Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 483)

De ce anume crezi în Dumnezeu? Majoritatea oamenilor sunt încă dezorientați când vine vorba de această întrebare și au întotdeauna două puncte de vedere total diferite despre Dumnezeul practic și despre Dumnezeul din ceruri. Aceasta arată că oamenii cred în Dumnezeu nu pentru a I se supune, ci pentru a primi anumite beneficii sau pentru a scăpa de suferința pe care o aduce dezastrul; numai atunci sunt ei oarecum supuși. Acest gen de supunere este condiționat – propriile perspective sunt condiția prealabilă a supunerii lor; se supun pentru că nu au nicio alternativă. Așadar, mai exact, de ce crezi în Dumnezeu? Dacă este doar de dragul perspectivelor și al sorții tale, atunci ar fi mai bine dacă n-ai crede în El. O astfel de credință înseamnă să te amăgești, să te reasiguri și să te admiri pe tine însuți. În cazul în care credința ta nu este construită pe temelia supunerii față de Dumnezeu, atunci, în cele din urmă, vei fi pedepsit pentru că I te-ai opus. Toți cei care nu caută să I se supună lui Dumnezeu în credința lor sunt oameni care I se opun lui Dumnezeu. Dumnezeu le cere oamenilor să caute adevărul, să înseteze după cuvintele Sale, să mănânce și să bea cuvintele Lui și să le pună în practică, toate acestea pentru a reuși să I se supună lui Dumnezeu. Dacă aceasta este adevărata ta intenție, atunci Dumnezeu sigur te va înălța și sigur îți va arăta bunăvoință. Acest lucru este indubitabil și de neschimbat. Dacă intenția ta nu este să I te supui lui Dumnezeu și ai alte scopuri, atunci tot ceea ce spui și faci – chiar și rugăciunile tale către Dumnezeu și, mergând și mai departe, fiecare mișcare a ta – va fi potrivnic Lui. Chiar dacă vorbele tale sunt amabile și tu ai un comportament blând, chiar dacă toate mișcările și expresiile tale le par altora cuviincioase, ca și cum tu ai fi o persoană supusă, când vine vorba de intențiile și părerile tale asupra credinței în Dumnezeu, fiecare dintre acțiunile tale se opune lui Dumnezeu, face rău. Oamenii care par ascultători precum oile, dar ale căror inimi adăpostesc intenții rele, sunt lupi îmbrăcați în piei de oaie și cei care Îi aduc o ofensă lui Dumnezeu în mod direct. Dumnezeu nu va cruța pe niciunul dintre ei, iar Duhul Sfânt îl va dezvălui pe fiecare dintre ei. Toată lumea va vedea că toți aceia care sunt ipocriți vor fi cu siguranță disprețuiți și respinși de Duhul Sfânt. Nu-ți pierde răbdarea: Dumnezeu Se va socoti cu fiecare dintre aceștia și îl va elimina pe fiecare în parte.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „În credința ta în Dumnezeu ar trebui să I te supui lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 484)

Dacă nu poți accepta lumina cea nouă de la Dumnezeu și, când nu poți vedea clar ce face Dumnezeu astăzi, nu cauți sau chiar te îndoiești de aceste lucruri, le judeci, le scrutezi și analizezi, o asemenea persoană nu are de gând să I se supună lui Dumnezeu. Dacă, atunci când apare lumina din prezent, tu totuși pui preț pe lumina de ieri și te opui noii lucrări a lui Dumnezeu, atunci nu ești nimic mai mult decât un absurd – ești unul dintre aceia care I se opun în mod voit lui Dumnezeu. Cheia supunerii față de Dumnezeu este acceptarea celei mai noi lumini și capacitatea de a o accepta și de a o pune în practică. Numai aceasta este adevărata supunere. Cei care nu au hotărârea de a tânji după Dumnezeu sunt incapabili să I se supună în mod voit și nu pot decât să I se opună lui Dumnezeu, deoarece sunt mulțumiți cu situația actuală. Omul nu poate să I se supună lui Dumnezeu fiindcă este stăpânit de cele de dinainte. Lucrurile de până atunci au generat în om tot felul de noțiuni și diverse închipuiri despre Dumnezeu, iar acestea au devenit chipul lui dumnezeu în mintea lui. Astfel, el crede în propriile noțiuni și în standardele imaginației lui. Dacă Îl compari pe Dumnezeul care face lucrare practică astăzi cu dumnezeul din imaginația ta, atunci credința ta vine de la Satana și se bazează pe preferințele tale – Dumnezeu nu dorește o astfel de credință. Indiferent cât sunt de înalte acreditările lor și indiferent de consumările lor – chiar dacă au consumat o viață întreagă de eforturi lucrând pentru El și au mers până într-acolo încât au devenit chiar și martiri – Dumnezeu nu aprobă pe nimeni cu o asemenea credință. Doar le oferă puțin har și le îngăduie să se bucure de acesta pentru o vreme. Astfel de oameni sunt incapabili de a pune adevărul în practică. Duhul Sfânt nu lucrează asupra lor și Dumnezeu îl va elimina pe fiecare pe rând. Bătrâni și tineri deopotrivă, cei care nu I se supun lui Dumnezeu în credința lor și au intenții greșite sunt cei care se opun și perturbă și astfel de oameni vor fi eliminați fără nicio îndoială de Dumnezeu. Cei care nu au nici cea mai mică supunere față de Dumnezeu, care doar recunosc numele Lui și au un fel de simțământ al abordabilității și frumuseții lui Dumnezeu, dar nu țin ritmul cu pașii Duhului Sfânt și nu se supun lucrării și cuvintelor din prezent ale Duhului Sfânt – astfel de oameni trăiesc în mijlocul harului lui Dumnezeu și nu pot fi câștigați sau desăvârșiți de El. Dumnezeu desăvârșește oamenii prin supunerea lor, prin faptul că mănâncă, beau și se bucură de cuvintele lui Dumnezeu și prin suferința și rafinarea din viețile lor. Numai printr-o astfel de credință se pot schimba firile oamenilor și numai atunci pot ei să ajungă la adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. A nu te mulțumi doar cu viața în mijlocul harului lui Dumnezeu, a tânji după adevăr în mod activ și a-l căuta în mod activ și a urmări să fii câștigat de Dumnezeu – aceasta înseamnă a I te supune lui Dumnezeu în mod conștient și acesta este întocmai tipul de credință pe care îl vrea El. Oamenii care nu fac nimic mai mult decât să se bucure de harul lui Dumnezeu nu pot fi desăvârșiți sau schimbați; ei nu pot avea decât o supunere, evlavie, dragoste și răbdare superficiale. Aceia care doar se bucură de harul lui Dumnezeu nu pot să-L cunoască cu adevărat pe Dumnezeu și, chiar și atunci când Îl cunosc pe Dumnezeu, cunoașterea lor este superficială, iar ei spun lucruri precum „Dumnezeu îl iubește pe om” sau „Dumnezeu are milă față de om”. Aceasta nu reprezintă viața oamenilor și nu înseamnă că oamenii Îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu. Dacă, atunci când cuvintele lui Dumnezeu îi rafinează sau atunci când încercările Lui vin asupra lor, oamenii nu I se pot supune lui Dumnezeu – dacă, în loc de aceasta, ei devin îndoielnici și chiar cad – atunci ei nu sunt câtuși de puțin supuși. În ei există multe reguli și restricții în privința credinței în Dumnezeu și chiar experiențe de lungă durată pe care le-au căpătat în urma multor ani de credință sau diverse reglementări care consideră Biblia principiul lor. Ar putea niște oameni ca aceștia să I se supună lui Dumnezeu? Acești oameni sunt plini de lucruri omenești – cum ar putea ei să I se supună lui Dumnezeu? „Supunerea” lor se bazează pe preferințele personale – Și-ar dori Dumnezeu o supunere ca aceasta? Aceasta nu este supunerea față de Dumnezeu, ci respectarea reglementărilor; este mulțumirea și liniștirea lor. Dacă tu spui că aceasta este supunere față de Dumnezeu, nu cumva hulești împotriva Lui? Ești un faraon egiptean. Faci rău și te angajezi în mod voit în lucrarea de opunere față de Dumnezeu – așa vrea Dumnezeu să slujești? Cel mai bine ar fi să te grăbești să te căiești și să încerci să devii oarecum conștient de sine. Dacă nu reușești, mai bine ai pleca acasă; aceasta ți-ar face mai mult bine decât pretinsa ta „slujire a lui Dumnezeu”. Nu ai tulbura, nici nu ai perturba; ți-ai cunoaște locul și ai trăi bine – nu ar fi mai bine? Și nu te-ai opune lui Dumnezeu și nu ai fi pedepsit!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „În credința ta în Dumnezeu ar trebui să I te supui lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 485)

Lucrarea Duhului Sfânt se schimbă de la o zi la alta. Se înalță mai mult cu fiecare pas, revelația de mâine, mai înaltă decât cea de astăzi, urcând tot mai sus, pas cu pas. Astfel este lucrarea prin care Dumnezeu îl desăvârșește pe om. Dacă oamenii nu pot ține pasul, atunci ar putea fi eliminați oricând. Dacă nu au o inimă de supunere, atunci nu vor putea urma până la sfârșit. Vechea epocă a trecut; aceasta este o epocă nouă. Iar într-o epocă nouă, trebuie făcută o nouă lucrare. Mai ales în epoca finală, în care oamenii vor fi desăvârșiți, Dumnezeu va face o lucrare mai nouă, mult mai repede, așa că, dacă oamenii nu se supun intenționat, le va fi greu să urmeze urmele pașilor lui Dumnezeu. Dumnezeu nu Se supune niciunei reglementări, nici nu consideră vreun stadiu al lucrării Sale imutabil pe vecie. În schimb, El face constant lucrare care este tot mai nouă și tot mai înaltă. Cu fiecare etapă, lucrarea Sa devine din ce în ce mai practică și tot mai conformă cu nevoile concrete ale omului. Numai experimentând acest fel de lucrare pot oamenii să obțină transformarea finală a firilor lor. Cunoașterea omului despre viață atinge nivele tot mai înalte și, astfel, și lucrarea lui Dumnezeu atinge nivele tot mai înalte. Numai astfel poate fi omul desăvârșit și deveni potrivit pentru folosul lui Dumnezeu. Dumnezeu lucrează în acest fel, pe de o parte pentru a contracara și inversa noțiunile omului și, pe de altă parte, pentru a conduce omul într-o stare mai înaltă și mai practică, pe cel mai înalt tărâm al credinței în Dumnezeu, astfel încât, în cele din urmă, voia lui Dumnezeu să poată fi înfăptuită. Toți cei cu o natură răzvrătită, care se opun în mod voit, vor fi eliminați de această etapă a lucrării grabnice și strașnice a lui Dumnezeu; doar cei ce se supun intenționat și se smeresc cu bucurie pot ajunge până la capătul drumului. În acest fel de lucrare, voi toți ar trebui să învățați cum să vă supuneți și cum să vă lăsați noțiunile deoparte. Ar trebui să fiți cu băgare de seamă la fiecare pas pe care îl faceți. Dacă sunteți neglijenți, cu siguranță veți fi disprețuiți și respinși de Duhul Sfânt, veți fi cei care perturbă lucrarea lui Dumnezeu. Înainte de a trece prin această etapă a lucrării, reglementările și legile din vechime ale omului au fost atât de multe încât acesta s-a lăsat dus de val și, ca rezultat, a devenit îngâmfat și a uitat de sine. Toate acestea sunt obstacole care împiedică omul să accepte noua lucrare a lui Dumnezeu; sunt dușmanii cunoașterii lui Dumnezeu de către om. Este periculos ca oamenii să nu aibă nici supunere și nici o dorință pentru adevăr în inima lor. Dacă te supui doar muncii și vorbelor simple și nu ești capabil să accepți ceva mai profund, atunci ești un om care se agață de vechile căi și care nu poate ține pasul cu lucrarea Duhului Sfânt.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 486)

Lucrarea făcută de Dumnezeu diferă de la o epocă la alta. Dacă te supui cum se cuvine într-o etapă a lucrării lui Dumnezeu, dar în etapa următoare supunerea ta față de lucrarea Lui devine insuficientă sau nu ești în stare să I te supui, atunci Dumnezeu te va părăsi. Ții pasul cu Dumnezeu când El face acest pas și trebuie să continui la fel atunci când El face următorul pas; numai atunci ești o persoană care se supune Duhului Sfânt. Din moment ce crezi în Dumnezeu, trebuie să rămâi constant în supunerea ta. Nu poți pur și simplu să te supui atunci când ai chef și să refuzi să te supui atunci când n-ai chef. Dumnezeu nu aprobă acest fel de supunere. Dacă nu poți ține pasul cu părtășia Mea despre lucrarea cea nouă și continui să te ții de vechile cuvântări, atunci cum poate să existe progres în viața ta? Lucrarea lui Dumnezeu este ca tu să te hrănești prin cuvintele Sale. Când te supui și accepți cuvintele Lui, Duhul Sfânt va lucra cu siguranță în tine. Duhul Sfânt lucrează exact așa cum spun Eu; fă cum am spus Eu și Duhul Sfânt va lucra cu promptitudine în tine. Voi elibera o lumină nouă ca voi să vedeți, aducându-vă în lumina prezentului; când vei intra în această lumină, Duhul Sfânt va lucra imediat în tine. Există unii care pot fi sfidători, spunând: „Pur și simplu nu voi pune cuvintele Tale în practică.” În această situație, îți spun că ai ajuns acum la capătul drumului; ești secătuit și ești fără viață. Prin urmare, în experimentarea transformării firii tale, nimic nu este mai important decât să ții pasul cu lumina prezentă. Duhul Sfânt nu numai că lucrează în anumiți oameni care sunt folosiți de Dumnezeu, dar, mai mult, El lucrează în biserică. El ar putea să lucreze în oricine. S-ar putea să lucreze în tine în prezent, iar tu vei experimenta această lucrare. În perioada următoare, s-ar putea să lucreze în altcineva, caz în care trebuie să-i dai zor să urmezi; cu cât urmezi mai îndeaproape lumina prezentă, cu atât viața ta poate crește. Indiferent ce fel de persoană e cineva, dacă Duhul Sfânt lucrează în ea, atunci trebuie să urmezi. În timp ce tu însuți treci prin lucruri, câștigi experiență reală despre cele prin care a trecut ea și vei primi lucruri chiar mai înalte. Prin intermediul acestui gen de practică, vei progresa mai repede. Aceasta este calea desăvârșirii pentru om și un mijloc prin care viața crește. Poți ajunge la calea spre desăvârșire prin supunerea față de lucrarea Duhului Sfânt. Tu nu știi prin ce fel de persoană va lucra Dumnezeu pentru a te desăvârși, nici prin ce persoană, eveniment sau lucru îți va permite El să câștigi și să vezi lucruri. Dacă poți să pășești pe această cale dreaptă, aceasta arată că există o mare speranță pentru ca tu să fii desăvârșit de Dumnezeu. Dacă nu poți să faci acest lucru, aceasta arată că viitorul tău este sumbru, lipsit de lumină. Odată ce pășești pe calea cea dreaptă, vei primi revelație în toate lucrurile. Indiferent ce le revelează Duhul Sfânt altora, dacă tu te conduci după cunoștințele lor pentru a experimenta lucruri de unul singur, atunci acest lucru va deveni o parte din viața ta și tu vei putea să-i aprovizionezi pe alții cu această experiență. Cei care îi aprovizionează pe alții cu vorbe pe care doar le repetă sunt oameni care nu au avut nicio experiență; trebuie să înveți să găsești, prin luminarea și iluminarea celorlalți, un mod de a practica înainte de a putea începe să vorbești despre propria ta experiență și cunoaștere concrete. Acest lucru va fi de un mai mare folos pentru viața ta. Ar trebui să experimentezi în acest fel, supunându-te la tot ce vine de la Dumnezeu. Ar trebui să cauți intențiile lui Dumnezeu în toate lucrurile și să înveți lecții din toate lucrurile, pentru ca viața ta să poată să crească. O astfel de practică oferă cel mai rapid progres.

Duhul Sfânt te luminează prin experiențele tale concrete și te desăvârșește prin credința ta. Ești cu adevărat dispus să fii desăvârșit? Dacă ești cu adevărat dispus să fii desăvârșit de Dumnezeu, atunci vei avea curajul să te lepezi de trup, vei putea să practici cuvintele lui Dumnezeu și nu vei fi negativ sau slab. Vei fi în stare să te supui la tot ce vine de la Dumnezeu și vei fi în stare să-I prezinți lui Dumnezeu toate acțiunile tale – fie că sunt făcute în fața altora sau pe la spatele lor. Dacă acționezi ca o persoană cinstită și practici adevărul în toate lucrurile, atunci tu vei fi cel care este desăvârșit. Acei oameni înșelători care acționează într-un fel în fața altora și în alt fel pe la spatele lor nu sunt dispuși să fie desăvârșiți. Ei sunt toți fii ai pierzaniei și fii ai distrugerii; sunt ai Satanei și nu sunt aleși de Dumnezeu. Dumnezeu nu alege astfel de oameni! Dacă acțiunile și comportamentul tău nu pot fi aduse înaintea lui Dumnezeu sau scrutate de Duhul lui Dumnezeu, aceasta este o dovadă că ceva nu este în regulă cu tine. Trebuie să accepți judecata și mustrarea lui Dumnezeu și să te concentrezi pe transformarea firii tale; numai atunci vei putea să pășești pe calea spre desăvârșire. Dacă ești cu adevărat dispus să fii desăvârșit de Dumnezeu și să respecți voia lui Dumnezeu, atunci trebuie să te supui întregii lucrări a lui Dumnezeu, fără să te plângi deloc, fără să emiți judecăți sau concluzii arbitrare despre lucrarea lui Dumnezeu. Acestea sunt cerințele minime pentru a fi desăvârșit de Dumnezeu. Cerința necesară pentru cei ce caută să fie desăvârșiți de Dumnezeu este aceasta: să acționeze cu o inimă iubitoare de Dumnezeu în toate lucrurile. Ce înseamnă să acționezi cu o inimă iubitoare de Dumnezeu? Aceasta înseamnă că toate acțiunile tale și tot comportamentul tău pot fi aduse înaintea lui Dumnezeu. Și pentru că ai intenții bune, fie că acțiunile tale sunt corecte sau greșite, nu-ți este frică să I le arăți lui Dumnezeu sau fraților și surorilor tale și îndrăznești să depui un jurământ înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să-ți aduci fiecare intenție, gând și idee înaintea lui Dumnezeu, pentru ca El să le observe; dacă practici și intri în acest fel, atunci viața ta va spori rapid.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 487)

De vreme ce crezi în Dumnezeu, trebuie să-ți pui credința în toate cuvintele lui Dumnezeu și în toată lucrarea Lui. Cu alte cuvinte, din moment ce crezi în Dumnezeu, trebuie să I te supui. Dacă nu ești în stare să faci acest lucru, atunci nu este nicio diferență dacă tu crezi sau nu. Dacă ai crezut în Dumnezeu timp de mulți ani și totuși nu I te-ai supus niciodată și nu accepți întregimea cuvintelor Lui, și ceri în schimb ca Dumnezeu să ți Se supună ție și să acționeze conform noțiunilor tale, atunci ești cel mai răzvrătit dintre toți și ești un neîncrezător. Cum ar putea astfel de oameni să reușească să se supună lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu care nu se conformează noțiunilor omului? Cei mai răzvrătiți dintre toți sunt cei care refuză intenționat să cedeze în fața lui Dumnezeu și I se împotrivesc. Ei sunt dușmanii lui Dumnezeu, antihriștii. Ei nutresc mereu o atitudine de ostilitate față de noua lucrare a lui Dumnezeu; nu au niciodată nici cea mai mică înclinație de a se supune și nici nu s-au supus ori smerit vreodată de bunăvoie. Înaintea altora, ei sunt cei mai înfumurați și nu se supun niciodată nimănui. Înaintea lui Dumnezeu, se consideră cei mai buni la a ține „predici” și cei mai pricepuți la a face lucrare asupra altora. Ei nu renunță niciodată la „averile” din posesia lor; în schimb, le consideră niște moșteniri de familie pe care să le venereze și despre care să le predice altora și le folosesc pentru a ține prelegeri acelor nătărăi care îi idolatrizează. Există într-adevăr un anumit număr de oameni ca aceștia în biserici. Se poate spune că sunt „o dinastie de eroi neîmblânziți”, care, generație după generație, poposesc în casa lui Dumnezeu. Ei consideră că a ține „predici” (a predica doctrine) este datoria lor supremă. An de an, generație după generație, aceștia își aduc la îndeplinire cu rigurozitate datoria lor „sacră și intangibilă”. Nimeni nu îndrăznește să-i atingă; nici o singură persoană nu îndrăznește să le reproșeze deschis. Ei devin „împărați” în casa lui Dumnezeu, comportându-se ca scăpați de sub control în timp ce îi tiranizează pe ceilalți din epocă în epocă. Această ceată de demoni răi caută să se unească pentru a-Mi distruge lucrarea; cum pot permite acestor diavoli vii să existe în fața ochilor Mei? Nici măcar cei care sunt supuși doar pe jumătate nu pot să continue până la capăt, cu atât mai puțin acești tirani fără cea mai neînsemnată urmă de supunere în inimile lor! Lucrarea lui Dumnezeu nu este câștigată de om cu ușurință. Chiar și folosindu-și toată puterea pe care o au, oamenii pot să câștige doar o parte din ea, permițându-le în cele din urmă să fie desăvârșiți. Ce se întâmplă atunci cu copiii arhanghelului care caută să distrugă lucrarea lui Dumnezeu? Nu au ei oare o speranță și mai mică de a fi câștigați de Dumnezeu? Scopul Meu în a face lucrarea de cucerire nu este numai de a cuceri de dragul cuceririi, ci de a cuceri pentru a dezvălui dreptatea și nedreptatea, pentru a obține dovada pedepsirii omului, pentru a-i condamna pe cei răi și, mai mult decât atât, scopul Meu e de a cuceri de dragul desăvârșirii celor care se supun în mod intenționat. În cele din urmă, toți vor fi sortați după felul lor, iar gândurile și ideile celor care vor fi desăvârșiți vor fi pline de supunere. Aceasta este lucrarea care va fi îndeplinită în cele din urmă. Între timp, cei plini de acte de răzvrătire vor fi pedepsiți și aruncați în focul arzător și vor fi obiectele blestemului veșnic. Când va veni acel moment, acea „dinastie de eroi mari și de neîmblânzit”, care a existat de-a lungul veacurilor, va deveni cea mai josnică și mai disprețuită „dinastie de lași slabi și neputincioși”. Doar acest lucru poate dezvălui toată dreptatea lui Dumnezeu și firea Sa care nu tolerează ofensarea de către om și doar acest lucru poate potoli ura din inima Mea. Nu sunteți de acord că acest lucru este întru totul rezonabil?

