Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 556)

Doar urmărind adevărul poate cineva să obțină o schimbare a firii: acesta este un lucru pe care oamenii trebuie să-l înțeleagă, iar ei trebuie, cu toții, să vadă clar această chestiune. Dacă înțelegi prea puțin din adevăr, îți va fi ușor să greșești și să te rătăcești. Dacă vrei să te dezvolți în viață, trebuie să cauți adevărul în tot. Indiferent ce faci, ar trebui să cauți cum să te comporți pentru a te conforma adevărului și să descoperi petele dinăuntrul tău care îl încalcă; trebuie să înțelegi clar aceste lucruri. Indiferent de lucrul pe care îl faci, ar trebui să te gândești dacă este în conformitate cu adevărul și dacă are valoare sau sens. Poți să faci lucruri care sunt în conformitate cu adevărul, dar nu poți să le faci pe acelea care nu sunt. Cu privire la lucrurile pe care ai putea sau nu să le faci, dacă acestea pot fi abandonate, atunci ar trebui să le abandonezi. Altminteri, dacă faci aceste lucruri o anumită perioadă și, apoi, afli că ar trebui să le abandonezi, atunci ia o decizie rapidă și abandonează-le repede. Acesta este principiul pe care ar trebui să-l urmezi în tot ceea ce faci. Unii oameni pun această întrebare: de ce este atât de dificil să cauți adevărul și să-l pui în practică – de parcă ai vâsli o barcă împotriva curentului și ai aluneca înapoi dacă ai înceta să vâslești înainte? Și totuși, de ce este efectiv mult mai ușor să faci lucruri rele sau lipsite de sens – la fel de ușor ca a duce barca la vale? De ce este așa? Este din cauză că natura omenirii este să-L trădeze pe Dumnezeu. Natura Satanei a preluat un rol dominant în oameni și aceasta este o forță antagonistă. Bineînțeles că oamenii cu o natură care-L trădează pe Dumnezeu tind să facă foarte ușor lucruri care-L trădează și, în mod normal, le este greu să îndeplinească acțiuni pozitive. Acest lucru este decis în întregime de natura-esență a omenirii. Odată ce chiar înțelegi adevărul și începi să-l iubești din adâncul ființei tale, îți va fi ușor să faci lucruri care sunt în acord cu adevărul. Îți vei face datoria și vei practica adevărul în mod normal – și chiar fără efort și cu bucurie și vei simți că a face vreun lucru negativ ar necesita un mare efort. Asta este din cauză că adevărul a preluat un rol dominant în inima ta. Dacă tu chiar înțelegi adevărurile despre viața umană, atunci vei avea o cale de urmat în privința a ce fel de persoană să fii, cum să fii cineva care este deschis și integru și cineva care este onest, precum și cum să fii cineva care aduce mărturie pentru Dumnezeu și care-L slujește. Și, odată ce vei înțelege aceste adevăruri, nu vei mai putea niciodată să comiți fapte rele care I Se împotrivesc, nici nu vei mai juca vreodată rolul unui conducător fals, al unui lucrător fals sau al unui antihrist. Chiar dacă Satana încearcă să te inducă în eroare sau dacă o persoană rea te ațâță, tu nu vei face rău și nu I te vei împotrivi lui Dumnezeu; indiferent cine încearcă să te inducă în eroare sau să te incite, tu nu vei face rău. Dacă oamenii dobândesc adevărul, iar adevărul devine viața lor, ei vor deveni capabili să urască răul și să se simtă dezgustați de lucrurile negative și le va fi dificil să facă rău. Asta pentru că viețile-firi pe care le au s-au schimbat, iar ei au fost desăvârșiți de Dumnezeu.

Dacă în inima ta chiar înțelegi adevărul, atunci vei ști cum să practici adevărul și să I te supui lui Dumnezeu și vei porni în mod firesc pe calea urmăririi adevărului. Dacă este corectă calea pe care mergi și în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu, atunci lucrarea Duhului Sfânt nu te va părăsi – caz în care vor fi din ce în ce mai puține șanse să-L trădezi pe Dumnezeu. Fără adevăr, e ușor să faci rău și o vei face în ciuda ta. De exemplu, dacă ai avea o fire arogantă și îngâmfată, atunci faptul că ți s-ar spune să nu te împotrivești lui Dumnezeu nu ar schimba nimic, deoarece nu ai fi în stare să te controlezi – ar fi ceva involuntar pentru tine. Nu ai face-o intenționat; ai face-o sub stăpânirea naturii tale arogante și îngâmfate. Aroganța și îngâmfarea ta te-ar face să-L disprețuiești pe Dumnezeu și să-L desconsideri; te-ar face să ai tendința de a te înălța pe tine însuți și te-ar determina să te pui în evidență la fiecare pas; te-ar face să-i privești de sus pe ceilalți și să nu lași pe nimeni în inima ta în afară de tine însuți; ți-ar fura locul lui Dumnezeu din inima ta și, în cele din urmă, te-ar determina să stai în locul lui Dumnezeu și să ceri ca oamenii să ți se supună, făcându-te să-ți venerezi propriile idei, gânduri și noțiuni ca fiind adevărul. Atât de mult rău este făcut de oameni sub dominația naturii lor arogante și îngâmfate! Pentru a rezolva problema facerii de rău, ei trebuie mai întâi să rezolve natura lor. Fără o schimbare a firii, nu ar fi posibil să se aducă o rezolvare fundamentală a acestei probleme. Atunci când ai o oarecare înțelegere a lui Dumnezeu, atunci când îți poți vedea propria corupție și recunoaște josnicia și urâțenia aroganței și a îngâmfării, te vei simți dezgustat, scârbit și mâhnit. Vei putea face în mod conștient unele lucruri pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, iar apoi te vei simți liniștit. Vei putea să citești, în mod conștient, cuvintele lui Dumnezeu, să-L preamărești, să aduci mărturie pentru El și, în inima ta, vei simți desfătare. Te vei demasca în mod conștient, expunându-ți propria urâțenie și, făcând acest lucru, te vei simți bine în sinea ta, iar starea ta de spirit se va îmbunătăți. Primul pas în căutarea unei schimbări a firii tale este să cauți să înțelegi cuvintele lui Dumnezeu și să intri în adevăr. Doar înțelegând adevărul poți dobândi discernământ; doar cu discernământ poți să deslușești lucrurile; doar deslușind lucrurile poți să te cunoști cu adevărat pe tine însuți; doar atunci când te cunoști cu adevărat pe tine însuți poți să te răzvrătești împotriva trupului și să pui adevărul în practică și, treptat, să ajungi să te supui lui Dumnezeu. În acest fel, vei păși pas cu pas pe calea cea dreaptă în credința ta în Dumnezeu. Acest lucru depinde de cum este hotărârea omului de a urmări adevărul. Dacă un om chiar are hotărâre, după șase luni sau un an va începe să fie pe drumul cel bun. În trei sau cinci ani, va vedea rezultate și va simți că progresează în viață. Dacă oamenii cred în Dumnezeu, dar nu urmăresc adevărul și nu se concentrează niciodată asupra practicării lui, atunci ar putea să creadă zece sau douăzeci de ani fără a experimenta vreo schimbare. Și, în cele din urmă, chiar vor considera că asta înseamnă credința în Dumnezeu; vor crede că este cam ca atunci când trăiau înainte în lumea profană și că a fi în viață e ceva lipsit de sens. Acest lucru arată cu adevărat că, fără adevăr, viața este pustie. Poate că sunt în stare să rostească unele cuvinte și doctrine, dar tot se vor simți neconsolați și nesiguri. Dacă oamenii Îl cunosc întrucâtva pe Dumnezeu, știu să trăiască o viață semnificativă și pot să facă unele lucruri pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, atunci vor simți că aceasta este viața reală, că numai trăind în acest fel viața lor are sens, că numai trăind în acest fel oamenii pot să-L mulțumească pe Dumnezeu, să-L răsplătească și să se simtă liniștiți. Dacă pot să-L mulțumească pe Dumnezeu în mod conștient, să pună adevărul în practică și să se răzvrătească împotriva propriei persoane și să-și abandoneze ideile și, astfel, să fie supuși și atenți la intențiile lui Dumnezeu – dacă sunt capabili să facă în mod conștient toate aceste lucruri – atunci vor pune cu precizie și în mod real adevărul în practică. Nu este ca înainte, să te bazezi doar pe închipuiri și pe respectarea reglementărilor și să te gândești că asta înseamnă să practici adevărul. De fapt, cel mai obositor este să te bazezi pe închipuiri, să respecți reglementări și să faci lucruri fără o înțelegere a adevărului și fără principii și este chiar mai obositor să faci orbește lucruri, fără obiective. Când înțelegi adevărul, nu vei fi constrâns de niciun fel de oameni, evenimente sau lucruri. Vei acționa cu principii și cu împăcare și bucurie. Nu vei simți că depui mult efort și nici nu vei simți că suferi foarte mult. Dacă ai acest tip de stare, atunci ești cineva care are adevărul și umanitate și a cărei fire s-a schimbat.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar urmărind adevărul poate cineva să obțină o schimbare a firii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 557)

În procesul experienței de viață, orice s-ar întâmpla, trebuie să înveți să cauți adevărul. Ar trebui să meditezi temeinic asupra chestiunii conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului și să știi ce mod de a acționa este întru totul în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu și, astfel, vei fi în stare să lași deoparte acele lucruri care provin din propria ta voință. Odată ce știi cum să acționezi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu, vei acționa în acel fel – totul va părea a curge în mod natural și se va simți foarte relaxat și ușor. Așa fac lucrurile oamenii care înțeleg adevărul. Vei fi capabil să le arăți oamenilor că ai obținut rezultate în îndeplinirea datoriei tale, că există într-adevăr principii în ceea ce privește modul în care faci lucrurile, că viața-fire pe care o ai s-a schimbat într-adevăr, și că ai făcut multe lucruri bune pentru aleșii lui Dumnezeu. Aceasta este o persoană care înțelege adevărul și care, cu siguranță, are asemănare umană. Desigur, faptul că mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu va fi obținut acest efect. Odată ce o persoană înțelege realmente adevărul, își va putea discerne diferitele stări, va putea vedea clar chestiunile complexe și, astfel, va ști să practice în mod corespunzător. Dacă o persoană nu înțelege adevărul și nu poate discerne propria stare, atunci, chiar dacă vrea să se răzvrătească împotriva propriei persoane, nu știe împotriva cărui lucru să se răzvrătească sau cum să o facă, și chiar dacă vrea să-și abandoneze propria voință, nu știe ce este în neregulă cu ea, crezând în continuare că propria voință este pe deplin în concordanță cu adevărul și poate chiar considerându-și propria voință ca fiind luminarea Duhului Sfânt. Atunci, cum poate o astfel de persoană să-și abandoneze propria voință? Cu siguranță nu o va putea face, iar a se răzvrăti împotriva trupului nu intră în discuție. Prin urmare, atunci când nu înțelegi adevărul, poți foarte ușor să consideri că lucrurile care vin din propria ta voință, lucrurile care se aliniază la noțiuni umane și la bunătatea, dragostea, suferința și sacrificiul umane sunt corecte și în concordanță cu adevărul. Atunci, cum ai putea să te răzvrătești împotriva acestor lucruri umane? Tu nu înțelegi adevărul și nu știi ce înseamnă să practici adevărul. Ești complet în întuneric și nu știi ce să faci, așa că poți face doar ceea ce crezi că este bine și, drept urmare, ai denaturări în anumite acțiuni de-ale tale. Unele dintre faptele tale urmează reglementări, unele sunt făcute din entuziasm, iar unele provin tocmai din tulburările Satanei. Așa sunt oamenii care nu înțeleg adevărul. Când fac lucruri, deviază fie într-o direcție, fie în cealaltă, au mereu abateri și, chiar dacă vor să priceapă principiile, nu le înțeleg nici pe departe cu exactitate. Oamenii care nu înțeleg adevărul văd lucrurile într-un mod absurd, la fel ca non-credincioșii. Cum ar putea ei să practice adevărul? Cum ar putea ei să rezolve probleme? Înțelegerea adevărului nu este o chestiune simplă. Indiferent cât de bun sau de slab este calibrul cuiva, chiar și după o viață întreagă de experiență, cantitatea de adevăr pe care o poate înțelege este limitată, iar măsura în care poate înțelege cuvântul lui Dumnezeu este, de asemenea, limitată. Oamenii care sunt relativ experimentați sunt oameni care înțeleg unele adevăruri și, cel mult, pot înceta să mai facă lucruri care I se împotrivesc lui Dumnezeu și lucruri vădit rele. Este imposibil ca ei să acționeze fără niciun amestec al propriei voințe. Întrucât ființele umane au o gândire normală și gândurile lor s-ar putea să nu fie întotdeauna în acord cu cuvântul lui Dumnezeu, amestecul propriei voințe este inevitabil. Ceea ce este important este să ai discernământ cu privire la toate lucrurile care vin din propria voință și se împotrivesc cuvântului lui Dumnezeu, adevărului și luminării Duhului Sfânt. Acest lucru presupune să lucrezi din greu pentru a înțelege cuvântul lui Dumnezeu; numai atunci când înțelegi adevărul, vei avea discernământ și numai atunci poți garanta că nu vei face rău.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar urmărind adevărul poate cineva să obțină o schimbare a firii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 558)

Pentru a te cunoaște pe tine însuți, trebuie să-ți cunoști dezvăluirile de corupție, firile corupte, defectele fatale și natura-esență; trebuie să reflectezi asupra ta pe baza dezvăluirilor tale în fiecare chestiune pe care o întâlnești în viața ta de zi cu zi. În timp ce mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să-ți examinezi motivele, perspectivele și atitudinea față de fiecare lucru în parte și să ajungi să te cunoști pe tine însuți din dezvăluirile tale în aceste chestiuni. Desigur, pentru a te cunoaște pe tine însuți la un nivel mai profund, trebuie să folosești cuvintele lui Dumnezeu; doar cunoscându-te pe baza cuvintelor lui Dumnezeu poți obține rezultate. Când vine vorba de acceptarea judecății cuvintelor lui Dumnezeu, să nu-ți fie teamă de a suferi durere în inima ta, să nu-ți fie teamă de a-ți pierde demnitatea și de a-ți pierde reputația când ești expus de cuvintele lui Dumnezeu și, cu atât mai mult, să nu-ți fie teamă că stările tale urâte sunt expuse și că alții le deslușesc. Doar suferind aceste dureri poți să-ți cunoști firile corupte, să deslușești adevărul corupției tale profunde, să te urăști pe tine însuți și pe Satana din inima ta și să ajungi cu ușurință să te răzvrătești împotriva trupului tău și a Satanei. Când ești capabil să pui adevărul în practică, îți vei fi alungat firile corupte. Este atât de benefic pentru oameni să sufere în acest fel în timp ce acceptă judecata. În calitate de credincios în Dumnezeu, ar trebui să citești mai mult din cuvintele lui Dumnezeu care îi judecă și îi mustră pe oameni, în special pe cele care expun esența corupției omenirii. Ar trebui să le legi mai mult de starea ta reală și ar trebui să le aplici mai mult ție însuți și mai puțin altora. Diversele stări pe care le expune Dumnezeu apar destul de mult în fiecare persoană și pot fi găsite toate în fiecare dintre ele. Dacă nu crezi acest lucru, încearcă să experimentezi. Cu cât experimentezi mai mult, cu atât te vei cunoaște mai mult și cu atât mai mult vei simți că sunt foarte exacte cuvintele lui Dumnezeu. După ce citesc cuvintele lui Dumnezeu, unii oameni sunt incapabili să le asocieze cu ei înșiși; cred că o parte din aceste cuvinte nu se referă la ei, ci la alți oameni. De exemplu, când Dumnezeu dezvăluie persoanele drept femei stricate și desfrânate, unele surori cred că, deoarece au fost întru totul credincioase soților lor, asemenea cuvinte nu se referă la ele. Unele surori cred că, de vreme ce sunt necăsătorite și nu au făcut niciodată sex, asemenea cuvinte nu se referă la ele. Unii frați cred că aceste cuvinte se referă doar la femei și că nu au vreo legătură cu ei. Unii oameni cred că sunt prea severe cuvintele lui Dumnezeu care îl expun pe om, că nu se conformează realității, așa că nu pot să le accepte. Sunt chiar și oameni care spun că, în unele cazuri, cuvintele lui Dumnezeu sunt inexacte. Oare e asta atitudinea corectă față de cuvintele lui Dumnezeu? Evident că este greșită. Toți oamenii se percep pe baza comportamentelor externe. Sunt incapabili să reflecteze asupra lor și să ajungă să-și cunoască esența coruptă prin intermediul cuvintelor lui Dumnezeu. Aici, „femei stricate” și „desfrânate” se referă la esența corupției, spurcăciunii și promiscuității omenirii. Fie că sunt bărbați sau femei, căsătoriți sau necăsătoriți, toți au gânduri corupte ale promiscuității – așadar, cum poate acest lucru să nu aibă nicio legătură cu tine? Cuvintele lui Dumnezeu dau în vileag firile corupte ale oamenilor; fie că este bărbat sau femeie, nivelul de corupție este același. Nu așa stau lucrurile? Mai întâi de toate, trebuie să realizăm că tot ceea ce spune Dumnezeu este adevărul și este în concordanță cu faptele și că, indiferent cât de severe sunt cuvintele Sale care judecă și expun oamenii sau cât de blânde sunt cuvintele Sale de părtășie privind adevărul sau îndemnarea oamenilor, indiferent dacă aceste cuvinte ale Sale sunt judecată sau binecuvântări, dacă sunt condamnări sau blesteme, dacă le dau oamenilor un sentiment amar sau unul dulce, oamenii trebuie să le accepte pe toate. Aceasta este atitudinea pe care ar trebui să o aibă oamenii față de cuvintele lui Dumnezeu. Ce gen de atitudine este aceasta? Este oare o atitudine evlavioasă, o atitudine răbdătoare sau o atitudine de îndurare a suferinței? Sunteți întrucâtva confuzi. Am să vă spun că nu este niciuna dintre acestea. În credința lor, oamenii trebuie să susțină cu tărie că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul și, de vreme ce ele sunt adevărul, oamenii ar trebui să le accepte cu rațiune. Indiferent dacă sunt sau nu capabili să recunoască sau să admită acest lucru, prima lor atitudine ar trebui să fie aceea de a accepta pe deplin cuvintele lui Dumnezeu în inimile lor; doar aceasta este o atitudine de supunere față de Dumnezeu. Dacă tu crezi că ale lui Dumnezeu cuvinte nu te expun – ei bine, nu ești și tu un membru al omenirii corupte? Toți membrii omenirii corupte trebuie să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu – chiar ai putea fi tu excepția? Fiecare membru al omenirii corupte are o parte în problemele expuse de cuvintele lui Dumnezeu. Fiecare propoziție rostită de Dumnezeu expune omenirea coruptă, iar toată lumea are o parte în acest lucru – desigur, tu nu ești excepția. Nici măcar o singură propoziție din cuvintele lui Dumnezeu nu expune aparențele exterioare sau un fel de stare, cu atât mai puțin o reglementare exterioară sau o simplă formă de comportament la oameni. Nu este așa. Dacă tu crezi că fiecare propoziție din cuvintele lui Dumnezeu expune doar un simplu tip de comportament uman sau de aparență exterioară, atunci nu ai înțelegere spirituală și nu înțelegi ce este adevărul. Cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul. Oamenii simt că ale Sale cuvinte sunt profunde. În ce fel sunt ele profunde? Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu expune firile corupte ale oamenilor și lucrurile adânc înrădăcinate din viețile lor. Sunt lucruri esențiale, nu aparențe exterioare și, mai ales, nu sunt comportamente externe. Dacă te uiți la aparențele lor exterioare, mulți indivizi pot părea oameni buni. Dar atunci de ce spune, totuși, Dumnezeu că unii oameni sunt duhuri rele, iar alții sunt spirite necurate? Aceasta este o chestiune care nu este vizibilă pentru tine. Deci, nu trebuie să tratezi cuvintele lui Dumnezeu conform noțiunilor sau închipuirilor umane, nici conform vorbelor în vânt ale oamenilor și cu siguranță nu prin prisma declarațiilor partidului aflat la conducere. Doar cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărul; toate cuvintele omului sunt sofisme. După ce ați auzit o astfel de părtășie, ați experimentat o schimbare în atitudinea voastră față de cuvintele lui Dumnezeu? Indiferent cât de mare sau mică este schimbarea, data viitoare când veți citi cuvintele lui Dumnezeu care îi judecă și îi expun pe oameni, cel puțin nu ar trebui să încercați să vă certați cu Dumnezeu. Ar trebui să încetați a vă plânge de Dumnezeu, spunând: „Cuvintele lui Dumnezeu care expun și judecă oamenii sunt foarte severe; nu voi citi pagina aceasta. Voi trece pur și simplu peste ea. Hai să caut să citesc ceva despre binecuvântări și promisiuni, ca să găsesc o oarecare alinare.” Nu ar mai trebui să citiți cuvântul lui Dumnezeu alegând și selectând conform propriei voințe. Trebuie să acceptați adevărul, precum și judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, și să reflectați asupra voastră și să ajungeți să vă cunoașteți pe voi înșivă. Doar în acest fel pot fi curățite firile voastre corupte și doar în acest fel puteți obține mântuirea.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Importanța și calea urmăririi adevărului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 559)

