Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 444)

Cum pricepi amănuntele duhului? Cum lucrează Duhul Sfânt în om? Cum lucrează Satana în om? Cum lucrează duhurile rele în om? Care sunt manifestările? Când ți se întâmplă ceva, acest lucru vine de la Duhul Sfânt și ar trebui să i te supui sau să te răzvrătești împotriva lui? În practicile efective ale oamenilor, din voința umană se ivesc multe pe care oamenii le consideră invariabil ca venind din partea Duhului Sfânt. Unele lucruri vin din partea duhurilor rele și, totuși, oamenii cred mereu că provin de la Duhul Sfânt, iar uneori Duhul Sfânt îi îndrumă pe oameni din interior, dar oamenii se tem că această îndrumare vine de la Satana și, așadar, nu îndrăznesc să se supună când, în realitate, acea îndrumare este luminarea dată de Duhul Sfânt. Prin urmare, dacă cineva nu-și exercită discernământul, nu va fi capabil să experimenteze cu adevărat lucrurile reale prin care trece; dacă cineva nu-și exercită discernământul în experiențele sale, atunci nu va fi capabil să dobândească viață. Cum face Duhul Sfânt lucrarea? Cum fac lucrarea duhurile rele? Ce vine din voința omului? Și ce se naște din călăuzirea și luminarea Duhului Sfânt? Dacă pricepi tiparele lucrării Duhului Sfânt în om, atunci, în viața zilnică și în timpul experiențelor tale reale, vei putea să-ți îmbogățești cunoștințele și să dobândești discernământ; vei ajunge să-L cunoști pe Dumnezeu, vei putea să-l înțelegi și să-l deosebești pe Satana; nu vei fi derutat în supunerea sau urmărirea ta și vei fi o persoană ale cărei gânduri sunt clare, care se supune lucrării Duhului Sfânt.

Lucrarea Duhului Sfânt este de a oferi îndrumare și luminare pe partea pozitivă. Nu îi va face pe oameni negativi. Le aduce alinare, le dă credință și hotărâre și le permite să urmărească să fie desăvârșiți de Dumnezeu. Când Duhul Sfânt lucrează, oamenii sunt capabili să aibă intrare dintr-un aspect pozitiv; ei nu sunt pasivi sau forțați, ci acționează din proprie inițiativă. Când Duhul Sfânt lucrează, oamenii sunt bucuroși și dispuși, dispuși să se supună și fericiți să se smerească. Chiar dacă sunt îndurerați și slabi lăuntric, au hotărârea de a coopera; suferă cu bucurie, sunt capabili să se supună și sunt neîntinați de voința umană, neîntinați de gândirea omului și cu atât mai mult neîntinați de așteptările și motivațiile umane. Când oamenii experimentează lucrarea Duhului Sfânt, ei sunt deosebit de curați lăuntric. Cei care au lucrarea Duhului Sfânt trăiesc iubirea pentru Dumnezeu și iubirea pentru frații și surorile lor; le plac lucrurile care Îl încântă pe Dumnezeu și detestă lucrurile pe care Dumnezeu le detestă. Oamenii care sunt atinși de lucrarea Duhului Sfânt sunt cei care au o umanitate normală, urmăresc de obicei adevărul și au umanitate. Când Duhul Sfânt lucrează în oameni, condiția lor devine din ce în ce mai bună, iar umanitatea lor devine din ce în ce mai normală și, deși o parte din cooperarea lor poate fi nesăbuită, motivațiile lor sunt corecte, au intrare dintr-un aspect pozitiv, nu încearcă să provoace perturbări și nu nutresc nicio intenție rea. Lucrarea Duhului Sfânt este normală și practică, Duhul Sfânt lucrează în om conform tiparelor de viață ale oamenilor normali și El îi luminează și îi îndrumă lăuntric pe oameni, conform a ceea ce urmăresc efectiv oamenii normali. Când Duhul Sfânt lucrează în oameni, El îi îndrumă și îi luminează potrivit nevoilor oamenilor normali. El le oferă lucruri în funcție de nevoile lor și îi îndrumă și luminează în funcție de ceea ce le lipsește și de neajunsurile lor, dintr-un aspect pozitiv. Lucrarea Duhului Sfânt este de a-i lumina și călăuzi pe oameni în viața reală; doar dacă experimentează cuvintele lui Dumnezeu în viața reală oamenii pot vedea lucrarea Duhului Sfânt. Dacă, în viața de zi cu zi, oamenii au o stare pozitivă și o viață spirituală normală, atunci au lucrarea Duhului Sfânt. Într-o astfel de stare, ei au credință când mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, sunt inspirați când se roagă și nu sunt negativi când se lovesc de ceva – în cadrul acestui lucru, sunt capabili să vadă lecțiile pe care Dumnezeu le cere să le învețe, nu sunt negativi sau slabi și, cu toate că au dificultăți reale, sunt dispuși să se supună tuturor rânduielilor lui Dumnezeu.

Ce efecte sunt obținute prin lucrarea Duhului Sfânt? Se poate să fii nesăbuit sau lipsit de discernământ, dar Duhul Sfânt doar trebuie să lucreze și va fi credință în tine, vei simți întotdeauna că nu poți să-L iubești pe Dumnezeu îndeajuns și vei fi dispus să cooperezi. Indiferent cât de mari sunt dificultățile, tot vei fi dispus să cooperezi. Când ți se vor întâmpla lucruri și nu îți va fi clar dacă vin de la Dumnezeu sau de la Satana, vei putea să aștepți și nu vei fi nici, negativ nici nepăsător. Aceasta este lucrarea normală a Duhului Sfânt. Când Duhul Sfânt lucrează în tine, tot vei întâmpina dificultăți reale: uneori vei fi făcut să plângi și uneori vor fi lucruri pe care nu le vei putea depăși – totul este doar o etapă a lucrării obișnuite a Duhului Sfânt. Deși nu vei reuși să depășești acele lucruri și cu toate că în acel moment vei fi slab și te vei plânge, după aceea tot vei fi capabil să-L iubești pe Dumnezeu, cu o credință debordantă. Negativitatea ta nu te va opri din a avea experiențe normale și, indiferent ce spun alți oameni și cum te atacă, tot vei fi capabil să-L iubești pe Dumnezeu. În timpul rugăciunii, vei simți întotdeauna că în trecut erai atât de îndatorat lui Dumnezeu, și vei hotărî să-L mulțumești pe Dumnezeu și să te răzvrătești împotriva trupului când întâlnești aceste lucruri din nou. Această motivație arată că lucrarea Duhului Sfânt este în tine. Aceasta este starea normală a lucrării Duhului Sfânt.

Care este lucrarea ce vine de la Satana? În lucrarea care vine de la Satana, viziunile din oameni sunt vagi; oamenii sunt lipsiți de umanitatea normală, motivațiile din spatele acțiunilor lor sunt greșite și, deși își doresc să-L iubească pe Dumnezeu, în ei există mereu acuzații, iar aceste acuzații și gânduri îi tulbură în mod constant, constrângând creșterea vieții lor și oprindu-i din a avea o condiție normală în fața lui Dumnezeu. Adică, de îndată ce lucrarea Satanei este în oameni, inimile lor nu mai pot fi împăcate în fața lui Dumnezeu. Aceștia nu mai știu ce să facă cu ei – când văd oameni adunându-se laolaltă, vor să fugă și nu sunt capabili să-și închidă ochii când ceilalți se roagă. Lucrarea duhurilor rele distruge relația normală dintre om și Dumnezeu și tulbură viziunile anterioare ale oamenilor sau vechea lor cale de intrare în viață; în inimile lor, ei nu se mai pot apropia niciodată de Dumnezeu, sunt mereu tulburați și constrânși de ceva, iar inimile lor nu-și pot găsi pacea. Ei nu mai au deloc putere să-L iubească pe Dumnezeu și duhurile lor se cufundă. Acestea sunt manifestările lucrării Satanei. Manifestările lucrării Satanei sunt: nu poți să te ții tare pe poziție și să rămâi ferm în mărturia ta, făcându-te să devii o persoană greșită înaintea lui Dumnezeu și o persoană care nu Îi este deloc loială lui Dumnezeu. Când Satana te tulbură, îți pierzi iubirea și loialitatea dinlăuntrul tău față de Dumnezeu, iar relația ta normală cu Dumnezeu se pierde, nu urmărești adevărul sau să progresezi; regresezi, și devii negativ, te complaci, dai frâu liber păcatului și nu urăști păcatul. În plus, te face să devii desfrânat, face ca atingerea lui Dumnezeu să dispară din tine, te face să te plângi de El și să I te opui, ceea ce face să te îndoiești de El; există chiar riscul să pleci. Toate acestea vin de la Satana.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea Satanei”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 445)

Când ceva ți se întâmplă în viața de zi cu zi, cum ar trebui să discerni dacă vine din lucrarea Duhului Sfânt sau din lucrarea Satanei? Când condițiile oamenilor sunt normale, viețile lor spirituale și viețile lor pământești sunt normale și rațiunea lor e normală și organizată. Când se află în această condiție, se poate spune că, în general, ceea ce ei experimentează și ajung să cunoască în sinea lor vine de la atingerea Duhului Sfânt. (A avea revelații sau a dobândi unele cunoștințe superficiale când mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu sau a fi loial în anumite chestiuni sau puterea de a-L iubi pe Dumnezeu în anumite lucruri – toate acestea vin de la Duhul Sfânt.) Lucrarea Duhului Sfânt în om este îndeosebi normală; omul nu o poate simți și pare a veni chiar prin omul în sine, deși este, de fapt, lucrarea Duhului Sfânt. În viața de zi cu zi, Duhul Sfânt face lucrare în fiecare, care poate fi mare sau mică, și doar amploarea acestei lucrări variază. Unii oameni au un calibru bun și înțeleg lucrurile repede, iar Duhul Sfânt oferă o luminare specială în ei. Pe de altă parte, unii oameni au un calibru slab și lor le ia mai mult timp să priceapă lucrurile, dar Duhul Sfânt îi atinge lăuntric și ei, de asemenea, sunt capabili să fie loiali lui Dumnezeu. Duhul Sfânt lucrează în toți cei care Îl urmăresc pe Dumnezeu. Când, în viața zilnică, oamenii nu se opun lui Dumnezeu sau nu se răzvrătesc împotriva Lui, nu fac lucruri care perturbă gestionarea lui Dumnezeu și nu tulbură lucrarea lui Dumnezeu, atunci, în fiecare dintre ei, Duhul lui Dumnezeu lucrează într-o măsură mai mare sau mai mică; El îi atinge, îi luminează, le dă credință, le dă putere și le mișcă inimile într-o manieră pozitivă, să nu fie leneși sau să râvnească plăcerile trupești, să fie dispuși să practice adevărul și să tânjească după cuvintele lui Dumnezeu. Toate acestea reprezintă lucrarea care vine de la Duhul Sfânt.

Când stările oamenilor nu sunt normale, ei sunt abandonați de Duhul Sfânt. Nemulțumirile din inimile lor, intențiile lor greșite, lenea lor, îngăduința lor față de propriul trup și dorința lor de a trăda adevărul – toate acestea provin de la Satana. Când condițiile oamenilor nu sunt normale, când sunt întunecați în sinea lor și și-au pierdut rațiunea normală, când au fost abandonați de Duhul Sfânt și nu pot să-L simtă pe Dumnezeu în ei, atunci este momentul în care Satana lucrează în ei. Dacă oamenii au întotdeauna putere în ei și Îl iubesc pe Dumnezeu atunci, în general, când lucrurile li se întâmplă, acele lucruri vin de la Duhul Sfânt și, pe oricine ar întâlni, întâlnirea este rezultatul aranjamentelor lui Dumnezeu. Adică, atunci când ai o condiție normală, când te găsești în marea lucrare a Duhului Sfânt, atunci este imposibil ca Satana să te facă să te clatini. Pe această bază, se poate spune că totul vine de la Duhul Sfânt și, deși poate ai gânduri greșite, ești capabil să te răzvrătești împotriva lor și nu le urmezi. Toate acestea vin de la lucrarea Duhului Sfânt. În ce situații intervine Satana? Satanei îi este ușor să lucreze în tine când condițiile tale nu sunt normale, când nu ai fost atins de Dumnezeu și ești lipsit de lucrarea lui Dumnezeu, când ești uscat și searbăd pe dinăuntru, când te rogi lui Dumnezeu, dar nu înțelegi nimic și când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, dar nu ești luminat sau iluminat. Cu alte cuvinte, când ai fost abandonat de Duhul Sfânt și nu poți să-L simți pe Dumnezeu, atunci ți se întâmplă multe lucruri care vin din ispita Satanei. Satana lucrează în același timp cu Duhul Sfânt. Duhul Sfânt îl atinge lăuntric pe om în același moment în care Satana provoacă tulburări în el. Totuși, lucrarea Duhului Sfânt primează, iar oamenii ale căror condiții sunt normale pot să depășească acest lucru; acesta e triumful lucrării Duhului Sfânt asupra lucrării Satanei. Cât Duhul Sfânt lucrează, firile corupte există încă în oameni; totuși, în timpul lucrării Duhului Sfânt, oamenilor le este ușor să-și descopere și să-și recunoască răzvrătirea, motivațiile și impuritățile. Abia atunci au oamenii remușcări și devin dispuși să se căiască. Astfel, răzvrătirea și firile lor corupte sunt, treptat, alungate în lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea Duhului Sfânt este îndeosebi normală; pe măsură ce El lucrează în oameni, ei tot au dificultăți, tot plâng, tot suferă, sunt tot slabi, și încă le sunt neclare multe lucruri. Totuși, când au aceste stări, au puterea să se oprească din regres și tot pot să-L iubească pe Dumnezeu și, deși plâng și sunt abătuți, pot încă să-L preamărească pe Dumnezeu; lucrarea Duhului Sfânt este îndeosebi normală și nici câtuși de puțin supranaturală. Majoritatea oamenilor cred că, de îndată ce Duhul Sfânt începe să lucreze, apar schimbări în starea oamenilor și că lucrurile care sunt substanța lor sunt alungate. O asemenea înțelegere e denaturată. Când Duhul Sfânt lucrează în om, lucrurile negative ale omului rămân tot acolo și statura sa e aceeași, dar el câștigă iluminarea și luminarea date de Duhul Sfânt și, astfel, el e într-o stare pozitivă într-o mai mare parte a timpului, condițiile din el devin normale, iar omul se schimbă mai repede. În experiențele reale ale oamenilor, aceștia experimentează în principal fie lucrarea Duhului Sfânt, fie pe cea a Satanei. Dacă ei nu reușesc să priceapă aceste stări și nu au discernământ în privința lor, atunci intrarea în experiențele practice iese din discuție, ca să nu mai vorbim de schimbările produse asupra firii. Așadar, cheia în ceea ce privește experimentarea lucrării lui Dumnezeu este de a pricepe asemenea lucruri; astfel, oamenilor le va fi mai ușor să o experimenteze.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea Satanei”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 446)

Lucrarea Duhului Sfânt îi face pe oameni pozitivi și motivați, în timp ce lucrarea Satanei îi face să devină negativi și să se retragă, să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și să I se opună, să-și piardă credința în El și să devină slabi în îndeplinirea datoriei lor. Tot ceea ce izvorăște din luminarea dată de Duhul Sfânt este foarte natural; nu îți este impus. Dacă i te supui, vei avea pace; dacă nu, apoi te vei simți dojenit. Dacă este luminarea dată de Duhul Sfânt, nu vei fi tulburat sau constrâns în nimic din ceea ce faci; vei fi eliberat, va exista o cale de practică pentru acțiunile tale, iar tu vei fi eliberat și vei putea să acționezi potrivit intențiilor lui Dumnezeu. Lucrarea Satanei te tulbură în multe lucruri; te face să nu fii dispus să te rogi, să fii prea leneș să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și indispus să trăiești viața bisericii și te înstrăinează de viața duhovnicească. Lucrarea Duhului Sfânt nu intervine în viața ta zilnică și nici în viața ta spirituală normală. Nici chiar în momentul în care au loc multe lucruri, tu nu poți să le percepi clar și, totuși, după câteva zile, inima ta devine mai senină, iar mintea ta, mai limpede. Ajungi să ai un oarecare simț al lucrurilor spiritului și, încet, poți discerne dacă un gând vine de la Dumnezeu sau de la Satana. Unele lucruri te fac în mod clar să te opui lui Dumnezeu și să te răzvrăteși împotriva Lui sau te opresc să pui cuvintele Lui în practică; aceste lucruri vin toate de la Satana. Unele lucruri nu sunt așa clare, iar tu nu poți să le discerni în acel moment; după aceea, poți să le vezi manifestările și să folosești discernământul. Dacă poți să discerni clar care lucruri vin de la Satana și care sunt îndrumate de către Duhul Sfânt, atunci, în experiențele tale, nu vei mai rătăci cu ușurință. Uneori, condiția nu este bună și ai un gând care te scoate din starea negativă. Asta arată că și atunci când condiția nu este prielnică, unele dintre gândurile tale tot pot veni de la Duhul Sfânt. Nu e vorba că, atunci când ești negativ, toate gândurile sunt trimise de Satana; dacă așa ar fi, atunci când ai fi capabil să treci într-o stare pozitivă? După ce ai fost negativ o perioadă, Duhul Sfânt îți dă o șansă de a fi desăvârșit, El te atinge, făcându-te să ieși din starea ta negativă, iar tu intri într-o stare normală.

Știind ce înseamnă lucrarea Duhului Sfânt și ce înseamnă lucrarea Satanei, le poți compara cu starea ta proprie în timpul experiențelor, și cu experiențele proprii și, în acest mod, vor exista mult mai multe adevăruri care au legătură cu principiul din experiențele tale. Înțelegând aceste adevăruri despre principiu, vei fi capabil să-ți pricepi starea curentă, vei putea să discerni oamenii și evenimentele și nu va fi nevoie să aloci mult efort pentru a dobândi lucrarea Duhului Sfânt. Bineînțeles, asta depinde de corectitudinea motivațiilor tale și de tragerea ta de inimă de a căuta și a pune în practică. Un astfel de limbaj – limbaj care are legătură cu principiile – e ceva ce ar trebui să ai în experiențele tale. Fără el, experiențele tale vor fi pline de tulburarea Satanei și cunoștințe prostești. Dacă nu înțelegi cum lucrează Duhul Sfânt, atunci nu înțelegi cum să te rogi lui Dumnezeu sau cum se cuvine să pătrunzi și, dacă nu știi cum acționează Satana ca să-i inducă pe oameni în eroare și să-i tulbure, atunci nu știi cum să-l respingi și să rămâi ferm în mărturia ta. Cum lucrează Duhul Sfânt și cum acționează Satana sunt lucruri pe care oamenii ar trebui să le înțeleagă și pe care trebuie să le experimenteze în credința lor în Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea Satanei”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 447)

Ce aspecte include umanitatea normală? Perspicacitate, rațiune, conștiință și caracter. Dacă poți atinge normalitatea în fiecare dintre aceste aspecte, umanitatea ta va fi la nivelul cerut. Ar trebui să ai asemănarea unei ființe umane normale, ar trebui să semeni cu un credincios în Dumnezeu. Nu trebuie să obții prea mult sau să te ocupi de diplomație; trebuie doar să fii o ființă umană normală, cu rațiunea unei persoane normale, să poți vedea dincolo de lucruri și cel puțin să arăți ca o ființă umană normală. Asta va fi suficient. Tot ce ți se cere astăzi se încadrează în capacitățile tale; nu este o încercare de a pretinde imposibilul. Niciun cuvânt inutil și nicio lucrare inutilă nu se vor înfăptui asupra ta. Trebuie să scapi de toată urâțenia exprimată sau dezvăluită în viața ta. Ați fost corupți de Satana și debordați de veninul Satanei. Tot ce ți se cere este să scapi de această fire satanică și coruptă. Nu ți se cere să devii vreo figură de rang înalt sau vreo persoană faimoasă sau importantă. Asta nu are rost. Lucrarea care se face în voi ține cont de ceea ce este inerent vouă. Ceea ce Eu cer de la oameni este definit în cadrul unor limite. Dacă ați practica în modul și pe tonul cu care vorbesc intelectualii, nu ar fi suficient; nu ați reuși să faceți asta. Considerând calibrul vostru, ar trebui cel puțin să puteți vorbi cu înțelepciune și tact și să explicați lucrurile într-o manieră clară și de înțeles. E tot ce este necesar pentru a îndeplini cerințele. Dacă obțineți cel puțin înțelegere și rațiune, atunci asta va fi îndeajuns. Cel mai important în acest moment este să renunți la firea ta satanică coruptă. Trebuie să alungi urâțenia care se manifestă în tine. Cum poți vorbi despre rațiune supremă și înțelegere supremă dacă nu le elimini pe acestea? Mulți oameni, văzând că epoca s-a schimbat, nu au niciun fel de umilință și răbdare și, la fel de bine, s-ar putea să nu aibă deloc nici iubire, nici purtare sfântă. Cât de absurzi sunt astfel de oameni! Au măcar vreun dram de umanitate normală? Au vreo mărturie demnă de menționat? Ei sunt complet lipsiți de înțelegere și rațiune. Desigur, anumite aspecte ale practicii oamenilor care sunt denaturate trebuie corectate; viețile lor spirituale rigide și aspectul lor înțepenit și imbecil, de exemplu – toate acestea trebuie schimbate. Schimbarea nu înseamnă a te lăsa să te depravezi sau să te dedai trupului, spunând orice dorești. Nu vorbi cu lejeritate. Să ai vorbirea și comportamentul unei ființe umane normale înseamnă să vorbești coerent, spunând „da” atunci când vrei să spui „da” și „nu” când vrei să spui „nu”. Raportează-te la fapte și vorbește corespunzător. Nu trișa, nu minți. Limitele pe care le poate atinge o persoană normală privind o schimbare a firii trebuie să fie înțelese. Dacă nu, nu vei putea intra în realitate.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Creșterea calibrului este pentru a primi mântuirea lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 448)

De fapt, îndeplinirea de către om a datoriei sale este realizarea a tot ceea ce e inerent omului, cu alte cuvinte, a ceea ce este inerent posibil pentru om. Doar atunci este îndeplinită datoria sa. Cât despre neajunsurile din slujirea omului, acestea sunt reduse treptat prin experiență progresivă și prin procesul prin care îndură judecata; acestea nu împiedică sau afectează datoria omului. Cei care încetează a mai sluji sau cedează și dau înapoi de teamă că ar putea exista neajunsuri în slujirea lor sunt cei mai lași dintre toți oamenii. Dacă oamenii nu pot exprima ceea ce ar trebui să exprime în timpul slujirii sau să împlinească ceea ce le este posibil în mod inerent și, în schimb, acționează superficial, atunci ei au pierdut funcția pe care ar trebui să o aibă o ființă creată. Astfel de oameni sunt cunoscuți drept „mediocrități”; ei sunt gunoaie fără folos. Cum pot astfel de oameni să fie numiți ființe create în adevăratul sens al cuvântului? Nu sunt ei lucruri putrede care strălucesc din exterior, dar sunt putrezite în interior? Dacă un om își spune Dumnezeu, dar nu este în stare să exprime ființa divinității, să facă lucrarea lui Dumnezeu Însuși sau să-L reprezinte pe Dumnezeu, fără îndoială el nu este Dumnezeu, deoarece nu are substanța lui Dumnezeu și ceea ce Dumnezeu poate înfăptui în mod inerent nu există în el. Dacă omul pierde ceea ce este realizabil în mod inerent de către el, nu mai poate fi considerat om și nu mai este vrednic de statutul de ființă creată sau să vină înaintea lui Dumnezeu și să-I slujească. În plus, nu este vrednic să primească harul lui Dumnezeu sau să fie vegheat, protejat și desăvârșit de Dumnezeu. Mulți care au pierdut încrederea lui Dumnezeu ajung să piardă harul lui Dumnezeu. Nu doar că nu-și urăsc faptele rele, ci răspândesc cu obrăznicie ideea conform căreia calea lui Dumnezeu este incorectă, iar cei răzvrătiți chiar neagă existența lui Dumnezeu. Cum pot astfel de oameni, care au o astfel de răzvrătire, să fie îndreptățiți să se bucure de harul lui Dumnezeu? Cei care nu-și fac bine datoria se răzvrătesc foarte mult împotriva lui Dumnezeu și Îi datorează mult, dar se întorc și-L atacă verbal pe Dumnezeu ca neavând dreptate. Cum ar putea o astfel de persoană să fie potrivită pentru a fi desăvârșită? Nu este oare acesta precursorul eliminării și pedepsirii? Oamenii care nu-și fac datoria înaintea lui Dumnezeu sunt deja vinovați de cele mai atroce crime, pentru care nici măcar moartea nu este o pedeapsă suficientă, cu toate acestea au obrăznicia de a se certa cu Dumnezeu și încearcă să se confrunte cu El. Ce folos este în a desăvârși astfel de oameni? Când oamenii nu reușesc să își facă datoria, ar trebui să simtă vinovăție și îndatorare; ar trebui să-și urască slăbiciunile și inutilitatea, răzvrătirea și corupția și, cu atât mai mult, ar trebui să-I dea totul lui Dumnezeu, până și viața lor. Doar atunci sunt ființe create care-L iubesc cu adevărat pe Dumnezeu și doar astfel de oameni sunt potriviți să se bucure de binecuvântările și promisiunile lui Dumnezeu și să fie desăvârșiți de către El. Cât despre cei mai mulți dintre voi? Cum Îl tratați pe Dumnezeul care trăiește printre voi? Cum v-ați îndeplinit datoria înaintea Lui? Ați îndeplinit tot ceea ce ați fost chemați să îndepliniți, chiar și cu prețul vieții voastre? Ce ați sacrificat? Nu ați primit multe din partea Mea? Puteți discerne? Cât de loiali Îmi sunteți? Cum Mi-ați slujit? Și cum rămâne cu tot ce v-am acordat și am făcut pentru voi? Ați luat în calcul toate acestea? Ați judecat și comparat cu toții acest aspect cu puțina conștiință pe care o aveți în voi? De cine ar putea să fie demne cuvintele și acțiunile voastre? S-ar putea oare ca astfel de sacrificii minuscule din partea voastră să fie vrednice de tot ceea ce v-am dăruit? Nu am altă alternativă și, cu toate că v-am fost devotat din toată inima, tot nutriți intenții rele și sunteți fără tragere de inimă în privința Mea. Aceasta este datoria pe care ați îndeplinit-o, funcția modestă pe care ați avut-o. Nu e așa? Nu știți că ați eșuat complet să îndepliniți datoria unei ființe create? Cum puteți fi considerați o ființă creată? Nu vă este clar ce anume exprimați și trăiți? Ați eșuat în îndeplinirea datoriei voastre, dar căutați să obțineți toleranța și harul bogat al lui Dumnezeu. Un astfel de har nu a fost pregătit pentru unii atât de lipsiți de valoare și de josnici ca voi, ci pentru aceia care nu cer nimic și se sacrifică cu bucurie. Astfel de oameni ca voi, astfel de mediocrități, sunt total nevrednice să se bucure de harul cerului. Doar dificultățile și pedeapsa interminabilă vă vor acompania zilele! Dacă nu-Mi puteți fi credincioși, soarta voastră va fi una a suferinței. Dacă nu puteți fi răspunzători față de cuvintele Mele și de lucrarea Mea, rezultatul vostru va fi unul al pedepsirii. Orice har, binecuvântare și viața minunată în Împărăție nu vor avea nimic de-a face cu voi. Acesta este finalul de care meritați să aveți parte și este consecința propriilor voastre fapte!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 449)