Nu toți cei care experimentează lucrarea Duhului Sfânt și nici aceia care se află în acest curent nu pot câștiga viața. Viața nu este o proprietate comună, împărtășită de toți oamenii, și nu toți oamenii pot să-și schimbe cu ușurință firea. Supunerea față de lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie autentică și să fie trăită. Doar supunerea superficială nu poate primi aprobarea lui Dumnezeu și a te supune doar aspectelor superficiale ale cuvântului lui Dumnezeu, fără a urmări o schimbare a propriei firi, nu e în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Supunerea față de Dumnezeu și supunerea față de lucrarea lui Dumnezeu sunt una și aceeași. Cei ce se supun numai lui Dumnezeu, dar nu și lucrării Lui, nu pot fi considerați supuși, cu atât mai puțin cei ce nu se supun cu adevărat, ci sunt lingușitori fățarnici. Cei ce se supun cu adevărat lui Dumnezeu pot toți dobândi folos din lucrarea Lui și pot dobândi înțelegerea firii și lucrării lui Dumnezeu. Numai astfel de oameni se supun cu adevărat lui Dumnezeu. Astfel de oameni pot ajunge să obțină o nouă cunoaștere și să treacă prin noi schimbări, prin noua lucrare. Numai acești oameni sunt aprobați de Dumnezeu; numai acești oameni vor fi desăvârșiți și doar aceștia sunt cei ale căror firi s-au schimbat. Cei ce sunt aprobați de Dumnezeu sunt cei care se supun cu bucurie lui Dumnezeu și cuvântului și lucrării Sale. Numai acești oameni sunt persoane corecte; numai asemenea oameni Îl doresc sincer pe Dumnezeu și Îl caută cu sinceritate. Cât despre cei ce doar vorbesc despre credința lor în Dumnezeu, dar, în esență, Îl împroașcă cu insulte, aceștia sunt oameni ce își pun o mască, ce poartă veninul șarpelui; sunt cei mai perfizi dintre toți. Mai devreme sau mai târziu, acestei bande de nemernici li se vor smulge măștile lor josnice. Oare nu este aceasta lucrarea care se face astăzi? Oamenii răi vor fi întotdeauna răi și nu vor scăpa niciodată de ziua pedepsei. Oamenii buni vor fi întotdeauna buni și vor fi dezvăluiți când lucrarea lui Dumnezeu se va sfârși. Niciun om rău nu va fi considerat drept și niciunul dintre cei drepți nu va fi considerat rău. Aș lăsa Eu vreun om să fie învinuit pe nedrept?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 488)

Pe măsură ce viața ta progresează, trebuie să ai mereu o nouă intrare și o nouă înțelegere mai înaltă, care să devină tot mai profunde cu fiecare pas. În aceasta ar trebui să intre toată lumea. Dacă, prin părtășie, ascultarea predicilor, citirea cuvântului lui Dumnezeu sau rezolvarea vreunei probleme, obții o nouă înțelegere și o nouă luminare, nu trăiești niciodată după reglementările vechi și din timpurile vechi și trăiești mereu în lumina cea nouă, fără să te îndepărtezi de cuvântul lui Dumnezeu, aceasta înseamnă să pășești pe calea cea dreaptă. Nu va fi suficient doar să plătești un preț la un nivel superficial; zi după zi, cuvântul lui Dumnezeu atinge culmi mai înalte și lucruri noi apar în fiecare zi, iar omul trebuie, de asemenea, să aibă o nouă intrare în fiecare zi. Așa cum vorbește Dumnezeu, așa El îndeplinește tot ceea ce a rostit, iar dacă tu nu poți ține pasul, atunci vei rămâne în urmă. Trebuie să mergi mai adânc în rugăciunile tale; a mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu nu pot fi intermitente. Să aprofundezi luminarea și iluminarea pe care le primești, iar noțiunile și închipuirile tale trebuie să se diminueze treptat. De asemenea, trebuie să îți sporești judecata și, cu orice te confrunți, trebuie să ai propriile păreri despre acest lucru și propriile puncte de vedere. Înțelegând unele chestiuni ale spiritului, trebuie să dobândești înțelegere asupra lucrurilor exterioare și să pricepi esența acestor chestiuni. Dacă tu nu ești echipat cu aceste lucruri, cum vei putea oare conduce biserica? Dacă doar pomenești despre cuvinte și doctrine, fără nicio realitate și fără nicio cale de practică, vei putea să reziști doar pentru o perioadă scurtă de timp. Poate fi puțin mai acceptabil atunci când le vorbești unor inițiați în credință, dar după un timp, când noii credincioși au avut o oarecare experiență practică, tu nu vei mai fi capabil să îi aprovizionezi. Atunci cum ești tu potrivit pentru folosul lui Dumnezeu? Fără noua luminare, tu nu poți lucra. Cei care nu au o luminare nouă sunt cei care nu știu cum să experimenteze și astfel de oameni nu dobândesc niciodată noi cunoștințe sau experiențe noi. Și, în ceea ce privește aprovizionarea cu viață, aceștia nu-și pot îndeplini niciodată funcția și nici nu pot fi potriviți pentru folosul lui Dumnezeu. Acest tip de persoană nu este bună de nimic, este o risipă de aer. Într-adevăr, astfel de oameni sunt în totalitate incapabili să-și îndeplinească rolul în lucrare, sunt cu toții netrebnici. Nu numai că nu reușesc să-și îndeplinească rolul, dar de fapt ei aduc bisericii multe necazuri inutile. Îi îndemn pe acești „venerabili bătrâni” să se grăbească și să părăsească biserica, astfel încât ceilalți să nu mai trebuiască să se uite la tine. Astfel de oameni nu au nicio înțelegere a lucrării noi și sunt plini de noțiuni. Ei nu îndeplinesc absolut nicio funcție în biserică; mai degrabă, seamănă discordie și diseminează remarci negative peste tot și chiar comit cu nesăbuință fapte rele și provoacă necazuri în biserică, aruncându-i astfel pe cei cărora le lipsește discernământul în confuzie și dezordine. Acești diavoli vii, aceste spirite rele ar trebui să părăsească biserica cât mai curând posibil, ca aceasta să nu sufere o pierdere din cauza ta. Tu poți să nu te temi de lucrarea de astăzi, dar nu te temi tu oare de pedeapsa dreaptă de mâine? Există un număr mare de oameni în biserică ce sunt paraziți și un număr mare de lupi care caută să distrugă lucrarea normală a lui Dumnezeu. Aceste ființe sunt toate demoni trimiși de șeful demonilor, lupi feroce care caută să devoreze mieii neștiutori. Dacă acești așa-numiți oameni nu sunt excluși, ei vor deveni paraziți ai bisericii, molii ce devorează ofrandele. Mai devreme sau mai târziu, va veni o zi în care acești viermi vrednici de dispreț, ignoranți, abjecți și mizerabili vor fi pedepsiți!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 489)

Să dobândești cunoașterea realității și o înțelegere profundă a lucrării lui Dumnezeu – ambele sunt văzute în cuvintele Lui și doar prin aceste cuvinte poți obține luminarea. Așadar, ar trebui să te înzestrezi mai mult cu ale lui Dumnezeu cuvinte. Ai părtășie despre înțelegerea ta privind cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât, prin părtășia ta, alții să poată fi luminați și să poată avea o cale înainte – aceasta este o cale practică. Înainte ca Dumnezeu să stabilească un mediu pentru voi, fiecare dintre voi trebuie să se înzestreze mai întâi cu ale Sale cuvinte. Acesta este un lucru pe care ar trebui să-l facă fiecare; este o prioritate urgentă. Mai întâi, atinge un punct în care știi cum să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu. Pentru orice lucru pe care nu știi cum să-l faci, caută în cuvintele Lui o cale de practică; pentru orice chestiune pe care nu o înțelegi și orice dificultate pe care ai putea să o ai, uită-te la cuvintele Lui. Fă din cuvintele lui Dumnezeu provizia ta și permite-le să te ajute să-ți rezolvi dificultățile și problemele concrete; de asemenea, permite cuvintelor Lui să devină ajutorul tău în viață. Aceste lucruri vor necesita efort din partea ta. Când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să obții rezultate; trebuie să fii capabil să-ți liniștești inima înaintea Lui. Când întâmpini probleme, practică în concordanță cu ale Sale cuvinte, iar când nu te confrunți cu nimic, preocupă-te doar să mănânci și să bei cuvintele Sale. Uneori poți să te rogi și să contempli iubirea lui Dumnezeu, să ai părtășie despre înțelegerea ta asupra cuvintelor Lui și ai părtășie despre luminarea și iluminarea pe care le experimentezi lăuntric și despre reacțiile pe care le-ai avut când ai citit aceste cuvinte. Mai mult, le poți oferi oamenilor o cale înainte. Doar acest lucru este practic. Scopul înfăptuirii acestui lucru este să permiți cuvintelor lui Dumnezeu să devină provizia ta practică.

În cursul unei zile, câte ore ești cu adevărat înaintea lui Dumnezeu? Cât de mult din ziua ta Îi este efectiv dat lui Dumnezeu? Cât de mult îi este dat trupului? Să ai inima ta orientată mereu spre Dumnezeu este primul pas pentru a fi pe calea cea dreaptă a desăvârșirii de către El. Dacă poți să-I dedici lui Dumnezeu inima, trupul și toată iubirea ta autentică, să le așezi înaintea Lui, să fii absolut supus față de El și să fii absolut atent la intențiile Lui, și să nu acționezi pentru trup, pentru familie și pentru dorințele tale personale, ci pentru interesele casei lui Dumnezeu, luând cuvintele lui Dumnezeu drept principiul și temelia ta în toate, atunci, procedând astfel, motivele și perspectivele tale vor fi toate îndreptate, iar tu vei fi în acel moment o persoană care primește aprobarea lui Dumnezeu în prezența Sa. Lui Dumnezeu îi plac oamenii care sunt îndreptați spre El în totalitate; Îi plac oamenii care pot să Îi fie loiali doar Lui. Cei pe care Dumnezeu îi detestă sunt cei fără tragere de inimă în privința Lui și care se răzvrătesc împotriva Lui. El îi detestă pe aceia care cred în El și vor mereu să se bucure de El, dar care, totuși, nu sunt capabili să se consume complet de dragul Lui. El îi detestă pe aceia care spun că Îl iubesc, dar care se răzvrătesc împotriva Lui în inimile lor; îi detestă pe aceia care folosesc cuvinte elocvente, înflorite, în scopul înșelăciunii. Cei care nu Îi sunt dedicați lui Dumnezeu în mod autentic sau care nu I s-au supus cu adevărat sunt înfiorător de răzvrătiți și peste măsură de aroganți de la natură. În special, aceia care nu se pot supune în mod autentic în fața Dumnezeului normal, practic, sunt chiar mai aroganți și, mai ales, sunt progenitura ascultătoare a arhanghelului. Oamenii care se consumă cu adevărat pentru Dumnezeu Îi dedică întreaga lor ființă și se pun înaintea Lui – ei se pot supune tuturor cuvintelor Sale și lucrării Sale, pot practica ale Sale cuvinte și le pot accepta ca temelie a existenței lor și pot căuta cu sinceritate în cuvintele Sale pentru a afla ce părți să practice. Astfel de oameni sunt cei care trăiesc cu adevărat înaintea lui Dumnezeu. Dacă practici în acest fel, va fi benefic pentru viața ta. Mâncând și bând cuvintele Sale, poți dobândi cunoaștere despre propriile tale firi corupte, precum și să-ți satisfaci nevoile vieții și să-ți compensezi deficiențele, astfel încât viața-fire a ta să fie transformată. Acest lucru va satisface intențiile lui Dumnezeu. Dacă te porți conform cerințelor lui Dumnezeu, dacă nu îți mulțumești trupul, ci, în schimb, Îi satisfaci intențiile, atunci prin asta vei fi pătruns în realitatea cuvintelor Lui. Să pătrunzi în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu înseamnă că poți să-ți îndeplinești datoria și să satisfaci necesitățile lucrării lui Dumnezeu. Numai aceste feluri de acțiuni practice pot fi numite pătrundere în realitatea cuvintelor Lui. Dacă ești capabil să pătrunzi în această realitate, atunci vei avea adevărul. Acesta este începutul pătrunderii în realitate; trebuie, mai întâi, să treci prin această instruire și numai după aceea vei fi capabil să pătrunzi în realități mai profunde. Gândește-te cum să respecți poruncile și cum să fii devotat înaintea lui Dumnezeu; nu te gândi mereu la momentul în care vei fi capabil să pătrunzi în Împărăție. Dacă firea ta nu se schimbă, atunci orice gândești va fi inutil! Ca să pătrunzi în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să ajungi ca toate ideile și gândurile tale să fie pentru Dumnezeu – acesta este strictul necesar.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Aceia care se pot supune în mod absolut caracterului practic al lui Dumnezeu sunt cei care Îl iubesc cu adevărat”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 490)

În prezent, există mulți oameni care se află în toiul încercărilor și nu înțeleg lucrarea lui Dumnezeu, însă Eu îți spun: dacă nu o înțelegi, ai face bine să nu emiți judecăți despre ea. Poate că va veni o zi când adevărul va ieși în întregime la lumină și atunci vei înțelege. Să nu emiți judecăți va fi benefic pentru tine, totuși nu poți doar să aștepți pasiv. Trebuie să cauți să pătrunzi în mod activ; numai atunci vei fi cineva care are o intrare reală. Din cauza răzvrătirii lor, oamenii dezvoltă mereu noțiuni despre Dumnezeul practic. Din acest motiv este necesar ca toți oamenii să învețe cum să fie supuși, pentru că Dumnezeul cel practic este o încercare enormă pentru omenire. Dacă nu poți rămâne neclintit, atunci totul s-a terminat; dacă nu ai o înțelegere a caracterului practic al Dumnezeului practic, atunci nu vei putea să fii desăvârșit de către Dumnezeu. Un pas critic în chestiunea dacă oamenii pot sau nu să fie desăvârșiți este înțelegerea caracterului practic al lui Dumnezeu. Caracterul practic al lui Dumnezeu întrupat venit pe pământ este o încercare pentru fiecare persoană în parte; dacă ești capabil să rămâi neclintit în acest aspect, vei fi cineva care Îl cunoaște pe Dumnezeu și vei fi cineva care Îl iubește cu adevărat. Dacă nu poți rămâne neclintit în acest aspect, dacă nu crezi decât în Duh și ești incapabil să crezi în caracterul practic al lui Dumnezeu, atunci, indiferent cât de bine te descurci crezând în Dumnezeu, va fi inutil. Dacă nu poți crede în Dumnezeul vizibil, atunci poți crede în Duhul lui Dumnezeu? Nu cumva doar încerci să-L păcălești pe Dumnezeu? Nu ești supus Dumnezeului vizibil și tangibil, deci ești în stare să te supui Duhului? Duhul este invizibil și intangibil, așadar, când spui că te supui Duhului lui Dumnezeu, nu spui pur și simplu aberații? Cheia pentru respectarea poruncilor este să ai o înțelegere a Dumnezeului practic. Odată ce ai o înțelegere a Dumnezeului practic, vei fi capabil să respecți poruncile. Respectarea acestora cuprinde două aspecte: unul este să te agăți strâns de esența Duhului Său și să fii capabil să accepți scrutarea Duhului înaintea Lui; cealaltă este să fii capabil să ai o înțelegere autentică a trupului întrupat și să obții supunerea autentică. Indiferent dacă este înaintea trupului sau înaintea Duhului, o persoană trebuie să aibă tot timpul o inimă care se supune lui Dumnezeu și se teme de El. Numai o astfel de persoană este calificată să fie desăvârșită. Dacă ai o înțelegere a caracterului practic al Dumnezeului practic – adică, dacă ai rămas neclintit în această încercare – atunci nimic nu va fi prea mult pentru tine.

Unii oameni spun: „Poruncile sunt ușor de respectat; nu trebuie decât să vorbești cu sinceritate și cu evlavie înaintea lui Dumnezeu, fără a gesticula; asta înseamnă să respecți poruncile.” Așa să fie? Așadar, dacă faci unele lucruri pe la spatele lui Dumnezeu, lucruri care I se împotrivesc, se poate considera că respecți poruncile? Trebuie să aveți o înțelegere amănunțită a ceea ce presupune respectarea poruncilor. Acest lucru este legat de faptul dacă ai sau nu o înțelegere reală a caracterului practic al lui Dumnezeu; dacă ai o înțelegere a caracterului practic și nu te împiedici și nu cazi în timpul acestei încercări, atunci se poate considera că ai o mărturie puternică. Să aduci o mărturie răsunătoare pentru Dumnezeu are legătură, în principal, cu a avea sau a nu avea o înțelegere a Dumnezeului practic și cu a fi sau a nu fi capabil să te supui în fața acestei persoane, care nu este numai obișnuită, ci și normală, și chiar să te supui până la moarte. Dacă, prin această supunere, aduci cu adevărat mărturie pentru Dumnezeu, înseamnă că ai fost câștigat de către Dumnezeu. Dacă poți să te supui până la moarte și, înaintea Lui, te eliberezi de plângeri, nu emiți judecăți, nu defăimezi, nu ai nicio noțiune și nu ai niciun motiv ascuns, atunci, în acest fel, Dumnezeu va câștiga slavă. A te supune în fața unei persoane obișnuite care este privită de sus de către om și a fi capabil să te supui până la moarte fără niciun fel de noțiuni – aceasta este adevărata mărturie. Realitatea în care Dumnezeu le cere oamenilor să pătrundă este aceea de a fi capabili să se supună cuvintelor Lui, să le pună în practică, să se închine înaintea Dumnezeului practic și să-și cunoască propria corupție, să-și deschidă inimile înaintea Lui și, în cele din urmă, să fie câștigați de El prin aceste cuvinte ale Lui. Dumnezeu dobândește slavă atunci când aceste cuvinte te cuceresc și te fac complet supus înaintea Lui; prin aceasta, El îl rușinează pe Satana și Își duce lucrarea la bun sfârșit. Când nu ai niciun fel de noțiuni despre caracterul practic al lui Dumnezeu întrupat – adică, atunci când ai rămas ferm în această încercare – atunci ai adus o mărturie bună. Dacă vine o zi în care ai o înțelegere deplină a Dumnezeului practic și te poți supune până la moarte, cum a făcut Petru, atunci vei fi câștigat și desăvârșit de către Dumnezeu. Orice face Dumnezeu și nu este în conformitate cu noțiunile tale reprezintă o încercare pentru tine. Dacă lucrarea lui Dumnezeu ar fi în conformitate cu noțiunile tale, nu ar fi necesar ca tu să suferi sau să fii rafinat. Din cauza faptului că lucrarea Lui este atât de practică și nu este în conformitate cu noțiunile tale, este nevoie să renunți la asemenea noțiuni. De aceea este o încercare pentru tine. Din cauza caracterului practic al lui Dumnezeu, toți oamenii se află în toiul încercărilor; lucrarea lui este practică, nu supranaturală. Înțelegându-I pe deplin cuvintele practice și cuvântările practice, fără niciun fel de noțiuni, și fiind capabil să Îl iubești sincer și mai mult cu cât lucrarea Lui este mai practică, vei fi câștigat de către El. Grupul de oameni pe care îl va câștiga Dumnezeu este format din cei care Îl cunosc pe Dumnezeu; adică, aceia care Îi cunosc caracterul practic. Chiar mai mult decât atât, ei sunt aceia care sunt capabili să se supună lucrării practice a lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Aceia care se pot supune în mod absolut caracterului practic al lui Dumnezeu sunt cei care Îl iubesc cu adevărat”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 491)

În timpul în care Dumnezeu este întrupat, supunerea pe care El o cere oamenilor nu presupune să te abții de la a emite judecăți sau de la a te împotrivi, așa cum își închipuie aceștia; mai degrabă, El cere ca oamenii să-I întrebuințeze cuvintele ca principiu după care să trăiască și ca temelie a existenței lor, să pună în practică în mod absolut esența cuvintelor Lui și să-I satisfacă intențiile în mod absolut. Un aspect al faptului de a cere oamenilor să se supună Dumnezeului întrupat se referă la a-I pune cuvintele în practică, pe când celălalt aspect se referă la a fi capabili să se supună normalității Sale și caracterului Său practic. Ambele trebuie să fie absolute. Aceia care pot dobândi ambele aspecte sunt toți aceia care au cu adevărat inimi iubitoare de Dumnezeu. Ei sunt cu toții oameni care au fost câștigați de către Dumnezeu și cu toții Îl iubesc pe Dumnezeu așa cum își iubesc propria viață. Dumnezeul întrupat poartă umanitate normală și practică în lucrarea Lui. Astfel, învelișul Lui exterior de umanitate atât normală, cât și practică devine o încercare enormă pentru oameni; devine cea mai mare dificultate a lor. Totuși, normalitatea și caracterul practic al lui Dumnezeu nu pot fi evitate. El a încercat totul pentru a găsi o soluție, dar, în cele din urmă, nu S-a putut descotorosi de învelișul exterior al umanității Sale normale. Aceasta a fost pentru că, până la urmă, El este Dumnezeu devenit trup, nu Dumnezeul Duhului din ceruri. El nu este Dumnezeul pe care oamenii nu-L pot vedea, ci Dumnezeul care poartă învelișul unei ființe create. Așadar, nu I-ar fi în niciun caz ușor să Se descotorosească de învelișul umanității Sale normale. Prin urmare, orice ar fi, El tot face lucrarea pe care vrea să o facă din perspectiva trupului. Această lucrare este expresia Dumnezeului normal și practic, așadar, cum ar putea fi în regulă ca oamenii să nu se supună? Ce pot face vreodată oamenii cu privire la faptele lui Dumnezeu? El face orice vrea El să facă; orice L-ar face fericit, pur și simplu așa stau lucrurile. Dacă oamenii nu se supun, ce alte planuri temeinice pot avea? Până în acest moment, numai supunerea a fost capabilă să mântuiască oamenii; nu există nicio altă strategie genială. Dacă Dumnezeu vrea să îi încerce pe oameni, ce pot face ei în această privință? Însă niciuna dintre acestea nu este dorința Dumnezeului din ceruri; este dorința Dumnezeului întrupat. El vrea să facă acest lucru, așa că nicio persoană nu poate schimba asta. Dumnezeul din ceruri nu Se amestecă în ceea ce face Dumnezeul întrupat, așadar, oamenii nu ar trebui să I se supună cu atât mai mult? Deși El este atât practic, cât și normal, El este exact Dumnezeul devenit trup. Își urmează propriile dorințe pentru a face orice dorește El să facă. Dumnezeul din ceruri I-a încredințat toate sarcinile; tu trebuie să te supui oricărui lucru pe care îl face El. Cu toate că are umanitate și este foarte normal, El a rânduit toate acestea în mod deliberat, așadar cum se pot uita urât oamenii la El, cu ochii măriți dezaprobator? El vrea să fie normal, așa că este normal. El vrea să trăiască în cadrul umanității, așa că trăiește în cadrul umanității. El vrea să trăiască în interiorul divinității, așa că trăiește în interiorul divinității. Oamenii pot vedea asta oricum doresc, dar Dumnezeu va fi mereu Dumnezeu și oamenii vor fi mereu oameni. Esența Lui nu poate fi tăgăduită din cauza vreunui detaliu minor, nici nu poate fi El împins în afara „persoanei” lui Dumnezeu din cauza unui lucru mărunt. Oamenii au libertatea ființelor umane, iar Dumnezeu are demnitatea lui Dumnezeu; acestea nu interferează una cu cealaltă. Pot oamenii să nu-I dea lui Dumnezeu un pic de libertate? Nu pot tolera ei ca Dumnezeu să fie un pic mai degajat? Nu fi atât de strict cu Dumnezeu! Fiecare ar trebui să aibă toleranță față de ceilalți; nu ar fi totul pus la punct atunci? Ar mai exista vreo înstrăinare? Dacă o persoană nu poate tolera o chestiune atât de banală, atunci cum de poate chiar spune lucruri precum: „Inima unui prim-ministru este atât de mare încât ai putea naviga cu o barcă în ea”? Cum poate fi un om adevărat? Nu Dumnezeu este Cel care creează greutăți omenirii, ci omenirea este cea care Îi creează greutăți lui Dumnezeu. Întotdeauna se ocupă de lucruri făcând din țânțar armăsar. Chiar fac mare caz din nimic și este ceva ce nu ar trebui să facă sub nicio formă! Când Dumnezeu lucrează în umanitate normală și practică, ceea ce face El nu este lucrarea omului, ci lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, oamenii nu văd esența lucrării Lui; ei văd întotdeauna doar învelișul exterior al umanității Lui. Nu au mai văzut o lucrare atât de măreață, totuși au văzut, în schimb, umanitatea Lui obișnuită și normală și nu renunță la ea. Cum se poate numi acest lucru supunere față de Dumnezeu? Dumnezeul din ceruri S-a „transformat” acum în Dumnezeul de pe pământ, iar Dumnezeul de pe pământ este acum Dumnezeul din ceruri. Nu contează dacă aspectul Lor exterior este același, nici nu contează cum anume lucrează Ei. În cele din urmă, Cel care face lucrarea proprie a lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși. Trebuie să te supui indiferent dacă vrei sau nu – nu este o chestiune în care ai de ales! Oamenii trebuie să I se supună lui Dumnezeu și trebuie să I se supună în mod absolut, fără cea mai mică urmă de prefăcătorie.

