Intrarea în viață (3)

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 444)

Cum înțelegeți caracteristicile duhului? Cum lucrează Duhul Sfânt în om? Cum lucrează Satana în om? Cum lucrează duhurile rele în om? Și care sunt manifestările acestei lucrări? Când ți se întâmpă ceva, acest lucru vine de la Duhul Sfânt și ar trebui să i te supui sau nu? Practicile efective ale oamenilor dau naștere multor lucruri care țin de voința umană și, totuși, pe care oamenii le consideră mereu ca venind din partea Duhului Sfânt. Unele vin din partea duhurilor rele și, totuși, oamenii cred că provin din Duhul Sfânt, iar uneori Duhul Sfânt îi îndrumă pe oameni din interior, dar, oamenii se tem că această îndrumare vine de la Satana și nu îndrăznesc să se supună când, în realitate, este vorba despre luminarea dată de Duhul Sfânt. Așadar, fără a face diferența între ele, nu există nicio modalitate de a ști când ți se întâmplă efectiv să ai asemenea experiențe și, fără a face diferența, nu poți dobândi viața. Cum lucrează Duhul Sfânt? Cum lucrează duhurile rele? Ce vine din voința omului? Și ce se naște din călăuzirea și luminarea Duhului Sfânt? Dacă înțelegi regulile lucrării Duhului Sfânt în om, atunci vei putea să-ți îmbogățești cunoștințele și să faci diferența între lucrări în viața zilnică și în timpul experiențelor tale efective; vei ajunge să-L cunoști pe Dumnezeu, vei putea să-l înțelegi și să-l deosebești pe Satana, nu vei mai fi derutat în ascultarea sau căutarea ta și vei fi o persoană ale cărei gânduri sunt clare și care se supune lucrării Duhului Sfânt.

Lucrarea Duhului Sfânt este o formă de îndrumare proactivă și de luminare pozitivă. Nu permite oamenilor să fie pasivi. Le aduce mângâiere, le oferă credință și tărie sufletească și le permite să continue opera de desăvârșire a lor de către Dumnezeu. Când Duhul Sfânt lucrează, oamenii pot să pătrundă în mod activ; ei nu sunt pasivi sau forțați, ci proactivi. Când Duhul Sfânt lucrează, oamenii sunt bucuroși și harnici și doritori să se supună și fericiți să se umilească și, chiar dacă sunt îndurerați și fragili înlăuntrul lor, ei iau decizia să coopereze, ei suferă cu bucurie, pot să se supună și nu sunt pătați de voința umană și, cu siguranță, nici de dorințele și motivațiile umane. Când oamenii experimentează lucrarea Duhului Sfânt, ei sunt mai ales sfinți în sinea lor. Cei care sunt înzestrați cu lucrarea Duhului Sfânt trăiesc iubirea lui Dumnezeu, iubirea fraților și surorilor lor și se desfată cu lucrurile cu care Se desfată Dumnezeu și detestă lucrurile pe care le detestă Dumnezeu. Persoanele care sunt atinse de lucrarea Duhului Sfânt au o umanitate normală, urmăresc în mod constant adevărul și dispun de umanitate. Când Duhul Sfânt lucrează în oameni, starea lor sufletească devine din ce în ce mai bună, iar umanitatea lor devine din ce în ce mai normală și, deși o parte din cooperarea lor poate fi prostească, motivațiile lor sunt corecte, intrarea lor este pozitivă, ei nu încearcă să întrerupă și sunt lipsiți de reavoință. Lucrarea Duhului Sfânt este normală și reală, Duhul Sfânt lucrează în om potrivit regulilor vieții normale a omului, iar El luminează și îndrumă oamenii potrivit scopurilor adevărate ale oamenilor obișnuiți. Când Duhul Sfânt lucrează în oameni, El îi îndrumă și îi luminează potrivit nevoilor oamenilor obișnuiți, El le oferă lucruri în funcție de nevoile lor și îi îndrumă și luminează pozitiv în funcție de ceea ce le lipsește. Lucrarea Duhului Sfânt este de a-i lumina și călăuzi pe oameni în viața reală; doar dacă experimentează cuvintele lui Dumnezeu în viața reală oamenii pot vedea lucrarea Duhului Sfânt. Dacă, în viața de zi cu zi, oamenii au o stare pozitivă și o viață duhovnicească normală, atunci sunt înzestrați cu lucrarea Duhului Sfânt. Într-o asemenea stare, când mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, ei au credință, când se roagă, sunt inspirați, când ceva li se întâmplă, nu sunt pasivi și, când li se întâmplă, ei pot vedea lecțiile pe care Dumnezeu cere să fie învățate și nu sunt pasivi sau slabi și, deși au dificultăți reale, ei sunt dornici să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu.

Ce efecte sunt obținute prin lucrarea Duhului Sfânt? Tu poți fi prostuț și nu se poate face nicio diferență în sinea ta, dar Duhul Sfânt trebuie să lucreze ca să existe credință în tine pentru ca tu să simți întotdeauna că nu poți să-L iubești pe Dumnezeu îndeajuns, pentru ca tu să poți fi dispus să cooperezi, să fii dispus să cooperezi, indiferent de cât de mari sunt dificultățile. Lucrurile ți se vor întâmpla și nu îți va fi clar dacă vin de la Dumnezeu sau de la Satana, dar tu vei putea să aștepți și nici nu vei fi pasiv sau nepăsător. Aceasta este lucrarea normală a Duhului Sfânt. Când Duhul Sfânt lucrează în ei, oamenii tot întâmpină dificultăți reale, uneori plâng și uneori sunt lucruri pe care nu le pot depăși, dar acesta este doar un stadiu al lucrării obișnuite a Duhului Sfânt. Deși ei nu depășesc aceste lucruri și cu toate că în acel moment sunt slabi și se plâng, după aceea sunt totuși capabili să-L iubească pe Dumnezeu cu absolută credință. Pasivitatea lor nu îi poate opri din a avea experiențe normale și, indiferent de ceea ce spun alți oameni și de cum îi atacă, ei tot sunt capabili să-L iubească pe Dumnezeu. În timpul rugăciunii, ei simt întotdeauna că obișnuiau să fie atât de îndatorați lui Dumnezeu și decid să-L mulțumească pe Dumnezeu și să renunțe la cele trupești când vor întâlni aceste lucruri din nou. Această putere arată că în sinea lor se găsește lucrarea Duhului Sfânt și că aceasta este starea normală a lucrării Duhului Sfânt.

Ce lucrare vine de la Satana? În lucrarea care vine de la Satana, viziunile pe care le au oamenii sunt vagi și abstracte și ei sunt lipsiți de umanitatea normală, motivațiile din spatele acțiunilor lor sunt greșite și, deși își doresc să-L iubească pe Dumnezeu, în ei există mereu acuzații, iar aceste acuzații și gânduri se amestecă mereu în ei, constrângând creșterea vieții lor și oprindu-i din a avea o stare sufletească normală în fața lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, de îndată ce lucrarea Satanei apare în oameni, inimile lor nu mai pot fi în pace în fața lui Dumnezeu, oamenii nu mai știu ce să facă cu ei, vederea unei adunări de oameni îi face să-și dorească să fugă și nu sunt capabili să-și închidă ochii când ceilalți se roagă. Lucrarea duhurilor rele distruge relațiile normale dintre om și Dumnezeu și tulbură viziunile anterioare ale oamenilor sau vechea lor cale de intrare în viață; în inimile lor, ei nu se mai pot apropia niciodată de Dumnezeu, se întâmplă lucruri care îi perturbă și îi înlănțuiesc, iar inimile lor nu-și pot găsi pacea, nelăsând putere deloc pentru iubirea lor pentru Dumnezeu și făcându-i să fie cuprinși de melancolie. Acestea sunt manifestările lucrării Satanei. Lucrarea Satanei se manifestă astfel: nu poți să te ții tare pe poziție, făcându-te să devii o persoană care Îi greșește lui Dumnezeu și care nu are deloc credință în El. Când Satana intervine, îți pierzi iubirea și credința în Dumnezeul din tine, ești despuiat de o relație normală cu Dumnezeu, nu cauți adevărul sau să te perfecționezi, regresezi, și devii pasiv, te complaci, dai frâu liber păcatului și nu urăști păcatul; în plus, amestecul Satanei te face să devii desfrânat, face ca atingerea lui Dumnezeu să dispară din tine, te face să te plângi de El și să I te opui, ceea ce face să te îndoiești de El și chiar există riscul să Îl părăsești. Toate acestea reprezintă lucrarea Satanei.

Fragment din „Lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea Satanei” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 445)

Când ceva ți se întâmplă în viața de zi cu zi, cum ar trebui să îți dai seama dacă vine din lucrarea Duhului Sfânt sau din lucrarea Satanei? Când starea sufletească a oamenilor este normală, viețile lor duhovnicești și viețile lor pământești sunt normale și judecata lor e normală și organizată; în general, ceea ce ei experimentează și ajung să cunoască în sinea lor în acel moment se poate spune că vine de la atingerea Duhului Sfânt (revelații sau cunoștințe superficiale când mănâncă sau beau cuvintele lui Dumnezeu sau credința când li se întâmplă lucruri sau puterea de a-L iubi pe Dumnezeu când li se întâmplă lucruri – acestea aparțin toate de Duhul Sfânt). Lucrarea Duhului Sfânt în om este îndeosebi normală; omul nu o poate simți și pare a fi chiar prin omul în sine – dar, de fapt, este lucrarea Duhului Sfânt. În viața zilnică, Duhul Sfânt face atât lucrări mari, cât și lucrări mici în toată lumea, doar că pur și simplu, gradul acestei lucrări variază. Unii oameni sunt de calibru bun, ei înțeleg lucrurile repede, iar luminarea Duhului Sfânt este cu atât mai mare în ei; alții sunt de calibru mai prost și le ia mai mult să înțeleagă lucruri, dar Duhul Sfânt îi atinge în interior și ei, de asemenea, pot dobândi credința în Dumnezeu – Duhul Sfânt lucrează în toți cei care îl urmează pe Dumnezeu. Când, în viața zilnică, oamenii nu I se opun lui Dumnezeu sau nu se răzvrătesc împotriva Lui, nu fac lucruri care sunt în dezacord cu gestionarea lui Dumnezeu și nu împiedică lucrarea lui Dumnezeu, în fiecare dintre ei, Duhul lui Dumnezeu lucrează într-o măsură mai mare sau mai mică și îi atinge, îi luminează, le dă credință, le dă putere și îi îndeamnă să fie intre proactiv, să nu fie leneși sau să râvnească plăcerile trupești, dispuși să practice adevărul și să tânjească după cuvintele lui Dumnezeu – toate acestea reprezintă lucrarea care vine de la Duhul Sfânt.

Când starea oamenilor nu e normală, ei sunt uitați de Duhul Sfânt, sunt nemulțumiți în sinea lor, motivațiile lor sunt greșite, sunt leneși, se răsfață cu lucruri trupești, iar inimile lor se revoltă împotriva adevărului, iar toate acestea vin de la Satana. Când starea sufletească a oamenilor nu este normală, când sunt întunecați în sinea lor și și-au pierdut rațiunea normală, când au fost uitați de Duhul Sfântși nu pot să-L simtă pe Dumnezeu în ei, atunci este momentul în care Satana lucrează în ei. Dacă oamenii au întotdeauna putere în ei și Îl iubesc pe Dumnezeu atunci, în general, când lucrurile li se întâmplă, acestea vin de la Duhul Sfânt și, pe oricine ar întâlni, este rezultatul aranjamentelor lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, atunci când starea sufletească este normală, când te găsești în marea lucrare a Duhului Sfânt, atunci este imposibil ca Satana să te facă să eziți; pe o asemenea bază, se poate spune că totul vine de la Duhul Sfânt și, deși poate că ai gânduri greșite, ești capabil să renunți la ele și să nu le urmezi. Toate acestea vin de la lucrarea Duhului Sfânt. În ce situații intervine Satana? Când starea ta sufletească nu este normală, când nu ai fost atins de Dumnezeu și ești lipsit de lucrarea lui Dumnezeu, când ești uscat și searbăd pe dinăuntru, când te rogi lui Dumnezeu, dar nu înțelegi nimic și când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, dar nu ești luminat sau iluminat – în acele momente Satanei îi este ușor să lucreze în tine. Cu alte cuvinte, când ai fost abandonat de Duhul Sfânt și nu Îl înțelegi pe Dumnezeu, atunci ți se întâmplă multe lucruri care vin din tentația Satanei. Satana lucrează în același timp cu Duhul Sfânt și intervine în om în același moment în care Duhul Sfânt îl atinge pe om în interior; totuși, în acele momente, lucrarea Duhului Sfânt primează, iar oamenii ale căror stări sufletești sunt normale pot triumfa, acesta fiind triumful lucrării Duhului Sfânt asupra lucrării Satanei. Cât Duhul Sfânt lucrează, o fire coruptă există încă în oameni; totuși, în timpul lucrării Duhului Sfânt, oamenilor le este ușor să-și descopere și să-și recunoască răzvrătirea, motvațiile și denaturările. Abia atunci au oamenii remușcări și devin dispuși să se căiască. Astfel, firile lor răzvrătite și corupte sunt, treptat, înlăturate în lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea Duhului Sfânt este îndeosebi normală și, pe măsură ce El lucrează în oameni, ei tot au necazuri, tot plâng, tot suferă, sunt tot slabi, și încă le sunt neclare multe lucruri; totuși, chiar și într-o asemenea stare, tot au puterea să se oprească din regres și pot să-L iubească pe Dumnezeu și, deși plâng și sunt abătuți în sinea lor, pot încă să-L preamărească pe Dumnezeu; lucrarea Duhului Sfânt este îndeosebi normală și nici câtuși de puțin supranaturală. Majoritatea oamenilor cred că, de îndată ce Duhul Sfânt începe să lucreze, apar schimbări în starea oamenilor și că lucrurile esențiale ce țin de ei dispar. Astfel de idei sunt greșite. Când Duhul Sfânt lucrează în om, lucrurile pasive ale omului rămân tot acolo și statura sa e aceeași, dar apar iluminarea și luminarea date de Duhul Sfânt și, astfel, omul devine mai proactiv, starea sa sufletească este normală, iar omul se schimbă rapid. Potrivit experiențelor reale ale oamenilor, aceștia experimentează în principal fie lucrarea Duhului Sfânt, fie pe cea a Satanei. Dacă ei nu reușesc să înțeleagă aceste stări și să facă diferența între ele, atunci experiențele reale ies din discuție, ca să nu mai vorbim de schimbările produse asupra firii. Așadar, cheia în ceea ce privește experimentarea lucrării lui Dumnezeu este de a pricepe asemenea lucruri; astfel, oamenilor le va fi mai ușor să le experimenteze.

Fragment din „Lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea Satanei” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 446)

Lucrarea Duhului Sfânt înseamnă progres pozitiv, în timp ce lucrarea Satanei înseamnă retragere, negativism, răzvrătire, împotrivire față de Dumnezeu, pierderea credinței în Dumnezeu, lipsa dorinței chiar de a cânta imnuri și faptul de a fi prea slab pentru a-ți îndeplini datoria. Tot ceea ce izvorăște din luminarea dată de Duhul Sfânt este foarte natural; nu îți este impus. Dacă tu o urmezi, vei avea pace; dacă nu, apoi vei fi dojenit. Dacă este luminarea dată de Duhul Sfânt, atunci nimic din ceea ce faci nu va fi împiedicat sau constrâns, te vei simți eliberat, va exista o cale de practică pentru acțiunile tale, nu vei mai fi supus niciunei restricții și vei putea să acționezi potrivit voii lui Dumnezeu. Lucrarea Satanei provoacă interferențe în multe lucruri; te face să nu-ți dorești să te rogi, să fii prea leneș să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și prea indispus să trăiești viața bisericii și te înstrăinează de viața duhovnicească. Lucrarea Duhului Sfânt nu intervine în viața ta zilnică și nici în viața ta spirituală normală. Nici chiar în momentul în care au loc multe lucruri, tu nu poți să faci diferența între ele și, totuși, după câteva zile, inima ta devine mai senină, iar mintea ta, mai limpede. Ajungi să ai un oarecare simț al lucrurilor spiritului și, încet, poți discerne dacă un gând vine de la Dumnezeu sau de la Satana. Unele lucruri te fac în mod clar să te opui lui Dumnezeu și să te revolți împotriva Lui sau te opresc să pui în practică cuvintele Lui, iar aceste lucruri vin toate de la Satana. Unele lucruri nu sunt așa clare și nu-ți poți da seama ce sunt în acel moment; după aceea, poți să le vezi manifestările și să folosești discernământul. Dacă poți să discerni clar care lucruri vin de la Satana și care sunt îndrumate de către Duhul Sfânt, atunci nu vei mai fi ușor de indus în eroare în experiențele tale. Uneori, când starea ta sufletească nu este bună, ai anumite gânduri care te scot din starea pasivă – ceea ce arată că atunci când starea ta sufletească nu este prielnică, unele dintre gândurile tale pot veni și de la Duhul Sfânt. Nu trebuie să tragem concluzia că, atunci când ești pasiv, toate gândurile sunt trimise de Satana; dacă așa ar fi, atunci când ai fi capabil să te orientezi spre o stare pozitivă? Fiind pasiv o perioadă, Duhul Sfânt îți dă o șansă de a fi desăvârșit, El te atinge și te scoate din starea ta pasivă.

Știind ce înseamnă lucrarea Duhului Sfânt și ce înseamnă lucrarea Satanei, le poți compara pe cele două cu starea ta proprie în timpul experiențelor și, în acest mod, vor exista mult mai multe adevăruri care au legătură cu principiul din experiențele tale. Înțelegând aceste lucruri, vei putea să-ți controlezi starea curentă și vei putea să discerni mai bine oamenii și lucrurile care ți se întâmplă și nu va fi nevoie să aloci mult efort pentru a dobândi lucrarea Duhului Sfânt. Bineînțeles, aceasta se întâmplă atât timp cât motivațiile tale sunt bune și atât timp cât tu ești dispus să cauți și să pui în practică. Un astfel de limbaj – limbaj care are legătură cu principiile – ar trebui să descrie experiențele tale. Fără el, experiențele tale vor fi pline de amestecul Satanei și pline de cunoștințe prostești. Dacă nu înțelegi cum lucrează Duhul Sfânt, atunci nu înțelegi cum trebuie să pătrunzi și, dacă nu înțelegi cum lucrează Satana, atunci nu înțelegi cum trebuie să fii precaut. Oamenii ar trebui să înțeleagă atât cum lucrează Duhul Sfânt, cât și cum lucrează Satana; aceștia sunt o parte esențială din experiențele oamenilor.

Fragment din „Lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea Satanei” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 447)

Ce aspecte include umanitatea normală? Înțelegere, rațiune, conștiință și caracter. Dacă poți atinge normalitatea în fiecare dintre aceste aspecte, umanitatea ta va fi la nivelul cerut. Ar trebui să ai asemănarea unei ființe umane normale, ar trebui să semeni cu un credincios în Dumnezeu. Nu trebuie să obții prea mult sau să te ocupi de diplomație; trebuie doar să fii o ființă umană normală, cu rațiunea unei persoane normale, să poți vedea dincolo de lucruri și cel puțin să arăți ca o ființă umană normală. Asta va fi suficient. Tot ce ți se cere astăzi se încadrează în capacitățile tale; nu este o încercare de a pretinde imposibilul. Niciun cuvânt inutil și nicio lucrare inutilă nu se vor înfăptui asupra ta. Trebuie să scapi de toată urâțenia exprimată sau dezvăluită în viața ta. Ați fost corupți de Satana și debordați de veninul Satanei. Tot ce ți se cere este să scapi de această fire satanică și coruptă. Nu ți se cere să devii vreo figură de rang înalt sau vreo persoană faimoasă sau importantă. Asta nu are rost. Lucrarea care se face în voi ține cont de ceea ce este inerent vouă. Există limite privind ceea ce Eu cer de la oameni. Dacă tuturor oamenilor de astăzi li s-ar cere să se comporte ca funcționarii guvernamentali – să exerseze vorbirea pe tonul vocii funcționarilor guvernamentali, să se formeze pentru a vorbi în maniera înalților funcționari guvernamentali sau să exerseze exprimarea pe tonul și în maniera eseiștilor și a romancierilor – nu ar fi posibil; nu se poate face. Considerând calibrul vostru, ar trebui cel puțin să puteți vorbi cu înțelepciune și tact și să explicați lucrurile într-o manieră clară și de înțeles. E tot ce este necesar pentru a îndeplini cerințele. Dacă obțineți cel puțin înțelegere și rațiune, atunci asta va fi îndeajuns. Cel mai important în acest moment este să renunți la firea ta satanică coruptă. Trebuie să alungi urâțenia care se manifestă în tine. Cum poți vorbi despre rațiune supremă și înțelegere supremă dacă nu le elimini pe acestea? Mulți oameni, văzând că epoca s-a schimbat, nu au niciun fel de umilință și răbdare și, la fel de bine, s-ar putea să nu aibă deloc nici iubire, nici purtare sfântă. Cât de absurzi sunt astfel de oameni! Au măcar vreun dram de umanitate normală? Au vreo mărturie demnă de menționat? Ei sunt complet lipsiți de înțelegere și rațiune. Desigur, anumite aspecte ale practicii oamenilor care sunt deviante și eronate trebuie corectate; viețile lor spirituale rigide și aspectul lor înțepenit și imbecil, de exemplu – toate acestea trebuie schimbate. Schimbarea nu înseamnă a te lăsa să te depravezi sau să te dedai trupului, spunând orice dorești. Nu vorbi cu lejeritate. Să ai vorbirea și comportamentul unei ființe umane normale înseamnă să vorbești coerent, spunând „da” atunci când vrei să spui „da” și „nu” când vrei să spui „nu”. Raportează-te la fapte și vorbește corespunzător. Nu trișa, nu minți. Limitele pe care le poate atinge o persoană normală privind o schimbare a firii trebuie să fie înțelese. Dacă nu, nu vei putea intra în realitate.

Fragment din „Creșterea calibrului este pentru a primi mântuirea lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 448)

De fapt, îndeplinirea de către om a datoriei sale este realizarea a tot ceea ce e inerent omului, cu alte cuvinte, ceea ce este posibil pentru om. Doar atunci este îndeplinită datoria sa. Defectele omului în timpul acestei slujiri sunt reduse treptat prin experiență progresivă și prin procesul prin care îndură judecata; acestea nu împiedică sau afectează datoria omului. Cei care încetează a mai sluji sau cedează și dau înapoi de teamă că ar putea exista obstacole în slujirea lor sunt cei mai lași dintre toți oamenii. Dacă oamenii nu pot exprima ceea ce ar trebui să exprime în timpul slujirii sau să împlinească ceea ce le este posibil în mod inerent și, în schimb, se prostesc și fac totul mecanic, atunci ei au pierdut funcția pe care ar trebui să o aibă o ființă creată. Astfel de oameni sunt cunoscuți drept „mediocrități”; ei sunt gunoaie fără folos. Cum pot astfel de oameni să fie numiți în mod corespunzător ființe create? Nu sunt ei ființe corupte care strălucesc din exterior, dar sunt putrede în interior? Dacă un om își spune Dumnezeu, dar nu este în stare să exprime ființa divinității, să facă lucrarea lui Dumnezeu Însuși sau să-L reprezinte pe Dumnezeu, fără îndoială el nu este Dumnezeu, deoarece nu are esența lui Dumnezeu și ceea ce Dumnezeu poate înfăptui în mod inerent nu există în el. Dacă omul pierde ceea ce este realizabil în mod inerent de către el, nu mai poate fi considerat om și nu mai este vrednic de statutul de ființă creată sau să vină înaintea lui Dumnezeu și să-I slujească. În plus, nu este vrednic să primească harul lui Dumnezeu sau să fie vegheat, protejat și desăvârșit de Dumnezeu. Mulți care au pierdut încrederea lui Dumnezeu ajung să piardă harul lui Dumnezeu. Nu doar că nu-și detestă fărădelegile, ci răspândesc cu obrăznicie ideea că modul lui Dumnezeu este incorect, iar cei răzvrătiți chiar neagă existența lui Dumnezeu. Cum pot astfel de oameni, care au o astfel de răzvrătire, să fie îndreptățiți să se bucure de harul lui Dumnezeu? Cei care nu-și îndeplinesc datoria se răzvrătesc foarte mult împotriva lui Dumnezeu și, deși Îi datorează mult, se întorc și-L critică pe Dumnezeu că nu are dreptate. Cum ar putea astfel de oameni să fie vrednici de a fi desăvârșiți? Nu este oare acesta precursorul eliminării și pedepsirii? Oamenii care nu-și fac datoria față de Dumnezeu sunt deja vinovați de cele mai atroce nelegiuiri, pentru care nici măcar moartea nu este o pedeapsă suficientă, cu toate acestea au obrăznicia de a se certa cu Dumnezeu și de a se compara cu El. Ce folos este în a desăvârși astfel de oameni? Când oamenii nu reușesc să își facă datoria, ar trebui să simtă vinovăția și îndatorarea; ar trebui să-și disprețuiască slăbiciunile și inutilitatea, răzvrătirea și corupția și, mai mult decât atât, ar trebui să-și dea viața lui Dumnezeu. Doar atunci sunt ființe create care-L iubesc cu adevărat pe Dumnezeu și doar astfel de oameni sunt vrednici de a se bucura de binecuvântările și promisiunile lui Dumnezeu și de a fi desăvârșiți de către El. Cât despre cei mai mulți dintre voi? Cum Îl tratați pe Dumnezeul care trăiește printre voi? Cum v-ați îndeplinit datoria înaintea Lui? Ați îndeplinit tot ceea ce ați fost chemați să îndepliniți, chiar și cu prețul vieții voastre? Ce ați sacrificat? Nu ați primit multe din partea Mea? Puteți discerne? Cât de loiali Îmi sunteți? Cum Mi-ați slujit? Și cum rămâne cu tot ce v-am acordat și am făcut pentru voi? Ați luat în calcul toate acestea? Ați judecat și comparat cu toții acest aspect cu puțina conștiință pe care o aveți în voi? De cine ar putea să fie demne cuvintele și acțiunile voastre? S-ar putea oare ca astfel de sacrificii minuscule din partea voastră să fie vrednice de tot ceea ce v-am dăruit? Nu am altă alternativă și, cu toate că v-am fost devotat din toată inima, nutriți intenții rele și sunteți fără tragere de inimă în privința Mea. Aceasta este dimensiunea datoriei voastre, singura voastră funcție. Nu e așa? Nu știți că ați eșuat complet să îndepliniți datoria unei ființe create? Cum puteți fi considerați o ființă creată? Nu vă este clar ce anume exprimați și trăiți? Ați eșuat în îndeplinirea datoriei voastre, dar căutați să obțineți toleranța și harul bogat al Lui Dumnezeu. Un astfel de har nu a fost pregătit pentru unii atât de lipsiți de valoare și de simpli ca voi, ci pentru aceia care nu cer nimic și se sacrifică cu bucurie. Astfel de oameni ca voi, astfel de mediocrități, sunt total nevrednice să se bucure de harul cerului. Doar dificultățile și suferințele interminabile vă vor acompania zilele! Dacă nu-Mi puteți fi credincioși, soarta voastră va fi una a suferinței. Dacă nu puteți fi răspunzători față de cuvintele Mele și de lucrarea Mea, rezultatul vostru va fi unul al pedepsirii. Orice har, binecuvântare și viața minunată în Împărăție nu vor avea nimic de-a face cu voi. Acesta este finalul de care meritați să aveți parte și este consecința propriilor voastre fapte!