Cum înțelegi natura umană? A-ți înțelege natura înseamnă, de fapt, a-ți diseca lucrurile din adâncul sufletului – lucrurile din viața ta și toată logica și filosofiile Satanei după care ai trăit – adică, viața Satanei după care ai trăit. Doar dezgropând lucrurile profunde din sufletul tău poți să-ți înțelegi natura. Cum pot fi dezgropate aceste lucruri? Ele nu pot fi dezgropate sau analizate minuțios doar printr-o chestiune sau două. De multe ori, după ce ai terminat de făcut ceva, tot nu ai ajuns să înțelegi. S-ar putea să treacă trei sau cinci ani înainte să poți să fii în stare să dobândești măcar un strop de conștientizare sau înțelegere. Prin urmare, în multe situații, trebuie să reflectezi asupra ta și să ajungi să te cunoști. Trebuie să sapi adânc și să te diseci conform cuvintelor lui Dumnezeu, ca să vezi vreun rezultat. Pe măsură ce înțelegi adevărul din ce în ce mai profund, vei ajunge treptat să-ți cunoști natura-esență, reflectând asupra ta și cunoscându-te.

Ca să-ți cunoști natura, trebuie să dobândești înțelegerea ei prin câteva lucruri. În primul rând, trebuie să înțelegi clar ceea ce îți place. Lucrul acesta nu se referă la ce-ți place să mănânci sau să porți, mai degrabă, se referă la tipurile de lucruri de care te bucuri, la lucrurile pe care le invidiezi, la lucrurile cărora te închini, la lucrurile pe care le urmărești și la lucrurile cărora le acorzi atenție în inima ta, la tipurile de persoane cu care-ți place să intri în contact și la tipurile de persoane pe care le admiri și le idolatrizezi în inima ta. De exemplu, celor mai multe persoane le plac oamenii cu reputație, oamenii care vorbesc și au o ținută elegantă sau îi plac pe aceia care se pricep la discursuri măgulitoare ori pe aceia care se prefac. Cele menționate mai sus se referă la tipul de oameni cu care le place să interacționeze. În ceea ce privește lucrurile de care se bucură oamenii, acestea includ faptul de a fi dispuși să facă anumite lucruri ușor de făcut, de a se bucura să facă lucruri pe care alții le consideră bune și care i-ar determina pe oameni să cânte laude și să ofere complimente. În naturile oamenilor, există o caracteristică comună lucrurilor care le plac acestora. Adică, lor le plac oamenii, evenimentele și lucrurile pe care alții le invidiază din cauza aparențelor, le plac oamenii, evenimentele și lucrurile care arată foarte frumos și luxos și le plac oamenii, evenimentele și lucrurile care îi fac pe alții să li se închine. Aceste lucruri care le plac oamenilor sunt minunate, orbitoare, superbe și mărețe. Toți oamenii se închină acestor lucruri. Se poate vedea că oamenii nu au niciun strop de adevăr și nici nu au asemănarea ființelor umane adevărate. Nu există nici cea mai măruntă semnificație în venerarea acestor lucruri și, totuși, oamenilor încă le plac. Aceste lucruri care le plac oamenilor par deosebit de bune celor care nu cred în Dumnezeu și toate sunt lucruri pe care oamenii sunt deosebit de dornici să le urmărească. […] Lucrurile pe care oamenii le urmăresc și la care tânjesc aparțin tendințelor lumești, aceste lucruri sunt ale Satanei și ale diavolilor, sunt detestate de Dumnezeu și lipsite de orice adevăr. Lucrurile după care oamenii sunt înclinați să tânjească permit ca natura-esență pe care o au să fie scoasă la iveală. Preferințele oamenilor pot fi văzute în modul în care se îmbracă. Unii oameni sunt dornici să poarte haine atrăgătoare, colorate sau ținute bizare. Sunt dornici să poarte accesorii pe care nimeni altcineva nu le-a mai purtat înainte și adoră lucrurile care pot atrage sexul opus. Faptul că poartă aceste haine și accesorii arată preferința pe care o au pentru aceste lucruri în viețile lor și adânc în inima lor. Lucrurile care le plac nu sunt demne sau decente. Nu sunt lucruri pe care ar trebui să le urmărească o persoană normală. Există nedreptate în afecțiunea lor pentru ele. Perspectiva lor este exact aceeași cu cea a oamenilor lumești. Nu se poate vedea nicio parte care să corespundă cu adevărul. Prin urmare, toate lucrurile care îți plac, asupra cărora te concentrezi, cărora te închini, pe care le invidiezi și lucrurile la care te gândești zilnic în inima ta sunt reprezentative pentru natura ta. Predilecția ta pentru aceste lucruri lumești este suficientă pentru a dovedi că natura ta este amatoare de nedreptate și că, în situații grave, natura ta este ticăloasă și incurabilă. Ar trebui să-ți diseci natura în acest fel: să examinezi atent ce îți place și de ce anume te lepezi în viața ta. O vreme s-ar putea să fii bun cu o persoană, dar acest lucru nu dovedește că o placi. Ceea ce îți place cu adevărat este exact ceea ce e în natura ta; chiar dacă ai avea oasele rupte, tot te-ai bucura de lucrul acela și nu ai putea niciodată să te lepezi de el. Acest lucru nu este ușor de schimbat. Să luăm ca exemplu găsirea unui partener, oamenii caută oameni de același fel ca ei. Dacă o femeie s-ar îndrăgosti cu adevărat de cineva, atunci nimeni nu ar putea să o oprească. Chiar dacă ar avea picioarele rupte, tot ar vrea să fie cu el; ar vrea să se căsătorească cu el chiar dacă ar însemna că trebuie să moară. Cum se poate așa ceva? Acest lucru se datorează faptului că nimeni nu poate schimba ceea ce este în adâncul ființei oamenilor, în adâncul inimilor lor. Chiar dacă o persoană ar muri, sufletul său ar dori tot aceleași lucruri; acestea sunt lucrurile din natura umană și reprezintă esența unei persoane. Lucrurile care le sunt dragi oamenilor conțin o oarecare nedreptate. Unii își arată vădit dragostea pentru acele lucruri, în timp ce alții nu; unora le plac foarte mult, în timp ce altora nu; unii oameni au autocontrol, în timp ce alții nu se pot controla. Unii oameni tind să se scufunde în lucruri întunecate și ticăloase, ceea ce dovedește că nu au viață. Alți oameni pot să depășească ispitele trupului și să nu fie preocupați sau constrânși de aceste lucruri, ceea ce dovedește că au un pic de statură și că firile lor au fost puțin transformate. Unii oameni înțeleg unele adevăruri și simt că au viață și că Îl iubesc pe Dumnezeu, dar în realitate este încă prea devreme, iar a trece printr-o transformare a firii nu e o chestiune simplă. Este natura-esență a unei persoane ușor de înțeles? Chiar dacă cineva înțelege puțin, trebuie să treacă prin numeroase suișuri și coborâșuri pentru a obține acea înțelegere și, chiar și cu puțină înțelegere, schimbarea nu e ușoară. Toate acestea sunt dificultățile pe care le înfruntă oamenii, iar oamenii nu se pot cunoaște fără hotărârea de a urmări adevărul. Indiferent de modul în care oamenii, evenimentele și lucrurile din jurul tău se pot schimba și indiferent de modul în care lumea s-ar putea răsturna, dacă adevărul te îndrumă din interior, dacă a prins rădăcini în tine, iar cuvintele lui Dumnezeu îți călăuzesc viața, preferințele, experiențele și existența, în acel moment te vei fi transformat cu adevărat. Momentan, așa-zisa transformare a oamenilor înseamnă doar a coopera puțin, a fi capabili să accepte cu reticență să fie emondați, a-și îndeplini îndatoririle în mod activ și a avea puțin entuziasm și credință, dar aceasta nu poate fi considerată transformarea firii și nu dovedește că oamenii au viață. Acestea sunt doar preferințele și înclinațiile oamenilor – nimic mai mult.

Pentru a ajunge la o înțelegere a naturii oamenilor, în afară de a dezgropa acele lucruri din natura oamenilor care le sunt dragi acestora, trebuie descoperite și cele câteva aspecte esențiale ale naturii lor. De exemplu, punctele de vedere ale oamenilor privind lucrurile, metodele și obiectivele în viață ale oamenilor, valorile lor în viață și perspectiva asupra vieții, precum și punctele de vedere și opiniile lor asupra tuturor lucrurilor referitoare la adevăr. Acestea sunt toate lucruri din adâncul sufletelor oamenilor și au o relație directă cu transformarea firii. Care este atunci perspectiva omenirii corupte asupra vieții? Se poate spune că este aceasta: „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate.” Toți oamenii trăiesc pentru ei înșiși; vorbind pe șleau, ei trăiesc pentru trup și doar pentru a-și pune mâncare în gură. Cum diferă această existență de cea a fiarelor? Nu există nicio valoare în a trăi astfel, fără a mai vorbi de vreo semnificație. Perspectiva unei persoane asupra vieții are legătură cu lucrurile pe care se bazează pentru a trăi în lume, cu lucrurile pentru care trăiește și cu felul cum trăiește – iar acestea sunt toate lucruri esențiale care există în natura umană. Disecând natura oamenilor, vei vedea că toți oamenii I se împotrivesc lui Dumnezeu. Toți sunt demoni și nu există nicio persoană cu adevărat bună. Doar disecând natura oamenilor, poți să le cunoști cu adevărat corupția și esența și să înțelegi ce sunt oamenii de fapt, ce le lipsește cu adevărat, cu ce ar trebui să fie echipați și cum ar trebui să trăiască o asemănare umană. Adevărata disecare a naturii unei persoane nu este ușoară și nu se poate face fără a experimenta cuvintele lui Dumnezeu sau a avea experiențe adevărate.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Ce ar trebui să se știe despre transformarea firii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 560)

Cum să cunoști natura unei persoane? Ce lucruri alcătuiesc natura unei persoane? Tu cunoști doar neajunsurile, defectele, intențiile, noțiunile, negativitatea și răzvrătirea omului, dar nu ești în stare să descoperi lucrurile din natura omului. Știi doar despre stratul exterior, fără a fi capabil să îi descoperi originea, iar acest lucru nu constituie cunoașterea naturii omului. Unii oameni își recunosc carențele și negativitatea, spunând: „Eu îmi înțeleg natura. Vezi, îmi recunosc aroganța. Nu înseamnă asta să-mi cunosc natura?” Aroganța este o parte a naturii omului, așa stau lucrurile. Cu toate acestea, nu e suficient să recunoaștem asta în sensul doctrinar. Ce înseamnă să-ți cunoști propria natură? Cum poate fi cunoscută? Din ce aspecte este cunoscută? Cât de specific ar trebui percepută natura unei persoane din lucrurile pe care le dezvăluie aceasta? În primul rând, poți să vezi natura unei persoane prin interesele sale. De exemplu, unii manifestă o adorație specială pentru oameni celebri și eminenți, alții adoră în special cântăreții sau vedetele de film, iar unii au o afecțiune aparte pentru jocuri. Din aceste preferințe, putem să vedem care e natura acestor oameni. Iată un simplu exemplu: unii oameni ar putea să idolatrizeze într-adevăr un anumit cântăreț. În ce măsură îl idolatrizează? Până într-acolo încât sunt obsedați de fiecare mișcare, zâmbet și cuvânt al acestui cântăreț. Fac o obsesie pentru acest cântăreț și chiar fotografiază tot ce poartă și încep să îl imite. Ce problemă arată acest nivel de idolatrizare față de o persoană? Arată că o astfel de persoană are numai acele lucruri de non-credincios în inima sa și că nu deține adevărul, nu are lucruri pozitive și, cu atât mai puțin, nu Îl are pe Dumnezeu în inimă. Toate lucrurile la care se gândește această persoană, pe care le iubește și le urmărește sunt ale Satanei. Aceste lucruri ocupă inima acestei persoane, inimă care ajunge să le cadă pradă. Puteți spune care este natura-esență pe care o are? Dacă un lucru este iubit până la extrem, atunci acela poate să devină viața unei persoane și să-i ocupe inima, dovedind pe deplin că persoana se închină la idoli și nu-L vrea pe Dumnezeu și că, în schimb, iubește un diavol. Așadar, se poate deduce că natura unei astfel de persoane este una care iubește un diavol și i se închină, care nu iubește adevărul și nu-L vrea pe Dumnezeu. Nu este acesta modul corect de a vedea natura cuiva? Este întru totul corect. Așa ar trebui să fie analizată natura omului. De exemplu, unii oameni îl idolatrizează în special pe Pavel. Le place să iasă și să țină discursuri și să facă lucrare, le place să țină adunări și să predice și le place ca oamenii să-i asculte, să-i idolatrizeze și să se învârtă în jurul lor. Le place să ocupe un loc în inimile altora și le place ca alții să acorde atenție imaginii pe care o prezintă. Haideți să le disecăm natura din aceste manifestări. Care este natura lor? Dacă ei manifestă cu adevărat aceste manifestări, atunci este suficient pentru a demonstra că sunt aroganți și îngâmfați, că nu se închină deloc lui Dumnezeu și că urmăresc un statut înalt și vor să aibă autoritate asupra altora, să-i posede și să ocupe o poziție în inimile lor. Aceasta este imaginea clasică a Satanei. Aspectele naturii lor care ies în mod deosebit în evidență sunt faptul că sunt aroganți și îngâmfați, că nu I se închină lui Dumnezeu și că încearcă să-i facă pe ceilalți să îi venereze. Astfel de manifestări vă pot oferi o imagine foarte clară despre natura lor. De exemplu, unora chiar le place să profite pe nedrept de lucruri, iar acești oameni caută să-și împlinească propriile interese în toate lucrurile. Ei fac totul pe baza faptului că le este sau nu de folos. Dacă le este de folos, îl fac; dacă nu le este de folos, nu-l fac. În spatele acțiunilor lor există întotdeauna motive ascunse. Ei vorbesc de bine pe oricine le aduce foloase și promovează pe oricine îi flatează. Chiar și atunci când oamenii lor preferați au probleme, vor spune că acei oameni sunt corecți și vor încerca din greu să îi apere și să îi acopere. Ce natură au asemenea oameni? Prin aceste comportamente, le puteți vedea clar natura. Se străduiesc să profite pe nedrept de lucruri prin acțiunile lor, dedându-se în mod constant unor comportamente tranzacționale în fiecare situație, și puteți fi siguri că natura lor este mercenară. În tot ceea ce fac, sunt preocupați doar de ei înșiși. Nu vor ridica niciun deget dacă nu vor avea niciun profit. Sunt cei mai egoiști dintre oameni și sunt veșnic nesătui. Natura lor este demonstrată de dragostea lor pentru profit și de lipsa oricărei iubiri pentru adevăr. Unii bărbați sunt captivați de femei, prostindu-se cu ele oriunde se duc. Femeile frumoase sunt obiectele afecțiunii acestor oameni și au cea mai mare stimă în inimile lor. Sunt dispuși să-și dea viața și să sacrifice totul pentru femeile frumoase; femeile sunt cele care le umplu inimile. Care este natura acestor bărbați? Natura lor este să iubească femeile frumoase și să le venereze și să iubească ticăloșia. Sunt niște desfrânați cu o natură ticăloasă, lacomă. De ce spun că aceasta este natura lor? Acțiunile lor dezvăluie o natură lacomă. Aceste comportamente nu sunt doar fărădelegi ocazionale, și nici acești oameni nu sunt doar puțin mai răi decât cei de rând, mai degrabă au devenit pe deplin stăpâniți de aceste lucruri, care au devenit însăși natura și esența lor. Astfel, aceste lucruri au devenit dezvăluiri ale naturii lor. Părțile componente ale naturii unei persoane se dezvăluie în mod constant. Orice face o persoană, indiferent despre ce e vorba, poate dezvălui natura acelei persoane. Oamenii au propriile motive și țeluri pentru tot ceea ce fac și, fie că e vorba de a oferi ospitalitate, de a predica Evanghelia sau orice alt tip de lucrare, ei pot dezvălui părți ale naturii lor fără a fi conștienți de asta, întrucât natura unei persoane este însăși viața sa, iar oamenii sunt conduși de natura lor pe parcursul întregii vieți. Natura unei persoane nu este dezvăluită doar ocazional sau întâmplător; mai degrabă, ea poate reprezenta complet esența unei persoane. Tot ce se revarsă din oasele și sângele oamenilor este reprezentativ pentru natura și viața lor. Unii oameni iubesc femeile frumoase. Alții iubesc banii. Unii manifestă o iubire aparte pentru statut. Alții pun preț în special pe reputație și pe imaginea lor. Unii iubesc și venerează în mod deosebit idoli. Și unii oameni sunt, în mod special, aroganți și vanitoși, fără a ceda nimănui în inimile lor și luptând pentru statut, le place să iasă în evidență și să aibă autoritate asupra celorlalți. Există o varietate de naturi diferite. Ele pot diferi printre oameni, însă elementele lor comune sunt împotrivirea și trădarea față de Dumnezeu. În sensul acela sunt toate identice.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 561)