Nu doar că cei nechibzuiți și aroganți nu încearcă tot posibilul, nu și îndeplinesc datoria, ci își întind mâinile după har, ca și când merită ceea ce ei cer. Și, dacă nu reușesc să obțină ceea ce cer, devin și mai puțin credincioși. Cum pot fi considerați rezonabili astfel de oameni? Sunteți de calibru slab și lipsiți de rațiune, complet incapabili de a vă îndeplini datoria pe care se cuvine să o îndepliniți pe parcursul lucrării de gestionare. Valoarea voastră s-a prăbușit deja. Eșecul vostru de a Mă răsplăti pentru că v-am arătat un astfel de har este deja un act extrem de răzvrătire, suficient pentru a vă condamna și demonstra lașitatea, incompetența, josnicia și caracterul vostru sordid. Ce vă îndreptățește să vă întindeți încă mâinile? Faptul că nu sunteți în stare să fiți de cel mai mic ajutor lucrării Mele, incapabili de a fi loiali și incapabili de a-Mi fi martori reprezintă nelegiuirile și eșecurile voastre, și totuși Mă atacați în schimb pe Mine, spuneți lucruri false despre Mine și vă plângeți că sunt nedrept. În asta constă loialitatea voastră? În asta constă dragostea voastră? Ce altă lucrare mai puteți întreprinde în afară de aceasta? Cum ați contribuit la toată lucrarea care a fost făcută? Cât ați sacrificat? M-am arătat deja foarte tolerant prin faptul că nu v-am învinovățit, totuși Îmi cereți cu nerușinare scuze și vă plângeți de Mine în privat. Aveți măcar cea mai mică urmă de umanitate? Deși datoria omului este întinată de multe gânduri și noțiuni umane, trebuie să îți faci datoria și să-ți arăți loialitatea. Impuritățile din lucrarea omului sunt o problemă a calibrului său, în timp ce, dacă omul nu-și îndeplinește datoria, acest lucru îi arată răzvrătirea. Nu există o corelare între datoria omului și faptul că primește binecuvântări sau va fi vai de el. Datoria este ceea ce omul se cuvine să îndeplinească; reprezintă vocația sa de la ceruri și ar trebui să o îndeplinească fără să caute recompensă și fără condiții sau scuze. Doar asta se poate numi a-și îndeplini datoria. A primi binecuvântări se referă la binecuvântările de care se bucură când este desăvârșit după ce a experimentat judecata. A fi vai de el se referă la pedeapsa pe care o primește cineva atunci când firea sa nu se schimbă, după ce trece prin mustrare și judecată, adică atunci când nu este desăvârșit. Dar, indiferent dacă primesc binecuvântări sau e vai de ele, ființele create ar trebui să-și facă bine datoria, să facă ceea ce se cuvine să facă și ceea ce sunt capabile să facă; acesta este minimul pe care o persoană, o persoană care-L urmărește pe Dumnezeu, ar trebui să-l facă. Nu ar trebui să-ți îndeplinești datoria de dragul de a primi binecuvântări și nu ar trebui să refuzi să-ți îndeplinești datoria de teamă că va fi vai de tine. Permiteți-Mi să vă spun acest lucru: îndeplinirea datoriei proprii este ceea ce omul se cuvine să facă, iar dacă nu își face datoria, atunci asta este răzvrătirea lui. Tocmai prin procesul îndeplinirii datoriei sale omul se schimbă treptat și prin acest proces el își demonstrează loialitatea. Ca atare, cu cât îți îndeplinești mai mult datoria, cu atât mai multe adevăruri vei putea să dobândești și cu atât mai practică va deveni exprimarea ta. Cei care își îndeplinesc datoria doar în mod mecanic și nu caută adevărul vor fi eliminați în final, deoarece astfel de oameni nu-și îndeplinesc datoria în practicarea adevărului și nu practică adevărul în realizarea datoriei lor. Ei sunt aceia care rămân neschimbați și va fi vai de ei. Nu doar că expresiile lor sunt impure, ci tot ceea ce exprimă ei este rău.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 450)

Dacă nu cunoști lucrarea lui Dumnezeu, nu vei ști cum să cooperezi cu Dumnezeu. Dacă nu cunoști principiile lucrării lui Dumnezeu și nu ești conștient de cum lucrează Satana asupra omului, nu vei avea nicio cale de practică. Numai căutarea zeloasă nu îți va permite să obții rezultatele cerute de Dumnezeu. Un astfel de mod de a experimenta e asemănător celui al lui Lawrence: fără a face vreo diferențiere și concentrându-se doar asupra experienței, neștiind ce este lucrarea Satanei, ce este lucrarea Duhului Sfânt, în ce stare este omul fără prezența lui Dumnezeu și ce fel de oameni vrea Dumnezeu să desăvârșească. Ce principii ar trebui adoptate când ai de-a face cu diferiți oameni, cum să înțelegi intențiile lui Dumnezeu în prezent, cum să cunoști firea lui Dumnezeu și către ce oameni, împrejurări și epocă sunt îndreptate mila, măreția și dreptatea lui Dumnezeu – el nu are discernământ asupra niciunuia dintre aceste lucruri. Dacă oamenii nu au multe viziuni ca temelie pentru experiențele lor, atunci viața iese din discuție, iar experiența cu atât mai mult; ei pot în continuare să se supună prostește la toate și să îndure orice. Acești oameni sunt foarte greu de desăvârșit. Se poate spune că, dacă nu ai niciuna dintre viziunile de mai sus, lucrul acesta este o dovadă suficientă că ești un idiot, ca un stâlp de sare ce stă mereu în picioare în Israel. Asemenea oameni sunt inutili, buni de nimic! Unii oameni doar se supun orbește întruna, se cunosc mereu pe ei înșiși și își folosesc întotdeauna propriile moduri de a se purta atunci când au de-a face cu lucruri noi, sau se folosesc de „înțelepciune” pentru a gestiona lucruri vulgare nedemne de menționat. Astfel de oameni sunt lipsiți de discernământ, și parcă e în natura lor să se resemneze să fie necăjiți de alții, și sunt mereu la fel; nu se schimbă niciodată. Oamenii aceștia sunt nesăbuiți cărora discernământul le lipsește întru totul. Ei nu încearcă niciodată să își adapteze măsurile în funcție de împrejurări sau de oameni diferiți. Acești oameni nu au experiență. Am văzut unii oameni care sunt profund preocupați să se cunoască pe sine încât, atunci când se confruntă cu cei care au lucrarea duhurilor rele, își coboară capetele și își mărturisesc păcatele, neîndrăznind să se ridice și să îi condamne. Și când întâlnesc lucrarea evidentă a Duhului Sfânt, nu îndrăznesc să se supună. Ei cred că duhurile rele sunt și ele în mâinile lui Dumnezeu, și nici prin gând nu le trece să se ridice și să li se împotrivească. Acești oameni Îl fac de rușine pe Dumnezeu și categoric nu pot să îndure o povară grea pentru Dumnezeu. Asemenea oameni confuzi nu fac niciun fel de diferențieri. O astfel de cale de a experimenta ar trebui, așadar, să fie aruncată, căci este de neconceput în ochii lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre experiență”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 451)

În curentul actual, toți cei care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu au ocazia să fie desăvârșiți de către El. Indiferent dacă sunt tineri sau bătrâni, atât timp cât au o inimă care I se supune și se teme de El, pot să fie desăvârșiți de către El. Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni potrivit diferitelor lor funcții. Atât timp cât te străduiești din răsputeri și te supui lucrării lui Dumnezeu, poți fi desăvârșit de către El. În prezent, niciunul dintre voi nu este desăvârșit. Uneori puteți să îndepliniți un tip de funcție și, alteori, puteți îndeplini două. Câtă vreme faceți tot posibilul să vă sacrificați pentru Dumnezeu, în cele din urmă veți fi desăvârșiți de către El.

Tinerii au puține filosofii pentru interacțiuni lumești și sunt lipsiți de înțelepciune și înțelegere. Dumnezeu vine să desăvârșească înțelepciunea și înțelegerea omului. Cuvântul lui Dumnezeu compensează neajunsurile lor. Cu toate acestea, firile tinerilor sunt instabile și trebuie transformate de către Dumnezeu. Tinerii au mai puține noțiuni religioase și mai puține filosofii pentru interacțiuni lumești; ei gândesc totul în termeni simpli, iar cugetările lor nu sunt complexe. Aceasta este partea umanității lor care încă nu a luat formă, și este una lăudabilă; totuși, tinerii sunt ignoranți și lipsiți de înțelepciune. Acesta este un lucru care trebuie să fie desăvârșit de către Dumnezeu. Faptul de a fi desăvârșiți de Dumnezeu vă va permite să căpătați discernământ. Veți deveni capabili să înțelegeți clar multe lucruri spirituale și, treptat, să vă transformați în cineva potrivit pentru a fi folosit de către Dumnezeu. Frații și surorile mai în vârstă au, de asemenea, funcțiile lor de îndeplinit, și nu sunt abandonați de către Dumnezeu. Și frații și surorile mai în vârstă au unele aspecte dezirabile și unele indezirabile. Au mai multe filosofii pentru interacțiuni lumești și mai multe noțiuni religioase. În acțiunile lor, respectă multe convenții rigide, plăcându-le regulamentele pe care le aplică în mod mecanic și fără flexibilitate. Acesta este un aspect indezirabil. Totuși, frații și surorile mai în vârstă rămân calmi și neclintiți, indiferent ce se întâmplă; firile lor sunt stabile, iar ei nu au stări sufletești tumultoase. Poate că înțeleg lucrurile mai încet, dar acesta nu este un defect major. Câtă vreme puteți să vă supuneți, câtă vreme puteți să acceptați cuvintele actuale ale lui Dumnezeu și să nu cercetați cu atenție cuvintele Sale, câtă vreme nu vă preocupă decât să vă supuneți și să urmați și nu judecați cuvintele lui Dumnezeu și nu aveți alte gânduri rele în privința lor și câtă vreme acceptați cuvintele Lui și le puneți în practică, atunci, îndeplinind aceste condiții, puteți să fiți desăvârșiți.

Indiferent dacă ești un frate sau o soră mai mică sau mai mare, știi ce funcție trebuie să îndeplinești. Cei tineri nu sunt aroganți; cei care sunt mai în vârstă nu sunt negativi și nu regresează. În plus, sunt capabili să folosească punctele forte ale altora pentru a-și compensa punctele slabe și pot să se servească unii pe alții fără prejudecăți. Un pod al prieteniei se construiește între frații și surorile mai mici și mai mari și, datorită dragostei lui Dumnezeu, puteți să vă înțelegeți mai bine unii pe alții. Frații și surorile mai mici nu-i privesc de sus pe frații și pe surorile mai mari, iar frații și surorile mai mari nu sunt neprihăniți de sine: nu este aceasta o cooperare armonioasă? Dacă toți aveți această hotărâre, atunci voia lui Dumnezeu se va împlini cu siguranță în generația voastră.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre toată lumea care își îndeplinește funcția”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 452)

În viitor, se va decide dacă ești binecuvântat sau te vei confrunta cu vai în funcție de acțiunile și de comportamentul tău de astăzi. Dacă este să fii desăvârșit de către Dumnezeu, trebuie să se întâmple în epoca prezentă; nu va mai exista o altă oportunitate în viitor. Dumnezeu vrea cu adevărat să vă desăvârșească acum, iar acesta nu este un mod de a vorbi. În viitor, indiferent ce încercări vor veni asupra voastră, ce evenimente vor avea loc sau ce dezastre veți înfrunta, Dumnezeu vrea să vă desăvârșească; acesta este un fapt cert și incontestabil. Unde se poate vedea acest lucru? Se poate vedea în faptul că, de-a lungul veacurilor și generațiilor, cuvântul lui Dumnezeu nu a atins niciodată o culme atât de înaltă și nu a intrat pe cel mai înalt tărâm, așa cum o face astăzi. Lucrarea Duhului Sfânt asupra tuturor oamenilor este astăzi fără precedent. Aproape nimeni din generațiile trecute nu a avut o astfel de experiență; nici măcar în epoca lui Isus nu au existat revelațiile de astăzi. Cuvintele rostite către voi, ceea ce înțelegeți și experiența voastră și-au atins, toate, apogeul. Nici măcar în toiul încercărilor și al mustrărilor, voi nu plecați, iar acest lucru este suficient pentru a dovedi că lucrarea lui Dumnezeu a atins o splendoare fără precedent. Acesta nu este un lucru pe care omul e capabil să-l facă. Nu este ceva ce omul menține; mai degrabă, este lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Așadar, din multele fapte ale lucrării lui Dumnezeu, se poate vedea că Dumnezeu Își dorește să-i desăvârșească pe oameni și că El este cu siguranță capabil să vă facă compleți. Dacă aveți această intuiție și faceți această nouă descoperire, atunci nu veți aștepta cea de-a doua venire a lui Isus; în schimb, Îi veți permite lui Dumnezeu să vă facă compleți în epoca actuală. Astfel, fiecare dintre voi ar trebui să facă tot ce îi stă în putință neprecupețind niciun efort, pentru a putea fi desăvârșit de către Dumnezeu.

În zilele noastre, nu trebuie să acorzi atenție lucrurilor negative. Mai întâi, lasă deoparte și ignoră tot ce te face să te simți negativ. Când îți vezi de treburile tale, fă-o cu o inimă care caută și care își intuiește drumul înainte și o inimă care se supune lui Dumnezeu. Ori de câte ori descoperiți o slăbiciune în voi, dar nu îi permiteți să vă constrângă și, în ciuda ei, îndepliniți funcțiile pe care se cuvine să le îndepliniți, ați făcut un pas pozitiv înainte. De exemplu, frații și surorile tale mai în vârstă au noțiuni religioase, dar tu poți să te rogi, să te supui, să mănânci și să bei cuvântul lui Dumnezeu și să cânți imnuri… Pe scurt, ar trebui să te dedici, cu toată puterea pe care poți să o aduni, lucrurilor pe care ești capabil să le faci și funcțiilor pe care ești în stare să le îndeplinești. Nu aștepta pasiv. A fi capabil să-L mulțumești pe Dumnezeu făcându-ți datoria este primul pas. Apoi, odată ce vei fi capabil să înțelegi adevărul și să dobândești intrarea în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, vei fi fost desăvârșit de către El.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Despre toată lumea care își îndeplinește funcția”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 453)

Oricine s-a hotărât, Îi poate sluji lui Dumnezeu, însă doar cei care arată considerație față de intențiile lui Dumnezeu și care-I înțeleg intențiile sunt calificați și au dreptul de a-I sluji. Printre voi, am descoperit lucrul acesta: mulți oameni cred că, atât timp cât propovăduiesc cu ardoare Evanghelia pentru Dumnezeu, merg pe drum pentru Dumnezeu, se istovesc și se sacrifică pentru Dumnezeu, și așa mai departe, atunci asta înseamnă a-L sluji pe Dumnezeu. Încă mai mulți oameni religioși cred că a-L sluji pe Dumnezeu înseamnă a alerga de colo-colo cu o Biblie în mână, propovăduind Evanghelia Împărăției Cerurilor și a-i salva pe oameni făcându-i să se pocăiască și să se spovedească. Există și mulți funcționari ai Bisericii care cred că slujirea lui Dumnezeu înseamnă a ține predici în capele după terminarea unor studii înalte și instruirea la seminar și a-i învăța pe oameni prin lecturi ale Scripturilor din Biblie. Mai mult, există oameni din zone sărace care cred că slujirea lui Dumnezeu înseamnă vindecarea celor bolnavi și alungarea demonilor din mijlocul fraților și al surorilor lor sau rugăciunea pentru ei sau slujirea acestora. Printre voi sunt mulți care cred că a-L sluji pe Dumnezeu înseamnă a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu, a se ruga la Dumnezeu în fiecare zi, cât și a vizita și a lucra în bisericile de pretutindeni. Există alți frați și alte surori care cred că a-L sluji pe Dumnezeu înseamnă să nu se căsătorească sau să nu aibă niciodată o familie și să-și dedice întreaga ființă lui Dumnezeu. Cu toate acestea, puțini știu ce înseamnă cu adevărat a-L sluji pe Dumnezeu. Deși oamenii care Îi slujesc lui Dumnezeu sunt la fel de mulți ca stelele de pe cer, numărul celor care Îl pot sluji în mod direct și care sunt capabili să slujească în conformitate cu intențiile Lui Dumnezeu este neînsemnat, deosebit de mărunt. De ce spun asta? Spun acest lucru pentru că nu înțelegeți esența sintagmei „a sluji lui Dumnezeu” și pentru că înțelegeți atât de puțin despre cum să slujim în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Este imperios ca oamenii să înțeleagă exact ce fel de slujire a lui Dumnezeu este în armonie cu intențiile Lui.

Dacă vă doriți să slujiți în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, trebuie să înțelegeți mai întâi ce fel de oameni sunt plăcuți lui Dumnezeu, ce fel de oameni nu sunt plăcuți lui Dumnezeu, care sunt oamenii pe care Dumnezeu îi face desăvârșiți și ce fel de oameni sunt pregătiți pentru a sluji lui Dumnezeu. Ar trebui cel puțin să fiți echipați cu aceste cunoștințe. Mai mult, ar trebui să știți obiectivele lucrării lui Dumnezeu și lucrarea pe care Dumnezeu o va face aici și acum. După ce veți înțelege acestea, îndrumați de cuvintele lui Dumnezeu, mai întâi ar trebui să intrați și mai întâi veți primi însărcinarea dată de Dumnezeu. Când veți experimenta cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu și atunci când veți cunoaște cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu, veți fi calificați să-I slujiți lui Dumnezeu. Și atunci când Îl slujiți pe El, Dumnezeu vă deschide ochii spirituali și vă permite să-I înțelegeți mai în profunzime lucrarea și să o vedeți mai clar. Când intrați în această realitate, experiențele voastre vor fi mai profunde și mai practice și aceia dintre voi care au avut astfel de experiențe vor putea merge prin biserici și oferi sprijin fraților și surorilor voastre, ca să vă puteți baza pe tăria celuilalt pentru a compensa propriile neajunsuri și să dobândiți cunoștințe mai bogate în cugetele voastre. Numai după obținerea acestui efect veți putea să slujiți în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu și veți putea fi desăvârșiți de Dumnezeu în timpul slujirii voastre.

Aceia care Îl slujesc pe Dumnezeu ar trebui să fie apropiații lui Dumnezeu, să fie plăcuți Lui și să fie capabili de o loialitate fără de margini față de Dumnezeu. Indiferent dacă este în privat sau în public, în prezența lui Dumnezeu, acțiunile tale ar trebui să poată fi pe placul lui Dumnezeu și toate ar trebui să poată sta ferm înaintea Lui; indiferent cum te tratează ceilalți, ar trebui să mergi întotdeauna pe calea pe care se cuvine să mergi pentru a arăta considerație față de povara lui Dumnezeu. Numai oamenii ca aceștia sunt apropiații lui Dumnezeu. Faptul că apropiații lui Dumnezeu sunt în măsură să-L slujească în mod direct se datorează faptului că lor le-a fost dată marea însărcinare și povară a lui Dumnezeu, pot să ia inima și povara lui Dumnezeu ca și cum ar fi ale lor și nu acordă atenție obținerii sau pierderii propriilor perspective – chiar și atunci când perspectivele lor sunt că nu vor avea nimic și nu vor câștiga nimic, ei vor crede întotdeauna în El cu o inimă iubitoare de Dumnezeu. Și astfel, acest tip de persoană este un apropiat al lui Dumnezeu. Apropiații lui Dumnezeu sunt, de asemenea, și confidenții Lui; numai confidenții lui Dumnezeu ar putea împărtăși sentimentul Lui de urgență și gândurile Sale și, deși trupul lor este suferind și slab, ei sunt capabili să îndure durerea și să se lepede de ceea ce iubesc pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Dumnezeu dă mai multe poveri unor asemenea oameni și ceea ce Își dorește să facă Dumnezeu se dovedește prin mărturia unor astfel de persoane. Astfel, acești oameni sunt plăcuți lui Dumnezeu, sunt oameni care Îl slujesc pe Dumnezeu și sunt în acord cu intențiile Lui, și numai astfel de oameni pot să-și exercite puterea ca regi împreună cu Dumnezeu. Când ai devenit cu adevărat apropiatul lui Dumnezeu, tocmai atunci îți vei exercita puterea ca rege împreună cu Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să slujim în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 454)

Isus a fost capabil să ducă la bun sfârșit însărcinarea dată de Dumnezeu – lucrarea de răscumpărare a întregii omeniri – tocmai pentru că El a putut să arate considerație față de intențiile lui Dumnezeu, fără a face planuri sau aranjamente pentru Sine. El a fost apropiatul lui Dumnezeu – Dumnezeu Însuși – ceva ce voi toți înțelegeți foarte bine. (De fapt, El a fost Dumnezeu Însuși, care a fost mărturisit de Dumnezeu. Menționez exemplul lui Isus aici pentru a ilustra problema.) El a putut plasa planul de gestionare al lui Dumnezeu chiar în centru și S-a rugat mereu Tatălui Ceresc și a căutat voia Tatălui Ceresc. S-a rugat și a zis: „Dumnezeu Tată! Împlinește toate după voia Ta și nu acționa după dorințele Mele, ci după planul Tău. Omul poate că este slab, dar de ce Ți-ar păsa de el? Cum să fie omul vrednic de preocuparea Ta, omul, care este ca o furnică în mâinile Tale? În inima Mea, vreau doar să-Ți împlinesc voia și ca Tu să înfăptuiești în Mine ceea ce dorești să înfăptuiești, după propriile Tale dorințe.” Pe drumul spre Ierusalim, Isus a fost în chinuri, de parcă I s-ar fi răsucit un cuțit în inimă, totuși, nu a avut nici cea mai mică intenție de a da înapoi; a existat întotdeauna o forță puternică ce L-a mânat înainte spre locul unde avea să fie crucificat. În cele din urmă, a fost răstignit și a devenit asemănarea trupului păcătos, ducând la bun sfârșit lucrarea de răscumpărare a omenirii. A depăşit toate constrângerile morții și ale Infernului. Înaintea Lui, moartea, iadul și Infernul și-au pierdut puterea și au fost înfrânte de El. A trăit vreme de treizeci și trei de ani, timp în care a făcut mereu tot posibilul pentru a satisface intențiile lui Dumnezeu în conformitate cu lucrarea lui Dumnezeu din acele vremuri, fără a Se gândi vreodată la câștigul sau pierderea personală, și făcând întotdeauna planuri de dragul intențiilor lui Dumnezeu Tatăl. Astfel, după ce a fost botezat, Dumnezeu a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!” Datorită slujirii Sale înaintea lui Dumnezeu, care era în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu, Dumnezeu a pus povara cea grea de a răscumpăra întreaga omenire pe umerii Lui și L-a făcut să o ducă la bun sfârșit, iar El a fost calificat și îndreptățit să ducă la bun sfârșit această sarcină importantă. De-a lungul vieții Sale, El a îndurat suferințe fără margini pentru Dumnezeu și a fost ispitit de Satana de nenumărate ori, dar niciodată nu a deznădăjduit. Dumnezeu I-a dat o însărcinare atât de importantă pentru că a avut încredere în El și pentru că L-a iubit, astfel, Dumnezeu însuși a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!” La acel moment, numai Isus putea îndeplini această însărcinare, iar acest lucru a reprezentat un aspect al circumstanțelor concrete ale finalizării lucrării lui Dumnezeu de răscumpărare a întregii omeniri în Epoca Harului.

Dacă, la fel ca Isus, sunteți capabili să arătați considerație față de povara lui Dumnezeu și să vă răzvrătiți împotriva trupului vostru, Dumnezeu vă va încredința vouă greaua Sa responsabilitate, astfel încât să îndepliniți condițiile cerute pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Numai în astfel de circumstanțe veți îndrăzni să spuneți că sunteți oameni care respectă voia lui Dumnezeu, oameni care duc la îndeplinire însărcinarea dată de Dumnezeu și oameni care Îl slujesc cu adevărat pe Dumnezeu. În comparație cu exemplul lui Isus, îndrăznești să spui că ești apropiatul lui Dumnezeu? Îndrăznești să spui că urmezi voia lui Dumnezeu? Îndrăznești să spui că Îl slujești cu adevărat pe Dumnezeu? Astăzi nu înțelegi cum să-L slujești pe Dumnezeu, riști să spui că ești apropiatul Lui? Dacă spui că Îl slujești pe Dumnezeu, nu Îl hulești? Gândește-te: Îl slujești pe Dumnezeu sau te slujești pe tine? Îl slujești pe Satana, însă cu toate acestea spui cu încăpățânare că Îl slujești pe Dumnezeu – aceasta nu este o hulă adusă lui Dumnezeu? Mulți oameni, pe la spatele Meu, se delectează cu beneficiile statutului; se înfruptă din mâncare, le place somnul și acordă toată atenția trupului, mereu temători că nu există scăpare pentru trup. Nu-și îndeplinesc corespunzător funcția în biserică, ci profită de pe urma bisericii sau le țin morală fraților și surorilor folosind cuvintele Mele, constrângându-i pe alții de sus. Acești oameni continuă să spună că sunt oameni care respectă voia lui Dumnezeu și spun mereu că sunt apropiații lui Dumnezeu – nu este absurd? Dacă motivația ta e corectă, dar nu poți să slujești în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, atunci te comporți prostește; dar dacă motivația ta nu e cea corectă și tot spui că ești o persoană care-L slujește pe Dumnezeu, atunci te opui lui Dumnezeu și ar trebui să fii pedepsit de El! Nu am niciun fel de milă pentru astfel de oameni! În casa lui Dumnezeu mănâncă pe gratis, se complac mereu în confortul trupesc și nu se gândesc la interesele lui Dumnezeu. Caută întotdeauna beneficiul personal și nu dau nicio atenție intențiilor lui Dumnezeu. Nu pot accepta scrutarea Duhului lui Dumnezeu în nimic din ceea ce fac. Mereu își înșală frații și surorile, fiind necinstiți și vicleni, și au două fețe. Sunt ca vulpea într-o vie, care mereu fură struguri și distruge via. Ar putea asemenea oameni să fie apropiații lui Dumnezeu? Ești potrivit să moștenești binecuvântările lui Dumnezeu? Nu îți asumi nicio povară față de viața ta și față de Biserică, ești potrivit să primești însărcinarea dată de Dumnezeu? Cine ar îndrăzni să aibă încredere în unul asemenea ție? Când slujești în felul acesta, ar putea Dumnezeu să îți încredințeze o sarcină mai importantă? Oare acest lucru nu ar întârzia lucrarea?