Fragment din „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 449)

Nu doar că cei nechibzuiți și aroganți nu încearcă tot posibilul, nu și îndeplinesc datoria, ci își întind mâinile după har, ca și când merită ceea ce ei cer. Și, dacă nu reușesc să obțină ceea ce cer, devin și mai puțin credincioși. Cum pot fi considerați rezonabili astfel de oameni? Sunteți de calibru slab și lipsiți de rațiune, complet incapabili de a vă îndeplini datoria pe care se cuvine să o îndepliniți pe parcursul lucrării de gestionare. Valoarea voastră s-a prăbușit deja. Eșecul vostru de a Mă răsplăti pentru că v-am arătat un astfel de har este deja un act extrem de răzvrătire, suficient pentru a vă condamna și demonstra lașitatea, incompetența, josnicia și nevrednicia voastră. Ce vă îndreptățește să vă întindeți încă mâinile? Faptul că nu sunteți în stare să fiți de cel mai mic ajutor lucrării Mele, incapabili de a fi loiali și incapabili de a-Mi fi martori. Acestea sunt deja nelegiuirile și eșecurile voastre, și totuși Mă atacați în schimb pe Mine, răspândiți lucruri false despre Mine și vă plângeți că sunt nedrept. În asta constă loialitatea voastră? În asta constă dragostea voastră? Ce altă lucrare mai puteți întreprinde în afară de aceasta? Cum ați contribuit la toată lucrarea care a fost făcută? Cât ați sacrificat? M-am arătat deja foarte tolerant prin faptul că nu v-am învinovățit, totuși Îmi cereți cu nerușinare scuze și vă plângeți de Mine în privat. Aveți măcar cea mai mică urmă de umanitate? Deși datoria omului este viciată de mintea omului și noțiunile sale, trebuie să îți faci datoria și să-ți arăți loialitatea. Impuritățile din lucrarea omului sunt o problemă a calibrului său, în timp ce, dacă omul nu-și îndeplinește datoria, acest lucru îi arată răzvrătirea. Nu există o corelare între datoria omului și faptul dacă este binecuvântat sau blestemat. Datoria este ceea ce omul se cuvine să îndeplinească; reprezintă vocația sa de la ceruri și nu ar trebui să depindă de recompensă, condiții sau motive. Doar atunci el își face datoria. A fi binecuvântați este când cineva este desăvârșit și se bucură de binecuvântările lui Dumnezeu după ce a experimentat judecata. A fi blestemați este când firea cuiva nu se schimbă după ce a experimentat mustrarea și judecata, adică atunci când nu experimentează desăvârșirea, ci este pedepsit. Dar, indiferent dacă sunt binecuvântate sau blestemate, ființele create ar trebui să-și facă datoria, să facă ceea ce se cuvine să facă și ceea ce sunt capabile să facă; aceasta este minimul pe care o persoană, o persoană care-L caută pe Dumnezeu, ar trebui să-l facă. Nu ar trebui să-ți faci datoria doar pentru a fi binecuvântat și nu ar trebui să refuzi să acționezi din teama de a fi blestemat. Permiteți-Mi să vă spun acest lucru: îndeplinirea datoriei proprii este ceea ce omul se cuvine să facă, iar dacă nu este capabil să-și facă datoria, atunci asta este răzvrătirea omului. Tocmai prin procesul îndeplinirii datoriei sale omul se schimbă treptat și prin acest proces el își demonstrează loialitatea. Ca atare, cu cât ești mai capabil să-ți faci datoria, cu atât mai multe adevăruri vei primi și cu atât mai reală va deveni expresia ta. Cei care își îndeplinesc datoria doar în mod mecanic și nu caută adevărul, vor fi eliminați în final, deoarece astfel de oameni nu-și îndeplinesc datoria în practicarea adevărului și nu practică adevărul în îndeplinirea datoriei lor. Ei sunt aceia care rămân neschimbați și vor fi blestemați. Nu doar că expresiile lor sunt impure, ci tot ceea ce exprimă ei este malefic.

Fragment din „Diferența dintre lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat și datoria omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 450)

Dacă nu cunoști lucrarea lui Dumnezeu, nu vei ști cum să cooperezi cu Dumnezeu. Dacă nu cunoști principiile lucrării lui Dumnezeu și nu ești conștient de cum lucrează Satana asupra omului, nu vei avea nicio cale de practică. Numai căutarea zeloasă nu îți va permite să obții rezultatele cerute de Dumnezeu. Un astfel de mod de a experimenta e asemănător celui al lui Lawrence: fără a face vreo diferențiere și concentrându-se doar asupra experienței, neștiind ce este lucrarea Satanei, ce este lucrarea Duhului Sfânt, în ce stare este omul fără prezența lui Dumnezeu și ce fel de oameni vrea Dumnezeu să desăvârșească. Ce principii ar trebui adoptate când ai de-a face cu diferiți oameni, cum să înțelegi voia lui Dumnezeu în prezent, cum să cunoști firea lui Dumnezeu și către ce oameni, împrejurări și epocă sunt îndreptate mila, măreția și dreptatea lui Dumnezeu – el nu are discernământ asupra niciunuia dintre aceste lucruri. Dacă oamenii nu au multe viziuni ca temelie pentru experiențele lor, atunci viața iese din discuție, iar experiența cu atât mai mult; ei pot în continuare să se supună prostește la toate și să îndure orice. Acești oameni sunt foarte greu de desăvârșit. Se poate spune că, dacă nu ai niciuna dintre viziunile de mai sus, lucrul acesta este o dovadă suficientă că ești un idiot, ca un stâlp de sare ce stă mereu în picioare în Israel. Asemenea oameni sunt inutili, buni de nimic! Unii oameni doar se supun orbește întruna, se cunosc mereu pe ei înșiși și își folosesc întotdeauna propriile moduri de a se purta atunci când au de-a face cu lucruri noi, sau se folosesc de „înțelepciune” pentru a gestiona lucruri vulgare nedemne de menționat. Astfel de oameni sunt lipsiți de discernământ, și parcă e în natura lor să se resemneze să fie necăjiți de alții, și sunt mereu la fel; nu se schimbă niciodată. Oamenii aceștia sunt nesăbuiți cărora discernământul le lipsește întru totul. Ei nu încearcă niciodată să își adapteze măsurile în funcție de împrejurări sau de oameni diferiți. Acești oameni nu au experiență. Am văzut unii oameni care sunt profund preocupați să se cunoască pe sine încât, atunci când se confruntă cu cei care au lucrarea duhurilor rele, își coboară capetele și își mărturisesc păcatele, neîndrăznind să se ridice și să îi condamne. Și când întâlnesc lucrarea evidentă a Duhului Sfânt, nu îndrăznesc să se supună. Ei cred că duhurile rele sunt și ele în mâinile lui Dumnezeu, și nici prin gând nu le trece să se ridice și să li se împotrivească. Acești oameni Îl fac de rușine pe Dumnezeu și categoric nu pot să îndure o povară grea pentru Dumnezeu. Asemenea nesăbuiți nu fac niciun fel de diferențieri. O astfel de cale de a experimenta ar trebui, așadar, să fie aruncată, căci este de neconceput în ochii lui Dumnezeu.

Fragment din „Despre experiență” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 451)

În curentul actual, toți cei care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu au ocazia să fie desăvârșiți de către El. Indiferent dacă sunt tineri sau bătrâni, atât timp cât păstrează în inimi o ascultare față de Dumnezeu și Îl venerează, pot să fie desăvârșiți de către El. Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni potrivit diferitelor lor funcții. Atât timp cât te străduiești din răsputeri și te supui lucrării lui Dumnezeu, poți fi desăvârșit de către El. În prezent, niciunul dintre voi nu este desăvârșit. Uneori puteți să îndepliniți un tip de funcție și, alteori, puteți îndeplini două. Câtă vreme faceți tot posibilul să vă sacrificați pentru Dumnezeu, în cele din urmă veți fi desăvârșiți de către El.

Tinerii au puține filosofii de viață și sunt lipsiți de înțelepciune și înțelegere. Dumnezeu vine să desăvârșească înțelepciunea și înțelegerea omului. Cuvântul lui Dumnezeu compensează neajunsurile lor. Cu toate acestea, firile tinerilor sunt instabile și trebuie transformate de către Dumnezeu. Tinerii au mai puține noțiuni religioase și mai puține filosofii de viață; ei gândesc totul în termeni simpli, iar cugetările lor nu sunt complexe. Aceasta este partea umanității lor care încă nu a luat formă, și este una lăudabilă; totuși, tinerii sunt ignoranți și lipsiți de înțelepciune. Acesta este un lucru care trebuie să fie desăvârșit de către Dumnezeu. Faptul de a fi desăvârșiți de Dumnezeu vă va permite să căpătați discernământ. Veți deveni capabili să înțelegeți clar multe lucruri spirituale și, treptat, să vă transformați în cineva potrivit pentru a fi folosit de către Dumnezeu. Frații și surorile mai în vârstă au, de asemenea, funcțiile lor de îndeplinit, și nu sunt abandonați de către Dumnezeu. Și frații și surorile mai în vârstă au unele aspecte dezirabile și unele indezirabile. Au mai multe filosofii de viață și mai multe noțiuni religioase. În acțiunile lor, respectă multe convenții rigide, plăcându-le regulamentele pe care le aplică în mod mecanic și fără flexibilitate. Acesta este un aspect indezirabil. Totuși, frații și surorile mai în vârstă rămân calmi și neclintiți, indiferent ce se întâmplă; firile lor sunt stabile, iar ei nu au stări sufletești tumultoase. Poate că acceptă lucrurile mai încet, dar acesta nu este un defect major. Câtă vreme puteți să vă supuneți, câtă vreme puteți să acceptați cuvintele actuale ale lui Dumnezeu și să nu cercetați cu atenție cuvintele Sale, câtă vreme nu vă preocupă decât să vă supuneți și să urmați și nu judecați cuvintele lui Dumnezeu și nu aveți alte gânduri rele în privința lor și câtă vreme acceptați cuvintele Lui și le puneți în practică, atunci, îndeplinind aceste condiții, puteți să fiți desăvârșiți.

Indiferent dacă ești un frate sau o soră mai mică sau mai mare, știi ce funcție se cuvine să îndeplinești. Cei tineri nu sunt aroganți; cei care sunt mai în vârstă nu sunt pasivi și nu regresează. În plus, sunt capabili să folosească punctele forte ale altora pentru a-și compensa punctele slabe și pot să se servească unii pe alții fără prejudecăți. Un pod al prieteniei se construiește între frații și surorile mai mici și mai mari și, datorită dragostei lui Dumnezeu, puteți să vă înțelegeți mai bine unii pe alții. Frații și surorile mai mici nu-i privesc de sus pe frații și pe surorile mai mari, iar frații și surorile mai mari nu sunt neprihăniți de sine: nu este acesta un parteneriat armonios? Dacă toți aveți această hotărâre, atunci voia lui Dumnezeu se va împlini cu siguranță în generația voastră.

Fragment din „Despre toată lumea care își îndeplinește funcția” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 452)

În viitor, se va decide dacă ești binecuvântat sau blestemat în funcție de faptele și comportamentul de astăzi. Dacă vei fi desăvârșit de către Dumnezeu, trebuie să se întâmple chiar acum, în această eră; nu va mai exista o altă oportunitate în viitor. Dumnezeu vrea cu adevărat să vă desăvârșească acum, iar acesta nu este un mod de a vorbi. În viitor, indiferent ce încercări ce se vor abate asupra voastră, ce evenimente vor avea loc sau ce dezastre veți înfrunta, Dumnezeu vrea să vă desăvârșească; acesta este un fapt cert și incontestabil. Unde se poate vedea acest lucru? Se poate vedea în faptul că, de-a lungul veacurilor și generațiilor, cuvântul lui Dumnezeu nu a atins niciodată o culme atât de înaltă ca astăzi. A intrat pe cel mai înalt tărâm, iar lucrarea Duhului Sfânt asupra întregii omeniri este astăzi fără precedent. Aproape nimeni din generațiile trecute nu a avut o astfel de experiență; nici măcar în epoca lui Isus nu au existat revelațiile de astăzi. Cuvintele rostite către voi, ceea ce înțelegeți și experiența voastră au atins, toate, un nou vârf. În toiul încercărilor și mustrărilor, voi, oamenii, nu plecați, iar acest lucru este suficient pentru a dovedi că lucrarea lui Dumnezeu a atins o splendoare fără precedent. Acesta nu este un lucru pe care omul e capabil să-l facă și nici nu este ceva ce omul păstrează; mai degrabă, este lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Așadar, din multele realități ale lucrării lui Dumnezeu, se poate vedea că Dumnezeu Își dorește să-i desăvârșească pe oameni și că El este cu siguranță capabil să vă facă compleți. Dacă aveți această intuiție și faceți această nouă descoperire, atunci nu veți aștepta cea de-a doua venire a lui Isus; în schimb, Îi veți permite lui Dumnezeu să vă facă compleți în epoca actuală. Astfel, fiecare dintre voi ar trebui să facă tot ce îi stă în putință și să nu se scutească de niciun efort pentru a putea fi desăvârșit de către Dumnezeu.

În zilele noastre, nu trebuie să acorzi atenție lucrurilor negative. Mai întâi, lasă deoparte și ignoră tot ce te face să te simți negativ. Când îți vezi de treburile tale, fă-o cu o inimă care caută și-și intuiește drumul înainte, cu o inimă care se supune lui Dumnezeu. Ori de câte ori descoperiți o slăbiciune în voi, dar nu îi permiteți să vă controleze și, în ciuda ei, îndepliniți funcțiile pe care se cuvine să le îndepliniți, ați făcut un pas pozitiv înainte. De exemplu, frații și surorile tale mai în vârstă au noțiuni religioase, dar tu poți să te rogi, să te supui, să mănânci și să bei cuvântul lui Dumnezeu și să cânți imnuri… Altfel spus, ar trebui să te dedici, cu toată puterea pe care poți să o aduni, lucrurilor pe care ești capabil să le faci și funcțiilor pe care ești în stare să le îndeplinești. Nu aștepta pasiv. A fi capabil să-L mulțumești pe Dumnezeu făcându-ți datoria este primul pas. Apoi, odată ce vei fi capabil să înțelegi adevărul și să dobândești intrarea în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, vei fi fost desăvârșit de către El.

Fragment din „Despre toată lumea care își îndeplinește funcția” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 453)

Oricine s-a hotărât, Îi poate sluji lui Dumnezeu, însă doar cei care dau cea mai mare atenție voinței lui Dumnezeu și care înțeleg voia Lui sunt calificați și au dreptul de a-I sluji. Printre voi, am descoperit lucrul acesta: mulți oameni cred că, atât timp cât propovăduiesc cu ardoare Evanghelia pentru Dumnezeu, merg pe drum pentru Dumnezeu, se istovesc și se sacrifică pentru Dumnezeu, și așa mai departe, atunci asta înseamnă a-L sluji pe Dumnezeu; încă mai mulți oameni religioși cred că a-L sluji pe Dumnezeu înseamnă a alerga de colo-colo cu o Biblie în mână, propovăduind Evanghelia Împărăției Cerurilor și a-i salva pe oameni făcându-i să se pocăiască și să se spovedească; există mulți funcționari ai Bisericii care cred că slujirea lui Dumnezeu înseamnă a ține predici în capele după ce au studiat și au fost instruiți la seminar sau a-i învăța pe oameni citind capitole din Biblie; există, de asemenea, oameni din zone sărace care cred că slujirea lui Dumnezeu înseamnă vindecarea celor bolnavi și alungarea demonilor sau rugăciunea pentru frații și surorile lor sau slujirea acestora; printre voi sunt mulți care cred că a-L sluji pe Dumnezeu înseamnă a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu, a se ruga la Dumnezeu în fiecare zi, cât și a vizita și a lucra în bisericile de pretutindeni; există alți frați și alte surori care cred că a-L sluji pe Dumnezeu înseamnă să nu se căsătorească sau să nu aibă niciodată o familie și să-și dedice întreaga ființă lui Dumnezeu. Cu toate acestea, puțini știu ce înseamnă cu adevărat a-L sluji pe Dumnezeu. Deși cei care îi slujesc lui Dumnezeu sunt la fel de mulți ca stelele de pe cer, numărul celor care Îl pot sluji în mod direct și care sunt capabili să slujească în conformitate cu voia Lui Dumnezeu este neînsemnat, deosebit de mărunt. De ce spun asta? Spun acest lucru pentru că nu înțelegeți substanța sintagmei „a sluji lui Dumnezeu” și pentru că înțelegeți atât de puțin despre cum să slujim în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Este imperios ca oamenii să înțeleagă exact ce fel de slujire a lui Dumnezeu poate fi în armonie cu voia Lui.

Dacă doriți să slujiți în conformitate cu voia lui Dumnezeu, trebuie să înțelegeți mai întâi ce fel de oameni sunt plăcuți lui Dumnezeu, ce fel de oameni nu sunt plăcuți lui Dumnezeu, care sunt oamenii pe care Dumnezeu îi face desăvârșiți și ce fel de oameni sunt pregătiți pentru a sluji lui Dumnezeu. Acestea sunt cerințele minime pe care ar trebui să le îndepliniți. Mai mult, ar trebui să știți obiectivele lucrării lui Dumnezeu și lucrarea pe care Dumnezeu o va face aici și acum. După ce veți înțelege acestea, îndrumați de cuvintele lui Dumnezeu, mai întâi ar trebui să intrați și mai întâi veți primi însărcinarea dată de Dumnezeu. Când veți simți cu adevărat în temeiul cuvântului lui Dumnezeu și atunci când veți cunoaște cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu, veți fi calificați să-I slujiți lui Dumnezeu. Și atunci când Îl slujiți pe El, Dumnezeu vă deschide ochii spirituali și vă permite să-I înțelegeți mai în profunzime lucrarea și să o vedeți mai clar. Când intrați în această realitate, experiențele voastre vor fi mai profunde și mai reale și aceia dintre voi care au avut astfel de experiențe vor putea merge prin biserici și oferi sprijin fraților și surorilor voastre, ca să vă puteți baza pe tăria celuilalt pentru a compensa propriile neajunsuri și să dobândiți cunoștințe mai bogate în cugetele voastre. Numai după obținerea acestui efect veți putea să slujiți în conformitate cu voia lui Dumnezeu și veți putea fi desăvârșiți de Dumnezeu în timpul slujirii voastre.

Aceia care Îi slujesc lui Dumnezeu ar trebui să fie apropiații lui Dumnezeu, să fie plăcuți Lui și să fie capabili de o loialitate fără de margini față de Dumnezeu. Indiferent dacă acționezi în spatele oamenilor sau în fața lor, ești capabil să dobândești bucuria de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu, ești capabil să stai drept în fața lui Dumnezeu și, indiferent de cum te tratează ceilalți, vei merge întotdeauna pe propriul tău drum și te vei îngriji cu atenție de povara Lui. Numai acesta este un apropiat al lui Dumnezeu. Dacă apropiații lui Dumnezeu sunt în măsură să-L slujească în mod direct, este pentru că lor le-a fost dată marea însărcinare și povară a lui Dumnezeu, pot să ia inima și povara lui Dumnezeu ca și cum ar fi ale lor și nu le pasă dacă pierd sau dacă dobândesc perspective: chiar și atunci când nu vor avea perspective și nu vor câștiga nimic, ei vor crede întotdeauna în Dumnezeu cu o inimă iubitoare. Și astfel, acest tip de persoană este un apropiat al lui Dumnezeu. Apropiații lui Dumnezeu sunt, de asemenea, și confidenții Lui; numai confidenții lui Dumnezeu ar putea împărtăși neliniștea și gândurile Lui, și, deși trupul lor este dureros și slab, ei sunt capabili să îndure durerea și să renunțe la ceea ce le place pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Dumnezeu dă mai multe poveri unor asemenea oameni și ceea ce Își dorește să facă Dumnezeu se naște din mărturia unor astfel de persoane. Astfel, acești oameni sunt plăcuți lui Dumnezeu, sunt slujitorii lui Dumnezeu, care sunt după inima Lui, și numai astfel de oameni pot domni împreună cu Dumnezeu. Când ai devenit cu adevărat apropiatul lui Dumnezeu, atunci vei domni împreună cu Dumnezeu.

Fragment din „Cum să slujim Lui Dumnezeu în armonie cu voia Lui” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 454)

Isus a fost în măsură să ducă la bun sfârșit misiunea lui Dumnezeu – răscumpărarea întregii omeniri – pentru că El a fost foarte atent la voia lui Dumnezeu, fără a ține seama de planurile Sale personale și de judecăți. Prin urmare, El a fost un apropiat al lui Dumnezeu – Dumnezeu Însuși, ceva ce voi toți înțelegeți foarte bine. (De fapt, El a fost Dumnezeu Însuși, care a fost mărturisit de Dumnezeu; menționez exemplul lui Isus aici pentru a ilustra problema.) El a putut plasa planul de gestionare (planul mântuirii) al lui Dumnezeu chiar în centru și s-a rugat mereu Tatălui Ceresc și a căutat voia Tatălui Ceresc. S-a rugat și a zis: „Dumnezeu Tată! Facă-se toate după voia Ta și nu după planurile Mele; astfel, comportă-Te după cum Îți este planul. Omul poate că este slab, dar de ce Ţi-ar păsa de el? Cum să fie vrednic de preocuparea Ta, omul, care este precum o furnică în mâinile Tale? În inima Mea, vreau doar să fac voia Ta și ca Tu să îți continui lucrarea cu Mine după cum dorești.” Pe drumul spre Ierusalim, Isus a fost în chinuri, ca și cum cineva I-ar fi răsucit un cuțit în inimă, dar, cu toate acestea, nu a avut nici cea mai mică intenție de a nu se ține de cuvânt; a existat întotdeauna o forță puternică ce L-a mânat înainte spre locul unde avea să fie crucificat. În cele din urmă, a fost răstignit și a devenit asemenea trupului păcătos, ducând la bun sfârșit lucrarea de răscumpărare a omenirii, ridicându-se deasupra cătușelor morții și ale Iadului. Înaintea Lui, moartea, Iadul și Gheena și-au pierdut puterea și au fost înfrânte de El. A trăit vreme de treizeci și trei de ani, timp în care a făcut mereu tot posibilul pentru a împlini voia lui Dumnezeu în conformitate cu lucrarea lui Dumnezeu din acele vremuri, fără a se gândi la câștigul sau pierderea personală și întotdeauna cu gândul la voința lui Dumnezeu Tatăl. Astfel, după ce a fost botezat, Dumnezeu a zis „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!” (NTLR®) Datorită slujirii Sale înaintea lui Dumnezeu, care era în armonie cu voința lui Dumnezeu, Dumnezeu a pus povara cea grea de a răscumpăra întreaga omenire pe umerii Lui și L-a împins să ducă aceasta la bun sfârșit, iar El a fost calificat și a avut dreptul de a finaliza această sarcină importantă. De-a lungul vieții Sale, El a îndurat suferințe fără margini pentru Dumnezeu și a fost ispitit de Satana de nenumărate ori, dar niciodată nu a deznădăjduit. Dumnezeu I-a dat o asemenea însărcinare pentru că a avut încredere în El și pentru că L-a iubit și, astfel, Dumnezeu însuși a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!” (NTLR®) La acel moment, numai Isus putea îndeplini această sarcină, iar acest lucru a reprezentat o parte a finalizării lucrării lui Dumnezeu de răscumpărare a întregii omeniri în Epoca Harului.

