Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 520)

În timpul când L-a urmat pe Isus, Petru și-a format multe păreri despre El și L-a judecat întotdeauna din propria sa perspectivă. Deși Petru avut un anumit grad de înțelegere a Duhului, înțelegerea lui era oarecum nelămurită, de aceea a spus: „Trebuie să Îl urmez pe Cel trimis de Tatăl ceresc. Trebuie să-L recunosc pe Cel ales de Duhul Sfânt”. El nu a înțeles lucrurile pe care le-a făcut Isus și a rămas nelămurit în privința lor. După ce L-a urmat o vreme, Petru a devenit interesat de ceea ce făcea și spunea El, și de Isus Însuși. A ajuns să simtă că Isus inspira atât afecțiune, cât și respect; îi plăcea să se asocieze cu El și să rămână alături de El, iar ascultarea cuvintelor lui Isus îi dădea provizii și ajutor. În timpul în care L-a urmat pe Isus, Petru a observat și a pus la inimă totul despre viața Lui: acțiunile, cuvintele, mișcările și expresiile Lui. A dobândit o înțelegere adâncă a faptului că Isus nu era ca oamenii obișnuiți. Cu toate că înfățișarea Lui omenească era extrem de normală, El era plin de iubire, compasiune și toleranță față de om. Tot ce făcea sau spunea era de mare ajutor pentru alții și Petru a văzut și a câștigat lucruri pe care nu le mai văzuse, nici avusese înainte de la Isus. El a văzut că, deși Isus nu avea nicio statură impresionată, nicio umanitate neobișnuită, El avea un aer cu adevărat extraordinar și neobișnuit în jurul Lui. Deși Petru nu și-a putut explica pe deplin acest lucru, el a putut vedea că Isus acționa în mod diferit de toți ceilalți, căci lucrurile pe care le făcea erau foarte diferite de cele făcute de oamenii obișnuiți. Din timpul petrecut în contact cu Isus, Petru și-a dat seama și că Dumnezeu avea caracterul diferit de cel al unui om obișnuit. El acționa, mereu, în mod constant și niciodată cu grabă, niciodată nu exagera și nici nu subestima un subiect și Își conducea viața într-un mod ce dezvăluia un caracter care era atât normal, cât și admirabil. În conversație, Isus vorbea simplu și grațios, comunica mereu într-un mod deschis și vesel, dar senin – și niciodată nu Își pierdea demnitatea când Își săvârșea lucrarea. Petru a văzut că Isus era, uneori, taciturn, în vreme ce, alteori, vorbea neîncetat. Era, uneori, atât de fericit, încât părea un porumbel vioi și jucăuș, dar alteori era atât de trist încât nu vorbea deloc, părând apăsat de durere, ca și când ar fi fost o mamă ostenită și fără vlagă. Câteodată, era plin de mânie, ca un brav soldat atacând ca să ucidă un dușman și, câteodată, chiar semăna cu un leu furios. Uneori râdea; alteori Se ruga și plângea. Indiferent de modul în care acționa Isus, Petru a ajuns să aibă o iubire și un respect fără limite pentru El. Râsul lui Isus îl umplea de fericire, tristețea Lui îl afunda în durere, mânia Lui îl înfricoșa, în timp ce mila, iertarea și cererile stricte pe care le făcea de la oameni îl făceau să ajungă să-L iubească, cu adevărat, pe Isus și să dezvolte o adevărată venerație și dor adevărat față de El. Desigur, abia doar după ce Petru a trăit alături de Isus timp de câțiva ani, a ajuns să-și dea seama treptat de toate acestea.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum a ajuns Petru să-L cunoască pe Isus”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 521)

A existat un punct culminant în experiențele lui Petru, când trupul îi era aproape complet zdrobit, dar Isus tot l-a încurajat lăuntric. Și, o dată, i S-a arătat lui Petru. Când Petru era într-o suferință imensă și simțea că inima îi era frântă, Isus l-a învățat: „Tu ai fost cu Mine pe pământ și Eu am fost aici, cu tine. Și, totuși, înainte, am fost împreună în cer, este, la urma urmei, al lumii spirituale. Acum, Eu M-am întors în lumea spirituală, iar tu ești pe pământ, deoarece Eu nu sunt de pe pământ, deși nici tu nu ești de pe pământ, tu trebuie să îți îndeplinești funcția pe pământ. De vreme ce ești slujitor, trebuie să-ți îndeplinești datoria cât de bine poți”. Auzind că avea să se poată întoarce lângă Dumnezeu, Petru s-a simțit mângâiat. Pe atunci, Petru agoniza atât de mult, încât era aproape țintuit la pat; a simțit atâtea remușcări, încât a zis: „Sunt atât de stricat, că nu sunt în stare să-L mulțumesc pe Dumnezeu”. Isus i s-a arătat și a spus: „Petre, oare ai uitat de hotărârea pe care ai luat-o, odată, înaintea Mea? Ai uitat, cu adevărat, tot ce am spus? Ai uitat hotărârea pe care ai luat-o față de Mine?” Văzând că era Isus, Petru s-a sculat din pat, iar Isus l-a mângâiat astfel: „Eu nu sunt de pe pământ, ți-am spus deja – acest lucru trebuie să-l înțelegi, dar ai uitat altceva ce ți-am spus? «Nici tu nu ești de pe pământ, nu ești din lume.» Chiar acum există o lucrare pe care trebuie să o faci. Nu poți fi mâhnit așa. Nu poți suferi astfel. Deși oamenii și Dumnezeu nu pot coexista în aceeași lume, Eu am lucrarea Mea și tu o ai pe a ta, iar, într-o zi, când lucrarea ta va fi terminată, vom fi împreună într-un singur tărâm, iar Eu te voi călăuzi să fii cu Mine în veci”. Petru a fost mângâiat și liniștit după ce a auzit aceste cuvinte. El știa că această suferință era ceva ce trebuia să îndure și să experimenteze și, de atunci, a fost inspirat. Isus i-a apărut, în mod special, în fiecare moment-cheie, dându-i luminare și îndrumare specială și a lucrat mult asupra lui. Și ce a regretat Petru cel mai mult? Nu după mult timp după ce Petru spusese: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu Cel viu”, Isus i-a pus lui Petru o altă întrebare (deși nu este consemnată în Biblie în acest fel). Isus l-a întrebat: „Petre! M-ai iubit tu vreodată?” Petru a înțeles ce a vrut El să spună și a zis: „Doamne! Odată L-am iubit pe Tatăl din cer, dar recunosc că nu Te-am iubit niciodată pe Tine”. Atunci, Isus a spus: „Dacă oamenii nu-L iubesc pe Tatăl din cer, cum Îl pot iubi pe Fiul pe pământ? Și, dacă oamenii nu-L iubesc pe Fiul trimis de Dumnezeu Tatăl, cum pot ei să-L iubească pe Tatăl din ceruri? Dacă oamenii Îl iubesc cu adevărat pe Fiul, pe pământ, atunci Îl iubesc, cu adevărat, pe Tatăl din cer”. Când Petru a auzit aceste cuvinte, și-a dat seama de ceea ce îi lipsea. El a simțit mereu remușcări, până la lacrimi, cu privire la cuvintele sale: „L-am iubit odată pe Tatăl din cer, dar nu Te-am iubit niciodată pe Tine”. După învierea și înălțarea lui Isus, a simțit și mai multă remușcare și mâhnire din cauza acestor cuvinte. Amintindu-și lucrarea lui trecută și statura sa actuală, el a venit adesea înaintea lui Isus în rugăciune, regretând întotdeauna și simțindu-se îndatorat, din cauză că nu mulțumise voia lui Dumnezeu și nu se ridicase la înălțimea standardelor lui Dumnezeu. Aceste lucruri au devenit cea mai mare povară a lui. El a spus: „Într-o zi, Îți voi dedica tot ce am și tot ce sunt și Îți voi da tot ce este mai de preț”. El a spus: „Dumnezeule! Am doar o singură credință și o singură iubire. Viața mea nu valorează nimic și trupul meu nu valorează nimic. Am doar o singură credință și o singură iubire. Am credință în Tine, în mintea mea, și iubire pentru Tine, în inima mea; doar aceste două lucruri trebuie să Ți le dau și nimic altceva”. Petru a fost foarte încurajat de cuvintele lui Isus, pentru că, înainte de a fi răstignit Isus, El îi spusese: „Eu nu sunt din lumea aceasta și nici tu nu ești din lumea aceasta”. Mai târziu, când Petru a ajuns într-un punct de mare durere, Isus i-a amintit: „Petre, ai uitat? Eu nu sunt din lume și numai pentru lucrarea Mea am plecat mai devreme. Nici tu nu ești din lume, chiar ai uitat? Ți-am spus de două ori, nu-ți amintești?” Auzind aceasta, Petru a zis: „N-am uitat!” Isus a spus, apoi: „Odată ai petrecut un timp fericit, împreună cu Mine, în cer, și o perioadă de timp lângă Mine. Ție ți-e dor de Mine, iar Mie Mi-e dor de tine. Deși creațiile nu merită să fie pomenite în ochii Mei, cum să nu pot iubi pe cineva care este nevinovat și vrednic de iubire? Ai uitat făgăduința Mea? Trebuie să accepți însărcinarea pe care ți-am dat-o pe pământ; trebuie să îndeplinești sarcina pe care ți-am încredințat-o. Într-o zi, te voi călăuzi, cu siguranță, ca să fii lângă Mine”. După ce a auzit acest lucru, Petru a devenit și mai încurajat și a primit o inspirație și mai mare, astfel încât, atunci când era pe cruce, a putut să spună: „Dumnezeule! Nu Te pot iubi îndeajuns! Chiar dacă Îmi ceri să mor, tot nu Te pot iubi îndeajuns. Oriunde îmi trimiți sufletul, indiferent dacă Îți împlinești sau nu făgăduințele trecute, orice faci după aceea, eu Te iubesc și cred în Tine”. Lucrurile, de care s-a ținut el cu putere, au fost credința lui și iubirea lui adevărată.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum a ajuns Petru să-L cunoască pe Isus”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 522)

Acum ar trebui să poți vedea clar calea exactă pe care a luat-o Petru. Dacă poți să vezi clar calea lui Petru, atunci vei fi sigur despre lucrarea făcută astăzi, astfel încât să nu te plângi sau să fii pasiv ori să tânjești după ceva. Ar trebui să experimentezi starea de spirit a lui Petru la acea vreme: el era lovit de durere, el nu mai cerea un viitor sau vreo binecuvântare. El nu căuta profitul, fericirea, faima sau averea în lume; căuta doar să trăiască o viață extrem de plină de sens, pentru a răsplăti iubirea lui Dumnezeu și a-I dedica Lui ceea ce avea el cel mai de preț. Atunci era mulțumit în inima lui. Adeseori, se ruga lui Isus cu următoarele cuvinte: „Doamne, Isuse Hristoase, Te-am iubit odată, dar nu Te-am iubit niciodată cu adevărat. Deși am spus că aveam încredere în Tine, nu Te-am iubit niciodată cu o inimă adevărată. Doar Te-am admirat, Te-am adorat și Ți-am dus dorul, dar nu Te-am iubit niciodată și nici nu am avut, cu adevărat, credință în Tine”. El s-a rugat constant pentru a lua decizia și a fost mereu încurajat de cuvintele lui Isus și și-a găsit motivația în ele. Mai târziu, după o perioadă de experiență, Isus l-a pus la încercare, provocându-l să tânjească după El mai departe. El a spus: „Doamne, Isuse Hristoase! Cât de mult îmi lipsești și cât mi-e de dor să Te privesc. Îmi lipsesc prea multe și nu pot să-Ți compensez iubirea. Te implor să mă iei curând. Când vei avea nevoie de mine? Când mă vei lua? Când voi privi, din nou, fața Ta? Nu doresc să mai trăiesc în acest trup, să devin, în continuare, stricat, și nici nu doresc să mă mai răzvrătesc. Sunt gata să-Ți dedic tot ce am, cât de repede pot, și nu doresc să Te mai întristez”. Așa se ruga el, dar nu știa, la vremea aceea, ce avea să desăvârșească Isus în el. În timpul agoniei încercării lui, Isus i-a apărut din nou și a spus: „Petre, doresc să te desăvârșesc, astfel încât să devii rod, unul care să fie cristalizarea desăvârșirii tale de către Mine și de care să Mă bucur. Poți să mărturisești, cu adevărat, pentru Mine? Ai făcut ce ți-am cerut Eu să faci? Ai trăit cuvintele pe care le-am spus? Tu M-ai iubit odată, dar chiar dacă M-ai iubit, M-ai trăit? Ce ai făcut pentru Mine? Recunoști că ești nevrednic de iubirea Mea, dar ce ai făcut pentru Mine?” Petru a văzut că nu făcuse nimic pentru Isus și și-a adus aminte de jurământul său anterior de a-și da viața lui Dumnezeu. Și, astfel, nu s-a mai plâns și, de atunci, rugăciunile lui au devenit mult mai bune. El se ruga, spunând: „Doamne, Isuse Hristoase! O dată Te-am părăsit și Tu, de asemenea, m-ai părăsit o dată. Am petrecut un timp despărțiți și un timp împreună, în tovărășie. Cu toate acestea, Tu mă iubești mai mult decât orice altceva. M-am răzvrătit, în repetate rânduri, împotriva Ta și, în repetate rânduri, Te-am mâhnit. Cum pot să uit așa ceva? Țin mereu minte și nu uit niciodată lucrarea pe care ai făcut-o asupra mea și ceea ce mi-ai încredințat. Am făcut tot ce am putut pentru lucrarea pe care ai făcut-o asupra mea. Tu știi ce pot face și știi și ce rol pot juca. Îmi doresc să mă supun orchestrărilor Tale și Îți voi dedica tot ce am. Numai Tu știi ce pot face pentru Tine. Deși Satana m-a păcălit atât de mult și m-am răzvrătit împotriva Ta, eu cred că Tu nu mă ții minte pentru acele fărădelegi și că nu mă tratezi pe baza lor. Doresc să-Ți dedic Ție întreaga mea viață. Nu cer nimic și nici nu am alte speranțe sau planuri; doresc doar să acționez conform intenției Tale și voii Tale. Voi bea din paharul Tău amar și sunt al Tău ca să-mi poruncești”.

Voi trebuie să fiți clari cu privire la calea pe care mergeți; trebuie să fiți clari cu privire la calea pe care veți apuca în viitor, cu privire la ce va desăvârși Dumnezeu și la ce vi s-a încredințat. Într-o zi, probabil că veți fi puși la încercare și, când va veni acel moment, dacă veți fi capabili să vă inspirați din experiențele lui Petru, acest lucru va arăta că mergeți, cu adevărat, pe calea lui Petru. Petru a fost lăudat de Dumnezeu pentru adevărata lui credință și iubire, și pentru loialitatea lui față de Dumnezeu. Și a fost pentru cinstea lui și pentru dorul de Dumnezeu din inima lui, că Dumnezeu l-a desăvârșit. Dacă vei avea, cu adevărat, aceeași iubire și aceeași credință ca Petru, atunci Isus, cu siguranță, te va desăvârși.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum a ajuns Petru să-L cunoască pe Isus”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 523)

Când era mustrat de Dumnezeu, Petru s-a rugat: „O, Dumnezeule! Trupul meu este neascultător, iar Tu mă mustri și mă judeci. Mă bucur de mustrarea și judecata Ta și chiar dacă Tu nu mă vrei, în judecata Ta, eu contemplu firea Ta sfântă și dreaptă. Când mă judeci, astfel ca alții să poată contempla firea Ta dreaptă prin judecata Ta, mă simt mulțumit. Dacă poate să exprime firea Ta și să îngăduie firii Tale drepte să fie văzută de toate făpturile și dacă poate face dragostea mea pentru Tine mai pură, încât să dobândesc asemănarea unuia care este drept, atunci judecata Ta este bună, căci astfel este și voia Ta milostivă. Știu că încă există o mare parte din mine care este răzvrătită și că încă nu sunt demn pentru a veni înaintea Ta. Îmi doresc ca Tu să mă judeci încă și mai mult, fie printr-un mediu ostil sau prin mari necazuri; indiferent de ceea ce faci Tu, pentru mine este prețios. Iubirea Ta este atât de profundă și sunt gata să mă pun sub orchestrarea Ta fără cea mai mică plângere”. Acestea sunt cunoștințele lui Petru după ce a experimentat lucrarea lui Dumnezeu și reprezintă, de asemenea, o mărturie a iubirii sale de Dumnezeu. Astăzi, voi ați fost deja cuceriți – dar cum se exprimă această cucerire în voi? Unii oameni spun: „Cucerirea mea este harul suprem și preamărirea lui Dumnezeu. Abia acum realizez că viața omului este lipsită de valoare și fără semnificație. Omul își petrece viața agitându-se, producând și crescând generație după generație de copii și în cele din urmă rămâne cu nimic. Astăzi, doar după ce am fost cucerit de Dumnezeu am văzut că nu există nicio valoare să trăiesc în acest mod; este cu adevărat o viață fără sens. Aș putea foarte bine să mor și să scap odată!” Pot astfel de oameni care au fost cuceriți să fie câștigați de Dumnezeu? Pot ei deveni exemple și modele? Astfel de oameni reprezintă o lecție în pasivitate, ei nu au aspirații și nu se străduiesc să se îmbunătățească. Deși ei se numără printre cei care au fost cuceriți, astfel de oameni pasivi sunt incapabili să fie desăvârșiți. Aproape de sfârșitul vieții sale, după ce fusese desăvârșit, Petru a spus: „O, Dumnezeule! Dacă aș mai trăi câțiva ani, mi-aș dori să obțin o iubire mai adâncă și mai pură față de Tine”. Când urma să fie răstignit pe cruce, în inima sa el se ruga: „O, Dumnezeule! Momentul Tău a sosit acum, momentul pe care l-ai pregătit pentru mine a sosit. Trebuie să fiu răstignit pentru Tine, trebuie să dau această mărturie pentru Tine și sper că iubirea mea poate satisface cerințele Tale și că poate deveni mai pură. Astăzi, faptul că pot să mor pentru Tine și să fiu răstignit pe cruce pentru Tine, este mângâietor și liniștitor pentru mine, căci nimic nu este mai satisfăcător pentru mine decât să pot fi răstignit pentru Tine și să Îți satisfac dorințele și să mă pot da Ție, să îmi pot oferi viața Ție. O, Dumnezeule! Ești așa de minunat! Dacă mi-ai permite să trăiesc, aș fi și mai dispus să Te iubesc. Atât timp cât trăiesc, Te voi iubi. Doresc să Te iubesc mai profund. Mă judeci, și mă mustri și mă încerci pentru că nu sunt drept, căci am păcătuit. Iar firea Ta dreaptă devine mai evidentă pentru mine. Aceasta este o binecuvântare pentru mine, căci pot să Te iubesc mai profund și sunt dispus să Te iubesc în acest mod chiar dacă Tu nu mă iubești. Sunt dispus să contemplu firea Ta dreaptă, căci aceasta mă face mai capabil să trăiesc o viață plină de semnificație. Simt că viața mea acum este mai semnificativă, căci sunt răstignit de dragul Tău și este semnificativ să mor pentru Tine. Totuși, nu mă simt satisfăcut, căci cunosc prea puține despre Tine, știu că nu Îți pot îndeplini complet dorințele și Te-am răsplătit prea puțin. În viața mea, am fost incapabil să mă întorc la Tine în întregime; sunt departe de aceea. Când mă uit în urmă la acest moment, mă simt atât de îndatorat față de Tine și nu am decât acest moment să îmi răscumpăr toate greșelile și toată iubirea pentru care nu Te-am răsplătit”.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 524)

Omul trebuie să urmărească să trăiască o viață plină de semnificație și nu ar trebui să fie satisfăcut cu circumstanțele sale actuale. Pentru a trăi după imaginea lui Petru, el trebuie să posede cunoștințele și experiențele lui Petru. Omul trebuie să urmărească lucruri care sunt mai înalte și mai profunde. El trebuie să urmărească o iubire mai profundă și mai pură pentru Dumnezeu și o viață care are valoare și semnificație. Doar aceasta este viață; doar atunci omul va fi la fel ca Petru. Trebuie să te concentrezi pe a fi proactiv față de intrarea ta în partea pozitivă și nu trebuie să îți permiți în mod docil să te lepezi de credință pentru o liniște de moment în timp ce ignori adevăruri mai profunde, mai specifice și mai practice. Iubirea ta trebuie să fie practică și trebuie să găsești moduri de a te elibera de această viață desfrânată, fără griji, care nu este diferită de cea a unui animal. Trebuie să trăiești o viață plină de semnificație, o viață de valoare, și nu trebuie să te păcălești sau să îți tratezi viața ca pe o jucărie cu care să te joci. Pentru toți cei care aspiră să-L iubească pe Dumnezeu, nu există adevăruri de neobținut și nu există dreptate pentru care să nu poată rămâne de neclintit. Cum ar trebui să-ți trăiești viața? Cum ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu și să utilizezi această iubire pentru a-I mulțumi dorința? Nu există vreo chestiune mai importantă în viața ta. Mai presus de toate, trebuie să ai astfel de aspirații și perseverență și nu ar trebui să fii precum cei fără coloană vertebrală, cei ce sunt niște molâi. Trebuie să înveți cum să experimentezi o viață plină de semnificație și să experimentezi adevăruri pline de semnificație și nu ar trebui să te tratezi superficial în acel mod. Fără să realizezi, viața ta va trece pe lângă tine; după aceea, vei mai avea tu altă oportunitate de a-L iubi pe Dumnezeu? Poate omul să-L iubească pe Dumnezeu după ce e mort? Trebuie să ai aceleași aspirații și conștiință precum Petru; viața ta trebuie să fie plină de semnificație și nu trebuie să te joci cu tine însuți. Ca ființă umană și ca persoană care Îl urmează pe Dumnezeu, trebuie să poți lua în considerare cu atenție cum îți tratezi viața, cum ar trebui să te oferi lui Dumnezeu, cum ar trebui să ai o credință mai semnificativă în Dumnezeu și cum, din moment ce Îl iubești pe Dumnezeu, ar trebui să-L iubești într-un mod care este mai pur, mai frumos și mai bun. Astăzi, nu poți fi mulțumit doar cu modul în care ești cucerit, ci trebuie să iei, de asemenea, în considerare calea pe care vei merge în viitor. Trebuie să ai aspirații și curajul de a fi desăvârșit și nu ar trebui să te consideri incapabil. Are oare adevărul favoriți? Poate adevărul să se opună în mod intenționat oamenilor? Dacă tu cauți adevărul, poate acesta să te copleșească? Dacă rămâi de neclintit pentru dreptate, aceasta te va doborî? Dacă aspirația ta este într-adevăr să cauți viața, poate viața să te ocolească? Dacă ești fără adevăr, nu este pentru că adevărul te ignoră, ci deoarece tu stai departe de adevăr; dacă nu poți rămâne de neclintit pentru dreptate, nu este pentru că există ceva în neregulă cu dreptatea, ci pentru că tu crezi că nu se potrivește cu faptele; dacă nu ai câștigat viață după ce ai urmărit-o mulți ani, nu este pentru că viața nu are conștiință față de tine, ci pentru că tu nu ai conștiință față de viață și ai îndepărtat viața; dacă trăiești în lumină și ai fost incapabil de a câștiga lumina, nu este pentru că lumina nu este capabilă să te ilumineze, ci pentru că nu ai dat atenție existenței luminii și astfel, lumina te-a părăsit în tăcere. Dacă nu cauți, atunci se poate spune doar că ești un gunoi fără valoare și nu ai curaj în viața ta și nu ai tăria de a rezista forțelor întunericului. Ești prea slab! Nu ești în stare să scapi de forțele Satanei care te asediază și ești dispus doar să duci acest tip de viață sigură și prudentă și să mori în ignoranță. Ce ar trebui să obții este căutarea ta de a fi cucerit; aceasta este misiunea ta obligatorie. Dacă ești mulțumit să fii cucerit, atunci tu îndepărtezi existența luminii. Trebuie să suferi greutăți pentru adevăr, trebuie să te dai pe tine adevărului, trebuie să înduri umilințe pentru adevăr, și pentru a câștiga mai mult din adevăr trebuie să înduri mai multă suferință. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci. Trebuie să nu renunți la adevăr de dragul unei vieți liniștite de familie și nu trebuie să pierzi demnitatea și integritatea vieții tale de dragul unei desfătări de moment. Ar trebui să urmărești tot ceea ce este bun și frumos și ar trebui să urmărești o cale în viață care este mai plină de înțeles. Dacă duci o asemenea viață vulgară și nu urmărești niciun obiectiv, nu îți irosești tu viața? Ce poți câștiga dintr-o asemenea viață? Ar trebui să abandonezi toate desfătările trupului pentru un singur adevăr și nu ar trebui să renunți la toate adevărurile pentru un pic de desfătare. Oamenii de genul acesta nu au integritate sau demnitate; nu există nicio semnificație în existența lor!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 525)

