nu se referă la ei, ci la alți oameni. De exemplu, când Dumnezeu îi dezvăluie pe oameni drept otrepe și desfrânați, unele surori cred că, deoarece au fost întru totul credincioase soților lor, asemenea cuvinte nu se referă la ele; unele surori cred că, de vreme ce sunt necăsătorite și nu au făcut niciodată sex, asemenea cuvinte nu se referă la ele. Unii frați cred că aceste cuvinte se referă doar la femei și că nu au vreo legătură cu ei; unii oameni cred că sunt prea severe cuvintele revelatoare ale lui Dumnezeu, că nu se conformează realității, așa că refuză să le accepte. Sunt chiar și oameni care spun că, în unele cazuri, cuvintele lui Dumnezeu sunt greșite. Oare e asta atitudinea corectă față de cuvintele lui Dumnezeu? Evident că este greșită. Toți oamenii se percep pe baza comportamentelor externe. Sunt incapabili să reflecteze asupra lor și să ajungă să-și cunoască esența coruptă prin intermediul cuvintelor lui Dumnezeu. Aici, „otrepe” și „desfrânați” se referă la esența corupției, spurcăciunii și promiscuității omenirii. Fie că sunt bărbați sau femei, căsătoriți sau necăsătoriți, toți au gânduri corupte ale promiscuității – așadar, cum poate acest lucru să nu aibă nicio legătură cu tine? Cuvintele lui Dumnezeu dau în vileag firile corupte ale oamenilor; fie că este bărbat sau femeie, nivelul de corupție este același. Nu așa stau lucrurile? Mai întâi de toate, trebuie să realizăm că tot ceea ce spune Dumnezeu este adevărul și este în concordanță cu faptele și că, indiferent cât de severe sunt cuvintele Sale care judecă și expun oamenii sau cât de blânde sunt cuvintele de părtășie privind adevărul sau impulsionarea oamenilor, indiferent dacă aceste cuvinte sunt judecată sau binecuvântări, dacă sunt condamnări sau blesteme, dacă le dau oamenilor un sentiment amar sau unul dulce, oamenii trebuie să le accepte pe toate. Aceasta este atitudinea pe care ar trebui să o aibă oamenii față de cuvintele lui Dumnezeu. Ce gen de atitudine este aceasta? Este oare o atitudine devotată, o atitudine pioasă, o atitudine răbdătoare sau o atitudine de îmbrățișare a suferinței? Ești întrucâtva confuz. Am să vă spun că nu este niciuna dintre acestea. În credința lor, oamenii trebuie să susțină cu tărie că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul. Dat fiind că ele sunt efectiv adevărul, oamenii ar trebui să le accepte rațional. Indiferent dacă sunt sau nu în stare să recunoască sau să admită asta, prima lor atitudine față de cuvintele lui Dumnezeu ar trebui să fie una de acceptare deplină. În cazul în care cuvântul lui Dumnezeu nu te expune, atunci pe cine expune? Și dacă nu este pentru a te expune, de ce ți se cere să îl accepți? Nu este asta o contradicție? Dumnezeu se adresează întregii omeniri, fiecare propoziție rostită de Dumnezeu expune omenirea coruptă și nimeni nu este scutit – ceea ce, normal, te include și pe tine. Nici măcar unul dintre rândurile cuvântărilor lui Dumnezeu nu se referă la aspectul exterior sau la un tip de stare, cu atât mai puțin la regulile externe sau la o simplă formă de comportament a oamenilor. Nu este așa. Dacă tu crezi că fiecare rând rostit de Dumnezeu dezvăluie doar un simplu tip de comportament uman sau de aparență exterioară, atunci nu ai nici o înțelegere de natură spirituală și nu înțelegi ce este adevărul. Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Oamenii pot simți profunzimea cuvintelor lui Dumnezeu. În ce fel sunt ele profunde? Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu expune firile corupte ale oamenilor și lucrurile esențiale și adânc înrădăcinate din viețile lor. Sunt lucruri esențiale, nu aparențe exterioare și, mai ales, nu sunt comportamente externe. Văzând oamenii din perspectiva aparențelor exterioare, toți pot părea oameni buni. Dar atunci de ce spune, totuși, Dumnezeu că unii oameni sunt duhuri rele, iar alții sunt duhuri necurate? Aceasta este o chestiune care nu este vizibilă pentru tine. Deci, nu trebuie să tratezi cuvintele lui Dumnezeu prin prisma noțiunilor sau a închipuirilor umane, sau a vorbelor în vânt ale oamenilor și cu siguranță nu prin prisma declarațiilor partidului aflat la conducere. Doar cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul; toate cuvintele omului sunt sofisme. După ce ați auzit o astfel de părtășie, ați experimentat o schimbare în atitudinea voastră față de cuvintele lui Dumnezeu? Indiferent cât de mare sau mică este schimbarea, data viitoare când veți citi cuvintele lui Dumnezeu care îi judecă și îi dezvăluie pe oameni, cel puțin nu ar trebui să încercați să vă contraziceți cu Dumnezeu. Ar trebui să încetați a vă plânge de Dumnezeu, spunând: „Cuvintele revelatoare și de judecată ale lui Dumnezeu sunt foarte severe; nu voi citi pagina aceasta. Voi trece pur și simplu peste ea. Hai să caut să citesc ceva despre binecuvântări și promisiuni, ca să găsesc o oarecare alinare”. Nu ar mai trebui să citiți cuvântul lui Dumnezeu alegând și selectând conform propriilor înclinații. Trebuie să acceptați adevărul, precum și judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu; doar atunci pot fi curățite firile voastre corupte, doar atunci puteți obține mântuirea.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Importanța urmăririi adevărului și calea urmăririi acestuia”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 559)

Cum înțelegi natura umană? A-ți înțelege natura înseamnă, de fapt, a-ți analiza lucrurile din adâncul sufletului – lucrurile din viața ta și toată logica și filosofiile Satanei după care ai trăit – adică, viața Satanei după care ai trăit. Doar dezgropând lucrurile profunde din sufletul tău poți să-ți înțelegi natura. Cum pot fi dezgropate aceste lucruri? Ele nu pot fi dezgropate sau analizate minuțios doar printr-o chestiune sau două. De multe ori, după ce ai terminat de făcut ceva, tot nu ai ajuns să înțelegi. S-ar putea să treacă trei sau cinci ani înainte să poți să fii în stare să dobândești măcar un strop de conștientizare sau înțelegere. Prin urmare, în multe situații, trebuie să reflectezi asupra ta și să ajungi să te cunoști. Trebuie să sapi adânc și să te analizezi conform cuvintelor lui Dumnezeu, ca să vezi vreun rezultat. Pe măsură ce înțelegi adevărul din ce în ce mai profund, vei ajunge treptat să-ți cunoști natura și esența, meditând la tine însuți și cunoscându-te.

Ca să--ți cunoaște natura, trebuie să dobândești înțelegerea ei prin câteva lucruri. În primul rând, trebuie să înțelegi clar ceea ce îți place. Lucrul acesta nu se referă la ce-ți place să mănânci sau să porți, mai degrabă, se referă la tipurile de lucruri de care te bucuri, la lucrurile pe care le invidiezi, la lucrurile cărora te închini, la lucrurile pe care le cauți și la lucrurile cărora le acorzi atenție în inima ta, la tipurile de persoane cu care-ți place să intri în contact și la tipurile de persoane pe care le admiri și le idolatrizezi în inima ta. De exemplu, celor mai multe persoane le plac oamenii cu reputație, oamenii care vorbesc și se îmbracă elegant sau îi plac pe aceia care se pricep la discursuri măgulitoare ori pe aceia care se prefac. Cele menționate mai sus se referă la tipul de oameni cu care le place să interacționeze. În ceea ce privește lucrurile de care se bucură oamenii, acestea includ faptul de a fi dispuși să facă anumite lucruri ușor de făcut, de a se bucura să facă lucruri pe care alții le consideră bune și care i-ar determina pe oameni să cânte laude și să ofere complimente. În naturile oamenilor, există o caracteristică comună lucrurilor care le plac acestora. Adică, lor le plac oamenii, evenimentele și lucrurile pe care alții le invidiază din cauza aparențelor, le plac oamenii, evenimentele și lucrurile care arată foarte frumos și luxos și le plac oamenii, evenimentele și lucrurile care îi fac pe alții să li se închine. Aceste lucruri care le plac oamenilor sunt minunate, orbitoare, superbe și mărețe. Toți oamenii se închină acestor lucruri. Se poate vedea că oamenii nu au niciun strop de adevăr și nici nu au asemănarea ființelor umane adevărate. Nu există nici cea mai măruntă semnificație în venerarea acestor lucruri și, totuși, oamenilor încă le plac. Aceste lucruri care le plac oamenilor par deosebit de bune celor care nu cred în Dumnezeu și toate sunt lucruri pe care oamenii sunt deosebit de dornici să le urmărească. […] Lucrurile pe care oamenii le urmăresc și la care tânjesc aparțin tendințelor lumești, aceste lucruri sunt ale Satanei și ale diavolilor, sunt detestate de Dumnezeu și lipsite de orice adevăr. Lucrurile după care oamenii sunt înclinați să tânjească le permit naturii și esenței lor să fie scoase la iveală. Preferințele oamenilor pot fi văzute în modul în care se îmbracă. Unii oameni sunt dornici să poarte haine atrăgătoare, colorate sau ținute bizare. Sunt dornici să poarte accesorii pe care nimeni altcineva nu le-a mai purtat înainte și adoră lucrurile care pot atrage sexul opus. Faptul că poartă aceste haine și accesorii arată preferința pe care o au pentru aceste lucruri în viețile lor și adânc în inima lor. Lucrurile care le plac nu sunt demne sau decente. Nu sunt lucruri pe care ar trebui să le urmărească o persoană normală. Există nedreptate în afecțiunea lor pentru ele. Perspectiva lor este exact aceeași cu cea a oamenilor lumești. Nu se poate vedea nicio parte care să corespundă cu adevărul. Prin urmare, toate lucrurile care îți plac, asupra cărora te concentrezi, cărora te închini, pe care le invidiezi și lucrurile la care te gândești zilnic în inima ta sunt reprezentative pentru natura ta. Predilecția ta pentru aceste lucruri lumești este suficientă pentru a dovedi că natura ta este amatoare de nedreptate și că, în situații grave, natura ta este rea și incurabilă. Ar trebui să-ți diseci natura în acest fel: să examinezi atent ce îți place și de ce anume te lepezi în viața ta. O vreme s-ar putea să fii bun cu o persoană, dar acest lucru nu dovedește că o placi. Ceea ce îți place cu adevărat este exact ceea ce e în natura ta; chiar dacă ai avea oasele rupte, tot te-ai bucura de lucrul acela și nu ai putea niciodată să te lepezi de el. Acest lucru nu este ușor de schimbat. Să luăm ca exemplu găsirea unui partener, oamenii caută oameni de același fel ca ei. Dacă o femeie s-ar îndrăgosti cu adevărat de cineva, atunci nimeni nu ar putea să o oprească. Chiar dacă ar avea picioarele rupte, tot ar vrea să fie cu el; ar vrea să se căsătorească cu el chiar dacă ar însemna că trebuie să moară. Cum se poate așa ceva? Acest lucru se datorează faptului că nimeni nu poate schimba ceea ce este în adâncul oamenilor, în adâncul inimilor lor. Chiar dacă o persoană ar muri, sufletul său ar dori tot aceleași lucruri; acestea sunt lucrurile din natura umană și reprezintă esența unei persoane. Lucrurile care le sunt dragi oamenilor conțin o oarecare nedreptate. Unii își arată vădit dragostea pentru acele lucruri, în timp ce alții nu; unora le plac foarte mult, în timp ce altora nu; unii oameni au autocontrol, în timp ce alții nu se pot controla. Unii oameni tind să se scufunde în lucruri întunecate și rele, ceea ce dovedește că nu au viață. Alți oameni pot să depășească ispitele trupului și să nu fie preocupați sau constrânși de aceste lucruri, ceea ce dovedește că au un pic de statură și că firile lor au fost puțin transformate. Unii oameni înțeleg unele adevăruri și simt că au viață și că Îl iubesc pe Dumnezeu, dar în realitate este încă prea devreme, iar a trece printr-o transformare a firii nu e o chestiune simplă. Sunt natura și esența unei persoane ușor de înțeles? Chiar dacă cineva înțelege puțin, trebuie să treacă prin numeroase suișuri și coborâșuri pentru a obține acea înțelegere și, chiar și cu puțină înțelegere, schimbarea nu e ușoară. Toate acestea sunt dificultățile pe care le înfruntă oamenii, iar oamenii nu se pot cunoaște fără voința de a urmări adevărul. Indiferent de modul în care oamenii, chestiunile sau lucrurile din jurul tău se pot schimba și indiferent de modul în care lumea s-ar putea răsturna, dacă adevărul te îndrumă din interior, dacă a prins rădăcini în tine, iar cuvintele lui Dumnezeu îți călăuzesc viața, preferințele, experiențele și existența, în acel moment te vei fi transformat cu adevărat. Momentan, așa-zisa transformare a oamenilor înseamnă doar a coopera puțin, a fi capabili să accepte cu reticență să fie emondați și tratați, a-și îndeplini îndatoririle în mod activ și a avea puțin entuziasm și credință, dar aceasta nu poate fi considerată transformarea firii și nu dovedește că oamenii au viață. Acestea sunt doar preferințele și înclinațiile oamenilor – nimic mai mult.

Pentru a ajunge la o înțelegere a naturilor, în afară de a dezvălui lucrurile din naturile oamenilor care le sunt dragi acestora, câteva dintre cele mai importante aspecte privind natura lor trebuie, de asemenea, să fie dezvăluite. De exemplu, punctele de vedere ale oamenilor privind lucrurile, metodele și obiectivele în viață ale oamenilor, valorile lor de viață și perspectiva asupra vieții, precum și opiniile și ideile lor asupra tuturor lucrurilor referitoare la adevăr. Acestea sunt toate lucruri din adâncul sufletelor oamenilor și au o relație directă cu transformarea firii. Așadar, care este, atunci, perspectiva omenirii corupte asupra vieții? Se poate spune că este acesta: „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate”. Toți oamenii trăiesc pentru ei înșiși; sincer spus, ei trăiesc doar pentru trup. Trăiesc doar pentru a-și pune mâncare în gură. Cum diferă această existență de cea a animalelor? Nu există nicio valoare în a trăi astfel, fără a mai vorbi de vreo semnificație. Perspectiva unei persoane asupra vieții are legătură cu lucrurile pe care te bazezi pentru a trăi în lume, lucrurile pentru care trăiești și cum trăiești, iar toate aceste lucruri au legătură cu esența naturii umane. Analizând natura oamenilor, vei vedea că toți oamenii I se împotrivesc lui Dumnezeu. Toți sunt demoni și nu există nicio persoană cu adevărat bună. Doar analizând natura oamenilor, poți să cunoști cu adevărat corupția și esența omului și să înțelegi cui îi aparțin oamenii de fapt, ce le lipsește cu adevărat oamenilor, cu ce ar trebui să fie echipați și cum ar trebui să trăiască o asemănare umană. Adevărata disecare a naturii unei persoane nu este ușoară și nu se poate face fără a experimenta cuvintele lui Dumnezeu sau a avea experiențe adevărate.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Ce ar trebui să se știe despre transformarea firii omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 560)