Dacă, la fel ca Isus, sunteți în măsură să vă aplecați cu toată grija asupra poverii lui Dumnezeu și să întoarceți spatele trupurilor voastre, atunci Dumnezeu vă va încredința sarcinile Lui importante ca să puteți deveni vrednici de a-I sluji lui Dumnezeu. Numai în aceste condiții veți îndrăzni să spuneți că faceți voia lui Dumnezeu și că Îi îndepliniți porunca, numai atunci veți îndrăzni să spuneți că sunteți cu adevărat în slujba lui Dumnezeu. În comparație cu exemplul lui Isus, îndrăznești să spui că ești apropiatul lui Dumnezeu? Îndrăznești să spui că faci voia lui Dumnezeu? Îndrăznești să spui că Îl slujești cu adevărat pe Dumnezeu? Astăzi nu înțelegi această slujire a lui Dumnezeu, îndrăznești să spui că ești apropiatul Lui? Dacă spui că Îl slujești pe Dumnezeu, nu Îl hulești? Gândește-te: slujești lui Dumnezeu sau te slujești pe tine? Îi slujești Satanei, însă cu toate acestea spui cu încăpățânare că slujești lui Dumnezeu – aceasta nu este o hulă adusă lui Dumnezeu? Mulți oameni în urma Mea râvnesc binecuvântările pe care le aduce statutul, se îndoapă cu mâncare, le place somnul și acordă toată atenția trupului, mereu temători că nu au cum să iasă din trup. Nu-și îndeplinesc sarcinile obișnuite în biserică, ci profită de pe urma bisericii sau își mustră frații și surorile cu cuvintele Mele și se ridică și îi iau de sus pe ceilalți. Acești oameni continuă să spună că fac voia lui Dumnezeu, spun mereu că sunt apropiații lui Dumnezeu – nu este absurd? Dacă motivațiile tale sunt corecte, dar nu poți să slujești în conformitate cu voia lui Dumnezeu, atunci te comporți prostește; dar dacă motivațiile tale nu sunt cele corecte și tot spui că-L slujești pe Dumnezeu, atunci te opui lui Dumnezeu și ar trebui să fii pedepsit de El! Nu am niciun fel de milă pentru astfel de oameni! În casa lui Dumnezeu mănâncă pe gratis, dar râvnesc la confortul trupesc și nu se gândesc la interesele lui Dumnezeu; caută întotdeauna ce e bine pentru ei, nu dau nicio atenție voii lui Dumnezeu, tot ceea ce fac ei nu este plăcut de Duhul lui Dumnezeu, fac întotdeauna manevre și își înșală frații și surorilor, și, având două fețe, ca vulpea într-o vie, care mereu fură struguri și calcă via în picioare. Ar putea asemenea oameni să fie apropiații lui Dumnezeu? Ești potrivit să primești binecuvântările lui Dumnezeu? Nu îți asumi nicio responsabilitate față de viața ta și față de Biserică, ești potrivit să primești misiunea lui Dumnezeu? Cine ar îndrăzni să aibă încredere în unul asemenea ție? Când slujești în felul acesta, ar putea Dumnezeu să îndrăznească să îți încredințeze o sarcină mai importantă? Nu cumva întârzii lucrurile?

Spun aceasta ca să știți ce condiții trebuie îndeplinite pentru a sluji în armonie cu voința lui Dumnezeu. Dacă nu Îi dați inima voastră lui Dumnezeu, dacă nu vă aplecați cu grijă asupra voinței lui Dumnezeu asemenea lui Isus, atunci Dumnezeu nu poate avea încredere în voi și veți sfârși prin a fi judecați de El. Poate că astăzi, în slujirea ta a lui Dumnezeu, ai întotdeauna intenția de a-L înșela pe Dumnezeu și-L tratezi mereu superficial. Pe scurt, indiferent de orice altceva, dacă Îl înșeli pe Dumnezeu, judecata nemiloasă se va abate asupra ta. Ar trebui să profitați de faptul că abia ați luat-o pe calea cea bună de a-L sluji pe Dumnezeu pentru ca mai întâi să dăruiți inima voastră lui Dumnezeu, fără loialități împărțite. Indiferent dacă te afli în fața lui Dumnezeu sau în fața altor oameni, inima ta ar trebui să fie îndreptată întotdeauna către Dumnezeu și ar trebui să fie hotărâtă să-L iubească pe Dumnezeu la fel cum a făcut-o Isus. Astfel, Dumnezeu te va face desăvârșit ca să devii un slujitor al lui Dumnezeu, plăcut inimii Lui. Dacă dorești cu adevărat să fii desăvârșit de Dumnezeu și dacă dorești ca serviciul tău să fie în armonie cu voia Sa, atunci trebuie să îți schimbi părerile anterioare despre credința în Dumnezeu și modul în care Îi slujești lui Dumnezeu pentru ca mai mulți dintre voi să fie desăvârșiți de Dumnezeu; și, astfel, Dumnezeu nu te va abandona și, precum Petru, vei sta în fruntea celor care Îl iubesc. Dacă nu te pocăiești, vei sfârși la fel ca Iuda. Toți cei care cred în Dumnezeu ar trebui să înțeleagă acest lucru.

Fragment din „Cum să slujim Lui Dumnezeu în armonie cu voia Lui” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 455)

De la începutul lucrării Sale în întregul univers, Dumnezeu i-a predestinat pe mulți oameni să Îl slujească, incluzând oameni din fiecare pătură socială. Scopul Lui este de a-Și împlini propria voie și de a Se asigura că lucrarea Sa pe pământ este îndeplinită fără piedici. Acesta este scopul pentru care Dumnezeu alege oamenii să Îi slujească. Fiecare persoană care Îl slujește pe Dumnezeu trebuie să înțeleagă această voie a lui Dumnezeu. Prin această lucrare a Sa, oamenii sunt mult mai capabili să vadă înțelepciunea și omnipotența lui Dumnezeu și principiile lucrării Sale pe pământ. Dumnezeu actualmente vine pe pământ să Își facă lucrarea, intrând în contact cu oamenii, pentru ca aceștia să Îi poată cunoaște faptele cu mai multă claritate. Astăzi, acest grup al vostru este binecuvântat să Îl slujească pe Dumnezeul concret. Aceasta este o binecuvântare nemăsurată pentru voi. Pe drept cuvânt, Dumnezeu vă ridică. Când alege pe un om să Îl slujească, Dumnezeu are întotdeauna principiile Sale. A-L sluji pe Dumnezeu nu este defel, după cum își imaginează lumea, pur și simplu o chestiune de entuziasm. Astăzi vedeți că oricine Îl slujește pe Dumnezeu în prezența Sa, face astfel deoarece are călăuzirea lui Dumnezeu și lucrarea Duhului Sfânt și deoarece este o persoană care caută adevărul. Acestea sunt condițiile minime pe care toți cei care Îl slujesc pe Dumnezeu trebuie să le îndeplinească.

A-L sluji pe Dumnezeu nu este un lucru simplu. Cei a căror fire rămâne neschimbată nu vor putea niciodată să Îl slujească pe Dumnezeu. Dacă firea ta nu a fost judecată și mustrată de cuvântul lui Dumnezeu, atunci firea ta încă îl reprezintă pe Satana. Acest lucru este suficient să demonstreze că slujirea ta față de Dumnezeu izvorăște dintr-o intenție personală bună. Dar slujirea aceasta se bazează pe natura ta satanică. Tu Îl slujești pe Dumnezeu potrivit caracterului tău firesc și preferințelor tale personale; mai mult, continui să crezi că Dumnezeu Își găsește plăcerea în orice lucru pe care dorești să îl faci și urăște orice lucru pe care nu dorești să îl faci și ești în întregime călăuzit în lucrarea ta de propriile tale preferințe. Se poate numi aceasta slujire a lui Dumnezeu? În ultimă instanță, firea vieții tale nu se va schimba câtuși de puțin; dimpotrivă, vei deveni și mai încăpățânat pentru că Îl slujești pe Dumnezeu și acest lucru va face ca firea ta coruptă să devină și mai adânc înrădăcinată. Astfel, vei stabili în adâncul tău reguli despre slujirea lui Dumnezeu care se bazează în principal pe propriul tău caracter și pe experiența rezultată din slujirea potrivită propriei tale firi. Aceasta este o lecție din experiența umană. Este filozofia de viață a omului. Oamenii de acest fel aparțin fariseilor și conducătorilor religioși. Dacă nu se trezesc niciodată și nu se pocăiesc, atunci cu siguranță vor deveni hristoșii mincinoși și antihriștii care îi înșală pe oameni în zilele de pe urmă. Hristoșii mincinoși și antihriștii despre care s-a vorbit se vor ridica din rândul unor astfel de oameni. Dacă cei care Îl slujesc pe Dumnezeu sunt călăuziți de propriul lor caracter și acționează potrivit voinței lor proprii, atunci se află în pericol de a fi alungați în orice clipă. Cei care recurg la mulțimea anilor lor de experiență în slujba lui Dumnezeu ca să câștige inimile altora, să le facă morală, plini de condescendență și să îi îngrădească – și care nu se pocăiesc niciodată, care nu-și mărturisesc păcatele niciodată și care nu renunță niciodată la beneficiile acordate de poziția pe care o au – acești oameni vor cădea înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt oameni asemenea lui Pavel, care fac uz de poziția lor ierarhică și își etalează calitățile. Dumnezeu nu va desăvârși astfel de oameni. Acest fel de slujire interferează cu lucrarea lui Dumnezeu. Oamenilor le place să se țină de cele vechi. Se agață de concepte din trecut, de lucruri din trecut. Acesta este un obstacol mare în calea slujirii lor. Dacă nu te poți debarasa de ele, aceste lucruri îți vor distruge întreaga viață. Dumnezeu nu te va lăuda nicidecum, nici dacă îți rupi picioarele alergând sau te spetești lucrând din greu, nici dacă ești martirizat în slujba ta față de Dumnezeu. Dimpotrivă: îți va spune că ești un făcător de rele.

Fragment din „Modul religios de slujire trebuie interzis” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 456)

Începând de azi, Dumnezeu va desăvârși în mod oficial pe cei care nu au concepte religioase, care sunt gata să își pună deoparte vechiul lor ego și care Îl ascultă pe Dumnezeu într-un mod nevinovat și El îi va desăvârși pe cei care tânjesc după cuvântul lui Dumnezeu. Acești oameni ar trebui să-și asume responsabilitatea și să Îl slujească pe Dumnezeu. În Dumnezeu este o abundență nesfârșită și o înțelepciune nemărginită. Lucrarea Sa uimitoare și cuvintele Sale prețioase așteaptă un număr și mai mare de oameni care să se bucure de ele. După cum stau lucrurile, celor cu concepte religioase, celor care fac uz de poziția lor ierarhică și celor care nu-și pot pune deoparte eul le este foarte greu să accepte aceste lucruri noi. Nu există nicio șansă ca Duhul Sfânt să-i desăvârșească pe acești oameni. Dacă oamenii nu sunt hotărâți să asculte și nu însetează după cuvântul lui Dumnezeu, atunci nu vor putea primi aceste lucruri noi. Vor deveni din ce în ce mai răzvrătiți, din ce în ce mai șireți și o vor sfârși pe calea greșită. În lucrarea pe care o face la momentul de față, Dumnezeu va chema mai mulți oameni care Îl iubesc cu adevărat și care pot primi noua lumină. Iar El îi va îndepărta complet pe conducătorii religioși care fac uz de poziția lor ierarhică. Aceia care se împotrivesc cu încăpățânare schimbării: El nu vrea pe niciunul din ei. Vrei să fii unul din acești oameni? Îți faci slujirea potrivit propriilor tale preferințe sau faci ceea ce îți cere Dumnezeu? Trebuie să recunoști acest lucru de unul singur. Ești tu unul din conducătorii religioși sau ești un nou-născut pe care Dumnezeu îl desăvârșește? Cât din slujirea ta este aprobată de Duhul Sfânt? De cât din ea Dumnezeu nici nu Se va sinchisi să Își amintească? După mulți ani de slujire, cât de mult s-a schimbat viața ta? Înțelegi tu toate lucrurile acestea? Dacă ai credință adevărată, atunci te vei lepăda de toate conceptele religioase de dinainte și Îl vei sluji pe Dumnezeu într-un fel nou. Nu este prea târziu să-ți asumi responsabilitatea acum. Conceptele religioase vechi vor seca viața omului. Experiența pe care oamenii o acumulează îi va îndepărta de Dumnezeu și vor face lucruri după bunul lor plac. Dacă nu te lași de aceste lucruri, ele vor deveni o piatră de poticnire în calea creșterii tale în viață. Dumnezeu i-a desăvârșit întotdeauna pe cei care L-au slujit. El nu se leapădă de ei cu una, cu două. Dacă vei primi cu adevărat judecata și mustrarea cuvântului lui Dumnezeu, dacă te vei lepăda de practicile și regulile religioase vechi și vei înceta să mai folosești concepte religioase vechi ca un indicator pentru cuvântul pe care Dumnezeu îl vorbește azi, numai atunci vei avea un viitor. Dar, dacă te agăți de lucruri vechi, dacă încă le prețuiești, atunci cu niciun chip nu poți fi mântuit. Dumnezeu nu bagă în seamă oameni ca aceștia. Dacă vrei cu adevărat să fii făcut desăvârșit, atunci trebuie să te decizi să renunți la orice lucru din trecut. Chiar dacă ceea ce s-a înfăptuit înainte a fost corect, chiar dacă a fost lucrarea lui Dumnezeu, totuși, trebuie să-l poți pune deoparte și să nu te mai agăți de el. Chiar dacă el a fost indubitabil lucrarea Duhului Sfânt, făcută direct de Duhul Sfânt, azi trebuie să renunți la el. Trebuie să nu te agăți de el. Aceasta este ceea ce îți cere Dumnezeu. Totul trebuie reînnoit. În lucrarea lui Dumnezeu și în cuvântul lui Dumnezeu, El nu face referire la lucrurile din trecut și nu face referire la istoria de odinioară. Dumnezeu este un Dumnezeu mereu nou și niciodată vechi. El nu se agață nici de propriile Sale cuvinte din trecut, de unde rezultă clar că Dumnezeu nu se poartă conform vreunui set de reguli. În acest caz, ca ființă omenească, dacă întotdeauna te agăți de lucrurile din trecut, refuzând să renunți la ele și aplicându-le cu rigiditate asemenea unui șablon, în timp ce Dumnezeu nu mai lucrează în felurile în care a lucrat mai înainte, atunci nu te împotrivești tu prin cuvintele și faptele tale? Nu ai devenit tu un dușman al lui Dumnezeu? Ești dispus să îți distrugi întreaga viață din cauza acestor lucruri vechi? Aceste lucruri vechi vor face din tine o persoană care împiedică lucrarea lui Dumnezeu. Vrei să fii o astfel de persoană? Dacă într-adevăr nu dorești aceasta, atunci oprește-te imediat din ceea ce faci și întoarce-te; ia-o din nou de la capăt. Dumnezeu nu Își amintește de slujirea ta din trecut.

Fragment din „Modul religios de slujire trebuie interzis” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 457)

În ceea ce privește lucrarea, omul crede că a lucra înseamnă a alerga de colo până colo pentru Dumnezeu, a predica peste tot și a se sacrifica de dragul Lui. Deși această credință este corectă, ea este prea mărginită; ceea ce Dumnezeu cere de la om nu este doar să alerge de colo până colo pentru El; mai mult decât atât, această lucrare privește slujirea și alimentarea în interiorul spiritului. Mulți frați și surori, chiar și după toți acești ani de experiență, nu s-au gândit niciodată să lucreze pentru Dumnezeu, deoarece lucrarea, așa cum o concepe omul, este incompatibilă cu ceea ce Dumnezeu cere. De aceea, omul nu are absolut niciun interes în chestiunea lucrării, iar acesta este exact motivul pentru care intrarea omului este, de asemenea, destul de mărginită. Voi toți ar trebui să vă începeți intrarea lucrând pentru Dumnezeu, astfel încât să puteți trece cât mai bine prin fiecare aspect al experienței. În asta ar trebui voi să intrați. Lucrarea nu privește faptul de a alerga de colo-colo pentru Dumnezeu, ci dacă viața omului și ceea ce trăiește omul reușesc să-L bucure pe Dumnezeu. Lucrarea se referă la utilizarea de către oameni a devotamentului lor față de Dumnezeu și a cunoștințelor lor despre El pentru a mărturisi despre Dumnezeu, precum și pentru a-i sluji omului. Aceasta este responsabilitatea omului și asta e ceea ce ar trebui să înțeleagă toți oamenii. S-ar putea spune că intrarea voastră este lucrarea voastră și că voi căutați să intrați în timp ce lucrați pentru Dumnezeu. A experimenta lucrarea lui Dumnezeu nu înseamnă numai că știți cum să mâncați și să beți cuvântul Lui; mai important, trebuie să știți cum să mărturisiți pentru Dumnezeu și să fiți capabili să-L slujiți pe Dumnezeu, să fiți capabili să faceți lucrare de slujire pentru oameni și să-i aprovizionați. Aceasta este lucrarea, și este și intrarea voastră; acesta este lucrul pe care fiecare persoană ar trebui să-l înfăptuiască. Există mulți oameni care se concentrează doar pe a alerga de colo până colo pentru Dumnezeu și a predica peste tot, însă trec cu vederea experiența lor individuală și își neglijează intrarea în viața spirituală. Asta a făcut ca acei ce Îl slujesc pe Dumnezeu să devină cei ce I se împotrivesc. Acești oameni, care L-au slujit pe Dumnezeu și au făcut lucrare de slujire pentru oameni atât de mulți ani, au privit, pur și simplu, lucrarea și predicarea drept intrare, și niciunul nu a luat experiența spirituală individuală ca pe o intrare importantă. În schimb, ei au luat luminarea care derivă din lucrarea Duhului Sfânt drept punct central pentru a-i învăța pe alții. Când propovăduiesc, ei sunt tare împovărați și primesc lucrarea Duhului Sfânt și, prin intermediul acestui lucru, ei emit glasul Duhului Sfânt. În acest moment, cei care lucrează se simt pe deplin mulțumiți de sine, de parcă lucrarea Duhului Sfânt ar fi devenit experiența lor spirituală individuală; ei simt că toate cuvintele pe care le rostesc aparțin ființei lor individuale, dar, totodată, că propria lor experiență nu este la fel de clară precum au descris-o ei. Mai mult, înainte de a vorbi, nu au nicio bănuială despre ce o să spună, însă, când Duhul Sfânt lucrează în ei, cuvintele lor vin revărsându-se într-un șuvoi nesfârșit. După ce ai predicat o dată în acest fel, simți că statura ta reală nu e așa de mică pe cât credeai și, ca într-o situație în care Duhul Sfânt a lucrat în tine de mai multe ori, tu hotărăști atunci că ai deja statură și crezi, în mod eronat, că lucrarea Duhului Sfânt este propria ta intrare și propria ta ființă. Dacă experimentezi constant în acest fel, vei deveni permisiv cu privire la propria ta intrare, vei deveni leneș fără să-ți dai seama și vei înceta să acorzi vreo importanță intrării tale individuale. Din acest motiv, când faci lucrare de slujire pentru alții, trebuie să distingi clar între statura ta și lucrarea Duhului Sfânt. Acest lucru poate să-ți faciliteze mai bine intrarea și să aducă mai mult folos experienței tale. Când omul ia lucrarea Duhului Sfânt drept experiența lui individuală, acest lucru devine o sursă de depravare. Iată de ce Eu spun că, indiferent de datoria pe care o îndepliniți, se cuvine să priviți intrarea ca pe o lecție vitală.

Fragment din „Lucrarea și intrarea (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 458)

Cineva lucrează pentru a mulțumi voia lui Dumnezeu, pentru a-i aduce înaintea Lui pe toți cei ce sunt după inima Sa, pentru a-l aduce pe om la Dumnezeu și pentru a-i prezenta omului lucrarea Duhului Sfânt și îndrumarea lui Dumnezeu, prin aceasta, desăvârșind roadele lucrării Lui. Prin urmare, se impune să fiți pe deplin lămuriți despre substanța lucrării. Drept cineva care este folosit de Dumnezeu, fiecare om este vrednic de a lucra pentru Dumnezeu, altfel spus, cu toții au ocazia de a fi folosiți de către Duhul Sfânt. Totuși, există un punct pe care trebuie să-l înțelegeți: când omul face lucrarea încredințată de Dumnezeu, i s-a dat ocazia să fie folosit de Dumnezeu, dar ceea ce este spus și cunoscut de om nu reprezintă în întregime statura omului. Tot ce puteți să faceți este să vă cunoașteți mai bine propriile lipsuri de pe parcursul lucrării voastre și să intrați în posesia unei luminări mai mari de la Duhul Sfânt. În acest fel, vi se va îngădui să obțineți o mai bună intrare în timpul lucrării voastre. Dacă oamenii privesc îndrumarea ce vine de la Dumnezeu ca pe propria lor intrare și ca pe ceva inerent lor, atunci nu există nicio posibilitate ca statura oamenilor să crească. Luminarea pe care Duhul Sfânt o realizează în om are loc atunci când omul este într-o stare adecvată; în astfel de momente, oamenii confundă adesea luminarea pe care o primesc cu propria lor statură reală, deoarece felul în care Duhul Sfânt luminează este absolut normal, și El Se folosește de ceea ce este inerent omului. Când oamenii lucrează și vorbesc, sau când se roagă și își fac devoțiunile spirituale, deodată un adevăr le va deveni clar. În realitate, ceea ce vede omul este doar luminarea de către Duhul Sfânt (în mod firesc, această luminare este legată de cooperarea omului) și nu reprezintă statura reală a omului. După o perioadă de experiență în care omul întâlnește câteva greutăți și încercări, adevărata statură a omului devine evidentă în astfel de circumstanțe. Doar atunci va descoperi omul că statura lui nu este atât de mare, iar egoismul, considerațiile personale și lăcomia omului ies toate la iveală. Numai după câteva cicluri de experiențe ca aceasta, mulți dintre cei care sunt treziți în duhurile lor își vor da seama că ceea ce experimentaseră în trecut nu era realitatea lor individuală, ci o iluminare momentană de la Duhul Sfânt, și că omul nu făcuse decât să primească această lumină. Când Duhul Sfânt îl luminează pe om pentru a înțelege adevărul, este, adesea, într-o manieră clară și distinctă, fără să explice cum s-au întâmplat lucrurile ori încotro se îndreaptă. Adică, în loc să încorporeze greutățile omului în această revelație, El dezvăluie în mod direct adevărul. Când omul întâmpină greutăți în procesul de intrare, iar apoi încorporează luminarea Duhului Sfânt, aceasta devine experiența reală a omului. […] Prin urmare, în același moment când primiți lucrarea Duhului Sfânt, se cuvine să acordați și mai multă importanță intrării voastre, văzând exact care este lucrarea Duhului Sfânt și care este intrarea voastră, precum și să încorporați lucrarea Duhului Sfânt în intrarea voastră, astfel încât să puteți fi desăvârșiți de Duhul Sfânt în mai multe feluri, astfel încât substanța lucrării Duhului Sfânt să poată fi modelată în voi. În timpul experienței voastre legate de lucrarea Duhului Sfânt, veți ajunge să-L cunoașteți atât pe Duhul Sfânt, cât și pe voi înșivă și, mai mult, în toiul numeroaselor crize de suferință intensă, veți dezvolta o relație adecvată cu Dumnezeu, iar relația dintre voi și Dumnezeu va deveni mai apropiată pe zi ce trece. După nenumărate exemple de emondare și rafinare, veți dezvolta o adevărată dragoste pentru Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care trebuie să realizați că suferința, lovirea și necazurile nu trebuie să fie temute; ceea ce este înfricoșător este să aveți doar lucrarea Duhului Sfânt, dar nu și intrarea voastră. Când vine ziua în care lucrarea lui Dumnezeu este terminată, veți fi trudit pentru nimic; cu toate că ați experimentat lucrarea lui Dumnezeu, nu veți fi ajuns să-L cunoașteți pe Duhul Sfânt sau să fi avut propria voastră intrare. Luminarea pe care Duhul Sfânt o realizează în om nu este pentru a susține pasiunea omului, ci pentru a deschide o cale pentru intrarea omului, precum și a-i permite omului să ajungă să-L cunoască pe Duhul Sfânt și, din acest moment, să înceapă să aibă sentimente de venerație și adorație pentru Dumnezeu.