Dumnezeu mustră și judecă omul deoarece este necesar pentru lucrarea Sa și, în plus, pentru că îi este necesară omului. Omul trebuie să fie mustrat și judecat și doar atunci poate el să obțină iubirea față de Dumnezeu. Astăzi, ați fost convinși complet, dar când întâlniți cel mai mic obstacol, aveți probleme; statura voastră este încă prea mică și încă trebuie să experimentați mai mult o astfel de mustrare și de judecată pentru a obține o cunoaștere mai profundă. Astăzi, aveți o oarecare adorație pentru Dumnezeu și vă temeți de Dumnezeu și știți că El este adevăratul Dumnezeu, dar nu aveți o mare iubire pentru El și cu atât mai puțin ați obținut o iubire pură; cunoștințele voastre sunt prea superficiale, iar statura voastră este încă insuficientă. Când întâlniți cu adevărat un mediu, voi încă nu ați fost martori, prea puțin din intrarea voastră este proactivă și nu aveți nicio idee despre cum să practicați. Majoritatea oamenilor sunt pasivi și inactivi; ei doar Îl iubesc în secret pe Dumnezeu în inimile lor, dar nu au niciun mod de a practica, nici nu le este clar care le sunt scopurile. Aceia care au fost desăvârșiți nu numai că posedă umanitate normală, dar sunt și stăpâniți de adevăruri care depășesc măsurile conștiinței, care sunt mai presus de standardele conștiinței; ei nu numai că își folosesc conștiința pentru a răsplăti iubirea lui Dumnezeu, ci, mai mult decât atât, ei L-au cunoscut pe Dumnezeu și au văzut că Dumnezeu este minunat și vrednic de iubirea omului și că există atât de multă iubire în Dumnezeu; omul nu poate să nu Îl iubească! Iubirea pentru Dumnezeu a acelora care au fost desăvârșiți este pentru a le îndeplini propriile aspirații. Iubirea lor este spontană, o iubire care nu cere nimic în schimb și care nu este o tranzacție. Ei Îl iubesc pe Dumnezeu doar datorită cunoștințelor lor despre El. Unor astfel de oameni nu le pasă dacă Dumnezeu le acordă haruri și se mulțumesc doar cu a-L mulțumi pe Dumnezeu. Ei nu fac înțelegeri cu Dumnezeu, nici nu-și măsoară iubirea de Dumnezeu după conștiință: „Tu mi-ai dat, deci Te iubesc și eu în schimb; dacă nu îmi dai, atunci nu am nimic să-Ți dau la schimb”. Aceia care au fost desăvârșiți cred întotdeauna că: „Dumnezeu este Creatorul și El Își îndeplinește lucrarea asupra noastră. Din moment ce eu am această oportunitate, condiție și calificare de a putea fi desăvârșit, căutarea mea ar trebui să fie aceea de a trăi o viață plină de semnificație și de a Îl mulțumi”. Este exact la fel cu ceea ce a experimentat Petru: când el era în punctul cel mai de jos, s-a rugat lui Dumnezeu și a spus: „O, Dumnezeule! Indiferent de moment sau de loc, știi că eu întotdeauna îmi amintesc de Tine. Indiferent de moment sau de loc, știi că vreau să Te iubesc, dar statura mea este prea mică, sunt prea slab și neputincios, iubirea mea este prea limitată și sinceritatea mea față de tine este prea puțină. În comparație cu iubirea Ta, eu sunt nedemn să trăiesc. Îmi doresc doar să nu fie în zadar viața mea și nu numai să Îți pot răsplăti iubirea, ci, mai ales, să pot dedica tot ce am Ție. Dacă Te pot mulțumi, atunci ca făptură, voi avea liniște sufletească și nu voi cere nimic mai mult. Deși sunt slab și neputincios acum, nu voi uita îndemnurile Tale și nu voi uita iubirea Ta. Acum, nu fac nimic mai mult decât să-Ți răsplătesc iubirea. O, Dumnezeule, mă simt îngrozitor! Cum Îți pot da înapoi iubirea din inima mea, cum pot face tot ce îmi stă în putință și cum pot fi în stare să Îți îndeplinesc dorințele și să fiu în stare să Îți ofer tot ceea ce am? Tu știi slăbiciunea omului; cum pot fi demn de iubirea Ta? O, Dumnezeule! Știi că am statura mică, că iubirea mea este prea puțină. Cum pot face tot ceea ce pot mai bine în acest tip de mediu? Știu că ar trebui să-Ți răsplătesc iubirea, știu că ar trebui să Îți dau tot ce am, dar astăzi statura mea este prea mică. Îți cer să îmi dai putere și încredere, astfel încât să fiu mai capabil de a avea iubire pură devotată Ție și să fiu mai capabil să dedic tot ce am Ție; nu numai că voi putea să-Ți răsplătesc iubirea, ci voi fi mai capabil să trăiesc mustrarea, judecata și încercările Tale și chiar și blesteme mai mari. Mi-ai permis să-Ți contemplu iubirea și sunt incapabil să nu Te iubesc și, deși sunt slab și neputincios azi, cum aș putea să Te uit? Iubirea, mustrarea și judecata Ta m-au făcut toate să Te cunosc, totuși mă simt, de asemenea, incapabil să Îți îndeplinesc iubirea, căci ești atât de măreț. Cum pot dedica tot ceea ce am Creatorului?” Astfel era cererea lui Petru, totuși statura sa era prea nepotrivită. În acest moment, el a simțit ca și cum un cuțit îi este răsucit în inimă. Era în agonie; el nu știa ce să facă în astfel de condiții. Totuși, el a continuat să se roage: „O, Dumnezeule! Omul are o statură de copil, conștiința sa este slabă și singurul lucru pe care îl pot obține este de a-Ți răsplăti iubirea. Astăzi, nu știu cum să-Ți satisfac dorințele și doresc doar să fac tot ce îmi stă în putință, să-Ți dau tot ce am și să-Ți dedic tot ce am. Indiferent de judecata Ta, indiferent de mustrarea Ta, indiferent de ce îmi acorzi, indiferent ce iei de la mine, eliberează-mă de cea mai mică urmă de plângere față de Tine. De multe ori, când m-ai mustrat și judecat, am mormăit în sinea mea și eram incapabil de a obține puritatea sau de a-Ți îndeplini dorințele. Răsplata mea pentru iubirea Ta era născută din obligație și, în acest moment, mă urăsc și mai tare”. Faptul că Petru se ruga în acest mod era deoarece el căuta o iubire mai pură față de Dumnezeu. El căuta și implora și, în plus, se învinovățea și își mărturisea păcatele lui Dumnezeu. El se simțea îndatorat lui Dumnezeu și simțea ură față de sine însuși, totuși el era, de asemenea, oarecum trist și pasiv. El întotdeauna s-a simțit astfel, ca și cum nu era destul de bun pentru dorințele lui Dumnezeu și neputincios să facă tot ce îi stătea în putință. În astfel de condiții, Petru tot căuta să realizeze credința lui Iov. El a văzut cât de mare fusese credința lui Iov, căci Iov văzuse că tot ce avea fusese acordat de Dumnezeu și era normal ca Dumnezeu să îi ia tot ceea ce avea, că Dumnezeu dădea oricui voia – astfel era firea dreaptă a lui Dumnezeu. Iov nu se plângea și încă putea să-L laude pe Dumnezeu. Petru se cunoștea și el pe sine însuși și în inima sa se ruga: „Astăzi nu ar trebui să mă mulțumesc să Îți răsplătesc iubirea folosindu-mi conștiința și, cu cât de multă iubire Îți dau înapoi, pentru că gândurile mele sunt prea corupte și pentru că sunt incapabil să Te văd drept Creatorul. Deoarece sunt încă nedemn să Te iubesc, trebuie să cultiv abilitatea de a dedica tot ceea ce am Ție, ceea ce aș face de bunăvoie. Trebuie să știu tot ceea ce ai făcut Tu și nu am de ales și trebuie să-Ți contemplu iubirea și să fiu capabil să Te slăvesc și să Îți preamăresc numele sfânt, astfel încât să poți câștiga mare slavă prin mine. Sunt dispus să fiu de neclintit în această mărturie pentru Tine. O, Dumnezeule! Iubirea Ta este așa de prețioasă și de frumoasă; cum aș putea să îmi doresc să trăiesc în mâinile celui rău? Nu am fost oare făcut de Tine? Cum aș putea trăi sub stăpânirea Satanei? Aș prefera ca întreaga mea ființă să trăiască sub mustrarea Ta. Nu doresc să trăiesc sub stăpânirea celui rău. Dacă pot fi făcut pur și pot dedica tot ceea ce am Ție, sunt dispus să îmi ofer trupul și mintea judecății și mustrării Tale, căci îl urăsc pe Satana și nu sunt dispus să trăiesc sub stăpânirea lui. Prin judecata Ta față de mine, Tu Îți arăți firea Ta dreaptă; sunt fericit și nu am nicio nemulțumire. Dacă pot să îndeplinesc datoria de făptură, sunt dispus ca întreaga mea viață să fie însoțită de judecata Ta, prin care voi ajunge să cunosc firea Ta dreaptă și mă voi elibera de influența celui rău”. Petru mereu s-a rugat astfel, întotdeauna a căutat astfel și a ajuns, relativ vorbind, într-un tărâm înalt. Nu numai că a putut să răsplătească iubirea lui Dumnezeu, dar, mai important, el și-a îndeplinit și datoria de făptură. Nu numai că el nu a fost acuzat de conștiința sa, dar el a fost capabil, de asemenea, să depășească standardele conștiinței. Rugăciunile lui au continuat să se ridice înaintea lui Dumnezeu, astfel încât aspirațiile sale erau mereu mai înalte, iar iubirea sa de Dumnezeu era mereu mai mare. Deși a suferit o durere îngrozitoare, totuși el nu a uitat să-L iubească pe Dumnezeu și el tot a căutat să obțină abilitatea de a înțelege voia lui Dumnezeu. În rugăciunile sale, a rostit următoarele cuvinte: „Nu am realizat nimic mai mult decât răsplătirea iubirii Tale. Nu am stat martor pentru Tine înaintea Satanei, nu m-am eliberat de influența Satanei și tot trăiesc în trup. Doresc să îmi folosesc iubirea pentru a-l înfrânge pe Satana, a-l rușina, și astfel să-Ți satisfac dorința. Doresc să-mi dau ființa în întregime Ție, să nu îi dau niciun pic din mine Satanei, căci Satana este dușmanul Tău”. Cu cât a căutat mai mult în această direcție, cu atât mai mult a fost impresionat și cu atât mai profundă a fost cunoașterea sa privind aceste chestiuni. Fără să realizeze, el a ajuns să cunoască că ar trebui să se elibereze de sub influența Satanei și ar trebui să se întoarcă cu totul la Dumnezeu. Astfel era sfera la care a ajuns el. El depășea influența Satanei și se elibera de plăcerile și bucuriile trupului și era dispus să trăiască mai profund atât mustrarea lui Dumnezeu, cât și judecata Lui. El a spus: „Deși trăiesc în mustrarea Ta și în judecata Ta, indiferent de greutățile pe care le presupune, tot nu sunt dispus să trăiesc sub stăpânirea Satanei, tot nu sunt dispus să îndur înșelăciunea Satanei. Mă bucur să trăiesc în mijlocul blestemelor Tale și mă doare să trăiesc printre binecuvântările Satanei. Te iubesc trăind sub judecata Ta și aceasta îmi aduce o mare bucurie. Mustrarea și judecata Ta este dreaptă și sfântă; există pentru a mă curăța și, chiar mai mult, pentru a mă mântui. Aș prefera să îmi petrec întreaga viață sub judecata Ta pentru a putea fi în grija Ta. Nu sunt dispus să trăiesc sub stăpânirea Satanei nici măcar un moment; doresc să fiu curățat de Tine; cu toate că îndur greutăți, nu sunt dispus să fiu exploatat și păcălit de Satana. Eu, această făptură, ar trebui să fiu folosită de Tine, luată în stăpânire de Tine, judecată de Tine și mustrată de Tine. Ar trebui chiar să fiu blestemat de Tine. Inima mea se bucură când ești dispus să mă binecuvântezi, căci am văzut iubirea Ta. Tu ești Creatorul și eu sunt făptura: nu ar trebui să Te trădez și să trăiesc sub stăpânirea Satanei, nici nu ar trebui să fiu exploatat de Satana. Ar trebui să fiu calul sau boul Tău, în loc să trăiesc pentru Satana. Aș prefera să trăiesc în mustrarea Ta, fără fericire fizică, iar aceasta mi-ar aduce bucurie chiar dacă aș pierde harul Tău. Deși harul Tău nu este cu mine, mă bucur să fiu mustrat și judecat de Tine; aceasta este cea mai bună binecuvântare din partea Ta, cel mai mare har al Tău. Deși Tu ești întotdeauna măreț și plin de urgie față de mine, totuși sunt incapabil să Te părăsesc, și totuși încă nu Te pot iubi suficient. Aș prefera să trăiesc în casa Ta, aș prefera să fiu blestemat, mustrat și zdrobit de Tine și nu sunt dispus să trăiesc sub stăpânirea Satanei, nici nu sunt dispus să mă agit doar pentru trup, și cu atât mai puțin sunt dispus să trăiesc pentru trup”. Iubirea lui Petru era o iubire pură. Aceasta este experiența de a fi desăvârșit și este cea mai înaltă sferă a desăvârșirii; nu există nicio viață mai semnificativă. El a acceptat mustrarea și judecata lui Dumnezeu, el a prețuit firea dreaptă a lui Dumnezeu și nimic în legătură cu Petru nu era mai valoros. El a spus: „Satana îmi dă bucurii materiale, dar nu le prețuiesc. Mustrarea și judecata lui Dumnezeu vin asupra mea – prin aceasta sunt dăruit cu har, în aceasta găsesc plăcere și prin aceasta sunt binecuvântat. Dacă nu era judecata lui Dumnezeu, nu L-aș fi iubit niciodată pe Dumnezeu, aș trăi încă sub stăpânirea Satanei, încă aș fi controlat și condus de el. Dacă ar fi fost așa, nu aș deveni niciodată o ființă umană reală, căci aș fi incapabil să-L mulțumesc pe Dumnezeu și nu m-aș fi dedicat în întregime lui Dumnezeu. Deși Dumnezeu nu mă binecuvântează, lăsându-mă fără liniște interioară, ca și cum un foc ar arde înăuntrul meu, și fără pace sau bucurie, și chiar dacă mustrarea și disciplina lui Dumnezeu nu se despart niciodată de mine, în judecata și mustrarea lui Dumnezeu pot să-I contemplu firea dreaptă. Mă bucur nespus de aceasta; nu există niciun lucru mai valoros sau mai semnificativ în viață. Deși protecția și grija Lui au devenit mustrare, judecată, blesteme și lovire nemiloasă, cu toate acestea mă bucur de aceste lucruri, căci ele mă pot curăța și schimba mai bine, mă pot aduce mai aproape de Dumnezeu, mă pot face mai capabil să-L iubesc pe Dumnezeu și pot face mai pură iubirea mea de Dumnezeu. Aceasta mă face mai capabil să îmi îndeplinesc datoria de făptură și mă duce înaintea lui Dumnezeu și departe de influența Satanei, astfel încât să nu îl mai slujesc pe Satana. Când nu voi trăi sub stăpânirea Satanei și voi putea să dedic tot ce am și tot ceea ce pot face lui Dumnezeu, fără a cruța niciun efort – atunci va fi momentul când voi fi complet mulțumit. Mustrarea și judecata lui Dumnezeu sunt cele care m-au salvat și viața mea este inseparabilă de mustrarea și judecata lui Dumnezeu. Viața mea pe pământ este sub stăpânirea Satanei și dacă nu ar fi grija și protecția mustrării și judecății lui Dumnezeu, aș fi trăit întotdeauna sub stăpânirea Satanei și, mai ales, nu aș fi avut oportunitatea sau mijloacele de a trăi o viață plină de semnificație. Doar dacă mustrarea și judecata lui Dumnezeu nu mă părăsesc niciodată voi putea fi curățat de Dumnezeu. Doar cu cuvintele aspre și firea dreaptă a lui Dumnezeu și judecata măreață a lui Dumnezeu am câștigat eu protecție supremă și am ajuns să trăiesc în lumină și am câștigat binecuvântările lui Dumnezeu. Să pot fi curățat și să mă eliberez de Satana și să trăiesc sub stăpânirea lui Dumnezeu – aceasta este cea mai mare binecuvântare din viața mea astăzi”. Aceasta este cea mai înaltă sferă trăită de Petru.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 526)

Omul trăiește în trup, ceea ce înseamnă că trăiește într-un iad uman și fără judecata și mustrarea lui Dumnezeu, omul este la fel de murdar precum Satana. Cum ar putea omul să fie sfânt? Petru a crezut că mustrarea și judecata din partea lui Dumnezeu erau protecția cea mai bună și harul cel mai mare al omului. Doar prin mustrare și judecată din partea lui Dumnezeu poate să se trezească omul și să urască trupul, să-l urască pe Satana. Disciplina strictă a lui Dumnezeu îl eliberează pe om de sub influența Satanei, îl eliberează din propria lui mică lume și îi permite să trăiască în lumina prezenței lui Dumnezeu. Nu există nicio mântuire mai bună decât mustrarea și judecata! Petru s-a rugat: „O, Dumnezeule! Atât timp cât mă mustri și mă judeci, voi ști că nu m-ai părăsit. Chiar dacă nu îmi dai bucurie sau pace și mă faci să trăiesc în suferință și îmi aplici nenumărate mustrări, atât timp cât nu mă părăsești, inima mea va fi liniștită. Astăzi, mustrarea și judecata Ta au devenit cea mai bună protecție a mea și cea mai mare binecuvântare. Harul pe care mi-l dai mă protejează. Harul pe care mi-l acorzi astăzi este o manifestare a firii Tale drepte și este mustrare și judecată; în plus, este o încercare și, mai mult decât atât, este o viață plină de suferință”. Petru a putut să dea la o parte plăcerile trupului și să caute o iubire mai profundă și o protecție mai mare, deoarece el câștigase atât de mult har din mustrarea și judecata lui Dumnezeu. În viața Sa, dacă omul dorește să fie curățat și să obțină schimbări în firea sa, dacă el dorește să trăiască o viață plină de semnificație și să-și îndeplinească datoria de făptură, atunci el trebuie să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu și nu trebuie să permită ca disciplinarea din partea lui Dumnezeu și lovirea din partea lui Dumnezeu să plece de la el, pentru ca el să se poată elibera de manipularea și influența Satanei și să trăiască în lumina lui Dumnezeu. Să știi că mustrarea și judecata lui Dumnezeu reprezintă lumina și lumina mântuirii omului și că nu există nicio mântuire, har sau protecție mai bună pentru om. Omul trăiește sub influența Satanei și există în trup; dacă nu este curățat și dacă nu primește protecția lui Dumnezeu, atunci omul va deveni tot mai depravat. Dacă el își dorește să-L iubească pe Dumnezeu, atunci el trebuie curățat și mântuit. Petru s-a rugat: „Dumnezeule, când mă tratezi cu bunătate, sunt încântat și simt mângâiere; când mă mustri, simt o mângâiere și o bucurie și mai mare. Deși sunt slab și îndur o suferință nespusă, deși există lacrimi și tristețe, Tu știi că această tristețe este din cauza neascultării mele și din cauza slăbiciunii mele. Plâng pentru că nu Îți pot satisface dorințele, simt durere și regret pentru că sunt insuficient pentru cerințele Tale, dar sunt dornic să ating acest scop, sunt dispus să fac tot ce pot pentru a Te mulțumi. Mustrarea Ta mi-a adus protecție și mi-a dat cea mai bună mântuire; judecata Ta umbrește toleranța și răbdarea Ta. Fără mustrarea și judecata Ta, eu nu m-aș bucura de mila și de bunătatea Ta plină de iubire. Astăzi, văd cu atât mai mult că iubirea Ta a depășit cerurile și este mai presus de toate celelalte lucruri. Iubirea Ta nu este doar milă și bunătate plină de iubire; chiar mai mult decât atât, este mustrare și judecată. Mustrarea și judecata Ta mi-au dăruit atât de multe. Fără mustrarea și judecata Ta, nicio persoană nu ar fi curățată și nicio persoană nu ar putea să trăiască iubirea Creatorului. Deși am suferit sute de încercări și necazuri și am fost chiar aproape de moarte, acestea mi-au permis să Te cunosc cu adevărat și să câștig mântuirea supremă. Dacă mustrarea, judecata și disciplina Ta m-ar părăsi, atunci aș trăi în întuneric, sub stăpânirea Satanei. Ce beneficii are trupul omului? Dacă mustrarea și judecata Ta m-ar părăsi, ar fi ca și cum Duhul Tău m-ar abandona, ca și cum nu ai mai fi cu mine. Dacă ar fi așa, cum aș putea să continuu să trăiesc? Dacă Tu îmi dai boală și îmi iei libertatea, pot continua să trăiesc, dar dacă vreodată m-ar părăsi mustrarea și judecata Ta, nu aș avea cum să continuu să trăiesc. Dacă aș fi fost fără mustrarea și judecata Ta, aș fi pierdut iubirea Ta, o iubire care este prea profundă ca să o pot exprima în cuvinte. Fără iubirea Ta aș trăi sub stăpânirea Satanei și nu aș putea să Îți văd fața glorioasă. Cum aș putea să continuu să trăiesc? Nu aș putea să îndur un astfel de întuneric, o asemenea viață. Să Te am cu mine este ca și cum Te-aș vedea, deci cum aș putea să Te părăsesc? Te implor, Te rog fierbinte să nu îmi iei cea mai mare mângâiere, chiar dacă este vorba doar de câteva cuvinte de liniștire. M-am bucurat de iubirea Ta și astăzi nu pot sta departe de Tine; cum aș putea să nu Te iubesc? Am vărsat multe lacrimi de durere din cauza iubirii Tale, totuși am simțit întotdeauna că o astfel de viață precum aceasta este mai plină de semnificație, mai capabilă să mă îmbogățească, mai capabilă să mă schimbe, mai capabilă să îmi permită să obțin adevărul care ar trebui stăpânit de făpturi”.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 527)

Întreaga viață a omului este trăită sub domeniul Satanei și nu există nicio singură persoană care să se poată elibera de influența Satanei pe cont propriu. Toți trăiesc într-o lume murdară, în corupție și deșertăciune, fără cea mai mică semnificație sau valoare; ei trăiesc vieți așa de lipsite de griji pentru trup, pentru pofte și pentru Satana. Nu există nici cea mai mică valoare în existența lor. Omul este incapabil să descopere adevărul care îl va elibera de influența Satanei. Chiar dacă omul crede în Dumnezeu și citește Biblia, el nu înțelege cum să se elibereze de sub controlul influenței Satanei. De-a lungul secolelor, foarte puțini oameni au descoperit acest secret, foarte puțini l-au priceput. Astfel, deși omul îl detestă pe Satana și detestă trupul, el nu știe cum să se elibereze de influența ademenitoare a Satanei. Astăzi, nu sunteți voi încă sub stăpânirea Satanei? Voi nu regretați faptele de neascultare și cu atât mai puțin simțiți că sunteți murdari și neascultători. După ce vă opuneți lui Dumnezeu, voi chiar aveți liniște sufletească și simțiți o mare pace. Pacea voastră nu este din cauză că sunteți corupți? Nu vine oare această pace din neascultarea voastră? Omul trăiește într-un iad uman, el trăiește sub influența întunecată a Satanei; pe pământ, fantomele trăiesc împreună cu omul, năvălind asupra trupului omului. Pe pământ, nu trăiești într-un paradis frumos. Locul unde ești este ținutul diavolului, un iad uman, un infern. Dacă omul nu este curățit, atunci el e al murdăriei; dacă nu este protejat și îngrijit de Dumnezeu, atunci el e încă un prizonier al Satanei; dacă nu este judecat și mustrat, atunci nu va avea mijloace să scape de prigonirea influenței întunecate a Satanei. Firea coruptă pe care o dai la iveală și purtarea de neascultare pe care o trăiești sunt suficiente pentru a dovedi că încă trăiești sub domeniul Satanei. Dacă mintea și gândurile tale nu au fost curățite, iar firea ta nu a fost judecată și mustrată, atunci întreaga ta ființă este controlată încă de domeniul Satanei, mintea ta este controlată de Satana, gândurile tale sunt manipulate de Satana și întreaga ta ființă e controlată de mâinile Satanei. Știi cât de departe ești acum de standardele lui Petru? Ai tu acest calibru? Cât de mult cunoști din mustrarea și judecata de astăzi? Cât de mult stăpânești din ceea ce Petru a ajuns să cunoască? Dacă, astăzi, nu ești capabil să știi, vei putea să obții această cunoaștere în viitor? Cineva atât de leneș și de laș ca tine este pur și simplu incapabil de a cunoaște mustrarea și judecata. Dacă urmărești pacea trupului și plăcerile trupului, atunci nu vei avea mijloacele de a fi curățat, și în final vei fi înapoiat Satanei, căci ceea ce trăiești este Satana și trupul. Așa cum stau lucrurile astăzi, mulți oameni nu urmăresc viața, ceea ce înseamnă că nu le pasă să fie curățiți sau să intre într-o experiență mai profundă de viață. Așa stând lucrurile, cum pot fi ei desăvârșiți? Aceia care nu urmăresc viața nu au nicio oportunitate de a fi desăvârșiți, iar aceia care nu urmăresc să-L cunoască pe Dumnezeu, care nu urmăresc schimbări în firea lor, sunt incapabili să scape de sub influența întunecată a Satanei. Nu sunt serioși în ceea ce privește cunoștințele lor despre Dumnezeu și intrarea în schimbările din firea lor, exact ca aceia care cred doar în religie, care doar urmează ritualul și iau parte la serviciile obișnuite. Nu este aceea o pierdere de vreme? Dacă, în credința sa în Dumnezeu, omul nu este serios privind chestiunile vieții, nu urmărește intrarea în adevăr, nu urmărește schimbări în firea sa, și cu atât mai puțin urmărește o cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu, atunci el nu poate fi desăvârșit. Dacă dorești să fii desăvârșit, atunci trebuie să înțelegi lucrarea lui Dumnezeu. În special, trebuie să înțelegi semnificația mustrării și judecății Sale și motivul pentru care lucrarea aceasta este săvârșită asupra omului. Ești capabil să accepți? În timpul mustrării de acest tip, ești capabil să obții aceleași experiențe și cunoștințe ca Petru? Dacă urmărești cunoașterea de Dumnezeu și lucrarea Duhului Sfânt și dacă urmărești schimbări în firea ta, atunci ai oportunitatea de a fi desăvârșit.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 528)