Toată omenirea a fost coruptă de Satana, iar natura omului este să-L trădeze pe Dumnezeu. Cu toate acestea, printre toți oamenii care au fost corupți de Satana există unii care pot să se supună lucrării lui Dumnezeu și să accepte adevărul. Aceștia sunt oamenii care pot dobândi adevărul și obține o transformare a firii. Unii oameni nu urmăresc adevărul și, în schimb, doar urmează curentul. Ei ascultă și fac tot ce le spui să facă, pot să se lepede de lucruri și să se consume și pot îndura orice suferință. Astfel de oameni au puțină conștiință și rațiune și speră să fie mântuiți și să supraviețuiască, dar firea lor nu se poate schimba pentru că nu urmăresc adevărul și se mulțumesc doar cu înțelegerea doctrinei. Ei nu spun sau nu fac lucruri care lezează conștiința, își pot îndeplini cu sinceritate îndatoririle și pot accepta părtășia despre adevăr cu privire la orice problemă. Totuși, ei nu depun un efort serios când este vorba de adevăr, mintea lor este confuză și nu pot înțelege niciodată esența adevărului. Este imposibil ca firile lor să se schimbe. Dacă dorești să fii curățit de corupție și să treci printr-o schimbare în viața-fire pe care o ai, atunci trebuie să ai dragoste pentru adevăr și să fii capabil să accepți adevărul. Ce înseamnă să accepți adevărul? Acceptarea adevărului înseamnă că, indiferent ce firi corupte ai sau care dintre otrăvurile marelui balaur roșu – otrăvurile Satanei – sunt în natura ta, atunci când cuvintele lui Dumnezeu dau în vileag aceste lucruri, ar trebui să le recunoști și să te supui, nu poți face o alegere diferită și ar trebui să te cunoști conform cuvintelor lui Dumnezeu. Asta înseamnă să fii capabil să accepți cuvintele lui Dumnezeu și să accepți adevărul. Să presupunem că, indiferent ce spune Dumnezeu, indiferent cât de aspre sunt cuvintele Sale și indiferent ce cuvinte folosește El, poți să le accepți atât timp cât ceea ce spune El este adevărul și le poți recunoaște atât timp cât se conformează realității. Te poți supune cuvintelor lui Dumnezeu indiferent cât de profund le înțelegi și, chiar dacă sunt frați și surori care au părtășie despre lumina luminării Duhului Sfânt, ești totuși capabil să accepți și să te supui acestui lucru. Când a urmărit adevărul până la un anumit punct, o astfel de persoană poate să câștige adevărul și să obțină o transformare a firii sale. Chiar dacă oamenii care nu iubesc adevărul au puțină umanitate, pot face unele lucruri bune și se pot lepăda de sine și se pot consuma pentru Dumnezeu, ei sunt dezorientați și nu sunt meticuloși în ceea ce privește adevărul, așa că viețile-firi pe care le au nu se schimbă niciodată. Poți vedea că umanitatea lui Petru și cea a celorlalți apostoli erau aproximativ la fel, dar o trăsătură proeminentă a lui Petru a fost faptul că el a urmărit în mod special adevărul. Indiferent de ceea ce spunea Isus, el chibzuia la asta cu seriozitate, reflectând asupra sa prin aceste cuvinte și căutând intențiile lui Dumnezeu. Isus a întrebat: „Simon Barjona, Mă iubești?” Petru a răspuns cu sinceritate: „Îl iubesc doar pe Tatăl care este în ceruri, totuși, eu nu L-am iubit pe Domnul de pe pământ.” Mai târziu a înțeles, gândindu-se: „Nu este corect, Dumnezeul de pe pământ este Dumnezeul din ceruri. Nu este doar un Dumnezeu atât în cer, cât și pe pământ? Dacă Îl iubesc doar pe Dumnezeu din ceruri, atunci iubirea mea nu este practică. Trebuie să-L iubesc pe Dumnezeu de pe pământ și numai atunci iubirea mea va fi practică.” Astfel, Petru a ajuns să înțeleagă adevăratul sens al cuvântului lui Dumnezeu din ceea ce întrebase Isus. Iubirea cuiva față de Dumnezeu este practică doar dacă acea persoană Îl iubește pe Dumnezeul întrupat pe pământ. A-L iubi pe Dumnezeul nedeslușit și invizibil nu este nici realist, nici practic, în timp ce a-L iubi pe Dumnezeul practic și vizibil este adevărul. Din cuvintele lui Isus, Petru a câștigat adevărul și o înțelegere a intenției lui Dumnezeu. Evident, credința lui Petru în Dumnezeu se concentrase doar pe urmărirea adevărului. În cele din urmă, el a dobândit o iubire pentru Dumnezeul practic – Dumnezeul de pe pământ. Petru a fost deosebit de serios în urmărirea adevărului. De fiecare dată când Isus îi dădea o sugestie, el medita cu seriozitate la cuvintele lui Isus. Poate că medita luni de zile, un an sau chiar ani întregi înainte ca Duhul Sfânt să-l lumineze și să înțeleagă esența cuvintelor lui Dumnezeu. În acest fel, Petru a pătruns în adevăr și, făcând asta, viața-fire a sa a fost transformată și reînnoită. Dacă o persoană nu urmărește adevărul, nu îl va înțelege niciodată. Poți să vorbești despre cuvinte și doctrine de zece mii de ori, dar tot vor fi doar cuvinte și doctrine. Unii oameni spun doar „Hristos este adevărul, calea și viața”. Chiar dacă repeți aceste cuvinte de zece mii de ori, tot va fi fără rost; nu le înțelegi nicicum sensul. De ce se spune că Hristos este adevărul, calea și viața? Oare îți poți exprima clar cunoștințele bazate pe experiență în această privință? Ai intrat în realitatea adevărului, a căii și a vieții? Dumnezeu Și-a rostit cuvintele pentru ca tu să le experimentezi și să dobândești cunoaștere. Doar să vorbești despre cuvinte și doctrine este inutil. Te poți cunoaște pe tine însuți doar după ce ai înțeles și ai pătruns în cuvintele lui Dumnezeu. Dacă nu înțelegi cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu poți să te cunoști. Poți să dobândești discernământ numai atunci când înțelegi adevărul. Fără să înțelegi adevărul, nu ești capabil de discernământ. Poți să vezi lucrurile clar atunci când înțelegi adevărul. Fără să înțelegi adevărul, nu poți să vezi lucrurile clar. Te poți cunoaște doar atunci când înțelegi adevărul. Fără să înțelegi adevărul, nu te poți cunoaște. Firea ta se poate schimba doar atunci când ai dobândit adevărul. Fără adevăr, firea ta nu se poate schimba. Numai după ce ai dobândit adevărul poți sluji conform intențiilor lui Dumnezeu. Fără să dobândești adevărul, nu poți sluji conform intențiilor lui Dumnezeu. Numai după ce ai dobândit adevărul te poți închina lui Dumnezeu. Fără să înțelegi adevăr, chiar dacă I te închini, închinarea ta nu va fi altceva decât o săvârșire a riturilor religioase. Fără adevăr, nimic din ce faci nu este realitate. Dobândind adevărul, tot ceea ce faci are realitate. Toate aceste lucruri depind de dobândirea adevărului din cuvintele lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 562)

Să ajungi la o adevărată înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu nu este o chestiune simplă. Nu gândi astfel: „Pot să interpretez sensul textual al cuvintelor lui Dumnezeu și toată lumea spune că interpretarea mea este bună și mă aprobă, așa că asta înseamnă că înțeleg cuvintele lui Dumnezeu.” Nu este același lucru cu înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă ai câștigat o oarecare lumină din cuvântările lui Dumnezeu și ai înțeles adevăratul sens al cuvintelor Sale, dacă poți exprima intenția din spatele cuvintelor Sale și efectul pe care îl vor dobândi în cele din urmă – dacă înțelegi clar toate aceste lucruri – se poate considera că ai un anumit nivel de înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu. Așadar, înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu nu este chiar așa de simplă. Doar pentru că poți da o explicație înflorită, exagerată cu privire la sensul literal al cuvintelor lui Dumnezeu, nu înseamnă că le înțelegi. Oricât ai putea să le explici sensul literal, explicația ta tot se bazează pe imaginația omului și pe un mod de gândire uman. Este inutilă! Cum poți înțelege cuvintele lui Dumnezeu? Cheia este să cauți adevărul dinlăuntrul lor. Numai în acest mod poți înțelege cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu nu rostește niciodată cuvinte goale. Fiecare propoziție pe care o rostește conține detalii care sigur vor fi expuse mai departe în cuvintele Lui și pot fi exprimate diferit. Omul nu poate înțelege modurile în care Dumnezeu exprimă adevărul. Cuvântările lui Dumnezeu sunt foarte profunde și nu pot fi înțelese ușor cu gândirea umană. Oamenii pot descoperi în mare întregul sens al fiecărui aspect al adevărului atât timp cât depun un efort. Detaliile care rămân le vor fi aduse în timpul experienței lor ulterioare, prin luminarea Duhului Sfânt. O parte este chibzuirea și înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu și cercetarea conținutului lor specific prin citirea lor. O altă parte este înțelegerea semnificației cuvintelor lui Dumnezeu prin experimentarea lor și obținerea luminării de la Duhul Sfânt. Prin progresul constant în aceste două aspecte, poți ajunge să înțelegi cuvântul lui Dumnezeu. Dacă îl interpretezi la nivel literal, textual sau prin prisma propriilor gânduri și închipuiri, atunci chiar dacă îl explici cu înflorituri, tot nu înțelegi realmente adevărul și totul se bazează încă pe gândirea și închipuirile umane. Nu se dobândește din luminarea Duhului Sfânt. Oamenii sunt predispuși să interpreteze cuvintele lui Dumnezeu pe baza noțiunilor și închipuirilor proprii și pot chiar să interpreteze greșit cuvintele lui Dumnezeu în afara contextului, făcându-i pasibili să-L înțeleagă greșit și să-L judece pe Dumnezeu, iar acest lucru este problematic. Prin urmare, adevărul este dobândit în principal prin înțelegerea cuvintelor lui Dumnezeu și prin luminarea Duhului Sfânt. A fi capabil să înțelegi și să explici sensul literal al cuvântului lui Dumnezeu nu înseamnă că ai dobândit adevărul. Dacă înțelegerea sensului literal al cuvântului lui Dumnezeu ar însemna că ai înțeles adevărul, atunci ar trebui doar să ai puțină educație și cunoaștere, așa că de ce ai avea nevoie de luminarea Duhului Sfânt? Este lucrarea lui Dumnezeu un lucru pe care mintea omenească îl poate înțelege? Prin urmare, înțelegerea adevărului nu se bazează pe noțiuni sau închipuiri umane. Ai nevoie de luminarea, iluminarea și îndrumarea Duhului Sfânt pentru a avea cunoștințe reale bazate pe experiență. Acesta este procesul de înțelegere și dobândire a adevărului și reprezintă, totodată, o condiție necesară.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 563)

Cum înțelegi natura omului? Cel mai important lucru este să o deosebim din perspectiva viziunilor sale asupra lumii, a vieții și a valorilor. Toți cei care sunt ai diavolilor trăiesc pentru sine. Viziunea lor asupra vieții și mottourile provin, în principal, din spusele Satanei, precum: „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate”, „Oamenii mor pentru avere cum păsările mor pentru hrană” și alte astfel de sofisme. Cuvintele rostite de acei regi diavoli, de mari personalități și de filosofi au devenit chiar viața omului. În special, majoritatea cuvintelor lui Confucius, care este apreciat de chinezi ca un „înțelept”, au devenit viața oamenilor. Există, de asemenea, faimoasele zicale din budism și taoism, precum și clasicele zicale pe care diversele figuri renumite le-au repetat adesea. Toate acestea sunt sinteze ale filosofiilor și naturii Satanei. Ele sunt, de asemenea, cele mai bune ilustrări și explicații privind natura Satanei. Toate aceste otrăvuri care au fost insuflate în inima omului provin de la Satana și niciuna dintre ele nu vine de la Dumnezeu. De asemenea, astfel de cuvinte diavolești se opun direct cuvântului lui Dumnezeu. Este absolut clar că realitățile tuturor lucrurilor pozitive provin de la Dumnezeu și că toate lucrurile negative care-l otrăvesc pe om provin de la Satana. Prin urmare, poți discerne natura unei persoane și cui aparține ea, uitându-te la perspectivele sale asupra vieții și la valorile sale. Satana îi corupe pe oameni prin educație și condiționarea guvernelor naționale, a celor celebri și a celor măreți. Cuvintele lor diavolești au devenit viața și natura omului. „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate” este o bine-cunoscută zicală satanică care a pătruns în toți și a devenit viața lor. Există alte câteva cuvinte ale filosofiilor pentru interacțiuni lumești care sunt ca acestea. Satana folosește cultura tradițională a fiecărei națiuni pentru a educa, a induce în eroare și a corupe oamenii, determinând omenirea să cadă într-un abis nemărginit al distrugerii și, în final, să fie distrusă de Dumnezeu pentru că îl slujește pe Satana și I se împotrivește lui Dumnezeu. Unii oameni au slujit drept funcționari publici în societate vreme de câteva decenii. Imaginează-ți că sunt întrebați: „Având în vedere că ai putut să devii funcționar și să ai o carieră atât de lină, care sunt principalele zicale faimoase prin care ai realizat acest lucru?” Ei ar putea spune: „Singurul lucru pe care îl înțeleg este acesta: «Funcționarii nu îngreunează lucrurile pentru cei care vin cu daruri, iar cei care nu lingușesc nu obțin nimic.»” S-au bazat pe această filosofie satanică pentru a deveni funcționari. Nu sunt aceste cuvinte reprezentative pentru natura unor astfel de oameni? A recurge la mijloace lipsite de scrupule pentru a obține o poziție a devenit natura lor. Să fie un funcționar care iese în evidență și obține o ascensiune fulminantă este obiectivul lor. Există multe alte otrăvuri ale Satanei în viețile oamenilor, în acțiunile și conduita lor personală. De exemplu: toate filosofiile lor pentru interacțiuni lumești, tacticile lor de a face lucrurile și maximele lor sunt pline de otrăvurile marelui balaur roșu și toate acestea vin de la Satana. Așadar, toate lucrurile care pătrund în oasele și sângele oamenilor sunt ale Satanei. Toți acei oficiali, cei ce dețin puterea și cei ce sunt realizați au propriile lor căi și secrete pentru succes. Nu sunt oare asemenea secrete perfect reprezentative pentru natura lor? Sunt capabili să ducă la îndeplinire proiecte mari în lume și nimeni nu poate desluși uneltirile și intrigile care stau în spatele lor. Asta arată efectiv cât de perfidă și de răuvoitoare este natura lor. Omul a fost corupt prea profund de Satana. Veninul Satanei curge prin sângele fiecărei persoane și se poate spune că natura omului este coruptă, ticăloasă, antagonistă și în opoziție cu Dumnezeu, plină de filosofiile și otrăvurile Satanei și cufundată în ele. A devenit în totalitate natura-esență a Satanei. Iată de ce oamenii I se împotrivesc lui Dumnezeu și sunt ostili față de El. Oamenii pot cu ușurință să ajungă să se cunoască dacă natura lor poate fi disecată astfel.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să cunoști natura omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 564)

Cheia autoreflecției și a cunoașterii de sine este aceasta: cu cât simți mai mult că în anumite domenii te-ai descurcat bine sau că ai făcut ceea ce era corect și cu cât crezi mai mult că poți satisface intențiile lui Dumnezeu sau ești capabil să te lauzi în anumite domenii, cu atât merită mai mult să te cunoști pe tine însuți în acele domenii și cu atât mai profund merită să le explorezi pentru a vedea ce impurități există în tine și să vezi ce aspecte ale tale nu pot satisface intențiile lui Dumnezeu. Să-l luăm ca exemplu pe Pavel. Pavel era deosebit de învățat, a suferit mult când a predicat și a lucrat și mulți oameni l-au venerat în mod deosebit. Drept urmare, după ce a săvârșit multă lucrare, a presupus că, pentru el, era deja pusă deoparte o cunună. Lucrul acesta l-a determinat să meargă din ce în ce mai departe pe calea greșită, până când, în cele din urmă, a fost pedepsit de Dumnezeu. Dacă ar fi reflectat asupra sa și s-ar fi disecat la vremea respectivă, atunci nu ar fi rostit acele cuvinte arogante, lipsite de rațiune. În timpul predicării Evangheliei, Pavel s-a concentrat doar să facă lucrare și nu a urmărit adevărul. Din epistolele lui Pavel se poate vedea că el nu a căutat și nu a adunat niciodată cuvintele rostite de Domnul Isus, nici nu a propovăduit în epistolele sale cuvintele rostite de Domnul Isus. Evident, Pavel nu a reflectat niciodată asupra sa prin prisma cuvintelor Domnului Isus, nici nu a văzut prețiozitatea cuvintelor Domnului Isus, așa că este greu de spus ce cunoaștere adevărată avea Pavel despre Domnul Isus. Pavel doar credea că înțelege Biblia și se încredea doar în propriile noțiuni și închipuiri. El credea că, atât timp cât avea unele practici bune și manifesta unele comportamente bune, putea să obțină aprobarea lui Dumnezeu și să fie răsplătit de Dumnezeu. Drept urmare, a pornit pe calea de a-L sluji pe Dumnezeu, dar opunându-I-se. Și totuși, în ultimii 2.000 de ani, credincioșii în Domnul n-au avut discernământ în privința lui. Ei nu au știut cine a fost Pavel sau pe ce cale a mers. Doar pentru că epistolele sale au fost consemnate în Biblie, oamenii l-au venerat mereu pe Pavel, l-au făcut țelul a ceea ce urmăreau și l-au considerat un idol la care să aspire și asemenea căruia să caute să devină. Drept urmare, toți cei care îl venerează și îl imită pe Pavel au pornit pe calea antihriștilor. Cazul lui Pavel servește drept avertisment pentru fiecare dintre aleșii lui Dumnezeu. Mai ales atunci când noi, cei care Îl urmăm pe Dumnezeu, putem suferi și plăti un preț în îndatoririle noastre și în slujirea noastră față de Dumnezeu și, astfel, simțim că suntem devotați și că suntem oameni care Îl iubesc pe Dumnezeu – în astfel de momente, ar trebui să reflectăm asupra noastră și să ne înțelegem și mai mult pe noi înșine în privința căii pe care o urmăm, lucru care este foarte necesar. Aceasta se datorează faptului că tu vei determina că lucrurile pe care le consideri a fi părțile tale bune și lucrurile pe care crezi că le-ai făcut aşa cum trebuie sunt corecte și nu te vei îndoi de ele, nu vei reflecta asupra lor și nu vei diseca dacă există ceva în ele care se opune lui Dumnezeu. De exemplu, există oameni care se cred extrem de buni la suflet. Nu îi urăsc sau rănesc niciodată pe ceilalți și întotdeauna dau o mână de ajutor fraților sau surorilor a căror familie se află în dificultate, ca nu cumva problema lor să rămână nerezolvată. Au multă bunăvoinţă și fac tot ce le stă în putere să îi ajute pe toți cei pe care îi pot ajuta. Totuși, nu se concentrează niciodată asupra practicării adevărului și nu au nicio intrare în viață. Care este rezultatul unei asemenea amabilităţi? Își îngreunează propria viață. Totuși, sunt foarte mulțumiți de ei înșiși și extrem de satisfăcuți de tot ce au făcut. În plus, se mândresc mult cu asta, crezând că nimic din tot ce au făcut nu contravine adevărului, că sigur va satisface intențiile lui Dumnezeu și că sunt adevărați credincioși în Dumnezeu. Își văd bunăvoinţa naturală ca pe un capital și o consideră de la sine înțeles ca fiind adevărul. În realitate, tot ce fac ei este un bine omenesc. Ei nu practică deloc adevărul, întrucât ceea ce fac este în fața oamenilor și nu înaintea lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin practică potrivit cerințelor lui Dumnezeu și adevărului. Prin urmare, toate faptele lor sunt în zadar. Nimic din ceea ce fac nu reprezintă practicarea adevărului sau a cuvintelor lui Dumnezeu, cu atât mai puțin respectarea voii Lui; mai degrabă, ei folosesc bunăvoinţa și comportamentul bun al oamenilor ca să îi ajute pe ceilalți. Pe scurt, ei nu caută intențiile lui Dumnezeu în tot ce fac și nici nu se poartă în conformitate cu cerințele Lui. Dumnezeu nu aprobă acest tip de comportament bun al omului; din punctul de vedere al lui Dumnezeu este de condamnat și nu merită să aibă parte de amintirea Sa.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar prin cunoașterea propriilor perspective greșite se poate obține cu adevărat o transformare”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 565)