Grupul de oameni pe care Dumnezeu întrupat dorește să îl câștige astăzi este alcătuit din cei care sunt în acord cu intențiile Lui. Oamenii trebuie numai să se supună lucrării Lui și să înceteze să se preocupe necontenit de dorințele Dumnezeului din ceruri, trăind în incertitudine și făcând lucrurile dificile pentru Dumnezeul întrupat. Cei care sunt capabili să I se supună sunt aceia care Îi ascultă cuvintele și ascultă de rânduielile Lui în mod absolut. Acești oameni nu se gândesc absolut deloc la cum ar putea fi cu adevărat Dumnezeul din ceruri sau ce fel de lucrare ar putea face în prezent Dumnezeul din ceruri asupra omului; ei își oferă cu totul inimile Dumnezeului de pe pământ și își așază întreaga ființă înaintea Lui. Nu se gândesc niciodată la propria siguranță, nici nu fac niciodată caz de normalitatea și de caracterul practic ale Dumnezeului întrupat. Cei care se supun Dumnezeului întrupat pot fi desăvârșiți de către El. Cei care cred în Dumnezeul din ceruri nu vor câștiga nimic. Asta pentru că nu Dumnezeul din ceruri, ci Dumnezeul de pe pământ este Cel care revarsă asupra oamenilor promisiuni și binecuvântări. Oamenii nu ar trebui să-L cinstească mereu pe Dumnezeul din ceruri ca fiind măreț și să-L vadă pe Dumnezeul de pe pământ ca fiind o simplă persoană obișnuită; acest lucru este nedrept. Dumnezeul lor din ceruri este măreț și minunat, de o înțelepciune extraordinară, dar nu există deloc. Dumnezeul de pe pământ este foarte obișnuit și nesemnificativ și este și foarte normal. El nu are o minte extraordinară și nu îndeplinește fapte cutremurătoare, El doar lucrează și vorbește într-o manieră foarte normală și practică și nu vorbește prin tunet și nu invocă vântul și ploaia. Cu toate acestea, El este cu adevărat întruparea Dumnezeului din ceruri și este cu adevărat Dumnezeu trăind printre oameni. Oamenii nu trebuie să-L privească pe Cel pe care sunt capabili să-L înțeleagă și care corespunde propriilor lor închipuiri ca pe Dumnezeu sau să-L cinstească drept măreț, văzându-L între timp pe Cel pe care nu-L pot accepta și nu și-L pot închipui defel ca fiind mai prejos. Toate acestea vin din răzvrătirea oamenilor; toate sunt sursa împotrivirii omenirii față de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Aceia care se pot supune în mod absolut caracterului practic al lui Dumnezeu sunt cei care Îl iubesc cu adevărat”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 492)

Dacă oamenii ascultă numai ceea ce simt în conștiința lor, nu vor putea simți frumusețea lui Dumnezeu. Dacă se bazează numai pe conștiința lor, iubirea lor față de Dumnezeu va fi plăpândă. Dacă vorbești doar despre a răsplăti harul și iubirea lui Dumnezeu, nu vei fi impulsionat în iubirea ta față de El; să-L iubești pe baza sentimentelor conștiinței tale este o abordare pasivă. De ce spun că este o abordare pasivă? Aceasta e o chestiune practică. Ce fel de iubire este iubirea ta față de Dumnezeu? Nu înseamnă doar a-L păcăli pe Dumnezeu și a fi superficial în fața Lui? Majoritatea oamenilor cred că, din moment ce nu există nicio răsplată pentru a-L iubi pe Dumnezeu și că o persoană va fi mustrată la fel și pentru că nu-L iubește, atunci, una peste alta, ajunge doar să nu păcătuiești. Așadar, a-L iubi pe Dumnezeu și a-I răsplăti iubirea pe baza sentimentelor conștiinței reprezintă o abordare pasivă și nu este iubirea pentru Dumnezeu care vine spontan din inima cuiva. Iubirea pentru Dumnezeu ar trebui să fie un sentiment autentic izvorât din străfundul inimii unui om. Unii oameni spun: „Eu însumi sunt dispus să-L caut pe Dumnezeu și să-L urmez. Acum, deși Dumnezeu vrea să mă abandoneze, eu tot Îl voi urma. Indiferent dacă El mă vrea sau nu, eu tot Îl voi iubi și, în cele din urmă, trebuie să-L câștig. Îmi ofer inima lui Dumnezeu și, orice ar face El, Îl voi urma toată viața mea. Orice-ar fi, trebuie să-L iubesc pe Dumnezeu și trebuie să-L câștig; nu voi avea odihnă până ce nu-L voi fi câștigat”. Ai genul acesta de hotărâre?

Calea de a crede în Dumnezeu este întocmai calea de a-L iubi. Dacă tu crezi în El, trebuie să-L iubești; cu toate acestea, să-L iubești nu înseamnă doar să-I răsplătești iubirea sau să-L iubești pe baza sentimentelor conștiinței – este o iubire pură față de Dumnezeu. Uneori oamenii sunt incapabili să simtă iubirea lui Dumnezeu doar pe baza pe conștiinței lor. De ce am spus mereu: „Fie ca Duhul lui Dumnezeu să ne miște duhurile”? De ce nu am vorbit despre a mișca conștiința oamenilor așa încât să-L iubească pe Dumnezeu? Deoarece conștiințele oamenilor nu pot simți frumusețea lui Dumnezeu. Dacă nu ești convins de aceste cuvinte, încearcă să-ți folosești conștiința ca să simți iubirea Lui. Ai putea simți un oarecare imbold în acel moment, dar va dispărea în curând. Dacă simți frumusețea lui Dumnezeu doar prin conștiința ta, vei fi impulsionat în timp ce te rogi, dar curând după aceea impulsul se va estompa și va dispărea. De ce oare? Dacă îți folosești doar conștiința, vei fi incapabil să-ți stârnești iubirea față de Dumnezeu; când Îi simți cu adevărat frumusețea în inima ta, duhul tău va fi mișcat de El și doar atunci conștiința ta va fi în stare să-și joace rolul inițial. Asta înseamnă că, atunci când Dumnezeu mișcă duhul omului și când omul are cunoaștere și este încurajat în inima sa, adică, după ce a căpătat experiență, doar atunci va fi capabil să-L iubească efectiv pe Dumnezeu cu conștiința sa. Nu e greșit să-L iubești pe Dumnezeu cu conștiința – acesta este nivelul cel mai de jos al iubirii pentru Dumnezeu. A-L iubi pe Dumnezeu doar „făcând dreptate harului lui Dumnezeu” nu-L va impulsiona pe om să intre în mod proactiv. Când oamenii obțin ceva din lucrarea Duhului Sfânt, adică atunci când văd și simt iubirea lui Dumnezeu în experiența lor practică, atunci când au o oarecare cunoaștere a lui Dumnezeu și văd cu adevărat că Dumnezeu este atât de vrednic de iubirea omenirii și cât de încântător este El, abia atunci sunt capabili să-L iubească într-adevăr pe Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Iubirea autentică față de Dumnezeu este spontană”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 493)

Când oamenii intră în contact cu Dumnezeu cu inimile lor, când inimile lor sunt capabile să se întoarcă spre El cu totul, acesta este primul pas al dragostei omului față de Dumnezeu. Dacă vrei să-L iubești pe Dumnezeu, trebuie mai întâi să fii capabil să-ți întorci inima spre El. Ce înseamnă să-ți întorci inima spre Dumnezeu? Înseamnă că tot ceea ce urmărești în inima ta este de dragul iubirii și câștigării lui Dumnezeu. Asta arată că ți-ai întors complet inima spre Dumnezeu. În afară de Dumnezeu și de cuvintele Lui, nu mai există aproape nimic în inima ta (familie, avere, soț, soție, copii sau alte lucruri). Chiar dacă există, aceste lucruri nu-ți pot ocupa inima, iar tu nu te gândești la perspectivele tale de viitor, ci doar urmărești să-L iubești pe Dumnezeu. În acel moment, îți vei fi întors complet inima spre Dumnezeu. Să presupunem că încă mai faci în inima ta planuri pentru tine însuți și urmărești întotdeauna profitul personal, gândind mereu: „Când Îi pot adresa o mică cerere lui Dumnezeu? Când se va îmbogăți familia mea? Cum să-mi iau niște haine frumoase?…” Dacă trăiești în starea aceea, asta arată că inima ta nu s-a întors complet spre Dumnezeu. Dacă ai numai cuvintele lui Dumnezeu în inima ta și ești capabil să te rogi lui Dumnezeu și să te apropii de El tot timpul – ca și cum ar fi foarte aproape de tine, ca și cum Dumnezeu ar fi în tine și tu ai fi în El – dacă ești într-o asemenea stare, înseamnă că inima ta este în prezența lui Dumnezeu. Dacă te rogi la Dumnezeu și Îi mănânci și Îi bei cuvintele în fiecare zi, gândindu-te mereu la lucrarea bisericii, dacă arăți considerație față de intențiile lui Dumnezeu, dacă îți folosești inima pentru a-L iubi cu adevărat și ești pe placul inimii Lui, atunci inima ta Îi va aparține lui Dumnezeu. Dacă inima ta e ocupată cu o mulțime de alte lucruri, atunci este încă ocupată de Satana și nu s-a întors cu adevărat spre Dumnezeu. Când inima oamenilor s-a întors cu adevărat spre Dumnezeu, acei oameni vor avea pentru El o iubire autentică, spontană, și vor fi capabili să țină cont de lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate că încă ar mai putea avea momente de nesăbuință și iraționalitate, ei țin seama de interesele casei lui Dumnezeu, de lucrarea Lui și de propria schimbare a firii lor, iar intențiile din inima lor sunt bune. Unii oameni pretind mereu că tot ceea ce fac este pentru Biserică, în timp ce lucrează de fapt spre propriul folos. Asemenea oameni au un tip greșit de intenții. Sunt necinstiți și înșelători, iar mare parte din lucrurile pe care le fac sunt din interes personal. Genul acesta de persoană nu urmărește să-L iubească pe Dumnezeu; inima sa încă îi aparține Satanei și nu se poate întoarce către Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu nu are nicio cale să câștige o asemenea persoană.

Dacă dorești să-L iubești cu adevărat pe Dumnezeu și să fii câștigat de către El, primul pas este să-ți întorci complet inima către Dumnezeu. În fiecare lucru pe care îl faci, cercetează-te și întreabă-te: „Fac asta cu o inimă iubitoare de Dumnezeu? Există vreo intenție personală în spatele acestui lucru? Care este de fapt scopul pentru care fac asta?” Dacă vrei să-ți încredințezi inima lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să-ți supui propria inimă, să renunți la toate intențiile proprii și să atingi o stare în care exiști în întregime pentru Dumnezeu. Aceasta este calea de a practica dăruirea propriei inimi lui Dumnezeu. Ce înseamnă să-ți supui inima? Înseamnă să renunți la dorințele extravagante ale trupului, să nu râvnești la confort sau la beneficiile statutului. Înseamnă să faci totul ca să-L mulțumești pe Dumnezeu și inima să-ți fie în întregime pentru El, nu pentru tine însuți. Asta e îndeajuns.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Iubirea autentică față de Dumnezeu este spontană”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 494)

Iubirea autentică față de Dumnezeu vine din străfundul inimii; este o iubire care există numai pe baza cunoașterii lui Dumnezeu de către om. Când inima cuiva se întoarce cu totul spre Dumnezeu, atunci acea persoană are iubire de Dumnezeu, dar iubirea aceea nu este neapărat pură și nu este neapărat completă. Asta se întâmplă din cauză că încă există o anumită distanță de la a-ți întoarce complet inima către Dumnezeu la a-L înțelege și a-L adora cu adevărat. Felul prin care o persoană dobândește adevărata iubire pentru Dumnezeu și ajunge să cunoască firea lui Dumnezeu este să-și întoarcă inima către El. Când omul își predă propria inimă adevărată lui Dumnezeu, atunci începe să pătrundă în experiența vieții. Astfel, firea lui începe să se schimbe, iubirea lui față de Dumnezeu crește treptat, iar cunoașterea lui despre Dumnezeu crește și ea treptat. Așadar, a-ți întoarce inima către Dumnezeu este singura precondiție pentru a intra pe calea cea dreaptă a experienței vieții. Când își depun inimile înaintea lui Dumnezeu, oamenii au doar o inimă care tânjește după El, dar nu una care Îl iubește, fiindcă ei nu-L înțeleg. Chiar dacă, în aceste circumstanțe, chiar au puțină iubire pentru El, ea nu este spontană și nu e autentică. Asta deoarece tot ceea ce vine din trupul omului este un rezultat al emoțiilor și nu provine dintr-o înțelegere autentică. Este doar un impuls de moment și nu poate duce la adorație de durată. Când oamenii nu au o înțelegere a lui Dumnezeu, nu pot decât să-L iubească pe baza propriilor lor preferințe și noțiuni individuale; tipul acesta de iubire nu poate fi numită iubire spontană, nici nu poate fi numită iubire autentică. Inima unui om poate să se întoarcă sincer la Dumnezeu și să fie capabilă să se gândească la interesele lui Dumnezeu în toate, dar, dacă nu are o înțelegere a lui Dumnezeu, nu va putea să aibă o iubire spontană în mod autentic. Tot ce va fi în stare să facă e să îndeplinească anumite funcții pentru Biserică și să-și îndeplinească în parte datoria, dar va face asta fără nicio bază. Firea acestui fel de persoană este greu de schimbat; astfel de oameni fie nu caută adevărul, fie nu-l înțeleg. Chiar dacă o persoană își întoarce complet inima spre Dumnezeu, asta nu înseamnă că iubirea de Dumnezeu din inima ei este complet pură, pentru că aceia care Îl au pe Dumnezeu în inimile lor nu au neapărat și iubire de Dumnezeu în inimile lor. Acest lucru are legătură cu distincția dintre cei care caută să-L înțeleagă pe Dumnezeu și cei care nu caută. Odată ce o persoană Îl înțelege, asta arată că inima ei s-a întors complet către Dumnezeu și arată că iubirea pentru Dumnezeu din inima ei este spontană. Numai o astfel de persoană Îl are pe Dumnezeu în inima ei. A-și întoarce inima spre Dumnezeu este o precondiție pentru a pătrunde pe calea cea dreaptă, a-L înțelege pe Dumnezeu și a dobândi iubirea față de Dumnezeu. Nu este un semn că persoana și-a îndeplinit în întregime datoria de a-L iubi pe Dumnezeu, nici că are o iubire autentică pentru El. Singura modalitate prin care o persoană poate obține iubire de Dumnezeu autentică este să-și întoarcă inima către El, care este, de asemenea, primul lucru pe care se cuvine să-l facă drept una dintre ființele Lui create. Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt cu toții oameni care caută viața, adică oameni care urmăresc adevărul și oameni care Îl doresc cu adevărat pe Dumnezeu; cu toții au luminarea de la Duhul Sfânt și au fost mișcați de către El. Sunt cu toții capabili să dobândească îndrumarea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Iubirea autentică față de Dumnezeu este spontană”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 495)

Astăzi, pe măsură ce căutați să-L iubiți și să Îl cunoașteți pe Dumnezeu, într-o privință trebuie să îndurați greutăți și rafinare, iar într-o alta, să plătiți un preț. Nicio lecție nu este mai profundă decât lecția de a-L iubi pe Dumnezeu și se poate spune că lecția pe care oamenii o învață de-a lungul unei vieți de credință este să-L iubească pe Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, dacă tu crezi în Dumnezeu, trebuie să-L iubești pe Dumnezeu. Dacă doar crezi în Dumnezeu, dar nu-L iubești și nu ai dobândit cunoașterea de Dumnezeu și nu L-ai iubit niciodată pe Dumnezeu cu o iubire adevărată care vine din inima ta, atunci credința ta în Dumnezeu este inutilă; dacă, în credința ta în Dumnezeu, nu-L iubești pe Dumnezeu, atunci trăiești în zadar și întreaga ta viață este cea mai josnică dintre toate viețile. Dacă, de-a lungul întregii tale vieți, nu L-ai iubit sau nu L-ai mulțumit niciodată pe Dumnezeu, atunci ce rost are să trăiești? Și care este rostul credinței tale în Dumnezeu? Nu este asta o risipă de efort? Cu alte cuvinte, Dacă oamenii vor să creadă în Dumnezeu și să-L iubească pe Dumnezeu, atunci ei trebuie să plătească un preț. În loc să caute să acționeze într-un anumit mod la exterior, ar trebui să caute o înțelegere profundă și adevărată în adâncul inimii lor. Dacă poți să cânți și să dansezi plin de energie, dar ești incapabil de a pune în practică adevărul, se poate spune că-L iubești pe Dumnezeu? A-L iubi pe Dumnezeu necesită căutarea intențiilor lui Dumnezeu în toate lucrurile, și să cercetezi profund atunci când ți se întâmplă ceva, încercând să pricepi intențiile lui Dumnezeu și să vezi care sunt ele în aceste chestiuni, ce îți cere Dumnezeu să realizezi și cum ar trebui să ții cont de intențiile Lui. De exemplu: se întâmplă ceva ce necesită să suferi, moment în care ar trebui să înțelegi care este intenția lui Dumnezeu și cum să fii atent la ea. Nu trebuie să te mulțumești: mai întâi, desprinde-te de tine însuți. Nimic nu este mai josnic decât trupul. Trebuie să cauți să-L mulțumești pe Dumnezeu și să îți îndeplinești datoria. Cu astfel de gânduri, Dumnezeu te va lumina în mod deosebit în privința acestei chestiuni, iar inima ta va găsi și ea mângâiere. Fie că e un lucru mare sau mic, când ți se întâmplă ceva, trebuie mai întâi să te desprinzi de tine însuți și să consideri trupul ca fiind cel mai de jos dintre toate lucrurile. Cu cât mulțumești mai mult trupul, cu atât își ia mai multe libertăți; dacă-l mulțumești de data aceasta, data viitoare va cere mai mult. Pe măsură ce acest lucru va continua, vei ajunge să iubești trupul și mai mult. Trupul are mereu dorințe extravagante; întotdeauna îți cere să-l satisfaci și să-l mulțumești lăuntric, fie că e vorba despre lucrurile pe care le mănânci, pe care le porți sau dacă îți pierzi cumpătul sau te dedai propriilor slăbiciuni și leneviei… Cu cât mulțumești mai mult trupul, cu atât mai mult cresc dorințele lui și cu atât mai indulgent devine, până când ajunge în punctul în care trupul tău găzduiește noțiuni și mai profunde și se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu și se preamărește și se îndoiește de lucrarea lui Dumnezeu. Cu cât mulțumești mai mult trupul, cu atât sunt mai mari slăbiciunile acestuia; vei simți întotdeauna că nimeni nu îți ia în considerare slăbiciunile, vei crede mereu că Dumnezeu a mers prea departe și vei spune: „Cum poate Dumnezeu să fie așa de aspru? De ce nu le dă oamenilor o pauză?” Când oamenii satisfac trupul și îl prețuiesc prea mult, atunci se ruinează. Dacă Îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu și nu mulțumești trupul, atunci vei vedea că tot ceea ce face Dumnezeu este atât de potrivit și de bun și că blestemul Lui asupra răzvrătirii tale și judecata Lui asupra nedreptății tale sunt justificate. Vor fi momente când Dumnezeu te va certa și te va disciplina și va ridica un mediu care te va căli, forțându-te să vii înaintea Lui – și vei simți întotdeauna că ceea ce face Dumnezeu este minunat. Astfel, vei simți ca și cum nu ar fi prea multă durere și că Dumnezeu este atât de încântător. Dacă satisfaci slăbiciunile trupului și spui că Dumnezeu merge prea departe, atunci vei simți că suferi mereu și că ești mereu mâhnit și vei fi nelămurit în legătură cu toată lucrarea lui Dumnezeu, de parcă Dumnezeu nu ar avea deloc înțelegere față de slăbiciunea omului și nu ar cunoaște dificultățile omului. Și, astfel, te vei simți mereu amărât și singur, ca și cum ai fi suferit o mare nedreptate, iar în acest moment vei începe să te plângi. Cu cât îți pasă mai mult de slăbiciunile trupului în acest fel, cu atât mai mult vei simți că Dumnezeu merge prea departe, până când situația se va înrăutăți într-atât încât vei nega lucrarea lui Dumnezeu și vei începe să te opui lui Dumnezeu și să devii plin de răzvrătire. Astfel, trebuie să te răzvrătești împotriva trupului și să nu-ți pese de el: „Soțul meu (soția mea), copiii, viitorul, căsătoria, familia – nimic din toate acestea nu contează! În inima mea este numai Dumnezeu și trebuie să-mi dau toată silința pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, și nu trupul”. Trebuie să ai această hotărâre. Dacă ești întotdeauna stăpânit de o astfel de hotărâre, atunci când vei pune adevărul în practică și te vei lăsa deoparte, vei putea face acest lucru cu puțin efort. Se spune că era odată un fermier care a văzut un șarpe care era nemișcat pe drum. Fermierul l-a luat și l-a ținut la pieptul său, iar după ce șarpele și-a revenit, l-a mușcat mortal pe fermier. Trupul omului este ca șarpele: substanța trupului e să facă rău vieții omului. Atunci când trupul tău face tot ce vrea, viața ta devine o pierdere. Trupul este al Satanei. Mereu adăpostește dorințe extravagante; întotdeauna se gândește la sine și își dorește mereu confort și vrea să se complacă în tihnă, fără anxietate sau vreun sentiment de urgență, desfătându-se în trândăvie. Dacă-l satisfaci până la un anumit punct, în cele din urmă, te va devora. Cu alte cuvinte, dacă îl satisfaci de data aceasta, data viitoare îți va cere să-l satisfaci din nou. Acesta are întotdeauna dorințe extravagante și noi cerințe și profită de faptul că îi faci pe plac trupului pentru a te face să-l prețuiești și mai mult și să trăiești în confortul acestuia – și, dacă nu vei putea să-l biruiești niciodată, în cele din urmă, te vei distruge. Dacă poți să câștigi viață înaintea lui Dumnezeu și care va fi finalul tău sunt lucruri care depind de modul în care practici răzvrătirea împotriva trupului. Dumnezeu te-a mântuit și te-a ales și te-a predestinat, dar dacă astăzi nu ești dispus să-L mulțumești, nu ești dispus să pui adevărul în practică și nu ești dispus să te răzvrătești împotriva propriului trup cu o inimă cu adevărat iubitoare de Dumnezeu, în cele din urmă te vei ruina și vei îndura astfel o suferință extremă. Dacă mereu îi faci pe plac trupului, Satana te va înghiți treptat, lăsându-te fără viață sau fără atingerea Duhului, până când va veni ziua când în tine nu va fi decât întuneric. Când vei trăi în întuneric, vei fi fost luat captiv de Satana, nu Îl vei mai avea pe Dumnezeu în inima ta, iar în acel moment Îi vei nega existența și Îl vei părăsi. Astfel, dacă oamenii doresc să-L iubească pe Dumnezeu, trebuie să plătească prețul durerii și să sufere. Nu este nevoie de fervoare exterioară și de greutăți, cum ar fi să citească mai mult sau să alerge de colo până colo mai mult; în schimb, ar trebui să lase deoparte lucrurile din interiorul lor: gândurile extravagante, interesele personale și propriile planuri, noțiuni și țeluri. Aceasta este intenția lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 496)

Felul în care Dumnezeu emondează firea externă a oamenilor este, de asemenea, o parte a lucrării Sale, emondarea, de exemplu, a umanității externe, anormale a oamenilor, a stilului lor de viață și a obiceiurilor, a căilor și a practicilor lor, precum și a practicilor lor externe și a fervorii lor. Dar când El cere ca oamenii să pună adevărul în practică și să-și schimbe firile, cele pe care le emonează în primul rând sunt intențiile și noțiunile din sinea lor. A emonda numai firea ta exterioară nu este greu; este ca și cum ți s-ar cere să nu mănânci ceea ce îți place, ceea ce e ușor. Cu toate acestea, când vine vorba de noțiunile din interiorul tău, nu este ușor să te desprinzi de ele. Este nevoie ca oamenii să se răzvrătească împotriva trupului, să plătească un preț și să sufere înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru este valabil mai ales în cazul intențiilor oamenilor. De când oamenii au început să creadă în Dumnezeu, ei au nutrit multe intenții incorecte. Când nu pui adevărul în practică, simți că toate intențiile tale sunt corecte, dar când ți se va întâmpla ceva, vei vedea că există multe intenții incorecte în sinea ta. Astfel, când Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni, El îi determină să înțeleagă că în ei există multe noțiuni care le fac dificilă cunoașterea lui Dumnezeu. Când recunoști că intențiile tale sunt greșite, dacă ești capabil să eviți să practici conform noțiunilor și intențiilor tale și dacă ești capabil să aduci mărturie pentru Dumnezeu și să rămâi ferm pe poziția ta în tot ceea ce ți se întâmplă, acest lucru dovedește că te-ai răzvrătit împotriva trupului. Când te răzvrătești împotriva trupului, atunci, inevitabil, se va da o luptă în interiorul tău. Satana va încerca să te facă să îl urmezi, va încerca să te facă să urmezi noțiunile trupului și să protejezi interesele trupului – dar cuvintele lui Dumnezeu te vor lumina și ilumina lăuntric și, în acest moment, va depinde de tine dacă Îl urmezi pe Dumnezeu sau pe Satana. Când Dumnezeu le cere oamenilor să pună adevărul în practică, este în primul rând pentru a emonda lucrurile din sinea lor și pentru a le emonda gândurile și noțiunile care nu sunt în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu – Duhul Sfânt îi atinge în inima lor și îi luminează și iluminează. Astfel, în spatele a tot ceea ce se întâmplă se dă o luptă: de fiecare dată când oamenii pun în practică adevărul sau practică dragostea pentru Dumnezeu, există o mare luptă și, deși totul poate părea în regulă cu trupul lor, de fapt, în adâncul inimii lor, se duce o luptă pe viață și pe moarte – și numai după această bătălie intensă, după foarte multă reflectare, se poate decide victoria sau înfrângerea. Nu știe nimeni dacă să plângă sau să râdă. Deoarece multe dintre intențiile interne ale oamenilor sunt greșite sau pentru că o mare parte din lucrarea lui Dumnezeu nu se aliniază la noțiunile lor, când oamenii pun adevărul în practică, în culise se dă o mare luptă. După ce acest adevăr va fi fost pus în practică, în spatele scenei, oamenii vor fi vărsat nenumărate lacrimi de tristețe înainte de a se hotărî, în cele din urmă, să-L mulțumească pe Dumnezeu. Din cauza acestei bătălii îndură oamenii suferință și rafinare; aceasta este suferința adevărată. Când bătălia va veni asupra voastră, dacă vei fi în stare să stai cu adevărat de partea lui Dumnezeu, vei putea să-L mulțumești pe Dumnezeu. În timpul practicării adevărului, este inevitabil ca o persoană să sufere lăuntric; dacă, atunci când au pus adevărul în practică, totul în oameni ar fi fost corect, atunci nu ar fi avut nevoie să fie desăvârșiți de Dumnezeu și nu ar mai fi fost nicio bătălie și nu ar mai fi suferit. Din cauza faptului că în oameni există multe lucruri care nu sunt potrivite pentru a fi folosite de Dumnezeu și pentru că există multă fire răzvrătită a trupului, ei trebuie să învețe mai temeinic lecția de răzvrătire împotriva trupului. Aceasta este ceea ce Dumnezeu numește suferința pe care l-a rugat pe om să o îndure cu El. Când întâmpini dificultăți, grăbește-te și roagă-te lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Doresc să Te mulțumesc, doresc să îndur suferința pentru a-Ți mulțumi inima și, indiferent cât de mari sunt obstacolele pe care le întâlnesc, tot trebuie să Te mulțumesc. Chiar dacă trebuie să renunț la viața mea, trebuie să Te mulțumesc!” Cu această hotărâre, când te vei ruga astfel, vei fi capabil să rămâi ferm în mărturia ta. De fiecare dată când pun adevărul în practică, de fiecare dată când se supun rafinării, de fiecare dată când sunt încercați și de fiecare dată când lucrarea lui Dumnezeu vine asupra lor, oamenii trebuie să îndure o durere extremă. Toate acestea sunt un test pentru oameni, așa că în toți este o bătălie. Acesta este prețul real pe care îl plătesc. A citi mai mult din cuvintele lui Dumnezeu și a alerga de colo până colo mai mult este tot un fel de preț. Este ceea ce trebuie să facă oamenii, este datoria lor și responsabilitatea pe care ar trebui să le îndeplinească, dar oamenii trebuie să se desprindă de acele aspecte din interiorul lor care trebuie să fie puse deoparte. Dacă nu faci asta, atunci, indiferent de intensitatea suferinței tale exterioare și indiferent cât de mult vei alerga de colo până colo, totul va fi în zadar! Ceea ce înseamnă că numai schimbările din tine pot determina dacă suferința ta exterioară are vreo valoare. Când firea ta interioară s-a schimbat și ai pus în practică adevărul, atunci toată suferința ta exterioară va obține aprobarea lui Dumnezeu; dacă nu există nicio schimbare în firea ta interioară, atunci indiferent cât de mare este suferința pe care o înduri sau cât de mult alergi de colo până colo în exterior, nu va exista nicio aprobare din partea lui Dumnezeu – iar suferința care nu este confirmată de Dumnezeu este în zadar. Astfel, dacă prețul pe care l-ai plătit este aprobat de Dumnezeu sau nu este determinat de faptul dacă a existat sau nu o schimbare în tine și dacă ai pus sau nu adevărul în practică și te-ai răzvrătit sau nu împotriva propriilor intenții și noțiuni pentru a obține satisfacerea intențiilor lui Dumnezeu, cunoașterea lui Dumnezeu și loialitatea față de Dumnezeu. Indiferent cât de mult alergi de colo până colo, dacă nu ai știut niciodată să te răzvrătești împotriva propriilor intenții, ci doar să urmărești fapte exterioare și zel exterior, și nu ai acordat niciodată atenție vieții tale, atunci suferința ta va fi fost în zadar. Dacă într-un anumit mediu ai ceva ce vrei să spui, dar în sinea ta simți că nu este corect să o faci, că a spune lucrul acela nu îi lămurește pe frații și pe surorile tale și că îi poate răni, atunci nu vei spune acel lucru, preferând să suferi lăuntric, căci aceste cuvinte nu sunt capabile să satisfacă intențiile lui Dumnezeu. În acest moment, se va da o luptă în sinea ta, dar vei fi dispus să suporți durerea și să renunți la ceea ce iubești. Vei fi dispus să înduri această suferință pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și, deși vei suferi de durere în interior, nu te vei lăsa pradă trupului, și inima lui Dumnezeu va fi mulțumită și tu, de asemenea, vei fi mângâiat în sinea ta. Asta înseamnă să plătești cu adevărat un preț și este prețul dorit de Dumnezeu. Dacă faci acest lucru, Dumnezeu te va binecuvânta cu siguranță; dacă nu poți realiza acest lucru, atunci indiferent de cât de mult înțelegi sau de cât de bine vorbești, totul va fi în zadar! Dacă, pe calea spre a-L iubi pe Dumnezeu, vei fi în stare să rămâi de partea lui Dumnezeu atunci când El Se va lupta cu Satana și nu te vei întoarce la Satana, atunci vei fi obținut iubire pentru Dumnezeu și vei fi rămas ferm în mărturia ta.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 497)