Pentru aceia care trebuie desăvârșiți, această etapă a lucrării de a fi cuceriți este indispensabilă; doar odată ce omul a fost cucerit poate el să trăiască lucrarea de a fi desăvârșit. Nu există o mare valoare în a îndeplini doar rolul de a fi cucerit, lucru care nu te va face potrivit pentru utilizarea de către Dumnezeu. Nu vei avea nicio modalitate de a-ți juca rolul în răspândirea Evangheliei, căci tu nu urmărești viața și nu urmărești schimbarea și reînnoirea în tine și, astfel, nu ai nicio experiență reală de viață. În timpul acestei lucrări pas cu pas, odată ai jucat rolul de făcător de servicii și de contrast, dar dacă în final nu urmărești să fii ca Petru, iar căutarea ta nu este conform căii în care Petru a fost desăvârșit, atunci, în mod natural, nu vei avea schimbări în firea ta. Dacă ești cineva care urmărește să fie desăvârșit, atunci tu vei fi dat mărturie și vei spune: „În această lucrare pas-cu-pas a lui Dumnezeu, am acceptat lucrarea de mustrare și judecată a lui Dumnezeu și, deși am îndurat o mare suferință, am ajuns să cunosc modul în care Dumnezeu desăvârșește omul, am câștigat lucrarea făcută de Dumnezeu și am cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, iar mustrarea Sa m-a salvat. Firea Sa dreaptă a venit asupra mea și mi-a adus binecuvântări și har; mustrarea și judecata Sa sunt cele care m-au protejat și m-au purificat. Dacă nu aș fi fost mustrat și judecat de Dumnezeu și dacă cuvintele aspre ale lui Dumnezeu nu ar fi venit asupra mea, nu aș fi putut să-L cunosc pe Dumnezeu, și nici nu aș fi putut să fiu salvat. Astăzi, văd: ca făptură, nu doar că mă bucur de toate lucrurile făcute de Creator ci, mai important, toate făpturile ar trebui să se bucure de firea dreaptă a lui Dumnezeu și de judecata Lui dreaptă, pentru că firea lui Dumnezeu este demnă de desfătarea omului. Ca făptură care a fost coruptă de Satana, trebuie să te bucuri de firea dreaptă a lui Dumnezeu. În firea Sa dreaptă există mustrare și judecată și, în plus, există o mare iubire. Deși sunt incapabil să câștig complet iubirea lui Dumnezeu astăzi, am avut marele noroc de a o vedea și prin aceasta am fost binecuvântat”. Aceasta este calea străbătută de aceia care trăiesc desăvârșirea și cunoașterea despre care vorbesc. Astfel de oameni sunt la fel ca Petru; ei au aceleași experiențe ca Petru. Astfel de oameni sunt, de asemenea, aceia care au câștigat viața, care au adevărul. Când ei experimentează până la bun sfârșit, în timpul judecății lui Dumnezeu, se vor elibera cu siguranță de influența Satanei și vor fi câștigați de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 529)

Adam și Eva creați de Dumnezeu la început erau oameni sfinți, adică, în timp ce erau în Grădina din Eden ei erau sfinți, neîntinați de murdărie. De asemenea, ei erau credincioși lui Iahve și nu știau nimic de trădarea lui Iahve. Aceasta este deoarece erau fără tulburarea influenței Satanei, erau fără otrava Satanei și erau cei mai puri din toată omenirea. Ei trăiau în Grădina Edenului, fără a fi pângăriți de nicio murdărie, fără a fi stăpâniți de trup și adorându-L pe Iahve. Mai târziu, când au fost ispitiți de Satana, ei aveau otrava șarpelui și dorința de a-L trăda pe Iahve și ei trăiau sub influența Satanei. La început, ei erau sfinți și Îl preamăreau pe Iahve; doar în această stare erau ei umani. Mai târziu, după ce au fost ispitiți de Satana, ei au mâncat fructul pomului cunoașterii binelui și răului și au trăit sub influența Satanei. Ei au fost treptat corupți de Satana și au pierdut imaginea inițială a omului. La început, omul avea suflarea de viață a lui Iahve, nu era deloc neascultător și nu avea nicio răutate în inima sa. La acea vreme, omul era cu adevărat uman. După ce a fost corupt de Satana, omul a devenit o fiară. Gândurile sale erau pline de răutate și murdărie, fără bunătate sau sfințenie. Nu este acesta Satana? Ai experimentat mult din lucrarea lui Dumnezeu, totuși nu te-ai schimbat și nu ai fost curățat. Tu încă trăiești sub stăpânirea Satanei și încă nu te supui lui Dumnezeu. Acesta este cineva care a fost cucerit, dar care nu a fost desăvârșit. Și de ce se spune că o astfel de persoană nu a fost desăvârșită? Deoarece această persoană nu urmărește viața sau să cunoască lucrarea lui Dumnezeu și nu își dorește nimic mai mult decât plăcerile trupului și confortul de moment. Drept rezultat, nu există schimbări în firea vieții sale și nu a recâștigat înfățișarea inițială de om creat de Dumnezeu. Astfel de oameni sunt cadavre umblătoare, ei sunt cei morți care nu au duh! Aceia care nu urmăresc o cunoaștere a lucrurilor spirituale, care nu urmăresc sfințenia și care nu urmăresc să trăiască adevărul, care sunt mulțumiți doar cu a fi cuceriți pe partea negativă și care nu pot să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu și să devină oameni sfinți – aceștia sunt oamenii care nu au fost mântuiți. Căci, dacă este fără adevăr, omul nu este capabil să nu cedeze în timpul încercărilor lui Dumnezeu; doar aceia care pot să nu cedeze în timpul încercărilor lui Dumnezeu sunt cei care au fost mântuiți. Ceea ce doresc Eu sunt oameni precum Petru, oameni care urmăresc să fie desăvârșiți. Adevărul de astăzi este dat celor care tânjesc după el și îl caută. Această mântuire este dată celor care tânjesc să fie mântuiți de Dumnezeu și nu are ca scop doar să fie câștigată de voi. Scopul său este ca voi să puteți fi câștigați de Dumnezeu; Îl câștigați pe Dumnezeu pentru ca Dumnezeu să vă poată câștiga pe voi. Astăzi, v-am spus aceste cuvinte și le-ați auzit și ar trebui să practicați conform acestor cuvinte. În final, momentul în care veți pune aceste cuvinte în practică va fi momentul când Eu vă voi fi câștigat prin aceste cuvinte; în același timp, voi veți fi câștigat, de asemenea, aceste cuvinte, adică, veți fi câștigat această mântuire supremă. Odată ce sunteți curățați, veți fi devenit o ființă umană reală. Dacă ești incapabil să trăiești adevărul sau să trăiești asemănător unuia care a fost desăvârșit, atunci se poate spune că nu ești om, ci un cadavru umblător, o fiară, pentru că ești fără adevăr, adică ești fără suflarea de viață a lui Iahve și, astfel, ești o persoană moartă care nu are suflet! Deși este posibil să fii martor după ce ai fost cucerit, ceea ce câștigi este doar puțină mântuire și nu ai devenit o ființă stăpânită de un duh. Deși ai trăit mustrare și judecată, firea ta nu este reînnoită sau schimbată ca rezultat; ești încă vechiul tău sine, încă aparții Satanei și nu ești cineva care a fost curățat. Doar aceia care au fost desăvârșiți sunt valoroși și doar astfel de oameni au câștigat o viață adevărată.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 530)

Astăzi, unii oameni caută să fie utilizați de Dumnezeu, dar după ce au fost cuceriți, ei nu pot fi folosiți direct. Cât despre cuvintele rostite astăzi, dacă, atunci când Dumnezeu folosește oameni, tu tot nu poți să le realizezi, atunci tu nu ai fost desăvârșit. Cu alte cuvinte, sosirea sfârșitului perioadei când omul este desăvârșit va hotărî dacă omul va fi alungat sau folosit de Dumnezeu. Aceia care au fost cuceriți nu sunt nimic mai mult decât exemple de pasivitate și negativitate; ele sunt exemple și modele, dar nu sunt nimic mai mult decât un contraexemplu. Doar când firea vieții omului s-a schimbat și când a realizat schimbări interioare și exterioare, doar atunci va fi el desăvârșit complet. Astăzi, ce anume vrei: să fii cucerit sau să fii desăvârșit? Pe care dintre ele vrei să le realizezi? Ai îndeplinit condițiile pentru a fi desăvârșit? Ce condiții îți mai lipsesc? Cum ar trebui să te înzestrezi și cum ar trebui să compensezi pentru lipsurile tale? Cum ar trebui să intri pe calea de a fi desăvârșit? Cum ar trebui să te supui total? Tu ceri să fii desăvârșit, deci urmărești sfințenia? Ești o persoană care caută să experimenteze mustrarea și judecata ca să poată fi purificată? Urmărești să fii curățat, deci ești dispus să accepți mustrarea și judecata? Ceri să Îl cunoști pe Dumnezeu, dar ai cunoștință despre mustrarea și judecata Lui? Astăzi, mare parte din lucrarea pe care o face asupra ta este mustrare și judecată; ce cunoștință ai despre această lucrare, care a fost făcută asupra ta? Mustrarea și judecata pe care le-ai experimentat te-au curățat? Te-au schimbat? Au avut vreun efect asupra ta? Ești epuizat de lucrarea de astăzi – blesteme, judecată și dezvăluiri – sau simți că aceste lucruri sunt un mare beneficiu pentru tine? Îl iubești pe Dumnezeu, dar de ce Îl iubești? Îl iubești pe Dumnezeu pentru că ai primit puțin har? Sau Îl iubești pe Dumnezeu după ce ai câștigat pace și bucurie? Ori Îl iubești pe Dumnezeu după ce ai fost curățat de mustrarea și judecata Lui? Ce anume te face să Îl iubești pe Dumnezeu? Ce condiții a trebuit să îndeplinească Petru pentru a fi desăvârșit? După ce a fost desăvârșit, care a fost modul esențial în care a fost exprimat? L-a iubit el pe Domnul Isus pentru că tânjea după El sau deoarece nu Îl putea vedea pe El, sau pentru că primise reproșuri? Sau Îl iubea pe Domnul Isus și mai mult pentru că el acceptase suferința necazurilor și ajunsese să-și cunoască propria murdărie și neascultare, ajunsese să cunoască sfințenia Domnului? Iubirea sa de Dumnezeu a devenit mai pură datorită mustrării și judecății lui Dumnezeu, sau din cauza a altceva? Care dintre acestea? Îl iubești pe Dumnezeu datorită harului lui Dumnezeu și deoarece El ți-a dat o oarecare binecuvântare. Este aceasta iubire adevărată? Cum ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu? Ar trebui să accepți mustrarea și judecata Lui și, după ce ai contemplat firea Lui dreaptă, să fii capabil să Îl iubești cu adevărat, astfel încât să fii cu totul convins și să ai cunoștințe despre El? Precum Petru, poți spune că nu Îl iubești suficient pe Dumnezeu? Ceea ce urmărești este să fii cucerit după mustrare și judecată, sau să fii curățat, protejat și îngrijit după mustrare și judecată? Pe care dintre acestea le urmărești tu? Este viața ta una plină de semnificație, sau este lipsită de scop și de valoare? Vrei trupul sau vrei adevărul? Dorești judecată sau confort? După ce ai experimentat atât de mult din lucrarea lui Dumnezeu și după ce ai contemplat sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu, cum ar trebui să urmărești? Cum ar trebui să mergi pe această cale? Cum ar trebui să pui iubirea față de Dumnezeu în practică? Mustrarea și judecata lui Dumnezeu au avut vreun efect asupra ta? Dacă ai sau nu cunoștință de mustrarea și judecata lui Dumnezeu depinde de ce trăiești și de măsura în care Îl iubești pe Dumnezeu! Buzele tale spun că Îl iubești pe Dumnezeu, totuși ceea ce trăiești este vechea fire coruptă; nu ai nicio teamă de Dumnezeu și cu atât mai puțin ai o conștiință. Îl iubesc astfel de oameni pe Dumnezeu? Sunt astfel de oameni credincioși lui Dumnezeu? Sunt ei cei care acceptă mustrarea și judecata lui Dumnezeu? Spui că Îl iubești pe Dumnezeu și crezi în El, totuși nu renunți la noțiunile tale. În lucrarea ta, intrarea ta, cuvintele pe care le rostești și în viața ta, nu există nicio manifestare a iubirii tale de Dumnezeu și nu există niciun respect față de Dumnezeu. Este aceasta o persoană care a câștigat mustrare și judecată? Ar putea o astfel de persoană să fie Petru? Aceia care sunt ca Petru au doar cunoștința, dar nu și trăirea? Astăzi, care este condiția care necesită ca omul să trăiască o viață reală? Rugăciunile lui Petru nu au fost decât cuvinte care au ieșit din gura lui? Nu erau ele cuvinte care veneau din adâncul inimii sale? Petru doar se ruga, dar nu punea adevărul în practică? De dragul cui urmărești? Cum ar trebui să faci să primești protecție și să fii curățit în timpul mustrării și judecății lui Dumnezeu? Nu este mustrarea și judecata lui Dumnezeu de niciun folos omului? Toată judecata este pedeapsă? Este posibil ca doar pacea și bucuria, doar binecuvântările materiale și confortul de moment să fie benefice vieții omului? Dacă omul trăiește într-un mediu plăcut și confortabil, fără o viață de judecată, poate el să fie curățat? Dacă omul dorește să se schimbe și să fie curățat, cum ar trebui el să accepte să fie desăvârșit? Ce cale ar trebui să alegi astăzi?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 531)

Imediat ce este menționat Petru, oamenii nu mai termină cu lucrurile bune de spus despre el. Imediat își amintesc de cele trei ori când s-a lepădat de Dumnezeu, cum L-a testat pe Dumnezeu punându-se în serviciul Satanei și cum, în cele din urmă, el a fost răstignit cu capul în jos pentru Dumnezeu, și așa mai departe. Acum Mă voi concentra pe a descrie cum M-a cunoscut Petru și care a fost sfârșitul lui. Petru avea un calibru bun, dar circumstanțele sale nu au fost precum cele ale lui Pavel; părinții lui M-au persecutat, ei erau demoni care fuseseră posedați de Satana și, ca urmare, nu l-au învățat pe Petru nimic despre Dumnezeu. Petru era isteț, înzestrat și răsfățat de părinții săi încă din copilărie. Însă ca adult, el a devenit dușmanul lor, căci nu a încetat niciodată să caute să Mă cunoască și, prin urmare, le-a întors spatele. Aceasta a fost deoarece, mai presus de orice altceva, el credea că cerul și pământul și toate lucrurile sunt în mâinile Celui Atotputernic și că toate lucrurile pozitive vin de la Dumnezeu și sunt emanate direct de la El, fără a fi prelucrate de Satana. Contraexemplul părinților săi i-a dat lui Petru o mai mare cunoaștere a bunătății și milei Mele, sporind astfel dorința sa de a Mă căuta. El s-a concentrat nu numai să mănânce și să bea cuvintele Mele, dar, mai mult, să priceapă voia Mea și a fost veșnic prudent în inima sa. Ca urmare, a fost mereu sensibil în spiritul său și astfel a fost după inima Mea în tot ce făcea. A menținut constant atenția la eșecurile oamenilor din trecut pentru a se autoimpulsiona, profund temător că ar putea cădea în capcana eșecului. De asemenea, s-a concentrat pe asimilarea credinței și dragostei tuturor acelora care Îl iubiseră pe Dumnezeu de-a lungul veacurilor. În acest mod, el și-a grăbit procesul creșterii – nu numai în aspectele negative, ci, mult mai important, în aspectele pozitive – el a crescut mai rapid, astfel că a sa cunoaștere a devenit cea mai mare dintre toate în prezența Mea. Nu este greu de imaginat, așadar, cum a pus tot ceea ce avea în mâinile Mele, cum a renunțat până și la a lua decizii în privința mâncatului, îmbrăcatului, dormitului și a locului unde trăia și s-a bucurat în schimb de bogățiile Mele pe baza faptului de a Mă mulțumi în toate lucrurile. L-am supus la nenumărate încercări – încercări care, evident, l-au lăsat pe jumătate mort – dar, în mijlocul acestor sute de încercări, el nu și-a pierdut nici măcar o dată credința în Mine și nu s-a simțit dezamăgit de Mine. Chiar și când am zis că Mă lepădasem de el, tot nu s-a lăsat descurajat și a continuat să Mă iubească într-un mod practic și în acord cu principiile de practică trecute. I-am spus că nu aveam să îl laud deși Mă iubea, că într-un final îl voi da pe mâna Satanei. Dar, în mijlocul acestor încercări, încercări care nu au venit asupra trupului său, ci au fost prin cuvinte, el încă s-a rugat Mie și a spus: „O, Dumnezeule! În cer și pe pământ și printre toate lucrurile, există vreun om, vreo făptură sau vreun lucru care să nu fie în mâinile Tale, Cel Atotputernic? Când ești milos cu mine, inima mea mult se înveselește datorită milei Tale. Când mă judeci, așa nevrednic cum sunt, simt cu atât mai mult insondabilitatea faptelor Tale, deoarece ești plin de autoritate și înțelepciune. Deși trupul meu îndură greutăți, duhul meu este alinat. Cum aș putea să nu aduc slavă înțelepciunii și faptelor Tale? Chiar dacă ar fi să mor după ce Te cunosc, cum să nu fac asta bucuros și fericit? O, Atotputernicule! Chiar nu dorești să mă lași să Te văd? Chiar nu sunt potrivit pentru a-Ți primi judecata? Cumva există ceva în mine ce nu vrei să vezi?” În timpul unor încercări ca acestea, deși Petru nu a putut să priceapă cu exactitate voia Mea, era evident că era mândru și onorat să fie folosit de Mine (cu toate că a primit judecata Mea, astfel ca omenirea să Îmi vadă măreția și mânia) și că nu era deznădăjduit de aceste încercări. Datorită loialității sale înaintea Mea și datorită binecuvântării Mele asupra lui, el a fost un exemplar și un model pentru om timp de mii de ani. Nu tocmai asta ar trebui să imitați? Gândiți-vă bine și îndelung de ce am oferit o descriere atât de detaliată a lui Petru; acestea ar trebui să fie principiile după care acționați.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 6

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 532)

Petru L-a urmat pe Isus câțiva ani și a văzut multe în El care nu erau în alți oameni. După ce L-a urmat un an, Petru a fost ales de Isus dintre cei doisprezece ucenici. (Desigur, Isus nu a rostit asta cu voce tare, iar ceilalți nu erau deloc la curent cu acest lucru.) În viață, Petru s-a măsurat cu Isus în tot ceea ce făcea. Îndeosebi, mesajele pe care le propovăduia Isus se întipăreau în inima sa. El I-a fost pe deplin dedicat și loial lui Isus și niciodată nu a dat glas vreunei plângeri împotriva Lui. Drept urmare, a devenit tovarășul credincios al lui Isus oriunde Acesta mergea. Petru lua aminte la învățăturile lui Isus, la cuvintele Lui blânde, la ce Își lua de mâncare, la îmbrăcămintea și adăpostul Lui și la cum călătorea. Îl imita pe Isus în toate privințele. Nu a fost niciodată neprihănit de sine, ci s-a lepădat de tot ce era învechit, urmând exemplul lui Isus atât cu vorba, cât și cu fapta. Acela a fost momentul în care Petru a simțit că cerul, pământul și toate lucrurile sunt în mâinile Celui Atotputernic și că, din acest motiv, era lipsit de alegere personală. De asemenea, Petru asimila tot ceea ce era Isus și se folosea de acest lucru drept exemplu. Viața lui Isus arată că El nu era neprihănit de sine în ceea ce făcea; în loc să Se laude, El mișca oamenii prin dragoste. Diferite lucruri arătau ce era Isus și, din acest motiv, Petru imita tot ce avea legătură cu El. Experiențele lui Petru îl făceau să simtă din ce în ce mai mult frumusețea lui Isus, și spunea lucruri precum: „L-am căutat pe Cel Atotputernic pretutindeni în univers și am văzut minunățiile cerului, pământului și ale tuturor lucrurilor și, astfel, am căpătat un simț profund al frumuseții Celui Atotputernic. Cu toate acestea, nu am avut niciodată dragoste autentică în inima mea și nu am văzut niciodată cu proprii mei ochi frumusețea Celui Atotputernic. Astăzi, ochii Săi au privit către mine cu bunăvoință și am simțit în sfârșit dragostea lui Dumnezeu. Am descoperit în sfârșit că nu doar faptul că Dumnezeu a creat toate lucrurile face ca umanitatea să Îl iubească; în viața mea de zi cu zi, am găsit frumusețea Lui nemărginită. Cum ar putea oare aceasta să se limiteze la ceea ce poate fi văzut chiar acum?” Odată cu trecerea timpului, multe lucruri frumoase s-au ivit și în Petru. El a devenit foarte ascultător față de Isus și, desigur, a suferit și destule neplăceri. Când Isus îl ducea la predici în diverse locuri, Petru se smerea și asculta predicile lui Isus întotdeauna. Nu a devenit niciodată arogant din cauza anilor în care Îl urmase pe Isus. După ce Isus i-a spus că motivul pentru care venise era să fie răstignit, astfel încât să-Și poată încheia lucrarea, Petru a simțit deseori suferința în inimă și a plâns singur în taină. Cu toate acestea, ziua aceea „nefericită” a sosit în cele din urmă. După ce Isus a fost arestat, Petru a plâns singur în barca sa și a spus multe rugăciuni pentru acest lucru. Dar, în inima lui, a știut că aceasta era voia lui Dumnezeu Tatăl și că nimeni nu era în stare să o schimbe. El a rămas neliniștit și cu ochii în lacrimi doar din cauza iubirii sale. Aceasta este o slăbiciune umană, desigur. Astfel, când a aflat că Isus avea să fie pironit pe cruce, L-a întrebat: „După ce vei pleca, Te vei întoarce să fii printre noi și să veghezi asupra noastră? Vom mai putea să Te vedem?” Deși aceste cuvinte erau foarte naive și pline de noțiuni umane, Isus cunoștea amărăciunea suferinței lui Petru, așa că, prin dragostea Lui, a fost grijuliu față de slăbiciunea lui Petru: „Petrule, te-am iubit. Știi asta? Deși vorbele tale nu sunt întemeiate, Tatăl a promis că după învierea Mea, Mă voi arăta oamenilor timp de 40 de zile. Nu crezi că Duhul Meu va revărsa adesea harul asupra voastră, a tuturor?” Deși Petru s-a simțit oarecum mângâiat de acest lucru, tot a simțit că lipsea ceva și astfel, după ce a înviat, Isus i S-a arătat deschis pentru prima dată. Totuși, pentru a-l împiedica pe Petru să se agațe în continuare de noțiunile sale, Isus a refuzat îmbelșugata masă pe care Petru I-o pregătise și a dispărut cât ai clipi. De atunci, Petru L-a înțeles în sfârșit mai profund pe Domnul Isus și L-a iubit și mai mult. După învierea Sa, Isus i S-a arătat frecvent lui Petru. El i S-a arătat lui Petru de încă trei ori după ce trecuseră cele patruzeci de zile și Isus Se înălțase la ceruri. De fiecare dată, Se arăta exact când lucrarea Duhului Sfânt urma să fie finalizată și o nouă lucrare urma să fie începută.