Cum să cunoști natura unei persoane? Ce lucruri alcătuiesc natura unei persoane? Tu cunoști doar neajunsurile, defectele, intențiile, noțiunile, negativitatea și neascultarea omului, dar nu ești în stare să descoperi lucrurile din natura omului. Știi doar despre stratul exterior, fără a fi capabil să îi descoperi originea, iar acest lucru nu constituie cunoașterea naturii omului. Unii oameni își recunosc carențele și negativitatea, spunând: „Eu îmi înțeleg natura. Vezi, îmi recunosc aroganța. Nu înseamnă asta să-mi cunosc natura?” Aroganța este o parte a naturii omului, așa stau lucrurile. Cu toate acestea, nu e suficient să recunoaștem asta în sensul doctrinar. Ce înseamnă să-ți cunoști propria natură? Cum poate fi cunoscută? Din ce aspecte este cunoscută? Cât de specific ar trebui percepută natura unei persoane din lucrurile pe care le dezvăluie aceasta? În primul rând, poți să vezi natura unei persoane prin interesele sale. De exemplu, unii manifestă o adorație specială pentru oameni celebri și eminenți, alții adoră în special cântăreții sau vedetele de film, iar unii au o afecțiune aparte pentru jocuri. Din aceste preferințe, putem să vedem care e natura acestor oameni. Iată un simplu exemplu: unii oameni ar putea să idolatrizeze într-adevăr un anumit cântăreț. În ce măsură îl idolatrizează? Până într-acolo încât sunt obsedați de fiecare mișcare, zâmbet și cuvânt al acestui cântăreț. Fac o obsesie pentru acest cântăreț și chiar fotografiază tot ce poartă și încep să îl imite. Ce problemă arată acest nivel de idolatrizare față de o persoană? Arată că o astfel de persoană are numai acele lucruri de necredincios în inima sa și că nu deține adevărul, nu are lucruri pozitive și, cu atât mai puțin, nu Îl are pe Dumnezeu în inimă. Toate lucrurile la care se gândește această persoană, pe care le iubește și le caută sunt ale Satanei. Aceste lucruri ocupă inima acestei persoane, inimă care ajunge să le cadă pradă. Puteți spune care sunt esența și natura sa? Dacă un lucru este iubit până la extrem, atunci acela poate să devină viața unei persoane și să-i ocupe inima, dovedind pe deplin că persoana se închină la idoli și nu-L vrea pe Dumnezeu și că, în schimb, îl iubește pe diavol. Așadar, se poate deduce că natura unei astfel de persoane este una care îl iubește pe diavol și i se închină, care nu iubește adevărul și nu-L vrea pe Dumnezeu. Nu este acesta modul corect de a vedea natura cuiva? Este întru totul corect. Așa ar trebui să fie analizată natura omului. De exemplu, unii oameni îl idolatrizează în special pe Pavel. Le place să iasă și să țină discursuri și să lucreze, le place să participe la întâlniri și să predice și le place să-i facă pe oameni să îi asculte, să îi venereze și să se învârtă în jurul lor. Le place să aibă un loc în mintea altora și apreciază când alții prețuiesc imaginea pe care le-o prezintă. Să le analizăm natura din aceste comportamente. Care este natura lor? Dacă ei se comportă într-adevăr în acest fel, atunci este suficient pentru a arăta că sunt aroganți și îngâmfați. Ei nu I se închină deloc lui Dumnezeu; ei caută un statut mai înalt și vor să aibă autoritate asupra celorlalți, să-i posede și să aibă un loc în inimile lor. Aceasta este imaginea clasică a Satanei. Aspectele naturii lor care ies în evidență sunt aroganța și îngâmfarea, refuzul de a I se închina lui Dumnezeu și o dorință de a fi venerați de alții. Astfel de comportamente vă pot oferi o imagine foarte clară despre natura lor. De exemplu, unora chiar le place să profite de lucruri pe nedrept, în detrimentul altora, iar acești oameni caută să-și împlinească propriile interese în toate lucrurile. Orice fac ei trebuie să le fie de folos, altfel nu vor face acel lucru. Nu se deranjează cu nimic, cu excepția cazului în care le oferă un anumit avantaj și, în spatele acțiunilor lor, există întotdeauna motive ascunse. Ei vorbesc de bine pe oricine le aduce foloase și promovează pe oricine îi flatează. Chiar și atunci când oamenii lor preferați au probleme, vor spune că acei oameni sunt corecți și vor încerca din greu să îi apere și să îi acopere. Ce natură au asemenea oameni? Prin aceste comportamente, le puteți vedea clar natura. Se străduiesc să profite pe nedrept prin acțiunile lor, dedându-se în mod constant unor comportamente tranzacționale în fiecare situație, și puteți fi siguri că natura lor este una care râvnește profitul din toată inima. În tot ceea ce fac, sunt preocupați doar de ei înșiși. Nu se vor trezi devreme decât dacă le va fi de folos. Sunt cei mai egoiști dintre oameni și sunt veșnic nesătui. Natura lor este demonstrată de dragostea lor pentru profit și de lipsa oricărei iubiri pentru adevăr. Unii bărbați sunt captivați de femei, prostindu-se cu ele oriunde se duc. Femeile frumoase sunt obiectele afecțiunii acestor oameni și au cea mai mare stimă în inimile lor. Sunt dispuși să-și dea viața și să sacrifice totul pentru femeile frumoase; femeile sunt cele care le umplu inimile. Care este natura acestor bărbați? Natura lor este să iubească femeile frumoase și să le venereze și să iubească răul. Sunt niște desfrânați cu o natură rea, lacomă. De ce spun că aceasta este natura lor? Acțiunile lor dezvăluie o natură lacomă. Aceste comportamente nu sunt doar fărădelegi ocazionale, și nici acești oameni nu sunt doar puțin mai răi decât cei de rând, mai degrabă au devenit pe deplin stăpâniți de aceste lucruri, care au devenit însăși natura și esența lor. Astfel, aceste lucruri au devenit manifestări ale naturii lor. Părțile componente ale naturii unei persoane se dezvăluie în mod constant. Orice face o persoană, indiferent despre ce e vorba, poate dezvălui natura acelei persoane. Oamenii au propriile motive și țeluri pentru tot ceea ce fac și, fie că e vorba de a oferi ospitalitate, de a predica Evanghelia sau orice alt tip de lucrare, ei pot dezvălui părți ale naturii lor fără a fi conștienți de asta, întrucât natura unei persoane este însăși viața sa, iar oamenii sunt conduși de natura lor pe parcursul întregii vieți. Natura unei persoane nu este dezvăluită doar ocazional sau întâmplător; mai degrabă, ea poate reprezenta complet esența unei persoane. Tot ce se revarsă din oasele și sângele oamenilor este reprezentativ pentru natura și viața lor. Unii oameni iubesc femeile frumoase. Alții iubesc banii. Unii manifestă o iubire aparte pentru statut. Alții pun preț în special pe reputație și pe imaginea lor. Unii iubesc și venerează în mod deosebit idoli. Și unii oameni sunt, în mod special, aroganți și vanitoși, fără a ceda nimănui în inimile lor și luptând pentru statut, le place să iasă în evidență și să aibă autoritate asupra celorlalți. Există o varietate de naturi diferite. Ele pot diferi printre oameni, însă elementele lor comune sunt împotrivirea și trădarea față de Dumnezeu. În sensul acela sunt toate identice.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 561)

Toată omenirea a fost coruptă de Satana, iar natura omului este să-L trădeze pe Dumnezeu. Cu toate acestea, printre toți oamenii care au fost corupți de Satana există unii care pot să se supună lucrării lui Dumnezeu și să accepte adevărul. Aceștia sunt oamenii care pot dobândi adevărul și obține o transformare a firii. Unii oameni nu urmăresc adevărul și, în schimb, doar urmează curentul. Ei vor asculta și vor face tot ce le spui să facă, pot să se lepede de lucruri și să se sacrifice și pot îndura orice suferință. Astfel de oameni au puțină conștiință și rațiune și speră să fie mântuiți și să supraviețuiască, dar firea lor nu se poate schimba pentru că nu urmăresc adevărul și se mulțumesc doar cu înțelegerea doctrinei. Ei nu spun sau nu fac lucruri care lezează conștiința, își pot îndeplini cu sinceritate îndatoririle și pot accepta părtășia despre adevăr cu privire la orice problemă. Totuși, ei nu depun un efort serios pentru a căuta adevărul, mintea lor este confuză și nu pot înțelege niciodată esența adevărului. Este imposibil ca firile lor să se schimbe. Dacă dorești să fii curățit de corupție și să treci printr-o schimbare în firea vieții tale, atunci trebuie să ai dragoste pentru adevăr și capacitatea de a accepta adevărul. Ce înseamnă să accepți adevărul? Acceptarea adevărului înseamnă că, indiferent ce fel de fire coruptă ai sau care dintre otrăvurile marelui balaur roșu – otrăvurile Satanei – sunt în natura ta, atunci când cuvintele lui Dumnezeu dezvăluie aceste lucruri, ar trebui să le recunoști și să te supui, nu poți face o alegere diferită și ar trebui să te cunoști conform cuvintelor lui Dumnezeu. Asta înseamnă să fii capabil să accepți cuvintele lui Dumnezeu și să accepți adevărul. Indiferent ce spune Dumnezeu, indiferent cât de severe sunt cuvântările Lui, și indiferent ce cuvinte folosește El, poți să le accepți atât timp cât ceea ce spune El este adevărul și le poți recunoaște atât timp cât se conformează realității. Poți să te supui cuvintelor lui Dumnezeu indiferent cât de profund le înțelegi, precum și să accepți și să te supui luminii dezvăluite de Duhul Sfânt și despre care au părtășie frații și surorile tale. Atunci când o astfel de persoană a urmărit adevărul până la un anumit punct, ea poate dobândi adevărul și o transformare a firii sale. Chiar dacă oamenii care nu iubesc adevărul au puțină umanitate, pot face câteva fapte bune și se pot lepăda și sacrifica pentru Dumnezeu, sunt confuzi în privința adevărului și nu îl tratează cu seriozitate, astfel încât fire vieții lor nu se schimbă niciodată. Puteți vedea că Petru a avut umanitate asemănătoare cu cea a discipolilor, însă el a ieșit în evidență prin urmărirea ferventă a adevărului. Indiferent ce a spus Isus, el a cugetat cu seriozitate. Isus a întrebat: „Simon Barjona, Mă iubești?” Petru a răspuns cu sinceritate: „Îl iubesc doar pe Tatăl care este în ceruri, totuși, eu nu L-am iubit pe Domnul de pe pământ.” Mai târziu a înțeles, gândindu-se: „Nu este corect, Dumnezeul de pe pământ este Dumnezeul din ceruri. Nu este același Dumnezeu atât în cer, cât și pe pământ? Dacă Îl iubesc doar pe Dumnezeu din ceruri, atunci iubirea mea nu este reală. Trebuie să-L iubesc pe Dumnezeu de pe pământ, căci numai atunci iubirea mea va fi reală”. Astfel, Petru a ajuns să înțeleagă adevăratul sens al cuvântului lui Dumnezeu din ceea ce întrebase Isus. Pentru a-L iubi pe Dumnezeu și pentru ca această iubire să fie reală, trebuie să-L iubești pe Dumnezeul întrupat pe pământ. A iubi un Dumnezeu nedeslușit și invizibil nu este nici realist, nici practic, în timp ce a-L iubi pe Dumnezeul practic și vizibil este adevărul. Din cuvintele lui Isus, Petru a câștigat adevărul și o înțelegere a voii lui Dumnezeu. Evident, credința lui Petru în Dumnezeu se concentrase doar pe urmărirea adevărului. În cele din urmă, el a dobândit o iubire pentru Dumnezeul practic – Dumnezeul de pe pământ. Petru a fost deosebit de serios în urmărirea adevărului. De fiecare dată când Isus îl sfătuia, el medita cu seriozitate la cuvintele lui Isus. Poate că medita luni de zile, un an sau chiar ani întregi înainte ca Duhul Sfânt să-l lumineze și să înțeleagă esența cuvintelor lui Dumnezeu. În acest fel, Petru a pătruns în adevăr și, făcând asta, firea vieții sale a fost transformată și reînnoită. Dacă o persoană nu urmărește adevărul, nu îl va înțelege niciodată. Poți să vorbești despre slove și doctrine de zece mii de ori, dar tot vor fi doar slove și doctrine. Unii oameni spun doar „Hristos este adevărul, calea și viața”. Chiar dacă repeți aceste cuvinte de zece mii de ori, tot va fi fără rost; nu le înțelegi nicicum sensul. De ce se spune că Hristos este adevărul, calea și viața? Oare poți exprima clar cunoștințele pe care le-ai acumulat despre asta din experiență? Ai intrat în realitatea adevărului, a căii și a vieții? Dumnezeu Și-a rostit cuvintele pentru ca tu să le experimentezi și să dobândești cunoaștere. Doar să vorbești despre slove și doctrine este inutil. Te poți cunoaște pe tine însuți doar după ce ai înțeles și ai pătruns în cuvintele lui Dumnezeu. Dacă nu înțelegi cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu poți să te cunoști. Poți să dobândești discernământ numai atunci când înțelegi adevărul. Fără să înțelegi adevărul, nu ești capabil de discernământ. Poți să vezi lucrurile clar atunci când înțelegi adevărul. Fără să înțelegi adevărul, nu poți să vezi lucrurile clar. Te poți cunoaște doar atunci când înțelegi adevărul. Fără să înțelegi adevărul, nu te poți cunoaște. Firea ta se poate schimba doar atunci când ai dobândit adevărul. Fără adevăr, firea ta nu se poate schimba. Numai după ce ai dobândit adevărul poți sluji conform voii lui Dumnezeu. Fără să dobândești adevărul, nu poți sluji conform voii lui Dumnezeu. Numai după ce ai dobândit adevărul te poți închina lui Dumnezeu. Fără să înțelegi adevăr, chiar dacă I te închini, închinarea ta nu va fi altceva decât o săvârșire a riturilor religioase. Fără adevăr, nimic din ce faci nu este real. Dobândind adevărul, tot ceea ce faci este real. Toate aceste lucruri depind de dobândirea adevărului din cuvintele lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 562)

Să ajungi la o adevărată înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu nu este o chestiune simplă. Nu gândi astfel: „Pot să interpretez sensul textual al cuvintelor lui Dumnezeu și toată lumea spune că interpretarea mea este bună și mă aprobă, așa că asta înseamnă că înțeleg cuvintele lui Dumnezeu”. Nu este același lucru cu înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă ai câștigat o oarecare lumină din cuvântările lui Dumnezeu și ai înțeles adevăratul sens al cuvintelor Sale, dacă poți exprima intenția din spatele cuvintelor Sale și efectul pe care îl vor dobândi în cele din urmă – dacă înțelegi clar toate aceste lucruri – se poate considera că ai un anumit nivel de înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu. Așadar, înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu nu este chiar așa de simplă. Doar pentru că poți da o explicație înflorită cu privire la sensul literal al cuvintelor lui Dumnezeu, nu înseamnă că le înțelegi. Oricât ai putea să le explici sensul literal, explicația ta tot se bazează pe imaginația omului și pe un mod de gândire uman. Este inutilă! Cum poți înțelege cuvintele lui Dumnezeu? Cheia este să cauți adevărul dinlăuntrul lor. Numai în acest mod poți înțelege cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu nu rostește niciodată cuvinte goale. Fiecare propoziție pe care o rostește conține detalii care sigur vor fi revelate mai departe în cuvintele Lui și pot fi exprimate diferit. Omul nu poate înțelege modurile în care Dumnezeu exprimă adevărul. Cuvântările lui Dumnezeu sunt foarte profunde și nu pot fi înțelese ușor cu gândirea umană. Oamenii pot descoperi în mare întregul sens al fiecărui aspect al adevărului atât timp cât depun un efort. Detaliile care rămân le vor fi aduse în timpul experienței lor ulterioare, prin luminarea Duhului Sfânt. O parte este chibzuirea și înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu și cercetarea conținutului lor specific prin citirea lor. O altă parte este înțelegerea semnificației cuvintelor lui Dumnezeu prin experimentarea lor și obținerea luminării de la Duhul Sfânt. Prin progresul constant în aceste două aspecte, poți ajunge să înțelegi cuvântul lui Dumnezeu. Dacă îl interpretezi la nivel literal, textual sau prin prisma propriilor gânduri și închipuiri, atunci chiar dacă îl explici înflorit și elocvent, tot nu înțelegi realmente adevărul și totul se bazează încă pe gândirea și închipuirile umane. Nu se dobândește din luminarea Duhului Sfânt. Oamenii sunt predispuși să interpreteze cuvintele lui Dumnezeu pe baza noțiunilor și închipuirilor proprii și pot chiar să interpreteze greșit cuvintele lui Dumnezeu în afara contextului, făcându-i pasibili să-L înțeleagă greșit și să-L judece pe Dumnezeu, iar acest lucru este problematic. Prin urmare, adevărul este dobândit în principal prin înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu și prin luminarea Duhului Sfânt. A fi capabil să înțelegi și să explici sensul literal al cuvântului lui Dumnezeu nu înseamnă că ai dobândit adevărul. Dacă înțelegerea sensului literal al cuvântului lui Dumnezeu ar însemna că ai înțeles adevărul, atunci ar trebui doar să ai puțină educație și cunoaștere, așa că de ce ai avea nevoie de luminarea Duhului Sfânt? Este lucrarea lui Dumnezeu un lucru pe care mintea omenească îl poate înțelege? Prin urmare, înțelegerea adevărului nu se bazează pe noțiuni sau închipuiri umane. Ai nevoie de luminarea, iluminarea și îndrumarea Duhului Sfânt pentru a avea experiență și cunoștințe reale. Acesta este procesul de înțelegere și dobândire a adevărului și reprezintă, totodată, o condiție necesară.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 563)