Spun aceasta ca să știți ce condiții trebuie îndeplinite pentru a sluji în armonie cu intențiile lui Dumnezeu. Dacă nu Îi dați inima voastră lui Dumnezeu, dacă nu arătați considerație față de intențiile lui Dumnezeu asemenea lui Isus, atunci Dumnezeu nu poate avea încredere în voi și veți sfârși prin a fi judecați de El. Poate că astăzi, în slujirea ta a lui Dumnezeu, ai întotdeauna intenția de a-L înșela pe Dumnezeu și-L tratezi mereu superficial. Pe scurt, indiferent de orice altceva, dacă Îl înșeli pe Dumnezeu, judecata nemiloasă se va abate asupra ta. Ar trebui să profitați de faptul că abia ați luat-o pe calea cea bună de a-L sluji pe Dumnezeu pentru ca mai întâi să dăruiți inima voastră lui Dumnezeu, fără loialități împărțite. Indiferent dacă te afli în fața lui Dumnezeu sau în fața altor oameni, inima ta ar trebui să fie îndreptată întotdeauna către Dumnezeu și ar trebui să fie hotărâtă să-L iubească pe Dumnezeu, la fel cum a făcut-o Isus. Astfel, Dumnezeu te va face desăvârșit ca să devii un slujitor al lui Dumnezeu, care se conformează intențiilor Lui. Dacă dorești cu adevărat să fii desăvârșit de Dumnezeu și dacă dorești ca slujirea ta să fie în armonie cu intențiile Sale, atunci trebuie să îți schimbi părerile anterioare despre credința în Dumnezeu și vechiul mod în care Îl slujeai pe Dumnezeu pentru ca mai mulți dintre voi să fie desăvârșiți de Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu nu te va abandona și, precum Petru, vei sta în fruntea celor care Îl iubesc. Dacă nu te pocăiești, vei sfârși la fel ca Iuda. Toți cei care cred în Dumnezeu ar trebui să înțeleagă acest lucru.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum să slujim în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 455)

De când Dumnezeu Și-a început lucrarea în univers, El a predestinat mulți oameni să-L slujească, inclusiv pe cei din toate categoriile sociale, cu scopul ca intențiile Sale să fie satisfăcute și ca lucrarea Sa pe pământ să fie dusă la bun sfârșit fără probleme – acesta este scopul lui Dumnezeu în alegerea oamenilor care să-L slujească. Fiecare persoană care Îl slujește pe Dumnezeu ar trebui să înțeleagă această intenție a Sa. Prin această lucrare a lui Dumnezeu, oamenii văd cu mai mare claritate înțelepciunea și atotputernicia Sa, precum și principiile lucrării Sale pe pământ. Într-o manieră practică, Dumnezeu a venit pe pământ pentru a-Și face lucrarea și a interacționa cu oamenii, astfel încât ei să-I poată cunoaște faptele mai clar. Astăzi, voi – acest grup de oameni – sunteți norocoși să-L slujiți pe Dumnezeul practic. Aceasta este o binecuvântare incalculabilă pentru voi – este cu adevărat înălțarea voastră de către Dumnezeu. În selectarea unei persoane pentru a-L sluji, Dumnezeu are întotdeauna propriile Sale principii. Nu este absolut deloc cazul, așa cum își imaginează oamenii că ar fi, ca o persoană să-L poată sluji pe Dumnezeu atât timp cât are entuziasm. Astăzi, voi vedeți că toți cei care slujesc înaintea lui Dumnezeu o fac datorită călăuzirii lui Dumnezeu și că ei au lucrarea Duhului Sfânt și sunt oameni care urmăresc adevărul. Acestea sunt condițiile minime pentru toți cei care Îl slujesc pe Dumnezeu.

A-L sluji pe Dumnezeu nu este o sarcină simplă. Cei a căror fire coruptă rămâne neschimbată nu pot niciodată să Îl slujească pe Dumnezeu. Dacă firea ta nu a fost judecată și mustrată de cuvintele lui Dumnezeu, atunci firea ta încă îl reprezintă pe Satana, ceea ce demonstrează că slujirea de către tine a lui Dumnezeu este doar oferirea bunelor tale intenții personale, că slujirea ta se bazează pe natura ta satanică. Tu Îl slujești pe Dumnezeu potrivit caracterului tău firesc și preferințelor tale personale. Mai mult, gândești mereu că lucrurile pe care ești dispus să le faci sunt încântătoare pentru Dumnezeu și că lucrurile pe care nu îți dorești să le faci sunt cele pe care Dumnezeu le detestă; lucrezi în conformitate deplină cu propriile preferințe. Se poate numi aceasta slujire a lui Dumnezeu? În ultimă instanță, în viața-fire pe care o ai nu va avea loc nici cea mai mică schimbare; în schimb, slujirea ta o va face și mai încăpățânată, astfel înrădăcinându-ți profund firea coruptă și, drept urmare, în tine se vor forma reguli despre slujirea lui Dumnezeu care, în principal, se bazează pe caracterul tău, și experiență rezultată din slujirea potrivit firii tale. Acestea sunt experiența și lecțiile omului. Este filosofia omului pentru interacțiunile lumești. Oamenii de acest fel sunt farisei și oficiali religioși. Dacă nu se trezesc și nu se pocăiesc acum, atunci cu siguranță vor deveni hristoșii falși și antihriștii care îi induc pe oameni în eroare în zilele de pe urmă. Hristoșii falși și antihriștii despre care s-a vorbit se vor ridica din rândul unor astfel de oameni. Dacă aceia care Îl slujesc pe Dumnezeu sunt călăuziți de propriul lor caracter și acționează potrivit voinței lor proprii, riscă să fie eliminați în orice clipă. Cei care se bazează pe numeroșii lor ani de experiență în slujirea lui Dumnezeu ca să câștige inimile altora de partea lor, să le facă morală și să îi constrângă și să se înalțe – și care nu se pocăiesc niciodată, care nu-și mărturisesc păcatele niciodată și care nu renunță niciodată la beneficiile statutului – acești oameni vor cădea înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt de același fel ca Pavel, prevalându-se în mod abuziv de vechimea lor și dominându-i pe alții cu acreditările lor. Dumnezeu nu desăvârșește astfel de oameni. O astfel de slujire constituie o perturbare a lucrării lui Dumnezeu. Oamenii se agață mereu de ce e vechi. Se agață de noțiunile trecutului, de tot ce provine din vremuri apuse. Acesta este un mare obstacol în calea slujirii lor. Dacă nu scapi de ele, aceste lucruri îți vor distruge întreaga viață. Chiar dacă îți rupi picioarele alergând de colo-colo, îţi rupi spatele muncind sau ești chiar martirizat de dragul de a-L „sluji” pe Dumnezeu, El nu te va aproba câtuși de puțin. Dimpotrivă: va spune că ești un răufăcător.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Slujirea religioasă trebuie eliminată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 456)

Începând de azi, Dumnezeu va desăvârși în mod oficial pe cei care nu au noțiuni religioase, care sunt dispuși să își lase deoparte vechiul lor sine și care I se supun sincer lui Dumnezeu. El îi va desăvârși pe cei care tânjesc după cuvintele lui Dumnezeu. Acești oameni ar trebui să se ridice și să Îl slujească pe Dumnezeu. În Dumnezeu este o abundență nesfârșită și o înțelepciune nemărginită. Lucrarea Sa uimitoare și cuvintele Sale prețioase așteaptă să fie apreciate de un număr mai mare de oameni. După cum stau lucrurile, celor cu noțiuni religioase, celor care fac uz de vechimea lor și celor care nu-și pot pune deoparte sinele le este greu să accepte aceste lucruri noi. Duhul Sfânt nu are nicio ocazie de a-i desăvârși pe acești oameni. Dacă cineva nu are hotărârea de a se supune și nu însetează după cuvintele lui Dumnezeu, atunci această persoană nu are cum să accepte aceste lucruri noi; va deveni pur și simplu din ce în ce mai răzvrătită, din ce în ce mai șireată și, astfel, va sfârși pe calea greșită. În lucrarea pe care o face la momentul de față, Dumnezeu va ridica mai mulți oameni care Îl iubesc cu adevărat și care pot primi noua lumină, iar El îi va doborî complet pe oficialii religioși care se prevalează în mod abuziv de vechimea lor; El nu vrea pe niciunul dintre asemenea oameni care se împotrivesc cu încăpățânare schimbării. Vrei să fii unul dintre acești oameni? Îți îndeplinești slujirea potrivit propriilor tale preferințe sau conform cu ceea ce îți cere Dumnezeu? Trebuie să fii conștient de acest lucru de unul singur. Ești tu un oficial religios sau ești un nou-născut pe care Dumnezeu îl desăvârșește? Câtă slujire de-a ta este aprobată de Duhul Sfânt? Câtă slujire de-a ta nu va fi absolut deloc amintită de Dumnezeu? Cât de mare e schimbarea din viața ta care a avut loc ca rezultat al tuturor anilor tăi de slujire? Îți sunt clare toate lucrurile acestea? Dacă ai într-adevăr credință, atunci vei renunța la toate noțiunile tale religioase vechi, de dinainte, și Îl vei sluji pe Dumnezeu mai bine, într-un fel nou. Nu este prea târziu să te ridici acum. Vechile noțiuni religioase pot face omul să-și piardă întreaga viață. Experiența pe care o acumulează o persoană o poate face să se îndepărteze de Dumnezeu și să se bazeze pe sine însăși pentru a face lucruri. Dacă nu lași aceste lucruri deoparte, ele vor deveni obstacole în calea creșterii vieții tale. Dumnezeu îi desăvârșește întotdeauna pe cei care Îl slujesc și nu îi elimină cu una, cu două. Dacă vei accepta cu adevărat judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, dacă vei putea lăsa laoparte practicile și reglementările tale religioase din trecut și vei înceta să mai folosești noțiunile tale religioase anterioare ca măsură pentru cuvintele de astăzi ale lui Dumnezeu, numai atunci vei avea vreo perspectivă despre care să vorbești. Dar dacă te agăți de lucrurile vechi din trecut, dacă încă le prețuiești, atunci cu niciun chip nu poți fi mântuit. Dumnezeu nu bagă în seamă asemenea oameni. Dacă ești cu adevărat dispus să fii desăvârșit, atunci trebuie să te decizi să renunți pe deplin la orice lucru din trecut. Chiar dacă ceea ce s-a înfăptuit înainte a fost corect, chiar dacă a fost înfăptuit de Dumnezeu, tot trebuie să le poți pune pe toate deoparte și să nu te mai agăți de ele. Chiar dacă a fost indubitabil lucrarea Duhului Sfânt, făcută direct de Duhul Sfânt, azi trebuie să o lași deoparte. Nu trebuie să te agăți de ea. Aceasta este ceea ce îți cere Dumnezeu. Totul trebuie reînnoit. În lucrarea lui Dumnezeu și în cuvintele lui Dumnezeu, El nu face în mod unitar nicio referire la lucrurile vechi din trecut, nu răsfoiește paginile trecutului; Dumnezeu este un Dumnezeu mereu nou și niciodată vechi, iar El nu Se agață nici de propriile Sale cuvinte din trecut – ceea ce arată că Dumnezeu nu respectă nicio reglementare. Așadar, dacă tu, ca ființă omenească, te agăți întotdeauna de lucrurile din trecut și refuzi să renunți la ele și le aplici rigid ca pe un șablon, dar Dumnezeu nu lucrează folosind mijloacele de dinainte, atunci nu sunt perturbatoare cuvintele și faptele tale? Nu sunt ele potrivnice lui Dumnezeu? Ești dispus să îți lași întreaga viață să devină praf și pulbere din cauza acestor lucruri vechi? Aceste lucruri vechi vor face din tine o persoană care perturbă lucrarea lui Dumnezeu – o astfel de persoană vrei să fii? Dacă într-adevăr nu-ți dorești asta, atunci oprește-te imediat din ceea ce faci și întoarce-te; ia-o din nou de la capăt. Dumnezeu nu Își va aminti de slujirea ta din trecut.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Slujirea religioasă trebuie eliminată”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 457)

În ceea ce privește lucrarea, omul crede că a lucra înseamnă a alerga de colo până colo pentru Dumnezeu, a predica peste tot și a se consuma de dragul Lui. Deși această credință este corectă, ea este unilaterală; ceea ce Dumnezeu cere de la om nu este doar să alerge de colo până colo pentru El, mai degrabă, este mai mult slujirea și aprovizionarea în interiorul spiritului. Mulți frați și surori, chiar și după toți acești ani de experiență, nu s-au gândit niciodată să lucreze pentru Dumnezeu, deoarece lucrarea, așa cum o concepe omul, este incompatibilă cu ceea ce Dumnezeu cere. Prin urmare, omul nu are absolut niciun interes în chestiunea lucrării, iar acesta este exact motivul pentru care intrarea omului este, de asemenea, destul de unilaterală. Voi toți ar trebui să vă începeți intrarea lucrând pentru Dumnezeu, astfel încât să puteți trece mai bine prin fiecare aspect al experienței. În asta ar trebui voi să intrați. Lucrarea nu privește faptul de a alerga de colo-colo pentru Dumnezeu, ci dacă viața omului și ceea ce trăiește omul reușesc să-L bucure pe Dumnezeu. Lucrarea se referă la utilizarea de către oameni a loialității lor față de Dumnezeu și a cunoașterii lor despre El pentru a aduce mărturie pentru Dumnezeu și pentru a-i sluji omului. Aceasta este responsabilitatea omului și asta e ceea ce ar trebui să înțeleagă toți oamenii. S-ar putea spune că intrarea voastră este lucrarea voastră și că voi căutați să intrați în timp ce lucrați pentru Dumnezeu. A experimenta lucrarea lui Dumnezeu nu înseamnă numai că știți cum să mâncați și să beți cuvântul Lui; mai important, trebuie să știți cum să aduceți mărturie pentru Dumnezeu și să fiți capabili să-L slujiți pe Dumnezeu, să fiți capabili să faceți lucrare de slujire pentru om și să-l aprovizionați. Aceasta este lucrarea, și este și intrarea voastră; acesta este lucrul pe care fiecare persoană ar trebui să-l înfăptuiască. Există mulți oameni care se concentrează doar pe a alerga de colo până colo pentru Dumnezeu și a predica peste tot, însă trec cu vederea experiența lor individuală și își neglijează intrarea în viața spirituală. Asta a făcut ca acei ce Îl slujesc pe Dumnezeu să devină cei ce I se împotrivesc. Acești oameni, care L-au slujit pe Dumnezeu și au făcut lucrare de slujire pentru oameni atât de mulți ani, au privit, pur și simplu, lucrarea și predicarea drept intrare, și niciunul nu a luat experiența spirituală individuală ca pe o intrare importantă. În schimb, ei au luat luminarea care derivă din lucrarea Duhului Sfânt drept capital pentru a-i învăța pe alții. Când propovăduiesc, ei sunt tare împovărați și primesc lucrarea Duhului Sfânt și, prin intermediul acestui lucru, ei fac auzit glasul Duhului Sfânt. În acest moment, cei care lucrează se simt pe deplin mulțumiți de sine, de parcă lucrarea Duhului Sfânt ar fi devenit experiența lor spirituală individuală; ei simt că toate cuvintele pe care le rostesc sunt propria lor ființă, dar, totodată, că propria lor experiență nu este la fel de clară precum au descris-o ei. Mai mult, înainte de a vorbi, nu au nicio bănuială despre ce o să spună, însă, când Duhul Sfânt lucrează în ei, cuvintele lor vin revărsându-se într-un șuvoi nesfârșit. După ce ai predicat o dată în acest fel, simți că statura ta reală nu e așa de mică pe cât credeai și, când au existat mai multe situații ca aceasta, în care Duhul Sfânt lucrează asupra ta, tu hotărăști atunci că ai deja statură și crezi, în mod eronat, că lucrarea Duhului Sfânt este propria ta intrare și propria ta ființă. Când experimentezi constant în acest fel, vei deveni neglijent cu privire la propria ta intrare, vei deveni leneș fără să-ți dai seama și vei înceta să acorzi vreo importanță intrării tale individuale. Din acest motiv, când faci lucrare de slujire pentru alții, trebuie să distingi clar între statura ta și lucrarea Duhului Sfânt. Acest lucru poate să-ți faciliteze mai bine intrarea și să aducă mai mult folos experienței tale. Când omul ia lucrarea Duhului Sfânt drept experiența lui individuală, acest lucru devine o sursă de depravare. Iată de ce Eu spun că, indiferent de datoria pe care o faceți, se cuvine să priviți intrarea ca pe o lecție vitală.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (2)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 458)

Cineva lucrează pentru a satisface intențiile lui Dumnezeu, pentru a-i aduce înaintea Lui pe toți aceia care sunt în concordanță cu intențiile Sale, pentru a-l aduce pe om la Dumnezeu și pentru a-i prezenta omului lucrarea Duhului Sfânt și îndrumarea lui Dumnezeu, prin aceasta, desăvârșind roadele lucrării Lui. Prin urmare, se impune să fiți pe deplin lămuriți despre esența lucrării. Fiecare persoană care este folosită de Dumnezeu este vrednică de a lucra pentru Dumnezeu, altfel spus, fiecare are ocazia de a fi folosit de către Duhul Sfânt. Totuși, există un punct pe care trebuie să-l înțelegeți: când omul face lucrarea încredințată de Dumnezeu, i s-a dat ocazia să fie folosit de Dumnezeu, dar ceea ce este spus și cunoscut de om nu reprezintă în întregime statura omului. Tot ce puteți să faceți este să vă cunoașteți mai bine propriile lipsuri pe parcursul lucrării voastre și să câștigați mai multă luminare de la Duhul Sfânt. În acest fel, vi se va îngădui să obțineți o mai bună intrare în timpul lucrării voastre. Dacă omul privește îndrumarea ce vine de la Dumnezeu ca pe propria lui intrare și ca pe ceva inerent sinelui său, atunci nu există niciun potențial ca statura omului să crească. Luminarea oamenilor de către Duhul Sfânt are loc atunci când oamenii sunt într-o condiție normală; în astfel de momente, oamenii confundă adesea luminarea pe care o primesc cu propria lor statură reală, deoarece felul în care Duhul Sfânt luminează este extraordinar de normal, și El Se folosește de ceea ce este inerent sinelui omului. Când oamenii lucrează și vorbesc, sau când se roagă și își fac devoțiunile spirituale, deodată un adevăr le va deveni clar. În realitate, însă, ceea ce vede omul este doar luminarea de către Duhul Sfânt (în mod firesc, această luminare este legată de cooperarea omului) și nu reprezintă statura reală a omului. După o perioadă de experiență în care omul întâlnește câteva greutăți și încercări, adevărata statură a omului este dezvăluită în astfel de circumstanțe. Doar atunci va descoperi omul că statura lui nu este atât de mare, iar dorințele lui egoiste, considerațiile personale, lăcomia și alte asemenea lucruri vor ieși toate la iveală. Numai după câteva cicluri de experiențe ca aceasta, mulții oameni care sunt treji în duhurile lor își vor da seama că ceea ce experimentaseră în trecut nu era realitatea lor individuală, ci o iluminare momentană de la Duhul Sfânt, și că omul nu făcuse decât să primească această lumină. Când Duhul Sfânt îl luminează pe om pentru a înțelege adevărul, este, adesea, într-o manieră clară și distinctă, fără să explice cum s-au întâmplat lucrurile ori încotro se îndreaptă. Adică, în loc să încorporeze greutățile omului în această revelație, El revelează în mod direct adevărul. Când omul întâmpină greutăți în procesul de intrare, iar apoi încorporează luminarea Duhului Sfânt, aceasta devine experiența practică a omului. […] Prin urmare, în același moment când primiți lucrarea Duhului Sfânt, se cuvine să acordați și mai multă importanță intrării voastre, văzând exact care este lucrarea Duhului Sfânt și care este intrarea voastră, precum și să încorporați lucrarea Duhului Sfânt în intrarea voastră, astfel încât să puteți primi mai mult desăvârșirea de către Duhul Sfânt și astfel încât esența lucrării Duhului Sfânt să poată fi lucrată în voi. În timpul experienței voastre legate de lucrarea Duhului Sfânt, veți ajunge să-L cunoașteți atât pe Duhul Sfânt, cât și pe voi înșivă și, mai mult, în toiul a cine știe câte crize de suferință intensă, veți dezvolta o relație normală cu Dumnezeu, iar relația dintre voi și Dumnezeu va deveni mai apropiată pe zi ce trece. După nenumărate situații de emondare și rafinare, veți dezvolta o adevărată dragoste pentru Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care trebuie să realizați că suferința, lovirea și necazurile nu trebuie să fie temute; ceea ce este înfricoșător este să aveți doar lucrarea Duhului Sfânt, dar nu și intrarea voastră. Când vine ziua în care lucrarea lui Dumnezeu este terminată, veți fi muncit pentru nimic; cu toate că ați experimentat lucrarea lui Dumnezeu, nu veți fi ajuns să-L cunoașteți pe Duhul Sfânt sau să fi avut propria voastră intrare. Luminarea pe care Duhul Sfânt o realizează în om nu este pentru a susține pasiunea omului, ci pentru a deschide o cale pentru intrarea omului, precum și a-i permite omului să ajungă să-L cunoască pe Duhul Sfânt și, din acest moment, să înceapă să aibă o inimă care se teme de Dumnezeu și Îl adoră.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea și intrarea (2)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 459)

Abaterile din lucrarea celor care au fost supuși emondării, judecății și mustrării sunt mult mai mici, iar expresia lucrării lor este mult mai precisă. Cei care se bazează pe naturalețea lor pentru a lucra au abateri destul de mari. Lucrarea oamenilor nedesăvârșiți exprimă prea mult din naturalețea lor, ceea ce prezintă un obstacol uriaș în lucrarea Duhului Sfânt. Oricât de bun este calibrul unei persoane, și aceasta trebuie să fie supusă emondării și judecății înainte de a putea săvârși lucrarea însărcinării date de Dumnezeu. Dacă nu a fost supusă unei astfel de judecăți, lucrarea sa, indiferent cât de bine e săvârșită, nu se poate alinia la principiile adevărului și este întotdeauna un produs al naturaleții și bunătății sale umane. Lucrarea celor care au trecut prin emondare și judecată este mult mai precisă decât lucrarea celor care nu au fost emondați și judecați. Cei care nu au fost judecați nu exprimă decât trupul uman și gândurile umane, amestecate cu multă inteligență umană și talent înnăscut. Lucrul acesta nu este expresia exactă a omului cu privire la lucrarea lui Dumnezeu. Aceia care urmează astfel de oameni sunt aduși în fața lor prin calibrul lor înnăscut. Deoarece ei exprimă prea mult din înțelegerea și experiența omului, care sunt aproape detașate de intenția inițială a lui Dumnezeu și deviază prea mult de la aceasta, lucrarea acestui tip de persoană nu îi poate aduce pe oameni înaintea lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, îi aduce înaintea omului. Așadar, cei care nu au fost supuși judecății și mustrării nu sunt calificați să săvârșească lucrarea însărcinării date de Dumnezeu. Lucrarea unui lucrător care este conform standardului îi poate aduce pe oameni pe calea cea dreaptă și îi poate ajuta să aibă o pătrundere mai profundă în adevăr. Lucrarea sa îi poate aduce pe oameni înaintea lui Dumnezeu. În plus, lucrarea pe care o face poate varia de la individ la individ și nu este legată de reglementări, acordându-le oamenilor eliberare și libertate, o creștere treptată în viață și permițându-le să aibă progresiv o pătrundere mai profundă în adevăr. Lucrarea unui lucrător care nu este conform standardului este mult sub așteptări. Lucrarea sa este nesăbuită. El îi poate aduce pe oameni doar în reglementări, iar ceea ce le cere oamenilor nu variază de la individ la individ; el nu lucrează conform nevoilor reale ale oamenilor. În acest tip de lucrare, există prea multe reglementări și prea multe doctrine și acest tip de lucrare nu îi poate aduce pe oameni în realitate, nici în practica normală a creșterii în viață. Le poate doar permite oamenilor să adere la câteva reglementări lipsite de valoare. O astfel de îndrumare îi duce pe oameni în rătăcire. El te conduce să devii ca el, aducându-te în ceea ce are și este el. Pentru ca adepții să discearnă dacă conducătorii sunt conform standardului, cheia este să se uite la calea pe care îi conduc pe alții și la rezultatele lucrării lor și să vadă dacă adepții primesc principii în conformitate cu adevărul și dacă primesc moduri de practică potrivite pentru transformarea lor. Tu ar trebui să ai discernământ față de diferitele lucrări ale diferitelor tipuri de oameni; nu ar trebui să fii un adept confuz. Acest lucru se referă la situația intrării oamenilor. Dacă nu ești capabil să discerni conducerea cărei persoane are o cale și a căreia nu are, vei fi ușor indus în eroare. Toate acestea au o influență directă asupra vieții tale. Există prea multă naturalețe în lucrarea persoanelor nedesăvârșite; este amestecată cu prea multă voință umană. Ființa lor reprezintă naturalețea – ceva cu care s-au născut. Nu este viața ce urmează emondării sau realitatea de după transformare. Cum poate o astfel de persoană să îi sprijine pe cei care caută viața? Viața pe care o are inițial omul este inteligența sau talentul său înnăscut. Acest tip de inteligență sau talent este destul de departe de cerințele exacte pe care le are Dumnezeu de la om. Dacă o persoană nu a fost desăvârșită și firile sale corupte nu au fost emondate, va exista un decalaj mare între ceea ce exprimă ea și adevăr; ceea ce exprimă ea va fi amestecat cu lucruri nedeslușite, cum ar fi închipuirile sale și experiența unilaterală. Mai mult, indiferent ce face, oamenii simt că nu există niciun obiectiv general și niciun adevăr în care să fie potrivit ca toți oamenii să aibă pătrundere. Majoritatea lucrurilor care li se cer oamenilor le depășesc capacitatea, ca și cum ei ar fi pești forțați să trăiască pe uscat. Aceasta este lucrarea voinței umane. Firile corupte ale omului, gândurile și noțiunile lui îi străbat toate părțile corpului. Omul nu se naște cu instinctul de a practica adevărul și nici nu are instinctul de a înțelege adevărul direct. Împreună cu firile corupte ale omului, când acest tip de persoană naturală lucrează, oare nu cauzează perturbări? Însă o persoană care a fost desăvârșită are experiența adevărului pe care oamenii ar trebui să-l înțeleagă și cunoștințe despre firile lor corupte. Lucrurile nedeslușite și impractice din lucrarea ei se diminuează treptat, impuritățile umane se împuținează, iar lucrarea și slujirea ei se apropie și mai mult de standardele cerute de Dumnezeu. Astfel, lucrarea ei a pătruns în adevărul-realitate și, de asemenea, a devenit realistă. Gândurile din mintea omului blochează în special lucrarea Duhului Sfânt. Omul are o imaginație bogată, o logică rezonabilă și o experiență vastă în rezolvarea problemelor. Dacă aceste aspecte ale omului nu sunt supuse emondării și corectării, devin, toate, obstacole în lucrare. Prin urmare, lucrarea omului nu poate atinge cel mai înalt grad de precizie, mai ales lucrarea oamenilor nedesăvârșiți.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 460)