Cheia pentru a obține o schimbare a firii este să-ți cunoști propria natură, iar acest lucru trebuie făcut conform expunerii lui Dumnezeu. Doar în cuvintele lui Dumnezeu poate omul să ajungă să-și cunoască natura hidoasă, diversele otrăvuri ale Satanei care se află în natura sa, nesăbuința și ignoranța sa și elementele fragile și negative din natura sa. După ce ajungi să cunoști temeinic aceste lucruri și ești cu adevărat capabil să te urăști pe tine însuți, să te răzvrătești împotriva trupului, să persiști în a practica cuvintele lui Dumnezeu, să persiști în a urmări adevărul în timp ce îți faci datoria pentru a obține schimbarea firii și devii cineva care Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu, atunci vei fi pășit pe calea lui Petru. Fără harul lui Dumnezeu sau luminarea și îndrumarea de la Duhul Sfânt, ar fi dificil să mergi pe această cale, căci fără adevăr, oamenii nu se pot răzvrăti împotriva lor înșiși. A merge pe calea lui Petru, cea de a fi desăvârșit, depinde în primul rând de a avea hotărâre, de a avea credință și de a te baza pe Dumnezeu. Mai mult, omul trebuie să se supună lucrării Duhului Sfânt și să nu se abată niciodată de la cuvintele lui Dumnezeu în nicio privință. Acestea sunt aspectele cruciale care nu pot fi încălcate niciodată. Pe parcursul experiențelor lor, oamenilor le este foarte dificil să se cunoască pe sine, iar fără lucrarea Duhului Sfânt, nu vor apărea rezultate. Ca să meargă pe calea lui Petru, omul trebuie să se concentreze asupra cunoașterii de sine și a transformării firii sale. Calea lui Pavel nu a fost aceea de a căuta viața sau de a se concentra asupra cunoașterii de sine; el s-a concentrat mai ales asupra săvârșirii lucrării și a influenței și elanului acesteia. Motivația lui a fost să câștige binecuvântările lui Dumnezeu în schimbul lucrării și suferinței sale și să primească recompense de la Dumnezeu. Această motivație a fost greșită. Pavel nu s-a concentrat asupra vieții și nici nu a acordat vreo importanță faptului de a dobândi o schimbare a firii; s-a concentrat doar la recompense. Deoarece a avut țeluri greșite, și calea pe care a mers a fost, desigur, greșită. Asta s-a întâmplat din cauza naturii sale arogante și îngâmfate. În mod clar, Pavel nu avea niciun adevăr și nici nu avea conștiință sau rațiune. Mântuindu-i și schimbându-i pe oameni, Dumnezeu le transformă, în primul rând, firile. Scopul cuvintelor Sale este de a dobândi în oameni rezultatul schimbării firii și capacitatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu, de a I se supune și de a-L venera într-un mod normal. Acesta este scopul cuvintelor lui Dumnezeu și al lucrării Sale. Modul de căutare al lui Pavel încălca direct intențiile lui Dumnezeu și era în conflict cu acestea; era întru totul contrar acesteia. Totuși, modul de a căuta al lui Petru concorda pe deplin cu intențiile lui Dumnezeu: el s-a concentrat pe viață și pe schimbările în privința firii, care este tocmai rezultatul pe care Dumnezeu Își dorește să îl obțină în ființele umane cu lucrarea Sa. Calea lui Petru este, așadar, binecuvântată și primește aprobarea lui Dumnezeu. Întrucât calea lui Pavel se împotrivește intențiilor lui Dumnezeu, El o urăște și o blestemă. Pentru a merge pe calea lui Petru, trebuie să cunoaștem intențiile lui Dumnezeu. Dacă un om este într-adevăr capabil să-I înțeleagă pe deplin intențiile prin cuvintele Sale – adică să înțeleagă ce vrea Dumnezeu să facă din om și, în final, ce rezultat Își dorește să obțină – doar atunci poate să înțeleagă cu exactitate ce cale să urmeze. Dacă nu înțelegi pe deplin calea lui Petru și ai doar dorința de a o urma, nu vei putea să pornești pe aceasta. Cu alte cuvinte, s-ar putea să cunoști o mulțime de doctrine, dar, în cele din urmă, să nu poți intra în realitate. Deși s-ar putea să pătrunzi superficial, nu vei fi în stare să obții niciun rezultat real.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 566)

Majoritatea oamenilor se înțeleg foarte superficial pe ei înșiși. Nu cunosc deloc, în mod clar, lucrurile din natura lor. Ei nu cunosc decât câteva dintre stările corupte pe care le dezvăluie, lucrurile pe care este probabil să le facă sau ce neajunsuri au, iar asta îi face să creadă că se cunosc pe ei înșiși. Dacă, apoi, respectă câteva reglementări, se asigură că nu greșesc în anumite domenii și reușesc să evite săvârșirea anumitor fărădelegi, atunci ei ajung să creadă că au realitatea în credința lor în Dumnezeu și presupun că vor fi mântuiți. Acestea nu sunt altceva decât închipuiri umane. Dacă respecți acele lucruri, vei putea cu adevărat să te abții de la a comite fărădelegi? Vei fi obținut cu adevărat o schimbare a firii tale? Vei fi trăit cu adevărat asemănarea unei ființe umane? Vei fi cu adevărat capabil să-L satisfaci pe Dumnezeu? Categoric nu. Acest lucru este cert. Oamenii trebuie să aibă un standard înalt în credința lor în Dumnezeu: ei trebuie să dobândească adevărul și să treacă prin unele schimbări în viața-fire a lor. Acest lucru necesită în primul rând ca oamenii să depună efort pentru a se cunoaște pe ei înșiși. În cazul în care cunoașterea cuiva de sine este prea superficială, asta nu va rezolva absolut nicio problemă, iar viața-fire a sa categoric nu se va schimba. Trebuie să te cunoști pe tine însuți la un nivel profund. Asta înseamnă să-ți cunoști natura și să știi ce elemente conține, de unde provin aceste lucruri și de unde vin ele. Mai mult, ești tu capabil de fapt să urăști aceste lucruri? Ți-ai văzut propriul suflet urât și natura ticăloasă? Dacă vezi cu adevărat adevărul despre tine însuți, te vei urî. Când ajungi să te urăști pe tine însuți și apoi încerci să pui cuvintele lui Dumnezeu în practică, vei fi capabil să te răzvrătești împotriva trupului și să dobândești puterea de a practica adevărul și nu ți se va mai părea o luptă. De ce mulți oameni acționează conform preferințelor trupești? Deoarece se consideră destul de buni și simt că acțiunile lor sunt destul de potrivite și justificate, fără niciun defect, ba chiar complet corecte, și astfel acționează cu siguranță de sine. Când știu cu adevărat și cu exactitate care este natura lor – cât de urâtă, detestabilă și vrednică de milă este – nu vor mai avea o părere atât de bună despre ei înșiși, nu vor mai fi atât de aroganți și nu se vor mai simți atât de mulțumiți de ei înșiși. Se vor gândi: „Trebuie să practic unele dintre cuvintele lui Dumnezeu, rămânând cu picioarele bine înfipte în pământ. Dacă nu, nu mă voi ridica la standardul de a fi om și îmi va fi rușine să trăiesc în prezența lui Dumnezeu.” Vor vedea cu adevărat cât de mici și de neînsemnați sunt. Atunci, le va fi ușor să practice adevărul și vor arăta, într-o oarecare măsură, așa cum ar trebui să arate un om. Doar atunci când omul se urăște cu adevărat pe sine este capabil să se răzvrătească împotriva trupului. Dacă nu se urăște pe sine, nu se va putea răzvrăti împotriva trupului. A te urî cu adevărat pe tine însuți nu este o chestiune simplă. E nevoie ca omul să înțeleagă unele adevăruri: în primul rând, trebuie să posede cunoaștere despre natura sa. În al doilea rând, trebuie să vadă că este sărman și vrednic de milă, că este extrem de mic și neînsemnat și trebuie să-și vadă sufletul vrednic de milă și murdar. Când ajunge să vadă pe deplin ceea ce este cu adevărat – când se obține acest rezultat – el dobândește cu adevărat cunoaștere de sine și se poate spune că această cunoaștere de sine este exactă. Doar atunci se poate urî pe sine înșuși, chiar se poate blestema pe sine înșuși, simțind cu adevărat că oamenii au fost corupți profund de Satana, astfel încât sunt lipsiți de orice asemănare umană. Într-o zi, dacă se va confrunta cu adevărat cu amenințarea morții, se va gândi: „Aceasta este pedeapsa dreaptă a lui Dumnezeu. Dumnezeu este într-adevăr drept. Merit să mor!” Atunci, nu își va exprima doleanțele, cu atât mai puțin se va plânge de Dumnezeu – va simți pur și simplu că este cu totul sărman, vrednic de milă, murdar și corupt și că ar trebui să fie eliminat și distrus de Dumnezeu și va simți că un suflet ca al său este nepotrivit să trăiască pe pământ. Prin urmare, nu se va plânge de Dumnezeu și nu I se va împotrivi, cu atât mai puțin Îl va trăda. Dar dacă nu se cunoaște pe sine însuși și încă se consideră destul de bun, atunci când se apropie amenințarea morții, se va gândi: „M-am descurcat foarte bine în credința mea. Am urmărit adevărul atât de mult, am sacrificat atât de mult și am suferit atât de mult, dar în cele din urmă, dumnezeu mă lasă să mor. Nu știu unde este dreptatea lui dumnezeu. De ce mă lasă să mor? Dacă până și cineva ca mine trebuie să moară, cine poate fi mântuit? Nu este întreaga rasă umană pierdută?” În primul rând, va avea noțiuni despre Dumnezeu. În al doilea rând, se va plânge de El și nu va avea niciun fel de supunere. Este exact ca Pavel, care nu s-a cunoscut pe sine, nici măcar atunci când era în pragul morții. Când pedeapsa lui Dumnezeu va veni asupra sa, va fi deja prea târziu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 567)

Mai exact, a urma calea lui Petru în propria credință înseamnă a păși pe calea urmăririi adevărului, care este și calea de a ajunge cu adevărat la cunoașterea de sine și la a-și schimba firea. Numai pășind pe calea lui Petru va fi omul pe calea de a fi desăvârșit de Dumnezeu. Omului trebuie să-i fie clar cum anume să pășească pe calea lui Petru, precum și în ce fel s-o pună în practică. Mai întâi, omul trebuie să-și lase deoparte propriile intenții, urmarirea lucrurilor nepotrivite și chiar familia și toate lucrurile ce țin de trup. Trebuie să fie devotat din toată inima; cu alte cuvinte, să se dedice complet cuvântului lui Dumnezeu, să se concentreze la a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu și a căuta adevărul și dorințele din cuvintele Sale și să încerce să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu în toate. Aceasta este metoda fundamentală și vitală de practică. Asta a făcut Petru după ce L-a văzut pe Isus și doar prin practicarea în acest fel se pot dobândi cele mai bune rezultate. Devoțiunea sinceră față de cuvântul lui Dumnezeu implică, în primul rând, căutarea adevărului și a dorințelor din cuvintele Sale, concentrarea asupra priceperii intențiilor lui Dumnezeu, a înțelegerii și obținerii de mai mult adevăr din cuvintele Lui. Când a citit cuvintele lui Dumnezeu, Petru nu s-a concentrat asupra înțelegerii doctrinelor, cu atât mai puțin asupra obținerii cunoștințelor teologice. În schimb, el s-a concentrat asupra înțelegerii adevărului și a priceperii intențiilor lui Dumnezeu, precum și asupra obținerii cunoașterii firii și frumuseții lui Dumnezeu. Petru a încercat, de asemenea, să cunoască, din cuvintele lui Dumnezeu, diferitele stări corupte ale omului, natura-esență a omului și neajunsurile lui propriu-zise. Doar în felul acesta ar putea cu ușurință să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu pentru a-L satisface. Petru a avut atât de multe practici corecte în ceea ce privește cuvintele lui Dumnezeu. Acest lucru era în deplină concordanță cu intențiile Lui și era cea mai bună cale prin care o persoană putea coopera în timp ce experimenta lucrarea lui Dumnezeu. Când a experimentat sutele de încercări trimise de Dumnezeu, Petru s-a comparat cu strictețe cu fiecare cuvânt al judecății lui Dumnezeu și al expunerii omului de către Dumnezeu – și cu fiecare cuvânt al cerințelor Lui de la om – s-a examinat și s-a străduit să priceapă cu acuratețe semnificația cuvintelor lui Dumnezeu. El a reflectat serios la tot ceea ce i-a spus Isus, fixându-și în minte fiecare cuvânt – această abordare a dat rezultate foarte bune. Practicând în acest fel, el a reușit să se cunoască pe sine prin cuvintele lui Dumnezeu și nu numai că a ajuns să cunoască diferitele stări corupte și neajunsuri ale omului, ci a ajuns și să cunoască esența și natura omului. Asta înseamnă să te cunoști cu adevărat. Din cuvintele lui Dumnezeu, Petru, pe de o parte, a dobândit o adevărată cunoaștere de sine și, pe de altă parte, a văzut firea dreaptă exprimată de Dumnezeu, ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este, intențiile lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa și cerințele lui Dumnezeu de la omenire. Din aceste cuvinte, el a ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu cu adevărat. El a ajuns să cunoască firea și esența lui Dumnezeu; a ajuns să cunoască și să înțeleagă ceea ce are Dumnezeu și ce este El, precum și frumusețea Lui și cerințele Lui pentru om. Deși Dumnezeu nu a vorbit pe vremea aceea la fel de mult ca astăzi, rezultate în aceste privințe au fost chiar și așa dobândite în Petru. Acesta a fost un lucru rar și prețios. Petru a trecut prin sute de încercări; el nu a suferit în zadar. Nu numai că a ajuns să se cunoască pe sine din cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, dar a ajuns, de asemenea, să Îl cunoască pe Dumnezeu. În plus, în cuvintele lui Dumnezeu, a acordat o atenție deosebită cerințelor lui Dumnezeu de la om și aspectelor în care omul ar trebui să Îl mulțumească pe Dumnezeu, astfel încât să fie în concordanță cu intențiile Sale, și a fost în stare să depună mari eforturi pentru aceste lucruri, dobândind deplină claritate. Acest lucru a fost extrem de benefic în privința pătrunderii lui în viață. Indiferent despre ce aspect al cuvintelor lui Dumnezeu era vorba, atât timp cât acele cuvinte puteau servi drept viață și erau adevărul, Petru și le gravase în inimă, unde reflecta la ele frecvent și le înțelegea. Auzind cuvintele lui Isus, el a fost capabil să le pună la inimă, ceea ce arată că era deosebit de concentrat pe cuvintele lui Dumnezeu și, în cele din urmă, a dobândit într-adevăr rezultate. Adică, a fost capabil să pună, cu iscusință, cuvintele lui Dumnezeu în practică, să practice adevărul cu exactitate și să acționeze conform intențiilor lui Dumnezeu, să facă lucrurile în acord deplin cu dorințele lui Dumnezeu și să renunțe la propriile opinii și închipuiri. În felul acesta, Petru a pătruns în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Slujirea lui Petru a fost în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu în principal pentru că făcuse acest lucru.