Cum înțelegi natura omului? Cel mai important lucru este să o deosebim din perspectiva viziunilor sale asupra lumii, a vieții și a valorilor. Toți cei care sunt ai diavolului trăiesc pentru sine. Viziunea lor asupra vieții și maximele provin, în principal, din spusele Satanei, precum: „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate”, „Oamenii mor pentru avere cum păsările mor pentru hrană” și alte astfel de sofisme. Toate aceste cuvinte rostite de acei regi diavoli, de cei importanți și de filosofi au devenit chiar viața omului. În special, majoritatea cuvintelor lui Confucius, care este apreciat de chinezi ca un „înțelept”, au devenit viața oamenilor. Există, de asemenea, faimoasele proverbe din budism și taoism, precum și clasicele zicale des citate ale diverselor figuri renumite. Toate acestea sunt pledoarii ale filosofiilor și naturii Satanei. Ele sunt, de asemenea, cele mai bune ilustrări și explicații privind natura Satanei. Toate aceste otrăvuri care au fost inculcate în inima omului provin de la Satana și nici cea mai mică parte din ele nu provine de la Dumnezeu. De asemenea, astfel de cuvinte diavolești se opun direct cuvântului lui Dumnezeu. Este absolut clar că realitățile tuturor lucrurilor pozitive provin de la Dumnezeu și că toate lucrurile negative care-l otrăvesc pe om provin de la Satana. Prin urmare, poți discerne natura unei persoane și cui aparține ea, uitându-te la perspectivele sale asupra vieții și la valorile sale. Satana îi corupe pe oameni prin educație și influența guvernelor naționale, a celor celebri și măreți. Cuvintele lor diavolești au devenit viața și natura omului. „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate” este o bine-cunoscută zicală satanică care a fost insuflată în fiecare și care a devenit viața omului. Există alte câteva cuvinte ale filosofiilor de viață care sunt, de asemenea, ca acestea. Satana folosește cultura tradițională a fiecărei națiuni pentru a educa, înșela și corupe oamenii, determinând omenirea să cadă și să fie înghițită de un abis nemărginit al distrugerii și, în final, oamenii sunt distruși de Dumnezeu pentru că ei îl slujesc pe Satana și I se opun lui Dumnezeu. Unii oameni au slujit drept funcționari publici în societate vreme de câteva decenii. Imaginează-ți că pun următoarea întrebare: „Te-ai descurcat atât de bine în această funcție, care sunt principalele zicale celebre după care trăiești?” S-ar putea să spună: „Singurul lucru pe care îl înțeleg este acesta: «Funcționarii nu îngreunează lucrurile pentru cei care vin cu daruri, iar cei ce nu lingușesc nu obțin nimic.»” Aceasta este filosofia satanică pe care se bazează cariera ei. Nu sunt oare aceste cuvinte reprezentative pentru natura unor astfel de oameni? Folosirea fără scrupule a oricărui mijloc pentru a obține o poziție a devenit natura sa, iar oficialitatea și succesul în carieră sunt scopurile sale. Există încă multe otrăvuri satanice în viața, conduita și comportamentul oamenilor. De exemplu: toate filosofiile lor de viață, modurile lor de a face lucrurile și maximele lor sunt pline de otrăvurile marelui balaur roșu și toate acestea vin de la Satana. Așadar, toate lucrurile care curg prin oasele și sângele oamenilor sunt ale Satanei. Toți acei oficiali, cei ce dețin puterea și cei ce sunt împliniți au propriile lor căi și secrete pentru succes. Nu sunt oare asemenea secrete perfect reprezentative pentru natura lor? Au făcut lucruri așa de mari pe lume și nimeni nu poate înțelege uneltirile și intrigile ce stau în spatele lor. Asta arată efectiv cât de perfidă și de malițioasă este natura lor. Omul a fost corupt prea profund de Satana. Veninul Satanei curge prin sângele fiecărei persoane și se poate spune că natura omului este coruptă, rea, antagonistă și în opoziție cu Dumnezeu, plină de filosofiile și otrăvurile Satanei și cufundată în ele. A devenit în totalitate natura și esența Satanei. Iată de ce oamenii I se împotrivesc lui Dumnezeu și I se opun. Omul poate cu ușurință să ajungă să se cunoască dacă natura lui poate fi analizată astfel.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 564)

Esențial privind auto-reflecția și cunoaștere de sine este următorul lucru: cu cât simți mai mult că în anumite domenii te-ai descurcat bine sau că ai făcut ceea ce era corect și cu cât crezi mai mult că poți satisface voia lui Dumnezeu sau ești capabil să te lauzi în anumite domenii – cu atât merită mai mult să te cunoști pe tine însuți și cu atât merită mai mult să intri în profunzimea lor pentru a vedea ce impurități există în tine și să vezi ce lucruri din tine nu pot satisface voia lui Dumnezeu. Să-l luăm ca exemplu pe Pavel. Pavel era deosebit de învățat și a suferit foarte mult în lucrarea sa de predicare. Era deosebit de adorat de către mulți. Drept urmare, după ce a săvârșit multă lucrare, a presupus că, pentru el, va fi pusă deoparte o coroană. Lucrul acesta l-a determinat să meargă din ce în ce mai departe pe calea greșită, până când, în cele din urmă, a fost pedepsit de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Pavel nu s-a concentrat pe căutarea adevărului din cuvintele Domnului Isus; nu a crezut decât în propriile noțiuni și închipuiri. El a crezut că, atât timp cât va face câteva lucruri bune și va da dovadă de câteva comportamente bune, va fi lăudat și răsplătit de Dumnezeu. Până la urmă, propriile noțiuni și închipuiri i-au orbit duhul și au acoperit adevărul cu privire la corupția sa. Însă oamenii nu erau capabili să discearnă acest lucru, nu aveau cunoștință de aceste chestiuni și astfel, înainte ca faptul acesta să fie scos la lumină de către Dumnezeu, ei l-au considerat mereu pe Pavel un standard pe care să-l atingă, un exemplu după care să trăiască, și l-au privit ca pe cineva căruia tânjeau să i se asemene, ca pe idolul căutării lor. Cazul lui Pavel este un avertisment pentru fiecare dintre aleșii lui Dumnezeu. Mai ales atunci când noi, cei care Îl urmăm pe Dumnezeu, putem să suferim și să plătim prețul în îndatoririle noastre și, în timp ce Îl slujim pe Dumnezeu, simțim că suntem credincioși și Îl iubim pe Dumnezeu, așa că, în astfel de momente, ar trebui să reflectăm asupra noastră și să ne înțelegem și mai mult în ceea ce privește calea pe care o luăm, lucru care este foarte necesar. Acest lucru se datorează faptului că ceea ce crezi că este bun este ceea ce vei stabili ca fiind corect și nu te vei îndoi de asta, nu vei reflecta asupra acestui lucru sau nu vei analiza dacă există ceva în acesta care să se împotrivească lui Dumnezeu. De exemplu, sunt oameni care se cred foarte buni la inimă. Nu îi urăsc sau rănesc niciodată pe ceilalți și întotdeauna dau o mână de ajutor fraților sau surorilor a căror familie se află în dificultate, ca nu cumva problema lor să rămână nerezolvată; au multă bunăvoință și fac tot ce le stă în putere să îi ajute pe toți. Totuși, nu se concentrează niciodată asupra practicării adevărului și nu au nicio intrare în viață. Care este rezultatul unui asemenea ajutor? Își ignoră propria viață și, totuși, sunt foarte mulțumiți de ei înșiși și extrem de satisfăcuți de tot ce au făcut. În plus, se mândresc mult cu asta, crezând că nimic din tot ce au făcut nu a contravenit adevărului și că tot ceea ce au făcut este cu siguranță suficient ca să mulțumească voia lui Dumnezeu și că sunt adevărați credincioși în Dumnezeu. Își consideră bunătatea naturală ca pe ceva de valorificat și, de îndată ce fac asta, inevitabil ajung să creadă că aceasta este adevărul. În realitate, tot ce fac ei este un bine omenesc. Ei nu practică deloc adevărul, deoarece fac acest lucru în fața oamenilor și nu înaintea lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin practică potrivit cerințelor lui Dumnezeu și adevărului. Prin urmare, toate acțiunile lor sunt în zadar. Niciunul dintre aceste lucruri pe care le fac nu reprezintă practicarea adevărului și niciunul nu este practicarea cuvintelor lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin Îi respectă voia; mai degrabă, ei folosesc bunătatea umană și buna conduită ca să îi ajute pe ceilalți. Pe scurt, ei nu caută voia lui Dumnezeu în ceea ce fac și nici nu se poartă în conformitate cu cerințele Lui. Dumnezeu nu laudă acest tip de comportament bun al omului; din punctul de vedere al lui Dumnezeu este de condamnat și nu merită să Și-l aducă aminte.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin recunoașterea propriilor păreri nechibzuite se poate obține cu adevărat o transformare”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 565)

Cheia pentru dobândirea unei schimbări a firii este cunoașterea propriei naturi, iar lucrul acesta trebuie să se întâmple în conformitate cu revelațiile de la Dumnezeu. Numai din cuvântul lui Dumnezeu poate cineva să-și cunoască natura hidoasă, să recunoască în propria natură diferitele otrăvuri ale Satanei, să își dea seama că este nechibzuit și ignorant și să recunoască elementele slabe și negative din natura sa. După ce acestea sunt pe deplin cunoscute și ești cu adevărat în stare să te urăști și să te lepezi de trup, să duci la îndeplinire în mod constant cuvântul lui Dumnezeu, să urmărești constant adevărul în timp ce-ți îndeplinești îndatoririle, să obții o schimbare a firii tale și să devii o persoană care-L iubește cu adevărat pe Dumnezeu, atunci vei fi pornit pe calea lui Petru. Fără harul lui Dumnezeu și fără luminarea și îndrumarea Duhului Sfânt ar fi dificil să mergi pe această cărare, deoarece oamenii nu dețin adevărul și nu sunt în stare să se trădeze singuri. A merge pe calea desăvârșirii lui Petru se bazează în primul rând pe hotărâre, credință și nădejde în Dumnezeu. Mai mult, omul trebuie să se supună lucrării Duhului Sfânt; fără cuvintele lui Dumnezeu, nu se poate descurca în nicio privință. Acestea sunt aspectele cheie, dintre care niciunul nu poate fi încălcat. A ajunge să te cunoști prin experiență este foarte dificil; fără lucrarea Duhului Sfânt, este zadarnic. Ca să meargă pe calea lui Petru, omul trebuie să se concentreze asupra cunoașterii de sine și a transformării firii sale. Calea lui Pavel nu a fost aceea de a căuta viața sau de a se concentra asupra cunoașterii de sine; el s-a concentrat mai ales asupra săvârșirii lucrării și a influenței și elanului acesteia. Motivația lui a fost să câștige binecuvântările lui Dumnezeu în schimbul lucrării și suferinței sale și să primească recompense de la Dumnezeu. Această motivație a fost greșită. Pavel nu s-a concentrat asupra vieții și nici nu a acordat vreo importanță faptului de a dobândi o schimbare a firii; s-a concentrat doar la recompense. Deoarece a avut țeluri greșite, și calea pe care a mers a fost, desigur, greșită. Asta s-a întâmplat din cauza naturii sale arogante și îngâmfate. În mod clar, Pavel nu avea niciun adevăr și nici nu avea conștiință sau rațiune. Mântuindu-i și schimbându-i pe oameni, Dumnezeu le transformă, în primul rând, firile. Scopul cuvintelor Sale este de a dobândi în oameni rezultatul schimbării firi și capacitatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu, de a I se supune și de a-L venera într-un mod normal. Acesta este scopul cuvintelor lui Dumnezeu și al lucrării Sale. Modul de căutare al lui Pavel încălca direct voia lui Dumnezeu și era în conflict cu aceasta; era întru totul contrar acesteia. Totuși, modul de a căuta al lui Petru concorda pe deplin cu voia lui Dumnezeu: el s-a concentrat pe viață și pe schimbările în privința firii, care este tocmai rezultatul pe care Dumnezeu Își dorește să îl obțină în ființele umane cu lucrarea Sa. Calea lui Petru este, așadar, binecuvântată și primește laudele lui Dumnezeu. Întrucât calea lui Pavel încalcă voia lui Dumnezeu, El o detestă și o blestemă. Pentru a merge pe calea lui Petru, trebuie să cunoaștem voia lui Dumnezeu. Dacă un om este într-adevăr capabil să-I înțeleagă pe deplin voia prin cuvintele Sale – adică să înțeleagă ce vrea Dumnezeu să facă din om și, în final, ce rezultat Își dorește să obțină – doar atunci poate să înțeleagă cu exactitate ce cale să urmeze. Dacă nu înțelegi pe deplin calea lui Petru și ai doar dorința de a o urma, nu vei putea să pornești pe aceasta. Cu alte cuvinte, s-ar putea să cunoști o mulțime de doctrine, dar, în cele din urmă, să nu poți intra în realitate. Deși s-ar putea să pătrunzi superficial, nu vei fi în stare să obții niciun rezultat real.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 566)

În zilele noastre, majoritatea oamenilor se înțeleg pe ei înșiși superficial. Nu au ajuns deloc să cunoască limpede lucrurile care fac parte din natura lor. Ei nu cunosc decât câteva dintre stările corupte pe care le dezvăluie, lucrurile pe care este probabil să le facă sau puține dintre neajunsurile lor, iar asta îi face să creadă că se cunosc pe ei înșiși. Dacă, în plus, respectă câteva reguli, se asigură că nu greșesc în anumite domenii și reușesc să evite săvârșirea anumitor fărădelegi, atunci ei cred că au realitatea în credința lor în Dumnezeu și presupun că vor fi mântuiți. Aceasta este numai imaginația umană. Dacă respecți acele lucruri, oare vei deveni într-adevăr capabil să te înfrânezi de la a comite vreo fărădelege? Vei fi dobândit o reală schimbare a firii? Vei trăi cu adevărat asemănarea unei ființe umană? Poți, într-adevăr, să-L mulțumești astfel pe Dumnezeu? Absolut nu – acest lucru este sigur. Credința în Dumnezeu dă roade numai atunci când avem standarde înalte și obținem adevărul și o oarecare transformare în firea vieții. Acest lucru necesită în primul rând dedicare pentru a se cunoaște pe sine. În cazul în care cunoașterea de sine a oamenilor este prea superficială, li se va părea imposibil să rezolve probleme, iar firile vieții lor pur și simplu nu se vor schimba. Este necesar să te cunoști la un nivel profund, ceea ce înseamnă să-ți cunoști natura: ce elemente sunt incluse în acea natură, cum au luat naștere aceste lucruri și de unde au venit. Mai mult decât atât, chiar ești capabil să urăști aceste lucruri? Ți-ai văzut vreodată sufletul urât și natura malefică? Dacă ești într-adevăr în stare să vezi adevărul despre tine, atunci te vei detesta. Atunci când te vei detesta și, apoi, vei pune cuvântul lui Dumnezeu în practică, vei putea să te lepezi de trup și să ai puterea de a îndeplini adevărul fără a crede că este obositor. De ce mulți oameni își urmează preferințele trupești? Deoarece se consideră a fi destul de buni, simțind că acțiunile lor sunt corecte și îndreptățite, că nu au defecte și că au întru totul dreptate, ei sunt, prin urmare, capabili să acționeze presupunând că dreptatea este de partea lor. Când o persoană recunoaște care este adevărata sa natură – cât de urâtă, cât de demnă de dispreț și cât de demnă de milă este – atunci ea nu este peste măsură de mândră de sine, nu este prea arogantă și nu este prea încântată de ea însăși ca înainte. O astfel de persoană simte: „Trebuie să fiu cinstit și realist în a practica ceva din cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu, atunci nu mă voi ridica la standardul de a fi uman și mă voi rușina să trăiesc în prezența lui Dumnezeu”. Ea se vede cu adevărat ca fiind măruntă, cu adevărat neînsemnată. În acest moment, devine ușor pentru ea să îndeplinească adevărul și va părea că este oarecum așa cum trebuie să fie un om. Oamenii sunt în stare să se lepede de trup numai atunci când se detestă cu adevărat. Dacă nu se detestă, nu vor putea să se lepede de trup. Să te detești cu adevărat nu este o chestiune simplă. Există multe lucruri care trebuie găsite în tine: în primul rând, să-ți cunoști propria natură; și, în al doilea rând, să te vezi nevoiaș și jalnic, să te vezi ca fiind extrem de mic și nesemnificativ și să-ți vezi sufletul deplorabil și murdar. Când cineva vede pe deplin ceea ce este cu adevărat, iar acest rezultat este obținut, atunci câștigă într-adevăr cunoașterea de sine și se poate spune că a ajuns să se cunoască pe deplin. Doar atunci poate să se urască cu adevărat, mergând atât de departe până la a se blestema, și poate să simtă cu adevărat că a fost profund corupt de Satana, încât nici măcar nu mai seamănă cu o ființă umană. Apoi, într-o zi, când amenințarea morții va apărea, o astfel de persoană va gândi: „Aceasta este dreapta pedeapsă a lui Dumnezeu. Dumnezeu este, într-adevăr, drept; chiar ar trebui să mor!” În acest punct, nu se va plânge, cu atât mai puțin Îl va învinui pe Dumnezeu, simțind pur și simplu că este atât de nevoiașă și jalnică, atât de murdară și de coruptă încât ar trebui să fie alungată și distrusă de Dumnezeu, iar un suflet ca al ei nu se cade să trăiască pe pământ. Prin urmare, această persoană nu se va plânge de Dumnezeu și nu I se va împotrivi, cu atât mai puțin Îl va trăda pe Dumnezeu. Dacă un om nu se cunoaște și, totuși, se consideră a fi destul de bun, atunci când moartea îi va bate la ușă, omul acesta va gândi: „M-am descurcat atât de bine în credința mea. Cât de mult am căutat! Am dat atât de mult, am suferit atât de mult, dar, în cele din urmă, Dumnezeu îmi cere acum să mor. Nu știu unde este dreptatea lui Dumnezeu. De ce îmi cere El să mor? Dacă eu trebuie să mor, atunci cine va fi mântuit? Nu va fi sfârșitul rasei umane?” În primul rând, această persoană are noțiuni despre Dumnezeu. În al doilea rând, această persoană se plânge și nu dă dovadă de niciun pic de ascultare. Este ca în cazul lui Pavel: când a fost aproape să moară, nu se cunoștea pe sine, iar când pedeapsa lui Dumnezeu a fost aproape, a fost totul prea târziu.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 567)