Trebuie să înțelegi multele stări în care se vor afla oamenii când Duhul Sfânt lucrează asupra lor. În special, cei care se coordonează pentru a-L sluji pe Dumnezeu trebuie să priceapă și mai bine aceste stări. Dacă doar vorbești despre multe experiențe sau căi de obținere a intrării, aceasta arată că experiența ta este prea unilaterală. Fără a-ți ști adevărata stare și fără a înțelege adevărurile-principii, nu este posibil să dobândești o schimbare a firii. Fără a ști principiile lucrării Duhului Sfânt sau a înțelege fructul pe care îl rodește aceasta, îți va fi greu să discerni lucrarea duhurilor rele. Trebuie să demaști lucrarea duhurilor rele și noțiunile omului și să dezvălui miezul problemei; de asemenea, trebuie să atragi atenția asupra multelor abateri din practica oamenilor și asupra problemelor pe care s-ar putea să le aibă în credința lor în Dumnezeu, ca aceștia să le poată recunoaște. Cel puțin, ar trebui să nu îi faci să se simtă negativi sau pasivi. Pe de altă parte, trebuie să înțelegi dificultățile care există obiectiv pentru majoritatea oamenilor, să nu fii irațional, și nici să nu „încerci să înveți un porc să cânte”; acesta este un comportament nechibzuit. Pentru a rezolva multe dificultăți pe care le experimentează oamenii, mai întâi trebuie să înțelegi dinamica lucrării Duhului Sfânt; trebuie să înțelegi modul în care Duhul Sfânt lucrează asupra diferiţilor oameni, trebuie să înțelegi dificultățile cu care se confruntă oamenii și deficienţele acestora și să desluşeşti miezul problemei și să ajungi la rădăcina acesteia, fără să te abați sau să comiți erori. Abia atunci eşti o persoană care corespunde standardului în ceea ce priveşte cooperarea în slujba lui Dumnezeu.

Abilitatea ta de a înțelege elementele cheie și de a vedea clar multe lucruri depinde de experiențele tale personale. Maniera în care experimentezi tu este și maniera în care îi călăuzești pe alții. Dacă înțelegi cuvintele și doctrinele, atunci îi vei călăuzi pe alții să înțeleagă cuvintele și doctrinele. Modul în care experimentezi realitatea cuvintelor lui Dumnezeu reprezintă modul în care îi vei călăuzi pe alții să intre în realitatea cuvântărilor lui Dumnezeu. Dacă poți să înțelegi multe adevăruri și să vezi clar multe lucruri în cuvintele lui Dumnezeu, atunci ești capabil să îi îndrumi și pe alții să înțeleagă multe adevăruri, iar cei pe care îi conduci vor înțelege clar viziunile. Dacă te concentrezi să înțelegi sentimentele supranaturale, atunci și cei pe care îi călăuzești vor proceda la fel. Dacă neglijezi practica și, în schimb, pui accentul pe discuții, atunci și cei pe care îi călăuzești se vor concentra asupra discuțiilor, fără să practice sau să obțină vreo transformare în firea lor; ei vor fi entuziasmați doar superficial, fără să fi pus în practică vreun adevăr. Toți oamenii îi aprovizionează pe ceilalți cu ceea ce au ei înșiși. Felul de a fi al unei persoane determină calea pe care îi călăuzește pe alții, cât și tipul de oameni pe care îi călăuzește. Ca să fiți cu adevărat pregătiți pentru a fi folosiți de Dumnezeu, aveți nevoie nu numai de aspirație, ci și de multă luminare din partea lui Dumnezeu, călăuzire prin cuvintele Sale, experiența de a fi emondat de El și rafinarea cuvintelor Lui. Cu acest lucru ca temelie, în vremuri obișnuite, ar trebui să fiți atenți la observațiile, gândurile, chibzuielile și concluziile voastre și să vă implicați în a le asimila sau elimina în mod corespunzător. Toate acestea sunt căi pentru intrarea voastră în realitate și toate sunt indispensabile. Așa lucrează Dumnezeu. Dacă vei intra în această metodă prin care lucrează Dumnezeu, atunci în fiecare zi vei avea ocazii să fii desăvârșit de Dumnezeu. Și, în orice moment, indiferent dacă mediul tău este dificil sau favorabil, dacă ești încercat sau ispitit, dacă lucrezi sau nu, dacă îți trăiești viața de unul singur sau în colectivitate, vei găsi întotdeauna oportunități pentru a fi desăvârșit de Dumnezeu, fără a rata niciuna dintre ele. Vei putea să le descoperi pe toate – și, astfel, vei fi găsit secretul experimentării cuvintelor lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Calități pe care ar trebui să le aibă un păstor care este potrivit pentru a fi folosit”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 461)

În zilele noastre, mulți oameni nu acordă atenție lecțiilor care ar trebui învățate în timp ce se coordonează cu ceilalți. Am descoperit că mulți dintre voi nu puteți învăța lecții în timp ce vă coordonați cu alții; majoritatea rămâne la propriile păreri. Când lucrezi în biserică, tu îți spui părerea și altcineva și-o spune pe-a sa, iar unul nu are nicio legătură cu celălalt; de fapt, voi nu cooperați deloc. Sunteți cu toții nespus de absorbiți de simpla comunicare a propriilor idei și de a vă ușura de „poverile” pe care le purtați înlăuntrul vostru, fără a căuta câtuși de puțin viața. Se pare că faci doar superficial lucrarea, crezând mereu că ar trebui să-ți parcurgi propria cale, indiferent de ceea ce spune sau face altcineva; crezi că ar trebui să ai părtășie așa cum te îndrumă Duhul Sfânt, oricare ar fi circumstanțele altora. Nu sunteți capabili să descoperiți punctele forte ale altora și nici nu sunteți capabili să vă examinați. Modul în care înțelegeți lucrurile este cu adevărat denaturat. Se poate spune că și acum mai dați dovadă de multă neprihănire de sine, ca și cum vechea voastră boală ar fi recidivat. Nu comunicați între voi într-un mod care să obțină o deschidere completă, de exemplu, despre ce fel de rezultat ați obținut în urma lucrării în anumite biserici sau despre condiția recentă a stărilor voastre lăuntrice și așa mai departe; pur și simplu nu comunicați niciodată despre astfel de lucruri. Nu vă angajați câtuși de puțin în practici precum abandonarea propriilor noțiuni sau răzvrătirea împotriva propiei persoane. Liderii și lucrătorii se gândesc doar cum să-i împiedice pe frații și surorile lor să fie negativi și cum să-i facă să poată urmări cu vigoare. Totuși, credeți cu toții că a urmări cu vigoare este, în sine, suficient și, în esență, nu înțelegeți ce înseamnă să vă cunoașteți și să vă răzvrătiți împotriva proprei persoane, cu atât mai puțin înțelegeți ce înseamnă să slujiți în coordonare cu ceilalți. Vă gândiți doar că aveți voi înșivă voința de a-L răsplăti pe Dumnezeu pentru dragostea Lui, că aveți voi înșivă voința de a trăi în stilul lui Petru. În afară de aceste lucruri, nu vă gândiți la nimic altceva. Chiar spui că, indiferent ce fac alți oameni, tu nu vei asculta orbește și că, indiferent cum ar fi alți oameni, vei căuta desăvârșirea de la Dumnezeu și acest lucru va fi suficient. Adevărul este, însă, că voința ta nu a găsit în niciun fel o expresie concretă în realitate. Nu reprezintă toate acestea tipul de comportament pe care îl manifestați în prezent? Fiecare dintre voi se ține ferm de înțelegerea proprie și toți vă doriți să fiți desăvârșiți. Văd că ați slujit atât de mult timp fără să fi făcut prea multe progrese; în special, din această lecție de a lucra împreună în armonie, nu ați obținut absolut nimic! Când te duci în biserici, tu comunici în felul tău, iar alții comunică în al lor. Rar are loc o coordonare armonioasă, iar acest lucru este și mai adevărat pentru adepții care sunt mai jos de tine. Adică, rareori vreunul dintre voi înțelege ce înseamnă a-L sluji pe Dumnezeu sau cum ar trebui să-L slujiți pe Dumnezeu. Sunteți confuzi și tratați lecțiile de acest fel ca pe niște chestiuni mărunte. Există chiar și mulți oameni care nu numai că nu reușesc să practice acest aspect al adevărului, dar care și fac rău cu bună știință. Chiar și cei care slujesc de mulți ani se luptă și uneltesc unul împotriva celuilalt și sunt invidioși și competitivi; fiecare om este pentru sine și nu cooperează deloc. Nu reprezintă toate aceste lucruri statura voastră reală? Voi, oameni care slujiți zilnic împreună, sunteți ca israeliții care Îl slujeau direct pe Dumnezeu Însuși în fiecare zi în templu. Cum se face că voi, care Îl slujiți pe Dumnezeu, nu aveți idee cum să vă coordonați sau cum să slujiți?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Slujiți așa cum au slujit israeliții”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 462)

Lucrul care vi se cere astăzi – să lucrați împreună în armonie – este similar cu slujirea pe care Iahve le-a cerut-o israeliților: în caz contrar, încetați pur și simplu să mai slujiți. Deoarece sunteți oameni care Îl slujesc direct pe Dumnezeu, trebuie cel puțin să fiți capabili de loialitate și supunere în slujirea voastră și, de asemenea, să puteți învăța lecțiile într-un mod practic. Ar îndrăzni vreunul dintre frații și surorile de rang mai mic să vă emondeze, mai ales pe aceia dintre voi care lucrează în biserică? Ar îndrăzni cineva să vă spună greșelile în față? Voi stați la înălțime, deasupra tuturor celorlalți; domniți ca niște regi! Nici măcar nu studiați și nu pătrundeți în aceste tipuri de lecții practice și, totuși, încă mai vorbiți despre a-L sluji pe Dumnezeu! În prezent, ți se cere să conduci mai multe biserici, dar nu numai că nu renunți la tine însuți, ba chiar te agăți de propriile noțiuni și opinii, spunând lucruri de genul: „Cred că acest lucru ar trebui să se facă astfel, deoarece Dumnezeu a spus că nu ar trebui să fim constrânși de alții și că, în zilele noastre, nu ar trebui să ascultăm orbește.” Prin urmare, fiecare dintre voi își menține propria opinie și nimeni nu se supune celuilalt. Cu toate că știi clar că slujirea ta e în impas, tot spui: „După mine, calea mea nu e prea departe de cea bună. În orice caz, toți avem o poziție: tu vorbești despre a ta, iar eu voi vorbi despre a mea; tu ai părtășie despre viziunile tale, iar eu voi vorbi despre intrarea mea”. Nu vă asumați niciodată responsabilitatea pentru numeroasele lucruri care ar trebui tratate sau cu care doar vă descurcați, fiecare dând frâu liber propriilor păreri și protejându-și cu prudență propriul statut, reputația și renumele. Niciunul dintre voi nu este dispus să se smerească și nicio parte nu va lua inițiativa de a renunța la sine și de a compensa neajunsurile celuilalt, astfel încât viața să poată progresa mai rapid. Când vă coordonați, ar trebui să învățați să căutați adevărul. Puteți spune: „Nu înțeleg clar acest aspect al adevărului. Tu ce experiență ai cu asta?” Sau puteți spune: „Tu ai mai multă experiență decât mine în ceea ce privește acest aspect; poți, te rog, să-mi oferi vreo îndrumare?” Nu ar fi un bun mod de a proceda în legătură cu asta? Ați ascultat o mulțime de predici și aveți ceva experiență în a sluji. Dacă nu învățați unul de la celălalt, nu vă ajutați unii pe alții și nu vă compensați reciproc neajunsurile atunci când lucrați în biserici, atunci cum puteți învăța vreo lecție? Ori de câte ori întâmpinați ceva, ar trebui să aveți părtășie unul cu celălalt, astfel încât viața voastră să vă poată aduce beneficii. Mai mult decât atât, ar trebui să aveți cu atenție părtășie despre toate lucrurile înainte de a lua vreo decizie. Doar dacă faceți asta, în loc să acționați numai superficial, vă asumați responsabilitatea pentru biserică. După ce vizitați toate bisericile, ar trebui să vă adunați laolaltă și să aveți părtășie despre orice chestiune pe care o descoperiți și orice problemă pe care ați întâmpinat-o în lucrarea voastră, iar apoi ar trebui să comunicați despre luminarea și iluminarea pe care le-ați primit – aceasta este o practică indispensabilă a slujirii. Trebuie să atingeți o cooperare armonioasă în scopul lucrării lui Dumnezeu, pentru folosul bisericii și pentru a vă îmboldi frații și surorile. Ar trebui să cooperați unul cu altul, compensându-vă unul altuia neajunsurile și obținând rezultate mai bune în lucrare, astfel încât să arătați considerație față de intențiile lui Dumnezeu. Aceasta este adevărata cooperare și numai cei care se implică în ea au o intrare adevărată. În timp ce cooperați, unele cuvinte pe care le spuneți pot fi nepotrivite, dar asta nu contează. Să aveți părtășie despre asta mai târziu și să obțineți o înțelegere clară în această privință; nu neglijați asta. După acest fel de părtășie, puteți compensa neajunsurile fraților și surorilor voastre. Numai mișcându-vă astfel tot mai profund în lucrarea voastră puteți dobândi rezultate mai bune. Fiecare dintre voi, ca oameni care Îl slujesc pe Dumnezeu, trebuie să fie capabil să apere interesele bisericii în tot ceea ce face, în loc să se gândească pur și simplu la propriile interese. Este inacceptabil să acționați singuri, sabotându-vă unul pe altul. Oamenii care se comportă astfel nu sunt potriviți să-L slujească pe Dumnezeu! Astfel de oameni au o fire teribilă; nu rămâne în ei nici urmă de umanitate. Ei sunt sută la sută Satana! Sunt fiare! Asemenea lucruri se petrec printre voi chiar și acum; chiar mergeți atât de departe încât vă atacați unul pe altul în timpul părtășiei, căutând intenționat pretexte și înroșindu-vă la față în timp ce vă certați din cauza unui lucru banal, niciunul dornic să se lase deoparte, fiecare ascunzându-și de celălalt gândurile lăuntrice, urmărind cu băgare de seamă cealaltă parte și fiind mereu în gardă. Oare acest tip de fire se potrivește slujirii lui Dumnezeu? Poate o astfel de lucrare ca a ta să-i aprovizioneze cu ceva pe frații și surorile tale? Nu doar că nu ești în stare să-i îndrumi pe oameni către un curs de viață corect, dar chiar le injectezi propriile tale firi corupte fraților și surorilor tale. Nu le faci rău altora? Conștiința ta este oribilă și e putredă până la miez! Tu nu pătrunzi în realitate și nici nu pui adevărul în practică. În plus, îți expui fără nerușinare natura diabolică înaintea celorlalți. Pur și simplu nu știi de rușine! Acești frați și surori ți-au fost încredințați, însă tu-i duci în iad. Nu ești un om a cărui conștiință a putrezit? N-ai absolut nicio rușine!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Slujiți așa cum au slujit israeliții”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 463)

Poți să comunici firea exprimată de Dumnezeu în fiecare epocă într-un mod concret, printr-un limbaj ce este adecvat și reflectă corespunzător însemnătatea acelei epoci? Poți tu, cel care experimentezi lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, să descrii în detaliu firea dreaptă a lui Dumnezeu? Poți tu să mărturisești clar și cu precizie despre firea lui Dumnezeu? Cum vei spune ce-ai văzut și ce-ai experimentat acelor credincioși religioși demni de milă, săraci și pioși, care sunt înfometați și însetați după dreptate și care te așteaptă să îi păstorești? Ce fel de oameni te așteaptă să îi păstorești? Îți poți imagina? Ești conștient de povara de pe umerii tăi, de însărcinarea și de responsabilitatea ta? Unde-ți este simțul misiunii istorice? Cum vei sluji, în mod corespunzător, ca un stăpân al epocii următoare? Ai un puternic simț al faptului de a fi stăpân? Cum ar trebui explicat stăpânul tuturor lucrurilor? Este cu adevărat stăpânul tuturor ființelor vii și al tuturor lucrurilor fizice din lume? Ce planuri ai pentru progresul următoarei etape a lucrării? Câți oameni așteaptă să îi păstorești? E sarcina ta una grea? Ei sunt săraci, vrednici de milă, orbi și năuciți, tânguindu-se în întuneric – unde este calea? Cât de mult tânjesc ei ca lumina, precum o stea căzătoare, să coboare deodată și să împrăștie forțele întunericului care i-au asuprit pe oameni de atât de mulți ani. Ei speră cu nerăbdare și tânjesc la asta zi și noapte – cine poate ști complet acest lucru? Acești oameni care suferă profund rămân închiși într-o temniță a întunericului, fără speranță de eliberare, chiar și în ziua în care străfulgeră lumina; când vor înceta să mai plângă? Cumplită e nenorocirea acestor spirite fragile cărora nu le-a fost niciodată hărăzit să se odihnească, și au fost legate vreme îndelungată prin legături nemiloase și o istorie încremenită. Și cine a auzit sunetul tânguirii lor? Cine a văzut starea lor nefericită? Te-ai gândit vreodată cât de îndurerată și de îngrijorată este inima lui Dumnezeu? Cum poate El suporta să vadă omenirea nevinovată, pe care a creat-o cu mâinile Sale, suferind astfel de chinuri? La urma urmei, ființele umane sunt victimele care au fost otrăvite. Și, cu toate că omul a supraviețuit până în ziua de azi, cine ar fi știut că de multă vreme e otrăvit de cel rău? Ai uitat că ești una dintre victime? Din dragostea ta pentru Dumnezeu, nu ești dornic să te străduiești să-i salvezi pe toți acești supraviețuitori? Nu ești dispus să-ți dedici toată puterea ca să-L răsplătești pe Dumnezeu, care iubește omenirea ca pe trupul și sângele Său? Cum anume înțelegi faptul de a fi folosit de Dumnezeu ca să-ți trăiești viața extraordinară? Ai cu adevărat hotărârea și credința de a trăi viața plină de sens a unei persoane pioase, care Îl slujește pe Dumnezeu?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum ar trebui să te îngrijești de viitoarea ta misiune?”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 464)

Oamenii cred în Mine, însă nu sunt în stare să aducă mărturie pentru Mine, și nici nu pot aduce mărturie pentru Mine înainte ca Eu să Mă dezvălui. Oamenii văd doar că sunt deasupra ființelor create și a tuturor oamenilor sfinți și văd că lucrarea pe care o fac Eu nu poate fi făcută de om. Astfel, de la iudei și până la oamenii din ziua de azi, toți cei care-Mi văd faptele glorioase sunt plini doar de curiozitate în ceea ce Mă privește, însă gura niciunei ființe create nu a putut aduce mărturie pentru Mine. Doar Tatăl Meu a adus mărturie pentru Mine și Mi-a făcut o cale între toate ființele create; dacă nu ar fi făcut, indiferent cum aș fi lucrat, omul nu ar fi știut niciodată că Eu sunt Creatorul, căci omul știe doar să ia de la Mine și nu are credință în Mine ca rezultat al lucrării Mele. Omul Mă cunoaște doar pentru că sunt nevinovat și fără păcat, pentru că pot explica multe taine, pentru că Mă aflu deasupra mulțimii sau pentru că a beneficiat de multe din partea Mea, însă puțini cred că Eu sunt Creatorul. Din acest motiv spun că omul nu știe de ce ar trebui să creadă în Mine; el nu știe nici scopul, nici semnificația faptului de a avea credință în Mine. Realitatea omului este prea deficitară, astfel încât abia e vrednic să aducă mărturie pentru Mine. Aveți prea puțină credință adevărată și ați câștigat prea puțin, deci aveți prea puțină mărturie de depus. De altfel, înțelegeți prea puțin și vă lipsește prea mult, astfel încât voi toți chiar nu sunteți la înălțimea a ceea ce este necesar pentru a putea aduce mărturie despre faptele Mele. Hotărârea voastră este mare, într-adevăr, dar chiar puteți fi siguri că veți fi capabili să aduceți mărturie despre esența lui Dumnezeu? Ceea ce ați experimentat și ceea ce ați văzut întrece experiența sfinților și profeților din toate timpurile, dar sunteți voi oare capabili să oferiți o mărturie despre Mine mai mare decât cuvintele acestor sfinți și profeți din vremuri trecute? Ceea ce vă dăruiesc acum întrece ceea ce le-am dăruit lui Moise și lui David deci, tot așa, cer ca mărturia voastră să o întreacă pe cea a lui Moise și ca vorbele voastre să le întreacă pe cele ale lui David. Eu vă dau însutit – deci, tot așa, vă cer să Îmi restituiți și voi însutit. Trebuie să știți că Eu sunt Acela care dăruiește viață omenirii, și voi sunteți cei care primiți viață de la Mine și care trebuie să aducă mărturie pentru Mine. Aceasta este datoria voastră pe care v-o trimit și pe care se cuvine să o împliniți pentru Mine. V-am dăruit toată slava Mea, v-am dăruit viața pe care poporul ales al Israelului nu a primit-o niciodată. Se cuvine să aduceți mărturie pentru Mine, să Îmi dedicați tinerețea voastră și să Îmi oferiți viața voastră. Oricui îi dăruiesc slava Mea va aduce mărturie și își va da viața pentru Mine – acest lucru a fost predeterminat de Mine cu mult timp în urmă. Este o binecuvântare că vă dăruiesc slava Mea și este datoria voastră să aduceți mărturie despre gloria Mea. Dacă ați crede în Mine doar de dragul binecuvântărilor, atunci lucrarea Mea ar avea puțină semnificație, iar voi nu v-ați îndeplini datoria. Israeliții au văzut doar mila, bunătatea plină de iubire și măreția Mea, iar iudeii au fost martori ai răbdării și răscumpărării Mele. Ei au văzut foarte, foarte puțin din lucrarea Duhului Meu, și chiar și ceea ce au înțeles nu era decât o zecime de miime din ceea ce voi ați auzit și ați văzut. Ceea ce voi ați văzut întrece chiar și ce au văzut marii preoți din rândul lor. Adevărurile pe care le înțelegeți astăzi le depășesc pe ale lor; ceea ce ați văzut astăzi depășește atât ce s-a văzut în timpul Epocii Legii, cât și în timpul Epocii Harului, iar ceea ce ați experimentat depășește chiar și ce au experimentat Moise și Ilie. Căci ceea ce au înțeles israeliții era doar legea lui Iahve și ceea ce au văzut a fost doar imaginea spatelui lui Iahve. Ceea ce au înțeles iudeii a fost doar răscumpărarea venită din partea lui Isus. Ei au primit doar harul oferit de Isus și ceea ce au văzut a fost doar imaginea lui Isus înăuntrul casei iudeilor. Ceea ce voi vedeți astăzi este slava lui Iahve, răscumpărarea lui Isus și toate faptele pe care le îndeplinesc acum. De asemenea, auziți cu urechile voastre cuvintele Duhului Meu și ați ajuns să apreciați înțelepciunea Mea, ați ajuns să cunoașteți minunăția Mea și ați învățat despre firea Mea. V-am spus, de asemenea, întregul Meu plan de gestionare. Ceea ce ați văzut nu este doar un Dumnezeu milos și iubitor, ci un Dumnezeu plin de dreptate. Ați văzut minunăția lucrării Mele și ați ajuns să știți că sunt plin de măreție și mânie; cu atât mai mult sunteți conștienți că odinioară Mi-am revărsat urgia aprinsă peste casa lui Israel și că, acum, aceasta a venit peste voi. Înțelegeți mai multe din tainele Mele cerești decât Isaia și Ioan; cunoașteți mai mult despre frumusețea și caracterul Meu venerabil decât toți sfinții de-a lungul veacurilor. Ceea ce ați primit nu este doar adevărul Meu, calea Mea și viața Mea, ci viziuni și revelații mai mari decât cele primite de Ioan. Înțelegeți mult mai multe taine și ați văzut, de asemenea, adevărata Mea față; ați acceptat mai mult din judecata Mea și știți mai mult despre firea Mea dreaptă. Și astfel, chiar dacă v-ați născut în zilele de pe urmă, înțelegeți lucrurile care s-au petrecut înainte și lucrurile din trecut și, de asemenea, ați experimentat lucrurile de astăzi, care au fost săvârșite personal de Mine. Ceea ce vă cer nu este exagerat, căci v-am dat atât de mult, iar voi ați văzut atât de mult în Mine. Așadar, vă cer să le aduceți mărturie pentru Mine sfinților de-a lungul veacurilor, și aceasta este singura dorință a inimii Mele.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 465)