De-a lungul vieții sale, Petru a pescuit ca să-și câștige existența, dar, mai mult decât atât, a trăit pentru a predica. În ultimii săi ani, a scris primele două epistole ale sale, precum și mai multe scrisori către biserica din Filadelfia din acea vreme. Oamenii din această perioadă erau profund impresionați de el. În loc să țină prelegeri oamenilor folosindu-și propriile prerogative, el le-a oferit o provizie de viață adecvată. Nu a uitat niciodată învățăturile lui Isus înainte de plecarea Acestuia și a fost inspirat de ele de-a lungul vieții. În timp ce Îl urma pe Isus, a luat hotărârea să răsplătească dragostea Domnului cu moartea sa și să urmeze exemplul Său în toate lucrurile. Isus a fost de acord cu acest lucru, așa că, atunci când Petru avea 53 de ani (la mai mult de 20 de ani de la plecarea lui Isus), Isus i S-a arătat pentru a-l ajuta să-și îndeplinească aspirația. În următorii șapte ani, Petru și-a petrecut viața pentru a ajunge să se cunoască pe sine. Într-o zi, la sfârșitul acestor șapte ani, a fost răstignit cu capul în jos, încheindu-și astfel extraordinara sa viață.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Interpretări ale tainelor cuvintelor lui Dumnezeu către întregul univers”, Despre viața lui Petru

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 533)

Ce este influența întunericului? Această așa-numită „influență a întunericului” este influența vicleniei, corupției, constrângerii și controlului oamenilor de către Satana; influența Satanei este o influență care are o aură a morții. Toți cei care trăiesc sub domeniul Satanei sunt condamnați să piară. Cum poți să scapi de influența întunericului după ce ai dobândit credința în Dumnezeu? După ce te-ai rugat sincer la Dumnezeu, îți întorci întru totul inima către El, moment în care inima ta este mișcată de Duhul lui Dumnezeu. Devii dispus să I te oferi Lui pe deplin și, în acest moment, vei fi scăpat de influența întunericului. Dacă tot ceea ce face omul este plăcut lui Dumnezeu și conform cerințelor Lui, atunci el este o persoană care trăiește în cuvintele lui Dumnezeu și sub grija și protecția Sa. Dacă oamenii nu pot să pună cuvintele lui Dumnezeu în practică, dacă încearcă mereu să-L păcălească, purtându-se într-un mod superficial față de El și necrezând în existența Lui, atunci toți acești oameni trăiesc sub influența întunericului. Oamenii care nu au primit mântuirea lui Dumnezeu trăiesc sub domeniul Satanei; adică, ei toți trăiesc sub influența întunericului. Aceia care nu cred în Dumnezeu trăiesc sub domeniul Satanei. Până și aceia care cred în existența lui Dumnezeu s-ar putea să nu trăiască neapărat în lumina Sa, întrucât aceia care cred în El s-ar putea să nu trăiască, de fapt, în cuvintele Lui și nici să nu se poată supune lui Dumnezeu. Omul este limitat doar la a crede în Dumnezeu și, pentru că nu-L cunoaște pe Dumnezeu, el încă trăiește în baza regulilor vechi, printre cuvintele moarte, având o viață întunecată și nesigură, nici pe deplin purificat de Dumnezeu, nici întru totul câștigat de Dumnezeu. De aceea, deși este de la sine înțeles că aceia care nu cred în Dumnezeu trăiesc sub influența întunericului, chiar și cei care cred în Dumnezeu s-ar putea să mai fie sub influența lui, căci sunt lipsiți de lucrarea Duhului Sfânt. Toți aceia care nu au primit harul sau mila lui Dumnezeu și cei care nu pot vedea lucrarea Duhului Sfânt trăiesc sub influența întunericului; și, în mare parte a timpului, așa trăiesc și cei care doar se bucură de harul lui Dumnezeu, dar, totuși, nu Îl cunosc. Dacă un om crede în Dumnezeu, dar își petrece majoritatea vieții trăind sub influența întunericului, atunci existența acestui om și-a pierdut sensul – și ce nevoie mai este să-i menționăm pe oamenii care nu cred că Dumnezeu există?

Toți cei care nu pot accepta lucrarea lui Dumnezeu sau care acceptă lucrarea lui Dumnezeu însă nu pot să-I îndeplinească cerințele sunt oameni care trăiesc sub influența întunericului. Doar aceia care caută adevărul și sunt capabili să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu vor primi binecuvântări de la El și doar ei vor scăpa de sub influența întunericului. Aceia care nu au fost eliberați, care sunt întotdeauna controlați de anumite lucruri și care nu sunt capabili să își ofere inimile lui Dumnezeu sunt oameni în robia Satanei, care trăiesc într-o aură a morții. Aceia care nu sunt fideli propriilor îndatoriri, care nu sunt fideli însărcinării date de Dumnezeu și care nu reușesc să-și îndeplinească funcțiile în biserică trăiesc sub influența întunericului. Aceia care în mod deliberat deranjează viața bisericii, care voit seamănă discordie între frații și surorile lor sau care formează clici sunt oameni care trăiesc și mai adânc sub influența întunericului, în robia Satanei. Aceia care au o relație necorespunzătoare cu Dumnezeu, care au întotdeauna dorințe extravagante, care întotdeauna vor să capete un avantaj și care niciodată nu caută transformarea firii lor sunt oameni care trăiesc sub influența întunericului. Aceia care sunt întotdeauna neglijenți și niciodată serioși în practicarea adevărului și care nu caută să îndeplinească voia lui Dumnezeu, ci doar să își satisfacă propriul trup sunt, de asemenea, oameni care trăiesc sub influența întunericului, învăluiți în moarte. Aceia care se dedau necinstei și înșelăciunii când lucrează pentru Dumnezeu, care Îl tratează pe Dumnezeu într-o manieră superficială, Îl înșală pe Dumnezeu și care întotdeauna fac planuri pentru sine sunt oameni care trăiesc sub influența întunericului. Toți aceia care nu pot să-L iubească pe Dumnezeu cu sinceritate, care nu caută adevărul și care nu se concentrează pe transformarea firii lor sunt oameni care trăiesc sub influența întunericului.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Scapă de influența întunericului și vei fi câștigat de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 534)

Dacă vrei să fii lăudat de Dumnezeu, trebuie mai întâi să scapi de influența întunecată a Satanei, să îți deschizi inima față de Dumnezeu și să I-o oferi pe deplin. Ar lăuda Dumnezeu lucrurile pe care le faci acum? Ți-ai întors inima spre Dumnezeu? Au fost lucrurile pe care le-ai făcut cele pe care ți le-a cerut Dumnezeu? Se conformează adevărului? Cercetează-te tot timpul și axează-te pe a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu; expune-ți inima înaintea Lui, iubește-L cu sinceritate și sacrifică-te cu devotament pentru Dumnezeu. Oamenii care fac aceste lucruri vor primi cu siguranță lauda lui Dumnezeu. Toți aceia care cred în Dumnezeu și, totuși, nu caută adevărul, nu au cum să scape de influența Satanei. Toți aceia care nu-și trăiesc viața cu sinceritate, care se poartă într-un fel în fața celorlalți și altfel în spatele lor, care dau impresia de umilință, răbdare și iubire, deși în esență sunt prefăcuți și vicleni și nu Îi sunt loiali lui Dumnezeu, sunt reprezentanții tipici ai celor care trăiesc sub influența întunericului; sunt din neamul șarpelui. Cei care cred în Dumnezeu doar pentru propriul câștig, care sunt neprihăniți de sine și încrezuți, care se laudă și își protejează statutul sunt oameni care îl iubesc pe Satana și se opun adevărului. Acești oameni I se împotrivesc lui Dumnezeu și îi aparțin întru totul Satanei. Cei care nu sunt atenți la poverile lui Dumnezeu, care nu Îl slujesc pe Dumnezeu cu toată inima, care sunt întotdeauna preocupați de propriile interese și de interesele propriei familii, care nu sunt capabili să abandoneze totul ca să se sacrifice pentru Dumnezeu și care niciodată nu trăiesc după cuvintele Lui sunt oameni din afara cuvintelor Sale. Astfel de oameni nu pot primi lauda lui Dumnezeu.

Când Dumnezeu a creat oamenii, a făcut asta pentru ca ei să se poată bucura de bogăția Sa și să Îl iubească sincer; în acest mod, oamenii aveau să trăiască în lumina Lui. Astăzi, lumina lui Dumnezeu nu strălucește asupra oamenilor care nu pot să-L iubească pe Dumnezeu, cărora nu le pasă de poverile Lui, care nu sunt capabili să-și ofere întru totul inimile lui Dumnezeu, care nu sunt capabili să ia inima Sa ca și cum ar fi a lor și care nu sunt în stare să ducă poverile lui Dumnezeu ca și când ar fi ale lor – și, prin urmare, toți acești oameni trăiesc sub influența întunericului. Ei sunt pe o cale care este diametral opusă voii lui Dumnezeu și în ceea ce fac nu există niciun pic de adevăr. Ei se tăvălesc în noroi cu Satana; sunt oameni care trăiesc sub influența întunericului. Dacă poți să bei și să mănânci deseori cuvintele lui Dumnezeu și să fii atent la voia Sa și să practici cuvintele Sale, atunci Îi aparții lui Dumnezeu și ești o persoană care trăiește în limitele cuvintelor Sale. Ești dispus să scapi de sub domeniul Satanei și să trăiești în lumina lui Dumnezeu? Dacă trăiești în limitele cuvintelor lui Dumnezeu, atunci Duhul Sfânt va avea o oportunitate să Își săvârșească lucrarea; dacă trăiești sub influența Satanei, atunci nu îi vei oferi o astfel de oportunitate Duhului Sfânt. Lucrarea pe care Duhul Sfânt o săvârșește asupra oamenilor, lumina pe care El o trimite asupra lor și încrederea pe care El le-o dăruiește oamenilor durează doar un moment; dacă oamenii nu au grijă și nu sunt atenți, lucrarea Duhului Sfânt va trece pe lângă ei. Dacă oamenii trăiesc în limitele cuvintelor lui Dumnezeu, atunci Duhul Sfânt va fi cu ei și va lucra asupra lor. Dacă oamenii nu trăiesc în limitele cuvintelor lui Dumnezeu, atunci ei trăiesc în robia Satanei. Dacă oamenii trăiesc cu firi corupte, nu au prezența sau lucrarea Duhului Sfânt. Dacă trăiești în limitele cuvintelor lui Dumnezeu și dacă trăiești în starea cerută de Dumnezeu, atunci Îi aparții, iar lucrarea Sa va fi îndeplinită asupra ta; dacă nu trăiești în limitele cerințelor lui Dumnezeu, dar în schimb trăiești sub domeniul Satanei, atunci cu siguranță trăiești sub corupția Satanei. Doar trăind în cuvintele lui Dumnezeu și dăruindu-ți inima Lui poți să-I îndeplinești cerințele; trebuie să faci așa cum spune Dumnezeu, făcând cuvântările Lui temelia existenței tale și realitatea vieții tale; doar atunci Îi vei aparține lui Dumnezeu. Dacă practici într-adevăr conform voii lui Dumnezeu, El va lucra asupra ta și atunci vei trăi sub binecuvântările lui Dumnezeu, în lumina înfățișării Sale; vei pricepe lucrarea pe care o îndeplinește Duhul Sfânt și vei simți bucuria prezenței lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Scapă de influența întunericului și vei fi câștigat de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 535)

Pentru a scăpa de sub influența întunericului, trebuie mai întâi să Îi fii loial lui Dumnezeu și să fii dornic să cauți adevărul; doar atunci vei avea o stare corectă. A trăi într-o stare corectă este precondiția pentru a scăpa de sub influența întunericului. A nu avea o stare corectă înseamnă că nu ești loial lui Dumnezeu și că nu ești dornic să cauți adevărul, iar scăparea de sub influența întunericului iese din discuție. Scăparea omului de sub influența întunericului se bazează pe cuvintele Mele, iar oamenii care nu pot practica potrivit cuvintelor Mele nu vor fi capabili să scape de legăturile influenței întunericului. Să trăiești într-o stare corectă înseamnă să trăiești sub îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, să trăiești într-o stare de loialitate față de Dumnezeu, într-o stare de căutare a adevărului, în realitatea în care te sacrifici sincer pentru El și în starea de a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Cei care trăiesc în aceste stări și în această realitate se vor transforma încet pe măsură ce intră în profunzimea adevărului și se vor transforma odată cu profunzimea lucrării; și, în final, cu siguranță vor deveni oameni care sunt câștigați de Dumnezeu și care Îl iubesc sincer. Aceia care au scăpat de sub influența întunericului pot treptat să perceapă voia lui Dumnezeu și să ajungă să o înțeleagă, devenind în cele din urmă confidenții Lui. Nu numai că nu au noțiuni despre Dumnezeu și nu se răzvrătesc împotriva Lui, ci detestă chiar mai mult acele noțiuni și răzvrătirea care îi subjugau înainte, iar în inimile lor se naște o iubire adevărată pentru Dumnezeu. Oamenii care nu pot scăpa de influența întunericului sunt toți ocupați numai cu trupul lor și plini de răzvrătire; inimile lor sunt pline de noțiuni omenești și filosofii de viață, precum și de propriile intenții și deliberări. Dumnezeu are nevoie de iubirea singulară a omului; are nevoie ca omul să fie ocupat de cuvintele Lui și de o inimă plină de iubire pentru El. Să trăiești în cuvintele lui Dumnezeu, să cauți în cuvintele Lui ceea ce ar trebui să cauți, să Îl iubești pe Dumnezeu pentru cuvintele Sale, să alergi pentru cuvintele Sale, să trăiești pentru cuvintele Sale – acestea sunt țelurile pe care omul ar trebui să se străduiască să le atingă. Totul trebuie construit pe cuvintele lui Dumnezeu; doar atunci va fi omul în stare să îndeplinească cerințele Lui. Dacă omul nu este echipat cu spusele lui Dumnezeu, el nu este nimic altceva decât un vierme posedat de Satana! Cântărește: cât de mult din cuvântul lui Dumnezeu a prins rădăcini înlăuntrul tău? În ce lucruri trăiești conform cuvintelor Lui? În ce lucruri nu ai trăit potrivit lor? Dacă spusele lui Dumnezeu nu te-au luat complet în stăpânire, atunci ce îți ocupă, mai exact, inima? În viața ta de zi cu zi, ești controlat de Satana sau ești ocupat de cuvintele lui Dumnezeu? Sunt cuvintele Sale temelia rugăciunilor tale? Ai ieșit din starea ta negativă prin luminarea cuvintelor lui Dumnezeu? Să consideri cuvintele lui Dumnezeu ca temelie a existenței tale – în lucrul acesta ar trebui pătrundă toată lumea. Dacă spusele Lui nu sunt prezente în viața ta, atunci trăiești sub influența întunericului, te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu, Îi opui rezistență și Îi dezonorezi numele. Credința în Dumnezeu a unor astfel de oameni este doar necaz și tulburare. Cât din viața ta ai trăit conform cuvintelor Lui? Cât din viața ta nu ai trăit conform cuvintelor Lui? Cât de mult s-a împlinit în tine din ceea ce ți-a cerut cuvântul lui Dumnezeu? Cât de mult s-a pierdut în tine? Ai cercetat îndeaproape astfel de lucruri?

Pentru a scăpa de sub influența întunericului, este nevoie atât de lucrarea Duhului Sfânt, cât și de cooperarea devotată a omului. De ce spun că omul nu este pe drumul cel bun? Oamenii care sunt pe drumul cel bun pot mai întâi să-I ofere lui Dumnezeu inima lor. Pentru a intra în această sarcină este nevoie de foarte mult timp, căci omenirea a trăit dintotdeauna sub influența întunericului și mii de ani s-a aflat în robia Satanei. Prin urmare, această intrare nu poate fi realizată într-o zi sau două. Am ridicat astăzi această chestiune pentru ca oamenii să-și poată percepe propria stare; odată ce omul poată să discearnă care este influența întunericului și ce înseamnă să trăiască în lumină, intrarea devine mult mai ușoară. Acest lucru se datorează faptului că trebuie să știi care este influența Satanei înainte să poți scăpa de ea; abia apoi vei avea o cale de a te lepăda de ea. Ceea ce este de făcut ulterior îi privește doar pe oameni. Intră în toate dintr-un aspect pozitiv și nu aștepta pasiv niciodată. Doar astfel poți fi câștigat de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Scapă de influența întunericului și vei fi câștigat de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 536)

Fiecare dintre cuvintele lui Dumnezeu ne lovește în unul din punctele noastre letale, lăsându-ne răniți și copleșiți de groază. El expune noțiunile, închipuirile și firea noastră coruptă. De la tot ceea ce spunem și facem și până la fiecare dintre gândurile și ideile noastre, natura și esența noastră sunt dezvăluite în cuvintele Sale, aducându-ne într-o stare de frică și tremurând, fără să avem unde să ne ascundem rușinea. Pe rând, El ne spune nouă despre toate acțiunile noastre, scopurile și intențiile noastre, chiar și despre firea coruptă pe care noi înșine nu am descoperit-o niciodată, făcându-ne să simțim că suntem expuși în toată imperfecțiunea noastră infamă și, chiar mai mult, complet cuceriți. El ne judecă pentru că I ne opunem, ne mustră pentru că-L hulim și condamnăm și ne face să simțim că, în ochii Lui, nu avem nicio trăsătură salvatoare, că suntem Satana în viață. Speranțele noastre sunt năruite; nu mai îndrăznim să emitem nicio pretenție nerezonabilă față de El sau să avem vreo intenție cu El și chiar și visele noastre dispar peste noapte. Acesta este un fapt pe care nimeni dintre noi nu și-l poate imagina și pe care niciunul dintre noi nu îl poate accepta. Preț de un moment, ne pierdem echilibrul intern și nu știm cum să continuăm pe drumul care ne așteaptă, nici cum să continuăm în credințele noastre. Pare că a noastră credință a revenit la zero și că nu L-am întâlnit niciodată pe Domnul Isus sau că nu am ajuns să Îl cunoaștem. Totul din fața ochilor noștri ne umple de nedumerire și ne face să oscilăm indeciși. Suntem consternați, suntem dezamăgiți și, adânc în inimile noastre, există furie și rușine de nestăvilit. Încercăm să ne descărcăm, să găsim o cale de scăpare, ba mai mult, să continuăm să Îl așteptăm pe Mântuitorul nostru Isus și să Îi putem spune ce avem pe suflet. Deși există momente când părem în exterior să fim pe picior de egalitate, nici încrezuți, nici umili, în inimile noastre suntem afectați de un sentiment de pierdere pe care nu l-am mai simțit niciodată. Deși uneori putem părea neobișnuit de calmi pe dinafară, mințile noastre sunt învolburate de chin, ca o mare furtunoasă. Judecata și mustrarea Lui ne-au dezbrăcat de speranțele și visele noastre, punând capăt dorințelor noastre extravagante și făcându-ne refractari în a crede că El este Mântuitorul și că e capabil să ne mântuiască. Judecata și mustrarea Lui au deschis un abis între noi și El, unul atât de adânc încât nimeni nu este dispus să îl treacă. Judecata și mustrarea Lui sunt prima dată când am suferit un astfel de mare regres, o astfel de mare umilință în viețile noastre. Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut cu adevărat să apreciem onoarea și intoleranța lui Dumnezeu față de ofensa omului, comparativ cu care suntem extrem de josnici, extrem de impuri. Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut să realizăm pentru prima dată cât de aroganți și pompoși suntem și cum omul nu va fi niciodată egalul lui Dumnezeu sau la același nivel cu Dumnezeu. Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut să tânjim să nu mai trăim cu o astfel de fire coruptă, să ne eliberăm de această natură și esență pe cât de curând posibil și să încetăm să mai fim josnici și detestabili pentru El. Judecata și mustrarea Lui ne-au făcut fericiți să ne supunem cuvintelor Sale, fără să ne mai răzvrătim împotriva orchestrărilor și aranjamentelor Lui. Judecata și mustrarea Lui ne-au dat încă o dată dorința de a supraviețui și ne-au făcut fericiți să-L acceptăm drept Mântuitorul nostru… Am ieșit din lucrarea de cucerire, din iad, din valea umbrei morții… Dumnezeu Atotputernicul ne-a câștigat, pe acest grup de oameni! El a triumfat asupra Satanei și Și-a învins mulțimile de dușmani!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Anexă 4: Privind arătarea lui Dumnezeu întru judecata și mustrarea Sa”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 537)

Doar când te-ai lepădat de firile tale corupte și ai dobândit trăirea de umanitate obișnuită, vei fi desăvârșit. Deși nu vei putea rosti profeții și nici vreo taină, vei trăi și descoperi imaginea unui om. Dumnezeu a creat omul, dar apoi omul a fost corupt de Satana, astfel încât oamenii au devenit „morți”. Și astfel, după ce te vei fi schimbat, nu vei mai fi ca acești „morți”. Cuvintele lui Dumnezeu sunt cele care reînsuflețesc duhurile oamenilor și le determină să renască, iar când duhurile oamenilor renasc, ei vor reveni la viață. Când vorbesc despre „morți”, Mă refer la cadavre care nu au duh, la oamenii ale căror duhuri au murit în ei. Când scânteia vieții se aprinde în duhurile oamenilor, oamenii prind viață. Sfinții despre care s-a vorbit mai înainte se referă la oamenii care au prins viață, la cei care au fost sub influența Satanei, dar care l-au învins pe Satana. Poporul ales din China a suferit persecuția crudă și inumană și înșelăciunea marelui balaur roșu, care l-a lăsat răvășit din punct de vedere psihic și fără niciun strop de curaj de a trăi. Astfel, trezirea duhurilor lor trebuie să înceapă cu substanța lor: puțin câte puțin, în substanța lor, duhurile lor trebuie să fie trezite. Când, într-o zi, vor prinde viață, nu vor mai exista obstacole și totul se va desfășura fără probleme. În prezent, acest lucru rămâne de neatins. Majoritatea trăiesc într-un mod care aduce multe atmosfere mormântale; ei sunt învăluiți într-o aură a morții și le lipsesc atât de multe. Cuvintele unora poartă moarte, acțiunile lor poartă moarte, și aproape tot ce aduc cu sine în modul în care trăiesc este moarte. Dacă, astăzi, oamenii sunt mărturie în mod public despre Dumnezeu, atunci ei vor eșua în această sarcină, pentru că ei încă trebuie să prindă viață pe deplin și există prea mulți morți printre voi. Astăzi, unii oameni întreabă de ce Dumnezeu nu arată niște semne și minuni, astfel încât să poată răspândi repede lucrarea Lui printre neamuri. Morții nu pot fi mărturie pentru Dumnezeu; e ceva ce doar cei vii pot și, totuși, majoritatea oamenilor de azi sunt „morți”; prea mulți trăiesc sub un giulgiu al morții, sub influența Satanei și nu reușesc să ajungă victorioși. Astfel stând lucrurile, cum ar putea să fie mărturie pentru Dumnezeu? Cum ar putea ei să răspândească lucrarea Evangheliei?