Mai exact, a urma calea lui Petru în propria credință înseamnă a păși pe calea urmăririi adevărului, care este și calea de a ajunge la cunoașterea de sine și a-și schimba firea. Numai pășind pe calea lui Petru va fi omul pe calea de a fi desăvârșit de Dumnezeu. Omului trebuie să-i fie clar cum anume să pășească pe calea lui Petru, precum și în ce fel s-o pună în practică. Mai întâi, omul trebuie să-și lase deoparte propriile intenții, preocupările nepotrivite și chiar familia și toate lucrurile ce țin de trup. Trebuie să fie devotat din toată inima; cu alte cuvinte, să se dedice complet cuvântului lui Dumnezeu, să se concentreze la a mânca și a bea din cuvintele lui Dumnezeu și a căuta adevărul și intenția din cuvintele Sale și să încerce să înțeleagă voia lui Dumnezeu în toate. Aceasta este metoda fundamentală și vitală de practică. Asta a făcut Petru după ce L-a văzut pe Isus și doar prin practicarea în acest fel se pot dobândi cele mai bune rezultate. Devoțiunea sinceră față de cuvântul lui Dumnezeu implică, în primul rând, căutarea adevărului și a intențiilor din cuvintele Sale, concentrarea asupra priceperii voii lui Dumnezeu, a înțelegerii și obținerii de mai mult adevăr din cuvintele Lui. Când a citit cuvintele lui Dumnezeu, Petru nu s-a concentrat pe înțelegerea doctrinelor, cu atât mai puțin s-a concentrat la obținerea cunoștințelor teologice. În schimb, el s-a concentrat la înțelegerea adevărului și voii lui Dumnezeu, precum și la obținerea unei înțelegeri a firii și a frumuseții lui Dumnezeu. Petru a încercat, de asemenea, să înțeleagă diferitele stări corupte ale omului din cuvintele lui Dumnezeu, precum și natura, esența și neajunsurile propriu-zise ale omului, îndeplinind prin asta cu ușurință toate cerințele lui Dumnezeu pentru a-L mulțumi. Petru a avut atât de multe practici corecte ce respectau cuvintele lui Dumnezeu. Acest lucru era cel mai potrivit cu voia Lui și era cea mai bună cale prin care o persoană putea coopera în timp ce experimenta lucrarea lui Dumnezeu. Când a experimentat sutele de încercări trimise de Dumnezeu, Petru s-a examinat cu strictețe în lumina fiecărui cuvânt al judecății lui Dumnezeu și al dezvăluirii omului de către Dumnezeu și în lumina fiecărui cuvânt al cerințelor Lui de la om și s-a străduit să priceapă cu acuratețe semnificația acelor cuvinte. El a încercat cu adevărat să reflecteze și să memoreze fiecare cuvânt pe care i l-a spus Isus și a obținut rezultate foarte bune. Practicând în acest fel, el a reușit să se înțeleagă pe sine din cuvintele lui Dumnezeu și nu numai că a ajuns să înțeleagă diferitele stări corupte și neajunsuri ale omului, ci a ajuns și să înțeleagă esența și natura omului. Aceasta înseamnă o adevărată înțelegere de sine. Din cuvintele lui Dumnezeu, Petru nu doar că a dobândit o adevărată înțelegere de sine, ci el a văzut și firea dreaptă a lui Dumnezeu, ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este, voia lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa și cererile lui Dumnezeu pentru omenire. Din aceste cuvinte, el a ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu cu adevărat. El a ajuns să cunoască firea și esența lui Dumnezeu; a ajuns să cunoască și să înțeleagă ceea ce are Dumnezeu și ce este El, precum și frumusețea Lui și cererile Lui pentru om. Deși Dumnezeu nu a vorbit pe vremea aceea la fel de mult ca astăzi, rezultate în aceste privințe au fost chiar și așa dobândite în Petru. Acesta a fost un lucru rar și prețios. Petru a trecut prin sute de încercări, dar el nu a suferit în zadar. Nu numai că a ajuns să se înțeleagă pe sine din cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, dar a ajuns, de asemenea, să Îl cunoască pe Dumnezeu. În plus, și-a concentrat atenția îndeosebi asupra cerințelor lui Dumnezeu pentru omenire, cuprinse în cuvintele Sale. În orice aspect omul ar trebui să Îl mulțumească pe Dumnezeu pentru a se conforma voii Sale, Petru a fost în stare să depună mult efort și să dobândească deplină claritate. Acest lucru a fost extrem de benefic în privința pătrunderii lui în viață. Despre orice lucru vorbea Dumnezeu, atât timp cât acele cuvinte erau în stare să devină viață și erau adevărul, Petru era capabil să le graveze în inima sa, pentru a le cumpăni și a le prețui frecvent. Auzind cuvintele lui Isus, el a fost capabil să le pună la inimă, ceea ce arată că era deosebit de concentrat pe cuvintele lui Dumnezeu și, în cele din urmă, a dobândit într-adevăr rezultate. Adică, a fost capabil să pună nestingherit cuvintele lui Dumnezeu în practică, să practice adevărul cu exactitate și să se conformeze voii lui Dumnezeu, să acționeze pe deplin în acord cu intenția lui Dumnezeu și să renunțe la propriile opinii și închipuiri. În felul acesta, Petru a pătruns în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Slujirea lui Petru a ajuns să fie în conformitate cu voia lui Dumnezeu în mare parte pentru că făcuse acest lucru.

Dacă cineva Îl poate mulțumi pe Dumnezeu în timpul îndeplinirii propriei datorii, este principial în cuvintele și acțiunile sale și poate pătrunde realitatea tuturor aspectelor adevărului, atunci este o persoană care este desăvârșită de către Dumnezeu. Se poate spune că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu au fost complet eficiente pentru ea, iar cuvintele lui Dumnezeu au devenit viața sa, ea a dobândit adevărul și că este capabilă să trăiască în conformitate cu ale Lui cuvinte. După aceasta, natura trupului său – adică, însuși fundamentul existenței sale inițiale – se va zdruncina și se va prăbuși. Numai după ce oamenii posedă cuvintele lui Dumnezeu drept propria lor viață, vor deveni ei oameni noi. Dacă ale lui Dumnezeu cuvinte devin viața oamenilor, dacă viziunea lucrării lui Dumnezeu, revelațiile și cerințele Lui cu privire la omenire și standardele pentru viața umană pe care El cere ca oamenii să le întrunească devin viața lor, dacă oamenii trăiesc conform acestor cuvinte și adevăruri, atunci sunt desăvârșiți de cuvintele lui Dumnezeu. Astfel de oameni au renăscut și au devenit oameni noi prin cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este calea prin care Petru a urmărit adevărul. Aceasta este calea de a fi desăvârșit. Petru a fost desăvârșit de cuvintele lui Dumnezeu, el a câștigat viață din cuvintele lui Dumnezeu, adevărul exprimat de Dumnezeu a devenit viața lui, iar el a devenit o persoană care a dobândit adevărul.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să mergi pe calea lui Petru”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 568)

Înainte ca oamenii să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și să înțeleagă adevărul, natura Satanei este cea care preia controlul în ei şi îi domină. Ce lucruri specifice sunt în acea natură? De exemplu, de ce ești egoist? De ce trebuie să îți protejezi propria poziție? De ce ai emoții atât de puternice? De ce te bucuri de acele lucruri nedrepte? De ce îți plac cele rele? Care este baza preferinței tale pentru aceste lucruri? De unde vin aceste lucruri? De ce ești așa de fericit să le accepți? De pe acum, ați ajuns cu toții să înțelegeți că motivul principal din spatele tuturor acestor lucruri este că otrava Satanei e înăuntrul omului. Așadar, ce este otrava Satanei? Cum poate fi ea exprimată? De exemplu, dacă întrebi: „Cum ar trebui să trăiască oamenii? Pentru ce ar trebui să trăiască ei?”, oamenii vor răspunde: „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate”. Această singură frază exprimă sursa problemei. Filosofia și logica Satanei au devenit viața oamenilor. Indiferent ce urmăresc oamenii, o fac pentru ei înșiși – și, astfel, trăiesc doar pentru ei înșiși. „Fiecare om pentru el însuși și diavolul îl ia pe cel mai din spate” – aceasta este filosofia de viață a omului și reprezintă, de asemenea, natura umană. Aceste cuvinte au devenit deja natura omenirii corupte și sunt adevărata zugrăvire a naturii satanice pe care o are omenirea coruptă. Această natură satanică a devenit deja baza existenței omenirii corupte. Vreme de câteva mii de ani, omenirea coruptă a trăit cu acest venin al Satanei, chiar până în zilele noastre. Tot ceea ce face Satana este de dragul propriei pofte, de dragul propriilor ambiții și scopuri. Își dorește să-L depășească pe Dumnezeu, să se elibereze de Dumnezeu și să preia controlul asupra tuturor lucrurilor create de Dumnezeu. Astăzi, atât de corupți sunt oamenii de Satana: toți au naturi satanice, toți încearcă să-L tăgăduiască pe Dumnezeu și să I se împotrivească și vor să-și controleze propriile destine și încearcă să se opună orchestrărilor și aranjamentelor lui Dumnezeu. Ambițiile și poftele lor sunt exact aceleași ca ale Satanei. Prin urmare, natura omului este natura Satanei. De fapt, mottourile și aforismele multor oameni reprezintă natura umană și reflectă esența corupției umane. Lucrurile pe care oamenii le aleg sunt propriile preferințe și toate reprezintă firile și preocupările lor. În fiecare cuvânt pe care îl spune o persoană și în tot ceea ce face, oricât de voalat ar fi, nu îi poate ascunde natura. De exemplu, fariseii predicau de obicei destul de frumos, dar când au auzit predicile și adevărurile exprimate de Isus, în loc să le accepte, le-au condamnat. Acest lucru a dezvăluit natura și esența fariseilor de a fi sătui de adevăr și de a-l urî. Unii oameni vorbesc destul de frumos și se pricep să se deghizeze, dar după ce alții se asociază cu ei o vreme, aceștia constată că natura lor este profund vicleană și necinstită. După o lungă perioadă de asociere cu ei, toți ceilalți le descoperă esența și natura. În final, ceilalți trag următoarea concluzie: ei nu rostesc niciodată un cuvânt adevărat și sunt înșelători. Această afirmație reprezintă natura unor astfel de oameni și este cea mai bună ilustrare și dovadă a naturii și esenței lor. Filosofia lor de a trăi este de a nu spune nimănui adevărul, precum și de a nu avea încredere în nimeni. Natura satanică a omului conține multe filosofii și otrăvuri satanice. Uneori, nici măcar tu însuți nu ești conștient de ele și nu le înțelegi; cu toate acestea, fiecare moment din viața ta se bazează pe aceste lucruri. În plus, crezi că aceste lucruri sunt destul de corecte și rezonabile și deloc greșite. Acest lucru e suficient pentru a arăta că filosofiile Satanei au devenit natura oamenilor și că ei trăiesc în conformitate deplină cu ele, considerând acest mod de viață ca fiind bun și neavând deloc simțul pocăinței. Prin urmare, ei își dezvăluie constant natura satanică și trăiesc constant după filosofiile Satanei. Natura Satanei este viața omenirii și este natura și esența omenirii.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să mergi pe calea lui Petru”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 569)

Sunteți acum oarecum capabili să recunoașteți firea coruptă pe care o dezvăluiți. Odată ce lucrurile corupte pe care sunteți încă în stare să le dezvăluiți și lucrurile ce sunt în contradicție cu adevărul pe care sunteți încă pasibili să le faceți vă devin clare, curățirea firii voastre corupte va fi ușoară. De ce, în multe chestiuni, oamenii nu se pot controla? Pentru că, în orice moment și în orice privință, ei sunt controlați de firile lor corupte, care îi constrâng și interferează cu ei în toate lucrurile. Când nu au necazuri și nu au căzut la pământ sau au devenit negativi, unii oameni simt invariabil că au statură și nu se sinchisesc atunci când cineva rău, un conducător fals sau un antihrist este expus și alungat. Ei sunt chiar în stare să se laude la toată lumea că: „Oricine altcineva ar putea cădea, dar nu eu. Oricine altcineva s-ar putea să nu-L iubească pe Dumnezeu, dar eu Îl iubesc”. Ei cred că pot să rămână fermi în mărturia lor în orice situație sau context. Și rezultatul? Vine o zi când sunt testați și se plâng de Dumnezeu. Nu reprezintă acest lucru un eșec, o cădere? Nimic nu-i expune pe oameni mai mult decât atunci când sunt testați. Dumnezeu cercetează tainele lăuntrice ale inimii omului și oamenii nu trebuie să se laude niciodată. Indiferent cu ce se laudă, în privința acelui lucru vor cădea mai devreme sau mai târziu. Văzându-i pe alții căzând și eșuând într-un anumit context, ei nu se gândesc la asta și chiar cred că ei înșiși nu pot greși, că vor fi capabili să rămână fermi – dar și ei ajung să cadă și să eșueze în același context. Cum e posibil așa ceva? Asta se întâmplă pentru că oamenii nu-și înțeleg amănunțit natura și esența; cunoașterea de către ei a problemelor privind natura și esența lor încă este insuficient de profundă, așa că punerea adevărului în practică este foarte extenuantă pentru ei. De exemplu, unii oameni sunt foarte înșelători, necinstiți în vorbe și fapte și, totuși, dacă îi întrebi în ce privință este mai gravă firea lor coruptă, ei vor spune: „Sunt un pic înșelător”. Vor spune doar că sunt puțin înșelători, dar nu spun că însăși natura lor este înșelăciune și nu spun că sunt persoane înșelătoare. Cunoașterea de către ei a propriei stări corupte nu este atât de profundă și nu o privesc ca pe ceva atât de serios, și nici atât de temeinic ca alții. Ceilalți văd că această persoană este atât de înșelătoare și de necinstită, că frauda e în fiecare cuvânt al său, că vorbele și acțiunile sale nu sunt niciodată sincere – dar nu-și pot vedea atât de profund sinele. Orice cunoaștere pe care se întâmplă să o aibă este pur și simplu superficială. Ori de câte ori vorbesc și acționează, dezvăluie ceva în natura lor și, totuși, nu sunt conștienți de acest lucru. Ei cred că felul în care acționează nu reprezintă dezvăluirea corupției, ei cred că au pus deja adevărul în practică – dar pentru oamenii care privesc, această persoană este destul de perfidă și vicleană, cuvintele și acțiunile ei sunt foarte necinstite. Adică, oamenii au o înțelegere extrem de superficială a propriei naturi și există o incongruență imensă între acest lucru și cuvintele lui Dumnezeu care îi judecă și îi expun. Aceasta nu este o greșeală în ceea ce dezvăluie Dumnezeu, ci mai degrabă lipsa oamenilor de înțelegere profundă a propriei naturi. Oamenii nu au o înțelegere fundamentală sau esențială despre ei înșiși; în schimb, se concentrează și își dedică energia către acțiuni și expresii exterioare. Chiar dacă cineva ar spune în mod ocazional ceva despre a se înțelege pe sine, nu ar fi foarte profund. Nimeni nu s-a gândit vreodată că sunt un anumit tip de persoană sau că au un anumit tip de natură din cauza faptului că au făcut un anumit tip de lucru sau că au dezvăluit un anumit lucru. Dumnezeu a dezvăluit natura și esența omenirii, dar oamenii înțeleg că modul lor de a face lucrurile și modul lor de a vorbi este imperfect și deficient; de aceea, este o sarcină extenuantă ca oamenii să pună adevărul în practică. Oamenii cred că greșelile lor sunt doar manifestări de moment, care sunt dezvăluite fără grijă, mai degrabă decât că sunt revelări ale naturii lor. Atunci când oamenii gândesc astfel, le este foarte greu să se cunoască cu adevărat și le este foarte greu să înțeleagă și să practice adevărul. Întrucât ei nu cunosc adevărul și nu sunt însetați de adevăr, când vine vorba despre a pune adevărul în practică, ei urmează regulile doar în mod superficial. Oamenii nu își consideră propria natură ca fiind prea coruptă și nu cred că sunt atât de răi încât ar trebui să fie distruși sau pedepsiți. Totuși, conform standardelor lui Dumnezeu, corupția oamenilor este prea profundă, ei sunt încă departe de standardul pentru mântuire, deoarece oamenii doar au unele acțiuni care nu încalcă fățiș adevărul, în timp ce, de fapt, ei nu practică adevărul și nu sunt ascultători față de Dumnezeu.