Acum știi cu adevărat de ce ar trebui să crezi în Mine? Cunoști cu adevărat scopul și semnificația lucrării Mele? Știi cu adevărat care îți este datoria? Știi cu adevărat care este mărturia Mea? Dacă doar crezi în Mine, însă în tine nu e niciun semn al slavei sau mărturiei Mele, atunci te-am eliminat de mult timp. Cât despre cei care înțeleg totul, ei sunt cu atât mai mult niște spini în ochiul Meu, iar în casa Mea, nu sunt nimic altceva decât obstacole în drumul Meu, sunt neghină ce trebuie pe deplin vânturată din lucrarea Mea, nu au absolut niciun folos, nu au nicio greutate și îi detest de mult timp. Furia Mea se abate adeseori asupra celor total lipsiți de mărturie, iar toiagul Meu nu se îndepărtează niciodată de ei. I-am predat demult în mâinile celui rău; sunt complet lipsiți de binecuvântările Mele. Când va veni acea zi, mustrarea lor va fi chiar mai cumplită decât cea a femeilor nesăbuite și îndărătnice. Astăzi, fac doar lucrarea pe care am datoria să o fac, strângând tot grâul în snopi, împreună cu acea neghină. Aceasta este lucrarea Mea astăzi. Acea neghină va fi toată vânturată în timpul lucrării Mele de vânturat, apoi boabele de grâu vor fi adunate în grânar, iar neghina aceea care a fost vânturată va fi aruncată în foc și va fi prefăcută în cenușă. Deocamdată, lucrarea Mea este doar de a-i aduna pe toți oamenii în snopi; adică de a-i cuceri pe deplin. Apoi, voi începe vânturatul pentru a dezvălui finalurile tuturor oamenilor. Și, așadar, se cuvine să știi cum ar trebui să Mă mulțumești acum și cum să pornești pe calea cea dreaptă în credința ta în Mine. Ceea ce Îmi doresc este loialitatea și supunerea ta de acum, dragostea și mărturia ta de acum. Chiar dacă, în acest moment, nu știi ce este mărturia sau dragostea, ar trebui să Îmi aduci tot ce ai și să Îmi predai singurele comori pe care le ai: loialitatea și supunerea ta. Ar trebui să știi că mărturia biruinței Mele asupra Satanei stă în loialitatea și supunerea omului, precum și mărturia cuceririi Mele complete a omului. Datoria credinței tale în Mine este de a aduce mărturie pentru Mine, de a-Mi fi loial Mie și nimănui altcuiva și de a fi supus până la sfârșit. Înainte de a începe următoarea etapă a lucrării Mele, cum ar trebui să aduci mărturie pentru Mine? Cum ar trebui să-Mi fii loial și supus? Vei da dovadă de devotament față de funcția ta, sau pur și simplu vei renunța? Preferi să te supui oricărui aranjament al Meu (chiar de ar fi moarte sau distrugere) sau să fugi la jumătatea drumului pentru a evita mustrarea Mea? Eu te mustru pentru ca tu să aduci mărturie pentru Mine și să-Mi fii loial și supus. Se poate spune, de asemenea, că mustrarea actuală este de dragul săvârșirii următoarei etape a lucrării Mele și al progresului neîmpiedicat al lucrării viitoare. Prin urmare, te îndemn să fii înțelept și să nu tratezi nici viața ta, nici semnificația existenței tale ca pe un fir de nisip lipsit de valoare. Poți ști exact care va fi lucrarea Mea viitoare? Știi cum voi lucra și cum va fi săvârșită lucrarea Mea în zilele ce vor urma? Ar trebui să cunoști semnificația experimentării lucrării Mele și, cu atât mai mult, semnificația credinței în Mine. Am făcut atât de multă lucrare – cum aș putea renunța la jumătatea drumului, așa cum îți imaginezi? Am inițiat un proiect atât de măreț – cum aș putea să-l desființez? Este adevărat că am venit să pun capăt acestei epoci, dar mai important, trebuie să știi că voi începe o nouă epocă, pentru a săvârși o nouă lucrare și, cu atât mai mult, pentru a răspândi Evanghelia Împărăției. Așadar, ar trebui să știi că lucrarea prezentă este doar pentru a începe o epocă și pentru a pune temelia pentru răspândirea Evangheliei în timpul ce va veni și pentru a pune capăt epocii în viitor. Lucrarea Mea nu este atât de simplă pe cât îți imaginezi, nici nu este atât de lipsită de valoare sau de sens pe cât ai putea crede. Prin urmare, tot trebuie să-ți spun: ar trebui să te oferi lucrării Mele și, cu atât mai mult, să te dedici de dragul slavei Mele. Ceea ce Mi-am dorit cu atât mai mult de multă vreme este ca tu să aduci mărturie pentru Mine; și, cu atât mai mult, am așteptat foarte mult timp să te văd răspândind Evanghelia Mea. Ar trebui să înțelegi ce este în inima Mea.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce știi despre credință?”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 466)

Deși credința voastră este foarte sinceră, niciunul dintre voi nu poate să Mă explice în totalitate, niciunul nu poate să aducă mărturie despre toate faptele pe care le vede. Gândiți-vă la asta: astăzi, cei mai mulți dintre voi nu vă ocupați de sarcinile cuvenite, urmărind în schimb trupul, săturându-l și complăcându-vă în trup. Aveți puțin adevăr. Cum puteți, așadar, să aduceți mărturie pentru tot ce ați văzut? Chiar sunteți încrezători că puteți fi martorii Mei? Dacă va veni o zi în care nu vei putea aduce mărturie pentru tot ce ai văzut astăzi, atunci îți vei fi pierdut funcția unei ființe create, și existența ta nu va mai avea niciun sens. Nu vei fi vrednic să fii om. S-ar putea chiar spune că nu vei fi om! Am făcut o nemăsurată lucrare asupra voastră, dar, pentru că în prezent tu nu încerci niciodată să înveți ceva și rămâi ignorant în privința tuturor lucrurilor, și muncești în zadar, când va fi vremea ca lucrarea Mea să fie răspândită, pur și simplu vei privi în gol, cu limba legată și cu totul inutil. Oare atunci nu vei rămâne în istorie ca un păcătos? Când va veni acel timp, nu vei regreta amarnic? Nu te va cuprinde deprimarea? Toată lucrarea Mea de astăzi nu e săvârșită din lipsă de activitate și plictiseală, ci pentru a pune o temelie lucrării Mele viitoare. Nu este vorba că sunt în impas și e necesar să inventez ceva nou. Ar trebui să înțelegi lucrarea pe care o fac; nu este ceva făcut de un copil ce se joacă pe stradă, ci o lucrare săvârșită ca să-L reprezinte pe Tatăl Meu. Ar trebui să știi că nu Eu fac totul; mai degrabă, Îl reprezint pe Tatăl Meu. Între timp, rolul vostru este pur și simplu acela de a urma, de a vă supune, de a vă schimba și de a aduce mărturie. Ce ar trebui să înțelegeți este motivul pentru care ar trebui să credeți în Mine; aceasta este cea mai importantă chestiune pe care trebuie să o înțelegeți fiecare dintre voi. Tatăl Meu, pentru slava Sa, v-a predestinat pe toți pentru Mine, din momentul în care a creat lumea. Pentru lucrarea Mea și pentru slava Lui v-a predestinat El. Datorită Tatălui Meu, voi credeți în Mine; datorită predestinării Tatălui Meu, voi Mă urmați pe Mine. Nimic din toate acestea nu a fost alegerea voastră. Chiar mai important este să înțelegeți că voi sunteți cei pe care Tatăl Mi i-a dăruit cu scopul de a aduce mărturie pentru Mine. Pentru că El v-a dăruit Mie, ar trebui să respectați calea pe care v-o ofer, precum și calea și cuvintele pe care vi le predau, căci este datoria voastră să respectați calea Mea și acesta este scopul inițial al credinței voastre în Mine. Prin urmare, vă spun aceasta: voi sunteți pur și simplu oameni pe care Tatăl Meu Mi i-a dăruit pentru a respecta calea Mea. Cu toate acestea, voi doar credeți în Mine, dar nu Îmi aparțineți, pentru că nu sunteți din familia israelită, ci, în schimb, sunteți de teapa străvechiului șarpe. Tot ce vă cer să faceți este să aduceți mărturie pentru Mine, dar astăzi trebuie să-Mi urmați calea. Toate acestea sunt de dragul mărturiei viitoare. Dacă doar ascultați de calea Mea, acest lucru este lipsit de valoare și sensul faptului că Tatăl v-a încredințat Mie se va pierde. Ceea ce doresc să vă mai spun este aceasta: ar trebui să-Mi urmați calea.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce înțelegi despre Dumnezeu?”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 467)

Cum lucrează Duhul Sfânt în cadrul bisericii în ziua de astăzi? Ai o înțelegere fermă privind această întrebare? Care sunt cele mai mari dificultăți ale fraților și surorilor tale? Ce le lipsește cel mai mult? În prezent, există unii oameni care sunt negativi când sunt supuși încercărilor, iar unii chiar se plâng. Alți oameni nu mai merg înainte pentru că Dumnezeu a terminat de vorbit. Oamenii nu au intrat pe calea dreaptă a credinței în Dumnezeu. Ei nu pot trăi independent și nu își pot menține propria viață spirituală. Anumiți oameni urmează și au motivația să urmărească și sunt dispuși să practice când vorbește Dumnezeu, dar când Dumnezeu nu vorbește, ei nu mai merg înainte. Oamenii încă nu au înțeles, în inimile lor, intențiile lui Dumnezeu și nu au dragoste spontană pentru Dumnezeu; în trecut, L-au urmat pe Dumnezeu deoarece erau forțați. Acum există unii oameni care sunt sătui de lucrarea lui Dumnezeu. Nu sunt astfel de oameni în pericol? O mulțime de oameni sunt într-o stare în care doar fac lucrurile mecanic. Deși mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu și se roagă la El, ei fac asta cu jumătate de inimă și nu mai au motivația pe care o aveau odată. Majoritatea nu sunt interesați de lucrarea lui Dumnezeu de rafinare și desăvârșire, și e ca și cum sunt constant lipsiți de orice motivație lăuntrică. Când sunt copleșiți de fărădelegi, nu se simt datori față de Dumnezeu, nici nu au conștiința să regrete. Ei nu urmăresc adevărul și nu părăsesc biserica, și urmăresc în schimb doar plăceri temporare. Acești oameni sunt cei mai obtuzi nesăbuiți! Când vine vremea, vor fi abandonați cu toții! Nici măcar unul nu va fi mântuit! Crezi că dacă cineva a fost mântuit o dată, va fi întotdeauna mântuit? Să crezi asta e pură amăgire! Toți aceia care nu urmăresc intrarea în viață vor fi mustrați. Majoritatea oamenilor nu au absolut niciun interes pentru intrarea în viață, pentru viziuni sau pentru a pune adevărul în practică. Ei nu urmăresc intrarea, cu atât mai puțin progresul profund. Oare nu se ruinează singuri? Chiar acum, există o parte din oameni ale căror condiții se îmbunătățesc constant. Cu cât Duhul Sfânt lucrează mai mult, cu atât ei dobândesc mai multă credință; cu cât experimentează mai mult, cu atât simt că lucrarea lui Dumnezeu e atât de tainică. Cu cât intră mai profund, cu atât mai mult înțeleg. Ei simt că iubirea lui Dumnezeu este atât de mare și simt stabilitate și claritate lăuntrică. Ei au o înțelegere a lucrării lui Dumnezeu. Aceștia sunt oamenii în care lucrează Duhul Sfânt. Unii oameni spun: „Deși nu există noi cuvinte de la Dumnezeu, tot trebuie să caut să merg mai profund în adevăr, trebuie să fiu sincer despre totul din experiența mea concretă și să intru în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu”. Acest tip de persoană are lucrarea Duhului Sfânt. Deși Dumnezeu Își ascunde chipul și Se ascunde de fiecare persoană în parte și deși nu vorbește sau nu Își face auzită vocea și există momente în care oamenii experimentează o oarecare rafinare internă, totuși Dumnezeu nu i-a părăsit complet pe oameni. Dacă o persoană nu poate reține adevărul pe care ar trebui să-l practice, nu va avea lucrarea Duhului Sfânt. În timpul perioadei de rafinare, când Dumnezeu Își ascunde chipul, dacă tu nu ai credință, ci în schimb te retragi, dacă nu te concentrezi asupra experimentării cuvintelor Sale, atunci fugi de lucrarea lui Dumnezeu. Mai târziu, vei fi unul dintre cei care sunt abandonați. Cei care nu caută să pătrundă în cuvântul lui Dumnezeu nu pot să rămână fermi în mărturia lor pentru El. Faptul că oamenii sunt capabili să aducă mărturie pentru Dumnezeu și să-I satisfacă intențiile este guvernat în întregime de motivația lor de a urmări cuvintele lui Dumnezeu. Lucrarea pe care Dumnezeu o săvârșește asupra oamenilor este, în primul rând, pentru a le permite să dobândească adevărul; faptul că te pune să urmărești viața este în întregime de dragul de a te desăvârși și de a te face potrivit pentru a fi folosit de Dumnezeu. Tot ceea ce urmărești acum este să auzi unele taine, să asculți cuvintele lui Dumnezeu, să-ți desfeți ochii, să te uiți în jur ca să vezi ce e nou sau ce se întâmplă și astfel, să-ți satisfaci curiozitatea. Dacă aceasta este intenția din inima ta, nu ai cum să îndeplinești cerințele lui Dumnezeu. Aceia care nu urmăresc adevărul nu pot urma până la capăt. În momentul de față, nu e vorba de faptul că Dumnezeu nu face ceva, ci mai degrabă că oamenii nu cooperează cu El. Asta e din cauză că sunt scârbiți de lucrarea Sa și vor doar să-I audă cuvintele de binecuvântare, în timp ce nu sunt dispuși să audă cuvintele Sale de judecată și mustrare. Din ce motiv se întâmplă asta? Motivul este că dorința oamenilor de a dobândi binecuvântări nu a fost îndeplinită, iar ei au devenit negativi și slabi. Nu e vorba de faptul că Dumnezeu, în mod intenționat, nu le permite oamenilor să-L urmeze, nici că le trimite intenționat lovituri. Oamenii sunt negativi și slabi doar pentru că intențiile lor sunt nepotrivite. Dumnezeu este Dumnezeul care dă viață omului și El nu poate duce omul la moarte. Negativitatea, slăbiciunea și retragerea oamenilor sunt toate cauzate de ei înșiși.

Lucrarea actuală a lui Dumnezeu le aduce oamenilor o oarecare rafinare și doar cei care pot să rămână fermi în toiul rafinării vor obține aprobarea lui Dumnezeu. Indiferent cum Își ascunde chipul, fie prin a nu vorbi, fie prin a nu lucra, dacă poți continua să urmărești și dacă poți continua să-L urmezi chiar dacă El spune că nu te vrea, atunci asta înseamnă a rămâne ferm în mărturia ta pentru Dumnezeu. Dacă Dumnezeu Își ascunde chipul de tine și tu încetezi să-L mai urmezi, înseamnă asta a rămâne ferm în mărturia ta pentru Dumnezeu? Dacă oamenii nu au o intrare reală, atunci nu au o statură reală, iar când vor întâlni cu adevărat o mare încercare, se vor poticni. Acum că Dumnezeu nu vorbește sau Dumnezeu nu acționează în conformitate cu noțiunile tale, tu cedezi; dacă Dumnezeu ar acționa în prezent conform propriilor tale noțiuni și ți-ar satisface voința, ai fi capabil să te ridici și ai avea motivația de a urmări. Care este, mai exact, temelia vieții pe care o trăiești? Eu spun că există mulți oameni care trăiesc într-un fel întemeiat în întregime pe curiozitatea umană. Ei categoric nu au dorința de a urmări cu adevărat. Toți aceia care nu urmăresc intrarea în adevăr, ci se bazează în viață pe curiozitatea lor sunt oameni vrednici de dispreț și sunt în pericol! Diferitele tipuri de lucrare ale lui Dumnezeu sunt toate îndeplinite pentru a desăvârși omenirea. Totuși, oamenii sunt întotdeauna curioși; le place mereu să se intereseze de zvonuri; sunt mereu preocupați de actualitățile din străinătate – de exemplu, ce se întâmplă în Israel sau dacă a fost un cutremur în Egipt. Ei caută întotdeauna unele lucruri noi, inedite pentru a-și satisface dorințele egoiste. Nu urmăresc viața, nici nu urmăresc să fie desăvârșiți. Ei caută doar ca ziua lui Dumnezeu să sosească mai curând pentru ca visul lor frumos să poată fi realizat și dorințele lor extravagante să fie împlinite. Acest tip de persoană nu este practică – este o persoană cu o perspectivă nepotrivită. Doar urmărirea adevărului este baza credinței omenirii în Dumnezeu, iar dacă oamenii nu urmăresc intrarea în viață, dacă nu caută să-L mulțumească pe Dumnezeu, atunci vor fi supuși pedepsei. Cei care trebuie pedepsiți sunt cei care nu au avut lucrarea Duhului Sfânt în vremea lucrării lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să îți păstrezi loialitatea față de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 468)

Cum ar trebui să coopereze oamenii cu Dumnezeu în timpul acestei etape a lucrării Sale? În prezent, Dumnezeu îi încearcă pe oameni. El nu rostește niciun cuvânt; El Își ascunde chipul și nu ia direct legătura cu oamenii. Din afară, pare că nu face nicio lucrare, dar adevărul este că El încă lucrează în interiorul omului. Oricine urmărește intrarea în viață are o viziune pentru propria urmărire a vieții și nu are dubii, chiar dacă nu înțelege complet lucrarea lui Dumnezeu. În timp ce ești supus încercărilor, chiar și când nu știi ce vrea Dumnezeu să facă și ce lucrare vrea să îndeplinească, ar trebui să știi că gândurile lui Dumnezeu pentru omenire sunt întotdeauna bune. Dacă Îl urmărești cu o inimă sinceră, El nu te va părăsi niciodată, iar în final te va desăvârși cu siguranță și va duce oamenii la o destinație potrivită. Indiferent cum îi încearcă Dumnezeu pe oameni în prezent, va sosi o zi când El le va oferi un final potrivit și le va da răsplata potrivită pe baza a ceea ce au făcut. Dumnezeu nu îi va duce pe oameni la un anume punct ca apoi pur și simplu să-i dea deoparte și să-i ignore. Asta deoarece El este un Dumnezeu credincios. În această etapă, Duhul Sfânt face lucrarea de rafinare. El rafinează fiecare persoană în parte. În pașii lucrării reprezentați de încercarea morții și de încercarea mustrării, rafinarea a fost îndeplinită prin cuvinte. Pentru ca oamenii să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, ei trebuie să înțeleagă mai întâi lucrarea Lui actuală și să înțeleagă cum ar trebui să coopereze oamenii. Acesta este un lucru pe care ar trebui să-l înțeleagă toată lumea. Indiferent ce face Dumnezeu, chiar dacă îi rafinează pe oameni sau chiar dacă El nu vorbește, nici măcar un pas al lucrării lui Dumnezeu nu se conformează noțiunilor omenirii. Fiecare pas al lucrării Lui spulberă și transcende noțiunile oamenilor. Aceasta este lucrarea Sa. Dar trebuie să crezi că, acum, lucrarea lui Dumnezeu a ajuns la un anumit stadiu, El nu va trimite la moarte toată omenirea orice-ar fi. El oferă și promisiuni și binecuvântări omenirii, iar toți cei care Îl urmăresc vor putea să dobândească binecuvântările Lui, dar cei care nu o fac vor fi eliminați de Dumnezeu. Asta depinde de urmărirea ta. Orice ar fi, trebuie să crezi că atunci când lucrarea lui Dumnezeu este încheiată, fiecare persoană va avea o destinație potrivită. Dumnezeu a oferit omenirii aspirații frumoase, dar, fără urmărire, acestea sunt de neatins. Ar trebui să poți vedea asta acum – rafinarea și mustrarea oamenilor de către Dumnezeu este lucrarea Sa, dar oamenii, la rândul lor, trebuie să urmărească tot timpul o schimbare a firii. În experiențele tale reale, trebuie mai întâi să știi cum să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu; trebuie să găsești, în cadrul cuvintelor Sale, lucrul în care ar trebui să pătrunzi și propriile-ți lipsuri; ar trebui să-ți faci intrarea în timp ce-ți iei în considerare experiențele reale, să iei acea parte din cuvintele lui Dumnezeu care ar trebui pusă în practică și să încerci să faci astfel. A mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu este un aspect. În plus, viața bisericii trebuie menținută, trebuie să ai o viață spirituală normală și să fii în stare să-I încredințezi lui Dumnezeu toate stările tale actuale. Indiferent cum se schimbă lucrarea Sa, viața ta spirituală ar trebui să rămână normală. O viață spirituală îți poate menține intrarea normală. Indiferent ce face Dumnezeu, se cuvine să-ți continui viața spirituală fără întreruperi și să-ți îndeplinești datoria. Asta ar trebui să facă oamenii. Este întru totul lucrarea Duhului Sfânt, dar, în timp ce aceasta reprezintă desăvârșirea pentru cei cu o condiție normală, pentru cei cu o condiție anormală este o încercare. În etapa actuală a lucrării de rafinare a Duhului Sfânt, unii oameni spun că lucrarea lui Dumnezeu este atât de măreață și că oamenii au absolut nevoie de rafinare, altfel statura lor va fi prea mică și nu vor avea cum să împlinească intențiile lui Dumnezeu. Totuși, pentru cei a căror condiție nu este bună, asta devine un motiv pentru a nu-L urmări pe Dumnezeu și un motiv pentru a nu participa la adunări sau a mânca și bea cuvântul lui Dumnezeu. În lucrarea lui Dumnezeu, indiferent ce face El sau ce schimbări efectuează, oamenii trebuie cel puțin să mențină o viață spirituală normală. Poate că nu ai fost nepăsător în actuala etapă a vieții tale spirituale, dar tot nu ai dobândit mult și nu ai strâns o recoltă bogată. În acest gen de circumstanțe, chiar dacă te ții de viața ta spirituală ca și când ai respecta o reglementare, tot trebuie să ți-o păstrezi; trebuie să respecți această reglementare astfel încât să nu suferi pierderi în viața ta și astfel încât să satisfaci intențiile lui Dumnezeu. Dacă viața ta spirituală este anormală, nu poți să vezi clar lucrarea actuală a lui Dumnezeu și, în schimb, simți mereu că este complet incompatibilă cu propriile tale noțiuni și, cu toate că ești dispus să Îl urmezi, îți lipsește motivația lăuntrică. Deci, indiferent ce face Dumnezeu în prezent, oamenii trebuie să coopereze. Dacă oamenii nu cooperează, Duhul Sfânt nu Își poate face lucrarea, iar dacă oamenii nu au dorința de a coopera, atunci cu greu pot câștiga lucrarea Duhului Sfânt. Dacă dorești să ai lucrarea Duhului Sfânt în interiorul tău și dacă vrei să câștigi aprobarea lui Dumnezeu, atunci trebuie să îți menții loialitatea inițială în fața lui Dumnezeu. Acum, nu este necesar să ai o înțelegere mai profundă, o teorie mai înaltă sau alte asemenea lucruri – tot ceea ce ți se cere este să susții cuvântul lui Dumnezeu pe fundamentul original. Dacă oamenii nu cooperează cu Dumnezeu și nu urmăresc pătrunderea mai profundă, Dumnezeu le va lua toate lucrurile care, inițial, erau ale lor. În interior, oamenii râvnesc întotdeauna la confort și s-ar bucura mai degrabă de ceea ce este deja disponibil. Ei vor să câștige promisiunile lui Dumnezeu fără a plăti niciun preț. Acestea sunt gândurile extravagante pe care le nutrește omenirea. A câștiga însăși viața fără a plăti un preț – însă a fost vreodată ceva așa ușor? Când cineva crede în Dumnezeu și urmărește intrarea în viață și urmărește o schimbare a firii sale, trebuie să plătească un preț și să dobândească o stare în care Îl va urma pe Dumnezeu întotdeauna, indiferent ce face El. Asta e ceva ce oamenii trebuie să facă. Chiar dacă urmezi toate acestea ca reglementare, trebuie să o susții mereu și, indiferent cât de grele sunt încercările, nu poți renunța la relația ta normală cu Dumnezeu. Ar trebui să fii capabil să te rogi, să îți menții viața bisericească și să nu-ți părăsești niciodată frații și surorile. Când Dumnezeu te încearcă, tot ar trebui să cauți adevărul. Aceasta este cerința minimă pentru o viață spirituală. Întotdeauna să ai dorința de a căuta și să te străduiești să cooperezi, aplicând întreaga ta energie – se poate face asta? Dacă oamenii iau asta ca temelie, vor putea cu ușurință să dobândească discernământul și intrarea în realitate. E ușor să accepți cuvântul lui Dumnezeu când propria ta stare este normală; în aceste circumstanțe, nu pare greu să practici adevărul și simți că lucrarea lui Dumnezeu este măreață. Dar dacă este slabă condiția ta, oricât de mare este lucrarea lui Dumnezeu și oricât de frumos vorbește cineva, nu vei da importanță. Când condiția unei persoane este anormală, Dumnezeu nu poate lucra în ea, iar acea persoană nu poate obține schimbări în firea sa.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să îți păstrezi loialitatea față de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 469)