Toți cei care trăiesc sub influența întunericului sunt cei care trăiesc în mijlocul morții, cei care sunt posedați de Satana. Fără a fi mântuiți de Dumnezeu și judecați și mustrați de Dumnezeu, oamenii nu pot să scape de influența morții; ei nu pot deveni cei vii. Acești „morți” nu pot fi mărturie pentru Dumnezeu și nici nu pot fi folosiți de Dumnezeu, cu atât mai puțin nu pot să intre în împărăție. Dumnezeu vrea mărturia celor vii, nu a celor morți, și El cere celor vii, nu celor morți, să lucreze pentru El. „Morții” sunt cei care se opun și se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, cei care sunt amorțiți în duh și nu înțeleg cuvintele lui Dumnezeu; ei sunt cei care nu pun adevărul în practică și nu au pic de loialitate față de Dumnezeu și ei sunt cei care trăiesc sub domeniul Satanei și sunt exploatați de acesta. Morții se manifestă stând în contradicție cu adevărul, răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu și fiind inferiori, disprețuitori, răi, brutali, înșelători și hidoși. Chiar dacă astfel de oameni mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, ei nu pot să trăiască cuvintele lui Dumnezeu; deși sunt în viață, sunt doar cadavre umblătoare, care respiră. Morții sunt total incapabili să-L mulțumească pe Dumnezeu, cu atât mai puțin să I se supună pe deplin. Ei pot doar să-L înșele, să-L hulească și să-L trădeze, și tot ceea ce ei pricinuiesc dezvăluie natura Satanei. Dacă oamenii doresc să devină ființe vii și să fie mărturie pentru Dumnezeu și să fie aprobați de Dumnezeu, atunci trebuie să accepte mântuirea lui Dumnezeu, să se supună cu bucurie judecății și mustrării Sale și trebuie să accepte cu bucurie să fie emondați și tratați de Dumnezeu. Doar atunci vor putea să pună în practică toate adevărurile cerute de Dumnezeu și numai atunci vor câștiga mântuirea lui Dumnezeu și vor deveni cu adevărat ființe vii. Cei vii sunt mântuiți de Dumnezeu; au fost judecați și mustrați de Dumnezeu, sunt dispuși să se dedice și sunt fericiți să-și dea viața pentru Dumnezeu și își vor dedica cu bucurie toată viața lui Dumnezeu. Numai atunci când cei vii dau mărturie despre Dumnezeu, Satana poate fi rușinat; numai cei vii pot răspândi lucrarea Evangheliei lui Dumnezeu, numai cei vii sunt după inima lui Dumnezeu și numai cei vii sunt oameni adevărați. Inițial, omul făcut de Dumnezeu era viu, dar din cauza stricăciunii Satanei omul trăiește în mijlocul morții și trăiește sub influența Satanei și, în acest astfel, oamenii au devenit morții fără duh, au devenit dușmani care se opun lui Dumnezeu, au devenit instrumentele Satanei și au devenit captivi ai acestuia. Toți oamenii vii creați de Dumnezeu au devenit oameni morți, așa că Dumnezeu Și-a pierdut mărturia și a pierdut omenirea pe care El a creat-o și care este singurul lucru ce are suflarea Lui. Dacă Dumnezeu trebuie să-Și ia înapoi mărturia și să-i ia înapoi pe cei care au fost făcuți de mâna Lui, dar care au fost prinși de Satana, atunci El trebuie să-i învie, astfel încât ei să devină ființe vii și El trebuie să-i recupereze pentru a trăi în lumina Lui. Morții sunt cei care nu au duh, cei care sunt amorțiți în extremă și care se opun lui Dumnezeu. Ei sunt cei dintâi care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Acești oameni nu au nici cea mai mică intenție de a asculta de Dumnezeu; ei doar se răzvrătesc împotriva Lui și se opun Lui și nu au pic de loialitate. Cei vii sunt cei ale căror duhuri au renăscut, care știu să asculte de Dumnezeu și care sunt loiali lui Dumnezeu. Ei sunt stăpâniți de adevăr și de mărturie și doar acești oameni sunt plăcuți lui Dumnezeu în casa Lui. Dumnezeu mântuiește pe cei care pot prinde viață, care pot vedea mântuirea lui Dumnezeu, care pot fi loiali lui Dumnezeu și care sunt dornici să-L caute pe Dumnezeu. El îi mântuiește pe cei care cred în întruparea lui Dumnezeu și în arătarea Lui. Unii oameni pot prinde viață, iar unii oameni nu pot; dacă firea lor poate fi salvată sau nu e faptul de care depinde acest lucru. Mulți oameni au auzit multe cuvinte ale lui Dumnezeu, totuși nu înțeleg voia lui Dumnezeu și sunt încă incapabili să le pună în practică. Asemenea oameni sunt incapabili să trăiască orice adevăr și se amestecă în mod deliberat în lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu sunt capabili să facă nicio lucrare pentru Dumnezeu, nu pot să-I dedice nimic, și cheltuiesc în secret banii bisericii și mănâncă gratuit în casa lui Dumnezeu. Acești oameni sunt morți și nu vor fi mântuiți. Dumnezeu mântuiește pe toți cei care sunt în mijlocul lucrării Lui, dar o parte din oameni nu pot primi mântuirea Lui; doar un număr mic poate primi mântuirea Sa. Asta deoarece majoritatea oamenilor au fost corupți prea profund și au devenit cei morți și sunt dincolo de mântuire; ei au fost exploatați total de Satana și sunt prea răi în natura lor. Nici acea minoritate de oameni nu e capabilă se supună lui Dumnezeu în totalitate. Nu sunt cei care au fost supuși în totalitate lui Dumnezeu încă de la început sau care au avut cea mai mare iubire pentru Dumnezeu încă de la început; mai degrabă, ei au devenit supuși lui Dumnezeu datorită lucrării Sale de cucerire, Îl văd pe Dumnezeu datorită iubirii Sale supreme, există schimbări în firea lor datorită firii drepte a lui Dumnezeu și ajung să-L cunoască pe Dumnezeu datorită lucrării Sale, care este practică și totodată normală. Fără această lucrare a lui Dumnezeu, indiferent cât de buni sunt acești oameni, ei ar aparține încă Satanei, ar fi încă ai morții, și ar fi tot morți. Că acești oameni pot primi astăzi mântuirea lui Dumnezeu este pur și simplu pentru că sunt dispuși să coopereze cu Dumnezeu.

Datorită loialității față de Dumnezeu, cei vii vor fi câștigați de Dumnezeu și vor trăi în mijlocul promisiunilor Sale, și din cauza opoziției lor față de Dumnezeu, morții vor fi detestați și respinși de Dumnezeu și vor trăi în mijlocul pedepselor și blestemelor Sale. Astfel este firea dreaptă a lui Dumnezeu, care nu poate fi schimbată de niciun om. Ca urmare a căutării lor, oamenii primesc aprobarea lui Dumnezeu și trăiesc în lumină; din cauza lucrărilor lor vicioase, oamenii sunt blestemați de Dumnezeu și coboară în pedeapsă; din cauza răutăților lor, oamenii sunt pedepsiți de Dumnezeu și datorită dorinței și loialității lor, oamenii primesc binecuvântările lui Dumnezeu. Dumnezeu este drept: El îi binecuvântează pe cei vii și îi blestemă pe cei morți, așa că ei sunt întotdeauna în mijlocul morții și nu vor trăi niciodată în lumina lui Dumnezeu. Dumnezeu îi va lua pe cei vii în Împărăția Sa și în binecuvântările Sale pentru a fi cu El pentru totdeauna. Pe cei morți îi va nimici și-i va trimite în moartea veșnică; ei sunt obiectul distrugerii Lui și vor aparține întotdeauna Satanei. Dumnezeu nu tratează pe nimeni în mod nedrept. Toți cei care Îl caută cu adevărat pe Dumnezeu vor rămâne cu siguranță în casa lui Dumnezeu și toți cei care sunt neascultători față de Dumnezeu și incompatibili cu El vor trăi cu siguranță în mijlocul pedepselor Sale. Poate că nu ești sigur despre lucrarea lui Dumnezeu în trup – dar într-o zi, nu trupul lui Dumnezeu va determina în mod direct sfârșitul omului; în schimb, Duhul Său va determina destinația omului și, în acel moment, oamenii vor ști că trupul lui Dumnezeu și Duhul Său sunt una, că trupul Lui nu poate să comită erori și că Duhul Său este chiar mai incapabil de greșeală. În cele din urmă, El îi va lua cu siguranță pe cei care au venit la viață în împărăția Lui; niciunul în plus, niciunul în minus. Și cei morți, care nu au prins viață, vor fi aruncați în bârlogul Satanei.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ești o persoană care a prins viață?”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 538)

Primul pas al căii Duhului Sfânt în oameni este, înainte de orice altceva, de a le îndepărta inima de oameni, evenimente și lucruri și de a o atrage în cuvintele lui Dumnezeu, făcându-i să creadă că ale lui Dumnezeu cuvinte depășesc orice îndoială și sunt pe deplin adevărate. Dacă tu crezi în Dumnezeu, trebuie să crezi în cuvintele Lui; dacă după mulți ani de credință în Dumnezeu tot nu știi calea urmată de Duhul Sfânt, ești cu adevărat un credincios? Pentru a dobândi o viață umană normală – o viață umană normală care are o relație normală cu Dumnezeu – trebuie, mai întâi, să crezi în cuvintele Lui. Dacă nu ai finalizat primul pas al lucrării Duhului în oameni, atunci nu ai nicio temelie. Dacă și minimele principii te depășesc, cum vei păși pe calea dinainte? A păși pe calea cea dreaptă a desăvârșirii omului de către Dumnezeu înseamnă a intra pe calea cea dreaptă a lucrării actuale a Duhului Sfânt; înseamnă a lua calea pe care pășește Duhul Sfânt. Chiar acum, cuvintele actuale ale lui Dumnezeu sunt calea pe care pășește Duhul Sfânt. Ca atare, dacă oamenii urmează să pășească pe calea Duhului Sfânt, trebuie să se supună și să mănânce și să bea cuvintele actuale ale lui Dumnezeu întrupat. Lucrarea pe care o săvârșește El este cea a cuvintelor; totul începe de la cuvintele Sale și totul este clădit pe baza cuvintelor Sale, a cuvintelor Sale actuale. Fie că este sigur în ceea ce-L privește pe Dumnezeu întrupat, fie că-L cunoaște, fiecare om trebuie să depună mult efort în cuvintele Lui. Altminteri, oamenii nu vor putea îndeplini nimic și nu le va rămâne nimic. Doar clădind pe temelia mâncatului și a băutului cuvintelor lui Dumnezeu și, astfel, ajungând să-L cunoască și să-L mulțumească, pot oamenii, treptat, să făurească o relație normală cu El. Pentru oameni, nu există o mai bună cooperare cu Dumnezeu decât aceea de a mânca și a bea cuvintele Lui și de a le pune în practică. Printr-o astfel de practică, ei sunt cei mai apți să rămână neclintiți în mărturia lor ca popor al lui Dumnezeu. Când oamenii înțeleg și sunt capabili să se supună esenței cuvintelor actuale ale lui Dumnezeu, ei trăiesc pe calea îndrumată de Duhul Sfânt și au pășit pe calea cea dreaptă a desăvârșirii omului de către Dumnezeu. În trecut, oamenii puteau dobândi lucrarea lui Dumnezeu doar căutând harul Său ori căutând pacea și bucuria, dar lucrurile sunt altfel acum. Fără cuvintele Dumnezeului întrupat, fără realitatea cuvintelor Sale, oamenii nu pot obține încuviințarea Sa și toți vor fi alungați de către El. Pentru a obține o viață spirituală normală, oamenii ar trebui mai întâi să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu și să le pună în practică și, apoi, pe această temelie, să stabilească o relație normală cu Dumnezeu. Tu cum cooperezi? Cum rămâi neclintit în mărturia poporului lui Dumnezeu? Cum clădești o relație normală cu Dumnezeu?

Cum să-ți dai seama dacă ai o relație normală cu Dumnezeu în viața ta de zi cu zi:

1. Crezi în propria mărturie a lui Dumnezeu?

2. Crezi în adâncul inimii tale că sunt adevărate și infailibile cuvintele lui Dumnezeu?

3. Ești o persoană care pune cuvintele Lui în practică?

4. Ești dedicat însărcinării date de El? Ce faci pentru a fi credincios însărcinării date de El?

5. Este tot ceea ce faci pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și a-I fi credincios?

Cu ajutorul lucrurilor enumerate mai sus, poți să apreciezi dacă ai o relație normală cu Dumnezeu în etapa actuală.

Dacă ești capabil să accepți însărcinarea dată de Dumnezeu, să-I accepți făgăduința și să urmezi calea Duhului Sfânt, atunci urmezi voia lui Dumnezeu. Înlăuntrul tău, îți este clară calea Duhului Sfânt? Sunt, acum, faptele tale potrivit căii Duhului Sfânt? Se apropie inima ta de Dumnezeu? Îți dorești să ții pasul cu cea mai nouă lumină de la Duhului Sfânt? Îți dorești să fii câștigat de Dumnezeu? Îți dorești să devii o manifestare a gloriei lui Dumnezeu pe pământ? Ai hotărârea de a obține ceea ce-ți cere Dumnezeu? Dacă, atunci când sunt rostite cuvintele lui Dumnezeu, ai în tine hotărârea de a coopera și de a-L mulțumi pe Dumnezeu – dacă aceasta este mentalitatea ta – înseamnă că ale Sale cuvinte au rodit în inima ta. Dacă nu ai o astfel de hotărâre, dacă nu ai țeluri de urmărit, înseamnă că inima ta nu a fost încă mișcată de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei a căror fire s-a schimbat sunt aceia care au intrat în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 539)

În căutarea de a-ți schimba firea vieții, calea practicii este simplă. Dacă, în experiența ta practică, ești în stare să urmezi cuvintele actuale ale Duhului Sfânt și să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, atunci firea ta e capabilă de schimbare. Dacă urmezi și cauți tot ceea ce spune Duhul Sfânt, atunci ești o persoană care-L ascultă și în firea ta va avea loc o schimbare. Firile oamenilor se schimbă prin cuvintele actuale ale Duhului Sfânt; dacă te agăți mereu de experiențele și regulile tale vechi din trecut, firea ta nu se poate schimba. Dacă spusele de astăzi ale Duhului Sfânt cer tuturor oamenilor să intre într-o viață cu umanitate normală, dar tu rămâi concentrat asupra lucrurilor exterioare și ești confuz în privința realității și nu o iei în serios, atunci ești o persoană care nu a reușit să țină pasul cu lucrarea Duhului Sfânt, o persoană care nu a intrat pe calea îndrumării Duhului Sfânt. Dacă firea ta se poate schimba sau nu depinde de faptul dacă poți să ții pasul cu actualele cuvinte ale Duhului Sfânt și dacă ai o înțelegere adevărată. Acest lucru e diferit față de ceea ce ați înțeles înainte. Înainte, ceea ce înțelegeați prin schimbarea firii era că voi, care vă grăbiți să judecați, ați încetat să mai vorbiți nechibzuit întrucât Dumnezeu v-a disciplinat; dar acesta este doar un aspect al schimbării. Acum, cel mai important punct este urmarea îndrumării Duhului Sfânt: urmează orice spune Dumnezeu și ascultă orice îți spune El. Oamenii nu își pot schimba singuri firea; ei trebuie să fie supuși judecății, mustrării, suferinței și rafinării cuvintelor lui Dumnezeu sau să fie tratați, disciplinați și emondați prin cuvintele Lui. Doar după aceea pot să ajungă la ascultarea și devotamentul față de Dumnezeu și să nu mai fie superficiali față de El. Sub rafinarea cuvintelor lui Dumnezeu se schimbă firile oamenilor. Doar prin dezvăluirea, judecata, disciplinarea și tratarea cuvintelor Lui nu vor mai îndrăzni ei să acționeze nechibzuit și, în schimb, vor deveni calmi și liniștiți. Cel mai important lucru este că sunt capabili să se supună cuvintelor actuale ale lui Dumnezeu și lucrării Sale și, chiar dacă nu este conform noțiunilor umane, ei pot să lase la o parte aceste noțiuni și să se supună de bunăvoie. În trecut, discuțiile despre schimbările firii se refereau, în principal, la a putea să-ți abandonezi sinele, a-i permite trupului să sufere, la disciplinarea propriului trup și lepădarea de preferințele trupești, care este un tip de schimbare a firii. Astăzi, toți oamenii știu că adevărata expresie a schimbării firii este să asculte cuvintele actuale ale lui Dumnezeu și să-I cunoască, cu adevărat, noua lucrare. În acest fel, înțelegerea anterioară a oamenilor despre Dumnezeu, care era influențată de noțiunile lor, poate fi nimicită, iar ei pot să dobândească adevărata cunoaștere și ascultare de Dumnezeu – doar aceasta este o expresie autentică a schimbării firii.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei a căror fire s-a schimbat sunt aceia care au intrat în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 540)

Țelul oamenilor de a intra în viață se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu. Înainte, se spunea că totul se îndeplinește datorită cuvintelor Sale, dar nimeni nu a văzut acest fapt. Dacă intri în experimentarea etapei actuale, totul îți va fi clar, iar tu vei clădi o bună temelie pentru viitoarele încercări. Indiferent de ceea ce spune Dumnezeu, concentrează-te doar asupra intrării în cuvintele Lui. Când Dumnezeu spune că va începe să-i mustre pe oameni, acceptă-I mustrarea. Atunci când Dumnezeu le cere oamenilor să moară, acceptă acea încercare. Dacă trăiești mereu în cele mai noi cuvântări ale Lui, cuvintele lui Dumnezeu te vor desăvârși în cele din urmă. Cu cât intri mai mult în cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai repede vei fi desăvârșit. De ce, în nenumărate părtășii, vă cer să cunoașteți și să intrați în cuvintele lui Dumnezeu? Doar când cauți și experimentezi cuvintele lui Dumnezeu și intri în realitatea lor are Duhul Sfânt ocazia să lucreze în tine. Din acest motiv, toți participați la fiecare metodă prin care lucrează Dumnezeu și, indiferent de nivelul suferinței voastre, în cele din urmă toți veți primi un „suvenir”. Pentru a atinge desăvârșirea voastră finală, trebuie să intrați în toate cuvintele lui Dumnezeu. Desăvârșirea de către Duhul Sfânt nu este unilaterală; El cere colaborarea oamenilor și are nevoie ca toți să coopereze în mod conștient cu El. Indiferent ce spune Dumnezeu, concentrează-te doar să pătrunzi în cuvintele Lui – lucrul acesta va fi mult mai benefic pentru viața voastră. Toate acestea sunt pentru a dobândi o schimbare în firea voastră. Atunci când intri în cuvintele lui Dumnezeu, inima ta va fi mișcată de El, iar tu vei fi în stare să știi tot ceea ce Își dorește Dumnezeu să dobândească în această etapă a lucrării Sale și vei avea hotărârea de a realiza acel lucru. În vremea mustrării, unii au crezut că era o metodă de lucru și nu au crezut în cuvintele lui Dumnezeu. Drept urmare, nu au fost supuși rafinării și au ieșit din vremea mustrării necâștigând și neînțelegând nimic. Au existat câțiva oameni care au intrat cu adevărat în aceste cuvinte fără nicio urmă de îndoială și care au spus că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul infailibil și că oamenii ar trebui să fie mustrați. Ei s-au zbătut o vreme în această privință, renunțând la viitorul și destinul lor și, odată ieșiți, firile lor se schimbaseră întrucâtva, iar ei dobândiseră o înțelegere și mai profundă a lui Dumnezeu. Toți aceia care au ieșit din mustrare au simțit frumusețea lui Dumnezeu și și-au dat seama că acel pas al lucrării Sale reprezenta marea Lui dragoste ce se pogora asupra lor, că era cucerirea și mântuirea iubirii lui Dumnezeu. De asemenea, au spus că gândurile lui Dumnezeu sunt întotdeauna bune și că tot ceea ce face El în om vine din iubire, nu din ură. Cei care nu au dat crezare cuvintelor lui Dumnezeu, care nu le-au dat importanță, nu au fost supuși rafinării din vremea mustrării și, drept urmare, Duhul Sfânt nu a fost cu ei și nu au obținut nimic. Duhul Sfânt lucra tainic în cei care au intrat în vremea mustrării, deși au fost supuși rafinării, și, drept urmare, firea vieții lor s-a schimbat. După toate aparențele, unii au părut foarte pozitivi, plini de veselie toată ziua, dar nu au intrat în starea de rafinare a cuvintelor lui Dumnezeu, așa că nu s-au schimbat deloc, aceasta fiind consecința faptului că nu credeau în cuvintele lui Dumnezeu. Dacă nu crezi în cuvintele Lui, Duhul Sfânt nu va lucra în tine. Dumnezeu Se arată tuturor celor care cred cuvintele Lui, iar cei care-I cred și-I acceptă cuvintele vor putea să obțină iubirea Sa!

Ca să intri în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, ar trebui să găsești o cale a practicii și să știi cum să pui cuvintele lui Dumnezeu în practică. Numai astfel va avea loc o schimbare în firea vieții tale, numai pe această cale poți fi desăvârșit de Dumnezeu și numai oamenii care au fost astfel desăvârșiți de Dumnezeu pot fi potrivit voii Lui. Pentru a primi noua lumină, trebuie să trăiești în cuvintele Lui. A fi mișcat doar o dată de Duhul Sfânt nu va fi de ajuns – trebuie să pătrunzi mai în profunzime. Zelul celor care au fost emoționați doar o dată este stârnit, iar ei își doresc să caute, dar lucrul acesta nu poate să dureze mult; trebuie să fie mereu mișcați de Duhul Sfânt. În trecut, am menționat de multe ori faptul că sper ca Duhul lui Dumnezeu să poată mișca spiritele oamenilor astfel încât ei să poată urmări schimbările din firea vieții lor și ca, în timp ce ei caută să fie mișcați de Dumnezeu, să-și poată înțelege neajunsurile, iar în procesul experimentării cuvintelor Lui, să se poată lepăda de impuritățile din ei (de neprihănirea de sine, aroganță, noțiuni și așa mai departe). Să nu credeți că simplul fapt de a fi proactivi în primirea noii lumini este de ajuns – trebuie să vă și lepădați de tot ce este negativ. Pe de o parte, trebuie să pătrundeți dintr-un aspect pozitiv și, pe de altă parte, trebuie să vă descotorosiți de tot ce este impur dintr-un aspect negativ. Trebuie să te cercetezi mereu ca să vezi ce impurități mai există în tine. Noțiunile religioase ale oamenilor, intențiile, speranțele, neprihănirea de sine și aroganța sunt toate lucruri impure. Caută înlăuntrul tău și compară-te cu toate cuvintele revelației lui Dumnezeu ca să vezi ce noțiuni religioase ai. Doar atunci când le recunoști cu adevărat te poți lepăda de ele. Anumiți oameni spun: „Este suficient să urmăm acum lumina lucrării actuale a Duhului Sfânt. Nu este nevoie să ne deranjăm cu altceva”. Dar, atunci când se vor ivi noțiunile tale religioase, cum te vei lepăda de ele? Crezi că este simplu să urmezi astăzi cuvintele lui Dumnezeu? Dacă ești un om din cadrul religiei, din noțiunile tale religioase și din teoriile teologice tradiționale din inima ta pot să se nască perturbări și, când aceste lucruri apar, interferează cu capacitatea ta de a accepta lucruri noi. Toate acestea sunt probleme adevărate. Dacă doar urmezi cuvintele actuale ale Duhului Sfânt, nu poți împlini voia lui Dumnezeu. În timp ce urmezi lumina prezentă a Duhului Sfânt, ar trebui să recunoști care sunt noțiunile și intențiile pe care le nutrești, ce neprihănire de sine umană ai, și care comportamente dau dovadă de neascultare față de Dumnezeu. Și după ce ai recunoscut toate aceste lucruri, trebuie să te lepezi de ele. Faptul că ești determinat să renunți la acțiunile și comportamentele tale anterioare este pentru a-ți permite să urmezi cuvintele pe care le rostește astăzi Duhul Sfânt. Pe de o parte, o schimbare a firii se obține prin cuvintele lui Dumnezeu și, pe de altă parte, lucrul acesta impune cooperarea din partea oamenilor. Există lucrarea lui Dumnezeu și există practica oamenilor, și ambele sunt indispensabile.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei a căror fire s-a schimbat sunt aceia care au intrat în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 541)

Pe viitoarea ta cale de slujire, cum poți împlini voia lui Dumnezeu? Un punct important este acela de a urmări intrarea în viață, de a urmări o schimbare a firii, și de a urmări o intrare mai profundă în adevăr – aceasta este calea de a obține desăvârșirea și de a fi câștigat de Dumnezeu. Toți sunteți destinatarii însărcinării date de Dumnezeu, dar ce fel de însărcinare este? Acest lucru are legătură cu următoarea etapă a lucrării; următoarea etapă a lucrării va fi o mai măreață lucrare săvârșită în întregul univers, așadar, astăzi, ar trebui să urmăriți schimbările în firea vieții voastre, astfel încât pe viitor să puteți să deveniți cu adevărat dovada faptului că Dumnezeu Își câștigă gloria prin lucrarea Lui, transformându-vă în exemplare ale viitoarei Sale lucrări. Căutarea de astăzi este întru totul pentru a pune temelia lucrării viitoare, ca voi să puteți fi folosiți de Dumnezeu și să puteți fi martori pentru El. Dacă faci din asta țelul căutării tale, vei putea dobândi prezența Duhului Sfânt. Cu cât mai sus stabilești țelul căutării tale, cu atât mai mult vei putea fi desăvârșit. Cu cât mai mult cauți adevărul, cu atât mai mult lucrează Duhul Sfânt. Cu cât cauți mai energic, cu atât vei obține mai mult. Duhul Sfânt desăvârșește oamenii pe baza stării lor lăuntrice. Unii oameni spun că nu sunt dispuși să fie folosiți sau desăvârșiți de Dumnezeu, că vor doar ca trupul lor să rămână în siguranță și să nu îndure niciun fel de nenorociri. Unii oameni nu sunt dispuși să intre în Împărăție, și, totuși, sunt dispuși să coboare în Adânc. În cazul acesta, Dumnezeu îți va îndeplini și această dorință. Orice vei urmări, Dumnezeu va face să se împlinească. Așadar, ce cauți în prezent? Să fii desăvârșit? Sunt acțiunile și comportamentele tale actuale de dragul de a fi desăvârșit și câștigat de Dumnezeu? Astfel trebuie să te cercetezi în viața de zi cu zi. Dacă îți pui toată inima în urmărirea unui singur țel, Dumnezeu te va desăvârși cu siguranță. Aceasta este calea Duhului Sfânt. Calea pe care îi îndrumă Duhul Sfânt pe oameni e obținută prin căutarea lor. Cu cât tânjești mai mult să fii desăvârșit și câștigat de Dumnezeu, cu atât mai mult va lucra Duhul Sfânt în tine. Cu cât nu reușești să cauți și cu cât ești mai negativ și mai regresiv, cu atât mai mult Îl privezi pe Duhul Sfânt de ocazii să lucreze; odată cu trecerea timpului, Duhul Sfânt te va abandona. Îți dorești să fii desăvârșit de Dumnezeu? Îți dorești să fii câștigat de Dumnezeu? Îți dorești să fii folosit de Dumnezeu? Ar trebui să urmăriți să faceți totul pentru a fi desăvârșiți, câștigați și folosiți de Dumnezeu, astfel încât universul și toate lucrurile să poată vedea acțiunile lui Dumnezeu manifestate în voi. Sunteți stăpânii tuturor lucrurilor și, în mijlocul a tot ceea ce există, Îi veți permite lui Dumnezeu să Se bucure de mărturie și slavă prin voi – acest fapt dovedește că sunteți cea mai binecuvântată dintre toate generațiile!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei a căror fire s-a schimbat sunt aceia care au intrat în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 542)

Cu cât ești mai atent la voia lui Dumnezeu, cu atât povara ta este mai mare; cu cât povara ta este mai mare, cu atât mai bogată îți va fi experiența. Atunci când ești atent la voia lui Dumnezeu, Dumnezeu îți va da o povară și apoi te va lumina asupra sarcinilor pe care El ți le-a încredințat. După ce Dumnezeu ți-a dat această povară, vei fi atent la toate adevărurile aferente acestui aspect atunci când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu. Dacă povara ta are legătură cu starea vieții fraților și surorilor tale, înseamnă că această povară ți-a fost încredințată de Dumnezeu și o vei purta întotdeauna în rugăciunile tale zilnice. Ceea ce face Dumnezeu ți-a fost încredințat ție și îți dorești să împlinești ceea ce vrea Dumnezeu să facă; asta înseamnă să îți asumi povara lui Dumnezeu ca și cum ar fi a ta. În acest moment, a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu va însemna pentru tine să îți îndrepți atenția asupra problemelor de tipul acesta și te vei întreba: „Cum o să rezolv aceste probleme? Cum să fac astfel încât frații și surorile mele să dobândească eliberarea și să găsească bucuria spirituală?” De asemenea, te vei concentra asupra acestor probleme când ai părtășie, iar când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, te vei concentra pe a mânca și a bea cuvintele referitoare la aceste aspecte. De asemenea, în timp ce vei mânca și vei bea cuvintele lui Dumnezeu, vei purta o povară. Odată ce ai înțeles cerințele lui Dumnezeu, calea pe care să apuci îți va fi mai limpede. Aceasta este luminarea și iluminarea Duhului Sfânt adusă de povara ta și este și îndrumarea pe care Dumnezeu ți-o oferă. De ce spun asta? Dacă nu ai o povară, atunci nu vei fi atent când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu; când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu în timp ce porți o povară, poți înțelege esența lor, îți poți găsi calea și ești atent la voia lui Dumnezeu. De aceea, în rugăciunile tale, ar trebui să îți dorești ca Dumnezeu să te împovăreze mai mult și să îți încredințeze sarcini și mai mărețe, astfel încât să găsești înaintea ta o cale mai bună de practicare; astfel încât mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu să devină mai eficiente, să poți ajunge să înțelegi esența cuvintelor Lui și să devii mai capabil de a fi mișcat de Duhul Sfânt.