Fragment din „Lucrarea și intrarea (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 459)

Există mult mai puține abateri în lucrarea celor care au fost supuși emondării, tratării, judecății și mustrării, iar expresia lucrării lor este mult mai precisă. Cei care se bazează pe naturalețea lor pentru a lucra săvârșesc unele greșeli majore. Lucrarea oamenilor nedesăvârșiți exprimă prea mult din naturalețea lor, ceea ce prezintă un obstacol major în lucrarea Duhului Sfânt. Oricât de bun este calibrul unei persoane, și aceasta trebuie să fie supusă emondării, tratării și judecății înainte de a putea săvârși lucrarea însărcinării date de Dumnezeu. Dacă nu a fost supusă unei astfel de judecăți, lucrarea sa, indiferent cât de bine e săvârșită, nu poate fi în acord cu principiile adevărului și este întotdeauna un produs al naturaleții și bunătății sale umane. Lucrarea celor care au trecut prin emondare, tratare și judecată este mult mai precisă decât lucrarea celor care nu au fost emondați, tratați și judecați. Cei care nu au fost judecați nu exprimă decât trupul uman și gândurile umane, amestecate cu multă inteligență umană și talent înnăscut. Lucrul acesta nu este expresia exactă a omului cu privire la lucrarea lui Dumnezeu. Aceia care urmează astfel de oameni sunt aduși în fața lor prin calibrul lor înnăscut. Deoarece ei exprimă prea mult din înțelegerea și experiența omului, care sunt aproape detașate de intenția inițială a lui Dumnezeu și deviază prea mult de la aceasta, lucrarea acestui tip de persoană nu poate aduce oamenii în fața lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, îi aduce înaintea omului. Așadar, cei care nu au fost supuși judecății și mustrării nu sunt calificați să săvârșească lucrarea însărcinării date de Dumnezeu. Lucrarea unui lucrător calificat îi poate aduce pe oameni pe calea dreaptă și le poate îngădui o mai mare pătrundere în adevăr. Lucrarea lui îi poate aduce pe oameni înaintea lui Dumnezeu. În plus, lucrarea pe care el o săvârșește poate varia de la individ la individ și nu este condiționată de reguli, oferindu-le oamenilor liberare și libertate și capacitatea de a se dezvolta treptat în viață și de a avea o intrare mai profundă în adevăr. Lucrarea unui muncitor necalificat nu este la înălțime. Lucrarea lui este nesăbuită. El poate doar să le impună reguli oamenilor, iar ceea ce le cere oamenilor nu diferă de la individ la individ; el nu lucrează conform nevoilor reale ale oamenilor. În acest tip de lucrare, există prea multe reguli și doctrine, iar aceasta nu îi poate aduce pe oameni la realitate, nici la practica normală a dezvoltării în viață. Acest lucru doar le poate permite oamenilor să respecte câteva reguli fără valoare. O astfel de îndrumare poate doar să-i ducă pe oameni pe căi greșite. El te conduce să devii ca el; el te poate aduce către ceea ce are și este el. Pentru ca adepții să discearnă dacă liderii sunt calificați, cheia constă în a privi calea pe care îi îndrumă ei și rezultatele lucrării lor, a vedea dacă adepții primesc principii în acord cu adevărul și dacă primesc căi de practică potrivite pentru transformarea lor. Ar trebui să distingi între lucrările diferite ale diverselor tipuri de oameni; nu ar trebui să fii un adept naiv. Acest lucru influențează situația intrării oamenilor. Dacă nu ești capabil să distingi conducerea cărei persoane are o cale și a căreia nu are, vei fi foarte ușor înșelat. Toate acestea au o influență directă asupra vieții tale. Există prea multă naturalețe în lucrarea persoanelor nedesăvârșite; este amestecată cu prea multă dorință umană. Ființa lor reprezintă naturalețea – ceva cu care s-au născut. Nu este viața ce urmează tratării sau realitatea de după transformare. Cum poate o astfel de persoană să îi sprijine pe cei care caută viața? Viața pe care o are inițial omul este inteligența sau talentul său înnăscut. Acest tip de inteligență sau talent este destul de departe de cerințele exacte pe care le are Dumnezeu de la om. Dacă un om nu a fost desăvârșit, iar firea lui coruptă nu a fost emondată și tratată, va exista o prăpastie între ceea ce exprimă el și adevărul; ceea ce exprimă el va fi amestecat cu lucruri neclare, precum imaginația lui și o experiență unilaterală. Mai mult, indiferent cum lucrează, oamenii simt că nu există niciun obiectiv general și niciun adevăr potrivit pentru intrarea tuturor oamenilor. O mare parte din ceea ce li se cere oamenilor le depășește abilitatea, de parcă ei ar fi rațe obligate să stea pe stinghii. Aceasta este lucrarea voinței umane. Firea coruptă a omului, gândurile și noțiunile lui îi străbat toate părțile corpului. Omul nu se naște cu instinctul de a practica adevărul și nici nu are instinctul de a înțelege adevărul direct. Împreună cu firea coruptă a omului, când acest tip de persoană naturală lucrează, oare nu cauzează întreruperi? Însă un om care a fost desăvârșit are experiența adevărului pe care oamenii ar trebui să-l înțeleagă și cunoștințe despre firile lor corupte, astfel că lucrurile vagi și ireale din lucrarea lui dispar treptat, denaturările umane se împuținează, iar lucrarea și slujirea lui se apropie și mai mult de standardele impuse de Dumnezeu. Astfel, lucrarea lui a pătruns în realitatea adevărului și, în plus, a devenit realistă. Gândurile omului blochează în special lucrarea Duhului Sfânt. Omul are o imaginație bogată, o logică rezonabilă și o experiență vastă în rezolvarea problemelor. Dacă aceste aspecte ale omului nu sunt supuse emondării și corectării, devin, toate, obstacole în lucrare. Prin urmare, lucrarea omului nu poate atinge cel mai înalt grad de precizie, mai ales lucrarea oamenilor nedesăvârșiți.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 460)

Trebuie să înțelegi multele stări în care se vor afla oamenii când Duhul Sfânt lucrează asupra lor. În special, cei care se coordonează pentru a-L sluji pe Dumnezeu trebuie să priceapă și mai bine multele stări produse de lucrarea pe care Duhul Sfânt o face asupra oamenilor. Dacă doar vorbești despre multe experiențe sau căi de obținere a intrării, aceasta arată că experiența ta este prea unilaterală. Fără a-ți ști adevărata stare și fără a înțelege principiile adevărului, nu este posibil să dobândești o schimbare a firii. Fără a ști principiile lucrării Duhului Sfânt sau a înțelege fructul pe care îl rodește aceasta, îți va fi greu să discerni lucrarea duhurilor rele. Trebuie să demaști lucrarea duhurilor rele și noțiunile omului și să dezvălui miezul problemei; de asemenea, trebuie să atragi atenția asupra multelor abateri din practica oamenilor și asupra problemelor pe care s-ar putea să le aibă în credința lor în Dumnezeu, ca aceștia să le poată recunoaște. Cel puțin, ar trebui să nu îi faci să se simtă negativi sau pasivi. Pe de altă parte, trebuie să înțelegi dificultățile care există obiectiv pentru majoritatea oamenilor, să nu fii irațional, și nici să nu „încerci să înveți un porc să cânte”; acesta este un comportament nechibzuit. Pentru a rezolva multele dificultăți ale oamenilor, mai întâi trebuie să înțelegi dinamica lucrării Duhului Sfânt; trebuie să înțelegi modul în care Duhul Sfânt lucrează asupra diferitor oameni, trebuie să înțelegi dificultățile cu care se confruntă oamenii și neajunsurile acestora și să distingi care sunt elementele cheie ale problemei și să ajungi la rădăcina acesteia, fără să te abați sau să comiți erori. Numai o astfel de persoană este calificată să se coordoneze în a-I sluji pe Dumnezeu.

Abilitatea ta de a înțelege elementele cheie și de a vedea clar multe lucruri depinde de experiențele tale personale. Maniera în care experimentezi tu este și maniera în care îi călăuzești pe alții. Dacă înțelegi literele și doctrinele, atunci îi vei călăuzi pe alții să înțeleagă literele și doctrinele. Modul în care experimentezi realitatea cuvintelor lui Dumnezeu reprezintă modul în care îi vei călăuzi pe alții să intre în realitatea cuvântărilor lui Dumnezeu. Dacă poți să înțelegi multe adevăruri și să vezi clar multe lucruri în cuvintele lui Dumnezeu, atunci ești capabil să îi îndrumi și pe alții să înțeleagă multe adevăruri, iar cei pe care îi conduci vor înțelege clar viziunile. Dacă te concentrezi să înțelegi sentimentele supranaturale, atunci și cei pe care îi călăuzești vor proceda la fel. Dacă neglijezi practica și, în schimb, pui accentul pe discuții, atunci și cei pe care îi călăuzești se vor concentra asupra discuțiilor, fără să practice sau să obțină vreo transformare în firea lor; ei vor fi entuziasmați doar superficial, fără să fi pus în practică vreun adevăr. Toți oamenii îi aprovizionează pe ceilalți cu ceea ce au ei înșiși. Felul de a fi al unei persoane determină calea pe care îi călăuzește pe alții, cât și tipul de oameni pe care îi călăuzește. Ca să fiți cu adevărat pregătiți pentru a fi folosiți de Dumnezeu, aveți nevoie nu numai de aspirație, ci și de multă luminare din partea lui Dumnezeu, călăuzire prin cuvintele Sale, experiența de a fi tratat de El și rafinarea cuvintelor Lui. Cu acest lucru ca temelie, în vremuri obișnuite, ar trebui să fiți atenți la observațiile, gândurile, chibzuielile și concluziile voastre și să vă implicați în a le asimila sau elimina în mod corespunzător. Toate acestea sunt căi pentru intrarea voastră în realitate și toate sunt indispensabile. Așa lucrează Dumnezeu. Dacă vei intra în această metodă prin care lucrează Dumnezeu, atunci în fiecare zi vei avea ocazii să fii desăvârșit de Dumnezeu. Și, în orice moment, indiferent dacă mediul tău este dificil sau favorabil, dacă ești încercat sau ispitit, dacă lucrezi sau nu, dacă îți trăiești viața de unul singur sau în colectivitate, vei găsi întotdeauna oportunități pentru a fi desăvârșit de Dumnezeu, fără a rata niciuna dintre ele. Vei putea să le descoperi pe toate – și, astfel, vei fi găsit secretul experimentării cuvintelor lui Dumnezeu.

Fragment din „Cu ce ar trebui să fie înzestrat un păstor potrivit” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 461)

În zilele noastre, mulți oameni nu acordă atenție lecțiilor care ar trebui învățate în timp ce se coordonează cu ceilalți. Am descoperit că mulți dintre voi nu puteți învăța lecții în timp ce vă coordonați cu alții; majoritatea rămâne la propriile păreri. Când lucrezi în biserică, tu îți spui părerea și altcineva și-o spune pe-a sa, iar unul nu are nicio legătură cu celălalt; de fapt, voi nu cooperați deloc. Sunteți cu toții nespus de absorbiți de simpla comunicare a propriilor idei și de a vă ușura de „poverile” pe care le purtați înlăuntrul vostru, fără a căuta câtuși de puțin viața. Se pare că faci doar superficial lucrarea, crezând mereu că ar trebui să-ți parcurgi propria cale, indiferent de ceea ce spune sau face altcineva; crezi că ar trebui să ai părtășie așa cum te îndrumă Duhul Sfânt, oricare ar fi circumstanțele altora. Nu sunteți capabili să descoperiți punctele forte ale altora și nici nu sunteți capabili să vă examinați. Modul în care acceptați lucrurile este cu adevărat deviant și eronat. Se poate spune că și acum mai dați dovadă de multă neprihănire de sine, ca și cum vechea voastră boală ar fi recidivat. Nu comunicați între voi într-un mod care să obțină o deschidere completă, de exemplu, despre ce fel de rezultat ați obținut în urma lucrării în anumite biserici sau despre condiția recentă a stărilor voastre lăuntrice și așa mai departe; pur și simplu nu comunicați niciodată despre astfel de lucruri. Nu vă angajați câtuși de puțin în practici precum abandonarea propriilor noțiuni sau lepădarea de voi înșivă. Liderii și lucrătorii se gândesc doar cum să-i împiedice pe frații și surorile lor să fie negativi și cum să-i facă să poată urmări cu vigoare. Totuși, credeți cu toții că a urmări cu vigoare este, în sine, suficient și, în esență, nu înțelegeți ce înseamnă să vă cunoașteți și să vă lepădați de voi înșivă, cu atât mai puțin înțelegeți ce înseamnă să slujiți în coordonare cu ceilalți. Vă gândiți doar că aveți voi înșivă voința de a-L răsplăti pe Dumnezeu pentru dragostea Lui, că aveți voi înșivă voința de a trăi în stilul lui Petru. În afară de aceste lucruri, nu vă gândiți la nimic altceva. Chiar spui că, indiferent ce fac alți oameni, tu nu te vei supune orbește și că, indiferent cum ar fi alți oameni, vei căuta desăvârșirea de la Dumnezeu și acest lucru va fi suficient. Adevărul este, însă, că voința ta nu a găsit în niciun fel o expresie concretă în realitate. Nu reprezintă toate acestea tipul de comportament pe care îl manifestați în prezent? Fiecare dintre voi se ține ferm de înțelegerea proprie și toți vă doriți să fiți desăvârșiți. Văd că ați slujit atât de mult timp fără să fi făcut prea multe progrese; în special, din această lecție de a lucra împreună în armonie, nu ați obținut absolut nimic! Când te duci în biserici, tu comunici în felul tău, iar alții comunică în al lor. Rar are loc o coordonare armonioasă, iar acest lucru este și mai adevărat pentru adepții care sunt mai jos de tine. Adică, rareori vreunul dintre voi înțelege ce înseamnă a-L sluji Dumnezeu sau cum ar trebui să-L slujiți pe Dumnezeu. Sunteți confuzi și tratați lecțiile de acest fel ca pe niște chestiuni mărunte. Există chiar și mulți oameni care nu numai că nu reușesc să practice acest aspect al adevărului, dar care și fac rău cu bună știință. Chiar și cei care slujesc de mulți ani se luptă și uneltesc unul împotriva celuilalt și sunt invidioși și competitivi; fiecare om este pentru sine și nu cooperează deloc. Nu reprezintă toate aceste lucruri statura voastră reală? Voi, oameni care slujiți zilnic împreună, sunteți ca israeliții care Îl slujeau direct pe Dumnezeu Însuși în fiecare zi în templu. Cum se face că voi, care Îl slujiți pe Dumnezeu, nu aveți idee cum să vă coordonați sau cum să slujiți?

Fragment din „Slujește așa cum au făcut-o israeliții” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 462)

Lucrul care vi se cere astăzi – să lucrați împreună în armonie – este similar cu slujirea pe care Iahve le-a cerut-o israeliților: în caz contrar, încetați pur și simplu să mai slujiți. Deoarece sunteți oameni care Îl slujesc direct pe Dumnezeu, trebuie cel puțin să fiți capabili de loialitate și supunere în slujirea voastră și, de asemenea, să puteți învăța lecțiile într-un mod practic. Ar îndrăzni vreunul dintre frații și surorile de rang mai mic să vă trateze, mai ales pe aceia dintre voi care lucrează în biserică? Ar îndrăzni cineva să vă spună greșelile în față? Voi stați la înălțime, deasupra tuturor celorlalți; domniți ca niște regi! Nici măcar nu studiați și nu pătrundeți în aceste tipuri de lecții practice și, totuși, încă mai vorbiți despre a-L sluji pe Dumnezeu! În prezent, ți se cere să conduci mai multe biserici, dar nu numai că nu renunți la tine însuți, ba chiar te agăți de propriile noțiuni și opinii, spunând lucruri de genul: „Cred că acest lucru ar trebui să se facă astfel, deoarece Dumnezeu a spus că nu ar trebui să fim reținuți de alții și că, în zilele noastre, nu ar trebui să ne supunem orbește.” Prin urmare, fiecare dintre voi își menține propria opinie și nimeni nu se supune celuilalt. Cu toate că știi clar că slujirea ta e în impas, tot spui: „După mine, calea mea nu e prea departe de cea bună. În orice caz, toți avem o poziție: tu vorbești despre a ta, iar eu voi vorbi despre a mea; tu ai părtășie despre viziunile tale, iar eu voi vorbi despre intrarea mea.” Nu vă asumați niciodată responsabilitatea pentru numeroasele lucruri care ar trebui tratate sau cu care doar vă descurcați, fiecare dând frâu liber propriilor păreri și protejându-și cu prudență propriul statut, reputația și renumele. Niciunul dintre voi nu este dispus să se smerească și nicio parte nu va lua inițiativa de a renunța la sine și de a compensa neajunsurile celuilalt, astfel încât viața să poată progresa mai rapid. Când vă coordonați, ar trebui să învățați să căutați adevărul. Puteți spune: „Nu înțeleg clar acest aspect al adevărului. Tu ce experiență ai cu asta?” Sau puteți spune: „Tu ai mai multă experiență decât mine în ceea ce privește acest aspect; poți, te rog, să-mi oferi vreo îndrumare?” Nu ar fi un bun mod de a proceda în legătură cu asta? Ați ascultat o mulțime de predici și aveți ceva experiență în a sluji. Dacă nu învățați unul de la celălalt, nu vă ajutați unii pe alții și nu vă compensați reciproc neajunsurile atunci când lucrați în biserici, atunci cum puteți învăța vreo lecție? Ori de câte ori întâmpinați ceva, ar trebui să aveți părtășie unul cu celălalt, astfel încât viața voastră să vă poată aduce beneficii. Mai mult decât atât, ar trebui să aveți cu atenție părtășie despre toate lucrurile înainte de a lua vreo decizie. Doar dacă faceți asta, în loc să acționați numai superficial, vă asumați responsabilitatea pentru biserică. După ce vizitați toate bisericile, ar trebui să vă adunați laolaltă și să aveți părtășie despre orice chestiune pe care o descoperiți și orice problemă pe care ați întâmpinat-o în lucrarea voastră, iar apoi ar trebui să comunicați despre luminarea și iluminarea pe care le-ați primit – aceasta este o practică indispensabilă a slujirii. Trebuie să atingeți o cooperare armonioasă în scopul lucrării lui Dumnezeu, pentru folosul bisericii și pentru a vă îmboldi frații și surorile. Ar trebui să vă coordonați unul cu altul, corectându-l pe celălalt și ajungând la un rezultat mai bun al lucrării, astfel încât să vă pese de voia lui Dumnezeu. Aceasta este adevărata cooperare și numai cei care se implică în ea vor câștiga adevărata intrare. În timp ce cooperați, unele cuvintele pe care le spuneți pot fi nepotrivite, dar asta nu contează. Să aveți părtășie despre asta mai târziu și să obțineți o înțelegere clară în această privință; nu neglijați asta. După acest fel de părtășie, puteți compensa neajunsurile fraților și surorilor voastre. Numai mișcându-vă astfel tot mai profund în lucrarea voastră puteți dobândi rezultate mai bune. Fiecare dintre voi, ca oameni care Îl slujesc pe Dumnezeu, trebuie să fie capabil să apere interesele bisericii în tot ceea ce face, în loc să se gândească pur și simplu la propriile interese. Este inacceptabil să acționați singuri, sabotându-vă mereu unul pe altul. Oamenii care se comportă astfel nu sunt potriviți să-L slujească pe Dumnezeu! Astfel de oameni au o fire teribilă; nu rămâne în ei nici urmă de umanitate. Ei sunt sută la sută Satana! Sunt fiare! Asemenea lucruri se petrec printre voi chiar și acum; chiar mergeți atât de departe încât vă atacați unul pe altul în timpul părtășiei, căutând intenționat pretexte și înroșindu-vă la față în timp ce vă certați din cauza unui lucru banal, niciunul dornic să se lase deoparte, fiecare ascunzându-și de celălalt gândurile lăuntrice, urmărind cu băgare de seamă cealaltă parte și fiind mereu în gardă. Oare acest tip de fire se potrivește slujirii lui Dumnezeu? Poate o astfel de lucrare ca a ta să-i aprovizioneze cu ceva pe frații și surorile tale? Nu doar că nu ești în stare să-i îndrumi pe oameni către un curs de viață corect, dar chiar le injectezi propriile tale firi corupte fraților și surorilor tale. Nu le faci rău altora? Conștiința ta este oribilă și e putredă până la miez! Tu nu pătrunzi în realitate și nici nu pui adevărul în practică. În plus, îți expui fără nerușinare natura diabolică înaintea celorlalți. Pur și simplu nu știi de rușine! Acești frați și surori ți-au fost încredințați, însă tu-i duci în iad. Nu ești un om a cărui conștiință a putrezit? N-ai absolut nicio rușine!

Fragment din „Slujește așa cum au făcut-o israeliții” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 463)

Poți să comunici firea exprimată de Dumnezeu în fiecare epocă într-un mod concret, printr-un limbaj ce transmite corespunzător însemnătatea epocii? Poți tu, cel care experimentezi lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, să descrii firea lui Dumnezeu în detaliu? Poți să mărturisești clar și cu precizie despre firea lui Dumnezeu? Cum vei transmite ce-ai văzut și ce-ai experimentat credincioșilor demni de milă, săraci și devotați, care sunt înfometați și însetați după neprihănire și care te așteaptă să îi păstorești? Ce fel de oameni te așteaptă să îi păstorești? Ȋți poți imagina? Ești conștient de povara de pe umerii tăi, de însărcinarea și de responsabilitatea ta? Unde-ți este simțul misiunii istorice? Cum vei sluji ca un bun conducător în epoca următoare? Ai un puternic simț al conducerii? Cum L-ai explica pe stăpânul tuturor lucrurilor? Este cu adevărat stăpânul tuturor ființelor vii și al tuturor lucrurilor fizice din lume? Ce planuri ai pentru progresul următoarei etape a lucrării? Câți oameni așteaptă să le fii păstor? E sarcina ta una grea? Ei sunt săraci, vrednici de milă, orbi și năuciți, jelindu-se în întuneric: „Unde este calea?” Cât de mult tânjesc ei ca lumina, precum o stea căzătoare, să coboare deodată și să împrăștie forțele întunericului care i-au asuprit pe oameni de atât de mulți ani. Cine poate să știe cu câtă nerăbdare speră ei și cum tânjesc zi și noapte la asta? Acești oameni care suferă profund rămân închiși într-o temniță a întunericului, fără speranță de eliberare, chiar și în ziua în care lumina strălucește; când vor înceta să mai plângă? Înspăimântătoare e nenorocirea acestor spirite fragile cărora nu li s-a permis niciodată să se odihnească, iar legăturile nemiloase și istoria încremenită de multă vreme îi țin în această stare. Și cine a auzit sunetul plânsetului lor? Cine s-a gândit la starea lor nefericită? Te-ai gândit vreodată cât de îndurerată și de îngrijorată este inima lui Dumnezeu? Cum poate El suporta să vadă omenirea nevinovată, pe care a creat-o cu mâinile Sale, suferind astfel de chinuri? La urma urmei, oamenii sunt victimele care au fost otrăvite. Și cu toate că omul a supraviețuit până în ziua de azi, cine să fi știut că de multă vreme e otrăvit de cel rău? Ai uitat că ești una dintre victime? Din dragostea ta pentru Dumnezeu, nu ești dornic să lupți să-i salvezi pe cei care au supraviețuit? Nu ești dispus să-ți dedici toată energia ca să răsplătești pe Dumnezeu, care iubește omenirea ca pe trupul și sângele Său? Dacă stai să te gândești, cum interpretezi faptul de a fi folosit de Dumnezeu ca să-ți trăiești viața extraordinară? Ai cu adevărat hotărârea și încrederea de a trăi viața plină de înțeles a unei persoane pioase, care slujește lui Dumnezeu?

din „Cum ar trebui să participi la misiunea ta viitoare?” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 464)