Modificările din comportamentul sau conduita unei persoane nu implică o schimbare a naturii sale. Motivul pentru care așa stau lucrurile este că modificările din purtarea unui om nu pot să-i schimbe în mod esențial înfățișarea inițială, cu atât mai puțin să-i transforme natura. Practica unei persoane poate deveni profundă și mai mult decât respectarea unui set de reguli numai atunci când oamenii înțeleg adevărul și își cunosc propria natură și esență și sunt capabili să pună adevărul în practică. Modul în care omul practică în prezent adevărul nu corespunde încă standardelor și nu poate dobândi pe deplin tot ceea ce adevărul impune. Oamenii practică doar o parte din adevăr și numai atunci când se află în anumite stări și împrejurări pot pune o mică parte din adevăr în practică; nu este cazul ca ei să fie capabili să pună în practică adevărul în toate circumstanțele și în toate situațiile. Atunci când, ocazional, o persoană este fericită și starea ei este bună sau când are părtășie cu ceilalți și are o cale de practică în inimă, pe moment, este capabilă să facă unele lucruri care sunt în concordanță cu adevărul. Dar când trăiește cu oameni negativi și care nu urmăresc adevărul, este influențată de acești oameni, iar în inima ei pierde calea și este incapabilă să practice adevărul. Acest lucru arată că statura ei este prea mică, că încă nu înțelege realmente adevărul. Sunt unii indivizi care, dacă sunt îndrumați și conduși de oamenii potriviți, sunt capabili să pună în practică adevărul; dar dacă sunt păcăliți și perturbați de un conducător fals sau de un antihrist, nu numai că sunt incapabili să practice adevărul, dar sunt, de asemenea, susceptibili de a fi păcăliți să-i urmeze pe alți oameni. Astfel de oameni sunt încă în pericol, nu-i așa? Astfel de oameni, cu acest tip de statură, nu ar putea fi capabili să practice adevărul în toate problemele și contextele. Chiar dacă practică adevărul, acest lucru s-ar întâmpla doar atunci când sunt într-o stare de spirit bună sau îndrumați de alții; fără cineva bun care să-i conducă, ar exista momente în care ar fi încă în stare să facă lucruri care încalcă adevărul, în care s-ar abate încă de la cuvintele lui Dumnezeu. Și din ce cauză se întâmplă asta? Se întâmplă pentru că îți cunoști doar câteva dintre stările tale și nu îți cunoști propria natură și esență și nu ai atins statura de a renunța la trup și a practica adevărul; ca atare, nu ai niciun control asupra lucrurilor pe care le vei face în viitor și nu poți garanta că vei fi capabil să rămâi ferm în orice situație sau test. Există momente în care te afli într-o anumită stare și poți să pui adevărul în practică și parcă dai dovadă de o oarecare schimbare, totuși, într-un mediu diferit, ești incapabil să îl pui în practică. Nu poți să controlezi acest lucru. Uneori poți să practici adevărul și alteori nu poți. Într-o clipă înțelegi și, în următoarea, ești confuz. În prezent, nu faci nimic rău, dar poate vei face în scurt timp. Asta dovedește că lucrurile corupte încă mai există înlăuntrul tău și, dacă ești incapabil de adevărata cunoaștere de sine, nu vor fi ușor de rezolvat. Dacă nu poți dobândi o înțelegere temeinică a propriei firi corupte și ești capabil, în cele din urmă, să faci lucruri care se împotrivesc lui Dumnezeu, atunci ești în pericol. Dacă poți să dobândești o perspectivă pătrunzătoare asupra naturii tale și să o urăști, vei putea să te controlezi, să te lepezi de tine și să pui adevărul în practică.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 570)

Scopul părtășiei clare despre adevăr este de a permite oamenilor să înțeleagă și să practice adevărul și să realizeze schimbări în firile lor. Nu este, pur și simplu, de a aduce lumină și puțină fericire în inimile lor odată ce înțeleg adevărul. Dacă înțelegi adevărul, dar nu îl practici, atunci nu are niciun rost să ai părtășie și să înțelegi adevărul. Care este problema atunci când oamenii înțeleg adevărul, dar nu îl pun în practică? Aceasta este dovada că ei nu iubesc adevărul, că în inimile lor, ei nu acceptă adevărul, caz în care vor pierde binecuvântările lui Dumnezeu și șansa la mântuire. În privința măsurii în care oamenii sunt capabili sau nu să obțină mântuirea, ceea ce este crucial este dacă sunt capabili să accepte și să practice adevărul. Dacă ai pus în practică toate adevărurile pe care le înțelegi, vei primi luminarea, iluminarea și îndrumarea Duhului Sfânt și vei putea intra în realitatea adevărului, vei obține o înțelegere mai profundă a adevărului, vei dobândi adevărul și vei câștiga mântuirea lui Dumnezeu. Unii oameni sunt incapabili să practice adevărul, se plâng mereu că Duhul Sfânt nu-i luminează sau nu-i iluminează, că Dumnezeu nu le dă putere. Este greșit; aceasta înseamnă a-L înțelege greșit pe Dumnezeu. Luminarea și iluminarea Duhului Sfânt sunt construite pe temelia cooperării oamenilor. Oamenii trebuie să fie sinceri și dispuși să practice adevărul și, indiferent dacă înțelegerea lor este profundă sau superficială, trebuie să fie capabili să pună adevărul în practică. Numai atunci vor fi luminați și iluminați de Duhul Sfânt. Dacă oamenii înțeleg adevărul, dar nu îl pun în practică – dacă așteaptă doar ca Duhul Sfânt să acționeze și să-i oblige să-l pună în practică – nu sunt ei extrem de pasivi? Dumnezeu nu obligă niciodată oamenii să facă nimic. Dacă oamenii înțeleg adevărul, dar nu sunt dispuși să-l pună în practică, asta arată că nu iubesc adevărul sau că starea lor este anormală și există un fel de blocaj. Dar dacă oamenii sunt capabili să se roage lui Dumnezeu, și Dumnezeu va acționa; numai dacă nu sunt dispuși să practice adevărul și nici nu se roagă lui Dumnezeu, Duhul Sfânt nu va avea mijloace de a lucra în ei. De fapt, indiferent ce fel de dificultate au oamenii, aceasta poate fi întotdeauna rezolvată; cheia este dacă sunt sau nu capabili să practice conform adevărului. Astăzi, problemele corupției din voi nu sunt un cancer, nu sunt vreo boală incurabilă. Dacă vă puteți hotărî să practicați adevărul, veți primi lucrarea Duhului Sfânt și va fi posibil ca aceste firi corupte să se schimbe. Totul depinde dacă te poți decide să practici adevărul, aceasta este cheia. Dacă practici adevărul, dacă mergi pe calea urmăririi adevărului, atunci vei putea primi lucrarea Duhului Sfânt și vei putea fi mântuit cu siguranță. În cazul în care calea pe care mergi este cea greșită, atunci vei pierde lucrarea Duhului Sfânt, un pas greșit va naște un altul și totul se va termina pentru tine și indiferent câți ani vei continua să crezi, nu vei putea obține mântuirea. De exemplu, atunci când lucrează, unii oameni nu se gândesc niciodată la cum să facă lucrarea într-un mod care să fie în beneficiul casei lui Dumnezeu și să fie în conformitate cu voia lui Dumnezeu – cu rezultatul că fac multe lucruri care sunt egoiste și josnice, care sunt disprețuite și urâte de Dumnezeu; și făcând aceasta, ei au fost dezvăluiți și alungați. Dacă, în toate lucrurile, oamenii sunt capabili să caute adevărul și să practice în conformitate cu adevărul, atunci au intrat deja pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și astfel au speranța de a deveni cineva în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Unii oameni înțeleg adevărul, dar nu îl pun în practică. În schimb, ei cred că adevărul nu este altceva decât asta și nu își pot înlătura propriile înclinații și firi corupte. Oare nu sunt de râs astfel de oameni? Nu sunt ridicoli? Nu se cred ei mai deștepți decât toți ceilalți? Dacă oamenii sunt capabili să acționeze conform adevărului, atunci firile lor corupte se pot schimba. Dacă credința și slujirea lor față de Dumnezeu sunt în conformitate cu propria personalitate naturală, atunci niciunul dintre ei nu va putea realiza schimbări în firile sale. Există unii oameni care petrec toată ziua fierbând în durerea propriilor lor alegeri greșite. Având un adevăr de-a gata la dispoziție, ei nu se gândesc la el și nu încearcă să-l pună în practică, ci insistă să-și aleagă propria cale. Ce fel absurd de a te comporta este acesta; într-adevăr, ei nu recunosc un lucru bun când îl văd și sunt destinați să aibă multe greutăți în viață. Practicarea adevărului este atât de simplă; tot ceea ce contează este dacă practici sau nu. Dacă ești o persoană care a hotărât să practice adevărul, atunci negativitatea, slăbiciunea și firea ta coruptă vor fi rezolvate și schimbate treptat; asta depinde de măsura în care inima ta iubește sau nu adevărul, dacă ești sau nu capabil să accepți adevărul, dacă poți suferi și plăti un preț pentru a dobândi adevărul. Dacă iubești cu adevărat adevărul, vei fi capabil să suferi tot felul de dureri pentru a obține adevărul, indiferent dacă asta înseamnă a fi defăimat, judecat sau părăsit de oameni. Ar trebui să înduri toate acestea cu răbdare și toleranță; iar Dumnezeu te va binecuvânta și te va proteja, El nu te va abandona sau neglija – acest lucru este absolut. Dacă te rogi lui Dumnezeu cu o inimă care se teme de El, dacă depinzi de Dumnezeu și privești la El, nu va exista nimic prin care să nu poți trece. S-ar putea să ai o fire coruptă și să comiți fărădelegi, dar dacă ai o inimă care se teme de Dumnezeu și dacă mergi scrupulos pe calea urmăririi adevărului, atunci vei putea, fără îndoială, să rămâi ferm și, fără îndoială, vei fi condus și protejat de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 571)

Dacă vrei să dobândești înțelegerea adevărul, este esențial să știi să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu. Dacă citești prea puțin cuvintele lui Dumnezeu, nu le citești cu seriozitate și nu meditezi la ele cu inima, atunci nu vei putea înțelege adevărul. Tot ce vei putea înțelege este puțină doctrină și, prin urmare, îți va fi foarte greu să înțelegi voia și scopul lui Dumnezeu din cuvintele Sale. Dacă nu înțelegi ceea ce caută să realizeze și să desăvârșească în om cuvintele lui Dumnezeu, dacă nu înțelegi aceste lucruri, atunci asta dovedește că încă nu înțelegi adevărul. De ce spune Dumnezeu ceea ce spune? De ce vorbește pe acel ton? De ce este El atât de serios și sincer la fiecare cuvânt pe care îl rostește? De ce alege anumite cuvinte? Știi? Dacă nu ești sigur, înseamnă că nu înțelegi voia lui Dumnezeu sau intențiile Sale. Dacă nu înțelegi contextul din spatele cuvintelor Lui, atunci cum poți înțelege sau practica adevărul? Ca să dobândești adevărul, trebuie mai întâi să înțelegi ce vrea să spună Dumnezeu prin fiecare cuvânt pe care îl rostește și apoi să pui în practică ce ai înțeles, făcând cuvintele lui Dumnezeu să fie trăite în tine și să devină realitatea ta. Făcând astfel, vei pătrunde în realitatea adevărului. Doar când ai o înțelegere deplină a cuvântului lui Dumnezeu poți înțelege realmente adevărul. După ce abia ai ajuns să înțelegi câteva slove și doctrine, crezi că înțelegi adevărul și ai realitatea. Aceasta înseamnă să te amăgești singur. Nici măcar nu înțelegi de ce Dumnezeu le cere oamenilor să practice adevărul. Aceasta dovedește că nu înțelegi voia lui Dumnezeu și că tot nu înțelegi adevărul. De fapt, Dumnezeu emite aceste cerințe la adresa oamenilor ca să-i purifice și să-i mântuiască, astfel încât oamenii să-și poată înlătura firile corupte și să devină cei care Îl ascultă și Îl cunosc pe Dumnezeu. Acesta este scopul pe care Dumnezeu vrea să-l atingă cerându-le oamenilor să practice adevărul.