Dacă oamenii nu au credință, nu le este ușor să continue pe această cale. Toată lumea poate vedea acum că lucrarea lui Dumnezeu nu se conformează nicicum noțiunilor și închipuirilor oamenilor. Dumnezeu a făcut atât de multă lucrare și a rostit atât de multe cuvinte și, deși oamenii ar putea recunoaște că ele reprezintă adevărul, noțiunile cu privire la Dumnezeu sunt încă susceptibile să apară în ei. Dacă oamenii își doresc să înțeleagă adevărul și să-l dobândească, trebuie să aibă credință și voință și să fie capabili să respecte ce au văzut deja și ce au câștigat din experiențele lor. Indiferent ce le face Dumnezeu oamenilor, ei trebuie să susțină ceea ce ei înșiși au, să fie sinceri în fața lui Dumnezeu și să-I rămână loiali până la capăt. Aceasta este datoria omenirii. Oamenii trebuie să susțină ceea ce trebuie să facă. Credința în Dumnezeu necesită supunere față de El și experiența lucrării Sale. Dumnezeu a făcut atât de multă lucrare – s-ar putea spune că pentru oameni este toată desăvârșire, rafinare și chiar mai mult, mustrare. Nu a existat niciun singur pas din lucrarea lui Dumnezeu care să fie în conformitate cu noțiunile umane; lucrul de care s-au bucurat oamenii sunt cuvintele dure ale lui Dumnezeu. Când Dumnezeu vine, oamenii ar trebui să se bucure de măreția Sa și de mânia Sa. Totuși, indiferent cât de aspre ar fi cuvintele Sale, El vine să-l mântuiască și să-l desăvârșească pe om. Ca ființe create, oamenii ar trebui să-și îndeplinească îndatoririle pe care se cuvine să le îndeplinească și să rămână fermi în mărturia lor pentru Dumnezeu în toiul rafinării. În fiecare încercare, ar trebui să susțină mărturia pe care ar trebui să o aducă și să aducă o mărturie răsunătoare pentru Dumnezeu. O persoană care face acest lucru este un biruitor. Indiferent cum te rafinează Dumnezeu, ar trebui să rămâi plin de credință și să nu-ți pierzi niciodată credința în El și ar trebui, de asemenea, să faci ceea ce ar trebui să facă omul. Asta este tot ceea ce Dumnezeu cere de la om – El cere ca inima omului să fie capabilă să se întoarcă pe deplin la El și să se îndrepte spre El în fiecare moment. O astfel de persoană este un biruitor. Cei pe care Dumnezeu îi numește „biruitori” sunt oamenii care încă pot să rămână fermi în mărturia lor, să-și mențină credința și loialitatea față de Dumnezeu și, orice s-ar întâmpla, să-și păstreze o inimă curată înaintea lui Dumnezeu și să-și mențină dragostea autentică pentru Dumnezeu, în timp ce se află sub influența Satanei și în timp ce sunt asediați de Satana – adică, în timp ce se află în mijlocul forțelor întunericului. În acest fel, ei au rămas fermi în mărturia lor înaintea lui Dumnezeu. Astfel de oameni sunt cei pe care Dumnezeu îi numește „biruitori”. Dacă urmărirea ta este excelentă când Dumnezeu te binecuvântează, dar te retragi fără binecuvântările Sale, este aceasta puritate? Din moment ce ești sigur că această cale este adevărată, trebuie să o urmezi până la capăt; trebuie să-ți menții loialitatea față de Dumnezeu. Din moment ce ai văzut că Dumnezeu a venit pe pământ pentru a te desăvârși personal, ar trebui să-I dai inima ta în întregime. Dacă, indiferent ce face Dumnezeu – poate dându-ți un final nefavorabil chiar la sfârșit – tu încă poți să-L urmezi, asta înseamnă că ți-ai menținut puritatea înaintea lui Dumnezeu. Ofranda adusă lui Dumnezeu a unui trup spiritual sfânt și a unei fecioare curate despre care s-a vorbit înseamnă a păstra o inimă sinceră înaintea lui Dumnezeu. Sinceritatea omului este puritate, iar cei care pot fi sinceri față de Dumnezeu și-au păstrat puritatea. Asta e ceea ce ar trebui să pui în practică. Când se cuvine să te rogi, te rogi; când se cuvine să te aduni la părtășie, faci asta; când se cuvine să cânți imnuri, cânți imnuri; iar când se cuvine să te răzvrătești împotriva trupului, te răzvrătești împotriva trupului. Când îți faci datoria, nu o faci superficial; când te confrunți cu încercări, rămâi neclintit. Aceasta este loialitatea față de Dumnezeu. Dacă nu susții ce ar trebui să facă oamenii, atunci toate suferințele și hotărârile anterioare au fost zadarnice.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să îți păstrezi loialitatea față de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 470)

Pentru fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu, există un mod în care oamenii ar trebui să coopereze. Dumnezeu îi rafinează pe oameni pentru ca ei să aibă credință când sunt supuși rafinărilor. Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni astfel încât ei să aibă credință pentru a fi desăvârșiți de Dumnezeu și să fie dispuși să accepte rafinările Sale și să fie emondați de către Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu lucrează în interiorul oamenilor pentru a le aduce luminare și iluminare și pentru a-i determina să coopereze cu El și să practice. Dumnezeu nu vorbește și nu-Și face vocea auzită în timpul rafinărilor, dar tot există o lucrare pe care oamenii ar trebui să o facă. Ar trebui să susții ceea ce ai deja și ar trebui să te poți ruga încă lui Dumnezeu, să fii aproape de Dumnezeu și să rămâi ferm în mărturia ta în fața lui Dumnezeu; în acest mod, îți vei îndeplini propria datorie. Toți ați văzut clar, din lucrarea lui Dumnezeu, că încercările Sale privind credința și iubirea oamenilor necesită ca ei să se roage mai mult lui Dumnezeu și să savureze mai des cuvintele lui Dumnezeu înaintea Lui. Dacă Dumnezeu te luminează și te face să-I înțelegi intențiile, și totuși tu nu practici deloc, nu vei câștiga nimic. Ar trebui să fii în continuare capabil să te rogi lui Dumnezeu când Îi pui cuvintele în practică, ar trebui să cauți mereu înaintea lui Dumnezeu când Îi savurezi cuvintele și ar trebui să fii plin de credință în El, nu descurajat sau rece. Aceia care nu pun cuvintele lui Dumnezeu în practică sunt plini de energie în timpul adunărilor, dar cad în întuneric atunci când se întorc acasă. Există unii care nici măcar nu vor să meargă la adunări. Așadar, trebuie să vezi clar ce datorie ar trebui să facă oamenii. S-ar putea să nu știi care sunt, de fapt, intențiile lui Dumnezeu, dar ar trebui să-ți îndeplinești datoria, ar trebui să te rogi când se cuvine și ar trebui să pui adevărul în practică atunci când se cuvine. Dacă faci tot ceea ce se cuvine să facă oamenii și îți susții viziunea originală, atunci vei fi mai capabil să accepți următorul pas al lucrării lui Dumnezeu. Când Dumnezeu lucrează într-un mod tainic, este o problemă dacă nu urmărești. Când El vorbește și predică în timpul adunărilor, asculți cu entuziasm, dar când nu vorbește, îți lipsește energia și te retragi. Ce fel de persoană acționează astfel? Este cineva care urmează oriunde se duce turma. Nu are nicio postură, nicio mărturie și nicio viziune! Majoritatea oamenilor sunt așa. Dacă tu continui pe calea aceea, într-o zi, când vei da peste o încercare mare, vei cădea în pedeapsă. Să ai postură e cel mai important în procesul lui Dumnezeu de desăvârșire a oamenilor. Dacă nu te îndoiești de niciun pas al lucrării lui Dumnezeu, dacă îndeplinești datoria omului, susții cu sinceritate ceea ce Dumnezeu te-a pus să pui în practică – adică, dacă îți aduci aminte de îndemnurile lui Dumnezeu și, indiferent ce face El în ziua de azi, nu uiți îndemnurile Sale, nu ai dubii privind lucrarea Sa, îți menții postura, îți susții mărturia și ești victorios la fiecare pas de pe cale – în final vei fi desăvârșit de către Dumnezeu și vei fi transformat în biruitor. Dacă ești capabil să rămâi neclintit în fiecare etapă a încercărilor lui Dumnezeu și dacă poți să-ți menții poziția până la capăt, atunci ești un biruitor și ești cineva care a fost desăvârșit de Dumnezeu. Dacă nu poți rămâne neclintit în încercările actuale, în viitor va deveni chiar și mai dificil. Dacă doar suporți un pic de suferință nesemnificativă și nu urmărești adevărul, atunci nu vei câștiga nimic până la urmă. Vei rămâne cu mâinile goale. Există unii oameni care renunță la urmărirea lor când văd că Dumnezeu nu vorbește, iar inima lor devine răzleață. Nu este nesăbuită o astfel de persoană? Aceste feluri de oameni nu au nicio realitate. Când Dumnezeu vorbește, ei se agită întotdeauna, părând ocupați și entuziasmați în exterior, dar acum că El nu vorbește, ei încetează să urmărească. Acest fel de persoană nu are niciun viitor. În timpul rafinărilor, trebuie să pătrunzi dintr-o perspectivă pozitivă și să înveți lecțiile pe care ar trebui să le înveți; când te rogi lui Dumnezeu și Îi citești cuvântul, ar trebui să îți compari propria stare cu acesta, să-ți descoperi lipsurile și să afli că ai încă multe lecții de învățat. Cu cât urmărești mai sincer pe măsură ce treci prin rafinări, cu atât te vei găsi mai inadecvat. Acest lucru se datorează faptului că, în timp ce ești rafinat, întâmpini multe probleme pe care nu poți să le vezi clar și s-ar putea să te plângi și să-ți dezvălui propriul trup. Abia atunci poți să descoperi că ai mult prea multe firi corupte în tine.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să îți păstrezi loialitatea față de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 471)

Lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă necesită o credință enormă, o credință chiar mai mare decât cea a lui Iov. Fără credință, oamenii nu vor putea continua să dobândească experiență și, astfel, nu vor putea să fie desăvârșiți de Dumnezeu. Când vine ziua marilor încercări, unii oameni vor părăsi bisericile – unii într-o parte, alții în alta. Vor exista unii care se descurcaseră destul de bine în urmărirea lor din zilele anterioare și nu va fi clar de ce nu mai cred. Se vor întâmpla multe lucruri pe care nu le vei înțelege, iar Dumnezeu nu va arăta niciun semn și nicio minune, nici nu va face nimic supranatural. Asta e pentru a vedea dacă poți rămâne neclintit – Dumnezeu folosește faptele pentru a rafina oamenii. Nu ai suferit încă prea mult. În viitor, când vor veni marile încercări, în anumite locuri fiecare persoană din biserică va pleca, iar cei cu care ai avut o relație bună vor pleca și își vor abandona credința. Vei putea atunci să rămâi neclintit? Până acum, încercările cu care te-ai confruntat au fost minore și probabil că abia ai fost în stare să rămâi ferm în fața lor. Acest pas include rafinări și desăvârșire doar prin cuvinte. În pasul următor, faptele vor veni asupra ta pentru a te rafina, iar atunci vei fi în mijlocul pericolului. Odată ce lucrurile devin cu adevărat serioase, Dumnezeu te va sfătui să te grăbești și să pleci, iar oamenii religioși vor încerca să te convingă să mergi cu ei. Asta e pentru a vedea dacă poți continua pe această cale, iar toate acestea sunt încercări. Încercările actuale sunt minore, dar va veni ziua când vor exista unele cămine în care părinții nu vor mai crede și altele în care copiii nu vor mai crede. Vei fi capabil să continui? Cu cât te duci mai departe, cu atât vor deveni mai mari încercările tale. Dumnezeu Își îndeplinește lucrarea de rafinare a oamenilor conform nevoilor și staturii lor. În timpul etapei în care Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni, este imposibil ca numărul de oameni să continue să crească – doar se va micșora. Numai prin aceste rafinări pot fi desăvârșiți oamenii. Să fii emondat, disciplinat, încercat, mustrat, blestemat – poți rezista la toate acestea? Când vezi o biserică cu o situație deosebit de bună, unde frații și surorile urmăresc toți cu multă energie, te vei simți și tu încurajat. Când vine ziua în care toți vor fi plecat, în care unii dintre ei nu vor mai crede, alții vor fi plecat să facă afaceri sau să se căsătorească, iar alții se vor fi alăturat religiei – vei putea atunci să rămâi neclintit? Vei putea atunci să rămâi netulburat pe dinăuntru? Desăvârșirea omului de către Dumnezeu nu este un lucru așa simplu! El utilizează multe lucruri pentru a rafina oamenii. Oamenii le văd ca metode, dar în intenția inițială a lui Dumnezeu acestea nu sunt deloc metode, ci fapte. În final, când El va fi rafinat oamenii până la un punct anume și ei nu vor mai avea plângeri, această etapă a lucrării Sale va fi finalizată. Marea lucrare a Duhului Sfânt este de a te desăvârși, iar când El nu lucrează și Se ascunde, este cu atât mai mult în scopul de a te desăvârși și de a fi mai capabil să vezi dacă oamenii au iubire pentru Dumnezeu, dacă au credință adevărată în El. Când Dumnezeu vorbește fățiș, nu e nevoie să cauți; doar când El este ascuns, e nevoie să cauți și să îți găsești calea pe dibuite. Ar trebui să fii capabil să-ți îndeplinești datoria de ființă creată și, oricare ar putea fi finalul și destinația ta viitoare, ar trebui să fii capabil să urmărești cunoașterea și iubirea de Dumnezeu în timpul anilor vieții tale și, indiferent cum te tratează Dumnezeu, ar trebui să fii în stare să eviți plângerile. Există o condiție pentru ca Duhul Sfânt să lucreze în oameni. Aceștia trebuie să înseteze, să caute și să nu fie fără tragere de inimă sau plini de îndoieli privind acțiunile lui Dumnezeu și trebuie să-și poată susține datoria tot timpul; doar în acest fel pot câștiga lucrarea Duhului Sfânt. În fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu, ceea ce li se cere oamenilor este să aibă o credință enormă și să vină înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta – doar prin experiență pot oamenii să descopere cât de încântător este Dumnezeu și cum lucrează Duhul Sfânt în oameni. Dacă nu experimentezi, dacă nu îți găsești calea spre asta pe dibuite, dacă nu cauți, atunci nu vei câștiga nimic. Trebuie să îți găsești calea pe dibuite prin experiențele tale, și doar prin experiențele tale poți să vezi acțiunile lui Dumnezeu și să recunoști minunăția Sa și caracterul Său de nepătruns.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să îți păstrezi loialitatea față de Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 472)

Dumnezeu îți permite să experimentezi tot felul de împrejurări potrivnice, frustrări și necazuri, precum și multe eșecuri și piedici. În cele din urmă, Dumnezeu te face să-ți dai seama – pe măsură ce experimentezi aceste lucruri – că tot ceea ce a spus El este corect și este adevărul. În același timp, El te face să realizezi că ceea ce gândești și-ți închipui, precum și noțiunile, cunoștințele, teoriile filosofice, filosofiile și lucrurile pe care le-ai învățat în lume și pe care le-ai învățat de la părinții tăi sunt toate greșite și că aceste lucruri nu te pot îndruma pe calea cea dreaptă în viață și nu te pot conduce să înțelegi adevărul și să vii înaintea lui Dumnezeu. Dacă încă trăiești după aceste lucruri, atunci mergi pe calea eșecului, precum și pe calea împotrivirii și a trădării față de Dumnezeu. În cele din urmă, Dumnezeu te va face să vezi clar acest lucru. Acest proces este ceva ce trebuie să experimentezi și numai în acest fel se pot obține rezultate, dar este, totodată, un lucru dureros de văzut pentru Dumnezeu. Oamenii sunt răzvrătiți și au firi corupte, așa că trebuie să sufere puțin și să experimenteze aceste eșecuri. Fără această suferință, nu ar avea nicio modalitate de a fi purificați. Dacă o persoană are realmente o inimă care iubește adevărul și chiar este dispusă să accepte diferitele metode de mântuire din partea lui Dumnezeu și să plătească prețul, atunci nu este nevoie să sufere atât de mult prin încercări și rafinare. Dumnezeu nu vrea, de fapt, să-i facă pe oameni să sufere atât de mult și nu vrea să îi facă să experimenteze atâtea piedici și eșecuri. Cu toate acestea, oamenii sunt prea răzvrătiți; ei nu sunt dispuși să facă ce li se spune, nu sunt dispuși să se supună și nu sunt capabili să meargă pe calea cea dreaptă sau să o ia pe scurtături; ei doar se rătăcesc urmându-și propriul drum și se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și I se împotrivesc. Oamenii sunt corupți. Dumnezeu nu poate decât să-i predea Satanei și să îi pună în diverse situații pentru a-i căli în mod constant, permițându-le astfel să dobândească tot felul de experiențe, să învețe tot felul de lecții și să ajungă să înțeleagă esența a tot felul de lucruri ticăloase. După aceea, când oamenii vor privi în trecut, vor realiza că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt adevărul, vor admite că acestea sunt adevărul și vor admite că numai Dumnezeu este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și Cel care-i iubește cu adevărat pe oameni, este preocupat de ei și îi poate mântui. Dumnezeu nu vrea ca oamenii să sufere atât de mult, dar ei sunt prea răzvrătiți, sunt dispuși să meargă pe căi întortocheate și sunt dispuși să treacă prin această suferință. Dumnezeu nu are de ales decât să-i pună în diverse situații pentru a-i căli în mod constant. În ce măsură sunt oamenii, în cele din urmă, temperați? În măsura în care tu spui: „Am experimentat orice fel de situație și acum înțeleg în sfârșit că, în afară de Dumnezeu, nu există nicio persoană, niciun eveniment sau lucru care să mă poată face să înțeleg adevărul, care să mă poată face să mă bucur de adevăr sau care să mă poată face să intru în adevărurile-realități. Dacă practic ascultător conform cuvintelor lui Dumnezeu, rămân ascultător în locul omului, îmi mențin statutul și datoria ca o ființă creată, accept ascultător suveranitatea și rânduielile lui Dumnezeu, nu mai am nemulțumiri, nici nu-mi doresc lucruri extravagante de la Dumnezeu și pot să mă supun cu adevărat înaintea Creatorului, numai atunci voi fi o persoană care se supune cu adevărat lui Dumnezeu.” Când oamenii ajung la acest nivel, se pleacă la pământ într-adevăr înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu mai trebuie să pregătească alte situații pe care ei să le experimenteze. Așadar, ce cale doriți să urmați? Nimeni, în dorințele sale subiective, nu vrea să sufere și nimeni nu vrea să experimenteze impedimente, eșecuri, dificultăți, frustrări sau nenorociri, dar nu există o altă cale. Oamenii au naturi satanice; sunt prea răzvrătiți, iar gândurile și părerile lor sunt prea complicate. În fiecare zi, inima ta este în contradicție permanentă, în vrajbă și în tumult. Înțelegi puține adevăruri, intrarea ta în viață este superficială și îți lipsește puterea de a depăși noțiunile, închipuirile și firile corupte ale trupului. Nu poți decât să ai abordarea obișnuită a omului: să experimentezi în mod constant eșecul și frustrarea, să cazi constant, aruncat de greutăți și să te tăvălești în noroi, până când vine o zi în care spui: „Sunt obosit. M-am săturat. Nu vreau să trăiesc așa. Nu vreau să experimentez aceste eșecuri. Sunt dispus să vin înaintea Creatorului, cu ascultare; voi asculta ce spune Dumnezeu și voi face ceea ce spune El. Numai aceasta este calea cea bună în viață.” Numai în ziua în care vei fi pe deplin convins și vei recunoaște înfrângerea, vei fi capabil să vii înaintea lui Dumnezeu. Ai ajuns să înțelegi ceva despre firea lui Dumnezeu din asta? Care este atitudinea lui Dumnezeu față de oameni? Indiferent ce face Dumnezeu, El vrea ce este mai bun pentru oameni. Indiferent ce situații pregătește sau ce îți cere să faci, El Își dorește întotdeauna să vadă cel mai bun rezultat. Să spunem că treci prin ceva și întâmpini obstacole și eșecuri. Dumnezeu nu-Și dorește să te vadă descurajat când eșuezi, crezi că ești terminat și că ai fost înșfăcat de Satana, apoi să renunți la tine, să nu mai știi încotro să o apuci și să te scufunzi în demoralizare – Dumnezeu nu-Și dorește să vadă acest rezultat. Ce-Și dorește Dumnezeu să vadă? Că, deși este posibil să fi eșuat în această chestiune, ești capabil să cauți adevărul și să reflectezi asupra ta, să găsești motivul eșecului tău, să accepți lecția pe care ai învățat-o din acest eșec, să ți-o amintești în viitor, să știi că este greșit să acționezi în felul acesta și că doar să practici conform cuvintelor lui Dumnezeu este corect și să îți dai seama de următoarele: „Sunt o persoană rea. Am o fire coruptă satanică. Există răzvrătire în mine. Sunt departe de oamenii drepți despre care vorbește Dumnezeu și nu am o inimă cu frică de Dumnezeu.” Tu ai văzut clar acest fapt; ai ajuns să recunoști adevărul chestiunii și, prin această piedică, acest eșec, ai dobândit puțină rațiune și te-ai maturizat. Asta este ceea ce vrea să vadă Dumnezeu. Ce înseamnă maturizarea? Înseamnă că Dumnezeu te poate câștiga, că poți fi mântuit, că poți intra în adevărurile-realități și că ai pornit pe calea de a te teme de Dumnezeu și de a te feri de rău. Dumnezeu speră să-i vadă pe oameni luând calea cea dreaptă. Dumnezeu face lucrurile cu intenții minuțioase și toate acestea reprezintă iubirea Sa ascunsă, dar oamenii, de multe ori, nu pot să simtă acest lucru. Ei sunt înguști la minte și foarte meschini. În momentul în care nu se pot bucura de harul și binecuvântările lui Dumnezeu, Îl învinuiesc pe Dumnezeu, devin negativi și acționează cu țâfnă, însă Dumnezeu nu le poartă pică. Pur și simplu îi tratează ca pe niște copii ignoranți și nu le caută nod în papură. El pregătește împrejurări pentru oameni, care le permit să afle cum se obțin harul și binecuvântările, le permit să înțeleagă ce înseamnă harul pentru om și ce poate extrage omul din el. Să spunem că îți place să mănânci ceva despre care Dumnezeu spune că este rău pentru sănătatea ta atunci când este consumat în exces. Tu nu asculți și insiști să-l mănânci, iar Dumnezeu îți permite să faci acea alegere în mod liber. Drept urmare, te îmbolnăvești. După ce experimentezi acest lucru de mai multe ori, îți dai seama că, de fapt, cuvintele pe care le rostește Dumnezeu sunt corecte, că lucrurile pe care le spune El sunt adevărate, că trebuie să practici potrivit cuvintelor Sale și că aceasta este calea corectă. Așadar, ce rezultă din aceste obstacole, eșecuri și suferința pe care o experimentezi? În primul rând, ajungi să apreciezi intențiile minuțioase ale lui Dumnezeu. În al doilea rând, te face să crezi și să te simți sigur că sunt corecte cuvintele lui Dumnezeu și că sunt toate practice, iar credința ta în Dumnezeu crește. Pe deasupra, experimentând această perioadă a eșecului, ajungi să recunoști veridicitatea și exactitatea cuvintelor lui Dumnezeu, vezi că sunt adevărul cuvintele lui Dumnezeu și înțelegi principiul practicării adevărului. Așadar, experimentarea eșecului este bună pentru oameni, dar, totodată, îi face să sufere – este un fel de temperare. Dar dacă a fi temperat astfel te face, în cele din urmă, să te întorci înaintea lui Dumnezeu, te face să înțelegi cuvintele Sale și să le accepți în inima ta drept adevărul și te face să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu, atunci temperarea, obstacolele și eșecurile pe care le-ai experimentat nu vor fi fost în zadar. Acesta este rezultatul pe care Își dorește Dumnezeu să-l vadă.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să discernem natura-esență a lui Pavel”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 473)

Trebuie să-ți amintești că aceste cuvinte au fost acum rostite: mai târziu, vei experimenta necazuri mai mari și suferințe mai mari! A fi desăvârșit nu este un lucru simplu sau ușor. Trebuie cel puțin să ai credința lui Iov sau chiar o credință mai mare decât a lui. Ar trebui să știi că încercările din viitor vor fi mai mari decât încercările lui Iov și că trebuie să suporți mustrarea vreme îndelungată. E oare un lucru simplu? Dacă al tău calibru nu poate fi îmbunătățit, dacă îți lipsește capacitatea de înțelegere și dacă știi prea puțin, atunci nu vei avea nicio mărturie în acel moment, ci vei deveni în schimb o glumă, o jucărie pentru Satana. Dacă nu îți poți menține viziunile acum, atunci nu ai absolut nicio temelie și, în viitor, vei fi bun de aruncat! Nicio porțiune a căii nu este ușor de parcurs, așa că nu subestima acest lucru. Cântărește asta cu atenție și fă pregătiri pentru modul în care să parcurgi așa cum se cuvine ultima porțiune a acestei căi. Aceasta este calea care trebuie străbătută în viitor, calea pe care trebuie să o parcurgă toți oamenii. Nu trebuie să permiți ca această cunoaștere să fie neglijată; să nu crezi că tot ce-ți spun e o pierdere de vreme. Va veni ziua când totul îți va fi de folos – cuvintele Mele nu pot fi rostite în zadar. Acesta este momentul să te înzestrezi, momentul să netezești calea către viitor. Ar trebui să pregătești calea pe care vei merge în viitor; ar trebui să te îngrijorezi și să te neliniștești cu privire la modul în care vei putea rămâne ferm în viitor și să te pregătești bine pentru calea ta viitoare. Nu fi lacom și leneș! Trebuie să faci absolut tot posibilul să-ți întrebuințezi cât mai bine timpul, astfel încât să poți câștiga tot ceea ce ai nevoie. Îți ofer totul ca să poți înțelege. Ați văzut cu ochii voștri că, în mai puțin de trei ani, am spus atât de multe lucruri și am făcut atât de multă lucrare. Un motiv pentru care am lucrat în acest fel este acela că oamenii au atâtea lipsuri, iar un alt motiv este acela că timpul este prea scurt; nu mai pot exista amânări. Tu îți închipui că oamenii trebuie să obțină mai întâi o claritate lăuntrică perfectă înainte de a putea aduce mărturie și de a fi folosiți – dar nu ar fi prea lent? Deci, cât timp voi fi nevoit să te însoțesc? Dacă ai vrea să te însoțesc până când ești bătrân și cărunt, ar fi imposibil! Îndurând un necaz mai mare, toți oamenii vor dobândi o înțelegere autentică. Aceștia sunt pașii lucrării. După ce vei înțelege în amănunt viziunile din părtășia de astăzi și vei dobândi o statură autentică, nicio suferință prin care vei trece în viitor nu te va copleși și vei putea să rămâi ferm. Când voi fi încheiat acest ultim pas al lucrării și voi fi terminat de rostit ultimele cuvinte, în viitor, va trebui ca oamenii să meargă pe propria lor cale. Acest lucru va împlini cuvintele rostite înainte: Duhul Sfânt are o însărcinare pentru fiecare persoană în parte și lucrare de făcut asupra fiecărei persoane în parte. În viitor, toată lumea va merge pe calea pe care ar trebui să meargă, condusă de Duhul Sfânt. Cine va putea avea grijă de alții când suferă necazuri? Fiecare individ are propria suferință și fiecare are propria statură. Statura niciunei persoane nu este aceeași cu a alteia. Soții nu vor putea avea grijă de soțiile lor, nici părinții de copiii lor; nimeni nu va putea avea grijă de nimeni altcineva. Nu va fi ca acum, când îngrijirea și sprijinul reciproc sunt încă posibile. Aceea va fi o vreme în care fiecare tip de persoană va fi dezvăluit. Adică, atunci când Dumnezeu îi va lovi pe păstori, oile turmei se vor risipi, iar în acel moment nu veți avea niciun conducător adevărat. Oamenii vor fi împărțiți – nu va fi ca acum, când puteți participa împreună la adunări. În viitor, cei care nu au lucrarea Duhului Sfânt își vor arăta adevărata față. Soții își vor vinde soțiile, soțiile își vor vinde soții, copiii își vor vinde părinții, iar părinții își vor persecuta copiii – inima umană este dincolo de orice închipuire! Tot ce se poate face este ca fiecare să se agațe de ceea ce are și să parcurgă cum se cuvine porțiunea finală a căii. Momentan, nu vedeți clar acest lucru; toți sunteți obtuzi. Să experimentați cu succes acest pas al lucrării nu este un lucru ușor.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cum ar trebui să parcurgi porțiunea finală a căii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 474)