Omul poate avea credință în Mine, însă nu poate fi martorul Meu și nu poate mărturisi despre Mine înainte de a Mă arăta lui. El vede doar că sunt deasupra creaturilor și tuturor oamenilor sfinți, și vede că lucrarea pe care o fac Eu, nu poate fi făcută de oameni. De aceea, încă de pe timpul Iudeilor și până în ziua de azi, oricine vede faptele Mele glorioase, este pur și simplu plin de curiozitate cu privire la Mine, însă gura niciunei creaturi nu ar putea să Îmi fie martoră. Doar Tatăl Meu a depus mărturie pentru Mine; El a făcut o cale pentru Mine între toate creaturile. Altfel, indiferent de cum aș fi lucrat, omul nu ar fi știut niciodată că Eu sunt Domnul creației, căci omul știe doar să ia și nu are credință în Mine datorită lucrării Mele. Omul Mă cunoaște doar pentru că sunt nevinovat și sunt fără păcat, pentru că pot explica multe mistere, pentru că Mă aflu deasupra mulțimii sau pentru că a câștigat mult de la Mine. Însă puțini sunt cei care cred că Eu sunt Domnul creației. Din acest motiv spun că omul nu știe de ce crede în Mine; el nu știe nici motivul, nici ce înseamnă să ai credință în Mine. Realitatea omului este atât de deficitară, încât acesta este aproape nevrednic de a-Mi fi martor. Aveți prea puțină credință adevărată și ați câștigat prea puțin, deci aveți prea puțină mărturie de depus. De altfel, înțelegeți prea puțin și vă lipsește prea mult, atât de mult încât aproape că nu sunteți potriviți pentru a mărturisi despre faptele Mele. Hotărârea voastră este mare, într-adevăr, însă sunteți siguri că veți putea mărturisi cu succes despre esența lui Dumnezeu? Ceea ce ați simțit și ceea ce ați văzut întrece experiența sfinților și profeților din trecut, dar sunteți voi oare capabili de a aduce o mărturie mai mare decât cuvintele acestor sfinți și profeți din trecut? Ceea ce vă dăruiesc acum întrece ceea ce i-am dăruit lui Moise și este mai măreț decât ceea ce i-am dăruit lui David și, tot așa, cer ca mărturia voastră să o întreacă pe cea a lui Moise și cuvintele vostre să fie mai mărețe decât ale lui David. Eu vă dau însutit mai mult, deci, tot așa vă cer să Îmi plătiți și voi la fel. Trebuie să știți că Eu sunt Acela care dau viață omenirii, și sunteți voi cei care primesc viață de la Mine și trebuie să mărturisiți despre Mine. Aceasta este datoria voastră pe care v-o trimit și pe care trebuie să o împliniți pentru Mine. V-am dăruit toată slava Mea și v-am dat viața pe care poporul ales, israeliții, nu au primit-o niciodată. De drept, voi trebuie să Îmi fiți martori, să Îmi dedicați tinerețea voastră și să Îmi oferiți viața voastră. Oricui Îmi dăruiesc slava Îmi va sta mărturie și își va da viața pentru Mine. Acest lucru a fost predestinat cu mult timp în urmă. Este norocul vostru că vă dăruiesc slava Mea, iar datoria voastră este să mărturisiți pentru gloria Mea. Dacă voi credeți în Mine doar ca să câștigați comori, atunci lucrarea Mea nu va avea multă însemnătate, iar voi nu vă veți îndeplini datoria. Israeliții au văzut doar mila, dragostea și măreția Mea, iar iudeii au fost martori ai răbdării și răscumpărării Mele. Ei au văzut doar foarte puțin din lucrarea Duhului Meu; este posibil ca nivelul lor de înțelegere să fi fost doar unu la zece mii din ceea ce voi ați auzit și ați văzut. Ceea ce voi ați văzut întrece chiar și ceea ce marii preoți au văzut. În prezent, adevărul pe care l-ați înțeles depășește adevărul înțeles de ei; ceea ce ați văzut în prezent depășește atât ceea ce a fost văzut în timpul Epocii Legii, cât și în timpul Epocii Harului, iar experiența voastră depășește chiar și pe aceea trăită de către Moise și Ilie. Căci ceea ce au înțeles israeliții era doar legea lui Iahve și ceea ce au văzut a fost doar imaginea spatelui lui Iahve. Ceea ce iudeii au înțeles a fost doar răscumpărarea venită din partea lui Isus. Ei au primit doar harul oferit de Isus și ceea ce au văzut a fost doar imaginea lui Isus înăuntrul casei iudeilor. Ceea ce voi vedeți astăzi este slava lui Iahve, răscumpărarea lui Isus și toate faptele Mele din prezent. De asemenea, ați auzit cuvintele Duhului Meu, ați admirat înțelepciunea Mea, ați ajuns să cunoașteți măreția Mea și ați învățat despre firea Mea. V-am spus și totul despre planul Meu de gestionare (planul mântuirii). Ceea ce ați văzut nu este doar un Dumnezeu milos și iubitor, ci Unul care este plin de dreptate. Ați văzut lucrarea Mea minunată și ați știut că sunt plin de o urgie aprinsă și de maiestuozitate. Pe lângă aceasta, ați știut că Mi-am revărsat urgia aprinsă peste casa lui Israel în trecut, iar astăzi, aceasta a venit peste voi. Voi ați înțeles mai multe dintre misterele Mele cerești decât Isaia și Ioan; cunoașteți mai mult despre frumusețea Mea și caracterul Meu venerabil decât toți sfinții din generațiile anterioare. Ceea ce ați primit nu este doar Adevărul Meu, Calea Mea, Viața Mea, ci viziunea și revelația ce sunt mai mari ca cele ale lui Ioan. Ați înțeles mult mai multe mistere și ați văzut, de asemenea, adevărata Mea față; ați acceptat mai mult din judecata Mea și ați cunoscut mai mult din firea Mea dreaptă. Deci, chiar dacă v-ați născut în ultimele zile, înțelegerea voastră este cu privire la trecut și la sfinții de odinioară; de asemenea, ați trăit ceea ce este în ziua de azi, și totul a fost astfel realizat de mâna Mea. Ceea ce vă cer nu este irațional, căci v-am dat prea mult și ați văzut mult în ce Mă privește. Prin urmare, vă cer să Îmi fiți martori pentru sfinții din toate epocile; și aceasta este singura dorință a inimii Mele.

Fragment din „Ce știi despre credință?” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 465)

Acum știi cu adevărat care este motivul pentru care crezi în Mine? Cunoști cu adevărat scopul și însemnătatea lucrării Mele? Știi cu adevărat care îți este datoria? Cunoști cu adevărat mărturia Mea? Dacă doar crezi în Mine, însă nici slava, nici mărturia Mea nu pot fi văzute în tine, atunci înseamnă că te-am lepădat de mult timp. Cât despre cei atotștiutori, ei sunt ghimpi și mai mari în coasta Mea, iar în casa Mea sunt doar pietre de poticnire. Sunt neghină ce trebuie cernută din lucrarea Mea, ce nu au nici cea mai mică funcție, care nu au nicio greutate și pe care îi detest de mult timp. Cât despre cei care nu au nicio mărturie, mânia Mea este neîncetat asupra lor, și toiagul Meu nu se îndepărtează niciodată de la ei. I-am predat demult în mâinile celui rău, și nu au parte de niciuna din binecuvântările Mele. În acea zi, pedeapsa lor va fi mult mai dureroasă decât cea a femeilor nesăbuite. Acum Îmi fac doar datoria în lucrarea Mea. Voi strânge grâul în snopi, împreună cu neghina. Aceasta este lucrarea Mea în momentul de față. Neghina va fi cernută în timpul lucrării Mele de cernere. Atunci boabele de grâu vor fi adunate într-un grânar, iar neghina care a fost cernută va fi aruncată în foc și va fi prefăcută în cenușă. Deocamdată, lucrarea Mea este de a-i aduna pe oameni în snopi, adică de a-i cuceri pe de-a întregul. Apoi, voi începe cernerea pentru a revela sfârșitul tuturor oamenilor. Deci trebuie să știi cum ar trebui să Mă mulțumești acum și cum să umbli pe calea cea dreaptă în credința ta în Mine. Ceea ce caut este loialitatea și ascultarea ta de acum, dragostea și mărturia ta de acum. Chiar dacă, în acest moment, nu știi ce este mărturia sau dragostea, ar trebui să Îmi aduci tot ce ai și să Îmi predai singurele comori pe care le ai: loialitatea și ascultarea ta. Ar trebui să știi că dovada biruinței Mele asupra lui Satana stă în loialitatea și ascultarea omului, precum și dovada cuceririi Mele complete a omului. Datoria credinței tale în Mine este de a mărturisi despre Mine, de a-Mi fi loial Mie și nimănui altcuiva și de a fi ascultător până la sfârșit. Înainte de a începe următoarea etapă a lucrării Mele, cum Îmi vei sta drept mărturie? Cum Îmi vei fi loial și ascultător? Îți dedici toată loialitatea funcției tale, sau pur și simplu vei renunța? Preferi să te supui oricărui aranjament al Meu (fie moarte sau distrugere) sau să fugi la jumătatea drumului pentru a evita mustrarea Mea? Te mustru ca să Îmi stai drept mărturie, să Îmi fii loial și ascultător. De asemenea, mustrarea din momentul de față este pentru a sprijini următoarea etapă a lucrării Mele și pentru a permite lucrării să progreseze nestânjenită. Așadar, te îndemn să fii înțelept și să nu tratezi viața sau importanța existenței tale ca și nisip fără valoare. Poți știi cu precizie care va fi lucrarea Mea viitoare? Știi oare cum voi lucra în zilele ce vor veni și cum se va desfășura lucrarea Mea? Ar trebui să cunoști importanța de a trăi lucrarea Mea, ba chiar mai mult, importanța credinței tale în Mine. Am făcut atât de mult, deci oare cum îți imaginezi că aș putea să renunț la jumătatea drumului? Am făcut o lucrare atât de vastă; cum aș putea să o distrug? Într-adevăr, am venit să pun capăt acestei epoci. Este adevărat, însă, totodată, trebuie să știi că voi începe o nouă epocă, o nouă lucrare și, mai presus de toate, voi răspândi evanghelia împărăției. Deci, ar trebui să știi că lucrarea de acum este doar pentru a începe o epocă și pentru a pune temelia pentru răspândirea evangheliei în vremurile următoare și încheierea acestei epoci în vremurile ce vor veni. Lucrarea Mea nu este atât de simplă precum crezi, nici nu este atât de lipsită de valoare și fără sens pe cât ai crede. De aceea, tot trebuie să îți spun: ar trebui să îți dedici viața pentru a face lucrarea Mea și, mai mult decât atât, ar trebui să te dedici pe tine însuți slavei Mele. În plus, aștept de mult timp să Îmi fii martor și am dorit și mai mult să răspândești evanghelia Mea. Ar trebui să înțelegi ce este în inima Mea.

Fragment din „Ce știi despre credință?” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 466)

Deși credința voastră este foarte sinceră, niciunul dintre voi nu este în stare să Mă explice complet și nici unul dintre voi nu este în măsură să depună mărturie pe deplin despre toate realitățile văzute. Gândiți-vă la asta. Chiar acum, cei mai mulți dintre voi v-ați abandonat îndatoririle, îngrijindu-vă în schimb de cele ale trupului, săturându-l și bucurându-l cu lăcomie. Puțin adevăr sălășluiește în voi. Cum puteți atunci mărturisi pentru tot ce ați văzut? Chiar credeți că puteți fi martorii Mei? Dacă într-o zi nu poți depune mărturie pentru tot ce ai văzut astăzi, atunci ți-ai pierdut funcția de ființă creată. Existența ta nu va mai avea niciun sens. Nu vei mai fi demn să te numești om. Se poate spune chiar că nu vei mai fi om! Am făcut o nemăsurată lucrare asupra ta. Dar pentru că, în prezent, tu nu înveți nimic, nu știi nimic și lucrezi în zadar, când va trebui să Îmi extind lucrarea, vei privi în gol, cu limba legată și cu totul inutilă. Oare asta nu va face din tine un veșnic păcătos? Când va veni acel timp, nu vei regreta amarnic? Nu te va cuprinde deprimarea? Eu nu fac toată această lucrare din lipsă de activitate și plictiseală, ci pentru a pune o temelie lucrării Mele viitoare. Nu este vorba că sunt în impas și trebuie să inventez ceva nou. Trebuie să înțelegi lucrarea pe care o fac; nu este ceva făcut de un copil ce se joacă pe stradă, ci este în numele Tatălui Meu. Trebuie să știi că nu numai Eu fac totul singur. Mai degrabă, Îl reprezint pe Tatăl Meu. Între timp, rolul tău este doar acela de a urma, de a te supune, de a te schimba și de a da mărturie. Ce trebuie să înțelegeți este motivul pentru care ar trebui să credeți în Mine. Aceasta este cea mai importantă întrebare pe care trebuie să o înțelegeți fiecare dintre voi. Tatăl Meu, pentru slava Sa, v-a predestinat pe toți pentru Mine, din momentul în care a creat lumea. El nu v-a predestinat decât pentru lucrarea Mea și pentru slava Lui. Din cauza Tatălui voi credeți în Mine; din cauza predestinării Tatălui Meu, voi Mă urmați pe Mine. Nimic din toate acestea nu a fost alegerea voastră. Chiar și mai important este să înțelegeți că voi sunteți cei pe care Tatăl Mi i-a încredințat cu scopul de a mărturisi pentru Mine. Pentru că El v-a încredințat Mie, ar trebui să păziți căile pe care le-am așezat pentru voi, precum și cuvintele și căile pe care vă învăț, căci este datoria voastră să mergeți pe căile Mele. Acesta este scopul inițial al credinței voastre în Mine. Așa că vă spun că voi sunteți pur și simplu oameni pe care Tatăl Meu Mi i-a încredințat pentru a rămâne pe căile Mele. Cu toate acestea, credeți numai în Mine; nu sunteți de la Mine pentru că nu sunteți din familia israelită, ci în schimb veniți din stirpea vechiului șarpe. Tot ce vă cer să faceți este să mărturisiți pentru Mine, dar astăzi trebuie să umblați pe căile Mele. Toate acestea sunt de dragul mărturiilor viitoare. Dacă vă purtați doar ca oameni care ascultă de căile Mele, atunci nu veți avea nicio valoare și sensul faptului că Tatăl v-a încredințat Mie se va pierde. Ceea ce insist să vă spun este aceasta: ar trebui să umblați pe căile Mele.

Fragment din „Ce înțelegi despre Dumnezeu?” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 467)

Cum lucrează Duhul Sfânt în cadrul Bisericii în ziua de astăzi? Ai o înțelegere fermă privind această întrebare? Care sunt cele mai mari dificultăți ale fraților și surorilor tale? Ce le lipsește cel mai mult? În prezent, există unii oameni care sunt negativi când sunt supuși încercărilor, iar unii chiar se plâng. Alți oameni nu mai merg înainte pentru că Dumnezeu a terminat de vorbit. Oamenii nu au intrat pe calea dreaptă a credinței în Dumnezeu. Ei nu pot trăi independent și nu își pot menține propria viață spirituală. Anumiți oameni urmează și caută cu energie și sunt dispuși să practice când vorbește Dumnezeu, dar când Dumnezeu nu vorbește, ei nu mai merg înainte. Oamenii încă nu au înțeles, în inimile lor, voia lui Dumnezeu și nu au dragoste spontană pentru Dumnezeu; în trecut, L-au urmat pe Dumnezeu deoarece erau forțați. Acum există unii oameni care sunt sătui de lucrarea lui Dumnezeu. Nu sunt astfel de oameni în pericol? O mulțime de oameni sunt într-o stare în care doar fac față. Deși mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu și se roagă la El, ei fac asta cu jumătate de inimă și nu mai au motivația pe care o aveau odată. Majoritatea nu sunt interesați de lucrarea lui Dumnezeu de rafinare și desăvârșire, și e într-adevăr ca și cum sunt constant lipsiți de orice motivație lăuntrică. Când sunt copleșiți de fărădelegi, nu se simt datori față de Dumnezeu, nici nu au conștiința să regrete. Ei nu urmăresc adevărul, sau părăsesc Biserica, și urmăresc în schimb doar plăceri temporare. Acești oameni sunt nesăbuiți, de-a dreptul proști! Când vine vremea, vor fi izgoniți cu toții și nici măcar unul nu va fi mântuit! Crezi că dacă cineva a fost mântuit o dată, va fi întotdeauna mântuit? Să crezi asta e pură amăgire! Toți aceia care nu urmăresc intrarea în viață vor fi mustrați. Majoritatea oamenilor nu au absolut niciun interes pentru a intra în viață, pentru viziuni sau pentru a pune adevărul în practică. Ei nu urmăresc intrarea și cu siguranță nu urmăresc să intre mai profund. Oare nu se ruinează singuri? Chiar acum, există o parte din oameni ale căror condiții se îmbunătățesc constant. Cu cât Duhul Sfânt lucrează mai mult, cu atât ei dobândesc mai multă încredere; cu cât experimentează mai mult, cu atât simt mai mult misterul profund al lucrării lui Dumnezeu. Cu cât intră mai profund, cu atât mai mult înțeleg. Ei simt că iubirea lui Dumnezeu este atât de mare și se simt stabili și luminați lăuntric. Ei au o înțelegere a lucrării lui Dumnezeu. Aceștia sunt oamenii în care lucrează Duhul Sfânt. Unii oameni spun „Deși nu există noi cuvinte de la Dumnezeu, tot trebuie să caut să merg mai profund în adevăr, trebuie să fiu sincer despre totul din experiența mea actuală și să intru în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu.” Acest tip de persoană are lucrarea Duhului Sfânt. Cu toate că Dumnezeu nu Își arată chipul și este ascuns vederii fiecărei persoane, și cu toate că nu rostește niciun cuvânt și există momente când oamenii experimentează o oarecare rafinare lăuntrică, totuși Dumnezeu nu i-a părăsit complet pe oameni. Dacă o persoană nu poate reține adevărul pe care ar trebui să-l îndeplinească, nu va avea lucrarea Duhului Sfânt. În timpul perioadei de rafinare, în care Dumnezeu nu Se arată, dacă nu ai încredere, ci te faci în schimb mic de frică, dacă nu te concentrezi pe experimentarea cuvintelor Lui, atunci tu fugi de lucrarea lui Dumnezeu. Mai târziu, vei fi printre cei izgoniți. Aceia care nu caută să intre în cuvântul lui Dumnezeu nu au cum să mărturisească ferm pentru El. Oamenii care sunt capabili să fie martori pentru Dumnezeu și să-I mulțumească voia se bazează total pe impulsul lor de a urmări cuvintele lui Dumnezeu. Lucrarea pe care o îndeplinește Dumnezeu în oameni este, în primul rând, de a le permite să dobândească adevărul; faptul că te face să urmărești viața este pentru a te desăvârși, iar totul este ca să te facă potrivit pentru folosul lui Dumnezeu. Tot ceea ce urmărești acum este să auzi unele taine, să asculți cuvintele lui Dumnezeu, să-ți desfeți ochii, să te uiți în jur ca să vezi dacă e vreo noutate, și astfel, să-ți satisfaci curiozitatea. Dacă aceasta este intenția din inima ta, nu ai cum să îndeplinești cerinț‏ele lui Dumnezeu. Aceia care nu caută adevărul nu pot urma până la capăt. În momentul de față, nu e vorba de faptul că Dumnezeu nu face ceva, ci mai degrabă că oamenii nu cooperează cu El pentru că sunt sătui de lucrarea Sa. Ei vor doar să audă cuvintele pe care le rostește pentru a le dărui binecuvântări și nu sunt dispuși să audă cuvintele judecăț‏ii și mustrării Lui. Din ce motiv se întâmplă asta? Motivul este că dorința oamenilor de a dobândi binecuvântări nu a fost îndeplinită, iar ei au devenit negativi și slabi. Nu e vorba de faptul că Dumnezeu, în mod intenționat, nu le permite oamenilor să-L urmeze, nici că trimite intenționat lovituri omenirii. Oamenii sunt negativi și slabi doar pentru că intențiile lor sunt nepotrivite. Dumnezeu este Dumnezeul care dă viață omului și El nu poate duce omul la moarte. Negativitatea, slăbiciunea și retragerea oamenilor sunt toate cauzate de ei înșiși.

Lucrarea actuală a lui Dumnezeu le aduce oamenilor o anumită rafinare și doar aceia care pot rămâne neclintiți în toiul acestei rafinări vor câștiga aprobarea lui Dumnezeu. Indiferent cum Se ascunde El, fie prin a nu vorbi sau a nu lucra, tot poți să cauți cu vigoare. Chiar dacă Dumnezeu ar spune că te va respinge, tu tot L-ai urma. Asta înseamnă să mărturisești ferm pentru Dumnezeu. Dacă Dumnezeu Se ascunde de tine și tu încetezi să-L urmezi, înseamnă asta să mărturisești ferm pentru Dumnezeu? Dacă oamenii nu pătrund efectiv, atunci nu au statură adevărată, iar când întâmpină cu adevărat o încercare mare, se împiedică. Când Dumnezeu nu vorbește sau face ceea ce nu se potrivește cu propriile tale noțiuni, te prăbușești. Dacă Dumnezeu S-ar comporta acum conform noțiunilor tale, dacă ți-ar mulțumi voia și ai fi în stare să te ridici și să urmărești cu energie, atunci care ar fi temelia pe care trăiești? Eu spun că există mulți oameni care trăiesc într-un fel întemeiat în întregime pe curiozitatea umană. Ei nu au absolut deloc o inimă adevărată de urmărire. Toți aceia care nu urmăresc intrarea în adevăr, ci se bazează în viață pe curiozitatea lor sunt oameni vrednici de dispreț și sunt în pericol! Diferitele tipuri de lucrare ale lui Dumnezeu sunt toate îndeplinite pentru a desăvârși omenirea. Totuși, oamenii sunt întotdeauna curioși, le place să se intereseze de zvonuri, sunt preocupați de actualitățile din străinătate – de exemplu, sunt curioși ce se întâmplă în Israel sau dacă a fost un cutremur în Egipt – ei caută întotdeauna ceva lucruri noi, inedite pentru a-și satisface dorințele egoiste. Nu urmăresc viața, nici nu urmăresc să fie desăvârșiți. Ei caută doar ca ziua lui Dumnezeu să sosească mai curând pentru ca visul lor frumos să poată fi realizat și dorințele lor extravagante să fie împlinite. Acest tip de persoană nu este practică – este o persoană cu o perspectivă nepotrivită. Doar urmărirea adevărului este baza credinței omenirii în Dumnezeu, iar dacă oamenii nu urmăresc intrarea în viață, dacă nu caută să-L mulțumească pe Dumnezeu, atunci vor fi supuși pedepsei. Cei care trebuie pedepsiți sunt cei care nu au avut lucrarea Duhului Sfânt în vremea lucrării lui Dumnezeu.