Dacă cineva Îl poate satisface pe Dumnezeu în timp ce își face datoria, este principial în cuvintele și acțiunile sale și poate intra în realitatea tuturor aspectelor adevărului, atunci este o persoană care este desăvârșită de către Dumnezeu. Se poate spune că lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu și-au făcut pe deplin efectul asupra ei: cuvintele lui Dumnezeu au devenit viața sa, iar ea a dobândit adevărul și este capabilă să trăiască în concordanță cu ale Lui cuvinte. După aceasta, natura trupului său – adică, însuși fundamentul inițial al existenței sale – se va zdruncina și se va prăbuși. Numai după ce oamenii posedă cuvintele lui Dumnezeu drept propria lor viață, vor deveni ei oameni noi. Dacă ale lui Dumnezeu cuvinte devin viața oamenilor, dacă viziunea lucrării lui Dumnezeu, expunerea și cerințele Lui cu privire la omenire și standardele pentru viața umană pe care El cere ca oamenii să le întrunească devin viața lor, dacă oamenii trăiesc conform acestor cuvinte și adevăruri, atunci sunt desăvârșiți de cuvintele lui Dumnezeu. Astfel de oameni au renăscut și au devenit oameni noi prin cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este calea prin care Petru a urmărit adevărul. Aceasta este calea de a fi desăvârșit. Petru a fost desăvârșit de cuvintele lui Dumnezeu, el a câștigat viață din cuvintele lui Dumnezeu, adevărul exprimat de Dumnezeu a devenit viața lui și abia atunci el a devenit o persoană care a dobândit adevărul.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să mergi pe calea lui Petru”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 568)

Înainte ca oamenii să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și să înțeleagă adevărul, natura Satanei este cea care preia controlul în ei și îi domină. Ce presupune acea natură, mai exact? De exemplu, de ce ești egoist? De ce îți protejezi propriul statut? De ce ești atât de influențat de sentimentele tale? De ce îți plac acele lucruri nedrepte și acele lucruri rele? Care este baza faptului că îți plac aceste lucruri? De unde vin aceste lucruri? De ce îți plac și le accepți? Până acum, ați ajuns cu toții să înțelegeți: motivul principal este că otrăvurile Satanei sunt înăuntrul omului. Așadar, ce sunt otrăvurile Satanei? Cum pot fi ele exprimate? De exemplu, dacă întrebi: „Cum ar trebui să trăiască oamenii? Pentru ce ar trebui să trăiască ei?”, toți vor răspunde: „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate.” Chiar această singură frază exprimă tocmai rădăcina problemei. Filosofia și logica Satanei au devenit viața oamenilor. Indiferent ce urmăresc oamenii, o fac, de fapt, pentru ei înșiși – și, astfel, trăiesc cu toții pentru ei înșiși. „Fiecare pentru sine și diavolul să-l ia pe cel mai din spate” – aceasta este filosofia de viață a omului și reprezintă, de asemenea, natura umană. Aceste cuvinte au devenit deja natura omenirii corupte și sunt adevărata zugrăvire a naturii satanice pe care o are omenirea coruptă. Această natură satanică a devenit întru totul temelia existenței omenirii corupte. Vreme de câteva mii de ani, omenirea coruptă a trăit după această otravă a Satanei, chiar până în zilele noastre. Tot ceea ce face Satana este de dragul propriilor dorințe, de dragul propriilor ambiții și scopuri. Vrea să-L depășească pe Dumnezeu, să se elibereze de Dumnezeu și să preia controlul asupra tuturor lucrurilor create de Dumnezeu. Astăzi, oamenii au fost corupți de Satana în această măsură. Toți au o natură satanică, toți au tendința să-L tăgăduiască pe Dumnezeu și să I se împotrivească și vor să-și ia soarta în propriile mâini și încearcă să se opună orchestrărilor și aranjamentelor lui Dumnezeu. Ambițiile și dorințele lor sunt deja exact aceleași ca ale Satanei. Prin urmare, natura omului este natura Satanei. De fapt, multe mottouri și aforisme susținute de oameni reprezintă natura umană și reflectă esența coruptă a omului. Lucrurile pe care oamenii le aleg reflectă propriile lor preferințe și toate reprezintă firile și ceea ce urmăresc ei. În fiecare cuvânt pe care îl spune o persoană și în tot ceea ce face, oricât de voalat ar fi, această voalare nu îi poate ascunde natura. De exemplu, fariseii predicau de obicei destul de frumos, dar când au auzit predicile și adevărurile exprimate de Isus, în loc să le accepte, le-au condamnat. Acest lucru a dezvăluit natura-esență a fariseilor de a fi scârbiți de adevăr și de a-l urî. Unii oameni vorbesc destul de frumos și sunt buni la a se deghiza, dar după ce alții se asociază cu ei pentru o vreme, descoperă că acei oameni sunt foarte înșelători prin natura lor și deloc cinstiți. După o lungă perioadă de asociere cu acei oameni, ei le descoperă natura-esență. La final, trag următoarea concluzie: acei oameni nu spun niciodată un cuvânt de adevăr și sunt înșelători. Această afirmație reprezintă natura unor astfel de oameni și este cea mai bună ilustrare și dovadă a naturii-esență pe care o au. Filosofia lor pentru interacțiuni lumești este de a nu spune nimănui adevărul, precum și de a nu avea încredere în nimeni. Natura satanică a omului conține multe dintre filosofiile și otrăvurile Satanei. Uneori, tu însuți nu ești conștient de ele. Dacă nu înțelegi adevărul, ești incapabil să discerni firea Satanei. Și totuși, trăiești după firea Satanei în fiecare minut al fiecărei zile și crezi că acest lucru este destul de corect și rezonabil și deloc greșit. Acest lucru este suficient pentru a arăta că atunci când trăiești după filosofiile Satanei, trăiești după firea Satanei și că filosofiile și firea Satanei au devenit natura ta. Mult prea des, oamenii trăiesc după filosofiile Satanei, dar încă mai cred că acest lucru este destul de bun și nu au absolut niciun sentiment de pocăință. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că oamenii nu înțeleg adevărul. Prin urmare, ei își dezvăluie constant natura satanică la fiecare pas și trăiesc constant după filosofiile Satanei la fiecare pas. Natura Satanei este viața omului și este natura-esență a omului.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să mergi pe calea lui Petru”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 569)

Aveți acum un oarecare discernământ privind firile corupte pe care le dezvăluiți. Odată ce puteți să vedeți limpede firile corupte pe care sunteți încă în stare să le scoateți la iveală în împrejurări obișnuite și lucrurile care nu sunt în concordanță cu adevărul pe care încă e posibil să le faceți, curățirea firilor voastre corupte va fi ușoară. De ce, în multe chestiuni, oamenii nu se pot controla? Pentru că, în orice moment și în orice privință, ei sunt controlați de firile lor corupte, care îi constrâng și îi tulbură în toate lucrurile. Când totul merge bine și ei nu s-au poticnit și nu au devenit negativi, unii oameni simt invariabil că au statură și nu se sinchisesc atunci când văd o persoană rea, un conducător fals sau un antihrist fiind dezvăluit și eliminat. Ba chiar se vor lăuda în fața tuturor că: „Oricine altcineva ar putea să se poticnească, dar nu eu. Oricine altcineva s-ar putea să nu-L iubească pe Dumnezeu, dar eu Îl iubesc.” Ei cred că pot să rămână fermi în mărturia lor în orice situație sau împrejurare. Cu toate acestea, în cele din urmă, va veni o zi când vor fi încercați și se vor plânge de Dumnezeu și vor mormăi împotriva Lui. Nu reprezintă acest lucru un eșec, o poticnire? Nimic nu-i dezvăluie pe oameni mai mult decât încercările. Dumnezeu scrutează ungherele lăuntrice ale inimii omului și oamenii nu trebuie să se laude niciodată. Indiferent cu ce se laudă, în privința acelui lucru se vor poticni într-o zi, mai devreme sau mai târziu. Când îi văd pe alții poticnindu-se și eșuând într-o anumită împrejurare, ei nu îi acordă nicio importanță și chiar cred că ei înșiși nu pot eșua, că vor fi capabili să rămână fermi, dar și ei ajung să se poticnească și să eșueze în aceeași împrejurare. Cum e posibil așa ceva? Asta se întâmplă pentru că oamenii nu-și înțeleg amănunțit natura-esență; cunoașterea de către ei a problemelor privind natura-esență personală încă este insuficient de profundă, așa că punerea adevărului în practică este foarte extenuantă pentru ei. De exemplu, unii oameni sunt foarte înșelători și necinstiți cu vorba și fapta și, totuși, dacă îi întrebi în ce privință este mai gravă firea lor coruptă, ei vor spune: „Sunt un pic înșelător.” Vor spune doar că sunt puțin înșelători, dar nu spun că însăși natura lor este înșelătoare și nu spun că sunt persoane înșelătoare. Cunoașterea de către ei a propriei stări corupte nu este atât de profundă și nu o consideră ca fiind la fel de gravă, nici la fel de temeinică precum o fac alții. Din perspectiva celorlalți, această persoană este foarte înșelătoare și necinstită și toate spusele ei sunt tertipuri, iar cuvintele și acțiunile sale nu sunt niciodată oneste – însă acea persoană nu este capabilă să se cunoască atât de profund. Chiar și atunci când are un pic de cunoaștere, este pur și simplu superficială. Ori de câte ori vorbește și acționează, dezvăluie o parte din natura sa și, totuși, nu este conștientă de acest lucru. Crede că felul în care acționează nu reprezintă o dezvăluire a corupției; consideră că a pus deja adevărul în practică, dar, pentru cei care observă, această persoană rămâne destul de necinstită și înșelătoare, iar cuvintele și acțiunile ei rămân foarte necinstite. Adică, oamenii au o înțelegere foarte superficială a propriei naturi și există o incongruență imensă între acest lucru și cuvintele lui Dumnezeu care îi judecă și îi dau în vileag. Ceea ce expune Dumnezeu nu este o greșeală, ci mai degrabă faptul că oamenilor le lipsește o înțelegere suficient de profundă a propriei naturi. Oamenii nu au o înțelegere fundamentală sau esențială despre ei înșiși; în schimb, se concentrează și își dedică energia pentru a ajunge să-și cunoască acțiunile și dezvăluirile exterioare. Chiar dacă unii oameni sunt ocazional în stare să spună câte ceva despre cunoașterea lor de sine, nu va fi foarte profund. Nimeni nu s-a gândit vreodată că este un anumit tip de persoană sau că are un anumit tip de natură din cauza faptului că a făcut un anumit tip de lucru sau că a dezvăluit un anumit lucru. Dumnezeu a dat în vileag natura și esența omului, dar ceea ce înțeleg oamenii este că modurile lor de a face lucrurile și modurile lor de a vorbi sunt imperfecte și deficiente; prin urmare, să pună adevărul în practică este o sarcină relativ extenuantă pentru ei. Oamenii cred că greșelile lor sunt doar manifestări de moment, dezvăluite fără grijă, mai degrabă decât că sunt dezvăluiri ale naturii lor. Atunci când oamenii gândesc astfel, le este foarte greu să se cunoască cu adevărat și le este foarte dificil să înțeleagă și să practice adevărul. Întrucât ei nu cunosc adevărul și nu sunt însetați după el, când vine vorba despre a pune adevărul în practică, ei doar respectă reglementările într-un mod superficial. Oamenii nu își consideră natura ca fiind foarte rea și nu cred că sunt atât de răi încât să merite să piară sau să fie pedepsiți. Totuși, conform standardelor lui Dumnezeu, oamenii sunt prea profund corupți, sunt încă departe de standardele pentru mântuire, deoarece ei au doar unele abordări care, la exterior, nu par să încalce adevărul, dar, de fapt, nu practică adevărul și nu sunt supuși față de Dumnezeu.

Modificările din comportamentul sau conduita oamenilor nu implică o schimbare a naturii lor. Motivul pentru care așa stau lucrurile este că modificările din purtarea oamenilor nu pot să le schimbe în mod esențial înfățișarea inițială, cu atât mai puțin să le transforme natura. Practica oamenilor va deveni îndeajuns de profundă și mai mult decât respectarea unui set de reglementări numai atunci când oamenii vor înțelege adevărul, își vor cunoaște propria natură-esență și vor fi capabili să pună adevărul în practică. Modul în care omul practică în prezent adevărul nu corespunde încă standardelor și nu poate dobândi pe deplin tot ceea ce adevărul impune. Oamenii practică doar o parte din adevăr și numai atunci când se află în anumite stări și împrejurări pot pune o mică parte din adevăr în practică; nu este cazul ca ei să fie capabili să pună în practică adevărul în toate circumstanțele și în toate situațiile. Atunci când, ocazional, o persoană este fericită și starea ei este bună sau când are părtășie cu ceilalți și are o cale de practică în inimă, temporar, este capabilă să facă unele lucruri care sunt în concordanță cu adevărul, dar când trăiește cu oameni negativi și care nu urmăresc adevărul și este influențată de acești oameni, în inima ei își pierde calea și este incapabilă să practice adevărul. Acest lucru arată că statura ei este prea mică și că încă nu înțelege realmente adevărul. Sunt unii indivizi care, dacă sunt îndrumați și conduși de oamenii potriviți, sunt capabili să pună în practică adevărul; totuși, dacă sunt induși în eroare și perturbați de un conducător fals sau de un antihrist, nu numai că sunt incapabili să practice adevărul, dar sunt și susceptibili de a fi induși în eroare să-i urmeze pe acei oameni. Astfel de oameni sunt încă în pericol, nu-i așa? Astfel de oameni, cu acest tip de statură, nu ar putea fi capabili să practice adevărul în toate problemele și situațiile. Chiar dacă practică adevărul, acest lucru s-ar întâmpla doar atunci când sunt în toane bune sau îndrumați de alții; fără cineva bun care să-i conducă, uneori tot vor fi capabili să facă lucruri care încalcă adevărul și se vor abate de la cuvintele lui Dumnezeu. Și din ce cauză se întâmplă asta? Se întâmplă pentru că ai ajuns să-ți cunoști doar câteva dintre stări, nu-ți cunoști natura-esență și nu ai atins statura răzvrătirii împotriva trupului și practicării adevărului; ca atare, nu ai niciun control asupra lucrurilor pe care le vei face în viitor și nu poți garanta că vei fi capabil să rămâi ferm în orice împrejurare sau încercare. Există momente în care te afli într-o anumită stare și poți să pui adevărul în practică și pari să te fi schimbat un pic și, totuși, în împrejurări diferite, ești incapabil să pui adevărul în practică. Acest lucru e ceva involuntar. Uneori poți să practici adevărul și alteori nu poți. Într-o clipă înțelegi și, în următoarea, ești confuz. Acum, nu faci nimic rău, dar poate vei face în scurt timp. Asta dovedește că lucrurile corupte încă mai există în tine și dacă nu ești în stare să te cunoști cu adevărat, aceste lucruri nu vor fi ușor de rezolvat. Dacă nu poți dobândi o înțelegere temeinică a propriei firi corupte și ești capabil, în cele din urmă, să faci lucruri care se împotrivesc lui Dumnezeu, atunci ești în pericol. Dacă poți să-ți vezi ca atare natura și să o urăști, vei putea să te controlezi, să te răzvrătești împotriva ta și să pui adevărul în practică.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 570)

Scopul părtășiei clare despre adevăr este de a permite oamenilor să înțeleagă și să practice adevărul și să realizeze schimbări în firile lor. Nu este, pur și simplu, de a aduce lumină și puțină fericire în inimile lor odată ce înțeleg adevărul. Dacă înțelegi adevărul, dar nu îl practici, atunci semnificația faptului de a avea părtășie și de a înțelege adevărul se pierde. Care este problema atunci când oamenii înțeleg adevărul, dar nu îl pun în practică? Aceasta este dovada că ei nu iubesc adevărul, că în inimile lor, ei nu acceptă adevărul, caz în care vor pierde binecuvântările lui Dumnezeu și șansa la mântuire. Când vine vorba de faptul că oamenii sunt capabili sau nu să obțină mântuirea, ceea ce este crucial este dacă sunt capabili să accepte și să practice adevărul. Dacă pui în practică toate adevărurile pe care le înțelegi, vei primi luminarea, iluminarea și îndrumarea Duhului Sfânt și vei putea intra în adevărul-realitate, vei obține o înțelegere mai profundă a adevărului și, în cele din urmă, vei dobândi adevărul și mântuirea lui Dumnezeu. Unii oameni sunt incapabili să practice adevărul și se plâng mereu că Duhul Sfânt nu-i luminează sau nu-i iluminează, că Dumnezeu nu le dă putere. Este greșit; aceasta înseamnă a-L înțelege greșit pe Dumnezeu. Luminarea și iluminarea Duhului Sfânt sunt construite pe temelia cooperării oamenilor. Oamenii trebuie să aibă o inimă sinceră și să fie dispuși să practice adevărul și, indiferent dacă înțelegerea lor este profundă sau superficială, trebuie să fie capabili să pună adevărul în practică. Numai atunci vor fi luminați și iluminați de Duhul Sfânt. Dacă oamenii înțeleg adevărul, dar nu îl pun în practică și doar așteaptă ca Duhul Sfânt să lucreze și să-i oblige să facă asta, nu sunt ei extrem de pasivi? Dumnezeu nu obligă niciodată oamenii să facă nimic. Dacă oamenii înțeleg adevărul, dar nu sunt dispuși să-l pună în practică, asta arată că nu iubesc adevărul sau că starea lor este anormală și există ceva care îi împiedică. Dar dacă oamenii sunt capabili să se roage lui Dumnezeu, și Dumnezeu va lucra; adevărata îngrijorare este că, dacă nu sunt dispuși să practice adevărul și nici nu se roagă lui Dumnezeu, atunci Duhul Sfânt nu are mijloace de a lucra în ei. De fapt, indiferent ce fel de dificultate au oamenii, aceasta poate fi întotdeauna rezolvată; cheia este dacă sunt sau nu capabili să practice conform adevărului. În prezent, problemele corupției din voi nu sunt un cancer, nu sunt boli incurabile. Dacă vă puteți hotărî să practicați adevărul, veți primi lucrarea Duhului Sfânt și va fi posibil ca aceste firi corupte să se schimbe. Totul depinde dacă te poți decide să practici adevărul – aceasta este cheia. Dacă practici adevărul și mergi pe calea urmăririi adevărului, atunci vei putea primi lucrarea Duhului Sfânt și vei putea fi mântuit cu siguranță. În cazul în care calea pe care mergi este cea greșită, atunci vei pierde lucrarea Duhului Sfânt; un pas greșit va duce la altul și totul se va termina pentru tine și indiferent câți ani vei continua să crezi, nu vei putea obține mântuirea. De exemplu, atunci când lucrează, unii oameni nu se gândesc niciodată la cum să facă lucrarea într-un mod care să fie în beneficiul lucrării casei lui Dumnezeu și să fie în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Drept urmare, fac multe lucruri care sunt egoiste și josnice, atrăgându-și detestarea și ura lui Dumnezeu și, astfel, sunt dezvăluiți și eliminați. Dacă, în toate lucrurile, oamenii sunt capabili să caute adevărul și să practice în conformitate cu adevărul, atunci au intrat deja pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu și astfel au speranța de a deveni cineva în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Unii oameni înțeleg adevărul, dar nu îl pun în practică. În schimb, ei cred că adevărul nu este mare scofală și că nu poate să înlăture problema propriei voințe și a propriilor firi corupte. Oare nu sunt cu adevărat ridicoli astfel de oameni? Nu sunt complet absurzi? Nu se cred ei foarte deștepți? Dacă oamenii sunt capabili să practice conform adevărului, atunci firile lor corupte se pot schimba. Dacă credința și slujirea lor față de Dumnezeu sunt în conformitate cu propria personalitate naturală, atunci niciunul dintre ei nu va putea realiza schimbări în firile sale. Există unii oameni care își petrec toată ziua fierbând în anxietatea provocată de alegerile lor greșite. Având în vedere adevărurile ușor accesibile, ei nu le investighează sau nu încearcă să le pună în practică, ci insistă să-și aleagă propria cale. Ce mod absurd de a acționa! Ei chiar nu știu cum să se bucure de binecuvântările pe care le au; se nasc pentru a suferi. Practicarea adevărului este atât de simplă; tot ceea ce contează este dacă practici sau nu. Dacă ești o persoană care are hotărârea să practice adevărul, atunci negativitatea, slăbiciunea și firea ta coruptă vor fi rezolvate și schimbate treptat; asta depinde de măsura în care inima ta iubește sau nu adevărul, dacă ești sau nu capabil să accepți adevărul, dacă poți suferi și plăti un preț pentru a dobândi adevărul. Dacă iubești cu adevărat adevărul, vei fi capabil să suferi tot felul de dureri pentru a-l obține – indiferent dacă asta înseamnă a fi calomniat, judecat sau respins de oameni, ar trebui să înduri toate acestea cu răbdare și toleranță. Dumnezeu te va proteja și te va binecuvânta, El nu te va abandona sau ignora – acest lucru este absolut. Dacă te rogi lui Dumnezeu cu o inimă cu frică de El, dacă depinzi de Dumnezeu și privești la El, nu va exista nicio dificultate prin care să nu poți trece. S-ar putea să ai o fire coruptă și s-ar putea să comiți fărădelegi, dar dacă ai o inimă cu frică de Dumnezeu și dacă mergi cu atenție pe calea urmăririi adevărului, atunci vei putea, fără îndoială, să rămâi ferm și, fără îndoială, vei fi condus și protejat de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 571)