Să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, să practici rugăciunea, să accepți povara lui Dumnezeu, să accepți sarcinile pe care ți le încredințează – scopul tuturor acestor lucruri este să îți deschidă calea. Cu cât povara pe care o porți pentru însărcinarea lui Dumnezeu este mai mare, cu atât îți va fi mai ușor să fii desăvârșit de El. Unii oameni nu doresc să coopereze cu ceilalți în a-L sluji pe Dumnezeu nici măcar atunci când au fost chemați să o facă; aceștia sunt oameni leneși care doresc doar să se desfete în bunăstare. Cu cât ți se cere mai mult să slujești cooperând cu ceilalți, cu atât mai multă experiență vei câștiga. Întrucât ai mai multe poveri și experiențe, vei avea mai multe șanse să fii desăvârșit. De aceea, dacă Îl poți sluji pe Dumnezeu cu sinceritate, vei fi mai atent la povara lui Dumnezeu; în acest fel, vei avea mai multe șanse să fii desăvârșit de Dumnezeu. Doar un asemenea grup de oameni sunt în curs de desăvârșire în acest moment. Cu cât Duhul Sfânt te atinge mai mult, cu cât îți vei petrece mai mult timp atent la povara lui Dumnezeu, cu atât vei fi desăvârșit mai mult de Dumnezeu și cu atât vei fi câștigat mai mult de El – până când, în final, vei deveni o persoană folosită de Dumnezeu. În acest moment, sunt unii oameni care nu poartă nicio povară pentru Biserică. Acești oameni sunt delăsători și neglijenți și nu le pasă decât de propriul trup. Sunt extrem de egoiști și, în plus, orbi. Nu vei duce nicio povară dacă nu poți înțelege limpede acest lucru. Cu cât ești mai atent la voia lui Dumnezeu, cu atât este mai mare povara pe care ți-o va încredința Dumnezeu. Oamenii egoiști nu sunt dispuși să pătimească astfel de lucruri; ei nu doresc să plătească prețul și, drept urmare, vor rata șansa de a fi desăvârșiți de Dumnezeu. Nu își fac rău singuri? Dacă ești atent la voia lui Dumnezeu, vei face să crească o povară adevărată pentru Biserică. De fapt, în loc să o numim o povară pe care o porți pentru Biserică, ar fi mai bine să îi spunem o povară de dragul propriei tale vieți, deoarece povara pe care o faci să crească pentru Biserică îți este ție de folos pentru a fi desăvârșit de Dumnezeu prin astfel de experiențe. De aceea, toți cei care poartă cea mai grea povară pentru Biserică și toți cei care poartă povara pătrunderii în viață sunt cei care vor fi desăvârșiți de Dumnezeu. Ai înțeles limpede acest lucru? Dacă Biserica de care aparții este împrăștiată ca nisipul, dar tu nu ești îngrijorat sau neliniștit, și chiar te faci că nu vezi când frații și surorile nu mănâncă și nu beau cuvintele lui Dumnezeu în mod normal, atunci tu nu porți nicio povară. Astfel de oameni nu sunt plăcuți lui Dumnezeu. Cei plăcuți lui Dumnezeu sunt înfometați și însetați de dreptate și sunt preocupați de voia Lui. De aceea, ar trebui să fiți atenți la povara lui Dumnezeu aici și acum. Nu trebuie să așteptați ca firea dreaptă a lui Dumnezeu să fie revelată tuturor oamenilor înainte ca voi să deveniți atenți la povara lui Dumnezeu. Nu ar fi prea târziu atunci? Acum este momentul prielnic să fii desăvârșit de Dumnezeu. Dacă lași această șansă să îți scape printre degete, vei regreta tot restul vieții tale, așa cum Moise nu a putut să pătrundă în țara bună a Canaanului și a regretat acest lucru tot restul vieții sale, murind plin de remușcări. Când firea dreaptă a lui Dumnezeu se va fi revelat tuturor popoarelor, vei regreta nespus. Chiar dacă Dumnezeu nu te mustră, te vei mustra singur din cauza remușcărilor tale. Unii nu sunt convinși de acest lucru, dar, dacă nu crezi, așteaptă și ai să vezi. Există unii oameni al căror singur scop este împlinirea acestor cuvinte. Ești dispus să te jertfești de dragul acestor cuvinte?

Dacă nu cauți șanse să fii desăvârșit de Dumnezeu și dacă nu te străduiești să fii fruntaș în căutarea desăvârșirii, atunci vei fi, în cele din urmă, plin de remușcări. Acum ai cea mai bună șansă să fii desăvârșit – acesta este momentul oportun. Dacă nu cauți cu multă stăruință desăvârșirea de la Dumnezeu, odată ce El Își va fi încheiat lucrarea, va fi prea târziu – vei fi ratat această șansă. Oricât de înalte îți sunt aspirațiile, dacă Dumnezeu nu Își mai înfăptuiește lucrarea, nu vei putea niciodată să fii desăvârșit, oricâte eforturi vei face. Trebuie să profiți de această șansă și să colaborezi în timp ce Duhul Sfânt Își înfăptuiește măreața lucrare. Dacă ratezi această ocazie, nu ți se va mai da o alta, oricât te-ai strădui. Unii dintre voi strigă: „Dumnezeule, sunt dornic să fiu atent la povara Ta și doresc să Îți împlinesc voia!” Cu toate acestea, nu ai o cale de practică, de aceea poverile tale nu vor dăinui. Dacă ai înainte o cale, vei căpăta experiență încetul cu încetul, iar aceasta va fi structurată și organizată. După ce o povară va fi împlinită, ți se va da o alta. Cu cât experiența ta de viață devine mai profundă, cu atât mai grele vor deveni și poverile tale. Unii poartă o povară numai atunci când sunt pătrunși de Duhul Sfânt și, după o vreme, nu mai poartă niciuna când nu există nicio cale de practică. Nu poți să te alegi cu poveri doar mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu. Prin înțelegerea multor adevăruri vei căpăta discernământ, vei învăța să rezolvi probleme prin folosirea adevărului și vei avea o înțelegere mai precisă a cuvintelor și voii lui Dumnezeu. Cu ajutorul acestor lucruri, vei crește poveri de purtat și numai atunci îți vei putea săvârși cum se cuvine lucrarea. Dacă ai o povară, dar nu ai o înțelegere clară a adevărului, nici asta nu va fi de ajuns. Trebuie să experimentezi personal cuvintele lui Dumnezeu și să știi cum să le pui în practică. Abia după ce vei intra tu însuți în realitate, vei fi capabil să îi aprovizionezi și călăuzești pe alții și să fii desăvârșit de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Să luăm seama la voia lui Dumnezeu pentru a atinge desăvârșirea”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 543)

În acest moment, lucrarea lui Dumnezeu constă în a determina pe toată lumea să intre pe calea cea dreaptă, să aibă o viață spirituală normală și experiențe adevărate, să fie pătrunsă de Duhul Sfânt și, pe acest temei, să accepte însărcinările date de Dumnezeu. Scopul intrării în ucenicia Împărăției este de a permite ca fiecare cuvânt al vostru, fiecare faptă, fiecare mișcare, fiecare gând și idee să intre în cuvintele lui Dumnezeu și să fiți pătrunși de Dumnezeu mai des. Astfel, dragostea voastră pentru Dumnezeu va spori și vă veți asuma o povară mai grea a voii lui Dumnezeu. În felul acesta, vă veți afla cu toții pe calea cea dreaptă a desăvârșirii de la Dumnezeu. Odată ce te afli pe calea desăvârșirii de la Dumnezeu, înseamnă că ești pe calea cea dreaptă. Odată ce gândurile și ideile tale, precum și intențiile tale greșite pot fi îndreptate, iar tu ești capabil să renunți la a fi preocupat de propriul trup pentru a fi atent la voia lui Dumnezeu, atunci când nu te lași tulburat de intențiile greșite care apar și acționezi în conformitate cu voia lui Dumnezeu – dacă poți săvârși o astfel de transformare, atunci ești pe calea cea dreaptă a experienței de viață. Când practicile tale de rugăciune sunt pe calea cea dreaptă, vei fi pătruns de Duhul Sfânt în rugăciunile tale. De fiecare dată când te rogi, vei fi pătruns de Duhul Sfânt; de fiecare dată când te rogi, îți vei putea liniști inima înaintea lui Dumnezeu. De fiecare dată când mănânci și bei un pasaj din cuvintele lui Dumnezeu, vei obține rezultate din acest lucru numai dacă poți înțelege lucrarea pe care El o face în acest moment și poți învăța cum să te rogi, cum să colaborezi și cum să dobândești intrarea. Când ești în stare să găsești calea de pătrundere din cuvintele lui Dumnezeu și poți înțelege dinamica actuală a lucrării lui Dumnezeu și scopul lucrării Duhului Sfânt în cuvintele Sale, înseamnă că ai pășit pe calea cea bună. Dacă nu înțelegi elementele esențiale atunci când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu și dacă, după asta, nu poți găsi o cale de practică, înseamnă că tot nu știi cum să Îi mănânci și să Îi bei cuvintele și că nu ai găsit metoda sau principiul după care să faci asta. Dacă nu ai înțeles lucrarea pe care Dumnezeu o săvârșește în acest moment, nu vei putea accepta însărcinarea dată de El. Lucrarea pe care o face Dumnezeu în acest moment este tocmai ceea ce trebuie să facă și să știe toți oamenii în prezent. Înțelegeți aceste lucruri?

Dacă mănânci și bei în mod eficient cuvintele lui Dumnezeu, viața ta spirituală va deveni normală și, indiferent de încercările pe care le întâmpini, de întâmplările care îți ies în cale, de bolile trupului de care poți suferi, de înstrăinarea față de frați și surori sau de necazurile din familia ta, dacă poți să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, să te rogi și să-ți continui viața bisericească în mod normal – dacă poți face toate astea, atunci asta demonstrează că ești pe calea cea bună. Unii sunt prea vulnerabili și duc lipsă de perseverență. Se vaită la cel mai mic obstacol și devin negativi. Căutarea adevărului cere perseverență și hotărâre. Dacă nu poți împlini voia lui Dumnezeu de data aceasta, trebuie să fii capabil să te detești, să ai o determinare tăcută în inimă că, data viitoare, o vei face. Dacă nu ai fost atent de data aceasta la povara lui Dumnezeu, trebuie să fii hotărât să te răzvrătești împotriva trupului atunci când te vei lovi de același obstacol pe viitor și să hotărăști să împlinești voia lui Dumnezeu. Așa vei deveni demn de laudă. Unii nu știu nici măcar dacă gândurile și ideile lor sunt corecte – astfel de oameni sunt nesăbuiți! Dacă vrei să îți supui inima și să te răzvrătești împotriva trupului, trebuie să știi mai întâi dacă intențiile tale sunt corecte și abia apoi îți poți supune inima. Dacă nu știi dacă intențiile tale sunt corecte, poți tu să îți supui inima și să te răzvrătești împotriva trupului? Chiar dacă te răzvrătești, o faci într-un mod dezorientat. Trebuie să știi cum să te răzvrătești împotriva intențiilor tale nesăbuite; anume, ce înseamnă să te răzvrătești împotriva trupului. Odată ce recunoști că intențiile, gândurile și ideile tale sunt greșite, ar trebui să pornești grabnic în direcția opusă și să mergi pe calea cea bună. Rezolvă mai întâi această chestiune și instruiește-te pentru pătrunderea în acest aspect, pentru că tu știi cel mai bine dacă ai sau nu intenții corecte. Odată ce intențiile tale greșite sunt îndreptate și devin acum de dragul lui Dumnezeu, ai reușit să atingi scopul de a-ți supune inima.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l faceți acum este să dobândiți cunoașterea lui Dumnezeu și a lucrării Lui. De asemenea, trebuie să știți cum împlinește Duhul Sfânt lucrarea Sa asupra omului: aceasta este cheia intrării pe calea cea dreaptă. Îți va fi mai ușor să intri pe calea cea bună odată ce ai pus stăpânire pe această cheie. Crezi în Dumnezeu și Îl cunoști pe Dumnezeu, ceea ce arată că ai o credință adevărată. Dacă vei continua să câștigi experiență, dar, în cele din urmă, tot nu poți să Îl cunoști pe Dumnezeu, atunci, fără îndoială, ești o persoană care se împotrivește lui Dumnezeu. Cei care cred doar în Isus Hristos, dar nu cred în Dumnezeu întrupat de astăzi, sunt cu toții condamnați. Sunt cu toții farisei contemporani pentru că nu Îl recunosc pe Dumnezeu de astăzi și cu toții se împotrivesc lui Dumnezeu. Oricât de devotați sunt în credința lor în Isus, totul va fi în zadar; nu vor avea parte de lauda lui Dumnezeu. Toți cei care pretind că ar crede în Dumnezeu, dar care nu Îl cunosc realmente în inimile lor, sunt ipocriți!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Să luăm seama la voia lui Dumnezeu pentru a atinge desăvârșirea”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 544)

Pentru a căuta să fii desăvârșit de Dumnezeu, trebuie să înțelegi mai întâi ce înseamnă lucrul acesta, precum și condițiile pe care trebuie să le îndeplinești pentru a fi desăvârșit. Odată ce ai înțeles aceste aspecte, trebuie să cauți calea de practică. Trebuie să ai o anumită calitate pentru a fi desăvârșit de Dumnezeu. Mulți oameni nu au o calitate înnăscută suficient de mare, deci trebuie să plătiți un anumit preț și să depuneți un efort subiectiv. Cu cât valoarea ta este mai mică, cu atât mai mare este efortul subiectiv pe care trebuie să îl depui. Cu cât înțelegi și pui în practică mai bine cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai repede poți păși pe calea de a fi desăvârșit de Dumnezeu. Prin rugăciune, poți fi desăvârșit în domeniul rugăciunii; de asemenea, poți fi desăvârșit dacă mănânci și bei din cuvintele lui Dumnezeu, dacă le înțelegi substanța și trăiești în realitatea lor. Prin experiența zilnică a cuvintelor lui Dumnezeu, ar trebui să ajungi să știi ce lipsește în tine; chiar mai mult, ar trebui să-ți admiți defectul fatal și celelalte slăbiciuni, să te rogi și să implori înaintea lui Dumnezeu. Făcând astfel, vei fi, încetul cu încetul, desăvârșit. Căile către desăvârșire sunt: să te rogi, să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, să înțelegi esența acestor cuvinte, să pătrunzi în cunoașterea lor, să ajungi să îți cunoști lipsurile, să te supui lucrării lui Dumnezeu, să fii atent la povara lui Dumnezeu, să te lepezi de trup prin dragostea ta de Dumnezeu și să ai multe părtășii, care îți îmbogățesc experiențele, cu frații și surorile. Fie că este vorba de viața în comunitate sau de viața ta personală, la adunări mari sau mici, toate te ajută să capeți experiențe și să primești instruire, astfel încât inima ta să fie împăcată înaintea lui Dumnezeu și să te întorci la El. Toate acestea fac parte din procesul desăvârșirii. Experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu despre care s-a vorbit înseamnă să fii în stare să guști cuvintele lui Dumnezeu și să le lași să lucreze în tine pentru ca tu să ai credință și dragoste mai mare față de Dumnezeu. În acest fel, te vei lepăda încetul cu încetul de firea ta coruptă satanică, te vei elibera treptat de motivațiile nepotrivite și vei trăi asemănarea unei persoane normale. Cu cât dragostea ta pentru Dumnezeu este mai mare – însemnând cu cât ai fost desăvârșit mai mult de Dumnezeu – cu atât vei fi mai puțin corupt de Satana. Prin experiențele tale practice, vei intra, încetul cu încetul, pe calea desăvârșirii. Astfel, dacă dorești să fii desăvârșit, este cu adevărat important să fii atent la voia lui Dumnezeu și să-I experimentezi cuvintele.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Să luăm seama la voia lui Dumnezeu pentru a atinge desăvârșirea”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 545)

Dumnezeu dorește acum să câștige un anumit grup de oameni, un grup alcătuit din aceia care se străduiesc să coopereze cu El, care se supun lucrării Sale, care cred că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărate și care pot să pună în aplicare cerințele Lui; ei sunt cei care au înțelegere adevărată în inimile lor, ei sunt cei care pot fi desăvârșiți și care vor putea să pășească, în mod inevitabil, pe calea spre desăvârșire. Cei care nu pot fi desăvârșiți sunt oameni care nu înțeleg limpede lucrarea lui Dumnezeu, care nu mănâncă și nu beau cuvintele lui Dumnezeu, care nu sunt atenți la cuvintele Sale și care nu au dragoste în inimile lor pentru Dumnezeu. Cei care se îndoiesc de Dumnezeul întrupat, sunt mereu nesiguri în privința Lui, nu-I iau niciodată cuvintele în serios și Îl amăgesc întotdeauna sunt oameni care se împotrivesc lui Dumnezeu și aparțin Satanei; nu există nicio cale de a desăvârși astfel de oameni.

Dacă dorești să fii desăvârșit, atunci trebuie ca mai întâi să ai bunăvoința lui Dumnezeu, deoarece El îi desăvârșește pe cei cărora le arată bunăvoința Sa și care sunt pe placul inimii Lui. Dacă dorești să fii pe placul inimii lui Dumnezeu, atunci trebuie să ai o inimă care se supune lucrării Sale, trebuie să te străduiești să cauți adevărul și să accepți cercetarea atentă a lui Dumnezeu în toate. S-a supus cercetării atente a lui Dumnezeu tot ce ai făcut tu? Este bun țelul tău? Dacă țelul tău este bun, Dumnezeu te va aprecia; dacă țelul tău este greșit, înseamnă că inima ta nu Îl iubește pe Dumnezeu, ci iubește trupul și pe Satana. De aceea, trebuie să folosești rugăciunea ca pe o cale de a accepta cercetarea atentă a lui Dumnezeu în toate lucrurile. Când te rogi, deși Eu nu stau personal în fața ta, Duhul Sfânt este cu tine, iar tu te rogi atât Mie, cât și Duhului lui Dumnezeu. De ce crezi în acest trup? Crezi pentru că în El se află Duhul lui Dumnezeu. Ai crede în această persoană dacă n-ar avea Duhul lui Dumnezeu? Când crezi în această persoană, crezi în Duhul lui Dumnezeu. Când te temi de această persoană, te temi de Duhul lui Dumnezeu. Credința în Duhul lui Dumnezeu este credința în această persoană, iar credința în această persoană este și credința în Duhul lui Dumnezeu. Când te rogi, simți că Duhul lui Dumnezeu este cu tine și că Dumnezeu Se află în fața ta și, prin urmare, te rogi Duhului Său. Astăzi, cei mai mulți oameni sunt prea speriați să își dezvăluie faptele înaintea lui Dumnezeu; deși Îi poți amăgi trupul, nu Îi poți amăgi Duhul. Orice lucru care nu poate face față cercetării atente a lui Dumnezeu este în dezacord cu adevărul și trebuie lepădat; să procedezi altfel înseamnă să păcătuiești împotriva lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să-ți deschizi inima înaintea lui Dumnezeu tot timpul, când te rogi, când vorbești și ai părtășie cu frații și surorile și când îți îndeplinești datoria și îți vezi de treburile tale. Când îți îndeplinești rolul, Dumnezeu este cu tine și, atât timp cât țelul tău este bun și este în favoarea lucrării din casa lui Dumnezeu, El va accepta tot ceea ce faci; de aceea, ar trebui să te dedici cu sinceritate îndeplinirii rolului tău. Când te rogi, dacă în inima ta ai dragoste pentru Dumnezeu și te afli în căutarea îngrijirii, protecției și cercetării atente a lui Dumnezeu, dacă aceste lucruri sunt țelul tău, rugăciunile tale își vor găsi ascultarea. De exemplu, când te rogi la întâlniri, dacă îți deschizi inima și te rogi lui Dumnezeu și Îi spui tot ce simți fără să ascunzi adevărul, atunci rugăciunile tale vor fi cu siguranță ascultate. Dacă Îl iubești cu sinceritate pe Dumnezeu în inima ta, atunci fă un jurământ lui Dumnezeu: „Doamne, care ești în ceruri și pe pământ și în toate lucrurile, Îți jur: fie ca Duhul Tău să cerceteze tot ce fac, să mă apere și să mă îngrijească tot timpul și facă posibil ca, prin tot ce fac, să stau înaintea Ta. Dacă inima mea ar înceta vreodată să Te iubească sau dacă Te-ar trăda vreodată, atunci să mă mustri și să mă blestemi cu asprime. Nu îmi arăta iertare nici în lumea aceasta și nici în cea care va să vină!” Îndrăznești să faci un astfel de jurământ? Dacă nu îndrăznești, înseamnă că ești sperios și că încă te iubești pe tine însuți. Sunteți hotărâți? Dacă ești într-adevăr hotărât, ar trebui să faci acest jurământ. Dacă ești hotărât să faci un astfel de jurământ, atunci Dumnezeu îți va împlini hotărârea. Când faci un jurământ lui Dumnezeu, El ascultă. Dumnezeu hotărăște dacă ești păcătos sau drept după măsura rugăciunilor și practicii tale. Acesta este procesul de a vă desăvârși și, dacă ai cu adevărat credință în calea spre desăvârșire, atunci vei aduce tot ce faci înaintea lui Dumnezeu și-I vei accepta cercetarea atentă; dacă faci ceva revoltător de rebel sau dacă Îl trădezi pe Dumnezeu, atunci El îți va aduce la împlinire jurământul și, astfel, indiferent ce se abate asupra ta, pierzanie sau mustrare, tu ești vinovat. Ai făcut jurământul, așa că ar trebui să îl respecți. Dacă faci un jurământ, dar nu îl respecți, ești condamnat la pierzanie. Pentru că al tău a fost jurământul, Dumnezeu îți va aduce jurământul la împlinire. Unora le este teamă după ce se roagă și se vaită: „Totul s-a sfârșit! Am pierdut șansa la desfrâu; s-a dus șansa mea de a face lucruri rele; nu mai am șansa să mă dedau poftelor mele lumești!” Acești oameni tot mai iubesc deșertăciunea lumească și păcatul și sunt cu siguranță condamnați la pierzanie.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care sunt pe placul inimii Sale”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 546)