Cei mai mulți oameni cred în Dumnezeu de dragul destinației lor viitoare sau pentru desfătare temporară. Aceia care nu au îndurat nicio emondare cred în Dumnezeu pentru a intra în ceruri, pentru a câștiga răsplăți. Ei nu cred în Dumnezeu pentru a fi desăvârșiți sau pentru a îndeplini datoria de ființe create. Cu alte cuvinte, majoritatea oamenilor nu cred în Dumnezeu pentru a-și îndeplini responsabilitățile sau pentru a-și încheia datoria. Rareori cred oamenii în Dumnezeu cu scopul de a trăi vieți pline de sens, nici nu există aceia care cred că din moment ce omul este în viață, ar trebui să-L iubească pe Dumnezeu pentru că este absolut firesc și justificat să o facă și este vocația naturală a omului. Astfel, chiar dacă diferiți oameni își urmăresc fiecare propriile scopuri, ținta căutării lor și motivația din spatele ei sunt similare și, mai mult, pentru majoritatea dintre ei, obiectele închinării lor sunt aproape aceleași. Pe parcursul ultimelor câteva mii de ani, mulți credincioși au murit, și mulți au murit și au fost născuți din nou. Nu doar un om sau doi Îl urmăresc pe Dumnezeu, nici măcar o mie sau două, totuși, majoritatea acestor oameni caută de dragul propriilor perspective sau al speranțelor lor minunate pentru viitor. Aceia care Îi sunt devotați lui Hristos sunt puțini și rari. Mulți credincioși devotați tot au murit prinși în propriile mreje și, pe lângă aceasta, numărul oamenilor care au fost victorioși este imperceptibil de mic. Până în această zi, motivele pentru care oamenii eșuează, sau secretele victoriei lor, le sunt încă necunoscute. Aceia care sunt obsedați de a-L urmări pe Hristos încă nu s-au trezit și nu au dat de capăt acestor mistere pentru că pur și simplu nu știu. Chiar dacă fac eforturi minuțioase în căutarea lor, calea pe care umblă este cărarea eșecului pe care au umblat odată înaintașii lor, și nu cea a succesului, pe care au umblat alții care au venit înainte. În acest fel, indiferent cum urmăresc, nu umblă ei pe calea care conduce spre întuneric? Ceea ce câștigă ei nu sunt fructe amare? Este destul de greu de prezis dacă oamenii care îi imită pe cei care au avut succes în vremuri trecute vor primi, în final, binecuvântări sau vaiete. La urma urmelor, cât de slabe sunt probabilitățile pentru oamenii care urmăresc luând-o pe urmele pașilor celor care au eșuat? Nu au ei și mai mari șanse de eșec? Ce valoare are calea pe care ei umblă? Nu își irosesc ei eforturile? Indiferent dacă oamenii au succes sau eșuează în căutarea lor, există, pe scurt, un motiv pentru care ei procedează astfel și câștigul sau pierderea lor nu sunt determinate de faptul că ei urmăresc după cum vor.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de calea pe care umblă o persoană”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 475)

Cea mai fundamentală cerință pentru credința omului în Dumnezeu este ca acesta să aibă o inimă cinstită și să poată să se dedice în întregime și să se supună cu adevărat. Ceea ce este cel mai greu pentru om este să-și pună la dispoziție întreaga viață în schimbul credinței adevărate prin care poate obține adevărul deplin și să-și îndeplinească datoria ca ființă creată. Acest lucru este inaccesibil celor care eșuează și chiar și mai inaccesibil celor care nu pot să-L găsească pe Hristos. Tocmai pentru că nu este bun la a se dedica în întregime lui Dumnezeu, pentru că nu este dispus să își facă datoria pentru Creator, pentru că a văzut adevărul, dar îl evită și merge pe propria cale, căci urmărește întotdeauna calea celor care au eșuat, pentru că se răzvrătește întotdeauna împotriva Cerului, omul eșuează mereu, întotdeauna este prins în capcană de intriga Satanei și în propriile mreje. Pentru că omul nu Îl cunoaște pe Hristos, pentru că omul nu este expert în înțelegerea și experimentarea adevărului, pentru că omul se închină prea mult lui Pavel și are o dorință prea puternică să meargă în Cer, pentru că omul solicită întotdeauna ca Hristos să-l asculte și-I poruncește lui Dumnezeu, toate acele figuri mărețe și importante și aceia care au experimentat vicisitudinile lumii continuă să fie incapabili să scape de moarte și mor în mijlocul mustrării lui Dumnezeu. Tot ceea ce pot spune despre astfel de oameni este că au parte de morți nenaturale. Consecința cu care se confruntă – moartea lor – nu este fără justificare și, în afară de asta, nu este eșecul lor chiar mai intolerabil pentru legea Cerului? Adevărul vine din lumea omului, totuși, adevărul dintre oameni este dat mai departe de Hristos. Își are originea de la Hristos, adică de la Dumnezeu Însuși, iar asta nu este ceva de care omul este capabil. Cu toate acestea, Hristos doar oferă adevărul; El nu a venit aici să decidă dacă omul va avea succes în urmărirea adevărului. Prin urmare, succesul sau eșecul omului în privința adevărului depinde în totalitate de propria căutare. Aceasta este o chestiune care nu a avut nimic de-a face cu Hristos, ci este în schimb determinată de căutarea omului. Destinația omului și succesul sau eșecul lui nu pot fi puse toate în seama lui Dumnezeu, așa încât Dumnezeu Însuși să trebuiască să le poarte, pentru că nu este o problemă a lui Dumnezeu Însuși, ci este direct legată de datoria pe care ar trebui să o îndeplinească ființele create. Majoritatea oamenilor au câteva cunoștințe despre căutarea și destinația lui Pavel și a lui Petru, totuși, oamenii nu cunosc nimic mai mult decât finalul lui Petru și cel al lui Pavel și sunt ignoranți în privința secretului din spatele succesului lui Petru sau a deficiențelor care au condus la eșecul lui Pavel. Și astfel, dacă sunteți complet incapabili să vedeți în profunzime esența căutării lor, atunci căutarea majorității dintre voi tot va eșua și chiar dacă un număr mic dintre voi vor avea succes, totuși, nu vor fi egali cu Petru. Dacă, însă, calea căutării tale este cea corectă, atunci ai o speranță de succes; dacă, însă, calea pe care pășești în căutarea adevărului este cea greșită, atunci vei fi veșnic incapabil de succes și vei întâmpina același final ca și Pavel.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de calea pe care umblă o persoană”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 476)

Petru a fost un om care a fost desăvârșit. Doar după ce a experimentat mustrare și judecată și a obținut astfel o inimă pură și iubitoare de Dumnezeu, a fost pe deplin desăvârșit; calea pe care a umblat a fost calea care l-a dus la desăvârșire. Cu alte cuvinte, încă de la început, Petru a mers pe calea corectă, și motivația lui pentru a crede în Dumnezeu a fost cea corectă și, astfel, a devenit cineva care a fost desăvârșit; a călcat pe o cale nouă pe care omul nu mai umblase înainte. Totuși, calea pe care umblase Pavel încă de la început a fost cărarea împotrivirii la adresa lui Hristos, și faptul că el a lucrat pentru Hristos câteva decenii a fost doar pentru că Duhul Sfânt dorea să-l folosească și să profite de darurile lui și de toate meritele pentru a face lucrarea Lui. El a fost pur și simplu cineva folosit de Duhul Sfânt și nu a fost folosit pentru că Isus i-a privit în mod favorabil umanitatea, ci datorită darurilor lui. El a putut să lucreze pentru Isus pentru că a fost lovit, nu pentru că a fost fericit să o facă. El a fost capabil să facă o astfel de lucrare datorită luminării și călăuzirii Duhului Sfânt, și lucrarea pe care a făcut-o nu reprezenta în niciun caz căutarea lui sau umanitatea lui. Lucrarea lui Pavel reprezenta lucrarea unui slujitor, ceea ce înseamnă că el a făcut lucrarea unui apostol. Petru, însă, a fost diferit: și el a făcut o lucrare; nu a fost atât de măreață ca și lucrarea lui Pavel, dar el a lucrat în timp ce-și urmărea propria intrare, iar lucrarea lui a fost diferită de lucrarea lui Pavel. Lucrarea lui Petru a fost îndeplinirea datoriei unei ființe create. El nu a lucrat în rolul unui apostol, ci în timp ce urmărea iubirea pentru Dumnezeu. Cursul lucrării lui Pavel a conținut și căutarea lui personală: căutarea lui a fost de dragul a nimic mai mult decât speranțele lui pentru viitor și dorința lui după o destinație bună. El nu a acceptat rafinare în timpul lucrării lui, nici emondare. El credea că atâta timp cât lucrarea pe care o făcea satisfăcea intențiile lui Dumnezeu și tot ce făcea era plăcut lui Dumnezeu, atunci îl aștepta o răsplată la final. Nu au existat experiențe personale în lucrarea lui – totul a fost de dragul lucrării, și nu a fost dus la îndeplinire pe fondul căutării schimbării. Totul din lucrarea lui a fost o tranzacție, nu a conținut nimic din datoria sau supunerea unei ființe create. Pe parcursul lucrării lui, nu a intervenit nicio schimbare în firea veche a lui Pavel. Lucrarea lui a fost, pur și simplu, de a presta servicii pentru alții și era incapabilă să aducă schimbări în firea lui. Pavel și-a dus la îndeplinire lucrarea în mod direct, fără să fi fost desăvârșit sau să fi fost emondat, motivat fiind de răsplată. Cu Petru a fost diferit: el a fost unul care a trecut prin emondare și rafinare. Scopul și motivația lucrării lui Petru au fost fundamental diferite de cele ale lui Pavel. Chiar dacă Petru nu a avut un volum mare de lucrări, firea lui a trecut prin multe schimbări, și ceea ce a urmărit el au fost adevărul și schimbarea reală. Lucrarea lui nu a fost îndeplinită doar de dragul lucrării în sine. Chiar dacă Pavel a făcut multă lucrare, a fost toată lucrarea Duhului Sfânt și chiar dacă Pavel a cooperat în această lucrare, nu s-a împlinit ca rezultat al experienței sale. Faptul că Petru a lucrat mai puțin s-a datorat doar faptului că Duhul Sfânt nu a făcut atât de multă lucrare asupra lui. Nu cantitatea lucrării lor a determinat dacă au fost desăvârșiți sau nu; căutarea unuia a fost pentru a primi răsplăți, iar a celuilalt a fost pentru a dobândi o dragoste supremă pentru Dumnezeu și pentru a-și îndeplini datoria de ființă creată, astfel încât să poată să trăiască o imagine vrednică de iubit pentru a satisface intențiile lui Dumnezeu. La exterior erau diferiți, și la fel de diferite erau și esențele lor. Nu poți determina care dintre ei a fost desăvârșit pe baza a cât de mult a slujit. Petru a căutat să trăiască imaginea unui om care Îl iubește pe Dumnezeu, să fie cineva care I se supunea lui Dumnezeu, să fie cineva care accepta emondarea și să fie cineva care își îndeplinea datoria de ființă creată. El a fost capabil să se dedice pe sine lui Dumnezeu, să se pună în întregime în mâinile lui Dumnezeu și să I se supună până la moarte. El a avut acest tip de hotărâre și a și realizat-o. Aceasta este rădăcina motivului pentru care finalul său a fost, în cele din urmă, diferit de cel al lui Pavel. Lucrarea pe care a făcut-o Duhul Sfânt asupra lui Petru a fost pentru a-l desăvârși, iar lucrarea pe care a făcut-o Duhul Sfânt asupra lui Pavel a fost pentru a-l folosi. Asta pentru că naturile lor și perspectivele din spatele a ceea ce urmăreau nu erau aceleași. Ambii au avut lucrarea Duhului Sfânt. Petru a aplicat această lucrare pentru sine și a oferit-o și altora; Pavel, în schimb, a oferit toată lucrarea Duhului Sfânt altora și nu și-a însușit nimic din ea pentru sine. Astfel, după ce a experimentat lucrarea Duhului Sfânt atât de mulți ani, schimbările din Pavel erau aproape inexistente. El a rămas aproape în starea lui naturală și încă era Pavel de dinainte. Pur și simplu după ce a îndurat greutățile multor ani de muncă a învățat cum să „lucreze” și a învățat rezistența, însă natura lui veche – natura lui foarte competitivă și mercantilă – a rămas încă. Nici măcar după ce a lucrat atât de mulți ani, nu și-a cunoscut firea coruptă, nici nu se eliberase de vechea lui fire, care încă era clar vizibilă în lucrarea sa. Pur și simplu avea mai multă experiență de lucru, însă această experiență puțină nu a fost capabilă de una singură să îl schimbe și nu i-a putut schimba concepția despre existență sau semnificația a ceea ce urmărea el. Deși a lucrat mulți ani pentru Hristos și nu L-a mai persecutat niciodată pe Domnul Isus, în inima lui nu a fost nicio schimbare în privința cunoașterii lui Dumnezeu. Asta înseamnă că nu a lucrat pentru a se dedica pe sine lui Dumnezeu, ci mai degrabă, el a fost obligat să lucreze de dragul destinației lui viitoare. Pentru că la început L-a persecutat pe Hristos și nu s-a supus lui Hristos; a fost un răzvrătit înnăscut care s-a împotrivit lui Hristos în mod deliberat și cineva care nu avea nicio cunoștință despre lucrarea Duhului Sfânt. Când lucrarea lui era aproape încheiată, el nu cunoștea încă lucrarea Duhului Sfânt și pur și simplu acționa cu încăpățânare după îndemnul caracterului său propriu, fără să acorde nici cea mai mică atenție intențiilor Duhului Sfânt. Și, astfel, natura sa a fost vrăjmașă lui Hristos și nu s-a supus adevărului. O astfel de persoană care a fost abandonată de lucrarea Duhului Sfânt, care nu a cunoscut lucrarea Duhului Sfânt și care, de asemenea, s-a împotrivit lui Hristos – cum ar putea o astfel de persoană să fie mântuită? Dacă un om poate sau nu să fie mântuit, nu depinde de cât de multă lucrare face, sau de cât de mult dedică, ci dacă acel om cunoaște sau nu lucrarea Duhului Sfânt, dacă poate sau nu să pună adevărul în practică și dacă perspectiva din spatele a ceea ce urmărește este sau nu în concordanță cu adevărul.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de calea pe care umblă o persoană”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 477)

Deși Petru a avut dezvăluiri naturale în timp ce Îl urma pe Isus, în natură, a fost, de la bun început, cineva care era dispus să I se supună Duhului Sfânt și să-L urmărească pe Hristos. Supunerea sa față de Duhul Sfânt a fost pură: nu a urmărit faima și câștigul, ci s-a supus în mod voit adevărului. Deși au fost trei dăți când Petru a negat că Îl cunoaște pe Hristos și deși L-a testat pe Domnul Isus, o astfel de slăbiciune umană minoră nu a avut nicio legătură cu natura sa, nu a afectat ceea ce a urmărit în viitor, și nu poate să dovedească suficient că testarea sa a fost fapta unui antihrist. Slăbiciunea umană normală este ceva comun tuturor oamenilor din lume – te aștepți ca Petru să fie diferit? Oare oamenii nu au anumite păreri despre Petru, pentru că a făcut câteva lucruri nesăbuite? Și oare oamenii nu îl venerează atât de mult pe Pavel din cauza volumului de lucrare pe care a făcut-o și a numărului de epistole pe care le-a scris? Cum ar putea omul să fie capabil să deslușească substanța omului? Cu siguranță cei care au cu adevărat rațiune pot să deslușească ceva atât de nesemnificativ! Chiar dacă anii mulți de experiențe dureroase ai lui Petru nu sunt documentați în Biblie, aceasta nu înseamnă că Petru nu a avut experiențe reale sau că Petru nu a fost desăvârșit. Cum poate fi pătrunsă pe deplin de către om lucrarea lui Dumnezeu? Consemnările din Biblie nu au fost selectate personal de Isus, ci puse împreună de generațiile de mai târziu. Astfel stând lucrurile, oare tot ceea ce a fost consemnat în Biblie nu a fost ales potrivit ideilor oamenilor? Mai mult, finalurile lui Petru și Pavel nu sunt prezentate în mod explicit în epistole, așa că omul îi judecă pe Petru și Pavel potrivit propriilor percepții și potrivit propriilor preferințe. Și pentru că Pavel a făcut atât de multă lucrare, pentru că „contribuțiile” lui au fost atât de mari, el a câștigat încrederea maselor. Nu se concentrează omul doar asupra lucrurilor exterioare? Cum ar putea fi omul capabil să vadă în profunzime substanța omului? Ca să nu mai spunem, dat fiind faptul că Pavel a fost un obiect al închinării pentru mii de ani, cine ar îndrăzni să-i nege, nepăsător, lucrarea? Petru a fost doar un pescar, prin urmare, cum ar putea fi contribuția lui la fel de mare ca cea a lui Pavel? În ceea ce privește contribuțiile pe care le-au adus, Pavel ar fi trebuit să fie răsplătit înaintea lui Petru și ar fi trebuit să fie cel care putea câștiga mai ușor aprobarea lui Dumnezeu. Cine și-ar fi putut imagina că, atunci când s-a ocupat de Pavel, Dumnezeu pur și simplu S-a folosit de darurile lui ca să-l facă să lucreze, în timp ce pe Petru, Dumnezeu l-a desăvârșit. Nu este cazul, sub nicio formă, ca Domnul Isus să Își fi făcut planuri pentru Petru și Pavel chiar de la început: ei au fost, mai degrabă, desăvârșiți sau puși la lucru conform naturilor lor inerente. Așa că, ceea ce văd oamenii sunt, pur și simplu, contribuțiile exterioare ale omului, în timp ce Dumnezeu vede substanța omului, cât și calea pe care omul o urmărește de la început, și motivația din spatele căutării omului. Lumea evaluează o persoană în concordanță cu noțiunile sale și după percepțiile proprii, însă finalul absolut al cuiva nu este determinat de lucrurile exterioare care îl caracterizează. Așa că eu spun că, dacă această cale pe care o iei de la început este calea succesului, iar perspectiva din spatele a ceea ce urmărești este cea corectă de la început, atunci tu ești ca Petru; dacă această cale pe care pășești este cea a eșecului, atunci oricare ar fi prețul pe care îl plătești, finalul tău va fi tot ca acela al lui Pavel. Oricare ar fi cazul, destinația ta, și dacă vei avea succes sau vei eșua, sunt ambele determinate de calea pe care o urmărești, dacă e cea corectă sau nu, mai degrabă decât de dăruirea ta sau de prețul pe care îl plătești. Esențele lui Petru și Pavel și țelurile pe care le-au urmărit ei au fost diferite; omul este incapabil să descopere aceste lucruri și doar Dumnezeu le poate cunoaște pe deplin. Pentru că ceea ce vede Dumnezeu este substanța omului, în timp ce omul nu știe nimic despre propria esență. Omul este incapabil să vadă esența din om sau statura lui concretă și prin urmare este incapabil să identifice motivele pentru eșecul și succesul lui Pavel și Petru. Motivul pentru care majoritatea oamenilor se închină lui Pavel și nu lui Petru este că Pavel a fost folosit pentru lucrare publică, și omul este capabil să perceapă această lucrare, și, prin urmare, oamenii recunosc „realizările” lui Pavel. În schimb, experiențele lui Petru sunt invizibile omului și ceea ce a urmărit el este de neatins de către om, așa că omul nu e interesat de Petru.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de calea pe care umblă o persoană”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 478)

Petru a fost desăvârșit prin experimentarea emondării și a rafinării. El a spus: „Trebuie să satisfac mereu intențiile lui Dumnezeu. În tot ceea ce fac, caut doar să satisfac intențiile lui Dumnezeu și, chiar dacă sunt mustrat sau judecat, tot sunt fericit să o fac.” Petru a dat totul pentru Dumnezeu și lucrarea lui, cuvintele și toată viața lui au fost de dragul iubirii pentru Dumnezeu. A fost o persoană care a urmărit sfințirea și, cu cât experimenta mai mult, cu atât era mai mare dragostea lui pentru Dumnezeu profund în inima sa. Între timp, Pavel a făcut doar o lucrare exterioară și, chiar dacă a lucrat din greu, strădaniile lui au fost de dragul de a-și face lucrarea în mod corespunzător și de a câștiga, ca urmare, o răsplată. Dacă ar fi știut că nu ar primi nicio răsplată, ar fi renunțat la lucrarea lui. Ceea ce îl interesa pe Petru era dragostea adevărată din inima lui și ceea ce era practic și putea fi realizat. Lui nu îi păsa dacă urma să primească o răsplată, ci dacă firea lui putea fi schimbată. Lui Pavel i-a păsat să depună mai mult efort în lucrarea sa, i-a păsat de lucrarea exterioară și de dăruirea sa și de doctrinele din afara sferei a ceea ce experimentează oamenii normali. Lui nu îi păsa deloc să existe schimbări adânci în interiorul lui, nici de dragostea adevărată pentru Dumnezeu. Experiențele lui Petru erau pentru a obține dragostea adevărată și cunoașterea adevărată de Dumnezeu. Experiențele lui erau menite să îi aducă o relație mai apropiată cu Dumnezeu și să aibă o trăire practică. Lucrarea lui Pavel a fost săvârșită deoarece Isus i-a încredințat-o; a făcut-o pentru a obține lucrurile după care tânjea, însă acestea nu aveau legătură cu cunoașterea lui de sine și cu Dumnezeu. Lucrarea lui a fost doar de dragul de a scăpa de mustrare și de judecată. Ceea ce a urmărit Petru a fost dragoste pură și ceea ce a urmărit Pavel a fost cununa dreptății. Petru a experimentat mulți ani din lucrarea Duhului Sfânt și L-a cunoscut pe Hristos în mod practic, și a avut o cunoaștere profundă de sine. Așa că dragostea lui pentru Dumnezeu a fost pură. De-a lungul a mulți ani de rafinare cunoștințele despre Isus și despre viață i-au fost înnobilate, și dragostea lui a fost una necondiționată, a fost o dragoste proactivă, iar el nu a cerut nimic în schimb, nici nu a sperat să obțină beneficii. Pavel a lucrat mulți ani, cu toate acestea nu L-a cunoscut foarte bine pe Hristos, și cunoașterea lui de sine a fost, de asemenea, jalnic de mică. El, pur și simplu, nu a avut nicio dragoste pentru Hristos, și lucrarea lui și cursa pe care a alergat-o au avut scopul de a obține cununa de lauri finală. Ceea ce a urmărit el a fost cea mai bună cunună, nu cea mai pură dragoste. El nu a urmărit activ, ci pasiv; el nu și-a îndeplinit datoria, ci a fost constrâns în căutarea lui după ce lucrarea Duhului Sfânt a pus stăpânire pe el. Prin urmare, căutarea lui nu dovedește că a fost o ființă creată care corespundea standardului – Petru a fost ființa creată care corespundea standardului și care și-a îndeplinit datoria. Omul crede că toți cei care își aduc contribuția pentru Dumnezeu ar trebui să primească o răsplată și, cu cât este mai mare contribuția, cu atât mai mult este firesc și corect să fie pe placul lui Dumnezeu. Esența punctului de vedere al omului este tranzacțională și el nu caută activ să își îndeplinească datoria de ființă creată. În ochii lui Dumnezeu, cu cât oamenii urmăresc mai mult dragostea adevărată pentru Dumnezeu și supunerea totală față de Dumnezeu – ceea ce înseamnă a căuta să-și îndeplinească datoria de ființă creată – cu atât mai mult sunt capabili să câștige aprobarea lui Dumnezeu. Punctul de vedere al lui Dumnezeu este să ceară ca omul să-și recupereze statutul și datoria inițiale. Omul este o ființă creată și, prin urmare, omul nu ar trebui să-și depășească limitele prin a-I face cereri lui Dumnezeu, și nu ar trebui să facă mai mult decât să-și îndeplinească datoria de ființă creată. Destinațiile lui Pavel și Petru au fost măsurate astfel: dacă au putut să-și îndeplinească datoria de ființe create, și nu după măreția aportului lor; destinațiile lor au fost determinate în funcție de ceea ce au urmărit ei de la început, nu în funcție de cât de multă muncă au făcut sau de estimările altor oameni în privința lor. Așa că, a urmări realizarea în mod activ a datoriei de ființă creată este calea succesului; calea de a urmări iubirea adevărată pentru Dumnezeu este cea mai corectă cale; a urmări schimbări în vechea fire și iubirea pură pentru Dumnezeu este calea succesului. O astfel de cale a succesului este calea recuperării datoriei originare, cât și a înfățișării inițiale a unei ființe create. Este calea recuperării și este, de asemenea, scopul întregii lucrări a lui Dumnezeu de la început până la sfârșit. Dacă urmărirea omului este pătată de cerințe personale extravagante și așteptări neîntemeiate, iar efectul obținut nu este cel al schimbărilor în firea omului, atunci acest lucru este în dezacord cu lucrarea de recuperare. Categoric nu este lucrare făcută de Duhul Sfânt și, așadar, asta dovedește că o astfel de urmărire nu este aprobată de Dumnezeu. Ce semnificație are o urmărire care nu este aprobată de Dumnezeu?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de calea pe care umblă o persoană”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 479)