Dacă vrei să dobândești înțelegerea adevărului, este esențial să știi să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu. Dacă citești prea puțin cuvintele lui Dumnezeu, nu le citești cu seriozitate și nu meditezi la ele cu inima, atunci nu vei putea înțelege adevărul. Tot ce vei putea înțelege este puțină doctrină și, prin urmare, îți va fi foarte greu să înțelegi intențiile și scopurile lui Dumnezeu din cuvintele Sale. Dacă nu înțelegi ceea ce caută să realizeze și să desăvârșească în om cuvintele lui Dumnezeu, atunci asta dovedește că încă nu înțelegi adevărul. De ce spune Dumnezeu ceea ce spune? De ce vorbește pe acel ton? De ce este El atât de serios și sincer la fiecare cuvânt pe care îl rostește? De ce alege anumite cuvinte? Știi? Dacă nu ești sigur, înseamnă că nu înțelegi intențiile lui Dumnezeu sau scopurile Sale. Dacă nu înțelegi contextul din spatele cuvintelor Lui, atunci cum poți înțelege sau practica adevărul? Ca să dobândești adevărul, trebuie mai întâi să înțelegi ce vrea să spună Dumnezeu prin fiecare cuvânt pe care îl rostește și, după ce pricepi aceste cuvinte, să le pui în practică, făcând cuvintele lui Dumnezeu să fie trăite în tine și să devină realitatea ta. Făcând astfel, vei pătrunde în adevărul-realitate. Doar când ai o înțelegere deplină a cuvântului lui Dumnezeu poți înțelege realmente adevărul. După ce abia ai ajuns să înțelegi câteva cuvinte și doctrine, crezi că înțelegi adevărul și ai realitatea. Aceasta înseamnă să te amăgești singur. Nici măcar nu înțelegi de ce Dumnezeu le cere oamenilor să practice adevărul. Aceasta dovedește că nu înțelegi intențiile lui Dumnezeu și că tot nu înțelegi adevărul. De fapt, Dumnezeu emite aceste cerințe la adresa oamenilor ca să-i purifice și să-i mântuiască, astfel încât oamenii să-și poată înlătura firile corupte și să devină cei care I se supun și Îl cunosc pe Dumnezeu. Acesta este scopul pe care Dumnezeu vrea să-l atingă cerându-le oamenilor să practice adevărul.

Dumnezeu exprimă adevărul pentru oamenii care iubesc adevărul, însetează după adevăr și îl caută. Cât despre cei care se preocupă de cuvinte și doctrine și cărora le place să țină discursuri lungi și pompoase, aceia nu vor câștiga niciodată adevărul; ei se amăgesc singuri. Perspectiva lor asupra adevărului și a cuvintelor lui Dumnezeu este greșită; își sucesc gâturile ca să citească ceea ce este corect – perspectiva lor este complet greșită. Unii oameni preferă să studieze cuvintele lui Dumnezeu. Studiază mereu felul în care vorbesc cuvintele lui Dumnezeu despre destinație sau despre cum să fim binecuvântați. Îi interesează cel mai mult aceste genuri de cuvinte. În cazul în care cuvintele lui Dumnezeu nu se vor conforma noțiunilor lor și nu le vor satisface dorința de binecuvântări, ei vor deveni negativi, nu vor mai urmări adevărul și nu vor vrea să se sacrifice pentru Dumnezeu. Asta arată că nu îi interesează adevărul. Drept urmare, nu sunt serioși în privința adevărului; sunt capabili doar să accepte adevărul care se conformează noțiunilor și închipuirilor proprii. Deși astfel de oameni sunt zeloși în credința lor în Dumnezeu și încearcă în toate felurile să facă niște fapte bune și să aibă o imagine bună, fac acest lucru doar ca să aibă o destinație bună în viitor. În ciuda faptului că se implică și în viața bisericii, mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu, ei nu vor practica adevărul, nici nu-l vor obține. Există unii oameni care mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, dar care fac totul doar superficial; ei cred că au obținut adevărul doar pentru că au ajuns să înțeleagă câteva cuvinte și doctrine. Ce nesăbuiți sunt! Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Totuși, cineva nu va înțelege și dobândi neapărat adevărul după ce citește cuvintele lui Dumnezeu. Dacă nu reușești să obții adevărul mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu, atunci ceea ce obții vor fi cuvinte și doctrine. Dacă nu știi cum să practici adevărul sau cum să te porți conform principiilor, atunci rămâi fără adevărul-realitate. Poate că citești des cuvintele lui Dumnezeu, dar, după aceea, nu reușești să înțelegi intențiile lui Dumnezeu și obții doar câteva cuvinte și doctrine. Cum să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu astfel încât să înțelegi adevărul? În primul rând, ar trebui să îți dai seama că al lui Dumnezeu cuvânt nu este atât de direct; cuvântul lui Dumnezeu este extrem de profund. Chiar și o propoziție din cuvintele lui Dumnezeu necesită o experiență de o viață. Fără mai mulți ani de experiență, cum ai putea înțelege cuvântul lui Dumnezeu? Dacă, atunci când citești cuvintele lui Dumnezeu, nu înțelegi intențiile Lui și nu înțelegi scopurile cuvintelor Sale, originea lor, efectul pe care vor să îl obțină sau ceea ce caută să realizeze, atunci înseamnă asta că înțelegi adevărul? Poate că ai citit cuvintele lui Dumnezeu de multe ori și probabil ești în stare să reciți multe pasaje pe de rost, dar nu poți practica adevărul și nu te-ai schimbat deloc, iar relația ta cu Dumnezeu este la fel de distantă și înstrăinată ca întotdeauna. Când întâlnești ceva care este în contradicție cu noțiunile tale, rămâi îndoielnic față de El și nu-L înțelegi, dar vii cu argumente și nutrești noțiuni și neînțelegeri despre El, împotrivindu-I-te și chiar hulindu-L. Ce fel de fire este aceasta? Această fire este cea de a fi arogant, de a fi scârbit de adevăr. Cum pot oamenii care sunt atât de aroganți și atât de scârbiți de adevăr să-l accepte sau să-l practice? Astfel de oameni nu vor fi absolut niciodată capabili să dobândească adevărul sau să-L câștige pe Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 572)

S-a spus: „acela care urmează până la capăt sigur va fi mântuit”, dar este asta ușor de pus în practică? Nu este și mulți oameni care sunt vânați și persecutați de marele balaur roșu devin prea timorați și speriați ca să-L urmeze pe Dumnezeu. De ce au căzut la pământ? Pentru că le lipsește credința adevărată. Unii oameni pot să accepte adevărul, să se roage lui Dumnezeu, să se bazeze pe El și să rămână fermi în încercări și necazuri, în vreme ce alții nu pot merge până la capăt. La un moment dat, pe parcursul încercărilor și necazurilor, aceștia vor cădea, își vor pierde mărturia și vor fi incapabili să se ridice și să continue. Toate lucrurile care apar în fiecare zi, mari sau mici, care pot să-ți zdruncine hotărârea, să-ți ocupe inima sau să te constrângă să nu-ți faci datoria sau să nu mergi înainte trebuie luate în serios – ar trebui să te examinezi cu atenție și să cauți adevărul. Toate acestea sunt probleme care ar trebui rezolvate pe măsură ce experimentezi. Unii oameni devin negativi, se plâng și renunță la îndatoririle lor când se lovesc de dificultăți și nu se pot pune pe picioare după fiecare piedică. Toți acești oameni sunt proști încăpățânați care nu iubesc adevărul și nu l-ar dobândi nici după o viață de credință. Cum ar putea astfel de proști încăpățânați să urmeze până la capăt? Dacă același lucru ți se întâmplă de zece ori și de fiecare dată nu cauți adevărul și nu înveți nici cea mai mică lecție din el, atunci ești un om de nimic și cea mai inutilă persoană. Oamenii ageri și cei care au cu adevărat calibru și înțelegere spirituală sunt căutători ai adevărului; confruntați cu zece situații, atunci, poate în opt din acele cazuri, ei vor dobândi o oarecare luminare, vor învăța o oarecare lecție, vor înțelege un oarecare adevăr și vor face un oarecare progres. Când i se întâmplă ceva de zece ori unui prost – unuia care nu are înțelegere spirituală – nici măcar o dată, acel lucru nu-i va fi de folos în viață, nu-l va schimba și nu îl va face să-și cunoască urâțenia; astfel de oameni sunt complet terminați. De fiecare dată când i se întâmplă ceva, cade, și de fiecare dată când cade, are nevoie de altcineva care să îl sprijine și să îl înduplece; fără sprijin și înduplecare, nu se poate ridica și, de fiecare dată când se întâmplă ceva, este în pericol să cadă și să ajungă să se degradeze. Nu este acesta sfârșitul său? Pentru o persoană atât de inutilă, ce speranță de mântuire ar mai putea exista? Mântuirea omenirii de către Dumnezeu este o mântuire a celor care iubesc adevărul, o mântuire a părții din ei cu voință și hotărâre și a acelei părți din ei care tânjește după adevăr și dreptate în inimile lor. Hotărârea unei persoane este partea din inima ei care tânjește după dreptate, bunătate și adevăr și care are conștiință. Dumnezeu mântuiește această parte și, prin aceasta, El le schimbă firile corupte, astfel încât ei să poată să înțeleagă și să dobândească adevărul, astfel încât corupția lor să poată fi curățită, iar viața-fire pe care o au să poată fi transformată. Dacă nu ai aceste lucruri în tine, nu ai nicio șansă de mântuire. Dacă în tine nu ai nicio dragoste pentru adevăr sau aspirație pentru dreptate și lumină; dacă ori de câte ori întâlnești lucruri rele, nu ai nici voința să te eliberezi de ele și nici hotărârea să înduri greutățile; dacă, în plus, conștiința ta este amorțită, capacitatea ta de a primi adevărul este, de asemenea, amorțită și nu percepi adevărul sau evenimentele care se petrec; și dacă nu ai discernământ în nicio privință și, în fața a orice vine peste tine ești incapabil să cauți adevărul pentru a găsi soluții și ești în mod constant negativ, atunci nu ai cum să fii mântuit. O asemenea persoană nu are nimic care să o recomande și nimic asupra căruia Dumnezeu să merite să lucreze. Conștiința sa este amorțită, mintea îi este încețoșată, nu iubește adevărul și nici nu tânjește după dreptate în adâncul inimii. Indiferent cât de clar sau de limpede explică Dumnezeu adevărul, ea nu are nici cea mai mică reacție, ca și când inima ei ar fi deja moartă. Oare lucrurile nu s-au terminat pentru ea? Este ca și cum o persoană aflată la ultima suflare poate fi salvată prin respirație gură la gură, dar dacă deja a murit și sufletul a plecat, asta nu va rezolva nimic. Dacă, atunci când se confruntă cu probleme și dificultăți, o persoană se dă înapoi și le evită, nu caută deloc adevărul și alege să fie negativă și să lenevească în lucrarea ei, atunci va fi dezvăluită așa cum este cu adevărat. Astfel de oameni nu au deloc mărturie bazată pe experiență. Ei sunt doar niște profitori, gunoaie, sunt inutili în casa lui Dumnezeu și sunt complet pierduți. Doar cei care pot căuta adevărul pentru a rezolva problemele sunt oameni cu statură și numai ei pot rămâne fermi în mărturie. Când întâmpini probleme și dificultăți, trebuie să le înfrunți cu calm, să reacționezi la ele în mod corect și trebuie să faci o alegere. Ar trebui să înveți să folosești adevărul pentru a rezolva probleme. Indiferent dacă adevărurile pe care le înțelegi de obicei sunt profunde sau superficiale, ar trebui să le folosești. Adevărurile nu sunt doar cuvinte care îți ies pe gură când ți se întâmplă ceva și nici nu sunt folosite în mod expres pentru a rezolva problemele altora; în schimb, acestea trebuie folosite pentru a rezolva problemele și dificultățile pe care le ai. Acesta este cel mai important lucru. Și numai atunci când îți rezolvi propriile probleme le vei putea rezolva pe cele ale altora. De ce se spune că Petru este un fruct? Pentru că sunt lucruri de valoare în el, lucruri care merită desăvârșite. El a căutat adevărul în toate lucrurile, a avut hotărâre și a fost ferm în voința sa; a avut rațiune, a fost dispus să sufere greutăți și a iubit adevărul în inima lui; nu a renunțat la ceea ce s-a întâmplat și a fost capabil să învețe lecții din toate lucrurile. Toate acestea sunt puncte forte. Dacă nu ai niciunul dintre aceste puncte forte e de rău. Nu îți va fi ușor să dobândești adevărul și să fii mântuit. Dacă nu știi cum să experimentezi sau nu ai experiență, nu vei putea rezolva dificultățile altora. Întrucât ești incapabil să practici și să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu, nu ai idee ce să faci când ți se întâmplă lucruri, te superi și izbucnești în plâns atunci când întâmpini probleme și devii negativ și fugi când suferi vreun eșec minor și ești incapabil să reacționezi în modul corect. Din cauza asta, îți este imposibil să dobândești intrarea în viață. Cum îi poți aproviziona pe alții fără intrarea în viață? Pentru a aproviziona viețile oamenilor, trebuie să ai părtășie clară despre adevăr și să fii capabil să ai părtășie clară cu privire la principiile de practică, pentru a rezolva problemele. În cazul unei persoane care are inimă și spirit, trebuie doar să spui puține lucruri și va înțelege. Dar doar înțelegerea unei mici părți din adevăr nu va fi de ajuns. Acea persoană trebuie să aibă, totodată, calea și principiile de practică. Numai asta o va ajuta să practice adevărul. Chiar și atunci când oamenii au înțelegere spirituală și este nevoie doar de câteva cuvinte pentru ca ei să le înțeleagă, dacă nu practică adevărul, nu va exista nicio intrare în viață. Dacă nu pot accepta adevărul, atunci totul s-a terminat pentru ei și nu vor putea niciodată să pătrundă în adevărurile-realități. Poți ține de mână unii oameni în timp ce îi înveți și ei vor părea că înțeleg la momentul respectiv, dar de îndată ce le dai drumul, ei devin din nou confuzi. Aceasta nu este o persoană care are înțelegere spirituală. Dacă, indiferent de problemele pe care le întâmpini, ești negativ și slab, nu ai deloc mărturie și nu-ți faci partea când vine vorba de lucrurile pe care oamenii ar trebui să le facă și de lucrurile la care oamenii ar trebui să-și aducă contribuția, acest lucru dovedește că nu Îl ai pe Dumnezeu în inima ta și că nu ești o persoană care iubește adevărul. Lăsând la o parte modul în care lucrarea Duhului Sfânt îi mișcă pe oameni, doar experimentând lucrarea lui Dumnezeu atâția ani și ascultând atâtea adevăruri, pe lângă faptul de a avea puțină conștiință și de a se înfrâna prin voință, oamenii ar trebui cel puțin să poată atinge standardul minim de a nu fi mustrați de conștiința lor și nu ar trebui să fie atât de amorțiți și de slabi cum sunt acum. Este pur și simplu de neconceput că se află în această stare. Poate că voi v-ați descurcat cum ați putut în acești ultimi ani, neurmărind deloc adevărul și nefăcând niciun progres. Altfel, cum ați putea fi încă atât de amorțiți și de obtuzi? Acest lucru se datorează în întregime faptului că sunteți nesăbuiți și ignoranți și că nu căutați sau nu acceptați adevărul și nu puteți da vina pe nimeni altcineva. Adevărul nu este parțial pentru anumiți oameni față de alții. Dacă nu accepți adevărul și nu îl cauți pentru a rezolva problemele, cum te poți schimba? Unii oameni simt că au un calibru prea slab și că nu au capacitate de înțelegere, așa că dau verdicte asupra lor înșiși. Ei simt că, indiferent cât de mult ar urmări adevărul, nu vor putea îndeplini cerințele lui Dumnezeu și că, indiferent cât de mult ar încerca, pur și simplu așa sunt ei. Sunt mereu negativi. Drept urmare, chiar și după ani de credință în Dumnezeu, nu au dobândit niciun adevăr. Fără a depune efortul de a urmări adevărul, spui că ai un calibru prea slab, renunți la tine însuți și trăiești mereu într-o stare negativă. Drept urmare, nu înțelegi adevărul pe care ar trebui să-l înțelegi și nu practici adevărul pe care ești capabil să-l practici – nu ești tu însuți cel care te trage înapoi? Spui mereu că ai un calibru slab și care nu se ridică la înălțimea așteptărilor – nu înseamnă asta a te sustrage și a te eschiva de la responsabilitate? Dacă poți să suferi, să plătești un preț și să dobândești lucrarea Duhului Sfânt, atunci cu siguranță vei putea înțelege unele adevăruri și vei putea intra în unele realități. Dacă nu privești spre Dumnezeu sau nu te bazezi pe El și renunți la tine fără să depui niciun efort sau să plătești un preț și, pur și simplu, te dai bătut, atunci nu ești bun de nimic și nu ai nicio fărâmă de conștiință și rațiune. Indiferent de calibrul tău, atât timp cât ai un pic de conștiință și rațiune, ar trebui să-ți faci bine datoria, cu sârguință, și să-ți duci la bun sfârșit misiunea. A fi un dezertor este un act de răzvrătire atroce; când o persoană L-a trădat pe Dumnezeu, acest lucru este iremediabil. Urmărirea adevărului necesită o voință fermă, iar oamenii care sunt prea fragili și au prea multă negativitate în ei nu vor realiza nimic. Ei nu vor putea crede în Dumnezeu până la sfârșit și există și mai puțină speranță pentru ei să dobândească adevărul și să obțină transformarea firii. Doar cei care urmăresc adevărul și au hotărâre pot să-l dobândească și să fie desăvârșiți de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 573)