Fiecare etapă a lucrării pe care o face Dumnezeu asupra oamenilor pare, la exterior, să fie o interacțiune între oameni, ca și cum s-ar fi născut din rânduieli sau tulburări provocate de oameni. Dar, în spatele fiecărei etape a lucrării și al tuturor lucrurilor care se întâmplă este un pariu făcut de Satana în fața lui Dumnezeu și acestea le cer oamenilor să rămână fermi în mărturia lor pentru Dumnezeu. Luați-l pe Iov ca exemplu: când a fost încercat, în spatele scenei, Satana făcea un pariu cu Dumnezeu, iar ceea ce a avut Iov de înfruntat au fost acțiunile și tulburările provocate de oameni. În spatele fiecărei etape a lucrării pe care Dumnezeu o face asupra voastră este pariul Satanei cu Dumnezeu – în spatele său este o luptă. De exemplu, dacă ai idei preconcepute față de frații și de surorile tale, vei avea cuvinte pe care vei vrea să le spui – cuvinte despre care simți că Îi displac lui Dumnezeu – dar, dacă nu le spui, vei simți un disconfort interior și în acest moment va începe să se dea o luptă în tine: „Să vorbesc sau nu?” Aceasta este bătălia. Astfel, în toate lucrurile pe care le întâlnești se dă o luptă. Când există o luptă înăuntrul tău, Dumnezeu lucrează asupra ta prin cooperarea ta concretă și prin suferința ta reală și, în cele din urmă, vei fi în stare să lași problema deoparte înlăuntrul tău și mânia ta se va stinge în mod natural. Acesta este, de asemenea, rezultatul cooperării tale cu Dumnezeu. Tot ceea ce fac oamenii cere o anumită parte din sângele inimii lor. Fără suferință reală, nu Îl pot mulțumi pe Dumnezeu; nici măcar nu sunt aproape de a-L mulțumi pe Dumnezeu și spun doar sloganuri goale! Pot aceste sloganuri goale să-L mulțumească pe Dumnezeu? Când Dumnezeu și Satana se luptă în tărâmul spiritual, cum ar trebui să-L mulțumești pe Dumnezeu și cum ar trebui să rămâi ferm în mărturia ta pentru El? Ar trebui să știi că tot ceea ce ți se întâmplă este o mare încercare și timpul când Dumnezeu are nevoie de tine pentru a aduce mărturie. Cu toate că ar putea să pară nesemnificative din afară, când aceste lucruri se întâmplă, arată dacă Îl iubești sau nu pe Dumnezeu. Dacă Îl iubești, vei fi capabil să rămâi ferm în mărturia ta pentru El și, dacă nu ai practicat să-L iubești pe Dumnezeu, acest lucru arată că nu ești cineva care pune adevărul în practică, că nu ai adevăr și viață, că ești pleavă! În tot ceea ce se întâmplă oamenilor, Dumnezeu are nevoie ca ei să rămână fermi în mărturia lor pentru El. Cu toate că nu ți se întâmplă nimic important în momentul de față și că nu aduci vreo mărturie măreață, toate detaliile vieții tale de zi cu zi sunt legate de mărturia pentru Dumnezeu. Dacă poți câștiga admirația fraților și surorilor tale, a membrilor familiei tale și a tuturor celor din jurul tău; dacă, într-o zi, non-credincioșii vor veni și vor admira tot ceea ce faci și vor vedea că tot ce face Dumnezeu este minunat, atunci aceasta va fi mărturia ta. Deși nu ai nicio înțelegere profundă și calibrul tău este slab, prin desăvârșirea ta de către Dumnezeu, ești capabil să-L mulțumești și să fii atent la intențiile Lui, arătându-le celorlalți ce lucrare măreață a făcut asupra oamenilor de cel mai slab calibru. Când oamenii ajung să-L cunoască pe Dumnezeu și devin biruitori înaintea Satanei, în mare măsură loiali lui Dumnezeu, atunci niciunul nu are mai multă coloană vertebrală decât acest grup de oameni, iar aceasta este cea mai măreață mărturie. Deși ești incapabil să faci o lucrare măreață, ești capabil să-L mulțumești pe Dumnezeu. Alții nu pot să-și lase laoparte noțiunile, dar tu poți; alții nu pot să aducă mărturie pentru Dumnezeu în timpul experiențelor lor reale, dar tu îți poți folosi statura și acțiunile concrete pentru a răsplăti dragostea lui Dumnezeu și a aduce mărturie răsunătoare pentru El. Doar acest lucru contează ca fiind de fapt iubirea față de Dumnezeu. Dacă ești incapabil de acest lucru, atunci nu aduci mărturie printre membrii familiei tale, printre frații și surorile tale sau în fața popoarelor lumii. Dacă nu poți aduce mărturie înaintea Satanei, Satana va râde de tine, te va trata ca pe o glumă, ca pe o jucărie, te va duce de nas adesea și îți va destabiliza mintea. Pe viitor, mari încercări pot să vină asupra ta – dar astăzi, dacă Îl iubești pe Dumnezeu cu o inimă adevărată și dacă, indiferent de cât de mari vor fi încercările viitoare, indiferent de ceea ce ți se întâmplă, ești capabil să rămâi ferm în mărturia ta și ești capabil să-L mulțumești pe Dumnezeu, atunci inima ta va fi mângâiată și nu-ți va fi frică, indiferent de cât de mari vor fi încercările pe care le vei întâlni pe viitor. Nu puteți vedea ce se va întâmpla în viitor; nu puteți decât să-L mulțumiți pe Dumnezeu în situațiile actuale. Nu sunteți capabili să faceți nicio mare lucrare – ar trebui să vă concentrați pe a-L mulțumi pe Dumnezeu prin experimentarea cuvintelor Lui în viața reală și ar trebui să aduceți mărturie puternică și răsunătoare și astfel să aduceți rușine asupra Satanei. Cu toate că trupul tău nu va fi găsit mulțumirea și va fi suferit, Îl vei fi mulțumit pe Dumnezeu și vei fi adus rușine asupra Satanei. Dacă practici întotdeauna în acest fel, Dumnezeu va deschide o cale înaintea ta. Când, într-o bună zi, va veni o încercare mare, alții vor cădea, dar tu vei fi în continuare în stare să rămâi ferm: datorită prețului pe care l-ai plătit, Dumnezeu te va proteja pentru a te putea menține ferm și a nu cădea. Dacă, de regulă, ești capabil să pui adevărul în practică și să-L mulțumești pe Dumnezeu cu o inimă sinceră și iubitoare de Dumnezeu, atunci Dumnezeu te va proteja cu siguranță pe durata încercărilor ce vor veni. Chiar dacă ești nesăbuit și de statură mică și de calibru slab, Dumnezeu nu va fi părtinitor față de tine. Aceasta depinde de faptul dacă intențiile tale sunt corecte sau nu. Să presupunem că astăzi ești capabil să-L mulțumești pe Dumnezeu – fiind exigent chiar și în privința chestiunilor mici și detaliate și mulțumindu-L pe Dumnezeu în toate lucrurile –, că ai o inimă sinceră și iubitoare de Dumnezeu, că îți dăruiești inima adevărată lui Dumnezeu și că, deși există unele lucruri pe care nu poți să le vezi clar, poți veni înaintea lui Dumnezeu pentru a-ți îndrepta motivațiile și a căuta intențiile lui Dumnezeu și faci totul pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Și, deși frații și surorile tale te-ar putea respinge, inima ta Îl mulțumește pe Dumnezeu și nu râvnești la plăcerile trupului. Dacă vei practica întotdeauna în acest fel, vei fi protejat atunci când asupra ta vor veni mari încercări.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 498)

Ce stare internă din oameni țintesc aceste încercări? Acestea sunt orientate spre firile rebele din interiorul oamenilor, care îi împiedică să-L mulțumească pe Dumnezeu. Există multe impurități în sinea oamenilor și multe care sunt ipocrite și, astfel, Dumnezeu îi supune pe oameni încercărilor pentru a-i purifica. Dar dacă astăzi ești în stare să-L mulțumești pe Dumnezeu, atunci încercările viitoare vor fi o desăvârșire pentru tine. Dacă astăzi nu ești în stare să-L mulțumești pe Dumnezeu, atunci încercările viitoare te vor ispiti și vei cădea pe neștiute, iar în acel moment nu vei putea să îți fii de ajutor, pentru că nu vei fi în stare să ții pasul cu lucrarea lui Dumnezeu și nu vei fi înzestrat cu statură reală. Așadar, dacă dorești să fii capabil să rămâi ferm pe viitor, să-L mulțumești pe Dumnezeu mai bine și să-L urmezi până la sfârșit, astăzi trebuie să construiești o fundație solidă. Trebuie să-L mulțumești pe Dumnezeu punând adevărul în practică în toate lucrurile și să fii atent la intențiile Lui. Dacă practica ta va fi mereu aceasta, va exista o bază în tine și Dumnezeu va inspira în tine o inimă care Îl iubește și El îți va da credință. Într-o zi, când o încercare va veni cu adevărat peste tine, s-ar putea să suferi o oarecare durere și să te simți tulburat la un moment dat și să pătimești o durere zdrobitoare, ca și cum ai fi murit – dar inima ta iubitoare de Dumnezeu nu se va schimba și va deveni chiar mai profundă. Acestea sunt binecuvântările lui Dumnezeu. Dacă ești în stare să accepți tot ceea ce Dumnezeu spune și face astăzi cu o inimă supusă, atunci cu siguranță vei fi binecuvântat de Dumnezeu și astfel, vei fi cineva care Îi moștenește binecuvântările și promisiunile. Dacă astăzi nu practici, atunci când într-o zi vor veni încercări peste tine, vei lipsit de credință sau de o inimă iubitoare, iar în acel moment încercarea va deveni ispită; vei fi aruncat în mijlocul ispitei Satanei și nu vei avea nicio cale de scăpare. Astăzi, poate că ești capabil să rămâi ferm atunci când te confrunți cu o mică încercare, dar nu vei fi neapărat capabil să rămâi ferm atunci când, într-o zi, te vei confrunta cu o mare încercare. Unii oameni sunt foarte mulțumiți de ei înșiși și se gândesc că mai bine nu se poate. Dacă nu vei căuta mai în profunzime în acele momente și vei rămâne mulțumit de tine, atunci vei fi în pericol. Astăzi, când Dumnezeu nu face lucrarea unor încercări mai mari, pare că îți merge bine în toate privințele, dar când Dumnezeu te va pune la încercare, vei descoperi că îți lipsesc multe lucruri, căci statura ta este prea mică și ești incapabil să reziști la încercări mari. Dacă rămâi așa cum ești și te mulțumești cu rămasul pe loc, atunci, când încercările vor veni, vei cădea. Ar trebui să vă uitați adesea la cât de mică este statura voastră; numai în acest fel veți face progrese. Dacă doar în timpul încercărilor vezi că statura ta este atât de mică, că voința ta este atât de slabă încât prea puțin din tine este real și că nu ești potrivit pentru intențiile lui Dumnezeu – dacă îți dai seama de aceste lucruri abia în acel moment, atunci va fi prea târziu.

Dacă nu cunoști firea lui Dumnezeu, atunci vei cădea în mod inevitabil în timpul încercărilor, pentru că nu ești conștient de modul în care Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni, de metodele prin care Dumnezeu îi desăvârșește, iar când încercările lui Dumnezeu vor veni peste tine și acestea nu vor corespunde noțiunilor tale, nu vei fi capabil să rămâi ferm. Adevărata dragoste a lui Dumnezeu este întreaga Lui fire și atunci când întreaga Lui fire le este dezvăluită oamenilor, ce aduce acest lucru trupului lor? Când firea dreaptă a lui Dumnezeu le este dezvăluită oamenilor, trupul lor va suferi în mod inevitabil multă durere. Dacă nu suferi această durere, atunci nu poți fi desăvârșit de Dumnezeu și nici nu vei putea să-I dedici dragoste adevărată lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu te va desăvârși, El trebuie să îți dezvăluie întreaga Sa fire. Din momentul facerii până în ziua de astăzi, Dumnezeu nu Și-a dezvăluit niciodată întreaga fire omului – dar, în zilele de pe urmă, Își dezvăluie firea în fața acestui grup de oameni pe care El i-a predestinat și i-a ales și, făcându-i pe oameni desăvârșiți, Își dezvăluie firea prin intermediul căreia face complet un grup de oameni. Aceasta este adevărata dragoste a lui Dumnezeu pentru oameni. A trăi dragostea adevărată a lui Dumnezeu necesită ca oamenii să sufere dureri extreme și să plătească un preț ridicat. Doar atunci pot oamenii să fie, în cele din urmă, câștigați de Dumnezeu și sunt în sfârșit capabili să-I înapoieze lui Dumnezeu dragostea lor adevărată și numai atunci inima lui Dumnezeu va fi mulțumită. Dacă oamenii doresc să fie desăvârșiți de Dumnezeu și dacă doresc să-I respecte voia și să-și ofere pe deplin dragostea adevărată lui Dumnezeu, atunci trebuie să îndure multă durere și multe chinuri din cauza împrejurărilor lor și, astfel, să treacă printr-o agonie asemănătoare cu cea de a fi aduși în pragul morții, ceea ce, în cele din urmă, îi obligă să-și dea inima adevărată înapoi lui Dumnezeu. Dacă cineva Îl iubește sau nu cu adevărat pe Dumnezeu este dezvăluit în timpul suferinței și al rafinării. Purificarea de către Dumnezeu a dragostei oamenilor se realizează, și ea, numai prin suferință și rafinare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai iubirea față de Dumnezeu este credința adevărată în Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 499)

Esența credinței în Dumnezeu a majorității oamenilor este convingere religioasă: ei sunt incapabili să-L iubească pe Dumnezeu și doar Îl urmează pe Dumnezeu ca niște roboți, incapabili de a tânji cu adevărat după El sau de a-L adora. Ei doar Îl urmează în tăcere. Mulți oameni cred în Dumnezeu, dar există foarte puțini care Îl iubesc pe Dumnezeu; ei doar se „tem” de Dumnezeu pentru că le este frică de dezastru sau Îl „admiră” pe Dumnezeu pentru că El este mare și puternic – dar în teama și admirația lor nu există iubire sau tânjire adevărată. În experiențele lor, oamenii caută detaliile puțin importante ale adevărului sau niște taine nesemnificative. Majoritatea oamenilor doar urmează și fac acest lucru doar pentru a căuta să obțină binecuvântări când situația este dificilă, nu pentru a căuta adevărul sau pentru a I se supune cu adevărat lui Dumnezeu ca să primească binecuvântările Lui. Viața credinței tuturor oamenilor în Dumnezeu este lipsită de semnificație, este fără valoare și în ea sunt considerațiile și ceea ce urmăresc ei; ei nu cred în Dumnezeu pentru a-L iubi pe Dumnezeu, ci pentru a fi binecuvântați. Mulți oameni acționează după cum vor, fac orice vor și nu se gândesc niciodată la interesele lui Dumnezeu sau dacă ceea ce fac ei este în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Astfel de oameni nu pot nici măcar să dobândească credință adevărată, cu atât mai puțin iubirea pentru Dumnezeu. Esența lui Dumnezeu nu este doar pentru ca omul să creadă în ea, este mai mult pentru ca omul să o iubească. Dar mulți dintre aceia care cred în Dumnezeu sunt incapabili de a descoperi acest „secret”. Oamenii nu îndrăznesc să-L iubească pe Dumnezeu, nici nu încearcă să-L iubească. Ei nu au descoperit niciodată că există atât de multe lucruri care sunt încântătoare la Dumnezeu; ei nu au descoperit niciodată că Dumnezeu este Dumnezeul care iubește omul și că El este pentru om Dumnezeul ce trebuie iubit. Frumusețea lui Dumnezeu este exprimată în lucrarea Sa: doar când experimentează lucrarea Sa pot oamenii să-I descopere frumusețea; doar în realitate pot ei să experimenteze frumusețea lui Dumnezeu; și fără a o experimenta și observa în viața reală, nimeni nu poate descoperi frumusețea lui Dumnezeu. Există atât de multe lucruri de iubit la Dumnezeu, dar fără a interacționa concret cu El, oamenii sunt incapabili să le descopere. Ceea ce înseamnă că, dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, oamenii ar fi fost incapabili să interacționeze concret cu El, și dacă ei ar fi incapabili să interacționeze concret cu El, ei, de asemenea, ar fi incapabili să Îi experimenteze lucrarea – și astfel, iubirea lor pentru Dumnezeu ar fi contaminată cu multe falsități și închipuiri. Iubirea oamenilor pentru Dumnezeul din ceruri nu este la fel de practică precum iubirea lor pentru Dumnezeul de pe pământ, căci cunoașterea lui Dumnezeu din ceruri de către oameni este construită pe închipuirile lor, mai degrabă decât pe ceea ce au văzut cu propriii lor ochi și ce au experimentat ei personal. Când Dumnezeu vine pe pământ, oamenii pot să Îi privească faptele practice și frumusețea și ei pot vedea totul din firea Sa practică și normală, toate acestea fiind de mii de ori mai practice decât cunoașterea lor a Dumnezeului din cer. Indiferent cât de mult Îl iubesc oamenii pe Dumnezeul din cer, nu există nimic practic la această iubire și este plină de idei umane. Indiferent cât de mică este iubirea lor pentru Dumnezeul de pe pământ, această iubire este practică; chiar dacă există doar puțin din ea, ea tot este practică. Dumnezeu îi face pe oameni să Îl cunoască prin lucrare practică și prin această cunoaștere El le câștigă dragostea. Este ca și cu Petru: dacă el nu ar fi trăit cu Isus, ar fi fost imposibil pentru el să-L adore pe Isus. La fel era și loialitatea sa față de Isus, construită pe interacțiunea lui cu Isus. De vreme ce Dumnezeu îi cere omului să-L iubească, El a venit personal printre oameni și trăiește împreună cu oamenii și tot ceea îl face pe om să vadă și să experimenteze este caracterul practic al lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 500)