Să crezi în Dumnezeu înseamnă că toate faptele tale trebuie aduse înaintea lui Dumnezeu și supuse cercetării Lui atente. Dacă faptele tale pot fi aduse înaintea Duhului lui Dumnezeu, dar nu înaintea trupului lui Dumnezeu, înseamnă că nu te-ai supus cercetării atente a Duhului Său. Cine este Duhul lui Dumnezeu? Care este persoana căreia Dumnezeu îi este martor? Nu sunt Ei unul și același? Cei mai mulți Îi consideră două ființe separate, crezând că Duhul lui Dumnezeu este Duhul lui Dumnezeu, și că persoana căreia Dumnezeu îi e martor este doar un simplu om. Dar nu te înșeli? În numele cui lucrează această persoană? Cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu întrupat nu au înțelegere spirituală. Duhul lui Dumnezeu și trupul Său întrupat sunt unul și același, pentru că Duhul lui Dumnezeu se materializează în trup. Dacă această persoană a fost aspră cu tine, va fi Duhul lui Dumnezeu bun? Nu ești dezorientat? Astăzi, toți cei care nu pot accepta atenta cercetare a lui Dumnezeu nu pot obține binecuvântarea Sa, iar cine nu cunoaște pe Dumnezeu întrupat nu poate fi desăvârșit. Cercetează-ți toate faptele și vezi dacă pot fi aduse înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu îți poți aduce toate faptele înaintea lui Dumnezeu, înseamnă că ești un răufăcător. Pot fi răufăcătorii desăvârșiți? Tot ceea ce faci, fiecare acțiune, fiecare intenție și fiecare reacție ar trebui aduse înaintea lui Dumnezeu. Chiar și viața ta spirituală de zi cu zi – rugăciunile tale, apropierea ta de Dumnezeu, modul în care mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, părtășia cu frații și surorile, și viața în sânul Bisericii – și contribuția ta în parteneriat pot fi aduse înaintea lui Dumnezeu ca să le cerceteze atent. O astfel de practică te ajută să dobândești creșterea în viață. Procesul de acceptare a cercetării atente a lui Dumnezeu este procesul de purificare. Cu cât poți să accepți mai mult cercetarea atentă a lui Dumnezeu, cu atât ești mai purificat și mai în rânduială cu voia lui Dumnezeu, ca să nu te lași pradă depravării, iar inima ta va trăi înaintea Lui. Cu cât accepți mai mult cercetarea Lui atentă, cu atât mai mari vor fi umilirea Satanei și puterea ta de a te lepăda de trup. De aceea, acceptarea cercetării atente a lui Dumnezeu este o cale a practicii pe care oamenii ar trebui să o urmeze. Orice faci, chiar și când comunici cu frații și surorile tale, poți să îți aduci faptele înaintea lui Dumnezeu și să cauți atenta Lui cercetare și să te supui lui Dumnezeu Însuși; toate acestea îți vor face practica mult mai corectă. Numai dacă aduci toate faptele tale înaintea lui Dumnezeu și accepți atenta Lui cercetare poți fi o persoană care trăiește în prezența lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care sunt pe placul inimii Sale”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 547)

Cei care nu Îl înțeleg pe Dumnezeu nu I se pot supune niciodată cu adevărat. Astfel de oameni sunt fiii neascultării. Sunt prea ambițioși și răzvrătirea lor este prea mare, de aceea se îndepărtează de Dumnezeu și nu doresc să Îi accepte cercetarea atentă. Astfel de oameni nu pot fi desăvârșiți cu ușurință. Unii oameni sunt selectivi atunci când mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, precum și când vine vorba să le accepte. Ei acceptă anumite părți din cuvintele lui Dumnezeu care rezonează cu ceea ce cunosc, în vreme ce le resping pe celelalte. Nu este aceasta cea mai evidentă împotrivire, cea mai evidentă răzvrătire față de Dumnezeu? Dacă cineva crede în Dumnezeu de foarte mult timp fără să Îl înțeleagă câtuși de puțin, atunci acela este un non-credincios. Cei care sunt dornici să accepte cercetarea atentă a lui Dumnezeu sunt cei care caută să Îl înțeleagă, care sunt dornici să accepte cuvintele Sale. Ei sunt cei care vor primi moștenirea și binecuvântările lui Dumnezeu și sunt cei mai binecuvântați. Dumnezeu îi blestemă pe cei care nu au loc pentru El în inimile lor și îi mustră pe acești oameni și Se leapădă de ei. Dacă nu Îl iubești pe Dumnezeu, El Se va lepăda de tine, iar dacă nu asculți ce îți spun Eu, te asigur că Duhul lui Dumnezeu te va abandona. Încearcă, dacă nu crezi! Astăzi îți arăt clar o cale spre practică, dar dacă o pui în aplicare sau nu, depinde de tine. Dacă nu crezi în ea, dacă nu o pui în practică, vei vedea singur dacă Duhul Sfânt lucrează în tine sau nu! Dacă nu cauți să-L înțelegi pe Dumnezeu, atunci Duhul Sfânt nu va lucra în tine. Dumnezeu lucrează în aceia care caută și prețuiesc cuvintele Sale. Cu cât prețuiești mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mult Duhul Său va lucra în tine. Cu cât omul prețuiește mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mare va fi șansa lui de a fi desăvârșit de Dumnezeu. Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care Îl iubesc cu adevărat și pe cei ale căror inimi sunt împăcate înaintea Lui. Să prețuiești toată lucrarea lui Dumnezeu, să prețuiești luminarea lui Dumnezeu, să prețuiești prezența lui Dumnezeu, să prețuiești grija și protecția lui Dumnezeu, să prețuiești felul în care cuvintele lui Dumnezeu devin realitatea ta și îți aprovizionează viața – toate acestea sunt cel mai mult pe placul inimii lui Dumnezeu. Dacă prețuiești lucrarea lui Dumnezeu, adică dacă prețuiești toată lucrarea pe El care a făcut-o pentru tine, atunci El te va binecuvânta și va înmulți tot ceea ce îți aparține. Dacă nu prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, El nu va lucra în tine, ci îți va oferi doar un har mărunt pentru credința ta sau te va binecuvânta cu puține bogății sau un dram de siguranță pentru familia ta. Ar trebui să te străduiești să transformi cuvintele lui Dumnezeu în realitatea ta, să-L mulțumești și să fii pe placul inimii Lui; nu ar trebui să te străduiești doar pentru a te bucura de harul Său. Pentru credincioși, nimic nu este mai important decât să primească lucrarea lui Dumnezeu, să obțină desăvârșirea și să devină cei care fac voia lui Dumnezeu. Acesta este țelul pe care ar trebui să îl urmărești.

Tot ceea ce a căutat omul în Epoca Harului este acum învechit, pentru că standardul căutării este mai ridicat astăzi; ce se caută este mai măreț și mai practic și poate satisface mai bine cerințele lăuntrice ale omului. În vremurile trecute, Dumnezeu nu a lucrat asupra lor așa cum face astăzi; El nu le-a vorbit atât de mult, cum o face astăzi, și nici cerințele Lui nu au fost atât de mari precum cerințele Sale de azi. Faptul că Dumnezeu vă vorbește acum despre aceste lucruri înseamnă că planul Său final este îndreptat asupra voastră, asupra acestui grup de oameni. Dacă îți dorești cu adevărat să fii desăvârșit de Dumnezeu, atunci fă din dorința aceasta scopul tău fundamental. Nu contează dacă alergi într-una, dacă te sacrifici, dacă slujești într-o funcție sau dacă ai primit însărcinarea lui Dumnezeu, scopul este să cauți să fii desăvârșit și să împlinești mereu voia lui Dumnezeu, să atingi aceste obiective. Dacă cineva spune că nu caută desăvârșirea de către Dumnezeu sau pătrunderea în viață, însă caută numai împăcarea și bucuria trupului, atunci este cel mai orb dintre oameni. Cei care nu caută realitatea vieții, ci numai viața veșnică în lumea ce va veni și siguranța în această lume, sunt cei mai orbi dintre oameni. De aceea, tot ceea ce faci ar trebui să fie cu scopul de a fi desăvârșit și câștigat de Dumnezeu.

Lucrarea pe care o face Dumnezeu în oameni are scopul de a le oferi ce au nevoie, în funcție de diferitele lor cerințe. Cu cât viața unui om este mai bogată, cu atât acesta cere mai multe și cu atât mai mult caută. Dacă în această etapă nu cauți nimic, lucrul acesta înseamnă că Duhul Sfânt te-a părăsit. Toți aceia care caută viața nu vor fi niciodată părăsiți de Duhul Sfânt; astfel de oameni sunt într-o permanentă căutare și mereu năzuiesc la ceva în inima lor. Astfel de oameni nu se mulțumesc niciodată cu lucrurile așa cum sunt în prezent. Scopul fiecărei etape a lucrării Duhului Sfânt este să își găsească un ecou în tine, dar, dacă te culci pe o ureche, dacă nu mai ai nicio nevoie, dacă nu mai accepți lucrarea Duhului Sfânt, atunci El te va părăsi. Oamenii au nevoie de atenta cercetare a lui Dumnezeu în fiecare zi; au nevoie de multă aprovizionare de la Dumnezeu în fiecare zi. Pot oamenii să se descurce fără să mănânce și să bea cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi? Dacă omul simte întotdeauna că nu poate să mănânce și să bea suficient din cuvântul lui Dumnezeu, dacă îl caută mereu și este înfometat și însetat după acesta, Duhul Sfânt va lucra întotdeauna în el. Cu cât are mai multe năzuințe, cu atât mai multe lucruri practice pot rezulta din părtășia lui. Cu cât omul caută adevărul cu mai multă ardoare, cu atât mai repede dobândește creșterea în viață, fapt care îi îmbogățește experiențele și îl face un locuitor înstărit în casa lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care sunt pe placul inimii Sale”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 548)

Duhul Sfânt are o cale de parcurs în fiecare persoană și dă fiecărei persoane ocazia de a fi desăvârșită. Prin negativitatea ta, ești pus să îți cunoști propria corupție și atunci, prin alungarea negativității, vei găsi o cale de a practica; toate acestea sunt căi prin care ești desăvârșit. În plus, prin îndrumarea continuă și iluminarea unor lucruri pozitive din interiorul tău, îți vei îndeplini în mod proactiv funcția, vei crește în înțelegere și vei câștiga discernământ. Când condițiile tale sunt bune, ești deosebit de dornic să citești cuvântul lui Dumnezeu și deosebit de dornic să te rogi lui Dumnezeu și poți face legătura între predicile pe care le auzi și propria ta stare. În astfel de momente, Dumnezeu te luminează și te iluminează din interior, făcându-te să realizezi anumite lucruri ale aspectului pozitiv. Acesta este felul în care ești desăvârșit în aspectul pozitiv. În stări negative, ești slab și pasiv; simți că nu Îl ai pe Dumnezeu în inima ta, totuși Dumnezeu te iluminează, ajutându-te să găsești o cale de a practica. Ieșirea din aceasta este dobândirea desăvârșirii în aspectul negativ. Dumnezeu îl poate desăvârși pe om atât în aspectele pozitive, cât și în cele negative. Depinde dacă ești capabil să experimentezi și dacă urmărești să fii desăvârșit de Dumnezeu. Dacă tu cauți cu adevărat să fii desăvârșit de Dumnezeu, atunci negativul nu te poate face să suferi pierderi, ci îți poate aduce lucruri care sunt mai reale și te poate face mai capabil de a ști ce lipsește în interiorul tău, mai capabil de a pricepe starea ta reală și de a vedea că omul nu are nimic și nu este nimic; dacă nu experimentezi încercări, nu știi, și vei simți întotdeauna că ești deasupra altora și mai bun decât toți ceilalți. Prin toate acestea, vei vedea că tot ceea ce a venit înainte a fost făcut de Dumnezeu și protejat de Dumnezeu. Intrarea în încercări te lasă fără iubire sau credință, îți lipsește rugăciunea și nu ești capabil să cânți imnuri și, fără să realizezi, în toiul acestora, ajungi să te cunoști pe tine însuți. Dumnezeu are multe mijloace de desăvârșire a omului. El utilizează toate tipurile de medii pentru a Se ocupa de firea coruptă a omului și utilizează diverse lucruri pentru a da în vileag omul; într-o privință, El îl tratează pe om, în alta, îl dă în vileag, iar în alta, El îl dezvăluie pe om, săpând și dezvăluind „tainele” din adâncurile inimii omului și arătându-i omului natura sa prin dezvăluirea multora din stările lui. Dumnezeu îl desăvârșește pe om prin multe metode – prin dezvăluire, prin tratarea omului, prin rafinarea omului și prin mustrare – astfel încât omul să știe că Dumnezeu este practic.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 549)

Ce anume căutați voi acum? Să fiți desăvârșiți de Dumnezeu, să-L cunoașteți pe Dumnezeu, să-L obțineți pe Dumnezeu – sau poate căutați să vă purtați în maniera unui Petru al anilor nouăzeci sau să aveți credință mai mare decât cea a lui Iov, ori poate căutați să fiți numiți drepți de către Dumnezeu și să ajungeți înaintea tronului lui Dumnezeu, sau să-L puteți manifesta pe Dumnezeu pe pământ și să fiți martori pentru Dumnezeu în mod puternic și răsunător. Indiferent de ceea ce căutați, voi căutați de dragul de a fi mântuiți de Dumnezeu. Indiferent dacă tu urmărești să fii o persoană dreaptă, dacă tu cauți maniera lui Petru ori credința lui Iov sau să fii desăvârșit de Dumnezeu, totul este lucrarea pe care Dumnezeu o face asupra omului. Cu alte cuvinte, indiferent de ceea ce cauți, totul este pentru a fi desăvârșit de Dumnezeu, pentru a experimenta cuvântul lui Dumnezeu, pentru a mulțumi inima lui Dumnezeu; orice cauți, este totul de dragul de a descoperi frumusețea lui Dumnezeu, de a căuta o cale de a practica în experiența reală cu scopul de a fi capabil să-ți alungi firea răzvrătită, de a obține o stare normală în interior, de a fi capabil să respecți complet voia lui Dumnezeu, de a deveni o persoană corectă și de a avea un motiv corect în tot ceea ce faci. Motivul pentru care tu experimentezi toate aceste lucruri este să ajungi să Îl cunoști pe Dumnezeu și să obții creșterea vieții. Deși ceea ce experimentezi este cuvântul lui Dumnezeu și evenimente reale, precum și oameni, chestiuni și lucruri din împrejurimile tale, în cele din urmă ești capabil să Îl cunoști pe Dumnezeu și să fii desăvârșit de Dumnezeu. A căuta să mergi pe calea unei persoane drepte sau a căuta să pui cuvântul lui Dumnezeu în practică: acestea sunt pista de alergare, pe când a-L cunoaște Dumnezeu și a fi desăvârșit de Dumnezeu sunt destinația. Indiferent dacă acum cauți desăvârșirea de către Dumnezeu sau cauți să fii martor pentru Dumnezeu, până la urmă, totul este pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu; este pentru ca lucrarea pe care El o face în tine să poată să nu fie în van, astfel încât tu să ajungi în sfârșit să cunoști realitatea lui Dumnezeu, să Îi cunoști măreția, și, chiar mai mult, să cunoști umilința și ascunderea lui Dumnezeu și să cunoști marea cantitate de lucrare pe care El o face în tine. Dumnezeu S-a umilit până la un asemenea nivel, încât Își face lucrarea în acești oameni murdari și corupți și desăvârșește acest grup de oameni. Dumnezeu nu a devenit trup doar pentru a trăi și a mânca printre oameni, pentru a păstori oamenii și a oferi ceea ce oamenii au nevoie. Mai important este că El face o măreață lucrare de mântuire și cucerire asupra acestor oameni insuportabil de corupți. El a venit în inima marelui balaur roșu pentru a-i mântui pe cei mai corupți dintre oameni, astfel încât toți oamenii să poată fi schimbați și înnoiți. Dificultatea imensă pe care Dumnezeu o îndură nu este numai dificultatea pe care o îndură Dumnezeul întrupat, ci este mai ales că Duhul lui Dumnezeu suferă o umilire extremă – El Se umilește și Se ascunde atât de mult încât devine o persoană obișnuită. Dumnezeu S-a întrupat și a luat forma trupului pentru ca oamenii să vadă că El are o viață umană normală și nevoi umane normale. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că Dumnezeu S-a umilit într-o mare măsură. Duhul lui Dumnezeu este realizat în trup. Duhul Său este atât de înalt și măreț, totuși El ia forma unui om obișnuit, a unui om neînsemnat, astfel încât să facă lucrarea Duhului Său. Calibrul, înțelegerea, rațiunea, umanitatea și viețile fiecăruia dintre voi arată că sunteți cu adevărat nevrednici să acceptați lucrarea lui Dumnezeu de acest fel. Sunteți cu adevărat nevrednici să Îl lăsați pe Dumnezeu să îndure astfel de greutăți de dragul vostru. Dumnezeu este atât de măreț. El este superior, iar oamenii sunt atât de răi și josnici, totuși El tot lucrează asupra lor. El nu doar că S-a întrupat pentru a aproviziona oamenii, a le vorbi oamenilor, ci chiar trăiește împreună cu oamenii. Dumnezeu este atât de umil, atât de vrednic de iubit. Dacă, de îndată ce se menționează iubirea lui Dumnezeu, de îndată ce se menționează harul lui Dumnezeu, tu verși lacrimi în timp ce aduci mare laudă, dacă ajungi la această stare, atunci ai o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 550)

Există o abatere în căutarea oamenilor din zilele noastre; ei caută doar să Îl iubească și să-L mulțumească pe Dumnezeu, dar nu au nicio cunoștință despre Dumnezeu și au neglijat luminarea și iluminarea Duhului Sfânt din interiorul lor. Ei nu au temelia adevăratei cunoașteri de Dumnezeu. În acest mod, ei pierd avântul pe măsură ce experiența lor progresează. Toți aceia care caută cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu, deși nu erau într-o stare bună în trecut și erau înclinați către negativitate și slăbiciune și deseori vărsau lacrimi, cădeau în descurajare și își pierdeau speranța – acum, pe măsură ce dobândesc mai multă experiență, stările lor se îmbunătățesc. După experiența de a fi tratați și frânți și după ce au trecut printr-o rundă de încercare și rafinare, ei au făcut mari progrese. Stările negative sunt reduse și au avut loc unele schimbări în firea vieții lor. Pe măsură ce sunt supuși mai multor încercări, inimile lor încep să-L iubească pe Dumnezeu. Există o regulă a desăvârșirii oamenilor de către Dumnezeu, și anume faptul că El te luminează folosind o parte dezirabilă din tine pentru ca tu să ai o cale de a practica și să te poți separa de toate stările negative, ajutând spiritul tău să obțină eliberarea și făcându-te mai capabil să Îl iubești. În acest mod, ești capabil să abandonezi firea coruptă a Satanei. Ești neșlefuit și deschis, dornic să te cunoști pe tine însuți și să pui adevărul în practică. Dumnezeu te va binecuvânta negreșit, așadar, atunci când ești slab și negativ, El te luminează dublu, ajutându-te să te cunoști mai mult, să fii mai dispus să te căiești pentru tine însuți și să fii mai capabil să practici lucrurile pe care ar trebui să le practici. Doar în acest mod inima ta poate să fie împăcată și în tihnă. O persoană care de obicei acordă atenție cunoașterii lui Dumnezeu, care acordă atenție cunoașterii de sine, care acordă atenție propriei practici va fi capabilă să primească frecvent lucrarea lui Dumnezeu, precum și îndrumarea și luminarea Lui. Chiar dacă o astfel de persoană poate fi într-o stare negativă, ea este capabilă să schimbe lucrurile imediat, fie datorită acțiunii conștiinței, fie luminării din cuvântul lui Dumnezeu. Schimbarea firii unei persoane este obținută întotdeauna când aceasta își cunoaște propria stare reală și firea și lucrarea lui Dumnezeu. O persoană care este dispusă să se cunoască pe sine și să se deschidă va fi capabilă să îndeplinească adevărul. Acest tip de persoană este o persoană loială lui Dumnezeu, iar o persoană loială lui Dumnezeu Îl înțelege pe Dumnezeu, fie că această înțelegere este profundă sau superficială, sărăcăcioasă sau din abundență. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu și este ceva ce oamenii dobândesc; este propriul lor câștig. O persoană care are cunoașterea lui Dumnezeu este una care are o bază, care are viziune. Acest tip de persoană este sigură despre trupul lui Dumnezeu și este sigură despre cuvântul lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu. Indiferent cum lucrează sau vorbește Dumnezeu sau cum alți oameni cauzează tulburări, ea poate să rămână pe poziție și să mărturisească ferm pentru Dumnezeu. Cu cât mai mult o persoană este astfel, cu atât mai mult ea poate să îndeplinească adevărul pe care îl înțelege. Deoarece practică întotdeauna cuvântul lui Dumnezeu, aceasta obține mai multă înțelegere a lui Dumnezeu și are hotărârea de a mărturisi întotdeauna ferm pentru Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 551)

A avea discernământ, a avea supunere și a avea abilitatea de a vedea lucrurile în profunzime, astfel încât să fii ager în spirit, înseamnă că ai cuvintele lui Dumnezeu care te luminează și te iluminează în interior de îndată ce întâmpini ceva. Asta înseamnă să fii ager în spirit. Tot ceea ce face Dumnezeu este pentru a ajuta la reînsuflețirea spiritelor oamenilor. De ce spune Dumnezeu întotdeauna că oamenii sunt amorțiți și înceți la minte? Deoarece spiritele oamenilor au murit, iar ei au devenit atât de amorțiți încât sunt complet inconștienți în ceea ce privește lucrurile spiritului. Lucrarea lui Dumnezeu este de a face viețile oamenilor să progreseze și a ajuta spiritele oamenilor să devină vii, astfel încât ei să poată vedea lucrurile spiritului și să fie întotdeauna capabili să-L iubească pe Dumnezeu în inimile lor și să-L mulțumească. Atingerea acestui stadiu arată că spiritul unei persoane a fost readus la viață, iar următoarea dată când întâmpină ceva, aceasta poate reacționa imediat. Este sensibilă la predici și reacționează repede la situații. Asta înseamnă să obții ascuțimea spiritului. Există mulți oameni care au o reacție rapidă la un eveniment exterior, dar, de îndată ce sunt menționate intrarea în realitate sau lucruri detaliate cu privire la spirit, ei devin amorțiți și înceți la minte. Ei înțeleg un lucru doar dacă îi izbește în față. Toate acestea sunt semnele stării de indiferență spirituală și încetineală mintală, de a avea puțină experiență a lucrurilor spiritului. Unii oameni sunt ageri în spirit și au discernământ. De îndată ce aud cuvinte care le subliniază stările, ei nu pierd o clipă și le notează. Odată ce aud cuvinte despre principiile de practicare, ei sunt capabili să le accepte și să le aplice experienței lor ulterioare, schimbându-se astfel pe sine. Aceasta este o persoană care e ageră în spirit. De ce sunt capabili să reacționeze așa de repede? Deoarece se concentrează pe aceste lucruri în viața de zi cu zi. Când citesc cuvintele lui Dumnezeu, ei reușesc să-și confrunte stările cu acestea și să chibzuiască la ei înșiși. Când aud părtășii și predici și aud cuvinte care le aduc luminare și iluminare, sunt capabili să le primească imediat. Este similar cu a da hrană unei persoane flămânde; aceasta poate să o mănânce imediat. Dacă dai de mâncare cuiva căruia nu îi este foame, acea persoană nu reacționează așa de rapid. Deseori, te rogi lui Dumnezeu și apoi ești capabil să reacționezi imediat când întâmpini ceva: ce solicită Dumnezeu în această chestiune și cum ar trebui să acționezi. Dumnezeu te-a îndrumat în privința acestei chestiuni data trecută; când întâmpini același gen de lucru astăzi, vei ști în mod natural cum să practici într-un fel care mulțumește inima lui Dumnezeu. Dacă întotdeauna practici în modul acesta și întotdeauna experimentezi în modul acesta, la un moment dat, îți va veni ușor. Când citești cuvântul lui Dumnezeu, știi la ce fel de persoană Se referă Dumnezeu, știi despre ce tip de condiții ale spiritului vorbește El și poți să înțelegi punctele esențiale și să le pui în practică; aceasta arată că ești capabil să experimentezi. De ce au unii oameni lipsuri la acest capitol? Deoarece ei nu depun mult efort în aspectul practicii. Deși ei sunt dispuși să pună adevărul în practică, ei nu au o înțelegere adevărată a detaliilor slujirii, a detaliilor adevărului din viața lor. Ei devin confuzi atunci când se întâmplă ceva. În acest mod, poți fi dus pe căi greșite atunci când apare un profet fals sau un apostol fals. Trebuie să ai des părtășie despre cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu – doar astfel vei reuși să înțelegi adevărul și să ai discernământ. Dacă nu înțelegi adevărul, nu vei avea niciun discernământ. De exemplu, ce vorbește Dumnezeu, cum lucrează El, care sunt cerințele Lui de la oameni, cu ce fel de oameni ar trebui să iei legătura și ce fel de oameni ar trebui să respingi – trebuie să ai des părtășie despre aceste lucruri. Dacă întotdeauna experimentezi cuvântul lui Dumnezeu în acest mod, vei înțelege adevărul și vei înțelege în profunzime multe lucruri și vei avea și discernământ. Ce este disciplina de la Duhul Sfânt, ce este vina născută din voința umană, ce este îndrumarea de la Duhul Sfânt, ce este aranjarea unui mediu, ce este luminarea din interior a cuvintelor lui Dumnezeu? Dacă nu îți sunt clare aceste lucruri, nu vei avea niciun discernământ. Ar trebui să știi ce vine de la Duhul Sfânt, ce este firea răzvrătită, cum să asculți de cuvântul lui Dumnezeu și cum să-ți alungi propria răzvrătire; dacă ai o înțelegere din experiență a acestor lucruri, vei avea o fundație; când se întâmplă un lucru, vei avea un adevăr corespunzător după care să îl măsori și viziuni potrivite ca fundație. Vei avea principii în tot ceea ce faci și vei reuși să acționezi conform adevărului. Atunci viața ta va fi plină de luminarea lui Dumnezeu, plină de binecuvântările lui Dumnezeu. Dumnezeu nu va trata nedrept nicio persoană care Îl caută cu sinceritate sau care Îl trăiește și care este martoră pentru El și nu va blestema nicio persoană care este capabilă să aibă o sete sinceră de adevăr. Dacă, în timp ce mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, poți să acorzi atenție cunoașterii adevăratei tale stări, să acorzi atenție propriei tale practici și propriei tale înțelegeri, atunci, când întâmpini o problemă, vei primi luminare și vei dobândi înțelegere practică. Atunci vei avea în toate lucrurile o cale de practică și discernământ. O persoană care are adevărul e puțin probabil să fie înșelată și e puțin probabil să se comporte deranjant sau să acționeze excesiv. Datorită adevărului, este protejată și, tot datorită adevărului, obține mai multă înțelegere. Datorită adevărului, are mai multe căi de a practica, primește mai multe oportunități în care Duhul Sfânt să lucreze în ea și mai multe oportunități de a fi desăvârșită.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 552)