Dumnezeu exprimă adevărul pentru oamenii care iubesc adevărul, însetează după adevăr și îl caută. Cât despre cei care se preocupă de slove și doctrine și cărora le place să țină discursuri lungi și pompoase, aceia nu vor câștiga niciodată adevărul; ei se amăgesc singuri. Perspectiva lor asupra adevărului și a cuvintelor lui Dumnezeu este greșită; își sucesc gâturile ca să citească ceea ce este corect – perspectiva lor este complet greșită. Unii oameni preferă să studieze cuvintele lui Dumnezeu. Studiază mereu felul în care vorbesc cuvintele lui Dumnezeu despre destinație sau despre cum să fim binecuvântați. Îi interesează cel mai mult aceste genuri de cuvinte. În cazul în care cuvintele lui Dumnezeu nu se vor conforma noțiunilor lor și nu le vor satisface dorința de binecuvântări, ei vor deveni negativi, nu vor mai urmări adevărul și nu vor vrea să se sacrifice pentru Dumnezeu. Asta arată că nu îi interesează adevărul. Drept urmare, ei nu iau în serios adevărul; sunt capabili doar să accepte adevărul care se conformează noțiunilor și închipuirilor proprii. Deși astfel de oameni sunt zeloși în credința lor în Dumnezeu și încearcă în toate felurile să facă niște fapte bune și să aibă o imagine bună în fața celorlalți, fac acest lucru doar ca să aibă o destinație bună în viitor. În ciuda faptului că se implică și în viața bisericii, mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu, ei nu vor practica adevărul, nici nu-l vor obține. Există unii oameni care mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, dar care fac totul doar superficial; ei cred că au obținut adevărul doar pentru că au ajuns să înțeleagă câteva slove și doctrine. Ce nesăbuiți sunt! Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Totuși, cineva nu va înțelege și dobândi neapărat adevărul după ce citește cuvintele lui Dumnezeu. Dacă nu reușești să obții adevărul mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu, atunci ceea ce obții vor fi slove și doctrine. Dacă nu știi cum să practici adevărul sau cum să te porți conform principiilor, atunci rămâi fără realitatea adevărului. Poate că citești des cuvintele lui Dumnezeu, dar, după aceea, tot nu reușești să înțelegi voia lui Dumnezeu și obții doar câteva slove și doctrine. Cum să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu astfel încât să înțelegi adevărul? În primul rând, ar trebui să îți dai seama că al lui Dumnezeu cuvânt nu este atât de direct; cuvântul lui Dumnezeu este extrem de profund. Chiar și o propoziție din cuvintele lui Dumnezeu necesită o experiență de o viață. Fără mai mulți ani de experiență, cum ai putea înțelege cuvântul lui Dumnezeu? Dacă, atunci când citești cuvintele lui Dumnezeu, nu înțelegi voia Lui și nu înțelegi intențiile cuvintelor Sale, originea lor, efectul pe care vor să îl obțină sau ceea ce caută să realizeze, atunci înseamnă asta că înțelegi adevărul? Poate că ai citit cuvintele lui Dumnezeu de multe ori și probabil ești în stare să reciți multe pasaje pe de rost, dar nu poți practica adevărul și nu te-ai schimbat deloc, iar relația ta cu Dumnezeu este la fel de distantă și înstrăinată ca întotdeauna. Când întâlnești ceva care este în contradicție cu noțiunile tale, rămâi îndoielnic față de El și nu-L înțelegi, dar vii cu argumente și nutrești noțiuni și neînțelegeri despre El, împotrivindu-I-te și chiar hulindu-L. Ce fel de fire este aceasta? Această fire este cea de a fi arogant, de a fi sătul de adevăr. Cum pot oamenii care sunt atât de aroganți și atât de sătui de adevăr să-l accepte sau să-l practice? Astfel de oameni nu vor fi absolut niciodată capabili să dobândească adevărul sau să-L câștige pe Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 572)

S-a spus: „Cel care urmează până la sfârșit va fi mântuit”, dar este asta ușor de pus în practică? Nu este și mulți oameni care sunt vânați și persecutați de marele balaur roșu devin prea ezitanți și speriați ca să-L urmeze pe Dumnezeu. De ce au căzut la pământ? Pentru că le lipsește credința adevărată. Unii oameni pot să accepte adevărul, să se roage lui Dumnezeu, să se bazeze pe El și să rămână fermi în încercări și necazuri, în vreme ce alții nu pot merge până la capăt. La un moment dat, pe parcursul încercărilor și necazurilor, aceștia vor cădea, își vor pierde mărturia și vor fi incapabili să se ridice și să continue. Toate lucrurile care apar în fiecare zi, mari sau mici, care îți pot zdruncina hotărârea, ocupa mintea sau limita abilitatea de a-ți face datoria și progresul viitor necesită o îngrijire sârguincioasă; ar trebui să le studiezi cu atenție și să cauți adevărul. Toate acestea sunt probleme care trebuie rezolvate pe măsură ce experimentezi. Unii oameni devin negativi, se plâng și renunță la îndatoririle lor când dau de dificultăți și nu sunt capabili să se ridice în picioare după fiecare eșec. Toți acești oameni sunt nesăbuiți care nu iubesc adevărul și care nu l-ar câștiga nici măcar după o viață de credință. Cum ar putea niște nesăbuiți ca aceștia să urmeze până la capăt? Dacă același lucru ți se întâmplă de zece ori, dar nu dobândești nimic din asta, atunci ești o persoană inutilă și mediocră. Oamenii ascuțiți la minte și cei cu un calibru adevărat care înțeleg lucrurile spirituale sunt căutători ai adevărului; dacă li s-ar întâmpla ceva de zece ori, probabil în opt dintre cazuri vor fi capabili să dobândească o oarecare luminare, să învețe vreo lecție, să înțeleagă o parte din adevăr și să progreseze întrucâtva. Când i se întâmplă ceva de zece ori unui nesăbuit – unuia care nu înțelege chestiunile spirituale – acel lucru nu-i va fi niciodată de folos în viață, nu-l va schimba niciodată și nu îl va face să-și cunoască fața hidoasă, caz în care acesta este sfârșitul lui. De fiecare dată când i se întâmplă ceva, cade, și de fiecare dată când cade, are nevoie de altcineva care să îl sprijine și să îl convingă; fără sprijin și convingere, nu se poate ridica. Dacă, de fiecare dată când se întâmplă ceva, este în pericol să cadă și dacă de fiecare dată este în pericol să se degradeze, nu este acesta sfârșitul său? Există vreun alt motiv ca astfel de oameni inutili să fie mântuiți? Mântuirea omenirii de către Dumnezeu este o mântuire a celor care iubesc adevărul, o mântuire a părții din ei cu voință și hotărâre și a acelei părți din ei care tânjește după adevăr și dreptate în inimile lor. Hotărârea unei persoane este partea din inima ei care tânjește după dreptate, bunătate și adevăr și care are conștiință. Dumnezeu mântuiește această parte din oameni și, prin aceasta, El le schimbă firea stricată, astfel încât ei să poată să înțeleagă și să dobândească adevărul, astfel încât stricăciunea lor să poată fi curățită, iar firea vieții lor să poată fi transformată. Dacă nu ai aceste lucruri în tine, nu poți fi mântuit. Dacă în tine nu ai nicio dragoste pentru adevăr sau aspirație pentru dreptate și lumină; dacă ori de câte ori întâlnești răul, nu ai nici voința să te lepezi de lucrurile rele și nici hotărârea să înduri greutățile; dacă, în plus, conștiința ta este amorțită; dacă a ta capacitate de a primi adevărul este amorțită la rândul său și nu ai nicio legătură cu adevărul și evenimentele care se petrec; și dacă nu discerni toate problemele și, în fața a ceea ce ți se întâmplă, ești incapabil să cauți adevărul pentru a rezolva problemele și ești în mod constant negativ, atunci nu ai cum să fii mântuit. O asemenea persoană nu are nimic care să o recomande și nimic asupra căruia Dumnezeu să merite să lucreze. Conștiința sa este amorțită, mintea îi este confuză, nu iubește adevărul și nici nu tânjește după dreptate în adâncul inimii și, indiferent cât de clar sau limpede vorbește Dumnezeu despre adevăr, ea nu are nici cea mai mică reacție; este ca și când inima ei ar fi deja moartă. Oare lucrurile nu s-au terminat pentru ea? O persoană care încă mai are suflare poate fi salvată prin respirația artificială, dar dacă deja a murit și sufletul a plecat, respirația artificială nu va rezolva nimic. Dacă, atunci când se confruntă cu probleme și dificultăți, o persoană se dă înapoi și le evită, nu caută deloc adevărul și alege să fie negativă și să lenevească în lucrarea ei, atunci va fi dezvăluită așa cum este cu adevărat. Astfel de oameni nu au deloc experiență sau mărturie. Ei sunt doar niște profitori, o pacoste, sunt inutili în casa lui Dumnezeu și sunt complet osândiți. Doar cei care pot căuta adevărul pentru a rezolva problemele sunt oameni cu statură și numai ei pot rămâne fermi în mărturie. Când întâmpini probleme și dificultăți, trebuie să le înfrunți cu calm, să reacționezi la ele în mod corect și trebuie să faci o alegere. Ar trebui să înveți să folosești adevărul pentru a rezolva probleme. Indiferent dacă adevărurile pe care le înțelegi de obicei sunt profunde sau superficiale, ar trebui să le folosești. Adevărurile nu sunt doar cuvinte care îți ies pe gură când ți se întâmplă ceva și nici nu sunt folosite în mod expres pentru a rezolva problemele altora; în schimb, acestea trebuie folosite pentru a rezolva problemele și dificultățile pe care le ai. Acesta este cel mai important lucru. Și numai atunci când îți rezolvi propriile probleme le vei putea rezolva pe cele ale altora. De ce se spune că Petru este un fruct? Pentru că sunt lucruri de valoare în el, lucruri care merită desăvârșite. El a căutat adevărul în toate lucrurile, a avut hotărâre și a fost ferm în voința sa; a avut rațiune, a fost dispus să sufere greutăți și a iubit adevărul în inima lui; nu a renunțat la ceea ce s-a întâmplat și a fost capabil să învețe lecții din toate lucrurile. Toate acestea sunt puncte forte. Dacă nu ai niciunul dintre aceste puncte forte e de rău. Nu îți va fi ușor să dobândești adevărul și să fii mântuit. Dacă nu știi cum să experimentezi sau nu ai experiență, nu vei putea rezolva dificultățile altora. Întrucât ești incapabil să practici și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu și nu ai idee ce să faci când ți se întâmplă lucruri și te superi – izbucnești în plâns – atunci când întâmpini probleme și devii negativ și fugi când suferi vreun eșec minor și ești mereu incapabil să reacționezi în modul corect – din cauza tuturor acestor lucruri, îți este imposibil să intri în viață. Cum îi poți aproviziona pe alții fără intrarea în viață? Pentru a aproviziona viețile oamenilor, trebuie să ai părtășie clară despre adevăr și să fii capabil să ai părtășie clară cu privire la principiile de practică, pentru a rezolva problemele. În cazul unei persoane care are inimă și spirit, trebuie doar să spui puține lucruri și va înțelege. Dar doar înțelegerea unei mici părți din adevăr nu va fi de ajuns. Acea persoană trebuie să aibă, totodată, calea și principiile de practică. Numai asta o va ajuta să practice adevărul. Chiar și atunci când oamenii înțeleg lucrurile spirituale și este nevoie doar de câteva cuvinte pentru ca ei să le înțeleagă, dacă nu practică adevărul, nu va exista nicio intrare în viață. Dacă nu pot accepta adevărul, atunci totul s-a terminat pentru ei și nu vor putea niciodată să pătrundă în realitățile adevărului. Poți ține de mână unii oameni în timp ce îi înveți și ei vor părea că înțeleg la momentul respectiv, dar de îndată ce le dai drumul, ei devin din nou confuzi. Aceasta nu este o persoană care înțelege chestiunile spirituale. Dacă, indiferent de problemele pe care le întâmpini, ești negativ și slab, nu ai deloc mărturie și nu cooperezi cu ceea ce ar trebui să faci și cu ce ar trebui să cooperezi, aceasta dovedește că nu-L ai pe Dumnezeu în inima ta și nu ești o persoană care iubește adevărul. Lăsând deoparte modul în care lucrarea Duhului Sfânt îi mișcă pe oameni, doar prin experimentarea lucrării lui Dumnezeu timp de mulți ani, ascultând atât de multe adevăruri, având puțină conștiință și bazându-se pe stăpânire de sine, oamenii ar trebui să fie capabili să îndeplinească cel puțin standardele minime și să nu fie dojeniți de conștiința lor. Oamenii nu ar trebui să fie la fel de amorțiți și de slabi ca acum și este pur și simplu de neconceput că se află în această stare. Poate că ați trecut prin ultimii câțiva ani confuzi, fără să urmăriți deloc adevărul sau fără niciun progres. Dacă nu așa stau lucrurile, cum ați putea fi încă atât de amorțiți și anoști? Când sunteți așa, este în totalitate din cauza nesăbuinței și ignoranței voastre și nu puteți învinovăți pe nimeni altcineva. Adevărul nu este parțial pentru anumiți oameni față de alții. Dacă nu accepți adevărul și nu îl cauți pentru a rezolva problemele, cum te poți schimba? Unii oameni simt că este prea scăzut calibrul lor și că le lipsește capacitatea de a primi, așa că se delimitează și simt că, indiferent cât de mult urmăresc, nu vor putea îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Ei cred că, oricât de mult s-ar strădui, este inutil și că nu este nimic mai mult de atât, așa că sunt întotdeauna negativi și, drept urmare, chiar și după ani de credință în Dumnezeu, nu au dobândit niciun adevăr. Dacă, fără să depui munca grea pentru a urmări adevărul, spui că este prea slab calibrul tău, renunți la tine și trăiești mereu într-o stare negativă și, drept urmare, nu înțelegi adevărul pe care ar trebui să-l înțelegi sau nu practici adevărul din sfera capacității tale, atunci nu ești tu cel care își pune singur piedică? Dacă spui mereu despre calibrul tău că nu este suficient de bun, nu înseamnă acest lucru a fugi și a te eschiva de responsabilitate? Dacă poți să suferi, să plătești un preț și să dobândești lucrarea Duhului Sfânt, atunci vei putea în mod inevitabil să înțelegi unele adevăruri și să pătrunzi în câteva realități. Dacă nu Îl cauți pe Dumnezeu sau nu te bazezi pe El și renunți la tine fără să depui niciun efort sau să plătești un preț și, pur și simplu, te dai bătut, atunci ești inutil și-ți lipsește minimul de conștiință și rațiune. Indiferent dacă ești de calibru slab sau remarcabil, dacă ai un pic de conștiință și rațiune, ar trebui să îndeplinești în mod corespunzător ceea ce ai de făcut și misiunea ta; a fi un dezertor este un lucru groaznic și o trădare față de Dumnezeu. Este ceva iremediabil. Urmărirea adevărului necesită o voință fermă, iar oamenii care sunt prea negativi sau slabi nu vor realiza nimic. Ei nu vor fi capabili să creadă în Dumnezeu până la sfârșit și, dacă doresc să dobândească adevărul și să obțină o schimbare a firii, au și mai puțină speranță. Numai cei care sunt hotărâți și urmăresc adevărul îl pot dobândi și pot fi desăvârșiți de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 573)

Sunt mulți oameni care, de îndată ce datoria lor se aglomerează, devin incapabili să experimenteze și nu pot să mențină o stare normală și, drept urmare, cer în mod constant o adunare și să primească părtășie despre adevăr. Ce se întâmplă aici? Ei nu înțeleg adevărul, le lipsește o bază în ceea ce privește adevărata cale, astfel de oameni sunt mânați de zel când își îndeplinesc datoria și nu pot rezista mult timp. Atunci când oamenii nu înțeleg adevărul, nu există niciun principiu în ceea ce fac. Dacă este rânduit ca ei să facă ceva, fac o harababură din asta, nici nu au grijă în legătură cu ceea ce fac, nici nu caută un principiu, nu există ascultare în inimile lor – ceea ce demonstrează că nu iubesc adevărul și nu sunt capabili să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu. Indiferent ce faci, mai întâi ar trebui să înțelegi de ce o faci, ce intenție te îndrumă să faci acest lucru, ce semnificație are fapta ta, care este natura chestiunii și dacă ceea ce faci este un lucru pozitiv sau negativ. Trebuie să ai o înțelegere clară a tuturor acestor chestiuni; aceasta este destul de necesară pentru a putea acționa principial. Dacă faci ceva pentru a-ți îndeplini datoria, atunci ar trebui să cugeți: „Cum ar trebui să fac lucrul acesta? Cum ar trebui să-mi îndeplinesc bine datoria, ca să nu o îndeplinesc doar superficial?” Ar trebui să te rogi și să te apropii de Dumnezeu în această privință. A te ruga la Dumnezeu este pentru a căuta adevărul calea de a practica, intenția lui Dumnezeu și a căuta să-L mulțumești pe Dumnezeu. Rugăciunea este pentru a obține aceste efecte. A te ruga lui Dumnezeu, a te apropia de El și a-I citi cuvintele nu reprezintă o ceremonie religioasă sau acțiuni exterioare. Aceste lucruri se fac cu scopul de a practica în conformitate cu adevărul, după ce ai căutat voia lui Dumnezeu. Dacă spui mereu „Slavă Ție, Dumnezeule!” când nu ai făcut nimic și s-ar putea să pari foarte spiritual și perspicace, dar dacă, atunci când vine momentul să acționezi, tot faci ce vrei, fără să cauți adevărul, atunci acest „Slavă Ție, Dumnezeule!” nu este altceva decât o mantră, este o falsă spiritualitate. Când îți îndeplinești datoria, întotdeauna ar trebui să te gândești: „Cum ar trebui să îndeplinesc această datorie? Care este voia lui Dumnezeu?” Cine se roagă lui Dumnezeu și se apropie de El cu scopul de a căuta principii și adevăruri pentru acțiunile sale, cine caută voia lui Dumnezeu în inima sa, numai acesta este o persoană care crede cu adevărat în Dumnezeu; toate acestea sunt de nerealizat pentru oamenii care nu iubesc adevărul. Există mulți oameni care își urmează ideile, indiferent ce fac, și privesc lucrurile în termeni extrem de simpliști și nici nu caută adevărul. Există o absență totală a principiului și, în inimile lor, ei nu se gândesc cum să acționeze conform cerințelor lui Dumnezeu sau într-un mod care să-L mulțumească și nu știu decât să urmeze cu încăpățânare voia lor. Dumnezeu nu are niciun loc în inimile unor astfel de oameni. Unii oameni spun: „Mă rog la Dumnezeu doar atunci când întâmpin dificultăți, dar tot nu pare să aibă vreun efect; așa că, în general, când mi se întâmplă lucruri în prezent, nu mă rog la Dumnezeu, pentru că rugăciunea aceasta nu este de niciun folos”. Dumnezeu lipsește cu desăvârșire din inimile unor asemenea oameni. Ei nu caută adevărul, indiferent ce fac; își urmează doar propriile idei. Așadar, există principii în acțiunile lor? În mod cert, nu. Văd totul în termeni simpli. Chiar și când oamenii au părtășie cu ei despre principiile adevărului, ei nu sunt capabili să le accepte, deoarece acțiunile lor au fost mereu lipsite de principii, Dumnezeu nu are niciun loc în inimile lor și nu e nimeni în inimile lor în afară de ei înșiși. Ei simt că intențiile lor sunt bune, că nu fac rău, că acestea nu pot fi considerate ca fiind împotriva adevărului și cred că acționând după propriile intenții ar însemna să practice adevărul și că Îl ascultă pe Dumnezeu acționând așa. De fapt, ei nu caută cu adevărat și nu se roagă la Dumnezeu în privința acestui lucru, ci acționează din impuls, conform intențiilor lor pline de zel, ei nu își îndeplinesc datoria după cerința lui Dumnezeu, nu au o inimă ascultătoare față de El, sunt lipsiți de această dorință. Aceasta este cea mai mare greșeală din practica oamenilor. Dacă ai credință în Dumnezeu, dar totuși El nu Se află în inima ta, oare nu încerci să-L înșeli? Și ce efect poate să aibă o astfel de credință în Dumnezeu? Pur și simplu, ce poți câștiga? Și care este rostul unei asemenea credințe în Dumnezeu?