Dumnezeu utilizează caracterul Său practic și împlinirea faptelor pentru a-i desăvârși pe oameni; cuvintele lui Dumnezeu îndeplinesc o parte din desăvârșirea de către El a oamenilor și aceasta este lucrarea de îndrumare și de deschidere a căii. Ceea ce înseamnă că, în cuvintele lui Dumnezeu, omul poate găsi calea de practică și cunoașterea viziunilor. Prin înțelegerea acestor lucruri, omul va avea o cale și viziuni în practica lui concretă și va fi capabil să dobândească luminarea prin cuvintele lui Dumnezeu; el va fi capabil să înțeleagă că această chestiune a venit de la Dumnezeu și în stare să discearnă multe. După ce a înțeles, omul trebuie să intre imediat în această realitate și trebuie să utilizeze cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu în viața lui concretă. Dumnezeu te va călăuzi în toate lucrurile și îți va da o cale de practică și te va face să simți că El este deosebit de încântător și îți va permite să vezi că fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu asupra ta este menit să te desăvârșească. Dacă dorești să vezi iubirea lui Dumnezeu, dacă dorești să experimentezi cu adevărat iubirea lui Dumnezeu, atunci trebuie să te afunzi adânc în realitate, să te afunzi adânc în viața reală și să vezi că tot ceea ce face Dumnezeu este iubire și mântuire, că tot ceea ce face El este să le permită oamenilor să se elibereze de ceea ce este necurat și să rafineze lucrurile dinlăuntrul omului care nu pot să satisfacă intențiile lui Dumnezeu. Dumnezeu îi oferă omului adevărul folosind cuvinte; în același timp, El pregătește împrejurările vieții reale ca oamenii să experimenteze, iar dacă oamenii mănâncă și beau multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, atunci, în practica lor concretă, ei pot rezolva toate dificultățile din viețile lor utilizând multe cuvinte ale lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că trebuie să ai cuvintele lui Dumnezeu pentru a te afunda adânc în realitate; dacă nu mănânci și nu bei cuvintele lui Dumnezeu și ești fără lucrarea lui Dumnezeu, atunci nu vei avea nicio cale în viața reală. Dacă nu mănânci sau nu bei niciodată cuvintele lui Dumnezeu, atunci vei fi confuz când ți se va întâmpla ceva. Vei ști doar că ar trebui să Îl iubești pe Dumnezeu, dar vei fi incapabil de orice discernere și nu vei avea nicio cale de practică; vei fi zăpăcit și confuz și uneori vei crede chiar că prin satisfacerea trupului Îl mulțumești pe Dumnezeu. Toate acestea sunt consecința nemâncatului și nebăutului cuvintelor lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că dacă ești fără ajutorul cuvintelor lui Dumnezeu și doar bâjbâi în cadrul realității, atunci ești fundamental incapabil de a găsi calea de practică. Astfel de oameni pur și simplu nu înțeleg ceea ce înseamnă să crezi în Dumnezeu, cu atât mai puțin înțeleg ce înseamnă să Îl iubești pe Dumnezeu. Dacă, utilizând luminarea și îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, deseori te rogi, cauți, cercetezi, descoperi ceea ce ar trebui să practici, găsești oportunități pentru lucrarea Duhului Sfânt, cooperezi cu adevărat cu Dumnezeu și nu ești zăpăcit și confuz, atunci vei avea o cale în viața reală și Îl vei mulțumi cu adevărat pe Dumnezeu. Când L-ai mulțumit pe Dumnezeu, în interiorul tău va exista călăuzirea lui Dumnezeu și vei fi deosebit de binecuvântat de Dumnezeu, ceea ce îți va da un sentiment de bucurie: te vei simți deosebit de onorat că L-ai mulțumit pe Dumnezeu, te vei simți deosebit de luminos în interior și, în inima ta, te vei simți limpede și liniștit. Conștiința ta va fi consolată și liberă de acuzații și te vei simți plăcut pe dinăuntru când îi vei vedea pe frații și surorile tale. Aceasta este ceea ce înseamnă să te bucuri de iubirea lui Dumnezeu și doar aceasta înseamnă să te bucuri cu adevărat de Dumnezeu. Bucuria oamenilor legată de iubirea lui Dumnezeu este obținută prin experiență: prin experimentarea suferinței și experimentarea punerii adevărului în practică, ei câștigă binecuvântările lui Dumnezeu. Dacă doar spui că Dumnezeu te iubește cu adevărat, că Dumnezeu a plătit într-adevăr un preț mare de dragul oamenilor, că El a rostit cu răbdare și cu seriozitate atât de multe cuvinte și că întotdeauna mântuiește oamenii, rostirea acestor cuvinte de către tine este doar o parte a bucuriei tale de Dumnezeu. Totuși, o bucurie mai mare – o bucurie reală – este când oamenii pun adevărul în practică în viața lor reală, după care se simt liniștiți și limpezi în inimile lor. Ei se vor simți deosebit de mișcați lăuntric și vor simți că Dumnezeu este deosebit de încântător. Vei simți că prețul pe care l-ai plătit e mai mult decât corect. După ce ai oferit sângele inimii tale, vei fi deosebit de luminos în interior: vei simți că te bucuri cu adevărat de iubirea lui Dumnezeu și vei înțelege că Dumnezeu a făcut lucrarea de mântuire asupra oamenilor, că rafinarea oamenilor de către El este menită să-i purifice și că Dumnezeu încearcă oamenii pentru a testa dacă ei Îl iubesc cu adevărat. Dacă întotdeauna pui adevărul în practică în acest mod, atunci, treptat, vei dezvolta o cunoaștere clară a unei mari părți a lucrării lui Dumnezeu și, în acel moment, vei simți mereu că, înaintea ta, cuvintele lui Dumnezeu sunt clare precum cristalul. Când înțelegi cu claritate multe adevăruri, vei simți că această chestiune și acea chestiune sunt ușor de pus în practică, că poți depăși orice problemă și orice ispită și vei vedea că nimic nu este o problemă pentru tine, ceea ce te va face să te simți atât de liber și eliberat. În acest moment, te vei bucura de iubirea lui Dumnezeu și iubirea adevărată a lui Dumnezeu va fi coborât asupra ta. Dumnezeu îi binecuvântează pe aceia care au viziuni, care au adevărul, care au cunoaștere și care Îl iubesc cu adevărat. Dacă oamenii doresc să vadă iubirea lui Dumnezeu, ei trebuie să pună adevărul în practică în viața reală, ei trebuie să fie dispuși să îndure durere și să abandoneze ceea ce iubesc pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și, în ciuda lacrimilor din ochii lor, trebuie să fie totuși capabili să mulțumească inima lui Dumnezeu. În acest mod, Dumnezeu te va binecuvânta cu siguranță și dacă înduri greutăți precum acestea, ele vor fi urmate de lucrarea Duhului Sfânt. Prin viață reală și prin experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, oamenii sunt capabili să vadă frumusețea lui Dumnezeu și doar dacă ei au gustat iubirea lui Dumnezeu pot să-L iubească cu adevărat.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 501)

Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt cei care iubesc adevărul și, cu cât cei care iubesc adevărul îl pun mai mult în practică, cu atât mai mult au parte de adevăr; cu cât îl pun mai mult în practică, cu atât mai mult au iubirea lui Dumnezeu; și cu cât îl pun mai mult în practică, cu atât mai mult sunt binecuvântați de Dumnezeu. Dacă întotdeauna practici în acest mod, iubirea lui Dumnezeu pentru tine îți va permite treptat să vezi, tot așa cum Petru a ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu: Petru a spus că Dumnezeu nu are doar înțelepciunea de a crea cerul, pământul și toate lucrurile, ci, mai mult decât atât, că El are și înțelepciunea de a face o lucrare practică asupra oamenilor. Petru a spus că El nu este doar vrednic de iubirea oamenilor datorită creării de către El a cerului, pământului și tuturor lucrurilor ci, mai mult decât atât, datorită abilității Sale de a crea omul, de a mântui omul, de a desăvârși omul și de a dărui iubirea Sa omului. La fel, Petru a spus că există multe în El care sunt vrednice de iubirea omului. Petru I-a spus lui Isus: „Oare crearea cerului, pământului și tuturor lucrurilor este singurul motiv pentru care meriți iubirea oamenilor? Există mai multe în Tine care sunt încântătoare, Tu acționezi și te miști în viața reală, Duhul Tău mă atinge în interior, mă disciplinezi, îmi aduci reproșuri – aceste lucruri sunt chiar mai vrednice de iubire.” Dacă dorești să vezi și să experimentezi iubirea lui Dumnezeu, atunci trebuie să cauți și să cercetezi în viața reală și trebuie să fii dispus să dai laoparte propriul trup. Trebuie să iei această hotărâre. Trebuie să fii o persoană cu hotărâre, care este capabilă să Îl mulțumească pe Dumnezeu în toate lucrurile, fără a fi leneș sau a râvni la plăcerile trupului, trăind nu pentru trup, ci pentru Dumnezeu. Poate că nu Îl mulțumești pe Dumnezeu de data aceasta din cauză că nu înțelegi intențiile lui Dumnezeu; data viitoare, chiar dacă trebuie să depui un oarecare efort, trebuie să-L mulțumești, și nu trebuie să satisfaci trupul. Când vei experimenta în acest fel, vei fi ajuns să-L cunoști pe Dumnezeu. Vei vedea că Dumnezeu poate să creeze cerul, pământul și toate lucrurile, că El a devenit trup astfel încât oamenii să poată să-L vadă într-un mod real și tangibil și că El interacționează cu ei într-un mod real și tangibil; vei vedea că El este capabil să umble printre oameni și că Duhul Său poate să-i desăvârșească pe oameni în viața reală; vei vedea că toate acestea le permit oamenilor să vadă frumusețea Lui și să experimenteze disciplinarea Sa, certarea Sa și binecuvântările Sale. Dacă întotdeauna experimentezi în acest mod, în viața reală vei fi inseparabil de Dumnezeu și dacă într-o zi, relația ta cu Dumnezeu încetează să fie normală, tu vei fi capabil să înduri reproșul și să simți remușcări. Când ai o relație normală cu Dumnezeu, nu vei dori niciodată să Îl părăsești pe Dumnezeu, și dacă într-o zi Dumnezeu spune că te va abandona, tu te vei teme și vei spune că preferi să mori decât să fii abandonat de Dumnezeu. De îndată ce percepi aceasta, vei simți că ești incapabil de a-L părăsi pe Dumnezeu și în acest mod vei avea o bază și te vei bucura cu adevărat de iubirea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 502)

Oamenii vorbesc deseori despre a-L lăsa pe Dumnezeu să fie viața lor, dar încă mai au de experimentat până acolo. Tu doar spui că Dumnezeu este viața ta și că El te călăuzește în fiecare zi și că mănânci și bei cuvintele Sale în fiecare zi și că te rogi Lui în fiecare zi și că, astfel, El a devenit viața ta. Cunoașterea acelora care spun aceasta este foarte superficială. În mulți oameni nu există o bază; cuvintele lui Dumnezeu au fost plantate în interiorul lor, dar încă nu au încolțit, cu atât mai puțin nu au făcut vreun rod. Astăzi, în ce măsură ai experimentat? Doar acum, după ce Dumnezeu te-a forțat să ajungi până aici, simți că nu Îl poți părăsi pe Dumnezeu. Într-o zi, după ce experiența ta a ajuns până la un anumit punct, dacă Dumnezeu te-ar face să pleci, nu ai putea să o faci. Întotdeauna vei simți că nu poți fi fără Dumnezeu în interiorul tău; poți fi fără soț, soție sau copii, fără o familie, fără o mamă sau un tată, fără plăcerile trupului, dar nu poți fi fără Dumnezeu. Să fii fără Dumnezeu ar fi precum pierderea vieții tale, nu vei fi capabil să trăiești fără Dumnezeu. Când ai experimentat până în acest punct, îți vei fi atins ținta credinței tale în Dumnezeu și atunci Dumnezeu va fi devenit viața ta, El va fi devenit baza existenței tale. Nu vei mai fi în stare niciodată să Îl părăsești pe Dumnezeu. Când ai experimentat în măsura aceasta, te vei fi bucurat cu adevărat de iubirea lui Dumnezeu, relația ta cu Dumnezeu va fi devenit strânsă până în punctul în care El va fi viața ta, iubirea ta și, în acel moment, te vei ruga lui Dumnezeu și vei spune: „Dumnezeule! Nu Te pot părăsi, Tu ești viața mea, pot rezista fără orice altceva – dar fără Tine, nu pot continua să trăiesc.” Aceasta este statura adevărată a oamenilor; este viața reală. Unii oameni au fost forțați să ajungă atât de departe pe cât au ajuns astăzi: vor fi trebuit să continue indiferent dacă vor sau nu, și ei au simțit întotdeauna c-ar fi prinși între ciocan și nicovală. Trebuie să experimentezi astfel încât Dumnezeu să fie viața ta, astfel încât dacă Dumnezeu ar fi luat din inima ta, ar fi ca și cum ți-ai pierde viața; Dumnezeu trebuie să fie viața ta și tu trebuie să fii incapabil să-L părăsești. Atunci tu vei fi dobândit cu adevărat o experiență practică a lui Dumnezeu și, în acest moment în care Îl iubești pe Dumnezeu, Îl vei iubi cu adevărat pe Dumnezeu și va fi o iubire pură, cu un singur scop. S-ar putea să vină o zi în experiențele tale în care viața ta a ajuns într-un anumit punct în care te rogi lui Dumnezeu, mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, ești incapabil să-L părăsești pe Dumnezeu în interior și ești incapabil să uiți de El chiar dacă ai vrea. Dumnezeu va fi devenit viața ta; tu vei fi capabil să uiți lumea, vei fi capabil să uiți de soția ta, de soțul tău sau de copiii tăi, dar vei avea dificultăți în a uita de Dumnezeu – să faci acest lucru ar fi imposibil. Aceasta va fi adevărata ta viață și adevărata ta iubire pentru Dumnezeu. Când iubirea ta pentru Dumnezeu a ajuns într-un anumit punct în care nu poate fi depășită de iubirea ta pentru nimic altceva și este pe primul loc, atunci vei fi capabil să renunți la orice altceva și să fii dispus să accepți toată emondarea de la Dumnezeu. Când vei obține o iubire față de Dumnezeu care le depășește pe toate celelalte, vei trăi în realitate și în iubirea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 503)

De îndată ce Dumnezeu devine viața din interiorul oamenilor, ei devin incapabili să-L părăsească pe Dumnezeu. Nu este aceasta fapta lui Dumnezeu? Nu există mărturie mai mare! Dumnezeu a lucrat până la un anumit punct; El a spus ca oamenii să presteze servicii, să fie mustrați sau să moară, iar oamenii nu au dat înapoi, ceea ce arată că au fost cuceriți de Dumnezeu. Oamenii care au adevărul sunt cei care, în experiențele lor reale, pot să rămână fermi în mărturia lor, pot să rămână fermi în poziția lor, să stea de partea lui Dumnezeu, fără a se retrage vreodată, și care pot să aibă o relație normală cu oamenii care-L iubesc pe Dumnezeu, care, atunci când li se întâmplă lucruri, sunt capabili să I se supună total lui Dumnezeu și pot să I se supună lui Dumnezeu până la moarte. Practica și dezvăluirile tale din viața reală sunt mărturia pentru Dumnezeu, sunt ceea ce trăiește omul și mărturia pentru Dumnezeu, și asta înseamnă cu adevărat să te bucuri de iubirea lui Dumnezeu; când ai experimentat până în acest punct, efectul dorit va fi fost obținut. Ai într-adevăr o trăire reală și fiecare acțiune a ta este privită cu admirație de ceilalți. Hainele și înfățișarea ta sunt neremarcabile, dar trăiești o viață cu cea mai mare evlavie, și când ai părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, ești călăuzit și luminat de El. Ești capabil să rostești intențiile lui Dumnezeu prin cuvintele tale, să ai părtășie despre realități, și înțelegi multe chestiuni legate de slujirea în spirit. Vorbești cu siguranță de sine, ești decent și integru, nu te implici în certuri și nu ești desfrânat, ești capabil să te supui rânduielilor lui Dumnezeu și să rămâi ferm în mărturia ta când ți se întâmplă lucruri și ești calm și stăpân pe tine, indiferent cu ce te confrunți. Acest tip de persoană a văzut cu adevărat iubirea lui Dumnezeu. Unii oameni sunt încă tineri, dar se poartă ca o persoană de vârstă mijlocie; sunt maturi, au adevărul și sunt admirați de alții – și aceștia sunt oamenii care au mărturie și sunt manifestarea lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, atunci când oamenii au experimentat până la un anumit punct, înlăuntrul lor, vor avea o înțelegere întru Dumnezeu, iar firea lor externă se va stabiliza, de asemenea. Mulți oameni nu pun adevărul în practică și nu rămân fermi în mărturia lor. În astfel de oameni, nu există iubire pentru Dumnezeu sau mărturie pentru Dumnezeu, iar aceștia sunt oamenii pe care Dumnezeu îi detestă cel mai mult. Ei citesc cuvintele lui Dumnezeu la adunări, dar ceea ce trăiesc ei este Satana, iar asta Îl dezonorează pe Dumnezeu, Îl reprezintă greșit pe Dumnezeu și Îl blasfemiază. În asemenea oameni nu există niciun semn al iubirii lui Dumnezeu, iar ei nu au deloc lucrarea Duhului Sfânt. Așadar, cuvintele și acțiunile lor îl reprezintă pe Satana. Dacă inima ta este întotdeauna liniștită înaintea lui Dumnezeu, iar tu acorzi mereu atenție persoanelor, evenimentelor și lucrurilor din jurul tău și dacă ești atent la povara lui Dumnezeu și ai întotdeauna o inimă cu frică de Dumnezeu, atunci Dumnezeu te va lumina deseori înlăuntrul tău. În biserică, există oameni care sunt „supraveghetori”: ei își propun să urmărească lipsurile celorlalți și, apoi, să-i imite. Sunt incapabili să aibă discernământ, nu detestă păcatul, nu urăsc lucrurile Satanei și nu sunt dezgustați de acestea. Oamenii ca aceștia sunt plini de lucrurile Satanei și, în cele din urmă, vor fi cu totul abandonați de Dumnezeu. Ar trebui să ai mereu o inimă cu frică de Dumnezeu înaintea Lui, să fii moderat în limbajul și acțiunile tale și să nu-ți dorești niciodată să te opui lui Dumnezeu sau să-L superi. Nu ar trebui niciodată să fii dispus ca lucrarea lui Dumnezeu asupra ta să fi fost degeaba sau să permiți tuturor greutăților pe care le-ai îndurat și tuturor lucrurilor pe care le-ai pus în practică să fie în zadar. Trebuie să fii dispus să muncești mai mult și să Îl iubești mai mult pe Dumnezeu pe calea din fața ta. Aceștia sunt oamenii care au o viziune ca bază a lor. Aceștia sunt oamenii care caută progresul.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 504)

Dacă oamenii cred în Dumnezeu și Îi experimentează cuvintele cu o inimă cu frică de El, atunci în astfel de oameni poate fi văzută mântuirea lui Dumnezeu și iubirea lui Dumnezeu. Acești oameni sunt capabili să aducă mărturie pentru Dumnezeu; ei trăiesc adevărul, iar pentru ce aduc ei mărturie este, de asemenea, adevărul, ceea ce este Dumnezeu și firea lui Dumnezeu. Ei trăiesc în iubirea lui Dumnezeu și au văzut iubirea lui Dumnezeu. Dacă vor să Îl iubească pe Dumnezeu, oamenii trebuie să experimenteze frumusețea lui Dumnezeu și să vadă frumusețea lui Dumnezeu; doar atunci poate fi trezită în ei o inimă iubitoare de Dumnezeu și o inimă care se consumă cu devotament pentru Dumnezeu. Dumnezeu nu îi face pe oameni să Îl iubească prin cuvinte sau prin închipuirile lor și nu îi forțează să Îl iubească. În schimb, îi lasă să-L iubească din proprie inițiativă și îi lasă să-I vadă frumusețea în lucrarea și cuvintele Sale, după care se naște în ei iubirea de Dumnezeu. Doar în acest mod pot oamenii să aducă mărturie adevărată pentru Dumnezeu. Oamenii nu-L iubesc pe Dumnezeu pentru că au fost îndemnați de alții să facă astfel, nici nu este un impuls emoțional de moment. Ei Îl iubesc pe Dumnezeu pentru că I-au văzut frumusețea, au văzut că există atât de multe lucruri ale Sale care sunt vrednice de iubire din partea oamenilor, pentru că au văzut mântuirea, înțelepciunea și faptele minunate ale lui Dumnezeu – și, drept rezultat, Îl laudă cu adevărat pe Dumnezeu și tânjesc cu adevărat după El și se trezește în ei o astfel de pasiune, încât nu ar putea să supraviețuiască fără să-L câștige pe Dumnezeu. Cei care aduc cu adevărat mărturie pentru Dumnezeu sunt capabili să o facă în mod răsunător deoarece mărturia lor se bazează pe temelia cunoașterii adevărate a lui Dumnezeu și a adevăratei tânjiri după Dumnezeu. O asemenea mărturie nu este adusă conform unui impuls emoțional, ci conform cunoașterii lor despre Dumnezeu și firea Sa. Pentru că au ajuns să Îl cunoască pe Dumnezeu, ei simt că trebuie cu siguranță să aducă mărturie pentru Dumnezeu și să îi facă pe toți cei care tânjesc după Dumnezeu să Îl cunoască și să fie conștienți de frumusețea Lui și de caracterul Lui practic. Precum iubirea oamenilor pentru Dumnezeu, mărturia lor este spontană; este înzestrată cu realitate și are valoare și semnificație adevărate. Nu este pasivă sau goală ori lipsită de sens. Motivul pentru care se spune că doar aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu au cea mai mare valoare și însemnătate în viețile lor și cred cu adevărat în Dumnezeu este că acești oameni sunt capabili să trăiască în lumina lui Dumnezeu și sunt capabili să trăiască pentru lucrarea și gestionarea lui Dumnezeu. Este pentru că ei nu trăiesc în întuneric, ci trăiesc în lumină; ei nu duc vieți lipsite de însemnătate, ci vieți care au fost binecuvântate de Dumnezeu. Doar aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt capabili să aducă mărturie pentru El, doar ei sunt martorii lui Dumnezeu, doar ei sunt binecuvântați de Dumnezeu și doar ei sunt capabili să moștenească promisiunile lui Dumnezeu. Aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt confidenții Lui; ei sunt oamenii iubiți de Dumnezeu și se pot bucura de binecuvântări împreună cu El. Doar astfel de oameni vor trăi veșnic și doar ei vor trăi veșnic sub grija și protecția lui Dumnezeu. Dumnezeu este pentru a fi iubit de oameni și este vrednic de iubirea tuturor oamenilor, dar nu toți oamenii sunt capabili să-L iubească pe Dumnezeu și nu toți oamenii pot aduce mărturie pentru Dumnezeu și domni împreună cu El. Datorită faptului că pot aduce mărturie pentru Dumnezeu și că își dedică toate eforturile lucrării lui Dumnezeu, aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu pot merge oriunde sub ceruri, fără ca nimeni să îndrăznească să li se opună și ei pot domni peste pământ și îi pot cârmui pe toți oamenii lui Dumnezeu. Acești oameni s-au adunat din toată lumea. Sunt oameni din întreaga lume, care vorbesc limbi diferite și au culori ale pielii diferite, dar semnificația existenței lor este aceeași; toți au o inimă iubitoare de Dumnezeu, toți aduc aceeași mărturie și au aceeași hotărâre și aceeași dorință. Aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu pot merge liberi de la un capăt la celălalt al lumii și aceia care aduc mărturie pentru Dumnezeu pot călători prin univers. Acești oameni sunt iubiți de Dumnezeu, sunt binecuvântați de Dumnezeu și vor trăi veșnic în lumina Lui.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 505)

Cât de mult Îl iubești pe Dumnezeu astăzi? Și cât de mult știi din tot ceea ce Dumnezeu a făcut asupra ta? Acestea sunt lecțiile pe care ar trebui să le înveți. Când Dumnezeu ajunge pe pământ, tot ceea ce El a făcut asupra omului și i-a permis omului să vadă este astfel încât omul să-L iubească și să-L cunoască cu adevărat. Faptul că omul e capabil să sufere pentru Dumnezeu și a reușit să ajungă atât de departe este, pe de-o parte, datorită iubirii lui Dumnezeu și, pe de altă parte, datorită mântuirii lui Dumnezeu; chiar mai mult, este datorită judecății și lucrării de mustrare pe care Dumnezeu a îndeplinit-o asupra omului. Dacă sunteți fără judecata, mustrarea și încercările lui Dumnezeu și dacă Dumnezeu nu v-a făcut să suferiți, atunci, cu toată sinceritatea, nu-L veți iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Cu cât este mai mare lucrarea lui Dumnezeu asupra omului, cu atât este mai mare suferința omului, cu atât mai mult demonstrează cât de semnificativă este lucrarea lui Dumnezeu și cu atât mai mult inima omului este capabilă să-L iubească cu adevărat pe Dumnezeu. Cum este însușită lecția de a-L iubi pe Dumnezeu? Fără greutăți și rafinare, fără încercări dureroase – și dacă, în plus, tot ceea ce Dumnezeu i-a dăruit omului ar fi har, bunătate iubitoare și milă – ai fi tu capabil să atingi punctul în care Îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu? Pe de o parte, în timpul încercărilor de la Dumnezeu, omul ajunge să-și cunoască lipsurile și să vadă că este neînsemnat, vrednic de dispreț și josnic, că nu are nimic și nu este nimic; pe de altă parte, în timpul încercărilor, Dumnezeu pregătește unele medii pentru om, astfel încât, în cadrul acestora, omul să fie mai capabil să experimenteze frumusețea lui Dumnezeu. Deși durerea este mare și, uneori, insurmontabilă – ajungând chiar la nivelul unei dureri zdrobitoare – după ce a experimentat-o, omul vede cât de încântătoare este lucrarea lui Dumnezeu asupra lui și numai pe această fundație se naște în om iubirea adevărată pentru Dumnezeu. Astăzi omul vede că, doar cu harul, dragostea și mila lui Dumnezeu, el este incapabil să se cunoască cu adevărat pe sine însuși și e cu atât mai puțin capabil să cunoască esența omului. Doar prin rafinarea și, deopotrivă, judecata lui Dumnezeu și în timpul procesului de rafinare omul poate să-și cunoască lipsurile și să știe că nu are nimic. Astfel, dragostea omului față de Dumnezeu este construită pe fundația rafinării și judecății lui Dumnezeu. Dacă doar te bucuri de harul lui Dumnezeu, având o viață de familie liniștită sau binecuvântări materiale, atunci nu L-ai câștigat pe Dumnezeu, iar credința ta în Dumnezeu nu poate fi considerată de succes. Dumnezeu a desfășurat deja o fază a lucrării harului în trup și a revărsat deja binecuvântări materiale asupra omului, dar omul nu poate fi desăvârșit numai cu har, dragoste și îndurare. În experiențele sale, omul întâlnește o parte din dragostea lui Dumnezeu și vede dragostea și mila lui Dumnezeu, însă, după ce a experimentat pentru o perioadă, el vede că harul lui Dumnezeu și dragostea și mila Lui sunt incapabile de a-l desăvârși pe om, incapabile de a dezvălui ceea ce e corupt în om și incapabile de a-l scăpa pe om de firea sa coruptă sau a-i desăvârși dragostea și credința. Lucrarea harului lui Dumnezeu a fost lucrarea unei perioade, iar omul nu se poate baza pe faptul de a se bucura de harul lui Dumnezeu pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 506)