Dacă urmează să fii desăvârșit, trebuie să îndeplinești niște criterii. Prin hotărârea ta, prin stăruința și conștiința ta și prin căutarea ta, vei putea să trăiești viața și să mulțumești voia lui Dumnezeu. Aceasta e intrarea ta și aceste lucruri sunt cerințele pe cărarea spre desăvârșire. Lucrarea de desăvârșire se poate face pe toți oamenii. Oricine Îl caută pe Dumnezeu poate fi desăvârșit și are șansa și însușirile spre a fi desăvârșit. Nu există nicio regulă fixă aici. Desăvârșirea unui om depinde mai ales de ceea ce el caută. Cei care iubesc adevărul și care sunt în stare să îl trăiască sunt, cu siguranță, demni de a fi desăvârșiți. Oamenii care nu iubesc adevărul nu sunt prețuiți de Dumnezeu; ei nu au viața pe care le-o cere Dumnezeu și nu pot fi desăvârșiți. Lucrarea de desăvârșire se face numai pentru a câștiga oamenii și nu este o parte din lucrarea luptei cu Satana; lucrarea de cucerire se face numai pentru a se lupta cu Satana, adică cucerirea omului pentru înfrângerea Satanei. Lucrarea de cucerire este lucrarea principală, cea mai nouă lucrare care nu s-a înfăptuit în toate veacurile. Se poate spune că scopul acestei etape a lucrării este mai ales de a cuceri toți oamenii pentru a-l învinge pe Satana. Lucrarea de desăvârșire a oamenilor – aceasta nu este o lucrare nouă. Chintesența scopului tuturor lucrărilor din timpul lucrărilor lui Dumnezeu în trup o reprezintă cucerirea oamenilor. Este ca în Epoca Harului, când lucrarea principală era răscumpărarea întregii omeniri prin crucificare. „Câștigarea oamenilor” a fost o lucrare suplimentară lucrării în trup și s-a făcut numai după crucificare. Când a venit Isus și a înfăptuit lucrarea Sa, scopul Lui a fost mai ales să Își folosească crucificarea pentru a triumfa asupra legăturii morții și gheenei, pentru a triumfa asupra influenței Satanei – adică pentru a-l înfrânge pe Satana. Doar după crucificarea lui Isus, a făcut Petru primul pas pe cărarea către desăvârșire. Fără îndoială, Petru a fost printre cei care L-au urmat pe Isus în timpul lucrării Sale, dar el nu era desăvârșit în acea vreme. Dimpotrivă, abia după ce Isus a terminat lucrarea Sa, a început Petru să înțeleagă treptat adevărul și, apoi, a fost desăvârșit. Dumnezeu întrupat se coboară pe pământ doar pentru a încheia o etapă esențială, crucială a lucrării într-o perioadă scurtă de timp și nu pentru a trăi mult timp printre oameni pe pământ cu intenția de a-i desăvârși. El nu face acea lucrare. El nu așteaptă până când omul este desăvârșit în întregime pentru a-Și încheia lucrarea. Acesta nu este scopul și semnificația întrupării Sale. El vine doar pentru a face lucrarea pe termen scurt de a mântui omenirea, dar nu pentru a lucra pe termen foarte lung la desăvârșirea ei. Lucrarea de mântuire a omenirii este reprezentativă, capabilă de a da semnalul unei epoci noi. Se poate încheia într-un timp scurt. Dar desăvârșirea omenirii implică ridicarea omului la un anumit nivel; o asemenea lucrare este de durată. Este o lucrare care trebuie făcută de Duhul lui Dumnezeu, dar se face pornind de la adevărul care a fost rostit în timpul lucrării în trup. De asemenea, se săvârșește prin chemarea apostolilor de către El, ca să se ocupe de îndelungata lucrare de păstorire pentru a atinge scopul Său de desăvârșire a omenirii. Dumnezeu întrupat nu face această lucrare. El vorbește numai despre modul de viață în așa fel încât oamenii să înțeleagă și doar dă omenirii adevărul, dar nu însoțește omul permanent în practicarea adevărului, pentru că acest lucru nu ține de lucrarea Sa de slujire. Așadar, El nu îl va însoți pe om până când acesta nu înțelege în întregime adevărul și nu îl obține în totalitate. Lucrarea Lui în trup se încheie atunci când omul intră, în mod formal, pe calea dreaptă a credinței în Dumnezeu, atunci când omul o ia pe calea dreaptă în drumul spre desăvârșire. Acest lucru se întâmplă, bineînțeles, când El îl va fi învins în întregime pe Satana și va fi triumfat asupra lumii. Pe El nu Îl interesează dacă omul va fi pătruns în cele din urmă adevărul în acel moment și nici nu Îl interesează dacă viața omului este măreață sau minusculă. El, atunci când este întrupat, nu ar trebui să gestioneze nimic din toate acestea; nimic din toate acestea nu ține de lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat. Atunci când El Își încheie lucrarea plănuită, Își va încheia lucrarea în trup. De aceea, lucrarea pe care o face Dumnezeu întrupat este doar aceea pe care Duhul lui Dumnezeu nu o poate face în mod direct. Mai mult, este lucrarea pe termen scurt de mântuire, nu lucrarea pe care o va săvârși pe pământ pe termen lung.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei desăvârșiți pot trăi o viață plină de sens”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 553)

Această lucrare făcută printre voi se săvârșește asupra voastră în funcție de lucrarea care este nevoie să fie făcută. După cucerirea acestor oameni, un grup de oameni va fi desăvârșit. De aceea, o mare parte a lucrării de astăzi se face și pentru pregătirea scopului de a vă desăvârși, pentru că sunt mulți oameni înfometați după adevăr care pot fi desăvârșiți. Dacă ar fi ca lucrarea de cucerire să se săvârșească asupra voastră, iar după aceea nu s-ar mai face nicio lucrare, atunci nu cumva unii care tânjesc după adevăr nu l-ar obține? Scopul lucrării de astăzi este de a deschide o cale spre a desăvârși oamenii mai târziu. Deși lucrarea Mea este doar lucrarea de cucerire, modul de viață despre care vă vorbesc este, totuși, în pregătire pentru a desăvârși, în viitor, oamenii. Lucrarea care se face după cucerire este îndreptată asupra desăvârșirii oamenilor și cucerirea este făcută pentru a pune o temelie pentru lucrarea de desăvârșire. Omul poate fi desăvârșit numai după ce este cucerit. În acest moment, sarcina principală este aceea de a cuceri; după aceea, cei care caută și tânjesc după adevăr vor fi desăvârșiți. A fi desăvârșit implică aspectele active ale intrării oamenilor: ai o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu? Cât de profundă ți-a fost experiența când ai mers pe această cărare? Cât de curată este dragostea ta pentru Dumnezeu? Cât de riguroasă este practica ta în ceea ce privește adevărul? Pentru a fi desăvârșit, omul trebuie să dețină cunoștințe minime despre toate aspectele umanității. Aceasta este o cerință de bază. Toți aceia care nu pot fi desăvârșiți după ce au fost cuceriți devin instrumente folosite și tot vor fi, în cele din urmă, aruncați în lacul de foc și pucioasă și tot vor cădea în Adânc, pentru că firea ta nu s-a schimbat și tu îi aparții în continuare Satanei. Dacă unui om îi lipsesc condițiile pentru a fi desăvârșit, atunci este inutil – este rebut, un instrument, ceva care nu poate îndura încercarea focului! Cât de mare este dragostea ta pentru Dumnezeu chiar acum? Cât de mult ești dezgustat de tine însuți? Cât de profund îl cunoști cu adevărat pe Satana? V-ați întărit hotărârea? Sunteți în deplină armonie cu viața voastră în mijlocul oamenilor? S-a schimbat viața voastră? Duceți o viață nouă? S-a schimbat perspectiva asupra vieții voastre? Dacă aceste lucruri nu s-au schimbat, nu poți fi desăvârșit, chiar dacă nu te dai bătut; de fapt, ai fost doar cucerit. Când va veni vremea să fii pus la încercare, vei fi lipsit de adevăr, umanitatea ta va fi anormală și vei fi la fel de josnic precum un animal de povară. Singura ta realizare ar fi aceea de a fi fost cucerit – ai fi doar un obiect pe care l-am cucerit. Așa cum un măgar devine fricos și temător să se manifeste de câte ori își vede stăpânul, după ce a experimentat biciul stăpânului, ai fi doar un măgar care a fost cucerit. Dacă un om nu deține acele aspecte pozitive și este, în schimb, pasiv și temător, timid și ezitant în toate lucrurile, incapabil să distingă orice cu limpezime, incapabil să accepte adevărul, tot fără o cărare pentru practică și, mai mult, fără o inimă iubitoare de Dumnezeu – dacă un om nu înțelege cum să Îl iubească pe Dumnezeu, cum să ducă o viață plină de sens sau cum să fie un om adevărat – cum poate un astfel de om să fie martorul lui Dumnezeu? Aceasta ar dovedi că viața ta are puțină valoare și nu ești decât un măgar cucerit. Ai fi cucerit, dar aceasta nu ar însemna decât că te-ai lepădat de marele balaur roșu și că ai refuzat să te supui domeniului lui; ar însemna că tu crezi că există un Dumnezeu, vrei să asculți toate planurile lui Dumnezeu și nu ai a te plânge de nimic. Dar în ce privește aspectele pozitive, ești capabil de a trăi cuvântul lui Dumnezeu și de a-L vădi pe Dumnezeu? Dacă nu ai nimic din toate aceste aspecte, înseamnă că nu ai fost câștigat de Dumnezeu și nu ești decât un măgar cucerit. Nu este nimic de dorit în tine, iar Duhul Sfânt nu lucrează în tine. Umanitatea ta are prea multe lipsuri; Dumnezeu nu te poate folosi cu niciun chip. Trebuie să primești încuviințarea lui Dumnezeu și să fii de o sută de ori mai bun decât fiarele necredincioase și cadavrele vii – numai cei care ating acest nivel sunt apți de a fi desăvârșiți. Numai dacă omul are umanitate și o conștiință este demn să fie folosit de Dumnezeu. Numai când ați fost desăvârșiți puteți fi considerați umani. Numai cei desăvârșiți duc vieți pline de sens. Numai astfel de oameni pot depune mărturie cu tărie lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei desăvârșiți pot trăi o viață plină de sens”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 554)

Care este calea prin care Dumnezeu îl desăvârșește pe om? Ce aspecte include ea? Ești dispus să fii desăvârșit de Dumnezeu? Ești dispus să accepți judecata și mustrarea Lui? Ce știi despre aceste chestiuni? Dacă nu ai cunoștințe demne de menționat, atunci este dovada că încă nu cunoști lucrarea lui Dumnezeu, că nu ai fost deloc luminat de Duhul Sfânt. E imposibil ca astfel de oameni să fie desăvârșiți. Lor li se dă doar o cantitate mică de har de care să se bucure pentru scurt timp și care nu va dura îndelung. Oamenii nu pot fi desăvârșiți de Dumnezeu dacă doar se bucură de harul Său. Unii se mulțumesc cu pacea și bucuria trupului, cu o viață ușoară, fără necazuri sau nenorociri, când întreaga lor familie trăiește în armonie, fără dezacorduri sau certuri – și pot chiar să creadă că aceasta este binecuvântarea lui Dumnezeu. De fapt, este doar harul lui Dumnezeu. Nu trebuie să vă mulțumiți doar cu a vă bucura de harul lui Dumnezeu. Acest tip de gândire este foarte vulgar. Chiar dacă citești zilnic cuvintele lui Dumnezeu și te rogi în fiecare zi, iar spiritul tău simte o bucurie deosebită și este deosebit de împăcat, dacă, în cele din urmă, nu ai nimic de spus despre cunoștințele tale cu privire la Dumnezeu și la lucrarea Lui și nu ai experimentat nimic și dacă, oricât de mult din cuvântul lui Dumnezeu ai mâncat sau ai băut, tot ceea ce simți este pacea și bucuria spirituală și că al lui Dumnezeu cuvânt este nemăsurat de dulce, de parcă nu te poți bucura îndeajuns de el, dar nu ai niciun fel de experiență practică a cuvintelor lui Dumnezeu și ești total lipsit de realitatea cuvintelor Lui, atunci ce poți câștiga de la o astfel de credință în Dumnezeu? Dacă nu poți trăi esența cuvintelor lui Dumnezeu, atunci faptul că mănânci și bei din aceste cuvinte, ca și rugăciunile tale, nu înseamnă decât credință religioasă. Astfel de oameni nu pot fi desăvârșiți de către Dumnezeu și nu pot fi câștigați de El. Oamenii câștigați de Dumnezeu sunt cei care urmăresc adevărul. Ceea ce Dumnezeu câștigă nu este trupul omului, nici lucrurile care-i aparțin, ci acea parte din el care-I aparține lui Dumnezeu. Prin urmare, când Dumnezeu desăvârșește oamenii, El nu le desăvârșește trupul, ci inimile, îngăduind inimilor oamenilor să poată fi câștigate de Dumnezeu; cu alte cuvinte, faptul că Dumnezeu îl desăvârșește pe om este, în esență, faptul că Dumnezeu desăvârșește inima omului, astfel încât aceasta să se poată întoarce la Dumnezeu și să-L poată iubi.

Trupul omului este muritor. Nu servește niciunui scop ca Dumnezeu să câștige trupul omului, pentru că trupul omului este ceva care decade inevitabil și nu poate primi moștenirea sau binecuvântările Sale. Dacă ar fi câștigat trupului omului și dacă doar acesta ar fi în acest curent, atunci, cu toate că omul ar fi în acest curent cu numele, inima lui ar aparține Satanei. Așa stând lucrurile, nu numai că oamenii nu ar putea să devină manifestarea lui Dumnezeu, ci ar și deveni povara Sa, iar alegerea oamenilor de către Dumnezeu ar deveni astfel un lucru lipsit de sens. Cei pe care Dumnezeu intenționează să-i desăvârșească vor primi cu toții binecuvântările lui Dumnezeu și moștenirea Lui. Adică, ei acceptă ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este, astfel încât asta să devină ceea ce au înăuntrul lor; ei au toate cuvintele lui Dumnezeu forjate în ei; indiferent de ceea ce este Dumnezeu, voi sunteți capabili să primiți totul exact așa cum este, și astfel, să trăiți adevărul. Acesta este felul de persoană desăvârșită de Dumnezeu și câștigată de Dumnezeu. Numai un astfel de om e îndreptățit să primească binecuvântările dăruite de Dumnezeu:

1. Să primească întreaga dragoste a lui Dumnezeu.

2. Să acționeze în conformitate cu voia lui Dumnezeu în toate lucrurile.

3. Să câștige îndrumarea lui Dumnezeu, să trăiască sub lumina lui Dumnezeu și să câștige luminarea de la Dumnezeu.

4. Să trăiască pe pământ imaginea pe care o iubește Dumnezeu; să-L iubească pe Dumnezeu cu adevărat, așa cum a făcut Petru, răstignit pentru Dumnezeu și vrednic să moară ca răsplată pentru dragostea lui Dumnezeu; să aibă aceeași slavă ca și Petru.

5. Să fie iubit, respectat și admirat de toți pe pământ.

6. Să biruiască robia morții și a iadului în fiecare aspect, fără a-i da nicio posibilitate Satanei să-și facă lucrarea, să-L aibă pe Dumnezeu, să trăiască având un duh proaspăt și plin de viață și să nu obosească.

7. Să aibă un simțământ nemaipomenit de exaltare și entuziasm în orice clipă din viață, de parcă ar fi văzut venind ziua slavei lui Dumnezeu.

8. Să dobândească slava împreună cu Dumnezeu și să aibă o înfățișare asemenea sfinților preaiubiți ai lui Dumnezeu.

9. Să devină ceea ce Dumnezeu iubește pe pământ, adică un fiu iubit al lui Dumnezeu.

10. Să-și schimbe forma și să se înalțe cu Dumnezeu la al treilea cer, depășind condiția trupului.

Doar oamenii care pot moșteni binecuvântările lui Dumnezeu sunt desăvârșiți și câștigați de Dumnezeu. Ai câștigat ceva până în clipa de față? În ce măsură te-a desăvârșit Dumnezeu? Dumnezeu nu desăvârșește omul la întâmplare; desăvârșirea omului de către El este condiționată și are rezultate clare, vizibile. Nu e așa cum își închipuie omul, că atât timp cât are credință în Dumnezeu, poate fi desăvârșit și câștigat de Dumnezeu și că poate primi pe pământ binecuvântările și moștenirea lui Dumnezeu. Asemenea lucruri sunt extrem de dificile – ca să nu mai vorbim de schimbarea formei oamenilor. În prezent, ceea ce ar trebui să căutați în primul rând este să fiți desăvârșiți de Dumnezeu în toate lucrurile și să fiți desăvârșiți de El prin toți oamenii, chestiunile și lucrurile cu care vă confruntați, astfel încât să fie forjat în voi mai mult din ceea ce Dumnezeu este. Voi trebuie să primiți mai întâi moștenirea lui Dumnezeu pe pământ; numai atunci veți fi îndreptățiți să moșteniți binecuvântări mai multe și mai mari de la El. Toate acestea sunt lucruri pe care ar trebui să le căutați și pe care ar trebui să le înțelegeți înainte de orice altceva. Cu cât veți căuta mai mult să fiți desăvârșiți de Dumnezeu în toate, cu atât mai mult veți capabili să vedeți mâna lui Dumnezeu în toate, ca urmare, căutând cu stăruință, prin diferite perspective și în diferite moduri, veți intra în ființa cuvântului lui Dumnezeu și în realitatea cuvântului Său. Nu te poți mulțumi cu astfel de stări pasive, cum ar fi doar să nu comiți păcate, să nu ai noțiuni sau filosofii de viață și nici voință omenească. Dumnezeu desăvârșește omul în nenumărate feluri; posibilitatea de a fi desăvârșit există în toate privințele, iar El te poate desăvârși nu numai în aspectele pozitive, ci și în cele negative, pentru a face mai îmbelșugat ceea ce câștigi. Zi de zi există oportunități de a fi desăvârșit și ocazii de a fi câștigat de Dumnezeu. După ce ai experimentat astfel o perioadă, vei fi foarte schimbat și vei fi înțelege în mod natural multe lucruri pe care le ignorai înainte. Nu va mai fi nevoie de învățăminte de la alții; fără să-ți dai seama, Dumnezeu te va lumina astfel încât să primești luminare în toate lucrurile și să pătrunzi în detaliu în toate experiențele tale. Dumnezeu te va călăuzi negreșit, astfel încât să nu cotești nici la stânga, nici la dreapta, și așa vei păși pe calea de a fi desăvârșit de către El.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Promisiunile către cei care au fost desăvârșiți”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragmentul 555)

A fi desăvârșit de Dumnezeu nu se poate limita la desăvârșirea prin a mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu. Astfel de experimentare ar fi prea unilaterală și ar include prea puțin, și ar putea doar să limiteze omul la o sferă de acțiune foarte mică. În acest caz, omul ar fi lipsit de hrana spirituală necesară. Dacă doriți să fiți desăvârșiți de Dumnezeu, trebuie să învățați cum să experimentați în toate privințele și să puteți dobândi luminare în tot ceea ce vi se întâmplă. Fie că e bun, fie că e rău, ar trebui să-ți aducă foloase și nu ar trebui să te facă negativist. Indiferent de situație, ar trebui să fii capabil să cercetezi lucrurile stând de partea lui Dumnezeu și nu să le analizezi sau să le studiezi din perspectiva omului (aceasta ar fi o abatere în experiența ta). Dacă experimentezi astfel, atunci inima ta va fi plină de poverile vieții tale; vei trăi mereu în lumina chipului lui Dumnezeu și nu te vei abate cu ușurință din practica ta. Astfel de oameni au un viitor strălucit înainte. Există atât de multe ocazii să de a fi desăvârșiți de Dumnezeu. Totul depinde de faptul dacă sunteți oameni care-L iubesc cu adevărat pe Dumnezeu și dacă sunteți hotărâți să fiți desăvârșiți de Dumnezeu, să fiți câștigați de El și să primiți binecuvântările și moștenirea Lui. Simpla hotărâre nu este suficientă; trebuie să aveți multă cunoaștere, altfel, vă veți abate întotdeauna în practica voastră. Dumnezeu este dispus să vă desăvârșească pe fiecare în parte. După cum stau lucrurile acum, deși majoritatea oamenilor au acceptat de foarte mult timp lucrarea lui Dumnezeu, ei s-au limitat la a se lăfăi pur și simplu în harul lui Dumnezeu și sunt dispuși doar să-I permită lui Dumnezeu să le dea un oarecare confort al trupului, însă nu sunt dispuși să primească revelații mai multe și mai înalte. Asta arată că inima omului este încă veșnic îndreptată către cele exterioare. Deși lucrarea omului, slujirea lui și inima lui plină de dragoste pentru Dumnezeu au mai puține impurități în ceea ce privește substanța lăuntrică a omului și gândirea sa înapoiată, el tot caută necontenit pacea și bucuria trupului și nu-i pasă care ar putea fi condițiile și scopurile desăvârșirii omului de către Dumnezeu. Așadar, viețile majorității oamenilor sunt încă vulgare și decadente. Viețile lor sunt nu s-au schimbat câtuși de puțin; pur și simplu, ei nu privesc credința în Dumnezeu ca pe o chestiune de importanță majoră, e ca și cum ar avea credință doar de dragul celorlalți, acționând superficial și luându-se după vechi metode, în derivă într-o existență fără scop. Puțini sunt cei ce pot încerca să pătrundă cuvântul lui Dumnezeu în toate lucrurile, să câștige lucruri tot mai îmbelșugate, să devină oameni mai bogați în casa de astăzi a lui Dumnezeu și să primească mai multe dintre binecuvântările lui Dumnezeu. De cauți să fii desăvârșit de Dumnezeu în toate lucrurile și reușești să primești ceea ce a promis Dumnezeu pe pământ, de cauți să fii luminat de Dumnezeu în toate lucrurile și să nu lași anii să treacă pe lângă tine alene, aceasta este calea ideală de a pătrunde în mod activ. Numai în acest fel vei fi vrednic și îndreptățit să fii desăvârșit de Dumnezeu. Ești cu adevărat cineva care caută să fie desăvârșit de Dumnezeu? Ești cu adevărat cineva care este serios în toate? Ai același spirit al dragostei pentru Dumnezeu pe care îl avea Petru? Ai voința să-L iubești pe Dumnezeu așa cum a făcut Isus? Este într-adevăr Isus Cel în care crezi? Tu crezi în Dumnezeul concret de astăzi; ai văzut cum Dumnezeul concret întrupat Îl iubește pe Dumnezeul din ceruri? Ai credință în Domnul Isus Hristos; asta deoarece răstignirea lui Isus pentru răscumpărarea omenirii și minunile pe care le-a făcut El sunt adevăruri general acceptate. Cu toate acestea, credința omului nu vine din cunoașterea și înțelegerea adevărată a lui Isus Hristos. Tu crezi numai în numele de Isus, dar nu crezi în Duhul Lui, căci nu ții deloc seama de modul în care Isus Îl iubea pe Dumnezeu. Credința ta în Dumnezeu este mult prea naivă. Deși crezi în Isus de mulți ani, nu știi cum să-L iubești pe Dumnezeu. Nu te face asta cel mai mare nebun din lume? Este dovada că ani la rândul ai mâncat degeaba hrana Domnului Isus Hristos. Nu numai că nu-mi plac astfel de oameni, dar sunt încredințat că nici Domnului Isus Hristos – pe care tu Îl venerezi – nu I-ar plăcea. Cum să poată fi desăvârșiți astfel de oameni? Nu devii roșu de stânjeneală? Nu te simți rușinat? Mai ai îndrăzneala să dai fața cu Domnul Isus Hristos? Înțelegeți cu toții semnificația a ceea ce am spus?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Promisiunile către cei care au fost desăvârșiți”