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 574)

Cum ar trebui să reflectezi asupra ta și să încerci să te cunoști, când ai făcut ceva ce încalcă principiile adevărului și nu este pe placul lui Dumnezeu? Când ai fost pe cale să faci acel lucru, te-ai rugat Lui? Te-ai gândit vreodată: „A face lucrurile în acest mod este în acord cu adevărul? Cum ar privi Dumnezeu acest lucru dacă ar fi adus înaintea Lui? Ar fi fericit sau enervat dacă ar ști despre asta? L-ar detesta sau ar fi dezgustat?” Nu ai cercetat acest fapt, nu-i așa? Chiar dacă ceilalți ți-ar fi adus aminte, tot ai fi crezut că problema nu este mare, că nu se împotrivea niciunui principiu și nu era un păcat. Drept urmare, ai ofensat firea lui Dumnezeu și I-ai stârnit mânia, chiar până în punctul de a te disprețui. Acest lucru este provocat de răzvrătirea oamenilor. Prin urmare, ar trebui să cauți adevărul în toate lucrurile. Asta este ceea ce trebuie să urmezi. Dacă poți să vii în mod sincer înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi dinainte și apoi să cauți adevărul conform cuvintelor lui Dumnezeu, nu vei da greș. S-ar putea să ai câteva abateri în timp ce practici adevărul, dar este un lucru greu de evitat și vei fi capabil să practici corect după ce câștigi o oarecare experiență. Totuși, dacă știi cum să te porți în conformitate cu adevărul, dar tot nu îl practici, problema este faptul că nu îți place adevărul. Cei care nu iubesc adevărul nu îl vor căuta niciodată, orice li s-ar putea întâmpla. Doar cei care iubesc adevărul au inimi temătoare de Dumnezeu, iar când se întâmplă lucruri pe care nu le înțeleg, sunt capabili să caute adevărul. Dacă nu poți să înțelegi voia lui Dumnezeu și nu știi cum să practici, atunci ar trebui să ai părtășie cu unii oameni care înțeleg adevărul. Dacă nu-i poți găsi pe cei care înțeleg adevărul, ar trebui să găsești câțiva oameni care au o înțelegere pură, împreună cu care să te rogi lui Dumnezeu cu un singur cuget și o singură inimă, să cauți de la Dumnezeu, să aștepți timpul Său și ca Dumnezeu să-ți deschidă o cale. Atâta vreme cât toți tânjiți după adevăr, îl căutați și aveți părtășie despre el împreună, s-ar putea să vină momentul când unul dintre voi găsește o soluție bună. Dacă toți o considerați potrivită și este o cale bună, atunci asta s-ar putea să fi fost datorită luminării și iluminării Duhului Sfânt. Dacă apoi continuați să aveți părtășie împreună pentru a găsi o cale și mai potrivită de practică, aceasta va fi cu siguranță în acord cu principiile adevărului. În practica ta, dacă descoperi că modul tău de practicare încă este oarecum nepotrivit, atunci trebuie să-l corectezi repede. Dacă greșești puțin, Dumnezeu nu te va condamna, pentru că intențiile tale legate de ceea ce faci sunt corecte și practici în conformitate cu adevărul. Doar ești puțin confuz în legătură cu principiile și ai făcut o greșeală în practica ta, lucru care este scuzabil. Însă când majoritatea oamenilor fac lucruri, se bazează pe modul în care își imaginează ei că trebuie făcute. Nu folosesc cuvintele lui Dumnezeu drept fundament pentru a contempla cum să practice în conformitate cu adevărul sau cum să obțină aprobarea lui Dumnezeu. În schimb, se gândesc doar cum să fie în beneficiul lor, cum să-i facă pe ceilalți să-i aprecieze și să-i admire. Fac lucrurile bazându-se în totalitate pe ideile lor și doar pentru a se mulțumi pe ei înșiși, ceea ce este problematic. Asemenea oameni nu vor face niciodată lucrurile în conformitate cu adevărul, iar Dumnezeu îi va urî mereu. Dacă ești într-adevăr un om cu conștiință și rațiune, atunci orice s-ar întâmpla, ar trebui să fii capabil să vii înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi și să cauți, să fii capabil să examinezi în mod serios motivele și falsitatea faptelor tale, să fii capabil să stabilești ce este adecvat să faci în conformitate cu cerințele și cuvintele lui Dumnezeu și să cumpănești și să chibzuiești ce fapte sunt pe placul lui Dumnezeu, ce fapte Îl dezgustă și ce fapte Îi câștigă aprobarea. În mintea ta, trebuie să cercetezi aceste lucruri în repetate rânduri, până când le înțelegi clar. Dacă știi că ai propriile motive pentru a face ceva, atunci trebuie să reflectezi care sunt acestea, dacă sunt pentru a te mulțumi pe tine sau pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, dacă sunt în beneficiul tău sau al aleșilor lui Dumnezeu și ce consecințe vor avea. […] Dacă în rugăciunile tale vei căuta și vei contempla mai mult în acest mod și îți vei pune mai multe întrebări pentru a căuta adevărul, atunci abaterile din faptele tale vor fi tot mai mici. Doar aceia care pot să caute adevărul în acest mod sunt oameni care țin seama de voia lui Dumnezeu și care se tem de El, deoarece cauți în conformitate cu cerințele cuvintelor lui Dumnezeu și cu o inimă ascultătoare, iar concluziile la care ajungi căutând în acest mod vor fi în conformitate cu principiile adevărului.

Dacă acțiunile unui credincios nu au legătură cu adevărul, atunci el este asemeni unui necredincios. Acesta este tipul de persoană care nu-L are pe Dumnezeu în inima sa și care se îndepărtează de Dumnezeu, iar o astfel de persoană este ca un muncitor angajat în casa lui Dumnezeu care face niște treburi ciudate pentru stăpânul său, primește o mică leafă și apoi pleacă. Pur și simplu nu este o persoană care crede în Dumnezeu. Ceea ce poți face pentru a obține încuviințarea lui Dumnezeu este primul lucru la care ar trebui să te gândești și pentru care ar trebui să lucrezi când faci lucruri; ar trebui să fie principiul și sfera practicii tale. Motivul pentru care ar trebui să stabilești dacă ceea ce faci este în concordanță cu adevărul este acela că, dacă e potrivit adevărului, cu siguranță este conform voii lui Dumnezeu. Nu că ar trebui să cântărești dacă problema este corectă sau greșită sau dacă este în conformitate cu gusturile tuturor celorlalți sau cu propriile tale dorințe; mai degrabă, ar trebui să stabilești dacă aceasta este în conformitate cu adevărul și dacă e în folosul lucrării și al intereselor Bisericii. Dacă te vei gândi la aceste chestiuni, vei fi din ce în ce mai mult în concordanță cu voia lui Dumnezeu când vei face lucrurile. Dacă nu iei în considerare aceste aspecte și te bazezi doar pe propria voință atunci când faci lucrurile, atunci garantat le vei face incorect, deoarece voința omului nu este adevărul și, desigur, este incompatibilă cu Dumnezeu. Dacă îți dorești să fii aprobat de Dumnezeu, trebuie să practici potrivit adevărului, și nu în funcție de propria ta voință. În numele îndeplinirii îndatoririlor personale, unii oamenii se implică în anumite chestiuni private. Frații și surorile lor consideră că acest lucru este nepotrivit și le fac reproșuri în privința asta, dar acești oameni nu își asumă vina. Ei cred că era o problemă personală care nu implica lucrarea, finanțele sau oamenii bisericii și că nu însemna să facă rău, prin urmare, oamenii nu ar trebui să se amestece. S-ar putea ca unele lucruri să-ți pară chestiuni private care nu implică niciun principiu sau adevăr. Totuși, analizând lucrurile pe care le-ai făcut, ai fost foarte egoist. Nu ai luat în considerare lucrarea bisericii sau interesele casei lui Dumnezeu, nici dacă asta L-ar mulțumi pe Dumnezeu; te gândeai doar la propriul beneficiu. Acest lucru implică deja bunăcuviința sfinților, precum și umanitatea unei persoane. Deși ceea ce făceai tu nu implica interesele bisericii și nici adevărul, a te deda unei chestiuni private în timp ce pretinzi că îți îndeplinești datoria nu este în conformitate cu adevărul. Indiferent ce faci, cât de mare sau de mică este problema și dacă este datoria ta în familia lui Dumnezeu sau afacerea ta personală, trebuie să ții cont dacă ceea ce faci este conform cu voia lui Dumnezeu, precum și dacă este un lucru pe care ar trebui să-l facă o persoană cu umanitate. Dacă tu cauți astfel adevărul în tot ce faci, atunci crezi într-adevăr în Dumnezeu. Dacă abordezi cu evlavie fiecare problemă și fiecare adevăr în acest fel, atunci vei fi capabil să dobândești transformări în firea ta. Sunt cei care cred: „Este destul de corect să fiu pus să practic adevărul atunci când îmi îndeplinesc datoria, dar când mă ocup de treburile mele personale, nu-mi pasă ce are de spus adevărul – voi face ceea ce îmi place, orice este nevoie pentru a fi în folosul meu”. În aceste cuvinte, se poate vedea că nu sunt iubitori de adevăr. Nu există principii în ceea ce fac. Ei vor face tot ce le este de folos, fără ca nici măcar să se gândească la efectul pe care acest lucru îl va avea asupra casei lui Dumnezeu. Drept urmare, atunci când fac ceva, Dumnezeu nu este prezent în ei și se simt întunecați și triști și nu știu ce se întâmplă. Nu reprezintă acest lucru exact ceea ce merită? Dacă nu practici adevărul în acțiunile tale și Îl dezonorezi pe Dumnezeu, atunci păcătuiești împotriva Lui. Dacă o persoană nu iubește adevărul și acționează adesea pe baza propriei voințe, atunci Îl va ofensa adeseori pe Dumnezeu. El o va detesta și o va respinge și o va da la o parte. Ceea ce face o astfel de persoană eșuează adesea în a primi aprobarea lui Dumnezeu și, dacă nu cunoaște pocăința, atunci pedeapsa nu este departe.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 575)

Orice datorie pe care o îndeplinești implică intrarea în viață. Indiferent dacă datoria ta este mai degrabă ordonată sau dezordonată, anostă sau plină de viață, întotdeauna trebuie să dobândești intrarea în viață. Îndatoririle pe care le îndeplinesc unii oameni sunt mai degrabă monotone; ei fac același lucru în fiecare zi. Cu toate acestea, atunci când le îndeplinesc, stările pe care aceste persoane le dezvăluie nu sunt atât de omogene. Uneori, când sunt bine dispuși, oamenii sunt un pic mai harnici și fac o treabă mai bună. Alteori, din cauza unei influențe necunoscute, firile lor satanice corupte stârnesc răutate în ei, făcându-i să aibă puncte de vedere nepotrivite și să fie în stări rele și în toane rele; acest lucru duce la îndeplinirea îndatoririlor lor într-o manieră superficială. Stările lăuntrice ale oamenilor se schimbă în mod constant; se pot schimba oriunde și oricând. Indiferent cum se schimbă starea ta, este întotdeauna greșit să acționezi pe baza dispoziției tale. Să spunem că te descurci puțin mai bine când ai o dispoziție bună și ceva mai rău când ești într-o dispoziție proastă – este acesta un mod principial de a face lucrurile? Îți va permite asta să-ți îndeplinești datoria la un standard acceptabil? Indiferent de dispoziția lor, oamenii trebuie să știe să se roage înaintea lui Dumnezeu și să caute adevărul; doar în acest mod se pot abține să nu fie controlați și duși încoace și încolo de dispozițiile lor. Când îți îndeplinești datoria, ar trebui să te examinezi mereu pentru a vedea dacă faci lucrurile conform principiului, dacă îți îndeplinești datoria la nivelul standardelor, dacă o faci sau nu doar în manieră superficială, dacă ai încercat să te sustragi de la responsabilitățile tale și dacă există probleme cu atitudinea ta și modul în care gândești. Odată ce ai reflectat asupra ta și aceste lucruri ți-au devenit clare, îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești datoria. Indiferent ce întâmpini în timp ce-ți îndeplinești datoria – negativitate și slăbiciune, sau faptul că ești într-o dispoziție proastă după ce ai fost tratat – ar trebui să abordezi acest lucru în mod corespunzător și, de asemenea, trebuie să cauți adevărul și să înțelegi voia lui Dumnezeu. Făcând aceste lucruri, vei avea o cale de a practica. Dacă dorești să faci o treabă bună în îndeplinirea datoriei tale, atunci nu trebuie să fii afectat de dispoziția ta. Indiferent cât de negativ sau de slab te simți, ar trebui să practici adevărul în tot ceea ce faci, cu strictețe absolută și respectând principiile. Dacă faci acest lucru, atunci nu numai că ceilalți oameni te vor aproba, ci vei fi și pe placul lui Dumnezeu. Ca atare, vei fi o persoană responsabilă și care suportă o povară; vei fi o persoană cu adevărat bună, care într-adevăr își îndeplinește îndatoririle la nivelul standardelor și care trăiește pe deplin asemănarea unei persoane autentice. Astfel de oameni sunt purificați și dobândesc o transformare reală atunci când își îndeplinesc îndatoririle și se poate spune că sunt cinstiți în ochii lui Dumnezeu. Numai oamenii cinstiți pot să persevereze în practicarea adevărului, reușesc să acționeze principial și pot să își îndeplinească îndatoririle la nivelul standardelor. Oamenii care acționează principial își îndeplinesc meticulos îndatoririle când sunt într-o dispoziție bună; nu lucrează într-o manieră superficială, nu sunt aroganți și nu se laudă ca să îi facă pe ceilalți să aibă o părere excelentă despre ei. Când sunt într-o pasă proastă, își pot termina sarcinile cotidiene la fel de serios și de responsabil și, chiar dacă întâlnesc un lucru dăunător îndeplinirii îndatoririlor lor sau care îi presează un pic sau îi întrerupe în timp ce își fac îndatoririle, ei tot pot să își liniștească inima în fața lui Dumnezeu și să se roage spunând: „Indiferent cât de mare e problema cu care mă confrunt – chiar dacă cerul se prăbușește – cât timp sunt viu, sunt hotărât să fac tot ce pot pentru a-mi îndeplini datoria. Fiecare zi în care trăiesc este o zi în care trebuie să-mi îndeplinesc datoria bine, astfel încât să fiu vrednic de această datorie încredințată mie de Dumnezeu, cât și de suflarea pe care El a pus-o în trupul meu. Indiferent câte greutăți aș putea avea, voi lăsa totul deoparte, deoarece îndeplinirea datoriei mele este cea mai importantă!” Cei care nu sunt afectați de nicio persoană, niciun eveniment, lucru sau mediu, care nu sunt constrânși de nicio dispoziție sau situație exterioară și care își pun pe primul loc îndatoririle și însărcinările încredințate lor de Dumnezeu – aceia sunt oamenii care Îi sunt loiali Lui și care I se supun cu adevărat. Astfel de oameni au obținut intrarea în viață și au pătruns în realitatea adevărului. Aceasta este una dintre cele mai autentice și mai practice expresii ale trăirii adevărului.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pătrunderea în viață începe cu îndeplinirea datoriei”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 576)