Astăzi, majoritatea oamenilor nu au această cunoaștere. Ei cred că suferința este fără valoare și că lumea îi respinge, viața lor de familie este tulburată, Dumnezeu nu îi consideră mulțumitori, iar perspectivele lor sunt sumbre. Unii oameni chiar își doresc să moară când suferă într-o anumită măsură. Aceasta nu este dragoste adevărată pentru Dumnezeu; astfel de oameni sunt lași, nu au perseverență, nu au coloană vertebrală și sunt incompetenți! Dumnezeu este nerăbdător ca omul să-L iubească, dar cu cât omul Îl iubește mai mult, cu atât este mai mare suferința omului și, cu cât omul Îl iubește mai mult, cu atât sunt mai mari încercările omului. Dacă Îl iubești, atunci tot felul de suferințe se vor abate asupra ta – iar dacă nu, atunci poate că totul va merge ca pe roate pentru tine și totul va fi pașnic în jurul tău. Când Îl iubești pe Dumnezeu, vei simți întotdeauna că multe lucruri din jurul tău sunt insurmontabile. Și pentru că statura ta este prea mică, vei fi rafinat și vei fi incapabil de a-L mulțumi pe Dumnezeu – vei simți întotdeauna că intențiile lui Dumnezeu sunt prea mărețe, că sunt de neatins de către om. Din cauza tuturor acestor lucruri, vei fi rafinat – pentru că există multă slăbiciune în tine și pentru că ești, în multe privințe, incapabil de a satisface intențiile lui Dumnezeu, vei fi rafinat în interior. Totuși, trebuie să vedeți clar că purificarea este realizată doar prin rafinare. Astfel, în timpul acestor zile de pe urmă, voi trebuie să aduceți mărturie pentru Dumnezeu. Indiferent cât de mare este suferința voastră, ar trebui să mergeți chiar până la capăt și, chiar și la ultima suflare, tot trebuie să fiți loiali lui Dumnezeu și să vă lăsați la mila orchestrării lui Dumnezeu; numai asta înseamnă a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu și doar aceasta e mărturie puternică și răsunătoare. Când ești ispitit de Satana, ar trebui să spui: „Inima mea Îi aparține lui Dumnezeu, iar Dumnezeu m-a câștigat deja. Eu nu te pot mulțumi – trebuie să dedic totul pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu”. Cu cât Îl mulțumești mai mult pe Dumnezeu, cu atât Dumnezeu te binecuvântează mai mult și cu atât este mai mare puterea iubirii tale pentru Dumnezeu; de asemenea, vei avea credință și fermitate și vei simți că nimic nu este mai valoros sau mai semnificativ decât o viață petrecută iubindu-L pe Dumnezeu. Se poate spune că, pentru a fi fără tristețe, omul trebuie doar să-L iubească pe Dumnezeu. Deși există momente în care trupul tău este slab și ți se întâmplă multe necazuri reale, dacă în aceste clipe te bazezi cu adevărat pe Dumnezeu, atunci vei fi consolat în spiritul tău, te vei simți sigur și vei avea ceva pe care să te bazezi. În felul acesta, vei fi capabil să depășești multe medii și astfel nu te vei plânge de Dumnezeu din cauza chinului pe care îl suferi. În schimb, vei vrea să cânți, să dansezi și să te rogi, să ai întruniri și comuniuni, să te gândești la Dumnezeu, și vei simți că toți oamenii, chestiunile și lucrurile din jurul tău care sunt organizate de Dumnezeu sunt potrivite. Dacă nu-L iubești pe Dumnezeu, tot ceea ce vezi va fi plictisitor pentru tine, nimic nu va fi plăcut ochilor tăi; nu vei fi liber în spirit, ci asuprit, inima ta se va plânge mereu de Dumnezeu, iar tu vei simți mereu că suferi atât de mult chin și că e atât de nedrept. Dacă nu cauți de dragul fericirii, ci pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și pentru a nu fi acuzat de Satana, atunci această căutare îți va da o mare putere de a-L iubi pe Dumnezeu. Omul este capabil să îndeplinească tot ceea ce este rostit de Dumnezeu, și tot ceea ce face el poate să-L mulțumească pe Dumnezeu – asta e ceea ce înseamnă a avea realitate. A căuta să-L mulțumești pe Dumnezeu înseamnă a-ți folosi inima iubitoare de Dumnezeu ca să-I pui cuvintele în practică; indiferent de moment – chiar și atunci când ceilalți sunt fără putere – înăuntrul tău există încă o inimă iubitoare de Dumnezeu, iar tu tânjești din străfunduri după Dumnezeu și El îți lipsește. Aceasta este statura reală. Cât de mare este statura ta depinde de cât de mare e inima ta iubitoare de Dumnezeu, de faptul dacă ești capabil să stai neclintit când ești testat, dacă ești slab când o anumită împrejurare vine asupra ta și dacă poți să rămâi pe poziție când frații și surorile tale te resping; sosirea faptelor va arăta cum anume este inima ta iubitoare de Dumnezeu. Dintr-o mare parte a lucrării lui Dumnezeu se poate vedea că Dumnezeu îl iubește într-adevăr pe om, cu toate că ochii spiritului omului încă trebuie să fie deschiși complet, iar el nu e capabil să vadă clar mult din lucrarea lui Dumnezeu și din intențiile Lui, nici multele lucruri despre Dumnezeu care sunt încântătoare; omul are prea puțină iubire adevărată pentru Dumnezeu. Ai crezut în Dumnezeu tot acest timp, iar astăzi Dumnezeu a retezat toate mijloacele de scăpare. Sincer vorbind, nu ai de ales decât să o iei pe calea cea dreaptă, iar judecata aspră și mântuirea supremă a lui Dumnezeu sunt cele care te conduc pe această cale dreaptă. Doar după ce experimentează greutăți și rafinare, omul știe că Dumnezeu este încântător. După ce a experimentat până astăzi, se poate spune că omul a ajuns să cunoască o parte din frumusețea lui Dumnezeu, dar încă nu e suficient, pentru că omul este atât de deficitar. El trebuie să experimenteze mai mult din lucrarea extraordinară a lui Dumnezeu și mai mult din întreaga rafinare a suferințelor rânduite de Dumnezeu. Doar atunci poate fi schimbată viața-fire a omului.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 507)

Toți sunteți în toiul încercărilor și al rafinării. Cum ar trebui să-L iubiți pe Dumnezeu în timpul rafinării? După ce au experimentat rafinarea, oamenii sunt capabili să-I ofere laude sincere lui Dumnezeu și, în toiul rafinării, pot să vadă că le lipsesc foarte multe. Cu cât ești mai rafinat, cu atât mai mult te poți răzvrăti împotriva trupului; cu cât oamenii sunt mai rafinați, cu atât mai mult Îi oferă dragoste lui Dumnezeu. Asta e ceea ce ar trebui să înțelegeți. De ce trebuie să fie rafinați oamenii? Ce efect urmărește să obțină acest lucru? Care este semnificația lucrării de rafinare a lui Dumnezeu asupra omului? Dacă Îl cauți cu adevărat pe Dumnezeu, atunci, experimentând rafinarea Sa până la un anumit punct, vei simți că este extrem de bună și că este de maximă necesitate. Cum ar trebui să-L iubească omul pe Dumnezeu în timpul rafinării? Prin folosirea hotărârii de a-L iubi pe Dumnezeu pentru a accepta rafinarea Lui: în timpul rafinării, ești chinuit pe dinăuntru, ca și cum un cuțit ar fi răsucit în inima ta, totuși, ești dispus să-L mulțumești folosindu-ți inima iubitoare de Dumnezeu, și nu ești dispus să te îngrijești de trup. Aceasta este ceea ce se înțelege prin practicarea iubirii față de Dumnezeu. Durerea din interiorul tău și suferința ta au atins un anumit punct, totuși încă ești dispus să vii în fața lui Dumnezeu și să te rogi, spunând: „Dumnezeule! Nu Te pot părăsi. Deși este întuneric în mine, sunt dispus să Te mulțumesc; îmi cunoști inima și fie ca Tu să lucrezi mai mult din iubirea Ta în mine.” Aceasta este practica din timpul rafinării. Dacă folosești o inimă iubitoare de Dumnezeu ca temelie, rafinarea te poate aduce mai aproape de Dumnezeu și te poate face un apropiat al lui Dumnezeu. De vreme ce crezi în Dumnezeu, trebuie să-ți predai inima înaintea lui Dumnezeu. Dacă îți oferi și îți pui inima înaintea lui Dumnezeu, atunci, în timpul rafinării, cu siguranță nu Îl vei tăgădui pe Dumnezeu sau nu Îl vei părăsi. În felul acesta, relația ta cu Dumnezeu va deveni tot mai apropiată și mai normală, iar părtășia ta cu Dumnezeu va deveni tot mai frecventă. Dacă practici întotdeauna în acest fel, atunci vei petrece mai mult timp în lumina lui Dumnezeu și mai mult timp sub îndrumarea cuvintelor Sale. Vor exista, de asemenea, tot mai multe schimbări în firea ta, iar cunoașterea ta va spori zi după zi. Când va sosi ziua în care încercările lui Dumnezeu vin peste tine brusc, nu numai că vei putea să stai de partea lui Dumnezeu, ci vei putea și să aduci mărturie pentru Dumnezeu. În acel moment, vei fi ca Iov și Petru. Când vei fi adus mărturie pentru Dumnezeu, va însemna că ești cineva care Îl iubește cu adevărat, cineva care își va da bucuros viața pentru El, și că ești martor al lui Dumnezeu și unul care este iubit de Dumnezeu. Dragostea care a experimentat rafinarea este puternică, iar nu fragilă. Indiferent de momentul sau de modul în care Dumnezeu te supune încercărilor Sale, tu ești capabil să ignori propria ta viață, să dai cu bucurie totul laoparte pentru Dumnezeu și să înduri fericit orice pentru Dumnezeu – astfel dragostea ta va fi curată și credința ta va avea realitate. Numai atunci vei fi cineva care este într-adevăr iubit de către Dumnezeu și care a fost cu adevărat desăvârșit de către Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai prin experimentarea rafinării poate omul să aibă adevărata iubire”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 508)

Dacă oamenii cad sub influența Satanei, ei nu au înăuntrul lor nicio iubire față de Dumnezeu, iar viziunile, dragostea și fermitatea lor anterioare au dispărut. Oamenii obișnuiau să simtă că ar fi trebuit să sufere pentru Dumnezeu, dar astăzi cred că este rușinos să faci asta și nu duc lipsă de plângeri. Aceasta este lucrarea Satanei, un semn că ei au căzut sub controlul Satanei. Dacă te confrunți cu această stare, trebuie să te rogi imediat și să o schimbi cât de repede poți – asta îți va oferi protecție atunci când atacă Satana. În timpul rafinării chinuitoare, omul poate să cadă foarte ușor sub influența Satanei, așadar, cum ar trebui să-L iubești pe Dumnezeu în timpul unei astfel de rafinări? Ar trebui să-ți aduni hotărârea, să-ți așezi inima înaintea lui Dumnezeu și să Îi dedici până la ultima clipă din timpul tău. Indiferent de modul în care Dumnezeu te rafinează, ar trebui să poți pune în practică adevărul pentru a-I satisface intențiile și ar trebui să-ți asumi răspunderea de a-L căuta pe Dumnezeu și de a căuta părtășia. În momente ca acestea, cu cât ești mai pasiv, cu atât îți va fi mai ușor să devii negativ și cu atât îți va fi mai ușor să regresezi. Când este necesar să îți îndeplinești funcția, deși nu o îndeplinești cum trebuie, faci tot ceea ce poți și faci acest lucru folosind nimic mai mult decât inima ta iubitoare de Dumnezeu; indiferent de ceea ce spun alții – fie că spun că ai făcut bine sau că ai făcut rău – în ansamblu, intențiile tale sunt corecte și nu ești neprihănit de sine, deoarece acționezi de dragul lui Dumnezeu. Când alții te interpretează greșit, ești capabil să te rogi lui Dumnezeu și să spui: „Dumnezeule! Nu cer ca alții să îmi arate îngăduință sau să mă trateze bine și nici să mă înțeleagă sau să mă aprobe. Cer doar să Te pot iubi în inima mea, să fiu liniștit în inima mea, iar conștiința mea să fie curată. Nu cer ca alții să mă laude sau să mă stimeze foarte mult; eu caut doar să Te mulțumesc din inimă. Îmi îndeplinesc funcția făcând tot ce pot. Deși sunt nesăbuit, de calibru slab și orb, știu că Tu ești încântător și sunt dispus să-Ți dedic Ție tot ce am.” De îndată ce te rogi în acest fel, inima ta iubitoare de Dumnezeu iese la lumină și tu te simți mult mai liniștit în inima ta. Aceasta este ceea ce se înțelege prin practicarea iubirii față de Dumnezeu. Pe măsură ce experimentezi, vei eșua de două ori și vei reuși o dată, dacă nu cumva vei eșua de cinci ori și vei reuși de două ori, și, pe măsură ce experimentezi în acest fel, numai prin eșec vei putea vedea frumusețea lui Dumnezeu și vei descoperi ce lipsește în tine. Când vei întâlni data viitoare o situație similară, ar trebui să fii precaut, să-ți verifici ritmul și să-ți intensifici rugăciunile și vei fi treptat capabil să triumfi în acest tip de situație. Asta înseamnă ca rugăciunile tale să dea rezultate. Doar când vei vedea că ai avut succes de data aceasta, că ai fost mulțumit în interior și că de îndată ce te rogi Îl poți simți pe Dumnezeu și că prezența Duhului Sfânt nu te-a părăsit, vei ști cum lucrează Dumnezeu asupra ta. Dacă practici în acest fel, vei avea o cale în experiența ta. Dacă nu pui adevărul în practică, atunci vei fi lipsit de prezența Duhului Sfânt în tine. Dar dacă pui adevărul în practică atunci când întâmpini lucruri, deși suferi în interior, Duhul Sfânt va fi cu tine după aceea, vei putea să simți prezența lui Dumnezeu atunci când te rogi, vei avea puterea de a practica ale lui Dumnezeu cuvinte și, în timpul părtășiei cu frații și surorile tale, nu va exista nimic care să-ți apese conștiința și te vei simți împăcat și, astfel, vei putea aduce la lumină ceea ce ai făcut. Indiferent de ceea ce spun alții, dacă relația ta cu Dumnezeu rămâne normală, nu ești constrâns de alții și ești capabil să te înalți mai presus de orice, aceasta arată că practicarea cuvintelor lui Dumnezeu a fost eficientă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai prin experimentarea rafinării poate omul să aibă adevărata iubire”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 509)

Cu cât Dumnezeu îi rafinează mai mult pe oameni, cu atât inimile oamenilor sunt mai capabile să-L iubească pe Dumnezeu. Suferința din inimile lor este benefică pentru viața lor; îi face mai capabili să fie liniștiți înaintea lui Dumnezeu, să aibă o relație mai strânsă cu Dumnezeu și să fie mai capabili să vadă dragostea nemăsurată a lui Dumnezeu și mântuirea Sa extraordinară. Petru a experimentat rafinarea de sute de ori, iar Iov a trecut prin mai multe încercări. Dacă doriți să fiți desăvârșiți de către Dumnezeu, și voi trebuie să suferiți rafinarea de sute de ori – trebuie să treceți prin acest proces și să vă bazați pe acest pas – numai atunci veți putea să satisfaceți intențiile lui Dumnezeu și să fiți desăvârșiți de către Dumnezeu. Rafinarea este cel mai bun mijloc prin care Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni; doar prin rafinare și încercări amare, inimile oamenilor pot căpăta o dragoste adevărată pentru Dumnezeu. Fără suferință, oamenii nu au o dragoste adevărată pentru Dumnezeu; dacă nu sunt încercați în interior, dacă nu sunt supuși unei rafinări adevărate, atunci inimile lor vor rătăci mereu în afară. După ce ai fost rafinat până la un anumit punct, îți vei vedea propriile slăbiciuni și dificultăți, vei vedea că îți lipsesc atât de multe și că nu ești în stare să depășești multe dificultăți pe care le întâmpini și vei vedea că te-ai răzvrătit atât de mult. Numai în timpul încercărilor oamenii sunt capabili să-și cunoască într-adevăr stările reale; încercările sunt mai în măsură să-i desăvârșească pe oameni.

În timpul vieții sale, Petru a experimentat rafinarea de sute de ori și a fost supus multor căliri dureroase. Această rafinare a devenit temelia iubirii sale supreme pentru Dumnezeu și cea mai importantă experiență a întregii sale vieți. Faptul că el a putut să aibă o iubire supremă pentru Dumnezeu s-a datorat, într-un anumit sens, hotărârii sale de a-L iubi pe Dumnezeu; mai important, totuși, s-a datorat rafinării și suferinței pe care le-a îndurat. Această suferință a devenit călăuza sa pe calea iubirii de Dumnezeu și lucrul cel mai memorabil pentru el. Dacă oamenii nu trec prin durerea rafinării când Îl iubesc pe Dumnezeu, atunci dragostea lor este plină de impurități și de preferințe personale; o astfel de iubire este plină de ideile Satanei și pur și simplu incapabilă de a satisface intențiile lui Dumnezeu. Să ai hotărârea de a-L iubi pe Dumnezeu nu este același lucru cu a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Chiar dacă tot ceea ce gândesc în inimile lor este de dragul de a-L iubi și a-L mulțumi pe Dumnezeu – părând să fie lipsit de orice idei umane și întru totul de dragul lui Dumnezeu – atunci când o astfel de practică de a-L iubi pe Dumnezeu este adusă înaintea Lui, El nu o aprobă, nici nu o binecuvântează. Chiar dacă oamenii ar înțelege pe deplin și ar ajunge să cunoască toate adevărurile, despre acest lucru nu s-ar putea spune că este un semn al iubirii de Dumnezeu, nu s-ar putea spune că acești oameni au realitatea de a-L iubi pe Dumnezeu. În ciuda faptului că au înțeles multe adevăruri fără a trece prin rafinare, oamenii sunt incapabili să pună aceste adevăruri în practică; numai în timpul rafinării, oamenii pot înțelege adevăratul sens al acestor adevăruri, numai atunci oamenii pot aprecia cu adevărat înțelesul lor profund. În momentul acela, când ei practică aceste adevăruri, pot să facă asta cu acuratețe și în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu; în practica lor din acel moment, propriile lor idei sunt împuținate, corupția lor este redusă, iar sentimentele lor omenești sunt diminuate. Numai în momentul acela practica lor este o adevărată manifestare a dragostei de Dumnezeu. Efectul adevărului iubirii față de Dumnezeu nu este atins prin cunoștințe rostite sau prin consimțirea mentală și nici nu poate fi atins doar prin înțelegerea acelui adevăr. Este nevoie ca oamenii să plătească un preț, să îndure multă durere în timpul rafinării, și numai atunci dragostea lor va deveni pură și în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai prin experimentarea rafinării poate omul să aibă adevărata iubire”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 510)

Confruntat cu starea omului și cu atitudinea sa față de Dumnezeu, Dumnezeu a făcut o nouă lucrare, permițându-i omului să aibă deopotrivă cunoaștere despre El și supunere față de El, cât și dragoste și mărturie. Astfel, omul trebuie să experimenteze rafinarea sa de către Dumnezeu, precum și judecata și emondarea sa, fără de care omul nu L-ar cunoaște niciodată pe Dumnezeu și nu ar fi niciodată capabil să-L iubească și să aducă mărturie pentru El cu adevărat. Rafinarea omului de către Dumnezeu nu este doar de dragul unui efect unilateral, ci de dragul unui efect cu multiple fațete. Astfel înfăptuiește Dumnezeu lucrarea de rafinare asupra acelora care sunt dispuși să caute adevărul, pentru ca hotărârea și dragostea lor să fie desăvârșite de către Dumnezeu. Pentru cei care sunt dispuși să caute adevărul și care tânjesc după Dumnezeu, nimic nu este mai semnificativ sau de mai mare ajutor decât o asemenea rafinare. Firea lui Dumnezeu nu este atât de ușor înțeleasă sau pricepută de către om. De vreme ce, în cele din urmă, Dumnezeu este Dumnezeu și, până la urmă, este imposibil ca Dumnezeu să aibă aceeași fire ca omul, nu este ușor pentru om să Îi înțeleagă firea. Adevărul nu este deținut în mod inerent de către om și nu este ușor de înțeles de cei care au fost corupți de către Satana; omul este lipsit de adevăr și lipsit de hotărârea de a pune adevărul în practică, și dacă nu suferă și nu este rafinat sau judecat, atunci hotărârea lui nu va da niciodată roade. Pentru toți oamenii, rafinarea este extrem de dureroasă și foarte greu de acceptat – totuși, în timpul rafinării, Dumnezeu îi dezvăluie omului firea Sa cea dreaptă și Își face cunoscute cerințele pentru om și oferă mai multă luminare, precum și emondare mai practică. Prin compararea faptelor cu adevărul, omul dobândește o mai mare cunoaștere de sine și a adevărului și o mai bună înțelegere a intențiilor lui Dumnezeu, permițându-i astfel omului să aibă o iubire mai adevărată și mai pură pentru Dumnezeu. Acestea sunt obiectivele lui Dumnezeu în realizarea lucrării de rafinare. Toată lucrarea pe care o face Dumnezeu asupra omului are propriile scopuri și semnificații; Dumnezeu nu face o lucrare fără sens, nici nu face o lucrare care este lipsită de beneficii pentru om. Rafinarea nu înseamnă îndepărtarea oamenilor din fața lui Dumnezeu, nici nu înseamnă distrugerea lor în iad. Mai degrabă, înseamnă schimbarea firii omului în timpul rafinării, schimbarea intențiilor sale, a vechilor sale perspective, schimbarea dragostei lui pentru Dumnezeu și schimbarea întregului său mod de a trăi. Rafinarea este o testare practică a omului și o formă de instruire practică, și numai în timpul rafinării iubirea lui poate servi funcției sale inerente.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai prin experimentarea rafinării poate omul să aibă adevărata iubire”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 511)