Lucrarea făcută de Pavel a fost expusă oamenilor, dar cât de pură a fost dragostea lui pentru Dumnezeu și cât de mult L-a iubit pe Dumnezeu adânc în inima lui sunt lucruri pe care omul nu poate să le vadă. Omul poate vedea doar lucrarea pe care a făcut-o. De acolo omul știe cu siguranță că a fost folosit de Duhul Sfânt și, prin urmare, omul crede că Pavel a fost mai bun decât Petru, că lucrarea lui a fost mai mare pentru că el a putut să aprovizioneze bisericile. Petru s-a ocupat doar de experiențele lui personale și a câștigat doar câțiva oameni în timpul lucrării lui ocazionale, și, de la el, sunt doar câteva epistole puțin cunoscute. Dar cine știe cât de mare a fost dragostea lui pentru Dumnezeu în adâncul inimii sale? Zi de zi, Pavel a lucrat pentru Dumnezeu: atâta timp cât era o lucrare de făcut, el o făcea. El simțea că în acest fel putea să obțină cununa și Îl putea mulțumi pe Dumnezeu, însă, în timp ce și-a făcut lucrarea, nu a urmărit modalități să se schimbe. Orice din viața lui Petru care nu satisfăcea intențiile lui Dumnezeu, îl făcea să se simtă neliniștit. Dacă el nu satisfăcea intențiile lui Dumnezeu, atunci avea remușcări și căuta o modalitate potrivită prin care se putea strădui să mulțumească inima lui Dumnezeu. Chiar și în cele mai mici și mai neimportante chestiuni ale vieții lui, el își impunea să satisfacă intențiile lui Dumnezeu. Nu era mai puțin exigent când venea vorba de firea lui veche, ci era mereu riguros în cerințele pe care le avea de la sine de a progresa mai adânc în adevăr. Pavel a urmărit doar o reputație și un statut superficiale. El a căutat să se laude înaintea oamenilor și nu a căutat să facă un progres mai adânc în intrarea în viață. Ceea ce îl interesa era doctrina, nu realitatea. Unii oameni spun: „Pavel a lucrat atât de mult pentru Dumnezeu, de ce nu Și-a amintit Dumnezeu de el? Petru a lucrat doar puțin pentru Dumnezeu și nu a adus un aport important bisericilor, așa că de ce a fost desăvârșit?” Petru L-a iubit pe Dumnezeu până la un punct, care a fost ceea ce a vrut Dumnezeu; doar astfel de oameni au o mărturie. Dar ce putem spune despre Pavel? Cât de mult L-a iubit Pavel pe Dumnezeu? Știi? Ce scop a avut lucrarea lui Pavel? Și ce scop a avut lucrarea lui Petru? Petru nu a lucrat foarte mult, însă știi tu ce era adânc în inima lui? Lucrarea lui Pavel avea de-a face cu aprovizionarea bisericilor și sprijinirea bisericilor. Ceea ce a experimentat Petru au fost schimbări în viața-fire pe care o avea; el a experimentat dragostea pentru Dumnezeu. Acum, că știi diferențele dintre esențele lor, poți vedea cine, în cele din urmă, a crezut cu adevărat în Dumnezeu, și cine nu a crezut cu adevărat în Dumnezeu. Unul din ei L-a iubit cu adevărat pe Dumnezeu, iar celălalt nu L-a iubit cu adevărat pe Dumnezeu; unul a suferit schimbări în firea sa, iar celălalt nu; unul a slujit umil și nu a fost observat cu ușurință de oameni, iar celălalt a fost venerat de oameni și a avut o imagine de seamă; unul a urmărit sfințirea, iar celălalt nu, și chiar dacă nu era impur, totuși, nu avea o dragoste pură; unul avea umanitate adevărată, iar celălalt nu; unul avea rațiunea unei ființe create, iar celălalt nu. Astfel sunt diferențele dintre esențele lui Pavel și ale lui Petru. Calea pe care a umblat Petru a fost cea a succesului, care era calea recuperării umanității normale și a recuperării datoriei de ființă creată. Petru îi reprezintă pe toți cei care au succes. Calea pe care a umblat Pavel a fost cea a eșecului și el îi reprezintă pe toți aceia care se supun, care se consumă doar superficial și care nu au cu adevărat o inimă iubitoare de Dumnezeu. Pavel îi reprezintă pe toți aceia care nu dețin adevărul. Petru, în credința lui în Dumnezeu, a căutat să-L mulțumească pe Dumnezeu în tot și a căutat să se supună la tot ceea ce venea de la Dumnezeu. El a putut să accepte atât mustrarea și judecata, cât și rafinarea, necazul și lipsurile din viața lui, fără să rostească nicio plângere. Nimic din toate acestea nu a putut să-i altereze inima iubitoare de Dumnezeu. Nu era aceasta dragostea supremă pentru Dumnezeu? Nu era aceasta împlinirea datoriei unei ființe create? Fie că este vorba de mustrare, judecată sau necaz, tu ești capabil să ajungi la supunere până la moarte, aceasta fiind ceea ce o ființă creată ar trebui să realizeze și aceasta fiind puritatea dragostei pentru Dumnezeu. Dacă omul poate realiza atât de mult, atunci este o ființă creată care corespunde standardului și nimic nu satisface mai bine intențiile Creatorului. Imaginează-ți că poți lucra pentru Dumnezeu, dar nu I te supui și ești incapabil să-L iubești cu adevărat pe El. În acest fel, nu numai că nu îți vei fi îndeplinit datoria de ființă creată, dar vei fi și condamnat de El pentru că ești o persoană care nu deține adevărul, care este incapabilă să I se supună lui Dumnezeu și care se răzvrătește împotriva Lui. Îți pasă doar să lucrezi pentru Dumnezeu și nu să pui adevărul în practică sau să te cunoști pe tine însuți; nu Îl înțelegi și nu Îl cunoști pe Creator, nu I te supui și nu Îl iubești și ești o persoană care, din naștere, e răzvrătită față de Dumnezeu. Din aceste motive nu-I plac Creatorului asemenea oameni.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de calea pe care umblă o persoană”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 480)

Unii oameni spun: „Pavel a lucrat extrem de mult și și-a asumat poveri mari pentru biserici și le-a fost de foarte mare folos. Cele treisprezece epistole ale lui Pavel au susținut 2000 de ani ai Epocii Harului și sunt inferioare doar celor Patru Evanghelii. Cine se poate compara cu el? Nimeni nu poate descifra Apocalipsa lui Ioan în timp ce epistolele lui Pavel oferă viață și lucrarea pe care a făcut-o el a folosit bisericilor. Cine altcineva ar mai fi putut obține astfel de lucruri? Și ce lucrare a făcut Petru?” Când oamenii îi evaluează pe alții, o fac în funcție de aportul acestora. Când Dumnezeu evaluează omul, o face în funcție de natura omului. Dintre cei care urmăresc viața, Pavel era cineva care nu își cunoștea propria substanță. El nu era în niciun caz umil sau supus și nu avea absolut deloc cunoaștere despre esența lui, care I se opunea lui Dumnezeu. Și, prin urmare, era cineva care nu trecuse prin experiențe detaliate și cineva care nu pusese adevărul în practică. Petru era diferit. El avea cunoaștere despre deficiențele, slăbiciunile și firea lui coruptă ca ființă creată, așa că avea o cale de practică prin care să-și schimbe firea; nu a fost unul din aceia care aveau doar doctrină, dar nu aveau realitate. Aceia care se schimbă sunt oameni noi care au fost mântuiți, ei sunt aceia care corespund standardului și care urmăresc adevărul. Oamenii care nu se schimbă sunt cei care rămân în starea lor naturală și continuă să fie aceiași oameni de altădată; ei sunt aceia care nu au fost mântuiți, adică aceia care sunt disprețuiți și respinși de Dumnezeu. Dumnezeu nu-Și va aminti de ei, indiferent cât de măreață este lucrarea lor. Când compari toate acestea cu ceea ce urmărești tu însuți, ar trebui să fie de la sine evident dacă ești în final același tip de persoană ca și Petru sau Pavel. Dacă încă nu este niciun adevăr în urmărirea ta și dacă până și azi ești la fel de arogant și impertinent ca Pavel și ești la fel de pompos ca el, atunci ești fără îndoială un degenerat care eșuează. Dacă urmărești în același fel în care a făcut-o Petru, urmărind practici și schimbări adevărate, nefiind arogant sau încăpățânat și, în schimb, căutând să îți îndeplinești datoria, atunci vei fi o ființă creată care poate obține victoria. Pavel nu și-a cunoscut propria esență sau corupție, cu atât mai puțin și-a cunoscut propria răzvrătire. El nu a menționat niciodată opoziția lui detestabilă față de Hristos, nici nu a avut mari remușcări. El a oferit doar o explicație sumară și, adânc în inima lui, nu a cedat pe deplin în fața lui Dumnezeu. Chiar dacă a căzut la pământ pe drumul Damascului, el nu s-a examinat pe sine din adâncul inimii. El era mulțumit pur și simplu să continue să lucreze și nu a considerat cunoașterea de sine și schimbarea firii sale vechi drept cele mai importante lucruri. El era mulțumit pur și simplu să rostească adevărul, să-i aprovizioneze pe alții ca un remediu pentru propria conștiință și să nu-i mai persecute pe ucenicii lui Isus pentru a se consola și a se ierta de păcatele lui trecute. Țelul pe care l-a urmărit nu a fost nimic mai mult decât o cunună viitoare și o lucrare tranzitorie; țelul pe care l-a urmărit a fost harul din abundență. El nu a urmărit suficient adevăr, nici nu a urmărit să înainteze mai adânc în adevărul pe care mai înainte nu-l înțelesese. Așadar, se poate spune că a avut o cunoaștere de sine falsă și nu a acceptat mustrarea sau judecata. Faptul că a fost capabil să lucreze nu înseamnă că a avut o cunoaștere a propriei naturi sau esențe; concentrarea lui era doar pe practici exterioare. Mai mult, el nu a năzuit spre schimbare, ci spre cunoaștere. Lucrarea lui a fost rezultatul exclusiv al arătării lui Isus pe drumul către Damasc. Nu a fost ceva ce hotărâse să facă inițial, nici nu desfășura o lucrare după ce acceptase emondarea firii sale vechi. Indiferent de cum a lucrat, firea lui veche nu s-a schimbat și, prin urmare, lucrarea lui nu a ispășit păcatele lui din trecut, ci a jucat pur și simplu un rol anume printre bisericile din acea vreme. Un astfel de om, a cărui fire veche nu s-a schimbat – cu alte cuvinte, care nu a primit mântuirea și care era chiar mai lipsit de adevăr – a fost absolut incapabil să devină unul dintre aceia acceptați de Domnul Isus. El nu a fost o persoană plină de dragoste și teamă pentru Isus Hristos, nici nu a fost priceput în căutarea adevărului, cu atât mai puțin nu a fost cineva care să caute misterul întrupării. El a fost pur și simplu o persoană pricepută în sofism și care nu ar fi cedat cuiva care era mai sus decât el sau care avea adevărul. El invidia oamenii sau adevărurile potrivnice lui sau în vrăjmășie cu el, preferându-i pe oamenii aceia erudiți care afișau o imagine bună și dețineau cunoștințe profunde. Lui nu îi plăcea să interacționeze cu oamenii săraci care căutau adevărata cale și care iubeau doar adevărul, preferând, în schimb, persoanele cu rang înalt din organizațiile religioase care vorbeau doar de doctrine și stăpâneau cunoștințe abundente. El nu a avut nicio dragoste pentru lucrarea nouă a Duhului Sfânt și nu i-a păsat de mișcarea lucrării noi a Duhului Sfânt. În schimb, a favorizat acele reglementări și doctrine care erau mai presus de adevărurile generale. În substanța sa înnăscută și în totalitatea a ceea ce a urmărit el, nu merită să fie numit un creștin care a căutat adevărul, cu atât mai puțin un slujitor credincios în casa lui Dumnezeu, pentru că ipocrizia lui a fost prea multă și răzvrătirea lui prea mare. Chiar dacă este cunoscut drept un slujitor al Domnului Isus, el nu a fost deloc potrivit să intre pe poarta împărăției cerurilor, pentru că acțiunile lui de la început la sfârșit nu pot fi numite drepte. El poate fi văzut pur și simplu ca unul care a fost ipocrit și care a făcut nedreptate, dar care, cu toate acestea, a și lucrat pentru Hristos. Chiar dacă nu poate fi numit rău, este potrivit să îl numim un om care a făcut nedreptate. El a făcut multă lucrare, însă nu trebuie judecat după cantitatea lucrării pe care a făcut-o, ci doar după calitatea și esența ei. Doar în acest fel se poate da de cap acestei chestiuni. El a crezut întotdeauna: „Sunt capabil să lucrez, sunt mai bun decât majoritatea oamenilor; sunt atent la povara domnului ca nimeni altcineva și nimeni nu se căiește la fel de profund ca și mine, pentru că marea lumină a strălucit peste mine și eu am văzut marea lumină, așa că pocăința mea este mai profundă decât oricare alta.” La acea vreme, aceasta a gândit în inima sa. La finalul lucrării sale, Pavel a spus: „Am purtat lupta, am terminat alergarea și mă așteaptă cununa dreptății.” Lupta lui, lucrarea și cursa au fost exclusiv de dragul cununii dreptății și el nu a mers înainte în mod activ cu un efort sporit. Chiar dacă lucrarea sa nu a fost făcută superficial, se poate spune că lucrarea sa a fost pur și simplu săvârșită cu scopul de a-și compensa greșelile, pentru a aplana acuzațiile conștiinței lui. El a sperat doar să își încheie lucrarea, să termine cursa și să-și încheie lupta cât mai curând posibil, pentru a câștiga mai devreme mult dorita cunună a dreptății. El nu a tânjit să-L întâlnească pe Domnul Isus prin experiențele lui și adevărata cunoaștere, ci să-și termine lucrarea cât mai repede posibil, cu scopul de a-și primi răsplățile câștigate prin munca sa, atunci când avea să Îl întâlnească pe Domnul Isus. El și-a folosit lucrarea pentru a se alina și ca pe un tip de tranzacție, sperând să o schimbe pentru o cunună în viitor. Ceea ce a urmărit el nu a fost adevărul sau pe Dumnezeu, ci doar cununa. Cum poate fi o astfel de căutare conform standardului? Motivația lui, lucrarea lui, prețul pe care l-a plătit și tot ceea ce a sacrificat – fanteziile lui minunate le-au impregnat pe toate, iar el a lucrat în totalitate conform propriilor dorințe. În întreaga sa lucrare, nu s-a arătat câtuși de puțin disponibil să plătească prețul pe care l-a plătit; el a făcut-o doar în mod tranzacțional. Sacrificiile sale nu au fost făcute de bunăvoie de dragul datoriei sale, ci au fost făcute de bunăvoie pentru a-și atinge scopul de a face o tranzacție. Valorează ceva astfel de sacrificii? Cine i-ar aproba sacrificiile impure? Cine are vreun interes în astfel de sacrificii? Lucrarea sa a fost plină de vise pentru viitor, plină de planuri minunate, și nu a conținut nicio cale prin care să schimbe firea umană. El deborda de bunăvoință falsă; lucrarea sa nu a oferit viață, ci a fost un rafinament afectat; a fost tranzacțională. Cum poate o astfel de lucrare să conducă omul pe calea recuperării îndatoririi sale inițiale?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de calea pe care umblă o persoană”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 481)

Tot ceea ce a urmărit Petru era în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. El a urmărit satisfacerea intențiilor lui Dumnezeu și, chiar dacă a trebuit să sufere greutăți și adversități, el a fost în continuare dispus să-I satisfacă intențiile lui Dumnezeu. Nu există căutare mai mare pe care poate să o facă un credincios în Dumnezeu. Ceea ce a urmărit Pavel a fost pătat de propriul trup, de propriile noțiuni și de propriile planuri și comploturi. El nu a fost sub nicio formă o ființă creată care era conform standardului; nu a fost cineva care a căutat să-I satisfacă intențiile lui Dumnezeu. Petru a urmărit să se lase la mila orchestrărilor lui Dumnezeu și, chiar dacă lucrarea pe care a făcut-o nu a fost mare, motivația din spatele urmăririi sale și calea pe care a urmat-o au fost corecte; adică, chiar dacă nu a reușit să câștige mulți oameni, el a reușit să urmărească calea adevărului. Datorită acestui fapt se poate spune că a fost o ființă creată care corespundea standardului. Astăzi, chiar dacă nu ești un lucrător, ar trebui să poți îndeplini datoria unei ființe create și să urmărești să lași totul la mila orchestrărilor lui Dumnezeu. Ar trebui să poți să te supui la orice spune Dumnezeu și să experimentezi tot felul de necazuri și rafinări și, chiar dacă ești slab, ar trebui să Îl poți iubi în continuare pe Dumnezeu în inima ta. Aceia care își asumă responsabilitatea pentru propria viață sunt dispuși să îndeplinească datoria unei ființe create, iar perspectiva din spatele a ceea ce urmăresc astfel de oameni este cea corectă. Aceștia sunt oamenii de care are nevoie Dumnezeu. Dacă ai făcut multă lucrare și alții au primit îndrumare de la tine, dar tu însuți nu te-ai schimbat și nu ai adus nicio mărturie, sau nu ai avut nicio experiență reală, iar la finalul vieții tale, nimic din ce ai făcut nu aduce mărturie, atunci ești tu o persoană care a fost supusă schimbării? Ești o persoană care urmărește adevărul? La acea vreme, Duhul Sfânt te-a folosit, dar atunci când te-a folosit, El a folosit partea din tine care putea fi folosită pentru a lucra, și nu a folosit partea din tine care nu putea fi folosită. Dacă ai urmări schimbări, atunci ai fi desăvârșit în mod treptat în timpul procesului de a fi folosit. Însă, Duhul Sfânt nu este întru totul responsabil de faptul dacă, în cele din urmă, ești sau nu câștigat – asta depinde de cum merge, mai exact, urmărirea ta. Dacă nu există schimbări în firea ta personală, este pentru că perspectiva din spatele a ceea ce urmărești este greșită. Dacă nu primești nicio răsplată, este problema ta personală, căci tu însuți nu ai pus adevărul în practică și nu ești în stare să-I satisfaci intențiile lui Dumnezeu. Prin urmare, nimic nu este mai important decât experiențele tale personale și nimic nu este mai critic decât intrarea ta personală! Unii oameni vor ajunge să spună: „Am făcut atât de multă lucrare pentru Tine și, chiar dacă nu am realizat nimic, am îndurat greutăți. Nu mă poți lăsa pur și simplu în ceruri să mănânc fructul vieții?” Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt spurcați nu au permisiunea de a intra în Împărăție, cei care sunt spurcați nu au permisiunea de a pângări pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit multe lucrări și ai lucrat mulți ani, în cele din urmă, ești tot jalnic de spurcat și, pentru legea Cerului, este intolerabil ca tu să-ți dorești să intri în Împărăția Mea! De la crearea lumii și până în prezent, nu le-am oferit niciodată un asemenea acces facil în Împărăția Mea celor care încearcă să se pună bine cu Mine. Aceasta este o lege cerească și nimeni nu o poate încălca! Trebuie să urmărești viața. În prezent, cei care vor fi desăvârșiți sunt de aceeași speță cu Petru: ei sunt cei care urmăresc schimbări în propria fire și care sunt dispuși să aducă mărturie pentru Dumnezeu și să-și îndeplinească datoria în calitate de ființă creată. Doar astfel de oameni vor fi desăvârșiți. Dacă tot ceea ce cauți sunt recompensele și nu urmărești să-ți schimbi propria viață-fire, atunci toate eforturile tale vor fi în zadar – acesta este un adevăr care nu poate fi schimbat!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de calea pe care umblă o persoană”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 482)

Din diferențele esențelor lui Petru și Pavel ar trebui să înțelegi că toți aceia care nu urmăresc viața trudesc în zadar! Când crezi în Dumnezeu și Îl urmezi, trebuie să ai o inimă iubitoare de Dumnezeu, trebuie să te eliberezi de firea ta coruptă, trebuie să urmărești satisfacerea intențiilor lui Dumnezeu și trebuie să îndeplinești datoria unei ființe create. Din moment ce crezi în Dumnezeu și Îl urmezi, ar trebui să Îi oferi totul, nu ar trebui să faci alegeri sau cereri personale, și ar trebui să realizezi satisfacerea intențiilor lui Dumnezeu. Din moment ce ești o ființă umană creată, ar trebui să te supui Domnului care te-a creat, deoarece ești prin natura ta incapabil să te stăpânești și nu ai nicio capacitate inerentă să-ți controlezi destinul. Din moment ce ești o persoană care crede în Dumnezeu, ar trebui să urmărești sfințirea și schimbarea. Din moment ce ești o ființă creată, ar trebui să rămâi fidel datoriei tale și să-ți păstrezi locul și nu trebuie să-ți depășești datoria. Acest lucru nu are menirea să te constrângă sau să te suprime prin doctrină, ci, în schimb, este calea prin care îți poți îndeplini datoria și care poate fi obținută – și ar trebui să fie obținută – de către toți aceia care fac ce este drept. Dacă tu compari esențele lui Petru și Pavel, vei ști cum ar trebui să urmărești. Dintre cărările pe care au umblat Petru și Pavel, una este calea care te duce la desăvârșire și una este cărarea spre a fi eliminat; Petru și Pavel reprezintă două cărări diferite. Chiar dacă fiecare a primit lucrarea Duhului Sfânt și fiecare a obținut iluminarea și luminarea Duhului Sfânt și fiecare a acceptat ceea ce i-a fost încredințat de către Domnul Isus, rodul pe care l-a dat fiecare a fost diferit: unul a dat rod cu adevărat pe când celălalt nu. Din esențele lor, din lucrarea pe care au făcut-o, din ceea ce a fost exprimat în exterior de către ei și din finalurile lor absolute, ar trebui să înțelegi pe care cale să o iei, pe care cale ar trebui să alegi să umbli. Ei au umblat pe două căi clar diferite. Pavel și Petru au fost chintesența fiecărei căi, așa că de la bun început au fost oferiți ca exemple. Care sunt punctele cheie ale experiențelor lui Pavel și de ce nu a reușit el? Care sunt punctele cheie ale experiențelor lui Petru și cum a experimentat el desăvârșirea? Dacă compari ceea ce i-a interesat pe fiecare, atunci vei ști exact ce tip de persoană vrea Dumnezeu, care sunt intențiile lui Dumnezeu, care este firea lui Dumnezeu, ce fel de persoană va fi desăvârșită în final și ce fel de persoană nu va fi desăvârșită; vei ști care este firea celor care vor fi desăvârșiți și care este firea celor care nu vor fi desăvârșiți – aceste chestiuni de esență se pot vedea în experiențele lui Petru și Pavel. Dumnezeu a creat toate lucrurile, așa că El face toată creația să vină sub stăpânirea Lui și să se supună stăpânirii Lui; El va domni peste toate lucrurile, astfel încât toate lucrurile să fie în mâinile Lui. Toată creația lui Dumnezeu, inclusiv animalele, plantele, omenirea, munții, râurile și lacurile – toate trebuie să vină sub stăpânirea Lui. Tot ce este pe cer și pe pământ trebuie să vină sub stăpânirea Lui. Ele nu pot alege și toate trebuie să se supună orchestrărilor Lui. Acest lucru a fost decretat de Dumnezeu și este autoritatea lui Dumnezeu. Dumnezeu domnește peste toate și face astfel încât toate lucrurile să fie ordonate și ierarhizate, fiecare sortat după felul său și fiecare în locul de care aparține, după dorințele lui Dumnezeu. Indiferent cât de mare este, niciun lucru nu-L poate depăși pe Dumnezeu, toate lucrurile slujesc omenirii create de Dumnezeu și niciun lucru nu îndrăznește să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu sau să-I aducă vreo cerere. Prin urmare, omul, ca ființă creată, trebuie, de asemenea, să-și îndeplinească datoria de om. Indiferent dacă este stăpânul sau păzitorul tuturor lucrurilor, indiferent cât de înalt este statutul omului printre toate lucrurile, el tot este o ființă umană minusculă sub stăpânirea lui Dumnezeu; nu este nimic mai mult decât o ființă umană minusculă, o ființă creată, și nu va fi niciodată deasupra lui Dumnezeu. Ca ființă creată, omul ar trebui să urmărească să-L cunoască pe Creator și să îndeplinească datoria unei ființe create și, cel mai important, să urmărească să-L iubească pe Dumnezeu fără să facă nicio altă alegere, pentru că Dumnezeu este vrednic de dragostea omului. Aceia care urmăresc să-L iubească pe Dumnezeu nu ar trebui să urmărească beneficii sau speranțe personale; aceasta este cea mai corectă cale de urmărit. Dacă ceea ce urmărești este adevărul, dacă ceea ce pui în practică este adevărul, și dacă ceea ce obții este o schimbare în firea ta, atunci calea pe care pășești este cea corectă. Dacă ceea ce urmărești sunt binecuvântările trupului și ceea ce pui în practică este adevărul propriilor noțiuni, dacă nu există absolut nicio schimbare în firea ta, dacă nu ești deloc supus lui Dumnezeu în trup și încă trăiești în nedeslușire, atunci ceea ce urmărești te va duce cu siguranță în iad, deoarece calea pe care pășești este calea eșecului. Dacă vei fi desăvârșit sau dacă vei fi eliminat, depinde de ceea ce urmărești. Cu alte cuvinte, succesul sau eșecul depind de calea pe care mergi.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Succesul sau eșecul depinde de calea pe care umblă o persoană”