Unii oameni, indiferent de problema pe care s-ar putea să o întâmpine atunci când își îndeplinesc îndatoririle, nu caută adevărul și acționează întotdeauna în funcție de gândurile, noțiunile, închipuirile și dorințele lor. Ei își satisfac în mod constant propriile dorințe egoiste, iar firile lor corupte le controlează întotdeauna acțiunile. Ei pot părea că și-au îndeplinit întotdeauna îndatoririle, dar pentru că nu au acceptat niciodată adevărul și nu sunt capabili să facă lucrurile conform principiilor adevărului, în cele din urmă, nu vor reuși să dobândească adevărul și viața și vor deveni niște făcători de servicii vrednici de acest nume. Așadar, pe ce se bazează astfel de persoane când își îndeplinesc îndatoririle? Ele nu se bazează nici pe adevăr, nici pe Dumnezeu. Acel strop de adevăr pe care îl înțeleg nu a pus stăpânire pe inimile lor; ei se bazează pe propriile înzestrări și talente, pe cunoștințele pe care le-au dobândit, precum și pe propria voință sau intențiile lor bune pentru a-și îndeplini îndatoririle. Și, în acest caz, își vor putea îndeplini îndatoririle la un standard acceptabil? Când oamenii se bazează pe starea lor naturală, pe noțiunile, închipuirile, expertiza lor și pe învățarea modului în care să-și îndeplinească îndatoririle, deși poate părea că își îndeplinesc îndatoririle și nu comit rău, ei nu practică adevărul și nu au făcut nimic mulțumitor pentru Dumnezeu. Mai există o problemă care nu poate fi ignorată: în timpul procesului de îndeplinire a datoriei tale, dacă noțiunile, închipuirile și dorințele tale personale nu se schimbă niciodată și nu sunt niciodată înlocuite cu adevărul și dacă acțiunile și faptele tale nu sunt săvârșite niciodată în conformitate cu principiul adevărului, atunci care va fi rezultatul final? Nu vei avea nicio intrare în viață, vei deveni un făcător de servicii, îndeplinind astfel cuvintele Domnului Isus: „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în Numele Tău și n-am scos noi demoni în Numele Tău și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!»” (Matei 7:22-23). De ce Dumnezeu îi numește pe acești oameni, care depun eforturi și care fac servicii răufăcători? Există un aspect de care putem fi siguri, și anume acela că, indiferent de îndatoririle acestor oameni sau de lucrarea pe care o fac, motivațiile, imboldurile, intențiile și gândurile lor se nasc în întregime din dorințele lor egoiste și sunt în întregime pentru a-și proteja propriile interese și perspective și pentru a-și satisface propria mândrie, vanitate și statut. Totul se învârte în jurul acestor considerații și calcule, nu există adevăr în inimile lor, nu au o inimă care se teme de Dumnezeu și care ascultă de El – aceasta este rădăcina problemei. Ce este, astăzi, crucial pentru voi să urmăriți? În toate lucrurile, trebuie să căutați adevărul și trebuie să vă îndepliniți datoria în mod corespunzător, conform voii și cerințelor lui Dumnezeu. Dacă faceți asta, veți primi lauda lui Dumnezeu. Deci, în mod concret, ce implică îndeplinirea datoriei voastre conform cerințelor lui Dumnezeu? În tot ceea ce faceți, trebuie să învățați să vă rugați lui Dumnezeu, trebuie să reflectați la ce motivații aveți, ce gânduri aveți și dacă aceste motivații și gânduri sunt în concordanță cu adevărul; dacă nu sunt, ar trebui să fie lăsate deoparte, după care ar trebui să acționați conform principiilor adevărului și să acceptați examinarea din partea lui Dumnezeu. Acest lucru va asigura faptul că puneți adevărul în practică. Dacă aveți propriile motivații și scopuri și sunteți perfect conștienți că acestea încalcă adevărul și sunt în contradicție cu voia lui Dumnezeu și totuși nu vă rugați lui Dumnezeu și nu căutați adevărul pentru a găsi o soluție, atunci acest lucru este periculos, vă este ușor să comiteți rău și să faceți lucruri care se împotrivesc lui Dumnezeu. Dacă faceți rău o dată sau de două ori și vă căiți, atunci mai aveți speranță de mântuire. Dacă continuați să faceți rău – dacă comiteți tot felul de fapte rele – și tot nu vă căiți, atunci ați dat de necaz: Dumnezeu vă va lăsa deoparte sau vă va părăsi, ceea ce înseamnă că sunteți în pericol de a fi alungați; oamenii care săvârșesc tot felul de fapte rele vor fi cu siguranță pedepsiți și alungați.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 577)

Oamenii trebuie să înțeleagă că există un principiu fundamental în tratamentul de către Creator al ființelor create, care este și cel mai înalt principiu. Felul în care Creatorul tratează ființele create se bazează în întregime pe planul Său de gestionare (planul mântuirii) și pe cerințele lucrării Sale; El nu are nevoie să consulte vreo anumită persoană, nici nu are nevoie să obțină acordul vreunei anumite persoane. Orice se cuvine să facă și oricum se cuvine să îi trateze pe oameni, El face aceasta, iar indiferent de ce face sau cum îi tratează pe oameni, totul este în acord cu principiile adevărului și principiile după care Creatorul lucrează. Ca ființă creată, singurul lucru de făcut este să te supui Creatorului; nu ar trebui să faci nicio alegere proprie. Aceasta este rațiunea pe care ar trebui s-o aibă ființele create, iar dacă o persoană nu o are, atunci nu este potrivită să fie numită persoană. Oamenii trebuie să înțeleagă despre Creator că va fi întotdeauna Domnul creației; El are puterea și înzestrările de a orchestra și de a cârmui orice ființă creată după bunul plac și nu are nevoie de un motiv pentru a face astfel. Aceasta este autoritatea Lui. Nu există niciuna printre ființele creației care, în măsura în care este ființă creată, să aibă dreptul sau calificarea a judeca dacă ceea ce face Creatorul este corect sau greșit sau cum ar trebui să acționeze. Nicio creatură nu este îndreptățită să aleagă dacă să accepte domnia și rânduielile Creatorului; și nicio creatură nu este îndreptățită să pună întrebări cu privire la cum Creatorul îi guvernează și îi rânduiește soarta. Acesta este cel mai înalt adevăr. Indiferent ce le-a făcut Creatorul ființelor Sale create și indiferent de modul în care El a făcut-o, oamenii pe care i-a creat ar trebui să facă un singur lucru: să cerceteze, să se supună, să cunoască și să accepte tot ceea ce este implementat de Creator. Rezultatul final va fi că El, Creatorul Își va fi îndeplinit planul de gestionare și Își va fi dus la bun sfârșit lucrarea, făcând ca planul Său de gestionare să progreseze fără niciun obstacol; între timp, deoarece ființele create au acceptat cârmuirea și rânduielile Creatorului și s-au supus acestora, ele vor fi dobândit adevărul, vor fi înțeles voia Creatorului și vor fi ajuns să-I cunoască firea. Mai există un principiu pe care trebuie să vi-l spun: indiferent ce face Creatorul, indiferent cum Se manifestă și indiferent dacă ceea ce face este o faptă măreață sau una neînsemnată, El tot este Creatorul, în timp ce toți oamenii, pe care El i-a creat, indiferent ce au făcut și indiferent cât de talentați sau înzestrați ar putea fi, rămân ființe create. În ceea ce privește oamenii creați, indiferent cât de mult har sau cât de multe binecuvântări au primit de la Creator sau cât de multă milă, bunătate iubitoare sau bunăvoință, ei nu ar trebui să se creadă diferiți de cei mulți sau să creadă că pot fi pe picior de egalitate cu Dumnezeu și că au dobândit un rang superior printre ființele create. Indiferent cu cât de multe daruri te-a înzestrat Dumnezeu, cât de mult har a revărsat asupra ta, cât de bine te-a tratat sau dacă ți-a dăruit câteva talente speciale, nimic din toate acestea nu îți aparține. Ești o ființă creată și, astfel, întotdeauna vei fi o ființă creată. Nu trebuie să gândești niciodată „Sunt îndrăgit în mâinile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu mă va alunga niciodată. Atitudinea lui Dumnezeu față de mine va fi mereu una de dragoste, grijă și mângâieri blânde, cu șoapte afectuoase de alinare și încurajare.” Dimpotrivă, în ochii Creatorului, ești la fel ca toate celelalte ființe create; Dumnezeu te poate folosi cum dorește și, în plus, te poate orchestra cum vrea El și poate aranja după bunul Său plac să joci orice rol în mijlocul tuturor felurilor de oameni, evenimente și lucruri. Aceasta este cunoașterea pe care ar trebui să o aibă oamenii și acesta este bunul simț pe care ar trebui să îl aibă. Dacă omul poate să înțeleagă și să accepte aceste cuvinte, relația sa cu Dumnezeu va deveni din ce în ce mai normală și va stabili cea mai rezonabilă relație cu El; dacă poate să înțeleagă și să accepte aceste cuvinte, se va îndrepta spre poziția potrivită, își va asuma locul acolo și își va menține datoria.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai înțelegând adevărul poți cunoaște faptele lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 578)

Cunoașterea lui Dumnezeu trebuie să fie prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu și prin practicarea și experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, precum și prin experimentarea multor încercări, rafinări, a emondării și a tratării; numai atunci este posibil să avem o adevărată cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu și a firii lui Dumnezeu. Unii spun: „Nu L-am văzut pe Dumnezeu întrupat, deci cum ar trebui să-L cunosc pe Dumnezeu?” Într-adevăr, cuvintele lui Dumnezeu sunt o exprimare a firii Sale. Din cuvintele lui Dumnezeu, poți vedea iubirea și mântuirea Sa pentru oameni, precum și metoda Lui de a-i mântui… Asta deoarece cuvintele lui Dumnezeu sunt exprimate de Dumnezeu Însuși, nu scrise de oameni. Acestea au fost exprimate personal de Dumnezeu; Dumnezeu Însuși Își exprimă cuvintele și vocea inimii, care poate fi, de asemenea, numită cuvintele din inima Lui. De ce li se spune cuvinte din inima Lui? Datorită faptului că sunt emise din profunzimi și exprimă firea Lui, voia, ideile și gândurile Sale, iubirea Lui pentru omenire, mântuirea Lui pentru omenire și așteptările Lui de la omenire… Cuvântările lui Dumnezeu includ cuvinte aspre și cuvinte blânde și grijulii, precum și unele cuvinte revelatoare care nu sunt conforme dorințelor umane. Dacă te uiți doar la cuvintele revelatoare, s-ar putea să simți că Dumnezeu este destul de sever. Dacă te uiți doar la cuvintele blânde, s-ar putea să simți că Dumnezeu nu este prea autoritar. Așadar, nu ar trebui să le scoți din context; privește-le mai degrabă din fiecare unghi. Uneori, Dumnezeu vorbește dintr-o perspectivă plină de compasiune, iar apoi oamenii văd iubirea Lui pentru omenire; uneori, El vorbește dintr-o perspectivă foarte strictă, iar apoi oamenii văd căfirea Lui nu tolerează nicio jignire, că omul este deplorabil de murdar și nu este demn să vadă chipul lui Dumnezeu sau să vină înaintea Lui și că li se permite acum să vină înaintea Lui numai datorită harului Său. Înțelepciunea lui Dumnezeu poate fi văzută din modul în care El lucrează și în semnificația lucrării Sale. Oamenii tot reușesc să vadă aceste lucruri în cuvintele lui Dumnezeu, chiar fără să aibă niciun contact direct cu El. Când cineva care Îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu intră în contact cu Hristos, întâlnirea sa cu Hristos poate să corespundă cu înțelegerea sa curentă despre Dumnezeu; totuși, când cineva care are doar o înțelegere teoretică Îl întâlnește pe Hristos, nu poate vedea corelația. Adevărul întrupării lui Dumnezeu este cea mai profundă dintre taine; este greu de înțeles pentru om. Reunește cuvintele lui Dumnezeu despre taina întrupării, privește-le din toate unghiurile și apoi roagă-te împreună cu ceilalți, chibzuiește și ai mai multă părtășie asupra acestui aspect al adevărului. Procedând astfel, vei putea să dobândești luminarea Duhului Sfânt și să ajungi să înțelegi. Întrucât oamenii nu au nicio șansă să aibă contact cu Dumnezeu, ei trebuie să se bazeze pe acest tip de experiență pentru a-și intui calea pe care să înainteze și să pătrundă, puțin câte puțin, dacă vor să dobândească în cele din urmă adevărata cunoaștere de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 579)

Ce înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu? Înseamnă a fi în stare să-I înțelegi bucuria, supărarea, suferința și fericirea, și astfel să-I cunoști firea – asta e ceea ce înseamnă a-L cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu. Tu pretinzi că L-ai văzut și, totuși, nu înțelegi bucuria, supărarea, suferința și fericirea Lui și nu-I înțelegi firea. În plus, nu-I înțelegi nici dreptatea, nici milostenia și nici nu știi ce-I place sau ce disprețuiește. Aceasta nu este cunoașterea lui Dumnezeu. Unii oameni sunt capabili să-L urmeze pe Dumnezeu, dar nu cred neapărat cu adevărat în Dumnezeu. A crede cu adevărat în Dumnezeu înseamnă a-L asculta pe Dumnezeu. Cei care nu Îl ascultă cu adevărat pe Dumnezeu nu cred cu adevărat în Dumnezeu – în asta constă diferența. Când L-ai urmat pe Dumnezeu vreme de câțiva ani și ai cunoaștere și înțelegere cu privire la Dumnezeu, când ai o oarecare pricepere și înțelegere a voii lui Dumnezeu, când ești conștient de intenția minuțioasă a lui Dumnezeu de a-l mântui pe om: acela este momentul în care crezi cu adevărat în Dumnezeu, Îl asculți cu adevărat, Îl iubești cu adevărat și Îl venerezi cu adevărat pe Dumnezeu. Dacă ai credință în Dumnezeu, dar nu urmărești cunoașterea lui Dumnezeu și nu înțelegi voia lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu, atunci ești doar un discipol care aleargă după Dumnezeu și urmează orice face majoritatea. Aceasta nu poate fi numită supunere adevărată, cu atât mai puțin închinare adevărată. Cum are loc închinarea adevărată? Fără excepție, toți cei care Îl văd pe Dumnezeu și Îl cunosc cu adevărat Îl venerează și I se închină; toți sunt obligați să îngenuncheze și să I se închine. În prezent, în timp ce Dumnezeu întrupat lucrează, cu cât oamenii Îi înțeleg mai mult firea și ceea ce El are și este, cu atât mai mult vor prețui aceste lucruri și cu atât mai mult Îl vor venera. În general, cu cât oamenii Îl înțeleg mai puțin pe Dumnezeu, cu atât sunt mai nepăsători și, astfel, Îl tratează pe Dumnezeu ca pe un om. Dacă oamenii L-ar cunoaște și L-ar vedea într-adevăr pe Dumnezeu, ar tremura de frică și ar îngenunchea la pământ. „După Mine vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I duc sandalele!” (Matei 3:11) – de ce a spus Ioan acest lucru? Deși în sinea lui nu avea o cunoaștere foarte profundă despre Dumnezeu, știa că Dumnezeu este copleșitor. Câți oameni sunt în prezent capabili să-L venereze pe Dumnezeu? Dacă nu Îi cunosc firea, cum pot să-L venereze pe Dumnezeu? Dacă oamenii nici nu cunosc esența lui Hristos și nici nu înțeleg firea lui Dumnezeu, vor fi și mai puțin capabili să se închine cu adevărat Dumnezeului autentic. Dacă ei văd doar înfățișarea exterioară obișnuită și normală a lui Hristos și totuși nu-I cunosc esența, atunci le este ușor să-L trateze pe Hristos doar ca pe un om obișnuit. Ei pot să adopte o atitudine ireverențioasă față de El și pot să-L înșele, să I se împotrivească, să nu asculte de El și să-L judece. Pot să fie neprihăniți de sine și să nu-I ia cuvintele în serios; pot chiar să dea naștere noțiunilor, condamnărilor și blasfemiei împotriva lui Dumnezeu. Pentru a rezolva aceste chestiuni, trebuie să cunoaștem esența și divinitatea lui Hristos. Acesta este aspectul principal al cunoașterii de Dumnezeu; este lucrul pe care toți cei care cred în Dumnezeul practic trebuie să-l pătrundă și să-l dobândească.

– Cuvântul, Vol. 3: Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a