În credința ta în Dumnezeu, trebuie să I te supui, să pui adevărul în practică și să-ți îndeplinești toate îndatoririle. În plus, trebuie să înțelegi lucrurile pe care ar trebui să le experimentezi. Dacă experimentezi doar emondarea, disciplinarea și judecarea, dacă doar te bucuri de Dumnezeu, dar ești incapabil să simți când El te disciplinează sau te emondează – lucrul acesta este inacceptabil. Poate în cazul acestei rafinări rămâi neclintit, dar tot nu este suficient; tot trebuie să înaintezi în continuare. Lecția iubirii de Dumnezeu este nesfârșită; nu se va încheia niciodată. Oamenii consideră credința în Dumnezeu ca pe ceva extrem de simplu, dar, odată ce o trăiesc efectiv, își dau seama că a crede în Dumnezeu nu este un lucru atât de simplu pe cât își imaginează. Când Dumnezeu lucrează pentru a-l rafina pe om, omul suferă. Cu cât este mai intensă rafinarea unei persoane, cu atât va fi mai mare inima sa iubitoare de Dumnezeu și cu atât se va dezvălui mai mult în ea marea putere a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, cu cât un om trece prin mai puțină rafinare, cu atât mai mică va fi inima sa iubitoare de Dumnezeu și cu atât mai puțin se va dezvălui în acesta marea putere a lui Dumnezeu. Cu cât sunt mai mari rafinarea și durerea unei persoane și cu cât îndură mai multe chinuri, cu atât mai mult va crește dragostea sa pentru Dumnezeu, cu atât mai autentică va deveni credința sa în El și cu atât mai profundă va fi cunoașterea sa de Dumnezeu. În experiențele tale, vei vedea că acei oameni care sunt supuși unei mari rafinări și suferințe, care sunt emondați și disciplinați mult au o dragoste adâncă pentru Dumnezeu și o cunoaștere mai profundă și mai temeinică a Lui. Cei care nu au trecut prin experiența emondării au doar o cunoaștere superficială. Ei pot să spună numai atât: „Dumnezeu este atât de bun, le dă oamenilor har, astfel ca ei să se poată bucura de El”. Dacă au avut experiența emondării și disciplinării, atunci sunt capabili să vorbească despre adevărata cunoaștere de Dumnezeu. Așadar, cu cât este mai minunată lucrarea lui Dumnezeu asupra omului, cu atât este mai valoroasă și mai semnificativă. Cu cât este mai de nepătruns pentru tine și cu cât este mai neconformă cu noțiunile tale, cu atât mai mult poate lucrarea lui Dumnezeu să te cucerească, să te câștige și să te desăvârșească. Ce măreață e semnificația lucrării lui Dumnezeu! Dacă Dumnezeu nu l-ar rafina pe om astfel, dacă El nu ar lucra potrivit acestei metode, atunci lucrarea Lui ar fi lipsită de efect și de însemnătate. În aceasta constă semnificația extraordinară a celor menționate în trecut – faptul că Dumnezeu avea să selecteze și să câștige acest grup și să-l facă complet în zilele de pe urmă. Cu cât mai măreață este lucrarea pe care o săvârșește El asupra voastră, cu atât mai profundă și mai pură e iubirea voastră de Dumnezeu. Cu cât mai măreață e lucrarea lui Dumnezeu, cu atât mai capabil e omul să priceapă ceva din înțelepciunea Sa și cu atât mai profund Îl cunoaște omul. În timpul zilelor de pe urmă, cei 6000 de ani din planul de gestionare al lui Dumnezeu vor ajunge la final. Chiar se poate încheia cu ușurință? Se va sfârși lucrarea Sa odată ce El va cuceri omenirea? Poate fi atât de simplu? Oamenii își imaginează că este atât de simplu, dar ceea ce face Dumnezeu nu este atât de simplu. Fiecare parte a lucrării pe care Dumnezeu o săvârșește este de nepătruns pentru om. Dacă ai fi în stare s-o pătrunzi, atunci lucrarea lui Dumnezeu ar fi lipsită de însemnătate sau valoare. Lucrarea săvârșită de Dumnezeu este de nepătruns; este prea neconformă cu noțiunile tale și, cu cât este mai neconformă cu noțiunile tale, cu atât se dovedește că lucrarea lui Dumnezeu este mai plină de sens; dacă ar fi conformă cu noțiunile tale, atunci ar fi lipsită de sens. Astăzi, simți că lucrarea lui Dumnezeu este atât de minunată și, cu cât mai minunată simți că este, cu atât mai mult simți că Dumnezeu este de nepătruns și vezi cât de mărețe sunt faptele Sale. Dacă ar face doar o lucrare superficială, de mântuială, pentru a-l cuceri pe om și apoi nu ar mai face nimic, atunci omul nu ar fi în stare să vadă însemnătatea lucrării lui Dumnezeu. Deși acum treci prin puțină rafinare, aceasta este de mare folos creșterii tale în viață; așadar, este extrem de necesar ca voi să treceți printr-o asemenea suferință. Astăzi treci prin puțină rafinare, dar, apoi, vei fi cu adevărat capabil să vezi faptele lui Dumnezeu și, în cele din urmă, vei spune: „Faptele lui Dumnezeu sunt atât de minunate!” Acestea vor fi cuvintele din inima ta. După ce au experimentat o vreme rafinarea de către Dumnezeu (încercarea prestatorilor de servicii și vremea mustrării), unii oameni au zis în cele din urmă: „Să crezi în Dumnezeu e cu adevărat dificil!” Faptul că au folosit cuvintele „cu adevărat dificil” arată că faptele lui Dumnezeu sunt de nepătruns, că lucrarea lui Dumnezeu are o mare însemnătate și valoare și că lucrarea Sa este foarte demnă de a fi prețuită de om. Dacă, după ce am lucrat atât de mult, nu ai avea nici cea mai vagă cunoaștere, atunci ar mai putea lucrarea Mea să aibă valoare? Te va face să spui: „A-L sluji pe Dumnezeu e foarte dificil, faptele Sale sunt atât de minunate, iar Dumnezeu este cu adevărat înțelept! Dumnezeu este atât de încântător!” Dacă, după ce treci printr-o perioadă de experiență, ești capabil să spui astfel de cuvinte, atunci acest lucru dovedește că ai câștigat lucrarea lui Dumnezeu asupra ta. Într-o zi, când vei predica în străinătate și cineva te va întreba: „Cum merge credința ta în Dumnezeu?”, vei fi capabil să spui: „Faptele lui Dumnezeu sunt atât de minunate!” El va simți că ale tale cuvinte vorbesc despre experiențe practice. Aceasta este o mărturie adevărată. Vei spune că lucrarea lui Dumnezeu este plină de înțelepciune, că lucrarea Sa asupra ta chiar te-a convins și ți-a cucerit inima și că Îl vei iubi mereu, deoarece El este mai mult decât vrednic de iubirea omenirii! Dacă poți vorbi despre aceste lucruri, atunci poți impresiona inimile oamenilor. Toate acestea reprezintă o mărturie. Dacă ești capabil să aduci această mărturie în mod răsunător, impresionându-i pe oameni până la lacrimi, asta arată că ești cineva care Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu, căci ești capabil să aduci mărturia iubirii de Dumnezeu și, prin tine, faptele lui Dumnezeu pot fi confirmate prin mărturie. Dacă mărturia ta le permite altora să caute lucrarea lui Dumnezeu, să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și să rămână fermi în orice mediu pe care îl experimentează, acesta este singurul fel de mărturie care este o mărturie adevărată și exact acest lucru ți se cere acum. Ar trebui să vezi că lucrarea lui Dumnezeu este extrem de valoroasă și demnă de a fi prețuită de oameni, că Dumnezeu este atât de prețios și de plin de bogăție; El poate nu doar să vorbească, ci și să-i judece pe oameni, să le rafineze inimile, să le aducă bucurie, să-i câștige, să-i cucerească și să-i desăvârșească. Din experiența ta, vei vedea că Dumnezeu este foarte încântător. Așadar, cât de mult Îl iubești acum pe Dumnezeu? Poți, cu adevărat, să spui aceste lucruri din inimă? Când vei putea să rostești aceste cuvinte din adâncul inimii tale, atunci vei avea mărturie. Odată ce experiența ta a atins acest nivel, vei putea să aduci mărturie pentru Dumnezeu și vei fi calificat să faci acest lucru. Dacă nu atingi acest nivel în experiența ta, atunci vei fi tot prea departe. Este normal ca oamenii să dea dovadă de slăbiciune în timpul procesului de rafinare, dar, după rafinare, ar trebui să poți spune: „Dumnezeu este atât de înțelept în lucrarea Sa!” Dacă ești într-adevăr capabil să dobândești o înțelegere practică a acestor cuvinte, acest lucru va fi prețios, iar experiența ta va avea valoare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 512)

Ce ar trebui să urmărești acum? Dacă ești sau nu capabil să aduci mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu, dacă ești sau nu în stare să devii o mărturie pentru Dumnezeu și o manifestare a Lui și dacă ești sau nu potrivit pentru a fi folosit de El – acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le urmărești. Cât de mult a lucrat cu adevărat Dumnezeu asupra ta? Cât de mult ai văzut, cât de mult ai priceput? Cât de mult ai experimentat și gustat? Indiferent dacă Dumnezeu te-a încercat, emondat sau disciplinat, faptele și lucrarea Sa au fost săvârșite asupra ta. Dar, în calitate de credincios în Dumnezeu și ca om care este dispus să urmărească să fie desăvârșit de El, ești capabil să aduci mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu în baza experienței tale practice? Poți să trăiești cuvântul lui Dumnezeu prin experiența ta practică? Poți să îi aprovizionezi pe alții prin propria-ți experiență practică și să te consumi întreaga viață ca să aduci mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu? Ca să aduci mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să te bazezi pe experiența și cunoașterea ta și pe prețul pe care l-ai plătit. Doar astfel poți să-I satisfaci intențiile. Ești cineva care aduce mărturie despre lucrarea lui Dumnezeu? Ai această hotărâre? Dacă ești capabil să aduci mărturie pentru numele Său și, chiar mai mult, pentru lucrarea Sa, și dacă poți trăi imaginea oamenilor Săi pe care El o cere, atunci ești un martor pentru Dumnezeu. Cum anume aduci tu mărturie pentru Dumnezeu? Dacă tu urmărești și tânjești să trăiești cuvântul Său și să dai mărturie cu gura ta, astfel încât oamenii să poată ajunge să-I cunoască lucrarea și să-I vadă faptele – dacă într-adevăr urmărești aceste lucruri, atunci Dumnezeu te va desăvârși. Dacă nu urmărești decât să fii desăvârșit de Dumnezeu și să fii binecuvântat în final, atunci perspectiva credinței tale în El nu este pură. Ar trebui să urmărești cum să vezi faptele lui Dumnezeu în viața reală, cum să-L mulțumești când El face să se manifeste intențiile Sale în fața ta și să urmărești cum s-ar cuveni să aduci mărturie pentru minunăția și înțelepciunea Sa și cum să aduci mărturie despre modul în care te disciplinează și te emondează. Toate acestea sunt lucruri la care ar trebui să cugeți acum. Dacă inima ta iubitoare de Dumnezeu este așa doar ca să poți dobândi glorie cu El după ce te desăvârșește, atunci tot nu este suficient și nu poate îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Trebuie să fii capabil să aduci mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu, să-I satisfaci cerințele și să experimentezi într-un mod practic lucrarea pe care El o face asupra oamenilor. Fie că e vorba de durere, de lacrimi sau de suferință, trebuie să experimentezi toate aceste lucruri în mod practic. Acestea sunt menite să te desăvârșească drept martor al lui Dumnezeu. Ce anume te obligă acum să suferi și să urmărești să fii desăvârșit? Suferința ta actuală este într-adevăr de dragul de a-L iubi pe Dumnezeu și de a aduce mărturie pentru El? Sau este de dragul binecuvântărilor trupului, pentru perspectivele tale de viitor și destinul tău? Toate intențiile, motivațiile și țelurile pe care le urmărești trebuie să fie îndreptate și nu pot fi călăuzite de propria-ți voință. Dacă o persoană urmărește să fie desăvârșită pentru a primi binecuvântări și pentru a exercita puterea ca rege, în timp ce o alta urmărește să fie desăvârșită pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, pentru a aduce mărturie în mod practic pentru lucrarea Sa, pe care dintre cele două metode de căutare ai alege-o? Dacă ar fi să o alegi pe prima, atunci tot ai fi prea departe de standardele lui Dumnezeu. Cândva, am spus că faptele Mele vor fi făcute publice în întregul univers și că voi exercita puterea ca Rege în univers. Pe de altă parte, ceea ce vi s-a încredințat este să aduceți mărturie pentru lucrarea lui Dumnezeu, nu să deveniți regi și să vă arătați întregului univers. A lăsa faptele lui Dumnezeu să umple cosmosul și firmamentul, a-i lăsa pe toți să le vadă și să le recunoască – aceste cuvinte sunt rostite în legătură cu Dumnezeu Însuși, iar ceea ce ar trebui să facă ființele umane este să aducă mărturie pentru Dumnezeu. Cât de mult înțelegi despre Dumnezeu? Pentru cât din Dumnezeu poți aduce mărturie? Care este scopul desăvârșirii omului de către Dumnezeu? Odată ce înțelegi intențiile Lui, cum ar trebui să arăți considerație față de ele? Dacă ești dispus să fii desăvârșit și să fii martor pentru lucrarea lui Dumnezeu prin ceea ce trăiești, dacă ai această forță care te impulsionează, atunci nimic nu este prea dificil. De credință au acum nevoie oamenii. Dacă ai această forță care te impulsionează, atunci este ușor să renunți la orice negativitate, pasivitate, lene, noțiuni ale trupului, filosofii pentru interacțiuni lumești, fire răzvrătită, sentimente și așa mai departe.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 513)

În timp ce sunt supuși încercărilor, este normal ca oamenii să fie slabi, să fie negativi în interior, să nu înțeleagă intențiile lui Dumnezeu sau să fie lipsiți de claritate în ceea ce privește calea de practică. Dar, în orice caz, trebuie să ai credință în lucrarea lui Dumnezeu și, întocmai ca Iov, să nu-L tăgăduiești. Deși Iov a fost slab și a blestemat ziua în care s-a născut, nu a negat că toate lucrurile pe care le dețin oamenii după ce se nasc sunt dăruite de Iahve și că tot El este și Cel care le ia înapoi. Indiferent la ce încercări a fost supus, și-a păstrat această credință. În cadrul experiențelor tale, indiferent de rafinarea prin care treci prin cuvintele lui Dumnezeu, ce dorește El, în esență, sunt credința și inima ta iubitoare de Dumnezeu. Credința, iubirea și hotărârea oamenilor sunt ceea ce desăvârșește El lucrând în acest fel. Dumnezeu face lucrarea de desăvârșire asupra oamenilor, iar ei nu pot să o vadă, nu pot să o atingă; în astfel de împrejurări, ți se cere să ai credință. Credința e necesară atunci când ceva nu poate fi văzut cu ochiul liber. Credința e necesară când nu poți renunța la propriile noțiuni. Când lucrarea lui Dumnezeu nu îți este clară, ceea ce ți se cere este să ai credință, să iei o poziție neclintită și să rămâi ferm în mărturia ta. Când Iov a ajuns în acest punct, Dumnezeu i S-a arătat și i-a vorbit. Adică, doar când vei avea credință, vei putea să-L vezi pe Dumnezeu. Când vei avea credință, Dumnezeu te va desăvârși și, dacă nu ai credință, El nu poate să facă asta. Dumnezeu îți va dărui orice speri să dobândești. Dacă nu ai credință, atunci nu poți fi desăvârșit și nu vei fi în stare să vezi faptele lui Dumnezeu, cu atât mai puțin atotputernicia Sa. Când ai, în experiențele tale reale, credința pentru a-I vedea faptele, Dumnezeu ți Se va arăta și te va lumina și călăuzi dinlăuntrul tău. Fără acea credință, Dumnezeu nu va putea să facă asta. Dacă ți-ai pierdut speranța în Dumnezeu, cum vei fi în stare să-I experimentezi lucrarea? Așadar, doar când ai credință și nu nutrești îndoieli față de Dumnezeu, doar când ai credință adevărată în El indiferent ce face, El te va lumina și ilumina prin experiențele tale și numai atunci vei putea să-I vezi faptele. Toate aceste lucruri se dobândesc prin credință. Credința vine doar prin rafinare și, în absența rafinării, credința nu se poate dezvolta. La ce se referă credința? Credința este încrederea adevărată și inima sinceră pe care ar trebui să le aibă oamenii când nu pot să vadă sau să atingă ceva, când lucrarea lui Dumnezeu nu se aliniază noțiunilor umane și este de neatins pentru oameni. Aceasta este credința despre care vorbesc. Oamenii trebuie să aibă credință în momente de suferință și de rafinare și când au credință, sunt supuși rafinării – rafinarea și credința nu pot fi separate. Dacă, indiferent cum lucrează Dumnezeu și indiferent de mediul tău, ești capabil să urmărești viața și să cauți adevărul, să urmărești cunoașterea lucrării lui Dumnezeu și să cauți să-I cunoști faptele și ești capabil să acționezi potrivit adevărului, asta înseamnă că ai credință adevărată și arată că nu ți-ai pierdut credința în Dumnezeu. Dacă, în timpul rafinării, poți să stărui în urmărirea adevărului, să-L iubești cu adevărat pe Dumnezeu și să nu începi să ai îndoieli în ceea ce-L privește și dacă, indiferent ce face El, tu tot practici adevărul pentru a-L mulțumi și poți să-I cauți intențiile în adâncul sufletului și să fii atent la acestea, asta înseamnă să ai credință adevărată în Dumnezeu. În trecut, când Dumnezeu a spus că vei exercita puterea ca rege, L-ai iubit, iar când ți S-a arătat fățiș, L-ai urmărit. Dar acum, Dumnezeu este ascuns, tu nu poți să-L vezi, iar asupra ta s-au abătut greutăți – în acest moment, îți pierzi nădejdea în Dumnezeu? Deci, trebuie să urmărești viața și să cauți să satisfaci intențiile lui Dumnezeu tot timpul. Asta se numește credință adevărată și este cel mai sincer și cel mai frumos tip de iubire.

În trecut, toți oamenii veneau înaintea lui Dumnezeu ca să ia hotărâri și spuneau: „Chiar dacă nimeni altcineva nu-L iubește pe Dumnezeu, eu trebuie să-L iubesc.” Dar, acum, rafinarea vine asupra ta și, de vreme ce nu se aliniază la noțiunile tale, îți pierzi credința în Dumnezeu. Este aceasta iubire adevărată? Ai citit de multe ori despre faptele lui Iov – le-ai uitat? Dragostea adevărată poate să se materializeze doar din credință. Să dobândești o dragoste adevărată pentru Dumnezeu prin rafinările la care ești supus și, în experiențele tale concrete, să fii atent la intențiile Sale cu credință și să te răzvrătești împotriva propriului trup și să urmărești viața cu credință – asta este ceea ce ar trebui să facă oamenii. Dacă faci acest lucru, vei putea să vezi faptele lui Dumnezeu, dar, dacă ești lipsit de credință, nu vei fi în stare să-I vezi faptele sau să-I experimentezi lucrarea. Dacă vrei să fii folosit și desăvârșit de Dumnezeu, atunci trebuie să deții fiecare aspect al adevărului: hotărârea de a suferi, credință, rezistență, supunere și capacitatea de a căuta adevărul și de a înțelege intențiile lui Dumnezeu, capacitatea de a fi atent la mâhnirea Sa și intențiile Sale minuțioase și așa mai departe. Desăvârșirea unei persoane nu este ușoară și fiecare rafinare prin care treci necesită credința și iubirea ta. Dacă vrei să fii desăvârșit de Dumnezeu, nu este suficient doar să alergi de colo-colo, și nici doar să te consumi pentru El. Trebuie să ai multe lucruri ca să devii o persoană care e desăvârșită de Dumnezeu. Când te confrunți cu suferința, trebuie să fii capabil să lași deoparte atenția pentru trup și să nu te plângi de Dumnezeu. Când Dumnezeu Se ascunde de tine, trebuie să poți avea credința de a-L urma, de a-ți păstra iubirea de dinainte fără să o lași să se schimbe sau să se risipească. Indiferent ce face Dumnezeu, trebuie să Îl lași să te orchestreze cum vrea El și să preferi să-ți blestemi trupul, mai degrabă decât să te plângi de El. Când te confrunți cu încercări, trebuie să preferi să înduri durerea de a renunța la ce iubești și să plângi amarnic, mai degrabă decât să nu reușești să-L mulțumești pe Dumnezeu. Doar aceasta este adevărata iubire și adevărata credință. Indiferent care este statura ta reală, mai întâi trebuie să ai această hotărâre de a suferi și credință adevărată. De asemenea, trebuie să ai hotărârea de a te răzvrăti împotriva trupului; trebuie să preferi să suferi și să experimentezi pierderi în privința intereselor tale personale, în loc să nu reușești să satisfaci intențiile lui Dumnezeu. Trebuie, de asemenea, să fii capabil să simți remușcare în inima ta: în trecut, nu ai putut să-L mulțumești pe Dumnezeu și, acum, poți să ai remușcări. Nu trebuie să îți lipsească niciunul dintre aceste lucruri – prin acestea te va desăvârși Dumnezeu. Dacă nu poți să îndeplinești aceste condiții, atunci nu poți fi desăvârșit.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 514)

Cineva care Îl slujește pe Dumnezeu nu ar trebui să știe doar să sufere pentru El; mai mult decât atât, ar trebui să înțeleagă că scopul credinței în Dumnezeu este de a urmări să-L iubească pe Dumnezeu. Dumnezeu te folosește nu doar ca să te rafineze și să te facă să suferi, ci, mai degrabă, te folosește astfel încât să poți să-I cunoști faptele, să cunoști adevărata însemnătate a vieții umane și, cu atât mai mult, ca să știi că a-L sluji pe Dumnezeu nu este o sarcină ușoară. Experimentarea lucrării lui Dumnezeu nu înseamnă să te bucuri de har; în schimb, înseamnă mai mult să suferi de dragul iubirii pentru Dumnezeu. De vreme ce te bucuri de harul lui Dumnezeu, trebuie să te bucuri și de mustrarea Lui; trebuie să experimentezi toate aceste lucruri. Dacă poți experimenta cum Dumnezeu te luminează și poți, de asemenea, experimenta cum te emondează și te judecă, experiența ta va fi cuprinzătoare. Dumnezeu Și-a săvârșit lucrarea de judecată asupra ta și Și-a săvârșit și lucrarea de mustrare asupra ta. Cuvântul lui Dumnezeu te-a emondat, dar te-a și luminat și iluminat. Atunci când ești negativ și slab, Dumnezeu încă Își face griji pentru tine. Toată această lucrare te învață că tot ceea ce ține de om se află în orchestrările lui Dumnezeu. S-ar putea să consideri că a crede în Dumnezeu înseamnă doar să suferi sau să faci multe lucruri pentru El sau ca trupul tău să poată fi în pace sau ca tot în viața ta să decurgă fără probleme și ca tu să te poți simți confortabil și în largul tău din toate punctele de vedere. Niciunele dintre acestea nu sunt scopuri pe care oamenii să le aibă în credința lor în Dumnezeu. Dacă pentru aceste scopuri crezi tu, atunci perspectiva ta este incorectă, iar ție îți este pur și simplu imposibil să fii desăvârșit. Faptele lui Dumnezeu, firea Sa dreaptă, înțelepciunea Lui, cuvintele Sale și minunăția și caracterul de nepătruns pe care Le are sunt toate lucruri pe care oamenii s-ar cuveni să le înțeleagă. Prin această înțelegere, ar trebui să ajungi să-ți descotorosești inima de cerințele, speranțele și noțiunile tale personale. Numai prin eliminarea acestor lucruri poți să îndeplinești condițiile cerute de Dumnezeu. Numai prin asta poți să ai viață și să-L mulțumești pe Dumnezeu. Scopul credinței în Dumnezeu este de a-L mulțumi și de a trăi firea pe care El o cere, astfel încât faptele și slava Lui să se poată manifesta prin acest grup de oameni nevrednici. Acesta este punctul de vedere corect asupra credinței în Dumnezeu și, de asemenea, acesta este țelul pe care ar trebui să-l urmărești. Punctul tău de vedere asupra credinței în Dumnezeu trebuie să fie îndreptat și ar trebui să cauți să dobândești cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și să poți trăi adevărul și, în special, trebuie să poți să-I vezi faptele practice, faptele Sale minunate din întregul univers, precum și lucrarea practică pe care o săvârșește în trup. Prin experiențele lor concrete, oamenii ar trebui să aprecieze exact cum Își face Dumnezeu lucrarea asupra lor și care sunt intențiile Lui față de ei. Scopul tuturor acestor lucruri este ca ei să se poată elibera de firile lor corupte satanice. Eliberându-te de toată necurăția și nedreptatea din tine și eliberându-te de intențiile tale greșite, vei dobândi o credință adevărată în Dumnezeu. Numai cu credință adevărată Îl poți iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Poți să-L iubești în mod autentic pe Dumnezeu doar pe temelia credinței tale în El. Poți obține iubire față de Dumnezeu fără să crezi în El? Din moment ce tu crezi în Dumnezeu, nu poți fi confuz în privința aceasta. Unii oameni devin motivați de îndată ce văd cum credința în Dumnezeu le va aduce binecuvântări, dar apoi își pierd toată motivația imediat ce văd că trebuie să fie supuși rafinărilor. Înseamnă asta a crede în Dumnezeu? În cele din urmă, în credința ta, trebuie să dobândești supunerea deplină și absolută înaintea lui Dumnezeu. Crezi în Dumnezeu, dar dacă totuși ai pretenții de la El, ai multe noțiuni religioase de care nu poți să te lepezi, interese personale la care nu poți să renunți și tot urmărești binecuvântările trupului și-ți dorești ca Dumnezeu să-ți mântuiască trupul, să-ți mântuiască sufletul, atunci manifești comportamentul cuiva cu perspectiva greșită. Deși oamenii cu convingeri religioase au credință în Dumnezeu, ei nu caută să-și schimbe firile și nu urmăresc să-L cunoască pe Dumnezeu, ci mai degrabă urmăresc doar interesele trupului lor. Mulți dintre voi au credințe care fac parte din categoria convingerilor religioase; aceasta nu este adevărata credință în Dumnezeu. Pentru a crede în Dumnezeu, oamenii trebuie să aibă o inimă pregătită să sufere pentru El și hotărârea de a renunța la ei înșiși. Dacă oamenii nu îndeplinesc aceste două condiții, credința lor în Dumnezeu nu este valabilă, iar ei nu vor putea să obțină o schimbare în firile lor. Doar oamenii care urmăresc sincer adevărul, cunoașterea lui Dumnezeu și viața sunt cei care într-adevăr cred în Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 515)

Scopul lucrării de rafinare este, în principal, de a desăvârși credința oamenilor. În cele din urmă, ceea ce se obține este că vrei să pleci, dar nu poți, că unii oameni sunt în continuare capabili să aibă credință chiar și când sunt lipsiți de orice fărâmă de speranță și că oamenii nu mai au pic de speranță privind propriile perspective. Numai în acest moment se va încheia rafinarea lui Dumnezeu. Dacă oamenii tot nu au ajuns încă în etapa în care plutesc între viață și moarte și nu au gustat moartea, atunci rafinarea lor nu se va fi încheiat. Nici măcar cei care au ajuns în etapa prestatorilor de servicii nu au fost rafinați în măsura maximă posibilă. Iov a fost supus rafinării în măsura maximă posibilă și nu a avut pe ce să se bazeze. Oamenii trebuie să fie rafinați până în același punct – în care nu mai au nicio fărâmă de speranță și absolut nimic pe care să se bazeze. Doar aceasta e adevărata rafinare. Dacă în vremea prestatorilor de servicii inima ta a fost întotdeauna liniștită înaintea lui Dumnezeu și dacă, indiferent ce a făcut El și care au fost intențiile Lui pentru tine, te-ai supus mereu rânduirilor Sale, atunci, la capătul drumului, vei înțelege tot ce a făcut Dumnezeu. Când ești supus încercărilor lui Iov, ești, în același timp, supus încercărilor lui Petru. Când Iov a fost încercat, el a rămas ferm în mărturia sa, iar în final, Iahve i S-a arătat. El a fost demn de a vedea chipul lui Dumnezeu numai după ce a rămas ferm în mărturia sa. De ce se spune: „Mă ascund de țara spurcăciunii, dar Mă arăt Împărăției sfinte”? Asta înseamnă că numai atunci când ești sfințit și rămâi ferm în mărturia ta ești vrednic de a vedea chipul lui Dumnezeu. Dacă nu poți să rămâi ferm în mărturia ta, nu ești vrednic de a vedea chipul Său. Dacă în fața rafinărilor dai înapoi sau te plângi de Dumnezeu, nereușind astfel să rămâi ferm în mărturia ta și devenind obiectul batjocurii Satanei, atunci nu vei câștiga arătarea lui Dumnezeu. Dacă ești ca Iov, care în toiul încercărilor și-a blestemat propriul trup, dar nu s-a plâns de Dumnezeu și a fost în stare să-și urască trupul fără să se plângă sau să păcătuiască prin cuvintele sale, atunci vei rămâne ferm în mărturia ta. Când ești supus rafinărilor până într-un anumit punct și poți să fii ca Iov, pe deplin supus înaintea lui Dumnezeu, fără să ai alte cerințe de la El sau noțiuni proprii, atunci Dumnezeu ți Se va arăta. Acum, Dumnezeu nu ți Se arată pentru că ai atât de multe noțiuni, prejudecăți personale, gânduri egoiste, cerințe individuale și interese trupești și nu ești demn de a-I vedea chipul. Dacă L-ai vedea pe Dumnezeu, L-ai măsura cu propriile noțiuni și, făcând acest lucru, El ar fi pironit pe cruce de către tine. Dacă asupra ta se abat multe lucruri care nu se aliniază la noțiunile tale, dar, totuși, ești în stare să renunți la ele și să ajungi să cunoști faptele lui Dumnezeu din aceste lucruri și dacă în toiul rafinărilor îți dezvălui inima iubitoare de Dumnezeu, atunci asta înseamnă să rămâi ferm în mărturia ta. Dacă ai un cămin liniștit, te bucuri de mângâierile trupului, nimeni nu te persecută, iar frații și surorile tale din Biserică te ascultă, poate fi dezvăluită inima ta iubitoare de Dumnezeu? Poate această situație să te rafineze? Numai prin rafinare poți să-ți arăți inima iubitoare de Dumnezeu și numai prin lucrurile care se întâmplă și care nu se aliniază la noțiunile tale poți fi desăvârșit. Prin slujirea multor lucruri negative și folosind tot felul de manifestări ale Satanei – acțiunile, acuzațiile, tulburările lui și inducerea în eroare – Dumnezeu îți arată clar chipul hidos al Satanei și, astfel, îți dă abilitatea de a-l discerne pe Satana, astfel încât să poți să-l urăști și să te răzvrătești împotriva lui.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 516)