Sunt mulți oameni care, de îndată ce datoria lor se aglomerează, devin incapabili să experimenteze și nu pot să mențină o stare normală și, drept urmare, cer în mod constant o adunare și să primească părtășie despre adevăr. Ce se întâmplă aici? Ei nu înțeleg adevărul, le lipsește o bază în ceea ce privește adevărata cale, astfel de oameni sunt mânați de zel când își îndeplinesc datoria și nu pot rezista mult timp. Atunci când oamenii nu înțeleg adevărul, nu există niciun principiu în ceea ce fac. Dacă este rânduit ca ei să facă ceva, fac o harababură din asta, sunt neglijenți în legătură cu ceea ce fac, nu caută principii și nu există supunere în inimile lor – ceea ce demonstrează că nu iubesc adevărul și nu sunt capabili să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu. Indiferent ce faci, ar trebui mai întâi să înțelegi de ce o faci, ce intenție te motivează, ce semnificație are faptul că tu o faci, care este natura chestiunii și dacă este pozitivă sau negativă. Trebuie să îți fie clare toate aceste probleme; acest lucru este necesar pentru ca tu să poți acționa cu principii. Dacă tu faci ceva ce se consideră a fi îndeplinirea datoriei tale, atunci ar trebui să chibzuiești: „Cum ar trebui să acționez astfel încât să-mi îndeplinesc această datorie și să o fac fără superficialitate?” Ar trebui să te rogi și să te apropii de Dumnezeu în această privință. Scopul de a te ruga lui Dumnezeu este de a căuta adevărul, o cale de practică, dorința lui Dumnezeu și cum să-L mulțumești pe Dumnezeu – este de a obține acest rezultat. Practicile de a te ruga lui Dumnezeu, de a te apropia de Dumnezeu și de a citi cuvintele lui Dumnezeu nu înseamnă a te angaja în ritualuri religioase sau acțiuni superficiale. Ele sunt făcute cu scopul de a căuta intențiile lui Dumnezeu și apoi a practica în concordanță cu adevărul. Dacă spui mereu „Mulțumesc lui Dumnezeu” înainte să faci ceva și pari foarte spiritual și capabil să deslușești lucrurile, dar când vine timpul să acționezi, tot îți urmezi voința fără a căuta adevărul deloc, atunci acest „Mulțumesc lui Dumnezeu” al tău nu este nimic mai mult decât o mantră. Este o spiritualitate falsă. Când îți faci datoria, ar trebui să te gândești mereu: „Cum ar trebui să fac această datorie? Care este dorința lui Dumnezeu? Care sunt cerințele lui Dumnezeu?” A te ruga lui Dumnezeu și a te apropia de Dumnezeu pentru a căuta adevărul și principiile pentru acțiunile tale, a căuta care este dorința lui Dumnezeu în inima ta și a nu te abate de la cuvintele lui Dumnezeu sau de la adevărurile-principii în nimic din ceea ce faci – doar a face acest lucru indică faptul că tu crezi cu adevărat în Dumnezeu. Cei care nu iubesc adevărul nu pot face aceste lucruri. Există mulți oameni care nu caută adevărurile-principii, indiferent ce fac, și în schimb acționează mereu conform propriilor idei. Ei se gândesc la lucruri în termeni foarte simpli și nu iau niciodată în considerare cum să acționeze în concordanță cu cerințele lui Dumnezeu sau cum să acționeze pentru a-L putea mulțumi pe Dumnezeu. Ei știu doar să-și urmeze propria voință într-un mod încăpățânat atunci când fac lucruri. Astfel de oameni nu au niciun loc pentru Dumnezeu în inimile lor, nici cea mai mică fărâmă de inimă cu frică de Dumnezeu. Unii oameni spun: „Mă rog lui Dumnezeu doar când întâmpin dificultăți, dar nu simt că acest lucru face ceva. Așadar, atunci când întâmpin lucruri obișnuite, nu mă rog lui Dumnezeu pentru că este inutil.” Dumnezeu este complet absent în inimile unor astfel de oameni. Ei nu caută adevărul indiferent ce fac în viața de zi cu zi. Ei își urmează doar propriile idei. Deci, există principii în acțiunile lor? Categoric nu. Ei văd totul în termeni simpli. Chiar și atunci când oamenii au părtășie despre adevărurile-principii, ei nu le vor accepta. Deoarece nu au existat niciodată principii în acțiunile lor, iar în inimile lor nu există loc pentru Dumnezeu, ci doar pentru ei înșiși. Ei simt că ideile lor sunt bune, că nu sunt idei de a comite răul sau de a merge împotriva adevărului. Ei cred că a acționa conform propriilor idei înseamnă a practica adevărul și că a face acest lucru înseamnă a se supune lui Dumnezeu. În realitate, ei nu se roagă cu adevărat lui Dumnezeu și nu caută adevărul în chestiunile pe care le întâmpină, ci acționează conform voinței și ideilor proprii. Ei nu își fac datoria conform cerințelor lui Dumnezeu, nu au o inimă supusă lui Dumnezeu și cu atât mai puțin au dorința de a-L mulțumi pe Dumnezeu. Aceasta este cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii în practica lor. Dacă tu crezi în Dumnezeu, dar El nu este în inima ta, nu Îl înșeli pe Dumnezeu? Și ce rezultate poate aduce o astfel de credință? Ce anume poți câștiga din ea? Care este sensul unei astfel de credințe?

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 574)

Cum ar trebui să reflectezi asupra ta și să încerci să te cunoști, când ai făcut ceva ce încalcă adevărurile-principii și nu este pe placul lui Dumnezeu? Când ai fost pe cale să faci acel lucru, te-ai rugat Lui? Te-ai gândit vreodată: „A face lucrurile în acest mod este în acord cu adevărul? Cum ar privi Dumnezeu acest lucru dacă ar fi adus înaintea Lui? Ar fi fericit sau enervat dacă ar ști despre asta? L-ar urî sau l-ar detesta?” Nu ai cercetat acest fapt, nu-i așa? Chiar dacă ceilalți ți-ar fi adus aminte, tot ai fi crezut că problema nu este mare, că nu se împotrivea niciunui principiu și nu era un păcat. Drept urmare, ai ofensat firea lui Dumnezeu și I-ai stârnit mânia, chiar până în punctul de a te urî. Acest lucru este provocat de răzvrătirea oamenilor. Prin urmare, ar trebui să cauți adevărul în toate lucrurile. Asta este ceea ce trebuie să urmezi. Dacă poți să vii în mod sincer înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi dinainte și apoi să cauți adevărul conform cuvintelor lui Dumnezeu, nu vei da greș. S-ar putea să ai câteva abateri în timp ce practici adevărul, dar este un lucru greu de evitat și vei fi capabil să practici corect după ce câștigi o oarecare experiență. Totuși, dacă știi cum să te porți în conformitate cu adevărul, dar tot nu îl practici, problema este faptul că nu îți place adevărul. Cei care nu iubesc adevărul nu îl vor căuta niciodată, orice li s-ar putea întâmpla. Doar cei care iubesc adevărul au inimi cu frică de Dumnezeu, iar când se întâmplă lucruri pe care nu le înțeleg, sunt capabili să caute adevărul. Dacă nu poți să înțelegi intențiile lui Dumnezeu și nu știi cum să practici, atunci ar trebui să ai părtășie cu unii oameni care înțeleg adevărul. Dacă nu-i poți găsi pe cei care înțeleg adevărul, ar trebui să găsești câțiva oameni care au o înțelegere pură, împreună cu care să te rogi lui Dumnezeu cu un singur cuget și o singură inimă, să cauți de la Dumnezeu, să aștepți timpul Său și ca Dumnezeu să-ți deschidă o cale. Atâta vreme cât toți tânjiți după adevăr, îl căutați și aveți părtășie despre el împreună, s-ar putea să vină momentul când unul dintre voi găsește o soluție bună. Dacă toți o considerați potrivită și o cale bună, atunci asta s-ar putea să fi fost datorită luminării și iluminării Duhului Sfânt. Dacă apoi continuați să aveți părtășie împreună pentru a găsi o cale și mai potrivită de practică, aceasta va fi cu siguranță în acord cu adevărurile-principii. În practica ta, dacă descoperi că modul tău de practicare încă este oarecum nepotrivit, atunci trebuie să-l corectezi repede. Dacă greșești puțin, Dumnezeu nu te va condamna, pentru că intențiile tale legate de ceea ce faci sunt corecte și practici în conformitate cu adevărul. Doar ești puțin confuz în legătură cu principiile și ai făcut o greșeală în practica ta, lucru care este scuzabil. Însă când majoritatea oamenilor fac lucruri, se bazează pe modul în care își imaginează ei că trebuie făcute. Nu folosesc cuvintele lui Dumnezeu drept fundament pentru a contempla cum să practice în conformitate cu adevărul sau cum să obțină aprobarea lui Dumnezeu. În schimb, se gândesc doar cum să fie în beneficiul lor, cum să-i facă pe ceilalți să-i aprecieze și să-i admire. Fac lucrurile bazându-se în totalitate pe ideile lor și doar pentru a se mulțumi pe ei înșiși, ceea ce este problematic. Asemenea oameni nu vor face niciodată lucrurile în conformitate cu adevărul, iar Dumnezeu îi va detesta mereu. Dacă ești într-adevăr un om cu conștiință și rațiune, atunci orice s-ar întâmpla, ar trebui să fii capabil să vii înaintea lui Dumnezeu ca să te rogi și să cauți, să fii capabil să examinezi în mod serios motivele și falsitatea faptelor tale, să fii capabil să stabilești ce este adecvat să faci în conformitate cu cerințele și cuvintele lui Dumnezeu și să cumpănești și să chibzuiești ce fapte sunt pe placul lui Dumnezeu, ce fapte Îl dezgustă și ce fapte Îi câștigă aprobarea. În mintea ta, trebuie să cercetezi aceste lucruri în repetate rânduri, până când le înțelegi clar. Dacă știi că ai propriile motive pentru a face ceva, atunci trebuie să reflectezi care sunt acestea, dacă sunt pentru a te mulțumi pe tine sau pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, dacă sunt în beneficiul tău sau al aleșilor lui Dumnezeu și ce consecințe vor avea… Dacă în rugăciunile tale vei căuta și vei contempla mai mult în acest mod și îți vei pune mai multe întrebări pentru a căuta adevărul, atunci abaterile din faptele tale vor fi tot mai mici. Doar aceia care pot să caute adevărul în acest mod sunt oameni care țin seama de intențiile lui Dumnezeu și care se tem de El, deoarece cauți în conformitate cu cerințele cuvintelor lui Dumnezeu și cu o inimă supusă, iar concluziile la care ajungi căutând în acest mod vor fi în conformitate cu adevărurile-principii.

Dacă acțiunile unui credincios nu au legătură cu adevărul, atunci el este asemeni unui non-credincios. Acesta este tipul de persoană care nu-L are pe Dumnezeu în inima sa și care se îndepărtează de Dumnezeu, iar o astfel de persoană este ca un muncitor angajat în casa lui Dumnezeu care face niște treburi ciudate pentru stăpânul său, primește o mică leafă și apoi pleacă. Pur și simplu nu este o persoană care crede în Dumnezeu. Ceea ce poți face pentru a obține încuviințarea lui Dumnezeu este primul lucru pe care ar trebui să-l examinezi și pentru care ar trebui să lucrezi când faci lucruri; ar trebui să fie principiul și sfera acțiunilor tale. Motivul pentru care ar trebui să stabilești dacă ceea ce faci este în concordanță cu adevărul este acela că, dacă e potrivit adevărului, cu siguranță este în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Nu că ar trebui să cântărești dacă problema este corectă sau greșită sau dacă este în conformitate cu gusturile tuturor celorlalți sau cu propriile tale dorințe; mai degrabă, ar trebui să stabilești dacă aceasta este în conformitate cu adevărul și dacă e în folosul lucrării și al intereselor bisericii. Dacă te vei gândi la aceste chestiuni, vei fi din ce în ce mai mult în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu când vei face lucrurile. Dacă nu iei în considerare aceste aspecte și te bazezi doar pe propria voință atunci când faci lucrurile, atunci garantat le vei face incorect, deoarece voința omului nu este adevărul și, desigur, este incompatibilă cu Dumnezeu. Dacă îți dorești să fii aprobat de Dumnezeu, trebuie să practici potrivit adevărului, și nu în funcție de propria ta voință. În numele îndeplinirii îndatoririlor personale, unii oamenii se implică în anumite chestiuni private. Frații și surorile lor consideră că acest lucru este nepotrivit și le fac reproșuri în privința asta, dar acești oameni nu își asumă vina. Ei cred că era o problemă personală care nu implica lucrarea, finanțele sau oamenii bisericii și că nu însemna să facă rău, prin urmare, oamenii nu ar trebui să se amestece. S-ar putea ca unele lucruri să-ți pară chestiuni private care nu implică niciun principiu sau adevăr. Totuși, analizând lucrurile pe care le-ai făcut, ai fost foarte egoist. Nu ai luat în considerare lucrarea bisericii sau interesele casei lui Dumnezeu, nici dacă asta L-ar mulțumi pe Dumnezeu; te gândeai doar la propriul beneficiu. Acest lucru implică deja bunăcuviința sfinților, precum și umanitatea unei persoane. Deși ceea ce făceai tu nu implica interesele bisericii și nici adevărul, a te deda unei chestiuni private în timp ce pretinzi că îți îndeplinești datoria nu este în conformitate cu adevărul. Indiferent ce faci, cât de mare sau de mică este problema și dacă este datoria ta în familia lui Dumnezeu sau afacerea ta personală, trebuie să ții cont dacă ceea ce faci este în acord cu intențiile lui Dumnezeu, precum și dacă este un lucru pe care ar trebui să-l facă o persoană cu umanitate. Dacă tu cauți astfel adevărul în tot ce faci, atunci crezi într-adevăr în Dumnezeu. Dacă abordezi cu seriozitate fiecare problemă și fiecare adevăr în acest fel, atunci vei fi capabil să dobândești transformări în firea ta. Sunt cei care cred: „Este destul de corect să fiu pus să practic adevărul atunci când îmi îndeplinesc datoria, dar când mă ocup de treburile mele personale, nu-mi pasă ce are de spus adevărul – voi face ceea ce îmi place, orice este nevoie pentru a fi în folosul meu.” În aceste cuvinte, se poate vedea că nu sunt iubitori de adevăr. Nu există principii în ceea ce fac. Ei vor face tot ce le este de folos, fără ca nici măcar să se gândească la efectul pe care acest lucru îl va avea asupra casei lui Dumnezeu. Drept urmare, atunci când fac ceva, Dumnezeu nu este prezent în ei și se simt întunecați și supărați și nu știu ce se întâmplă. Nu reprezintă acest lucru exact ceea ce merită? Dacă nu practici adevărul în acțiunile tale și Îl dezonorezi pe Dumnezeu, atunci păcătuiești împotriva Lui. Dacă cineva nu iubește adevărul și acționează frecvent conform propriilor idei, atunci Îl va ofensa frecvent pe Dumnezeu. El îl va disprețui și respinge, lăsându-l deoparte. Acțiunile unor astfel de oameni adesea nu sunt recunoscute de Dumnezeu, iar dacă nu știu să se pocăiască, se vor confrunta în curând cu pedeapsa.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 575)

Orice datorie pe care o îndeplinești implică intrarea în viață. Indiferent dacă datoria ta este mai degrabă stabilă sau imprevizibilă, anostă sau plină de viață, întotdeauna trebuie să dobândești intrarea în viață. Îndatoririle pe care le îndeplinesc unii oameni sunt mai degrabă monotone; ei fac același lucru în fiecare zi. Cu toate acestea, atunci când le îndeplinesc, stările pe care aceste persoane le dezvăluie nu sunt atât de omogene. Uneori, când sunt bine dispuși, oamenii sunt un pic mai harnici și fac o treabă mai bună. Alteori, din cauza unei influențe necunoscute, firile lor corupte satanice stârnesc răutate în ei, făcându-i să aibă perspective neadecvate; ei cad în stări proaste și dispoziții proaste și ajung să-și îndeplinească îndatoririle într-un mod superficial. Stările interne ale oamenilor se vor schimba în funcție de mediul lor, dar indiferent cum se schimbă, dacă cineva înțelege adevărul, poate acționa conform principiilor. Este greșit să faci lucrurile pe baza stării tale de spirit; asta înseamnă să faci lucrurile pe baza preferințelor tale. Când ești într-o stare de spirit bună, poți pune un pic de suflet în ceea ce faci, iar când ești într-o stare de spirit proastă, nu pui suflet în ceea ce faci și acționezi superficial – este acesta un mod principial de a face lucrurile? Îți va permite asta să-ți îndeplinești datoria într-un mod care este conform standardului? Indiferent de dispoziția lor, oamenii trebuie să știe să se roage înaintea lui Dumnezeu și să caute adevărul; doar în acest mod se pot abține să nu fie constrânși și duși încoace și încolo de dispozițiile lor. Când îți îndeplinești datoria, ar trebui să te examinezi mereu pentru a vedea dacă faci lucrurile conform principiului, dacă îți îndeplinești datoria conform standardului, dacă o faci sau nu într-o manieră superficială, dacă ai fost alunecos și delăsător și dacă există probleme cu atitudinea ta și modul în care gândești. Odată ce ai reflectat asupra ta și aceste lucruri ți-au devenit clare, îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești datoria. Indiferent ce întâmpini în timp ce-ți îndeplinești datoria – negativitate și slăbiciune, sau faptul că ești într-o dispoziție proastă după ce ai fost emondat – ar trebui să abordezi acest lucru în mod corespunzător și, de asemenea, trebuie să cauți adevărul și să înțelegi intențiile lui Dumnezeu. Făcând aceste lucruri, vei avea o cale de practică. Dacă dorești să faci o treabă bună în îndeplinirea datoriei tale, atunci nu trebuie să fii afectat de dispoziția ta. Indiferent cât de negativ sau slab te simți, ar trebui să practici adevărul, să-ți îndeplinești obligațiile și responsabilitățile și să te ții de principii în tot ceea ce faci. Dacă faci acest lucru, atunci nu numai că alți oameni te vor aproba, dar și Dumnezeu te va plăcea. Ca atare, vei fi o persoană care este responsabilă, care își poate asuma responsabilitatea, care este cu adevărat bună și care își face cu adevărat îndatoririle conform standardului, și vei trăi pe deplin asemănarea unei persoane autentice. Astfel de oameni sunt purificați și dobândesc o transformare reală atunci când își îndeplinesc îndatoririle și se poate spune că sunt oameni cinstiți în ochii lui Dumnezeu. Numai oamenii cinstiți pot să persevereze în practicarea adevărului, astfel încât să ajungă să acționeze conform principiilor și să își poată îndeplini îndatoririle conform standardului. Oamenii care acționează conform principiilor își îndeplinesc meticulos îndatoririle când sunt într-o dispoziție bună; nu lucrează într-o manieră superficială, nu sunt insolenți și nu se laudă ca să îi facă pe ceilalți să aibă o părere excelentă despre ei. Când sunt într-o pasă proastă, își pot termina sarcinile cotidiene la fel de serios și de responsabil și, chiar dacă întâlnesc un lucru supărător care îi presează sau îi tulbură în timp ce își îndeplinesc îndatoririle, ei tot pot să își liniștească inima în fața lui Dumnezeu și să se roage spunând: „Indiferent cât de mare e problema cu care mă confrunt – chiar dacă cerul se prăbușește – cât timp sunt viu, trebuie să-mi îndeplinesc bine datoria. Fiecare zi în care trăiesc este o zi în care trebuie să-mi îndeplinesc datoria bine, astfel încât să fiu vrednic de această datorie dată mie de Dumnezeu, cât și de suflarea pe care El a pus-o în trupul meu. Indiferent câte greutăți aș putea avea, voi lăsa totul deoparte, deoarece îndeplinirea datoriei mele este cea mai importantă!” Cei care nu sunt afectați de nicio persoană, niciun eveniment, lucru sau mediu, care nu sunt constrânși de nicio dispoziție sau situație exterioară și care își pun pe primul loc îndatoririle și însărcinările încredințate lor de Dumnezeu – aceia sunt oamenii care Îi sunt loiali Lui și care I se supun cu adevărat. Astfel de oameni au obținut intrarea în viață și au pătruns în adevărul-realitate. Aceasta este una dintre cele mai autentice și mai practice expresii ale trăirii adevărului.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pătrunderea în viață începe cu îndeplinirea datoriei”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 576)