Fragment din „Ar trebui să îți menții devotamentul față de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 468)

Cum ar trebui să coopereze oamenii cu Dumnezeu în timpul acestei etape a lucrării Sale? În prezent, Dumnezeu testează oamenii. El nu rostește niciun cuvânt, ci Se ascunde și nu ia direct legătura cu oamenii. Din afară, pare că nu face nicio lucrare, dar adevărul este că El încă lucrează în interiorul omului. Oricine urmărește intrarea în viață are o viziune pentru propria urmărire a vieții și nu are dubii, chiar dacă nu înțelege complet lucrarea lui Dumnezeu. În timp ce ești supus încercărilor, chiar și când nu știi ce vrea Dumnezeu să facă și ce lucrare vrea să îndeplinească, ar trebui să știi că intențiile lui Dumnezeu pentru omenire sunt întotdeauna bune. Dacă Îl urmărești cu o inimă sinceră, El nu te va părăsi niciodată, iar în final te va desăvârși cu siguranță și va duce oamenii la o destinație potrivită. Indiferent cum testează Dumnezeu oamenii în prezent, va sosi o zi când El le va oferi un rezultat potrivit și le va da răsplata potrivită pe baza a ceea ce au făcut. Dumnezeu nu îi va duce pe oameni la un anume punct ca apoi pur și simplu să-i dea deoparte și să-i ignore. Asta deoarece El este un Dumnezeu demn de încredere. În această etapă, Duhul Sfânt face lucrarea de rafinare. El rafinează fiecare persoană în parte. În pașii lucrării reprezentați de încercarea morții și de încercarea mustrării, rafinarea a fost îndeplinită prin cuvinte. Pentru ca oamenii să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, ei trebuie să înțeleagă mai întâi lucrarea Lui actuală și să înțeleagă cum ar trebui să coopereze omenirea. Într-adevăr, acesta este un lucru pe care ar trebui să-l înțeleagă toată lumea. Indiferent ce face Dumnezeu, chiar dacă este rafinare sau chiar dacă El nu vorbește, nici măcar un pas al lucrării lui Dumnezeu nu se conformează concepțiilor omenirii. Fiecare pas al lucrării Lui zdruncină și destramă noțiunile oamenilor. Aceasta este lucrarea Sa. Dar trebuie să crezi că, din moment ce lucrarea lui Dumnezeu a ajuns la un anumit stadiu, El nu va trimite la moarte toată omenirea orice-ar fi. El oferă și promisiuni și binecuvântări omenirii, iar toți cei care Îl urmăresc vor putea să dobândească binecuvântările Lui, dar cei care nu o fac vor fi izgoniți de Dumnezeu. Asta depinde de urmărirea ta. Orice ar fi, trebuie să crezi că atunci când lucrarea lui Dumnezeu este încheiată, fiecare persoană va avea o destinație potrivită. Dumnezeu a oferit omenirii aspirații frumoase, dar, fără urmărire, acestea sunt de neatins. Ar trebui să poți vedea asta acum – rafinarea și mustrarea oamenilor de către Dumnezeu este lucrarea Sa, dar oamenii, la rândul lor, trebuie să urmărească tot timpul o schimbare a firii. În experiența ta practică, trebuie mai întâi să știi cum să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu; trebuie să găsești, în cadrul cuvintelor Sale, lucrul în care ar trebui să pătrunzi și propriile-ți lipsuri, să cauți intrarea în experiența ta practică, să iei acea parte din cuvintele lui Dumnezeu care ar trebui pusă în practică și să încerci să faci astfel. A mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu este un aspect. În plus, viața Bisericii trebuie menținută, trebuie să ai o viață spirituală normală și să fii în stare să-I încredințezi lui Dumnezeu toate stările tale actuale. Indiferent cum se schimbă lucrarea Sa, viața ta spirituală ar trebui să rămână normală. O viață spirituală îți poate menține intrarea normală. Indiferent ce face Dumnezeu, se cuvine să-ți continui viața spirituală fără întreruperi și să-ți îndeplinești datoria. Asta ar trebui să facă oamenii. Este întru totul lucrarea Duhului Sfânt, dar, în timp ce aceasta reprezintă desăvârșirea pentru cei cu o condiție normală, pentru cei cu o condiție anormală este o încercare. În etapa actuală a lucrării de rafinare a Duhului Sfânt, unii oameni spun că lucrarea lui Dumnezeu este atât de măreață și că oamenii au absolut nevoie de rafinare, altfel statura lor va fi prea mică și nu vor avea cum să împlinească voia lui Dumnezeu. Totuși, pentru cei a căror condiție nu este bună, asta devine un motiv pentru a nu-L urmări pe Dumnezeu și un motiv pentru a nu participa la adunări sau a mânca și bea cuvântul lui Dumnezeu. În lucrarea lui Dumnezeu, indiferent ce face El sau ce schimbări efectuează, oamenii trebuie să se mențină pe linia unei vieți spirituale normale. Poate că nu ai fost slab în actuala etapă a vieții tale spirituale, dar tot nu ai dobândit mult și nu ai strâns o recoltă bogată. În acest gen de circumstanțe, tot trebuie să urmezi regulile; trebuie să respecți aceste reguli astfel încât să nu suferi pierderi în viața ta și astfel încât să mulțumești voia lui Dumnezeu. Dacă viața ta spirituală este anormală, nu poți înțelege lucrarea actuală a lui Dumnezeu și, în schimb, simți mereu că este complet incompatibilă cu propriile tale noțiuni și, cu toate că ești dispus să Îl urmezi, îți lipsește motivația lăuntrică. Deci, indiferent ce face Dumnezeu în prezent, oamenii trebuie să coopereze. Dacă oamenii nu cooperează, Duhul Sfânt nu Își poate face lucrarea, iar dacă oamenii nu au dorința de a coopera, atunci cu greu pot câștiga lucrarea Duhului Sfânt. Dacă dorești să ai lucrarea Duhului Sfânt în interiorul tău și dacă vrei să câștigi aprobarea lui Dumnezeu, atunci trebuie să îți menții devotamentul inițial în fața lui Dumnezeu. Acum, nu este necesar să ai o înțelegere mai profundă, o teorie mai înaltă sau alte asemenea lucruri – tot ceea ce ți se cere este să susții cuvântul lui Dumnezeu pe fundamentul original. Dacă oamenii nu cooperează cu Dumnezeu și nu urmăresc pătrunderea mai profundă, Dumnezeu le va lua lucrurile care inițial erau ale lor. În interior, oamenii sunt întotdeauna lacomi după confort și s-ar bucura mai degrabă de ceea ce este deja disponibil. Ei vor să câștige promisiunile lui Dumnezeu fără a plăti niciun preț. Acestea sunt gândurile extravagante pe care le nutrește omenirea. A câștiga însăși viața fără a plăti un preț – însă a fost vreodată ceva așa ușor? Când cineva crede în Dumnezeu și caută să intre în viață și caută o schimbare a firii sale, trebuie să plătească un preț și să dobândească o stare în care Îl va urma pe Dumnezeu întotdeauna, indiferent ce face El. Asta e ceva ce oamenii trebuie să facă. Chiar dacă urmezi toate acestea ca regulă, trebuie să le susții mereu și, indiferent cât de grele sunt încercările, nu poți renunț‏a la relaț‏ia ta normală cu Dumnezeu. Ar trebui să fii capabil să te rogi, să îți menții viața bisericească și să nu-ți părăsești niciodată frații și surorile. Când Dumnezeu te încearcă, tot ar trebui să cauți adevărul. Aceasta este cerința minimă pentru o viață spirituală. Întotdeauna să ai dorința de a căuta și să te străduiești să cooperezi, aplicând întreaga ta energie – se poate face asta? Dacă oamenii iau asta ca temelie, vor putea dobândi discernământul și intrarea în realitate. E ușor să accepți cuvântul lui Dumnezeu când propria ta stare este normală; în aceste circumstanțe, nu pare greu să practici adevărul și simți că lucrarea lui Dumnezeu este măreață. Dar dacă este slabă condiția ta, oricât de mare este lucrarea lui Dumnezeu și oricât de frumos vorbește cineva, nu vei da importanță. Când condiția unei persoane este anormală, Dumnezeu nu poate lucra în ea, iar acea persoană nu poate obține schimbări în firea sa.

Fragment din „Ar trebui să îți menții devotamentul față de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 469)

Dacă oamenii nu au încredere, nu le este ușor să continue pe această cale. Toată lumea poate vedea acum că lucrarea lui Dumnezeu nu se conformează nicicum noțiunilor oamenilor. Dumnezeu a făcut atât de multă lucrare și a rostit atât de multe cuvinte, care sunt complet în dezacord cu noțiunile umane. Așadar, oamenii trebuie să aibă încrederea și puterea voinței de reuși să respecte ce au văzut deja și ce au câștigat din experiențele lor. Indiferent ce face Dumnezeu în oameni, ei trebuie să susțină ceea ce ei înșiși au, să fie sinceri în fața lui Dumnezeu și să-I rămână devotați până la capăt. Aceasta este datoria omenirii. Oamenii trebuie să susțină ceea ce trebuie să facă. Credința în Dumnezeu necesită ascultarea față de El și experiența lucrării Sale. Dumnezeu a făcut atât de multă lucrare – s-ar putea spune că pentru oameni este toată desăvârșire, rafinare și chiar mai mult, mustrare. Nu a existat niciun singur pas din lucrarea lui Dumnezeu care să se potrivească cu noțiunile umane; lucrul de care s-au bucurat oamenii sunt cuvintele dure ale lui Dumnezeu. Când Dumnezeu vine, oamenii ar trebui să se bucure de măreția Sa și de mânia Sa. Totuși, oricât de dure pot fi cuvintele Lui, El vine să mântuiască și desăvârșească omenirea. În calitate de creaturi, oamenii ar trebui să îndeplinească datoriile pe care se cuvine să le îndeplinească și să mărturisească ferm pentru Dumnezeu în toiul rafinării. În fiecare încercare, ar trebui să susțină mărturia pe care ar trebui să o aducă și să facă asta în mod răsunător de dragul lui Dumnezeu. O persoană care face acest lucru este un biruitor. Indiferent cum te rafinează Dumnezeu, tu rămâi plin de încredere și nu îți pierzi niciodată încrederea în El. Faci ceea ce ar trebui să facă omul. Asta îi cere Dumnezeu omului, iar inima omului ar trebui să poată reveni la El pe deplin și să se întoarcă spre El în fiecare clipă care trece. Acesta este un biruitor. Cei la care Dumnezeu Se referă ca biruitori sunt cei care încă pot să mărturisească ferm, să-și mențină încrederea și devotamentul față de Dumnezeu când sunt sub influența Satanei sau sunt asediați de Satana, adică atunci când se găsesc printre forțele întunericului. Dacă încă poți să-ți menții o inimă pură și să păstrezi iubirea autentică pentru Dumnezeu indiferent de situație, atunci tu mărturisești ferm în fața lui Dumnezeu, și asta vrea să spună Dumnezeu prin „a fi biruitor”. Dacă urmărirea ta este excelentă când Dumnezeu te binecuvântează, dar te retragi fără binecuvântările Sale, este aceasta puritate? Din moment ce ești sigur că această cale este adevărată, trebuie să o urmezi până la capăt; trebuie să-ți menții devotamentul față de Dumnezeu. Din moment ce ai văzut că Dumnezeu Însuși a venit pe pământ pentru a te desăvârși, ar trebui să-I dai inima ta în întregime. Dacă încă Îl poți urma orice face El, chiar dacă îți acordă un rezultat nefavorabil la final, asta înseamnă să-ți menții puritatea în fața lui Dumnezeu. Să-I oferi lui Dumnezeu un corp spiritual sfânt și o fecioară pură înseamnă să-ți menții o inimă sinceră în fața lui Dumnezeu. Pentru omenire, sinceritatea este puritate, iar capacitatea de a fi sincer față de Dumnezeu înseamnă a-ți menține puritatea. Asta e ceea ce ar trebui să pui în practică. Când se cuvine să te rogi, te rogi; când se cuvine să te aduni la părtășie, faci asta; când se cuvine să cânți imnuri, cânți imnuri; iar când se cuvine să te lepezi de trup, te lepezi de trup. Când îți îndeplinești datoria, nu o faci cât de cât; când te confrunți cu încercări, rămâi neclintit. Acesta este devotamentul față de Dumnezeu. Dacă nu susții ce ar trebui să facă oamenii, atunci toate suferințele și hotărârile anterioare au fost zadarnice.

Fragment din „Ar trebui să îți menții devotamentul față de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 470)

Pentru fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu, există un mod în care oamenii ar trebui să coopereze. Dumnezeu rafinează oamenii pentru ca ei să aibă încredere când sunt supuși rafinărilor. Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni pentru ca ei să aibă încrederea de a fi desăvârșiți de Dumnezeu și să fie dispuși să accepte rafinările Sale și să fie tratați și emondați de către Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu lucrează în interiorul oamenilor pentru a le aduce luminare și iluminare și pentru a-i determina să coopereze cu El și să practice. Dumnezeu nu vorbește în timpul rafinărilor. El nu Își folosește glasul, dar tot există o lucrare pe care oamenii ar trebui să o facă. Ar trebui să susții ceea ce ai deja, ar trebui să te poți ruga încă lui Dumnezeu, să fii aproape de Dumnezeu și să mărturisești ferm în fața lui Dumnezeu; în acest mod, îți vei îndeplini propria datorie. Toți ar trebui să vedeți clar, din lucrarea lui Dumnezeu, că încercările Sale privind încrederea și iubirea oamenilor necesită ca ei să se roage mai mult lui Dumnezeu și să savureze mai des cuvintele lui Dumnezeu înaintea Lui. Dacă Dumnezeu te luminează și te face să-I înțelegi voia, și totuși tu nu o pui în practică deloc, nu vei câștiga nimic. Când pui cuvintele lui Dumnezeu în practică, tot ar trebui să te poți ruga Lui, iar când Îi savurezi cuvintele, ar trebui să vii înaintea Lui, să cauți și să fii plin de încredere în El, fără urmă de descurajare sau răceală. Aceia care nu pun cuvintele lui Dumnezeu în practică sunt plini de energie în timpul adunărilor, dar cad în întuneric atunci când se întorc acasă. Există unii care nici măcar nu vor să meargă la adunări. Așadar, trebuie să vezi clar care este datoria pe care ar trebui să o îndeplinească oamenii. Poate că nu știi care este de fapt voia lui Dumnezeu, dar îți poți îndeplini datoria, poți să te rogi când ar trebui, poți pune adevărul în practică atunci când ar trebui și poți face ceea ce se cuvine să facă oamenii. Poți să-ți susții viziunea inițială. În acest mod, vei fi mai capabil să accepți următorul pas al lucrării lui Dumnezeu. Dacă tu nu urmărești când Dumnezeu lucrează într-un mod ascuns, e o problemă. Când El vorbește și predică în timpul adunărilor, asculți cu entuziasm, dar când nu vorbește, îți lipsește energia și te retragi. Ce fel de persoană acționează astfel? Este cineva care urmează oriunde se duce turma. Nu are nicio postură, nicio mărturie și nicio viziune! Majoritatea oamenilor sunt așa. Dacă tu continui pe calea aceea, într-o zi, când vei da peste o încercare mare, vei cădea în pedeapsă. Să ai postură e foarte important în procesul lui Dumnezeu de desăvârșire a oamenilor. Dacă nu te îndoiești de niciun pas al lucrării lui Dumnezeu, dacă îndeplinești datoria omului, susții cu sinceritate ceea ce Dumnezeu te-a pus să pui în practică, adică, îți aduci aminte de îndemnurile lui Dumnezeu și, indiferent ce face El în ziua de azi, nu uiți îndemnurile Sale, nu ai dubii privind lucrarea Sa, îți menții postura, îți susții mărturia și ești victorios la fiecare pas de pe cale, în final vei fi desăvârșit de către Dumnezeu și vei fi transformat în biruitor. Dacă ești capabil să rămâi neclintit în fiecare etapă a încercărilor lui Dumnezeu și dacă poți să-ți menții poziția până la capăt, atunci ești un biruitor, ești cineva care a fost desăvârșit de Dumnezeu. Dacă nu poți rămâne neclintit în încercările actuale, în viitor va deveni chiar și mai dificil. Dacă doar suporți un pic de suferință nesemnificativă și nu urmărești adevărul, atunci nu vei câștiga nimic până la urmă. Vei rămâne cu mâinile goale. Există unii oameni care renunță la urmărirea lor când văd că Dumnezeu nu vorbește, iar inima lor devine răzleață. Nu este nesăbuită o astfel de persoană? Aceste feluri de oameni nu au nicio realitate. Când Dumnezeu vorbește, ei se agită întotdeauna, părând ocupați și entuziasmați în exterior, dar acum că El nu vorbește, ei încetează să caute. Acest fel de persoană nu are niciun viitor. În timpul rafinărilor, trebuie să pătrunzi dintr-o perspectivă pozitivă și să înveți lecțiile pe care ar trebui să le înveți; când te rogi lui Dumnezeu și Îi citești cuvântul, ar trebui să îți compari propria stare cu acesta, să-‏ți descoperi lipsurile și să afli că ai încă multe lecții de învățat. Cu cât cauți mai sincer când ești supus rafinărilor, cu atât vei afla mai mult că ești inadecvat. Când experimentezi rafinări, există multe chestiuni pe care le întâmpini; nu le poți vedea clar, te plângi, îți dezvălui propriul trup – doar în acest fel poți descoperi că ai mult prea multe firi corupte înăuntrul tău.

Fragment din „Ar trebui să îți menții devotamentul față de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 471)

Lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă necesită o încredere enormă, o încredere chiar mai mare decât cea a lui Iov. Fără încredere, oamenii nu vor putea continua să dobândească experiență și nici nu vor putea să fie desăvârșiți de Dumnezeu. Când vine ziua marilor încercări, unii oameni vor părăsi bisericile – unii într-o parte, alții în alta. Vor exista unii care se descurcaseră destul de bine în urmărirea lor din zilele anterioare și nu va fi clar de ce nu mai cred. Se vor întâmpla multe lucruri pe care nu le vei înțelege, iar Dumnezeu nu va revela niciun semn și nicio minune, nici nu va face nimic supranatural. Asta e pentru a vedea dacă poți rămâne neclintit – Dumnezeu folosește faptele pentru a rafina oamenii. Nu ai suferit încă prea mult. În viitor, când vor veni marile încercări, în anumite locuri fiecare persoană din biserică va pleca, iar cei cu care ai avut o relație bună vor pleca și își vor abandona credința. Vei putea atunci să rămâi neclintit? Până acum, încercările cu care te-ai confruntat au fost minore și probabil că abia ai fost în stare să le faci față. Acest pas include rafinări și desăvârșire doar prin cuvinte. În pasul următor, faptele vor veni asupra ta pentru a te rafina, iar atunci vei fi în mijlocul pericolului. Odată ce lucrurile devin cu adevărat serioase, Dumnezeu te va sfătui să te grăbești și să pleci, iar oamenii religioși vor încerca să te ademenească să mergi cu ei. Asta e pentru a vedea dacă poți continua pe această cale, iar toate acestea sunt încercări. Încercările actuale sunt minore, dar va veni ziua când vor exista unele cămine în care părinții nu vor mai crede și altele în care copiii nu vor mai crede. Vei fi capabil să continui? Cu cât te duci mai departe, cu atât vor deveni mai mari încercările tale. Dumnezeu Își îndeplinește lucrarea de rafinare a oamenilor conform nevoilor și staturii lor. În timpul etapei în care Dumnezeu desăvârșește omenirea, este imposibil ca numărul de oameni să continue să crească – doar se va micșora. Numai prin aceste rafinări pot fi desăvârșiți oamenii. Să fii tratat, disciplinat, testat, mustrat, blestemat – poți rezista la toate acestea? Când vezi o biserică cu o situație deosebit de bună, unde frații și surorile caută toți cu multă energie, te vei simți și tu încurajat. Când vine ziua în care toți vor fi plecat, în care unii dintre ei nu vor mai crede, alții vor fi plecat să facă afaceri sau să se căsătorească, iar alții se vor fi alăturat religiei – vei putea atunci să rămâi neclintit? Vei putea atunci să rămâi neafectat pe dinăuntru? Desăvârșirea omenirii de către Dumnezeu nu este un lucru așa simplu! El utilizează multe lucruri pentru a rafina oamenii. Oamenii le văd ca metode, dar în intenția inițială a lui Dumnezeu acestea nu sunt deloc metode, ci fapte. În final, când El va fi rafinat oamenii până la un punct anume și ei nu vor mai avea plângeri, această etapă a lucrării Sale va fi finalizată. Marea lucrare a Duhului Sfânt este de a te desăvârși, iar când El nu lucrează și Se ascunde, este cu atât mai mult în scopul de a te desăvârși, și mai ales în acest mod se poate vedea dacă oamenii au iubire pentru Dumnezeu, dacă au încredere adevărată în El. Când Dumnezeu vorbește fățis, nu e nevoie să cauți; doar când El este ascuns, e nevoie să cauți și să îți găsești calea pe dibuite. Ar trebui să fii capabil să-ți îndeplinești datoria de ființă creată și, oricare ar putea fi rezultatul și destinația ta viitoare, ar trebui să fii capabil să urmărești cunoașterea și iubirea de Dumnezeu în timpul anilor vieții tale și, indiferent cum te tratează Dumnezeu, ar trebui să fii în stare să eviți plângerile. Există o singură condiție pentru ca Duhul Sfânt să lucreaze în oameni. Aceștia trebuie să înseteze, să caute și să nu fie fără tragere de inimă sau plini de îndoieli privind acțiunile lui Dumnezeu și trebuie să-și poată susține datoria tot timpul; doar în acest fel pot câștiga lucrarea Duhului Sfânt. În fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu, ceea ce se cere de la omenire este să aibă o încredere enormă și să vină înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta – doar prin experiență pot oamenii să descopere cât de adorabil este Dumnezeu și cum lucrează Duhul Sfânt în oameni. Dacă nu experimentezi, dacă nu îți găsești calea spre asta pe dibuite, dacă nu cauți, atunci nu vei câștiga nimic. Trebuie să îți găsești calea pe dibuite prin experiențele tale, și doar prin experiențele tale poți să vezi acțiunile lui Dumnezeu și să recunoști că El este minunat și insondabil.

Fragment din „Ar trebui să îți menții devotamentul față de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 473)

Trebuie să-ți amintești că aceste cuvinte au fost acum rostite: mai târziu, vei experimenta necazuri mai mari și suferințe mai mari! A fi desăvârșit nu este un lucru simplu sau ușor. Trebuie să ai măcar credința lui Iov sau poate chiar o credință mai mare decât a lui. Ar trebui să știi că încercările din viitor vor fi mai mari decât încercările lui Iov și că mai trebuie să fii supus mustrării mult timp. E oare un lucru simplu? Dacă al tău calibru nu poate fi îmbunătățit, dacă îți lipsește capacitatea de înțelegere și dacă știi prea puțin, atunci nu vei avea nicio mărturie în acel moment, ci vei deveni în schimb o glumă, o jucărie pentru Satana. Dacă nu îți poți menține viziunile acum, atunci nu ai niciun fundament și în viitor vei fi respins! Nicio porțiune a căii nu este ușor de parcurs, așa că nu lua acest lucru cu ușurință. Cântărește asta cu atenție acum și fă pregătiri, astfel încât să poți parcurge ultima porțiune a acestei căi cum se cuvine. Aceasta este calea care trebuie străbătută în viitor, calea pe care trebuie să o parcurgă toți oamenii. Nu trebuie să permiți ca această cunoaștere să fie neglijată; să nu crezi că tot ce-ți spun e o pierdere de vreme. Va veni ziua când totul îți va fi de folos – cuvintele Mele nu pot fi rostite în zadar. Acesta este momentul să te echipezi, momentul să deschizi calea către viitor. Ar trebui să pregătești calea pe care ar trebui să o străbați ulterior; ar trebui să te îngrijorezi și să te neliniștești cu privire la modul în care vei putea rămâne neclintit în viitor și să te pregătești bine pentru calea ta viitoare. Nu fi lacom și leneș! Trebuie să faci tot posibilul să-ți întrebuințezi cât mai bine timpul, astfel încât să poți câștiga tot ceea ce ai nevoie. Îți ofer totul ca să poți înțelege. Ați văzut cu ochii voștri că, în mai puțin de trei ani, am spus atâtea lucruri și am lucrat atât de mult. Un motiv pentru care am lucrat în acest fel este acela că oamenii au atâtea lipsuri, iar un alt motiv este timpul prea scurt; nu pot exista întârzieri ulterioare. Tu îți închipui că oamenii trebuie să obțină mai întâi o claritate lăuntrică perfectă înainte de a putea fi martori și a fi folosiți – dar nu ar fi prea lent? Deci, cât timp voi fi nevoit să te însoțesc? Dacă ai vrea să te însoțesc până voi fi bătrân și cărunt, ar fi imposibil! Îndurând un necaz mai mare, toți oamenii vor dobândi o înțelegere autentică. Acestea sunt etapele lucrării. După ce vei înțelege pe deplin viziunile din părtășia de astăzi și vei dobândi o statură autentică, nicio greutate pe care o vei îndura în viitor nu te va copleși și vei putea să îi faci față. În viitor, când voi fi încheiat acest ultim pas al lucrării și voi fi terminat de rostit ultimele cuvinte, va trebui ca oamenii să-și parcurgă propria cale. Acest lucru va îndeplini cuvintele rostite înainte: Duhul Sfânt are o însărcinare pentru fiecare persoană și lucrează asupra fiecărui om în parte. În viitor, toată lumea va merge pe calea pe care ar trebui să meargă, condusă de Duhul Sfânt. Cine va putea avea grijă de alții când suferă necazuri? Fiecare individ are propria suferință și fiecare are propria statură. Statura niciunei persoane nu este aceeași cu a alteia. Soții nu vor putea avea grijă de soțiile lor, nici părinții de copiii lor; nimeni nu va putea avea grijă de nimeni altcineva. Nu va fi ca acum, când îngrijirea și sprijinul reciproc sunt încă posibile. Aceea va fi o vreme în care fiecare tip de persoană va fi dată în vileag. Adică, atunci când Dumnezeu îi va lovi pe păstori, oile turmei se vor risipi, iar în acel moment nu veți avea niciun conducător adevărat. Oamenii vor fi împărțiți – nu va fi ca acum, când vă puteți reuni ca o congregație. În viitor, cei care nu au lucrarea Duhului Sfânt își vor arăta adevărata față. Soții își vor vinde soțiile, soțiile își vor vinde soții, copiii își vor vinde părinții, iar părinții își vor persecuta copiii – inima umană este dincolo de orice închipuire! Tot ce se poate face este ca fiecare să țină de ceea ce are și să parcurgă corect porțiunea finală a căii. Momentan, nu vedeți clar acest lucru; toți sunteți obtuzi. Să experimentați cu succes acest pas al lucrării nu este un lucru ușor.