Se poate spune că numeroasele tale experiențe de nereușită, de slăbiciune, numeroasele tale perioade de negativitate sunt, toate, încercările lui Dumnezeu. Acest lucru se datorează faptului că totul vine de la Dumnezeu și toate lucrurile și evenimentele sunt în mâinile Sale. Fie că eșuezi sau ești slab și te împiedici, totul depinde de Dumnezeu și se află în stăpânirea Lui. Din perspectiva lui Dumnezeu, aceasta este o încercare a ta și, dacă nu poți recunoaște acest lucru, va deveni o ispită. Există două tipuri de stări pe care oamenii ar trebui să le recunoască: una vine de la Duhul Sfânt și sursa probabilă a celeilalte este Satana. Una este o stare în care Duhul Sfânt te iluminează și îți permite să te cunoști pe tine însuți, să te urăști și să ai remușcări în ceea ce te privește, să poți avea o dragoste autentică pentru Dumnezeu și să iei hotărârea de a-L mulțumi. Cealaltă este o stare în care te cunoști pe tine însuți, dar ești negativ și slab. S-ar putea spune că aceasta este rafinarea lui Dumnezeu și, de asemenea, că este ispita Satanei. Dacă recunoști că aceasta este mântuirea ta de către Dumnezeu și simți că acum Îi ești profund îndatorat – și că, de acum înainte, ar trebui să încerci să-ți repari greșelile, să încetezi să mai trăiești într-o astfel de depravare și să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu în mod corespunzător – și dacă întotdeauna consideri că nu ești bun de nimic și ai o inimă care tânjește, atunci aceasta este încercarea lui Dumnezeu. După ce suferința s-a încheiat și vei înainta din nou, Dumnezeu tot te va conduce, te va ilumina, te va lumina și te va hrăni. Dar dacă nu poți să recunoști acest lucru și devii negativ, lăsându-te pur și simplu pradă disperării, dacă gândești astfel, atunci înseamnă că ispita Satanei a venit asupra ta. Când Iov a fost supus încercărilor, Dumnezeu și Satana făceau un rămășag unul cu celălalt, iar Dumnezeu i-a permis Satanei să-l năpăstuiască pe Iov. Chiar dacă Dumnezeu era Cel care îl încerca pe Iov, de fapt, Satana a fost cel care a venit asupra lui. Satana considera că-l ispitea pe Iov, dar Iov a rămas de partea lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi stat lucrurile așa, Iov ar fi căzut în ispită. Odată ce oamenii cad în ispită, ei cad în pericol. Se poate spune că trecerea prin rafinare este o încercare de la Dumnezeu, dar, dacă nu ești într-o stare bună, se poate spune că este o ispită din partea Satanei. Dacă viziunile nu îți sunt clare, Satana te va acuza și îți va întuneca percepția viziunilor. Înainte să-ți dai seama, vei cădea în ispită.

Dacă nu experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, atunci nu vei putea fi desăvârșit niciodată. În experiența ta, trebuie să intri și în detalii. De exemplu, ce lucruri te fac să capeți noțiuni și multe motive și ce fel de practici adecvate ai ca să rezolvi aceste probleme? Dacă poți să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, înseamnă că ai statură. Dacă doar la suprafață ai vigoare, nu înseamnă că ai statură adevărată și categoric nu vei putea să rămâi ferm. Doar când sunteți capabili să experimentați lucrarea lui Dumnezeu și sunteți capabili să o experimentați și să cugetați la aceasta în orice moment și în orice loc, când sunteți în stare să-i părăsiți pe păstori și să trăiți independent, bizuindu-vă pe Dumnezeu, și puteți să vedeți faptele practice ale lui Dumnezeu – numai atunci veți fi la înălțimea intențiilor Sale. În momentul de față, majoritatea oamenilor nu știu cum să experimenteze, iar atunci când întâmpină o problemă, nu știu să se ocupe de aceasta; ei sunt incapabili să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu și nu pot duce o viață spirituală. Trebuie să iei cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu în viața ta reală.

Uneori, Dumnezeu îți oferă un anumit tip de sentiment, unul care te determină să-ți pierzi bucuria interioară și să pierzi prezența lui Dumnezeu, astfel încât ești cufundat în întuneric. Acesta este un tip de rafinare. Ori de câte ori faci ceva, întotdeauna merge prost sau te lovești de un zid. Aceasta este disciplinarea de către Dumnezeu. Uneori, atunci când faci un lucru plin de răzvrătire și de împotrivire față de Dumnezeu, e posibil ca nimeni altcineva să nu știe despre asta – dar Dumnezeu știe. El nu te va lăsa să scapi și te va disciplina. Lucrarea Duhului Sfânt este foarte amănunțită. El scrutează cu mare claritate toate cuvintele și acțiunile oamenilor, toate actele și mișcările lor și toate gândurile și ideile lor, oferindu-le conștientizare interioară. Faci ceva o dată și eșuezi, faci ceva din nou și tot eșuezi și, treptat, vei ajunge să înțelegi lucrarea Duhului Sfânt. În urma multor disciplinări, vei ști ce să faci pentru a fi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu și ce nu este în concordanță cu intențiile Sale. La final, vei avea răspunsuri exacte pentru îndrumarea lăuntrică pe care ți-o oferă Duhul Sfânt. Uneori, vei fi răzvrătit și Dumnezeu te va dojeni lăuntric. Totul provine din disciplinarea de către Dumnezeu. Dacă nu prețuiești cuvântul lui Dumnezeu, dacă Îi nesocotești lucrarea, atunci El nu-ți va acorda atenție. Cu cât iei mai în serios cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mult El te va lumina. Chiar acum, există în biserică unii oameni care sunt confuzi și dezorientați în credința lor în Dumnezeu și fac o mulțime de lucruri care depășesc o limită fără a fi disciplinați, și astfel lucrarea Duhului Sfânt nu poate fi văzută clar în ei. Pentru a câștiga bani, unii oameni își abandonează însărcinarea și se duc să conducă o afacere și nu sunt disciplinați pentru acest lucru; acel tip de persoană este într-un pericol și mai mare. Nu numai că în prezent nu au lucrarea Duhului Sfânt, dar, în viitor, vor fi greu de desăvârșit. Există mulți oameni în care lucrarea Duhului Sfânt nu poate fi văzută și în care disciplinarea de către Dumnezeu nu poate fi văzută. Ei sunt cei cărora nu le sunt clare intențiile lui Dumnezeu și care nu cunosc lucrarea Sa. Dacă, în mijlocul rafinărilor, oamenii pot rămâne neclintiți, Îl pot urma pe Dumnezeu indiferent ce face El, pot cel puțin să nu plece și să realizeze 0,1% din ceea ce a realizat Petru, atunci este suficient. Totuși, astfel de oameni nu au nicio valoare în ceea ce privește folosirea lor de către Dumnezeu. Mulți oameni înțeleg repede lucrurile, au dragoste adevărată pentru Dumnezeu și pot depăși nivelul lui Petru, iar Dumnezeu săvârșește asupra lor lucrarea de desăvârșire. Disciplinarea și luminarea ajung la astfel de oameni și dacă în ei este ceva ce nu este în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, se pot elibera de îndată de acel lucru. Astfel de oameni sunt aur, argint și pietre prețioase – valoarea lor este cea mai mare! Dacă Dumnezeu a săvârșit multă lucrare, dar tu încă ești ca nisipul sau piatra, atunci ești lipsit de valoare!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 517)

Lucrarea lui Dumnezeu în țara marelui balaur roșu este minunată și de nepătruns. El va desăvârși un grup de oameni și îi va elimina pe alții, pentru că în biserică există tot felul de oameni – sunt cei care iubesc adevărul și cei care nu-l iubesc; cei care experimentează lucrarea lui Dumnezeu și cei care nu fac asta; cei care își fac datoria și cei care nu și-o fac; cei care aduc mărturie pentru Dumnezeu și cei care nu o fac – și o parte din ei sunt neîncrezători și oameni răi, iar ei cu siguranță vor fi eliminați. Dacă nu cunoști cu claritate lucrarea lui Dumnezeu, atunci vei fi negativ; asta se datorează faptului că lucrarea lui Dumnezeu se poate vedea doar la un număr mic de oameni. În acest moment, se va dezvălui cine Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu și cine nu. Aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu au lucrarea Duhului Sfânt, iar aceia care nu Îl iubesc cu adevărat vor fi dezvăluiți cu fiecare etapă a lucrării Sale. Ei vor deveni cei care sunt eliminați. Acești oameni vor fi dezvăluiți pe parcursul lucrării de cucerire și sunt persoane care nu au nicio valoare pentru a fi desăvârșite. Cei care au fost desăvârșiți au fost câștigați pe deplin de Dumnezeu și sunt capabili să-L iubească așa cum a făcut-o Petru. Iubirea celor care au fost cuceriți nu este spontană, ci doar pasivă, iar ei sunt nevoiți să-L iubească pe Dumnezeu. Iubirea spontană se dezvoltă prin înțelegerea dobândită din experiența practică. Această dragoste ocupă inima unei persoane, ceea ce îi permite acesteia să Îi fie în mod voluntar loială lui Dumnezeu, să ia cuvintele lui Dumnezeu drept temelia sa și să sufere pentru Dumnezeu. Desigur, acestea sunt lucruri pe care le are un om care a fost desăvârșit de Dumnezeu. Dacă tu cauți doar să fii cucerit, atunci nu poți să aduci mărturie pentru Dumnezeu; dacă Dumnezeu Își atinge scopul mântuirii doar prin cucerirea oamenilor, atunci etapa prestatorilor de servicii ar fi încheiat sarcina. Cu toate acestea, scopul final al lui Dumnezeu nu este de a-i cuceri pe oameni, ci de a-i desăvârși. Așadar, decât să spui că această etapă este lucrarea de cucerire, spune că este lucrarea de desăvârșire și eliminare. Unii oameni nu au fost pe deplin cuceriți, iar în cursul cuceririi lor, un grup de oameni va fi desăvârșit. Aceste două lucrări sunt săvârșite concomitent. Oamenii nu au plecat nici măcar într-o perioadă atât de îndelungată de lucrare, iar acest lucru arată că obiectivul cuceririi a fost atins – aceasta este o dovadă a faptului că au fost cuceriți. Rafinările nu sunt de dragul de a fi cuceriți, ci de a fi desăvârșiți. Fără rafinări, oamenii nu ar putea fi desăvârșiți. Așadar, rafinările sunt cu adevărat valoroase! Astăzi, un grup de oameni este desăvârșit și câștigat. Toate cele zece binecuvântări menționate anterior sunt destinate celor care au fost desăvârșiți. Aspectul schimbării formei pe pământ se adresează celor care au fost desăvârșiți. Cei care nu au fost desăvârșiți nu sunt calificați să moștenească făgăduințele lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cei care urmează să fie desăvârșiți trebuie să se supună rafinării”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 518)

Să credem în Dumnezeu și să-L cunoaștem este cu totul firesc și justificat, iar azi – într-o epocă în care Dumnezeu întrupat Își face lucrarea în persoană – este un moment deosebit de bun să Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Mulțumirea lui Dumnezeu este un lucru care se obține construind pe temelia înțelegerii intențiilor Sale și, pentru a-I înțelege intențiile, e necesar să avem cunoaștere de Dumnezeu. Această cunoaștere a Sa este viziunea pe care trebuie s-o aibă un credincios în Dumnezeu; este baza credinței omului în Dumnezeu. În lipsa acestei cunoașteri, credința omului în Dumnezeu ar fi nedeslușită și înconjurată de doctrine goale. Deși asemenea oameni au hotărârea de a-L urma pe Dumnezeu, ei nu vor câștiga nimic. Toți cei care nu câștigă nimic în acest curent sunt cei care vor fi eliminați – ei sunt toți niște paraziți. Indiferent ce pas al lucrării lui Dumnezeu experimentezi, ar trebui să fii însoțit de o viziune măreață. Altfel, îți va fi greu să accepți fiecare pas al noii lucrări, pentru că noua lucrare a lui Dumnezeu depășește închipuirea omului și este dincolo de hotarele gândirii lui. Așa că, fără un păstor care să aibă grijă de om, fără un păstor care să se angajeze în părtășie cu privire la viziuni, omul este incapabil să accepte această lucrare nouă. Dacă omul nu poate înțelege viziuni, atunci el nu poate înțelege noua lucrare a lui Dumnezeu, iar dacă omul nu se poate supune noii lucrări a lui Dumnezeu, atunci va fi incapabil să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și, astfel, cunoașterea lui despre Dumnezeu nu va însemna nimic. Înainte ca omul să practice cuvântul lui Dumnezeu, el trebuie să cunoască cuvântul lui Dumnezeu, adică trebuie să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu; numai așa poate fi practicat cuvântul lui Dumnezeu cu acuratețe și în concordanță cu intențiile Sale. Acesta e un lucru pe care trebuie să-l aibă toți cei care caută adevărul și este și procesul prin care trebuie să treacă oricine încearcă să-L cunoască pe Dumnezeu. Procesul prin care se ajunge la cunoașterea cuvântului lui Dumnezeu este cel prin care se ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu. Este și procesul prin care se ajunge la cunoașterea lucrării Sale. Și, astfel, cunoașterea viziunilor nu se referă numai la cunoașterea umanității Dumnezeului întrupat, ci include și cunoașterea cuvântului și a lucrării lui Dumnezeu. Din cuvântul lui Dumnezeu, oamenii ajung să-I înțeleagă intențiile, iar din lucrarea Sa, ei ajung să cunoască firea lui Dumnezeu și ceea ce este El. Credința în Dumnezeu este primul pas spre a-L cunoaște pe Dumnezeu. Procesul avansării de la această credință inițială în Dumnezeu către cea mai profundă credință în El este procesul ajungerii la cunoașterea lui Dumnezeu și procesul experimentării lucrării Sale. Dacă crezi în El doar de dragul credinței în Dumnezeu și nu pentru a ajunge să-L cunoști, atunci nu există nicio realitate în credința ta, iar credința ta nu poate deveni pură – nu e nicio îndoială aici. Dacă, experimentând lucrarea lui Dumnezeu, omul ajunge treptat să Îl cunoască pe Dumnezeu, atunci firea lui se va schimba încetul cu încetul, iar credința lui va deveni tot mai adevărată. În felul acesta, atunci când omul va avea succes în credința lui în Dumnezeu, Îl va fi câștigat în întregime pe Dumnezeu. Motivul pentru care Dumnezeu oferă atât de mult din sângele inimii Sale pentru a deveni trup a doua oară și a-Și face lucrarea în persoană este ca omul să Îl poată cunoaște și să Îl poată vedea. A-L cunoaște pe Dumnezeu^[a] este țelul care trebuie atins la sfârșitul lucrării lui Dumnezeu; este ultima cerință a lui Dumnezeu de la omenire. El face acest lucru de dragul mărturiei Sale finale; săvârșește această lucrare pentru ca omul să se poată întoarce, în mod definitiv și complet, la El. Omul poate ajunge să-L iubească pe Dumnezeu numai cunoscându-L și, ca să-L iubească pe Dumnezeu, el trebuie să-L cunoască. Indiferent cum urmărește sau ce speră să câștige prin ceea ce urmărește, omul trebuie să poată dobândi cunoașterea de Dumnezeu. Numai în felul acesta omul poate mulțumi inima lui Dumnezeu. Numai cunoscându-L pe Dumnezeu poate omul să aibă o credință adevărată în El și numai cunoscându-L pe Dumnezeu poate el, cu adevărat, să se teamă de El și să I se supună. Cei care nu se tem de Dumnezeu nu vor ajunge niciodată la o supunere și venerare adevărată a lui Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu include cunoașterea firii Lui, înțelegerea intențiilor Lui și cunoașterea a ceea ce este El. Totuși, indiferent ce aspect ajunge omul să cunoască, fiecare dintre acestea îi cere să plătească un preț și necesită hotărârea de a se supune, fără de care nimeni nu va putea să continue să urmeze până la capăt. Lucrarea lui Dumnezeu este prea nealiniată la noțiunile omului, firea lui Dumnezeu și ceea ce este El sunt prea greu de cunoscut pentru om, iar fiecare cuvânt și faptă ale lui Dumnezeu, fiecare mișcare a Sa sunt prea de neînțeles pentru om. Dacă omul dorește să Îl urmeze pe Dumnezeu și, totuși, nu e dispus să I se supună, atunci omul nu va câștiga nimic. De la crearea lumii și până azi, Dumnezeu a făcut multe lucrări de neînțeles pentru om și pe care omul le-a găsit greu de acceptat, iar Dumnezeu a spus multe lucruri care fac noțiunile omului greu de vindecat. Dar El nu Și-a încetat niciodată lucrarea din cauză că omul are prea multe dificultăți; mai degrabă, El a continuat să lucreze și să vorbească. Chiar dacă un număr mare de „luptători” au căzut la marginea drumului, El Își face încă lucrarea și continuă să aleagă neîncetat grup după grup de oameni care sunt dispuși să se supună noii Sale lucrări. El nu are nicio milă pentru acei „eroi” căzuți, dar, în schimb, îi prețuiește pe cei care acceptă noua Sa lucrare și noile Sale cuvinte. Însă care este scopul Lui atunci când face lucrarea astfel, pas după pas? De ce îi elimină mereu pe unii oameni și îi alege pe alții? De ce folosește El mereu o astfel de metodă? Scopul lucrării Sale este de a-i permite omului să-L cunoască și, astfel, să fie câștigat de El. Principiul lucrării Lui este acela de a lucra asupra celor care se pot supune lucrării pe care o face El azi și de a nu lucra asupra celor care se supun lucrării Lui din trecut, în timp ce se opun lucrării pe care o face astăzi. Acesta este motivul pentru care El a eliminat atât de mulți oameni.

Lecția despre cum ajunge cineva să-L cunoască pe Dumnezeu nu poate fi învățată într-o zi sau două: omul trebuie să treacă prin experiențe, să treacă prin suferințe și să se supună cu adevărat. Întâi de toate, începe de la lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu. Este absolut necesar să înțelegi ce include cunoașterea lui Dumnezeu, cum să dobândești această cunoaștere și cum să Îl vezi pe Dumnezeu în experiențele tale. Acesta este lucrul pe care toți trebuie să îl facă atunci când încă nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. Nimeni nu poate înțelege lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu dintr-o dată și nimeni nu poate dobândi cunoașterea întregimii lui Dumnezeu într-un timp scurt. Este un proces necesar al experienței, fără de care nimeni nu ar putea să Îl cunoască pe Dumnezeu sau să Îl urmeze în mod sincer. Cu cât Dumnezeu lucrează mai mult, cu atât omul Îl cunoaște mai mult. Cu cât e mai mare nealinierea dintre lucrarea lui Dumnezeu și noțiunile omului, cu atât se reînnoiește și devine mai profundă cunoașterea Lui de către om. Dacă lucrarea lui Dumnezeu ar rămâne hotărâtă și neschimbătoare pentru totdeauna, atunci omul nu L-ar cunoaște prea mult. De la crearea lumii și până astăzi, voi trebuie să înțelegeți limpede viziunile legate de ce a făcut Dumnezeu în Epoca Legii, ce a făcut El în Epoca Harului și ce face El în timpul Epocii Împărăției. Trebuie să cunoașteți lucrarea lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să aducă mărturie pentru El”

Note de subsol:

a. În textul original „Lucrarea de cunoaștere a lui Dumnezeu”.

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 519)

Omul experimentează lucrarea lui Dumnezeu, ajunge să se cunoască pe sine, se eliberează de firea sa coruptă și urmărește creșterea în viață, totul pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu. Dacă doar cauți să te cunoști pe tine însuți și să-ți emondezi firea cea stricată, și nu știi ce lucrează Dumnezeu asupra omului, cât de mare este mântuirea Lui sau cum trăiești tu lucrarea lui Dumnezeu și cum mărturisești despre faptele Lui, atunci experiența ta este inutilă. Dacă tu crezi că viața unei persoane a ajuns la maturitate doar pentru că acea persoană poate să pună adevărul în practică și să practice răbdarea, aceasta înseamnă că încă nu ai priceput adevăratul sens al vieții sau scopul pentru care Dumnezeu îl desăvârșește pe om. Într-o zi, când vei fi în bisericile religioase, printre membrii Bisericii Pocăinței sau ai Bisericii Vieții, vei întâlni mulți oameni cucernici ale căror rugăciuni conțin „viziuni” și care, în căutarea vieții, se simt atinși și care sunt călăuziți de cuvinte. În plus, în multe privințe, ei sunt capabili să practice răbdarea, să se abandoneze pe ei înșiși și să nu fie conduși de trup. În acel moment, tu nu vei putea să îi discerni: vei crede că orice fac ei este bine, că este dezvăluirea naturală a vieții și că este păcat că numele în care cred ei este greșit. Nu sunt prostești astfel de credințe? De ce se spune că mulți oameni nu au viață? Pentru că ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu și, astfel, se spune că ei nu au niciun Dumnezeu în inima lor și că nu au viață. Dacă a ta credință în Dumnezeu a atins un punct în care poți cunoaște amănunțit faptele lui Dumnezeu, caracterul practic al lui Dumnezeu și fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu, atunci ești stăpânit de adevăr. Dacă nu cunoști lucrarea și firea lui Dumnezeu, atunci experiența ta tot nu este suficientă. Cum a săvârșit Isus acea etapă a lucrării Lui, cum este săvârșită această etapă, cum Și-a făcut Dumnezeu lucrarea în Epoca Harului și ce lucrare s-a făcut, ce lucrare se face în această etapă – dacă nu ai o cunoaștere profundă a acestor lucruri, atunci nu te vei putea simți niciodată asigurat și te vei simți mereu dezechilibrat. Dacă, după o perioadă de experiență, poți cunoaște lucrarea făcută de Dumnezeu și fiecare pas al lucrării Lui, și ai dobândit o cunoaștere profundă a scopurilor cuvintelor lui Dumnezeu și a motivelor pentru care atât de multe cuvinte rostite de El nu s-au împlinit, atunci poți să rămâi liniștit și să urmărești cu îndrăzneală drumul din fața ta, lipsit de griji sau rafinare. Ar trebui să vedeți prin ce mijloace înfăptuiește Dumnezeu atât de mult din lucrarea Sa. El folosește cuvintele pe care le rostește, rafinându-l pe om și transformând noțiunile omului prin multe feluri de cuvinte. Toată suferința prin care ați trecut, toată rafinarea pe care ați trăit-o, emondarea pe care ați acceptat-o în voi și luminarea pe care ați experimentat-o – toate au fost îndeplinite prin cuvintele rostite de Dumnezeu. De ce Îl urmează omul pe Dumnezeu? Îl urmează datorită cuvintelor lui Dumnezeu! Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte tainice și, în plus, pot mișca inima omului, pot expune lucruri adânc îngropate în inima omului, îl pot face să cunoască lucruri care s-au petrecut în trecut și îi pot permite să vadă în viitor. Așadar, omul îndură suferințe pentru cuvintele lui Dumnezeu și este și desăvârșit datorită cuvintelor Sale: doar de atunci încolo Îl urmează omul pe Dumnezeu. Ce face omul în această etapă este să accepte cuvintele lui Dumnezeu și, indiferent dacă este desăvârșit sau supus rafinării, ce contează sunt cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu și aceasta este și viziunea pe care omul ar trebui să o cunoască astăzi.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să aducă mărturie pentru El”