Unii oameni, indiferent de problema pe care o întâmpină atunci când își îndeplinesc îndatoririle, nu caută adevărul și acționează întotdeauna în funcție de noțiunile, închipuirile, gândurile și dorințele lor. De la început până la sfârșit, ei își satisfac propriile dorințe și acționează sub controlul firilor corupte pe care le au. Poate să pară că ei și-au îndeplinit întotdeauna îndatoririle, dar pentru că nu au acceptat niciodată adevărul și nu au reușit să facă lucrurile conform adevărurilor-principii, în cele din urmă, ei nu dobândesc adevărul și viața și devin prestatori de servicii vrednici de acest nume. Așadar, pe ce se bazează astfel de persoane când își îndeplinesc îndatoririle? Ele nu se bazează nici pe adevăr, nici pe Dumnezeu. Acel strop de adevăr pe care îl înțeleg nu a pus stăpânire pe inimile lor; se bazează pe propriile daruri și talente, pe cunoștințele pe care le-au dobândit, precum și pe propria voință sau pe intențiile lor bune pentru a-și îndeplini îndatoririle. Și, în acest caz, își vor putea îndeplini îndatoririle într-un mod care este conform standardului? Când se bazează pe noțiunile, închipuirile, cunoștințele și învățătura lor pentru a-și face datoriile, deși în aparență își fac îndatoririle și nu par să fi comis niciun rău, oamenii nu pun adevărul în practică. În acest caz, reprezintă tot ceea ce au făcut supunere adevărată față de Dumnezeu? Poate să-L satisfacă pe Dumnezeu? Există, de asemenea, o altă problemă care nu poate fi ignorată: pe parcursul îndeplinirii datoriei, dacă noțiunile, închipuirile și propria ta voință nu se schimbă niciodată, acest lucru dovedește că nu ai acceptat niciodată adevărul și, în acest caz, nu faci decât să acționezi conform propriei tale voințe și nu în concordanță cu adevărurile-principii. Care va fi rezultatul final, atunci? Nu vei avea deloc intrare în viață, vei deveni un prestator de servicii, îndeplinind astfel cuvintele Domnului Isus: „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în numele Tău? N-am scos noi demoni în numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!»” (Matei 7:22-23). De ce Dumnezeu îi numește răufăcători pe acești oameni care depun eforturi și prestează servicii? Există un aspect de care putem fi siguri, și anume acela că, indiferent de îndatoririle acestor oameni sau de lucrarea pe care o fac, motivațiile, imboldurile, intențiile și gândurile lor se nasc în întregime din propriile lor dorințe și sunt dedicate în întregime propriilor interese și perspective, precum și protejării mândriei și statutului și satisfacerii vanității. Toate considerațiile și calculele lor se axează pe aceste lucruri, nu există adevăr în inimile lor și nu au inimi care se tem de Dumnezeu și care I se supun. Aceasta este rădăcina problemei. În ce mod este, astăzi, crucial pentru voi să vă continuați urmărirea? În toate lucrurile, trebuie să căutați adevărul și trebuie să vă îndepliniți datoria în mod corespunzător, conform intențiilor și cerințelor lui Dumnezeu. Dacă faceți asta, veți primi aprobarea lui Dumnezeu. Deci, în mod concret, ce implică îndeplinirea datoriei voastre conform cerințelor lui Dumnezeu? În tot ceea ce faceți, trebuie să învățați să vă rugați lui Dumnezeu, trebuie să reflectați la ce intenții aveți, ce gânduri aveți și dacă aceste intenții și gânduri sunt în concordanță cu adevărul; dacă nu sunt, ar trebui să fie abandonate, după care ar trebui să acționați conform adevărurilor-principii și să acceptați scrutarea lui Dumnezeu. Acest lucru va asigura faptul că puneți adevărul în practică. Dacă ești pe deplin conștient că intențiile și scopurile din spatele discursului și acțiunilor tale încalcă adevărul și nu sunt în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, dar totuși nu te rogi lui Dumnezeu, nu reflectezi asupra ta și nu cauți adevărul pentru a le rezolva, atunci acest lucru este periculos, iar ție îți este ușor să comiți rele și să faci lucruri care se împotrivesc lui Dumnezeu. În cazul în care comiți rele o dată sau de două ori și te pocăiești, atunci încă mai ai speranța de a fi mântuit. Dacă tot comiți rele și tot nu știi să te pocăiești în acel moment, atunci ai probleme: Dumnezeu te va da laoparte sau va renunța la tine, ceea ce înseamnă că ești în pericol de a fi eliminat; oamenii care comit tot felul de fapte rele vor fi cu siguranță pedepsiți și eliminați.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 577)

Oamenii trebuie să înțeleagă că există un principiu fundamental în felul în care Creatorul tratează ființele create, care este și cel mai înalt principiu. Acesta se bazează în întregime pe planul Său de gestionare și pe nevoile lucrării Sale; El nu are nevoie să consulte vreo persoană, nici nu are nevoie să obțină aprobarea vreunei persoane. Orice se cuvine să facă și oricum se cuvine să îi trateze pe oameni, El face aceasta, iar indiferent de ce face sau cum îi tratează pe oameni, totul este în acord cu adevărurile-principii și principiile după care Creatorul acționează. Ca ființă creată, singurul lucru de făcut este să te supui Creatorului; nu ar trebui să faci nicio alegere proprie. Aceasta este rațiunea pe care ar trebui să o aibă ființele create, iar dacă o persoană nu o are, atunci nu este potrivită să fie numită ființă umană. Oamenii trebuie să înțeleagă acest lucru: Creatorul va fi întotdeauna Creatorul; El are puterea și este calificat să orchestreze și să dețină suveranitate asupra oricărei ființe create după bunul plac și nu are nevoie de un motiv pentru a face astfel. Aceasta este autoritatea Lui. Ființele create nu au dreptul și nu sunt calificate să judece dacă orice din ceea ce face Creatorul este corect sau greșit sau cum ar trebui să acționeze El. Nicio ființă creată nu este îndreptățită să aleagă dacă să accepte suveranitatea și rânduielile Creatorului; și nicio ființă creată nu este îndreptățită să aibă cerințe privind modul în care Creatorul are suveranitate și îi rânduiește soarta. Acesta este cel mai înalt adevăr. Indiferent ce le-a făcut Creatorul ființelor Sale create și indiferent de modul în care El a făcut-o, singurele lucruri pe care ar trebui să le facă oamenii creați sunt: să caute, să se supună, să ajungă să cunoască și să accepte tot ceea ce este făcut de Creator. Rezultatul final va fi că El, Creatorul, Își va fi îndeplinit planul de gestionare și Își va fi dus la bun sfârșit lucrarea și că planul Său de gestionare va fi progresat fără niciun obstacol; între timp, deoarece ființele create au acceptat suveranitatea și rânduielile Creatorului și s-au supus acestora, ele vor fi dobândit adevărul, vor fi înțeles intențiile Creatorului și vor fi ajuns să-I cunoască firea. Mai există un principiu pe care trebuie să vi-l spun: indiferent ce face Creatorul, indiferent ce fel de manifestări prezintă și indiferent dacă ceea ce face este o faptă măreață sau una neînsemnată, El tot este Creatorul, în timp ce toți oamenii, pe care El i-a creat, indiferent ce au făcut și indiferent cât de talentați sau înzestrați ar putea fi, rămân ființe create. În ceea ce privește oamenii creați, indiferent cât de mult har sau cât de multe binecuvântări au primit de la Creator sau cât de multă milă, bunătate iubitoare sau tratament binevoitor, ei nu ar trebui să se creadă diferiți de cei mulți sau să creadă că pot fi pe picior de egalitate cu Dumnezeu și că au dobândit un rang superior printre ființele create. Indiferent cu cât de multe daruri te-a înzestrat Dumnezeu, cât de mult har a revărsat asupra ta, cât de bine te-a tratat sau ce talente speciale ți-a dăruit, nimic din toate acestea nu reprezintă capitalul tău. Ești o ființă creată și, astfel, întotdeauna vei fi o ființă creată. Nu trebuie să gândești niciodată: „Sunt îndrăgit în mâinile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu mă va abandona niciodată; atitudinea lui Dumnezeu față de mine va fi mereu una de dragoste, grijă și mângâieri blânde, cu șoapte afectuoase de alinare și îndemn.” Dimpotrivă, în ochii Creatorului, ești la fel ca toate celelalte ființe create; Dumnezeu te poate folosi cum dorește și, în plus, te poate orchestra cum vrea El și poate aranja după bunul Său plac să joci orice rol în mijlocul tuturor felurilor de oameni, evenimente și lucruri. Aceasta este cunoașterea pe care ar trebui să o aibă oamenii și aceasta este rațiunea pe care ar trebui să o aibă. Dacă oamenii pot înțelege și accepta aceste cuvinte rostite de Dumnezeu, relația lor cu Dumnezeu va deveni normală și cel mai normal tip de relație se va stabili între ei și Dumnezeu; dacă oamenii pot înțelege și accepta aceste cuvinte rostite de Dumnezeu, ei își vor realinia în mod natural poziția, își vor asuma locul cuvenit, se vor ține de datoria lor și se vor supune tuturor rânduielilor lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Numai înțelegând adevărul poți cunoaște faptele lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 578)

Cunoașterea lui Dumnezeu trebuie să se facă prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu și prin practicarea și experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, precum și prin experimentarea multor încercări, rafinări și emondare; numai atunci este posibil să avem o adevărată cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu și a firii lui Dumnezeu. Unii spun: „Nu L-am văzut pe Dumnezeu întrupat, deci cum ar trebui să ajung să-L cunosc pe Dumnezeu?” Într-adevăr, cuvintele lui Dumnezeu sunt o exprimare a firii Sale. Din cuvintele lui Dumnezeu, poți vedea iubirea și mântuirea Sa pentru oameni, precum și metoda Lui de a-i mântui… Asta deoarece cuvintele lui Dumnezeu sunt exprimate de Dumnezeu Însuși, nu scrise de oameni. Acestea au fost exprimate personal de Dumnezeu; Dumnezeu Însuși Își exprimă cuvintele și vocea inimii, care poate fi, de asemenea, numită cuvintele din inima Lui. De ce li se spune cuvinte din inima Lui? Datorită faptului că sunt emise din profunzimi și exprimă firea Lui, intențiile, ideile și gândurile Sale, iubirea Lui pentru omenire, mântuirea Lui pentru omenire și așteptările Lui de la omenire… Cuvântările lui Dumnezeu includ cuvinte aspre și cuvinte blânde și grijulii, precum și unele cuvinte revelatoare care nu țin seama de sentimentele oamenilor. Dacă te uiți doar la cuvintele revelatoare, s-ar putea să simți că Dumnezeu este destul de sever. Dacă te uiți doar la cuvintele blânde, s-ar putea să simți că Dumnezeu nu este prea autoritar. Așadar, nu ar trebui să le scoți din context; privește-le mai degrabă din fiecare unghi. Uneori, Dumnezeu vorbește dintr-o perspectivă miloasă, iar apoi oamenii văd iubirea Lui pentru omenire; uneori, El vorbește dintr-o perspectivă foarte strictă, iar apoi oamenii văd că firea Lui nu tolerează nicio jignire, că omul este deplorabil de murdar și nu este demn să vadă chipul lui Dumnezeu sau să vină înaintea Lui și că numai datorită harului Său li se permite acum să vină înaintea Lui. Înțelepciunea lui Dumnezeu poate fi văzută din modul în care El lucrează și în semnificația lucrării Sale. Oamenii tot reușesc să vadă aceste lucruri în cuvintele lui Dumnezeu, chiar fără să aibă niciun contact direct cu El. Când cineva care Îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu intră în contact cu Hristos, întâlnirea sa cu Hristos poate să corespundă cu înțelegerea sa curentă despre Dumnezeu; totuși, când cineva care are doar o înțelegere teoretică Îl întâlnește pe Hristos, nu poate vedea corelația. Adevărul întrupării lui Dumnezeu este cea mai profundă dintre taine; este greu de înțeles pentru om. Reunește cuvintele lui Dumnezeu despre taina întrupării, privește-le din toate unghiurile și apoi roagă-te împreună cu ceilalți, chibzuiește și ai mai multă părtășie asupra acestui aspect al adevărului. Procedând astfel, vei putea să dobândești luminarea Duhului Sfânt și să ajungi să înțelegi. Întrucât oamenii nu au nicio șansă să aibă contact cu Dumnezeu, ei trebuie să se bazeze pe acest tip de experiență pentru a-și intui calea pe care să înainteze și să pătrundă, puțin câte puțin, dacă vor să dobândească în cele din urmă adevărata cunoaștere de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 579)

Ce înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu? Înseamnă să-I înțelegi bucuria, mânia, suferința și fericirea, și să ai cunoștință de firea Sa – asta e ceea ce înseamnă a-L cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu. Tu pretinzi că L-ai văzut și, totuși, nu înțelegi bucuria, supărarea, suferința și fericirea Lui și nu-I înțelegi firea. În plus, nu-I înțelegi nici dreptatea, nici milostenia și nici nu știi ce-I place sau ce urăște. Aceasta nu este cunoașterea lui Dumnezeu. Unii oameni sunt capabili să-L urmeze pe Dumnezeu, dar nu cred neapărat cu adevărat în Dumnezeu. A crede cu adevărat în Dumnezeu înseamnă a I te supune Lui. Cei care nu I se supun cu adevărat lui Dumnezeu nu cred cu adevărat în Dumnezeu – în asta constă diferența. Când L-ai urmat pe Dumnezeu vreme de câțiva ani și ai cunoaștere și înțelegere cu privire la Dumnezeu, când ai o oarecare pricepere și înțelegere a intențiilor lui Dumnezeu, când ești conștient de grija lui atentă Dumnezeu de a-l mântui pe om, acela este momentul în care crezi cu adevărat în Dumnezeu, I te supui cu adevărat, Îl iubești cu adevărat și Îl venerezi cu adevărat pe Dumnezeu. Dacă ai credință în Dumnezeu, dar nu urmărești cunoașterea lui Dumnezeu și nu înțelegi intențiile lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu, atunci ești doar un discipol care aleargă de colo-colo pentru Dumnezeu și urmează orice face majoritatea. Aceasta nu poate fi numită supunere adevărată, cu atât mai puțin închinare adevărată. Cum are loc închinarea adevărată? Fără excepție, toți cei care Îl văd pe Dumnezeu și Îl cunosc cu adevărat Îl venerează și se tem de El; toți sunt obligați să îngenuncheze și să I se închine. În prezent, în timp ce Dumnezeu întrupat lucrează, cu cât oamenii Îi înțeleg mai mult firea și ceea ce El are și este, cu atât mai mult vor prețui aceste lucruri și cu atât mai mult se vor teme de El. În general, cu cât oamenii Îl înțeleg mai puțin pe Dumnezeu, cu atât sunt mai nepăsători și, astfel, Îl tratează pe Dumnezeu ca pe un om. Dacă oamenii L-ar cunoaște și L-ar vedea într-adevăr pe Dumnezeu, ar tremura de groază și ar îngenunchea la pământ. „După Mine vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I duc sandalele!” (Matei 3:11) – de ce a spus Ioan acest lucru? Deși în sinea lui nu avea o cunoaștere foarte profundă despre Dumnezeu, știa că Dumnezeu este copleșitor. Câți oameni sunt în prezent capabili să se teamă de Dumnezeu? Cum pot să se teamă de Dumnezeu dacă nu Îi cunosc firea? Dacă oamenii nici nu cunosc esența lui Hristos și nici nu înțeleg firea lui Dumnezeu, vor fi și mai puțin capabili să se închine cu adevărat lui Dumnezeu practic. Dacă ei văd doar înfățișarea exterioară obișnuită și normală a lui Hristos și totuși nu-I cunosc esența, atunci le este ușor să-L trateze pe Hristos doar ca pe un om obișnuit. Ei pot să adopte o atitudine ireverențioasă față de El și pot să-L înșele, să I se împotrivească, să se răzvrătească împotriva Lui și să-L judece. Pot să fie neprihăniți de sine și să nu-I ia cuvintele în serios; pot chiar să dea naștere noțiunilor, condamnărilor și blasfemiei împotriva lui Dumnezeu. Pentru a rezolva aceste chestiuni, trebuie să cunoaștem esența și divinitatea lui Hristos. Acesta este aspectul principal al cunoașterii de Dumnezeu; este lucrul pe care toți cei care cred în Dumnezeul practic trebuie să-l pătrundă și să-l dobândească.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a