Fragment din „Cum ar trebui să parcurgi porțiunea finală a căii” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 474)

Cei mai mulți oameni cred în Dumnezeu de dragul destinației lor finale sau pentru desfătare temporară. Pentru aceia care nu au îndurat nicio tratare, credința în Dumnezeu este de dragul de a intra în ceruri, pentru a câștiga răsplăți. Nu este pentru a fi făcut desăvârșit sau pentru a îndeplini datoria de creatură a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, majoritatea oamenilor nu cred în Dumnezeu pentru a-și îndeplini responsabilitățile sau pentru a-și încheia datoria. Rareori cred oamenii în Dumnezeu cu scopul de trăi vieți pline de semnificație, nici nu există aceia care cred că din moment ce omul este în viață, ar trebui să-L iubească pe Dumnezeu pentru că așa cere legea Cerului și principiul pământului și este vocația naturală a omului. În acest mod, chiar dacă diferiți oameni își urmăresc fiecare propriile scopuri, ținta căutării lor și motivația din spatele ei sunt similare și, mai mult, pentru majoritatea dintre ei, obiectele închinării lor sunt aproape aceleași. Pe parcursul ultimelor câteva mii de ani, mulți credincioși au murit, și mulți au murit și au fost născuți din nou. Nu e vorba doar de un om sau doi care Îl caută pe Dumnezeu, nici măcar de o mie sau două, totuși, majoritatea acestor oameni își urmăresc propriile perspective sau speranțele lor glorioase pentru viitor. Aceia care Îi sunt devotați lui Hristos sunt puțini și rari. Totuși, mulți credincioși devotați au murit prinși în propriile mreje și, pe lângă aceasta, numărul oamenilor care au fost victorioși este imperceptibil de mic. Până în această zi, motivele pentru care oamenii eșuează, sau secretele victoriei lor, le sunt încă necunoscute. Aceia care sunt obsedați de a-L urmări pe Hristos nu și-au avut încă momentul de percepție bruscă, nu au dat de capăt acestor mistere pentru că pur și simplu nu știu. Chiar dacă fac eforturi minuțioase în căutarea lor, cărarea pe care umblă este cărarea eșecului pe care au umblat odată înaintașii lor, și nu cea a succesului. În acest fel, indiferent de cum caută, nu umblă ei pe cărarea care conduce spre întuneric? Ceea ce câștigă ei nu sunt fructe amare? Este destul de greu de prezis dacă oamenii care rivalizează cu cei care au avut succes în vremuri trecute vor ajunge în final la șansă sau nenorocire. La urma urmelor, cât de slabe sunt probabilitățile pentru oamenii care caută, urmând pașii celor care au eșuat? Nu au ei și mai mari șanse de eșec? Ce valoare are cărarea pe care ei umblă? Nu își irosesc ei timpul? Indiferent dacă oamenii au succes sau eșuează în căutarea lor, există, pe scurt, un motiv pentru care ei procedează astfel, și nu este vorba de faptul că succesul sau eșecul lor este determinat de faptul că ei caută după cum vor.

Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 475)

Cea mai fundamentală cerință pentru credința omului în Dumnezeu este ca acesta să aibă o inimă sinceră și să se dedice în întregime pe sine și să se supună cu adevărat. Ceea ce este cel mai greu pentru om este să-și pună la dispoziție întreaga viață în schimbul credinței adevărate prin care poate obține adevărul deplin și să-și îndeplinească datoria ca și creatură a lui Dumnezeu. Acest lucru este inaccesibil celor care eșuează și chiar și mai inaccesibil celor care nu pot să-L găsească pe Hristos. Pentru că omul nu este bun la a se dedica în întregime lui Dumnezeu, pentru că omul nu este dispus să își facă datoria față de Creator, pentru că omul a văzut adevărul, dar îl evită și merge pe propria cărare, pentru că omul caută întotdeauna să urmeze cărarea celor care au eșuat, pentru că omul sfidează întotdeauna Cerul, prin urmare, omul eșuează mereu, întotdeauna este înșelat de tertipurile Satanei și prins în propriile mreje. Pentru că omul nu Îl cunoaște pe Hristos, pentru că omul nu este adeptul înțelegerii și experimentării adevărului, pentru că omul se închină prea mult lui Pavel și râvnește prea mult cerul, pentru că omul solicită întotdeauna ca Hristos să-l asculte și poruncește în privința lui Dumnezeu, prin urmare, acele figuri importante și aceia care au experimentat vicisitudinile lumii sunt încă muritori și încă mor în mijlocul mustrării lui Dumnezeu. Tot ceea ce pot spune despre astfel de oameni este că mor de o moarte tragică și că consecința pentru ei – moartea lor – nu este fără justificare. Nu este eșecul lor chiar mai intolerabil pentru legea Cerului? Adevărul vine din lumea omului, totuși, adevărul dintre oameni este dat mai departe de Hristos. Își are originea de la Hristos, adică de la Dumnezeu Însuși, iar asta nu este ceva de care omul este capabil. Cu toate acestea, Hristos oferă doar adevărul; El nu vine să decidă dacă omul va avea succes în căutarea lui după adevăr. Din aceasta decurge faptul că succesul sau eșecul în adevăr se reduce la căutarea omului. Niciodată succesul sau eșecul omului în adevăr nu a avut de-a face nimic cu Hristos, ci este în schimb determinat de căutarea lui. Destinația omului și succesul sau eșecul lui nu pot fi puse în seama lui Dumnezeu, așa încât Dumnezeu Însuși să trebuiască să le poarte, pentru că nu este o problemă a lui Dumnezeu Însuși, ci este direct legată de datoria pe care ar trebui să o îndeplinească creaturile lui Dumnezeu. Majoritatea oamenilor au puține cunoștințe despre căutarea și destinația lui Pavel și a lui Petru, totuși, oamenii nu cunosc nimic mai mult decât finalul lui Petru și al lui Pavel și sunt ignoranți în privința secretului din spatele succesului lui Petru sau a deficiențelor care au condus la eșecul lui Pavel. Și astfel, dacă sunteți complet incapabili să vedeți în profunzime substanța căutării lor, atunci căutarea majorității dintre voi tot va eșua și chiar dacă un număr mic dintre voi vor avea succes, totuși, nu vor fi egali cu Petru. Dacă, însă, cărarea căutării tale este cea corectă, atunci ai o speranță de succes; dacă, însă, cărarea pe care pășești în căutarea adevărului este cea greșită, atunci vei fi veșnic incapabil de succes și vei întâmpina același final ca și Pavel.

Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 476)

Petru a fost un om care a fost făcut desăvârșit. Doar după ce a experimentat mustrare și judecată și a obținut astfel o dragoste pură pentru Dumnezeu, a fost făcut pe deplin desăvârșit; cărarea pe care a umblat a fost cărarea care l-a dus la desăvârșire. Cu alte cuvinte, încă de la început, Petru a mers pe cărarea corectă, și motivația lui pentru a crede în Dumnezeu a fost cea corectă și, astfel, a devenit cineva care a fost făcut desăvârșit și a călcat pe o cărare nouă pe care omul nu mai umblase înainte. Totuși, cărarea pe care umblase Pavel încă de la început a fost cărarea împotrivirii la adresa lui Hristos, și faptul că el a lucrat pentru Hristos câteva decenii a fost doar pentru că Duhul Sfânt dorea să-l folosească și să profite de darurile lui și de toate meritele pentru a face lucrarea Lui. El a fost pur și simplu cineva folosit de Duhul Sfânt și nu a fost folosit pentru că Isus s-a uitat binevoitor la umanitatea lui, ci datorită darurilor lui. El a putut să lucreze pentru Isus pentru că a fost doborât, nu pentru că a fost fericit să o facă. El a fost capabil să facă o astfel de lucrare datorită luminării și călăuzirii Duhului Sfânt, și lucrarea pe care a făcut-o nu reprezintă în niciun caz căutarea lui sau umanitatea lui. Lucrarea lui Pavel reprezintă lucrarea unui slujitor, ceea ce înseamnă că el a făcut lucrarea unui apostol. Petru, însă, a fost diferit: și el a făcut o lucrare; nu a fost atât de măreață ca și lucrarea lui Pavel, dar el a lucrat în mijlocul căutării propriei intrări, iar lucrarea lui a fost diferită de lucrarea lui Pavel. Lucrarea lui Petru a fost îndeplinirea datoriei unei creaturi a lui Dumnezeu. El nu a lucrat în rolul unui apostol, ci în cursul căutării lui după o dragoste pentru Dumnezeu. Cursul lucrării lui Pavel a conținut și căutarea lui personală: căutarea lui a fost de dragul a nimic mai mult decât speranțele lui pentru viitor și dorința lui după o destinație bună. El nu a acceptat rafinare în timpul lucrării lui, nici emondare sau tratare. El credea că atâta timp cât lucrarea pe care o făcea satisfăcea dorințele lui Dumnezeu și tot ce făcea era plăcut lui Dumnezeu, atunci îl aștepta o răsplată la final. Nu au existat experiențe personale în lucrarea lui – totul a fost de dragul lucrării, și nu a fost dus la îndeplinire pe fondul căutării schimbării. Totul din lucrarea lui a fost o tranzacție, nu a conținut nimic din datoria sau supunerea unei creaturi a lui Dumnezeu. Pe parcursul lucrării lui, nu a intervenit nicio schimbare în firea veche a lui Pavel. Lucrarea lui a deservit pur și simplu altora și era incapabilă să aducă schimbări în firea lui. Pavel și-a dus la îndeplinire lucrarea în mod direct, fără să fi fost făcut desăvârșit sau să fi fost tratat, motivat fiind de răsplată. Cu Petru a fost diferit: el a fost unul care a trecut prin emondare și tratare și a trecut prin rafinare. Scopul și motivația lucrării lui Petru au fost fundamental diferite de cele ale lui Pavel. Chiar dacă Petru nu a avut o lucrare foarte mare, firea lui a trecut prin multe schimbări, și ceea ce a căutat el au fost adevărul și schimbarea reală. Lucrarea lui nu a fost îndeplinită doar de dragul lucrării în sine. Chiar dacă Pavel a avut o lucrare mare, a fost toată lucrarea Duhului Sfânt și chiar dacă Pavel a cooperat în această lucrare, el nu a experimentat-o. Faptul că Petru a lucrat mult mai puțin a fost doar datorită faptului că Duhul Sfânt nu a făcut atât de multă lucrare prin el. Nu cantitatea lucrării lor a determinat dacă au fost făcuți desăvârșiți sau nu; căutarea unuia a fost pentru a primi răsplăți, iar a celuilalt pentru a dobândi o dragoste supremă pentru Dumnezeu și de a-și îndeplini datoria de creatură a lui Dumnezeu până într-acolo încât putea să trăiască o imagine plăcută pentru a satisface dorința lui Dumnezeu. La exterior erau diferiți, și la fel de diferite erau și esențele lor. Nu se poate stabili care dintre ei a fost făcut desăvârșit pe baza a cât de mult a slujit. Petru a căutat să trăiască conform unui om care Îl iubește pe Dumnezeu, să fie cineva care să Îl asculte pe Dumnezeu, să fie cineva care acceptă tratarea și emondarea și să fie cineva care și-a îndeplinit datoria de creatură a lui Dumnezeu. El a fost capabil să se dedice pe sine lui Dumnezeu, să se pună în întregime în mâinile lui Dumnezeu și să Îl asculte până la moarte. Aceasta a fost ceea ce a vrut să facă și, mai mult decât atât, a fost ceea ce a realizat. Acesta este motivul fundamental pentru care, în cele din urmă, sfârșitul său a fost diferit de cel al lui Pavel. Lucrarea pe care Duhul Sfânt a făcut-o în Petru a fost să îl desăvârșească, și lucrarea pe care Duhul Sfânt a făcut-o în Pavel a fost să îl folosească. Aceasta a fost pentru că naturile lor și viziunile lor asupra căutării nu erau la fel. Ambii au avut lucrarea Duhului Sfânt. Petru a aplicat această lucrare pentru sine și a oferit-o și altora; Pavel, în schimb, a oferit toată lucrarea Duhului Sfânt altora și nu și-a însușit nimic din ea pentru sine. Astfel, după ce a experimentat lucrarea Duhului Sfânt atât de mulți ani, schimbările din Pavel erau aproape inexistente. El a rămas aproape în starea lui naturală și încă era Pavel de dinainte. Numai după ce a îndurat greutățile multor ani de muncă a învățat cum să lucreze și a învățat rezistența, însă natura lui veche – natura lui competitivă și mercantilă – a rămas încă. Chiar și după ce a lucrat atât de mulți ani, nu și-a cunoscut firea coruptă, nici nu s-a debarasat de vechea fire care încă era vizibilă în mod clar în lucrarea sa. În el era pur și simplu mai multă experiență de lucru, însă această experiență puțină nu a fost capabilă de una singură să îl schimbe și nu i-a putut schimba viziunea asupra existenței sau semnificației căutării lui. Deși a lucrat mulți ani pentru Hristos și nu L-a mai persecutat niciodată pe Domnul Isus, în inima lui nu a fost nicio schimbare în privința cunoașterii lui Dumnezeu. Asta înseamnă că nu a lucrat pentru a se dedica pe sine lui Dumnezeu, ci mai degrabă, el a fost obligat să lucreze de dragul destinației lui viitoare. Pentru că la început L-a persecutat pe Hristos și nu s-a supus lui Hristos; a fost un rebel înnăscut care s-a împotrivit lui Hristos în mod deliberat și cineva care nu avea nicio cunoștință despre lucrarea Duhului Sfânt. Când lucrarea lui era aproape încheiată, el nu cunoștea încă lucrarea Duhului Sfânt și pur și simplu acționa de bună voie după îndemnul caracterului său propriu, fără să acorde nici cea mai mică atenție la voința Duhului Sfânt. Și, astfel, natura sa a fost vrăjmașă lui Hristos și nu s-a supus adevărului. O astfel de persoană care a fost părăsită de lucrarea Duhului Sfânt, care nu a cunoscut lucrarea Duhului Sfânt și care, de asemenea, s-a împotrivit lui Hristos – cum ar putea o astfel de persoană să fie mântuită? Dacă un om poate sau nu să fie mântuit, nu depinde de cât de multă lucrare face, sau cât de mult se dedică, ci dacă acel om cunoaște sau nu lucrarea Duhului Sfânt, dacă poate sau nu să pună adevărul în practică și dacă viziunea lui asupra căutării este sau nu în conformitate cu adevărul.

Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 477)

Chiar dacă au avut loc revelații reale după ce Petru a început să-L urmeze pe Isus, el a fost în natura sa, încă de la început, cineva dispus să se supună Duhului Sfânt și să-L caute pe Hristos. Ascultarea lui față de Duhul Sfânt a fost pură: el nu a căutat faimă și avere, ci a fost în schimb motivat de ascultarea de adevăr. Chiar dacă au fost trei situații în care Petru s-a lepădat de Hristos și chiar dacă L-a ispitit pe Domnul Isus, asemenea slăbiciune umană nu a avut nicio legătură cu natura sa și nu a afectat căutarea lui ulterioară, și nu se poate dovedi suficient că ispitirea aceasta a fost un act antihristic. Slăbiciunea umană obișnuită e ceva ce toți oamenii din lume împărtășesc – vă așteptați ca Petru să fie diferit? Nu au oamenii anumite opinii despre Petru pentru că acesta a făcut câteva greșeli prostești? Și nu e așa că oamenii îl adoră mult pe Pavel pentru toată lucrarea pe care a făcut-o și toate epistolele pe care le-a scris? Cum ar putea fi omul capabil să vadă esența omului dincolo de toate acestea? Pot fără îndoială aceia care au simțământ cu adevărat să vadă ceva atât de nesemnificativ? Chiar dacă anii mulți de experiențe dureroase ai lui Petru nu sunt documentați în Biblie, aceasta nu înseamnă că Petru nu a avut experiențe reale sau că Petru nu a fost făcut desăvârșit. Cum poate fi pătrunsă pe deplin de către om lucrarea lui Dumnezeu? Informațiile înregistrate in Biblie nu au fost selectate personal de Isus, ci puse împreună de generațiile de mai târziu. Astfel, tot ceea ce a fost înregistrat în Biblie nu a fost ales potrivit ideilor oamenilor? Mai mult, sfârșiturile lui Petru și Pavel intenționat nu sunt expuse în epistole, așa că omul îi judecă pe Petru și Pavel potrivit propriilor percepții și potrivit propriilor preferințe. Și pentru că Pavel a făcut atât de multă lucrare, pentru că „contribuțiile” lui au fost atât de mari, el a câștigat încrederea maselor. Nu se concentrează omul doar pe ceea ce este superficial? Cum ar putea fi omul capabil să vadă în profunzime esența omului? Ca să nu mai spunem, dat fiind faptul că Pavel a fost un obiect al închinării pentru mii de ani, cine ar îndrăzni să-i nege lucrarea în pripă? Petru a fost doar un pescar, prin urmare, cum ar putea fi contribuția lui la fel de mare ca cea a lui Pavel? Pe baza contribuției, Pavel ar fi trebuit să fie răsplătit înaintea lui Petru și ar fi trebuit să fie cel care a fost mai bine calificat să câștige aprobarea lui Dumnezeu. Cine și-ar fi putut imagina că atunci când s-a ocupat de Pavel, Dumnezeu pur și simplu l-a făcut să lucreze prin darurile lui, în timp ce pe Petru Dumnezeu l-a făcut desăvârșit. Nu este cazul, sub nicio formă, ca Domnul Isus să Își fi făcut planuri pentru Petru și Pavel chiar de la început: ei au fost, mai degrabă, făcuți desăvârșiți sau puși la lucru conform naturilor lor inerente. Așa că, ceea ce văd oamenii sunt, pur și simplu, contribuțiile exterioare ale omului, în timp ce Dumnezeu vede esența omului, cât și cărarea pe care omul o urmează de la început, și motivația din spatele căutării omului. Lumea evaluează un om după concepțiile sale și după percepțiile proprii, însă finalul unui om nu este determinat de lucrurile exterioare care îl caracterizează. Așa că eu spun că dacă această cărare pe care o iei de la început este cărarea succesului, iar punctul tău de vedere asupra căutării este cel corect de la început, atunci tu ești ca și Petru; dacă această cărare pe care pășești este cea a eșecului, atunci oricare ar fi prețul pe care îl plătești, sfârșitul tău va fi tot ca cel al lui Pavel. Oricare ar fi cazul, destinația ta, și dacă vei avea succes sau vei eșua, sunt ambele determinate de cărarea pe care o cauți, dacă e cea corectă sau nu, mai degrabă decât de devotamentul tău sau de prețul pe care îl plătești. Esențele lui Petru și Pavel și țelurile pe care le-au urmat ei au fost diferite; omul este incapabil să descopere aceste lucruri și doar Dumnezeu le poate cunoaște pe deplin. Pentru că ceea ce vede Dumnezeu este esența omului, în timp ce omul nu își cunoaște propria esență. Omul este incapabil să vadă esența din om sau statura lui adevărată și prin urmare este incapabil să identifice motivele pentru eșecul și succesul lui Pavel și Petru. Motivul pentru care majoritatea oamenilor se închină lui Pavel și nu lui Petru, este pentru că Pavel a fost folosit pentru lucrare publică, și omul este capabil să perceapă această lucrare, și, prin urmare, oamenii recunosc „realizările” lui Pavel. În schimb, experiențele lui Petru sunt invizibile omului și ceea ce a căutat el este de neatins de către om, așa că omul nu e interesat de Petru.

Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 478)

Petru a fost făcut desăvârșit prin experimentarea tratării și a rafinării. El a spus: „Trebuie să satisfac mereu dorința lui Dumnezeu. În tot ceea ce fac, caut doar să satisfac dorința lui Dumnezeu și, chiar dacă sunt mustrat sau judecat, tot sunt fericit să o fac.” Petru a dat totul pentru Dumnezeu și lucrarea lui, cuvintele și toată viața lui au fost de dragul iubirii pentru Dumnezeu. A fost o persoană care a căutat sfințenia și, cu cât experimenta mai mult, cu atât era mai mare și mai profundă dragostea lui pentru Dumnezeu în inima sa. Între timp, Pavel a făcut doar o lucrare exterioară și, chiar dacă a lucrat din greu, strădaniile lui au fost de dragul de a-și face lucrarea în mod corespunzător și de a câștiga, ca urmare, o răsplată. Dacă ar fi știut că nu ar primi nicio răsplată, ar fi renunțat la lucrarea lui. Ceea ce îl interesa pe Petru era dragostea adevărată din inima lui și ceea ce era practic și putea fi realizat. Lui nu îi păsa dacă urma să primească o răsplată, ci dacă firea lui putea fi schimbată. Pe Pavel îl interesa să lucreze și mai din greu, îi păsa de lucrarea și dedicarea exterioară și de doctrinele neexperimentate de oamenii normali. Lui nu îi păsa deloc să existe schimbări adânci în interiorul lui, nici de dragostea adevărată pentru Dumnezeu. Experiențele lui Petru erau pentru a obține o dragoste adevărată și o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu. Experiențele lui erau menite să îi aducă o relație mai apropiată cu Dumnezeu și să aibă o trăire practică. Lucrarea lui Pavel a fost datorită a ceea ce i-a încredințat Isus și a avut scopul de a obține lucrurile după care tânjea, însă acestea nu aveau legătură cu cunoașterea lui de sine și cu Dumnezeu. Lucrarea lui a fost doar de dragul de a scăpa de mustrare și de judecată. Ceea ce a căutat Petru a fost dragoste pură și ceea ce a căutat Pavel a fost cununa dreptății. Petru a experimentat mulți ani din lucrarea Duhului Sfânt și L-a cunoscut pe Hristos în mod practic, și a avut o cunoaștere profundă de sine. Așa că dragostea lui pentru Dumnezeu a fost pură. De-a lungul a mulți ani de rafinare cunoștințele despre Isus și despre viață i-au fost înnobilate, și dragostea lui a fost una necondiționată, a fost o dragoste spontană, iar el nu a cerut nimic în schimb, nici nu a sperat să obțină beneficii. Pavel a lucrat mulți ani, cu toate acestea nu L-a cunoscut foarte bine pe Hristos, și cunoașterea lui de sine a fost, de asemenea, jalnic de mică. El, pur și simplu, nu a avut nicio dragoste pentru Hristos, și lucrarea lui și cursa pe care a alergat-o au avut scopul de a obține cununa de lauri finală. Ceea ce e căutat el a fost cea mai bună cunună, nu cea mai pură dragoste. El nu a căutat activ, ci pasiv; el nu și-a îndeplinit datoria, ci a fost constrâns în căutarea lui după ce lucrarea Duhului Sfânt a pus stăpânire pe el. Prin urmare, căutarea lui nu dovedește că a fost o creatură calificată a lui Dumnezeu; Petru, în schimb, a fost o creatură calificată a lui Dumnezeu, care și-a îndeplinit datoria. Omul crede că toți aceia care Îi aduc un aport lui Dumnezeu ar trebui să primească o răsplată și, cu cât este mai mare aportul, cu atât mai mult este luat de bun faptul că ar trebui să primească favoarea lui Dumnezeu. Esența punctului de vedere al omului este tranzacțională și el nu caută activ să își îndeplinească datoria de creatură a lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, cu cât oamenii caută mai mult o dragoste adevărată pentru Dumnezeu și ascultare totală de Dumnezeu – ceea ce implică și a căuta să-și îndeplinească datoria de creatură a lui Dumnezeu – cu atât mai mult sunt capabili să câștige aprobarea lui Dumnezeu. Punctul de vedere al lui Dumnezeu este să ceară ca omul să-și recupereze statutul și datoria inițiale. Omul este o creatură a lui Dumnezeu și, prin urmare, omul nu ar trebui să-și depășească limitele prin a-I face cereri lui Dumnezeu, și nu ar trebui să facă mai mult decât să-și îndeplinească datoria de creatură a lui Dumnezeu. Destinațiile lui Pavel și Petru au fost măsurate în funcție de capacitatea lor de a-și îndeplini datoria de creaturi ale lui Dumnezeu, și nu după amploarea aportului lor; destinațiile lor au fost determinate în funcție de ceea ce au căutat ei de la început, nu în funcție de cât de multă muncă au făcut sau de estimările altor oameni în privința lor. Așa că, a căuta să-ți îndeplinești în mod activ datoria de creatură a lui Dumnezeu este calea către succes; a căuta cărarea dragostei adevărate pentru Dumnezeu este cea mai corectă cărare; a căuta să-ți schimbi vechea fire și a căuta dragostea pură pentru Dumnezeu este cărarea către succes. O astfel de cărare către succes este cărarea recuperării datoriei originare, cât și a înfățișării inițiale a unei creaturi a lui Dumnezeu. Este cărarea recuperării și este, de asemenea, scopul întregii lucrări a lui Dumnezeu de la început până la sfârșit. Dacă însă căutarea omului este pătată de cerințe personale extravagante și tânjiri iraționale, atunci efectul obținut nu va fi cel al schimbărilor în firea omului. Aceasta este în dezacord cu lucrarea de recuperare. Nu este în niciun caz lucrare făcută de Duhul Sfânt, dovedindu-se, prin urmare, că o astfel de căutare nu este acceptată de Dumnezeu. Ce semnificație are căutarea care nu este acceptată de Dumnezeu?

Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 479)

Lucrarea făcută de Pavel a fost expusă oamenilor, dar cât de pură a fost dragostea lui pentru Dumnezeu, câtă dragostea avea pentru Dumnezeu adânc în inima lui – acestea nu se pot vedea de către om. Omul poate vedea doar lucrarea pe care a făcut-o. De acolo omul știe cu siguranță că a fost folosit de Duhul Sfânt și, prin urmare, omul crede că Pavel a fost mai bun decât Petru, că lucrarea lui a fost mai mare pentru că el a putut să se îngrijească de biserici. Petru s-a ocupat doar de experiențele lui personale și a câștigat doar câțiva oameni în timpul lucrării lui ocazionale. De la el avem doar câteva epistole puțin cunoscute, dar cine știe cât de mare și profundă a fost dragostea lui pentru Dumnezeu în inima sa? Cât era ziua de lungă, Pavel a lucrat pentru Dumnezeu: atâta timp cât era o lucrare de făcut, el o făcea. El simțea că în acest fel putea să obțină cununa și Îl putea mulțumi pe Dumnezeu, însă nu a căutat modalități să se schimbe pe sine prin lucrarea lui. Orice din viața lui Petru care nu satisfăcea dorința lui Dumnezeu, îl făcea să se simtă neliniștit. Dacă nu satisfăcea dorința lui Dumnezeu, atunci avea remușcări și căuta o modalitate potrivită prin care se putea strădui să mulțumească inima lui Dumnezeu. Chiar și în cele mai mici și mai neimportante aspecte ale vieții lui, el își impunea să satisfacă dorința lui Dumnezeu. Nu era mai puțin exigent când venea vorba de firea lui veche, ci era mai riguros în cerințele pe care le avea de la sine de a progresa mai adânc în adevăr. Pavel a căutat doar o reputație și un statut superficiale. El a căutat să se laude înaintea oamenilor și nu a căutat să facă un progres mai adânc în intrarea în viață. Ceea ce îl interesa era doctrina, nu realitatea. Unii oameni spun: „Pavel a lucrat atât de mult pentru Dumnezeu, de ce nu a fost ținut minte de către Dumnezeu? Petru a lucrat doar puțin pentru Dumnezeu și nu a adus un aport important bisericilor, așa că de ce a fost făcut desăvârșit?” Petru L-a iubit pe Dumnezeu până la un punct care era cerut de Acesta; doar astfel de oameni au o mărturie. Dar ce putem spune despre Pavel? Știi tu cât de mult L-a iubit Pavel pe Dumnezeu? Care a fost scopul lucrării lui Pavel? Și care a fost scopul lucrării lui Petru? Petru nu a lucrat foarte mult, însă știi tu ce era adânc în inima lui? Lucrarea lui Pavel are de-a face cu purtarea de grijă față de biserici și sprijinirea bisericilor. Ceea ce a experimentat Petru au fost schimbări în firea vieții lui; el a experimentat dragostea pentru Dumnezeu. Acum, că știi diferențele dintre esențele lor, poți vedea cine a crezut cu adevărat în Dumnezeu în cele din urmă, și cine nu a crezut cu adevărat în Dumnezeu. Unul din ei L-a iubit cu adevărat pe Dumnezeu, iar celălalt nu L-a iubit cu adevărat pe Dumnezeu; unul a suferit schimbări în firea sa, iar celălalt nu; unul a slujit umil și nu a fost observat cu ușurință de oameni, iar celălalt a fost venerat de oameni și a avut o imagine de seamă; unul a căutat sfințenia, iar celălalt nu, și chiar dacă nu era lipsit de puritate, totuși, nu era stăpânit de o dragoste pură; unul era stăpânit de umanitate adevărată, iar celălalt nu; unul avea simțământul unei creaturi a lui Dumnezeu, iar celălalt nu. Astfel sunt diferențele dintre esențele lui Pavel și ale lui Petru. Cărarea pe care a umblat Petru este cea a succesului, care este, de asemenea, cărarea obținerii recuperării umanității normale și a datoriei de creatură a lui Dumnezeu. Petru îi reprezintă pe toți cei care au succes. Cărarea pe care a umblat Pavel este cea a eșecului și el îi reprezintă pe toți aceia care se supun, care se lasă folosiți doar superficial și care nu Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu. Pavel îi reprezintă pe toți aceia care nu dețin adevărul. Petru, în credința lui în Dumnezeu, a căutat să-L mulțumească pe Dumnezeu în tot și a căutat să asculte de tot ceea ce venea de la Dumnezeu. Fără nici cea mai mică obiecție, el a putut să accepte atât mustrarea și judecata, cât și rafinarea, necazul și lipsa în viața lui, niciuna din acestea neputând să-i altereze dragostea pentru Dumnezeu. Nu este aceasta dragostea supremă pentru Dumnezeu? Nu este aceasta împlinirea datoriei unei creaturi a lui Dumnezeu? Fie că ești mustrat, judecat sau în necaz, ești mereu capabil să obții ascultare până la moarte, aceasta fiind ceea ce o făptură a lui Dumnezeu ar trebui să realizeze și aceasta fiind puritatea dragostei pentru Dumnezeu. Dacă omul poate obține atât de mult, atunci este o creatură calificată a lui Dumnezeu și nimic nu satisface mai bine dorința Creatorului. Imaginează-ți că poți lucra pentru Dumnezeu, dar nu Îl asculți și ești incapabil să-L iubești cu adevărat pe El. În acest fel, nu numai că nu îți vei fi îndeplinit datoria de creatură a lui Dumnezeu, ci vei fi și condamnat de El pentru că ești o persoană care nu deține adevărul, care este incapabilă să asculte de Dumnezeu și care este nesupusă Lui. Îți pasă doar să lucrezi pentru Dumnezeu și nu îți pasă să pui adevărul în practică sau să te cunoști pe tine însuți. Nu Îl înțelegi și nu Îl cunoști pe Creator; nu Îl asculți și nu Îl iubești. Ești o persoană care, din naștere, e neascultătoare față de Dumnezeu și, prin urmare, astfel de oameni nu sunt iubiți de Creator.

Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 480)

Unii oameni spun: „Pavel a lucrat extrem de mult, a dus pe umerii lui poveri mari pentru biserici și a contribuit mult în cadrul lor. Cele treisprezece epistole ale lui Pavel au confirmat 2 000 de ani ai Epocii Harului și sunt inferioare doar celor Patru Evanghelii. Cine se poate compara cu el? Nimeni nu poate descifra Apocalipsa lui Ioan în timp ce epistolele lui Pavel aduc viață și lucrarea pe care a făcut-o el a folosit bisericilor. Cine altcineva ar mai fi putut obține astfel de lucruri? Și ce lucrare a făcut Petru?” Când oamenii îi evaluează pe alții, o fac în funcție de aportul acestora. Când Dumnezeu evaluează omul, o face în funcție de natura lui. Dintre cei care caută viața, Pavel era cineva care nu își cunoștea propria esență. El nu a fost în niciun caz umil sau ascultător, nici nu și-a cunoscut esența care era împotrivitoare lui Dumnezeu. Și prin urmare, era cineva care nu trecuse prin experiențe detaliate și cineva care nu pusese adevărul în practică. Petru a fost diferit. El și-a cunoscut imperfecțiunile, slăbiciunile și firea coruptă ca și creatură a lui Dumnezeu, așa că avea o cale de practică prin care să-și schimbe firea; nu a fost unul din aceia care avea doar doctrină, dar nu trăia în realitate. Aceia care se schimbă sunt oameni noi care au fost mântuiți, ei sunt aceia calificați să caute adevărul. Oamenii care nu se schimbă aparțin acelora care sunt învechiți prin natură; ei sunt aceia care nu au fost mântuiți, adică, aceia care au fost detestați și respinși de Dumnezeu. Ei nu vor fi ținuți minte de Dumnezeu indiferent cât de măreață este lucrarea lor. Când compari toate acestea cu propria ta căutare, ar trebui să fie de la sine evident dacă ești în final același tip de persoană ca și Petru sau Pavel. Dacă încă nu este niciun adevăr în ceea ce cauți, și dacă până și azi ești la fel de arogant și impertinent ca Pavel și ești la fel de nonșalant și lăudăros el, atunci ești fără îndoială un degenerat care eșuează. Dacă însă cauți la fel ca și Petru, dacă tu cauți practici și schimbări adevărate și nu ești arogant sau îndărătnic, ci cauți să îți îndeplinești datoria, atunci vei fi o creatură a lui Dumnezeu care poate obține victoria. Pavel nu și-a cunoscut propria esență sau stricăciune, cu atât mai puțin nu și-a cunoscut propria neascultare. El nu a menționat niciodată sfidarea lui detestabilă la adresa lui Hristos, nici nu a avut mari regrete. El a oferit doar o explicație sumară și, adânc în inima lui, nu s-a supus pe deplin lui Dumnezeu. Chiar dacă a căzut pe drumul Damascului, el nu s-a uitat adânc în interiorul lui. El era mulțumit pur și simplu să continue să lucreze și nu s-a gândit să se cunoască pe sine și să-și schimbe firea veche care era cea mai critică dintre probleme. El era mulțumit pur și simplu să rostească adevărul, să se îngrijească de alții ca și un remediu pentru propria conștiință și folosea faptul că nu mai persecuta ucenicii lui Isus pentru a se consola și a se ierta de păcatele lui trecute. Țelul pe care l-a urmărit nu a fost nimic mai mult decât o cunună viitoare și o lucrare tranzitorie; țelul pe care l-a urmărit a fost harul din abundență. El nu a căutat suficient adevărul, nici nu a căutat să înainteze mai adânc în adevărul pe care mai înainte nu-l înțelesese. Așa că se poate spune despre cunoașterea lui de sine că a fost falsă și că el nu a acceptat mustrarea sau judecata. Faptul că a fost capabil să lucreze nu înseamnă că el a deținut o cunoaștere a propriei naturi sau esențe; concentrarea lui era doar pe practici exterioare. Mai mult, el nu a năzuit spre schimbare, ci spre cunoștință. Lucrarea lui a fost rezultatul exclusiv al arătării lui Isus pe drumul către Damasc. Nu a fost ceva ce hotărâse să facă inițial, nici nu a fost o lucrare care să aibă loc după ce a acceptat emondarea firii sale vechi. Indiferent de cum a lucrat, firea lui veche nu s-a schimbat și, prin urmare, lucrarea lui nu a ispășit păcatele lui din trecut, ci a jucat pur și simplu un rol anume printre bisericile din acea vreme. Pentru o astfel de persoană, a cărei fire veche nu s-a schimbat – cu alte cuvinte, care nu a obținut mântuirea și a fost chiar mai mult fără adevăr – el a fost absolut incapabil să devină unul dintre aceia acceptați de Domnul Isus. El nu a fost o persoană care să fie umplută de dragoste și adorație pentru Isus Hristos, nici nu a fost adeptul căutării adevărului, cu atât mai puțin nu a fost cineva care să pătrundă misterul întrupării. El a fost pur și simplu o persoană pricepută în sofism și care nu ar fi cedat cuiva care era mai sus decât el sau care era stăpânit de adevăr. El invidia oamenii sau adevărurile aflate în contradicție sau în vrăjmășie cu el, preferând oamenii aceia talentați care prezentau o imagine bună și dețineau cunoștințe profunde. Lui nu îi plăcea să interacționeze cu oamenii săraci care căutau adevărata cale și cărora nu le păsa de nimic decât de adevăr și, în schimb, se preocupa de persoanele mai în vârstă din organizațiile religioase care vorbeau doar de doctrine și stăpâneau cunoștințe abundente. El nu a avut nicio dragoste pentru lucrarea nouă a Duhului Sfânt și nu i-a păsat de mișcarea lucrării noi a Duhului Sfânt. În schimb, el a favorizat acele reglementări și doctrine care erau mai presus de adevărurile generale. În esența sa înnăscută și în totalitatea a ceea ce a căutat el, nu merită să fie numit un creștin care a căutat adevărul, cu atât mai puțin un slujitor credincios în casa lui Dumnezeu, pentru că ipocrizia lui a fost prea multă și neascultarea lui prea mare. Chiar dacă este cunoscut drept un slujitor al Domnului Isus, el nu a fost deloc potrivit să intre pe poarta împărăției cerurilor, pentru că acțiunile lui de la început la sfârșit nu pot fi numite drepte. El poate fi văzut pur și simplu ca unul care a fost ipocrit și care a făcut nedreptate, dar care, cu toate acestea, a și lucrat pentru Hristos. Chiar dacă nu poate fi numit rău, este potrivit să îl numim un om care a făcut nedreptate. El a făcut multă lucrare, însă nu trebuie judecat după cantitatea lucrării pe care a făcut-o, ci doar după calitatea și esența ei. Doar în acest fel se poate da de cap acestei chestiuni. El a crezut întotdeauna despre sine: „Sunt capabil să lucrez, sunt mai bun decât majoritatea oamenilor; sunt atent la povara Domnului ca nimeni altcineva și nimeni nu se căiește la fel de profund ca și mine, pentru că marea lumină a strălucit peste mine și eu am văzut marea lumină, așa că pocăința mea este mai profundă decât oricare alta.” La acea vreme, aceasta a crezut în inima sa. La finalul lucrării sale, Pavel a spus: „Am purtat lupta, am terminat alergarea și mă așteaptă cununa dreptății.” Lupta lui, lucrarea și cursa au fost exclusiv de dragul cununii dreptății și el nu a mers înainte în mod activ cu un efort sporit; chiar dacă lucrarea sa nu a fost făcută de mântuială, se poate spune că lucrarea sa a fost pur și simplu cu scopul de a se revanșa pentru greșelile lui, pentru a aplana acuzațiile conștiinței lui. El a sperat doar să își încheie lucrarea, să termine cursa și să poarte lupta cât mai curând posibil, pentru a câștiga mai devreme mult dorita cunună a dreptății. El nu a tânjit să-L întâlnească pe Domnul Isus prin experiențele lui și adevărata cunoștință, ci să-și termine lucrarea cât mai repede posibil, cu scopul de a-și primi răsplățile câștigate prin munca sa, atunci când avea să Îl întâlnească pe Domnul Isus. El și-a folosit lucrarea pentru a se alina și pentru a face o înțelegere în schimbul cununii viitoare. Ceea ce a căutat el nu a fost adevărul sau pe Dumnezeu, ci doar cununa. Cum poate fi o astfel de căutare la nivelul standardului? Motivația lui, lucrarea lui, prețul pe care l-a plătit și toate eforturile lui – fanteziile lui minunate le-a impregnat pe toate și a lucrat în totalitate conform propriilor dorințe. În toată lucrarea sa nu a existat nici cea mai mică bunăvoință în prețul pe care l-a plătit; el a fost pur și simplu antrenat într-o înțelegere. Eforturile lui nu au fost făcute de bunăvoie cu scopul de a-și face datoria, ci au fost făcute de bunăvoie cu scopul de a atinge obiectivul înțelegerii. Există vreo valoare în asemenea eforturi? Cine ar lăuda eforturile lui lipsite de puritate? Cine are vreun interes în astfel de eforturi? Lucrarea lui a fost plină de vise pentru viitor, plină de planuri minunate și nu a conținut nicio cărare prin care să schimbe firea umană. Așa că multă din binefacerea lui a fost amăgire; lucrarea lui nu a adus viață, ci a fost o înșelăciune a civilizației; a fost îndeplinirea unei înțelegeri. Cum poate o astfel de lucrare să conducă omul pe cărarea recuperării îndatoririi sale inițiale?

Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 481)

Tot ceea ce a căutat Petru era după inima lui Dumnezeu. El a căutat să împlinească dorința lui Dumnezeu și, în ciuda suferinței și adversității, el a fost în continuare dispus să împlinească dorința lui Dumnezeu. Nu este o căutare mai mare pe care poate să o facă un credincios în Dumnezeu. Ceea ce a căutat Pavel a fost pătat de propriul trup, de propriile concepții și de propriile planuri și aranjamente. El nu a fost sub nicio formă o creatură calificată a lui Dumnezeu, nu a fost cineva care a căutat să împlinească dorința lui Dumnezeu. Petru a căutat să se supună orchestrărilor lui Dumnezeu și, chiar dacă lucrarea pe care a făcut-o nu a fost mare, motivarea din spatele căutării sale și cărarea pe care a umblat au fost corecte; chiar dacă nu a reușit să câștige mulți oameni, el a reușit să urmeze calea adevărului. Datorită acestui fapt se poate spune că a fost o creatură calificată a lui Dumnezeu. Astăzi, chiar dacă nu ești un lucrător, ar trebui să îți poți îndeplini datoria de ființă creată a lui Dumnezeu și să urmărești să te supui tuturor orchestrărilor lui Dumnezeu. Ar trebui să poți să te supui la orice spune Dumnezeu și să experimentezi tot felul de nenorociri și rafinări și, chiar dacă ești slab, ar trebui să Îl poți iubi în continuare pe Dumnezeu în inima ta. Aceia care își asumă responsabilitatea pentru propria viață sunt dispuși să îndeplinească datoria unei creaturi a lui Dumnezeu, perspectiva unor astfel de oameni asupra căutării fiind cea corectă. Aceștia sunt oamenii de care are nevoie Dumnezeu. Dacă ai făcut multă lucrare și alții au beneficiat de învățăturile tale, dar tu însuți nu te-ai schimbat și nu ai depus nicio mărturie, sau nu ai avut nicio experiență reală, iar la finalul vieții tale, nimic din ce ai făcut nu stă mărturie, se poate spune oare că ești o persoană schimbată? Ești o persoană care urmărește adevărul? La acea vreme, Duhul Sfânt te-a folosit, dar atunci când te-a folosit, El a folosit partea din tine care putea fi folosită pentru a lucra, și nu a folosit partea din tine care nu putea fi folosită. Dacă ai căuta să te schimbi, atunci ai fi făcut desăvârșit în mod treptat în timpul procesului de a fi folosit. Însă, Duhul Sfânt nu acceptă nicio responsabilitate în ceea ce privește câștigarea ta în cele din urmă, ea depinzând de maniera urmăririi tale. Dacă nu există schimbări în firea ta personală, este pentru că perspectiva ta asupra căutării este greșită. Dacă nu primești nicio răsplată, este problema ta personală, și este datorită faptului că tu însuți nu ai pus adevărul în practică și nu ești în stare să împlinești dorința lui Dumnezeu. Prin urmare, nimic nu este mai important decât experiențele tale personale și nimic nu este mai decisiv decât intrarea ta personală! Unii oameni vor ajunge să spună: „Am făcut atât de multă lucrare pentru Tine și chiar dacă poate nu au fost realizări comemorate, totuși, am fost sârguincios în eforturile mele. Nu mă poți lăsa pur și simplu în rai să mănânc fructul vieții?” Trebuie să știi ce tip de oameni doresc Eu; cei care sunt impuri nu au permisiunea de a intra în împărăție, cei care sunt impuri nu au permisiunea de a spurca pământul sfânt. Deși probabil că ai săvârșit o lucrare mare și ai lucrat mulți ani, în cele din urmă, ești jalnic de murdar – legea Raiului nu tolerează dorința ta de a intra în Împărăția Mea! De la crearea lumii și până în prezent, nu le-am oferit niciodată acces facil în împărăția Mea celor care încearcă să se pună bine cu Mine. Aceasta este o lege cerească și nimeni nu o poate încălca! Trebuie să cauți viața. În prezent, cei care vor fi făcuți desăvârșiți sunt de aceeași speță cu Petru: ei sunt cei care caută schimbările în propria lor fire și sunt dispuși să-i fie martori lui Dumnezeu și să-și îndeplinească datoria în calitate de creatură a lui Dumnezeu. Doar astfel de oameni vor fi desăvârșiți. Dacă tot ceea ce cauți sunt recompensele și nu încerci să-ți schimbi propria fire a vieții, atunci toate eforturile tale vor fi în zadar – iar acesta este un adevăr care nu poate fi schimbat!

Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 482)

Din diferențele esențelor lui Petru și Pavel ar trebui să înțelegem că toți aceia care nu urmăresc viața, lucrează în zadar! Crezi în Dumnezeu și Îl urmezi pe Dumnezeu și, prin urmare, trebuie să Îl iubești pe Dumnezeu în inima ta. Trebuie să îți alungi firea coruptă, trebuie să cauți să îndeplinești dorința lui Dumnezeu și trebuie să îndeplinești datoria de creatură a lui Dumnezeu. Din moment ce crezi în Dumnezeu și Îl urmezi, ar trebui să Îi oferi totul, nu ar trebui să faci alegeri sau cereri personale, și ar trebui să obții îndeplinirea dorinței lui Dumnezeu. Din moment ce ești o ființă creată, ar trebui să te supui Domnului care te-a creat, deoarece ești prin natură fără stăpânire de sine și nu ai nicio capacitate să-ți controlezi destinul. Din moment ce ești o persoană care crede în Dumnezeu, ar trebui să cauți sfințenia și schimbarea. Din moment ce ești o creatură a lui Dumnezeu, ar trebui să rămâi fidel datoriei tale și să-ți păstrezi locul și nu ar trebui să-ți depășești îndatorirea. Acest lucru nu are menirea să te constrângă sau să te suprime prin doctrină, ci este calea prin care îți poți îndeplini datoria și care poate fi obținută – și ar trebui să fie obținută – de către toți aceia care fac ce este drept. Dacă compari esențele lui Petru și Pavel vei ști cum să cauți. Dintre cărările pe care au umblat Petru și Pavel, una este cărarea care te duce la desăvârșire și una este cărarea care te elimină; Petru și Pavel reprezintă două cărări diferite. Chiar dacă fiecare a primit lucrarea Duhului Sfânt și fiecare a obținut iluminarea și luminarea Duhului Sfânt și fiecare a acceptat ceea ce i-a fost încredințat de către Domnul Isus, rodul pe care l-a dat fiecare a fost diferit: unul a dat rod cu adevărat pe când celălalt nu. Din esențele lor, din lucrarea pe care au făcut-o, din ceea ce a fost exprimat în exterior de către ei, și din finalurile lor, ar trebui să înțelegi pe care cărare să o iei, pe care cărare ar trebui să alegi să umbli. Ei au umblat pe două cărări clar diferite. Pavel și Petru au fost chintesența fiecărei cărări, așa că de la bun început ei au reprezentat prototipul acestor două cărări. Care sunt punctele cheie ale experiențelor lui Pavel și de ce nu a reușit el? Care sunt punctele cheie ale experiențelor lui Petru și cum a experimentat el desăvârșirea? Dacă compari ceea ce i-a interesat pe fiecare, atunci vei ști exact ce tip de persoană cere Dumnezeu, care este voia lui Dumnezeu, care este firea lui Dumnezeu, ce fel de persoană va fi făcută desăvârșită în final și ce fel de persoană nu va fi făcută desăvârșită, care este firea celor care vor fi făcuți desăvârșiți și care este firea celor care nu vor fi făcuți desăvârșiți – aceste chestiuni de substanță se pot vedea în experiențele lui Petru și Pavel. Dumnezeu a creat toate lucrurile, așa că El face toată creația să vină sub stăpânirea Lui și să se supună stăpânirii Lui; El va porunci tuturor lucrurilor, astfel încât toate lucrurile să fie în mâinile Lui. Toată creația lui Dumnezeu, inclusiv animalele, plantele, omenirea, munții, râurile și lacurile – toate trebuie să vină sub stăpânirea Lui. Tot ce este pe cer și pe pământ trebuie să vină sub stăpânirea Lui. Ele nu pot alege, ci trebuie să se supună tuturor orchestrărilor Lui. Acest lucru a fost decretat de Dumnezeu și reprezintă autoritatea lui Dumnezeu. Dumnezeu poruncește tuturor și comandă și este peste toate lucrurile, fiecare clasificat după felul lui și după poziția repartizată după voia lui Dumnezeu. Indiferent cât de mare e un lucru sau persoană, nimeni sau nimic nu este mai mare decât Dumnezeu, toate lucrurile slujesc omenirii create de Dumnezeu și niciun lucru nu îndrăznește să nu Îl asculte pe Dumnezeu sau să-I aducă vreo cerere. Prin urmare, omul, ca ființă creată de Dumnezeu, trebuie, de asemenea, să-și îndeplinească datoria de om. Indiferent dacă omul este domnul sau îngrijitorul tuturor lucrurilor, indiferent cât de înalt este statutul omului printre toate lucrurile, el este, totuși, doar o ființă umană mică sub stăpânirea lui Dumnezeu, și nu este nimic mai mult decât o ființă umană neînsemnată, o creatură a lui Dumnezeu care nu va fi niciodată deasupra lui Dumnezeu. Ca și creatură a lui Dumnezeu, omul ar trebui să caute să îndeplinească datoria unei creaturi a lui Dumnezeu și să caute să-L iubească pe Dumnezeu fără să facă alte alegeri, pentru că Dumnezeu este vrednic de dragostea omului. Aceia care caută să-L iubească pe Dumnezeu, nu ar trebui să caute vreun beneficiu personal sau să urmărească ceva după care tânjesc în mod personal; aceasta este cea mai corectă metodă de a căuta. Dacă ceea ce cauți este adevărul, dacă ceea ce pui în practică este adevărul, și dacă ceea ce obții este o schimbare în firea ta, atunci cărarea pe care calci este cea corectă. Dacă ceea ce cauți este binecuvântarea trupului și ceea ce pui în practică este adevărul propriilor concepții, și dacă nu există nicio schimbare în firea ta, nu ești deloc ascultător lui Dumnezeu în trup și încă trăiești în neclaritate, atunci ceea ce cauți te va duce cu siguranță în iad, deoarece cărarea pe care mergi este cărarea eșecului. Dacă vei fi făcut desăvârșit sau dacă vei fi eliminat, depinde de propria ta căutare. Cu alte cuvinte, succesul sau eșecul depind de cărarea pe care merge omul.

Fragment din „Succesul sau eșecul depind de cărarea pe care umblă omul” în Cuvântul Se arată în trup

Anterior: Intrarea în viață (2)

Înainte: Intrarea în viață (4)

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte