Intrarea în viață (2)

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 406

Felul în care oamenii cred în Dumnezeu, Îl iubesc şi-L mulțumesc pe Dumnezeu este prin atingerea Duhului lui Dumnezeu cu inima lor, obţinând astfel mulțumirea Lui, și prin folosirea inimii lor pentru a fi în legătură cu ale lui Dumnezeu cuvinte, fiind astfel mişcaţi de Duhul lui Dumnezeu. Dacă doreşti să atingi o viaţă spirituală normală şi să stabileşti o relaţie normală cu Dumnezeu, atunci trebuie mai întâi să-ţi dăruieşti inima Lui. Doar după ce ţi-ai liniştit inima în faţa Lui și ţi-ai revărsat întreaga inimă întru Dumnezeu vei reuși treptat să dezvolţi o viaţă spirituală normală. Dacă, în credința lor în Dumnezeu, oamenii nu-şi dăruiesc inimile lui Dumnezeu, iar inima lor nu este în El și nu tratează povara Lui ca pe propria lor povară, atunci tot ceea ce fac este un act de înşelăciune a lui Dumnezeu, un act tipic persoanelor religioase, și nu pot primi lauda lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate câștiga nimic de la acest tip de persoană; acest tip de persoană poate servi doar ca un contrast în lucrarea lui Dumnezeu, ca decor în casa Lui, ceva superfluu și nefolositor. Dumnezeu nu Se foloseşte de acest tip de persoană. La o asemenea persoană, nu doar că nu există nicio ocazie pentru lucrarea Duhului Sfânt, nici măcar nu există vreo valoare în a o desăvârși. Acest tip de persoană este într-adevăr un cadavru umblător. Asemenea oameni nu au nimic ce poate fi folosit de Duhul Sfânt, ci, dimpotrivă, toți au fost preluați și profund corupți de Satana. Dumnezeu Se va descotorosi de acești oameni. În prezent, când folosește oamenii, Duhul Sfânt nu doar că întrebuințează acele părți din ei care sunt de dorit pentru a face lucrurile, dar îi şi desăvârșește şi le schimbă părțile de nedorit. Dacă inima ta poate fi dăruită lui Dumnezeu şi poate rămâne liniştită în faţa Lui, atunci vei avea ocazia şi calificările pentru a fi folosit de către Duhul Sfânt, a primi luminarea şi iluminarea Duhului Sfânt şi, chiar mai mult, vei avea posibilitatea ca Duhul Sfânt să-ți îndrepte neajunsurile. Atunci când îţi dai inima lui Dumnezeu, din perspectiva pozitivă, poţi dobândi o pătrundere mai profundă şi poţi atinge un nivel mai înalt de înțelegere; din perspectiva negativă, vei avea o mai mare înţelegere a propriilor tale defecte şi neajunsuri, vei fi mai nerăbdător să cauți să mulțumești voia lui Dumnezeu şi nu vei fi pasiv, ci vei pătrunde activ. Așadar, vei deveni o persoană corectă. Presupunând că inima ta reușește să se liniştească în faţa lui Dumnezeu, lucrul esențial pentru a primi sau nu lauda Duhului Sfânt şi a-L mulţumi sau nu pe Dumnezeu este dacă poţi pătrunde activ. Când Duhul Sfânt luminează o persoană şi o foloseşte, nu o face niciodată negativă, ci o face să progreseze activ. Chiar dacă această persoană are slăbiciuni, ea poate evita să întemeieze felul în care își trăiește viața pe acele slăbiciuni. Poate evita să-și întârzie creşterea în viaţă şi poate continua să caute să mulțumească voia lui Dumnezeu. Acesta este un standard. Dacă îl poți atinge, este o dovadă suficientă că ai obţinut prezenţa Duhului Sfânt. Dacă o persoană este mereu negativă şi, chiar și după ce a primit luminare și a ajuns să se cunoască pe sine, rămâne negativă şi pasivă, incapabilă să se ridice şi să acţioneze în concordanţă cu Dumnezeu, atunci acest tip de persoană doar primeşte harul lui Dumnezeu, dar Duhul Sfânt nu este cu ea. Când o persoană e negativă, înseamnă că inima acesteia nu s-a întors spre Dumnezeu, iar duhul ei nu a fost mișcat de Duhul lui Dumnezeu. Acest lucru ar trebui înțeles de către toţi.

Fragment din „Este foarte important să stabilim o relație normală cu Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 407

Poate fi văzut din experienţă că una dintre chestiunile cele mai importante este a-și linişti inima în faţa lui Dumnezeu. E o chestiune care priveşte viaţa spirituală a oamenilor şi creşterea lor în viaţă. Căutarea adevărului şi a schimbărilor din firea ta vor da roade doar dacă inima ta este împăcată în faţa lui Dumnezeu. Întrucât vii înaintea lui Dumnezeu purtând o povară şi simţi mereu că ai lipsuri în atâtea privințe, că există multe adevăruri pe care ai nevoie să le ştii, multe realităţi pe care ai nevoie să le trăieşti şi că ar trebui să-ți dedici toată atenția voii lui Dumnezeu – aceste lucruri sunt mereu în mintea ta. Este ca şi cum te-ar apăsa cu o forță ce te lasă incapabil să respiri şi astfel, îţi simţi inima grea (deși nu ești într-o stare negativă). Doar asemenea oameni sunt calificați să accepte luminarea cuvintelor lui Dumnezeu şi să fie mișcați de Duhul lui Dumnezeu. Datorită poverii lor, datorită faptului că inima le este grea şi, se poate spune, datorită preţului pe care l-au plătit şi a chinurilor pe care le-au suferit în faţa lui Dumnezeu, ei primesc luminarea şi iluminarea Lui. Pentru că Dumnezeu nu acordă nimănui un tratament special. El este mereu corect în tratamentul Său față de oameni, dar, de asemenea, El nu dă oamenilor vreun lucru în mod arbitrar şi necondiţionat. Acesta este un aspect al firii Sale drepte. În viaţa adevărată, majoritatea persoanelor încă nu a atins acest tărâm. În cel mai bun caz, inimile lor încă trebuie să se întoarcă întru totul către Dumnezeu şi deci încă nu a existat vreo schimbare majoră în firea vieții lor. Asta pentru că ei doar trăiesc în harul lui Dumnezeu şi încă nu au dobândit lucrarea Duhului Sfânt. Criteriile pe care oamenii trebuie să le îndeplinească pentru a fi folosiți de către Dumnezeu sunt după cum urmează: inimile lor se întorc către Dumnezeu, ei poartă povara cuvintelor lui Dumnezeu, au o inimă plină de ardoare şi au hotărârea de a căuta adevărul. Doar asemenea oameni pot dobândi lucrarea Duhului Sfânt şi câștigă frecvent luminarea şi iluminarea. Din afară, persoanele pe care Dumnezeu le foloseşte par să fie iraţionale şi să nu aibă o relaţie normală cu alții, deşi se exprimă cuviincios, nu vorbesc nechibzuit şi pot întotdeauna să-şi păstreze inima liniștită în faţa lui Dumnezeu. Acesta este exact felul de persoană care e suficientă pentru a fi folosită de Duhul Sfânt. Această persoană „iraţională” despre care vorbeşte Dumnezeu pare să nu aibă o relaţie normală cu ceilalţi şi să nu acorde considerația cuvenită iubirii exterioare sau practicilor exterioare, dar, atunci când comunică chestiuni spirituale, ea poate să-şi deschidă inima şi să asigure altruist celorlalţi iluminarea şi luminarea pe care a obţinut-o din experienţa sa reală înaintea lui Dumnezeu. În acest fel îşi exprimă ei iubirea pentru Dumnezeu şi mulțumesc voia lui Dumnezeu. Atunci când alţii îi ponegresc şi ridiculizează, ei pot evita să fie controlaţi de persoane, chestiuni sau lucruri din exterior şi tot reușesc să fie liniștiți înaintea lui Dumnezeu. O asemenea persoană pare să aibă propria înțelegere unică. Indiferent ce fac ceilalţi oameni, inimile lor nu-L părăsesc niciodată pe Dumnezeu. Când alţii conversează voioşi şi cu umor, inimile lor tot rămân înaintea lui Dumnezeu, contemplând cuvântul lui Dumnezeu sau rugându-se în linişte lui Dumnezeu în inimile lor, căutând intențiile lui Dumnezeu. Ei nu dau niciodată importanță păstrării unor relaţii normale cu alți oameni. O asemenea persoană pare să nu aibă nicio filosofie de viaţă. Pe dinafară, această persoană este plină de viaţă, adorabilă şi inocentă, dar are şi un sentiment de linişte. Aceasta este înfățișarea felului de persoană pe care o foloseşte Dumnezeu. Lucruri precum filosofia de viaţă sau „rațiunea normală” pur și simplu nu funcționează la acest tip de persoană; acesta este tipul de persoană care şi-a devotat întreaga inimă cuvântului lui Dumnezeu şi pare să Îl aibă doar pe Dumnezeu în inima sa. Acesta este tipul de persoană la care Dumnezeu Se referă ca fiind o persoană „fără rațiune” şi e exact tipul de persoană folosită de Dumnezeu. Semnul unei persoane care e folosită de Dumnezeu este: oricând şi oriunde, inima sa este mereu înaintea lui Dumnezeu şi, indiferent cât de desfrânaţi ar putea fi alţii, cât de mult se lasă în voia poftelor şi a trupului, inima acestei persoane nu-L părăseşte niciodată pe Dumnezeu şi nu urmează gloata. Doar acest tip de persoană este potrivită pentru folosul lui Dumnezeu şi doar acest tip de persoană este desăvârșită de către Duhul Sfânt. Dacă eşti incapabil să dobândești aceste lucruri, atunci nu eşti calificat să fii câştigat de Dumnezeu și să fii desăvârșit de Duhul Sfânt.

Fragment din „Este foarte important să stabilim o relație normală cu Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 408

Dacă doreşti să ai o relaţie normală cu Dumnezeu, atunci inima ta trebuie să se întoarcă spre Dumnezeu. Cu acest lucru ca bază, vei avea o relaţie normală cu alți oameni. Dacă nu ai o relaţie normală cu Dumnezeu, atunci, indiferent ce faci pentru a-ţi menţine relaţiile cu ceilalți oameni, indiferent cât lucrezi din greu sau câtă energie depui, totul va aparţine unei filosofii omenești de viață. Îţi menţii poziţia între oameni printr-o perspectivă umană şi o filosofie omenească, ca ei să te laude, dar nu urmezi cuvântul lui Dumnezeu pentru a stabili relaţii normale cu oamenii. Dacă nu te concentrezi pe relaţiile tale cu oamenii, ci îţi menţii o relaţie normală cu Dumnezeu, dacă ești dornic să-ţi dăruieşti inima lui Dumnezeu şi să înveţi să asculți de El, atunci, în mod natural, relaţiile tale cu toți oamenii vor deveni normale. Astfel, relaţiile acestea nu se bazează pe trup, ci au ca temelie iubirea lui Dumnezeu. Aproape că nu există interacţiuni trupești, însă în spirit există părtăşie, iubire reciprocă, alinare reciprocă şi aprovizionare pentru celălalt. Toate astea sunt făcute având la bază o inimă care-L mulțumește pe Dumnezeu. Aceste relaţii nu sunt menţinute bazându-se pe filosofia omenească a vieţii, ci se formează foarte natural purtând o povară pentru Dumnezeu. Nu necesită efort făcut de către om. Trebuie doar să practici în conformitate cu principiile cuvântului lui Dumnezeu. Eşti dispus să fii atent la voia lui Dumnezeu? Eşti dispus să fii o persoană „fără rațiune” înaintea lui Dumnezeu? Eşti dispus să-ţi dăruieşti complet inima lui Dumnezeu şi să-ți desconsideri poziția printre oameni? Dintre toţi oamenii cu care eşti în contact, cu cine ai cea mai bună relaţie? Cu cine ai cele mai rele relaţii? Sunt normale relaţiile tale cu oamenii? Îi tratezi la fel pe toți? Relaţiile tale cu ceilalţi sunt menţinute în conformitate cu filosofia ta de viaţă sau sunt construite pe temelia iubirii lui Dumnezeu? Atunci când cineva nu-şi oferă inima lui Dumnezeu, spiritul său devine obtuz, amorţit şi inconştient. Acest tip de persoană nu va înţelege niciodată cuvintele lui Dumnezeu şi nu va avea niciodată o relaţie normală cu Dumnezeu; acest tip de persoană nu-şi va schimba niciodată firea. Schimbarea firii unei persoane este procesul de a-şi dărui complet inima lui Dumnezeu şi de a primi luminare şi iluminare din cuvintele lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu poate permite unei persoane să intre activ, precum şi să se debaraseze de aspectele sale negative după ce a dobândit cunoaştere despre ele. Când atingi punctul în care îţi dăruieşti inima lui Dumnezeu, atunci vei fi în stare să percepi orice mişcare subtilă din spiritul tău şi vei cunoaşte fiecare luminare şi iluminare primită de la Dumnezeu. Ține-te de asta şi vei intra treptat pe calea de a fi desăvârșit de Duhul Sfânt. Cu cât inima ta poate fi mai liniştită în faţa lui Dumnezeu, cu atât mai sensibil şi delicat va fi spiritul tău şi cu atât mai mult va putea să perceapă felul în care îl mişcă Duhul Sfânt, iar atunci relaţia ta cu Dumnezeu va deveni tot mai normală. O relaţie normală între oameni se stabilește pe baza dăruirii inimii lor lui Dumnezeu, iar nu printr-un efort omenesc. Fără Dumnezeu în inimile lor, relaţiile interpersonale dintre oameni sunt doar relaţii ale trupului. Ele nu sunt normale, ci mai degrabă, sunt o cedare înaintea poftelor. Sunt relaţii pe care Dumnezeu le detestă, pe care le urăște. Dacă spui că spiritul tău a fost mişcat, dar îţi doreşti mereu să ai părtăşie cu persoanele care îți plac, despre care ai o părere bună, iar dacă o altă persoană caută, dar aceasta nu îți place, ba chiar ai prejudecăți față de ea şi nu ții legătura cu ea, atunci aceasta e încă o dovadă că eşti supus emoţiilor tale şi nu ai deloc o relaţie normală cu Dumnezeu. Încerci să-L înşeli pe Dumnezeu şi să-ţi ascunzi urâţenia. Chiar dacă poţi să împărtăşeşti o anumită înţelegere, dar ai intenţii greşite, atunci tot ceea ce faci este bine doar conform standardelor omului. Dumnezeu nu te va slăvi – te comporţi conform trupului, nu conform poverii lui Dumnezeu. Dacă poţi să-ţi linişteşti inima în faţa lui Dumnezeu şi să ai interacţiuni normale cu toţi cei care-L iubesc pe Dumnezeu, doar atunci eşti potrivit pentru folosul lui Dumnezeu. Astfel, indiferent cum te alături celorlalţi, nu va fi conform unei filosofii de viață, ci va fi în faţa lui Dumnezeu, trăind într-un fel ce ține cont de povara Lui. Câți oameni ca acesta există printre voi? Sunt relaţiile tale cu ceilalţi într-adevăr normale? Pe ce bază sunt construite ele? Câte filosofii de viaţă există înlăuntrul tău? Te-ai lepădat de ele? Dacă inima ta nu poate să se întoarcă pe deplin către Dumnezeu, atunci nu ești al lui Dumnezeu – tu provii de la Satana şi într-un final vei fi returnat Satanei. Nu ești vrednic să fii unul dintre oamenii lui Dumnezeu. Toate acestea necesită cercetarea ta atentă.

Fragment din „Este foarte important să stabilim o relație normală cu Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 409

Dacă crezi în Dumnezeu, trebuie să rezolvi măcar problema de a avea o legătură normală cu Dumnezeu. Fără să ai o legătură normală cu Dumnezeu, semnificația în a crede în Dumnezeu este pierdută. Stabilirea unei legături normale cu Dumnezeu este realizată în întregime prin liniștirea inimii tale în prezența lui Dumnezeu. O legătură normală cu Dumnezeu înseamnă să fii în stare să nu te îndoiești sau să tăgăduiești vreo lucrare a lui Dumnezeu și să te supui acesteia și, în plus, înseamnă să ai intențiile potrivite în prezența lui Dumnezeu, fără să te gândești la tine, punând întotdeauna pe primul loc interesele familiei lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce faci, acceptând observația lui Dumnezeu și supunându-te rânduielilor lui Dumnezeu. Ești în măsură să-ți liniștești inima în prezența lui Dumnezeu ori de câte ori faci ceva; chiar dacă nu înțelegi voia lui Dumnezeu, tot trebuie să îți îndeplinești, cât mai bine cu putință, îndatoririle și responsabilitățile. Nu este prea târziu să aștepți ca voința lui Dumnezeu să ți se dezvăluie și apoi să o pui în practică. Când legătura ta cu Dumnezeu a devenit normală, atunci vei avea și o legătură normală cu oamenii. Totul se stabilește pe temelia cuvintelor lui Dumnezeu. Mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu, practicând potrivit cerințelor lui Dumnezeu, impune-ți punctul de vedere corect și nu face lucruri care sunt împotriva lui Dumnezeu sau care deranjează biserica. Nu face lucruri care nu sunt în beneficiul vieților fraților și surorilor, nu spune lucruri care nu contribuie la alte persoane, nu face lucruri rușinoase. Fii drept și onorabil atunci când faci toate lucrurile și fă-le în așa fel încât să fie demne înaintea lui Dumnezeu. Chiar dacă trupul este slab uneori, ești capabil să atașezi cea mai mare importanță beneficiului familiei lui Dumnezeu, nu râvni la propriile tale beneficii și fă lucrurile cu dreptate. Dacă poți practica în acest fel, legătura ta cu Dumnezeu va fi normală.

Ori de câte ori faci ceva, trebuie să te analizezi dacă motivațiile tale sunt corecte. Dacă ești în stare să acționezi conform cerințelor lui Dumnezeu, atunci legătura ta cu Dumnezeu este normală. Acesta este criteriul minim. Dacă, atunci când îți analizezi motivațiile, apar acelea care sunt incorecte și dacă le poți întoarce spatele și poți acționa conform cuvintelor lui Dumnezeu, atunci vei deveni cineva care este drept înaintea lui Dumnezeu. Acest lucru va arăta că legătura ta cu Dumnezeu este normală și că tot ceea ce faci este de dragul lui Dumnezeu și nu pentru tine însuți. Ori de câte ori faci sau spui ceva, trebuie să ai în inimă dreptatea, să fii drept și să nu fii condus de emoțiile tale sau să acționezi potrivit voinței tale. Acestea sunt principiile conform cărora se comportă credincioșii în Dumnezeu. Motivațiile și statura unei persoane pot fi dezvăluite într-un lucru mic și astfel, pentru ca oamenii să intre pe calea de a fi făcuți desăvârșiți de Dumnezeu, ei trebuie să-și rezolve mai întâi propriile motivații și legătura lor cu Dumnezeu. Numai atunci când legătura ta cu Dumnezeu este normală, vei fi capabil să fii făcut desăvârșit de Dumnezeu și numai atunci, lucrarea, curățarea, disciplina și rafinarea lui Dumnezeu vor putea să-și atingă efectul dorit. Adică oamenii pot să-L aibă pe Dumnezeu în inimile lor, să nu caute beneficii personale, să nu se gândească la viitorul lor personal (ne referim la gândul la trup), ci mai degrabă să suporte povara intrării în viață, să depună toate eforturile pentru a căuta adevărul și să se supună lucrării lui Dumnezeu. În acest fel, obiectivele pe care le cauți sunt corecte și legătura ta cu Dumnezeu este normală. Se poate spune că repararea legăturii unei persoane cu Dumnezeu este primul pas spre intrarea în călătoria spirituală. Deși destinul omului este în mâinile lui Dumnezeu, a fost predestinat de Dumnezeu și nu poate fi schimbat de către om, depinde dacă relația ta cu Dumnezeu este normală sau nu să poți fi desăvârșit sau câștigat de către Dumnezeu. Poate că există părți din tine care sunt slabe sau neascultătoare – dar atât timp cât perspectiva ta este corectă și motivațiile tale sunt corecte și atât timp cât ți-ai făcut dreaptă legătura ta cu Dumnezeu și ai făcut-o normală, atunci vei fi calificat spre desăvârșire de către Dumnezeu. Dacă nu ai legătura corectă cu Dumnezeu și acționezi de dragul trupului și de dragul familiei tale, atunci, indiferent cât de greu vei lucra, totul va fi în zadar. Dacă legătura ta cu Dumnezeu este normală, atunci totul se va aranja de la sine. Dumnezeu nu se uită la nimic altceva, ci se uită doar dacă ideile tale despre credința în Dumnezeu sunt corecte: în cine crezi, de dragul cărei persoane crezi și de ce crezi. Dacă poți să vezi clar aceste lucruri și să-ți îndrepți ideile și practica, atunci viața ta va progresa și vei intra cu siguranță pe calea cea bună. Dacă legătura ta cu Dumnezeu nu este normală, iar ideile tale despre credința în Dumnezeu se abat de la normal, atunci acestea vor împiedica orice altceva. Indiferent de cum crezi în Dumnezeu, nu vei câștiga nimic. Doar dacă legătura ta cu Dumnezeu este normală, vei fi acceptat de Dumnezeu atunci când vei refuza trupul, te vei ruga, vei suferi, vei îndura, te vei supune, îți vei ajuta frații și surorile, vei dedica mai mult efort lui Dumnezeu și așa mai departe. Dacă un lucru pe care-l faci are sau nu valoare și semnificație depinde dacă intențiile tale sunt corecte și dacă perspectivele sunt corecte. În zilele noastre, credința multora în Dumnezeu este ca și cum ar privi la un ceas cu capul întors într-o parte – perspectiva este deviantă. Totul va fi bine dacă se poate face o descoperire aici, totul va fi bine dacă aceasta va fi rezolvată, în timp ce totul se va destrăma dacă nu este rezolvată. Unii oameni se comportă bine în prezența Mea, dar în spatele Meu, tot ceea ce fac ei este să opună rezistență. Acestea sunt manifestări înșelătoare și viclene iar acest tip de persoană este servitor al Satanei, acestea sunt întruparea tipică a Satanei de a-L testa pe Dumnezeu. Ești o persoană dreaptă doar dacă poți să te supui lucrării Mele și cuvintelor Mele. Atât timp cât poți să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, atât timp cât tot ce faci este prezentabil înaintea lui Dumnezeu, tot ceea ce faci este drept și onorabil, atât timp cât nu săvârșești lucruri rușinoase, nu faci lucruri care ar vătăma viața oamenilor, atât timp cât trăiești în lumină și nu ești exploatat de Satana, atunci legătura ta cu Dumnezeu va fi îndreptată.

Fragment din „Cum este relația ta cu Dumnezeu?” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 410

Crezând în Dumnezeu, intențiile și punctele tale de vedere trebuie să fie îndreptate; trebuie să ai o înțelegere corectă și un tratament corect al cuvintelor lui Dumnezeu, al lucrării lui Dumnezeu, a mediilor aranjate de Dumnezeu, al omului confirmat de Dumnezeu și al Dumnezeului practic. Nu trebuie să practici potrivit gândurilor tale personale sau să-ți faci propriile tale planuri mărunte. Trebuie să fii în măsură să cauți adevărul în toate lucrurile și să rămâi la locul tău ca o creație a lui Dumnezeu și să te supui întregii lucrări a lui Dumnezeu. Dacă vrei să continui să fii desăvârșit de Dumnezeu și să intri pe calea corectă a vieții, atunci inima ta trebuie să trăiască mereu în prezența lui Dumnezeu, să nu fie desfrânată, să nu-l urmeze pe Satana, să nu-i lase Satanei nicio șansă să-și facă lucrarea și să nu-l lași pe Satana să te folosească. Trebuie să te dedici în totalitate lui Dumnezeu și să-L lași pe Dumnezeu să domnească asupra ta.

Ești dispus să fii servitorul Satanei? Ești dispus să fii exploatat de Satana? Crezi în Dumnezeu și-L urmezi pe Dumnezeu pentru a putea fi desăvârșit de El sau pentru a deveni astfel o zădărnicie în lucrarea lui Dumnezeu? Ești dispus să fii obținut de Dumnezeu și să trăiești o viață semnificativă sau ești dispus să trăiești o viață goală și fără valoare? Ești dispus să fii folosit de Dumnezeu sau exploatat de Satana? Ești dispus să lași cuvintele și adevărul lui Dumnezeu să te umple sau păcatul și pe Satana să o facă? Gândește-te și cântărește acest lucru. În viața ta de zi cu zi, trebuie să înțelegi cuvintele pe care le rostești și acele lucruri pe care le faci, care vor face ca legătura ta cu Dumnezeu să fie anormală, apoi să te îndrepți și să intri pe calea corectă. Măsoară-ți cuvintele, acțiunile, mișcările, gândurile și ideile în orice moment. Îmbrățișează-ți starea adevărată și intră pe calea lucrării Duhului Sfânt. Numai în acest fel poți avea o legătură normală cu Dumnezeu. Cântărind dacă legătura ta cu Dumnezeu este normală, vei putea să-ți schimbi intențiile, să înțelegi natura și esența omului și să te înțelegi pe tine însuți cu adevărat. Prin aceasta vei fi capabil să intri în experiențe reale, să te părăsești cu adevărat și să atingi dorința de a te supune. În astfel de aspecte, cum ar fi atunci când încerci să afli dacă legătura ta cu Dumnezeu este normală, vei fi capabil să găsești oportunități de a fi desăvârșit de Dumnezeu, vei fi capabil să înțelegi multe situații în care Duhul Sfânt lucrează și vei putea să vezi prin acestea multe trucuri și conspirații ale lui Satan. Doar în acest fel poți fi desăvârșit de Dumnezeu. Îți faci legătura cu Dumnezeu dreaptă astfel încât să te supui tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu. Asta ca să poți să pătrunzi mai adânc în experiențe reale și să obții mai multă lucrare a Duhului Sfânt. Când practici o legătură normală cu Dumnezeu, de cele mai multe ori, vei realiza acest lucru prin părăsirea ispitei trupești și prin cooperarea reală cu Dumnezeu. Ar trebui să înțelegi că „fără o inimă cooperantă este dificil să primești lucrarea lui Dumnezeu; dacă trupul nu suferă greutăți, nu există binecuvântări de la Dumnezeu; dacă spiritul nu se luptă, Satana nu se va rușina.” Dacă practici și înțelegi în mod clar aceste principii, punctele tale de vedere despre credința în Dumnezeu vor fi corectate. În practicile voastre actuale, trebuie să renunțați la perspectiva „căutării pâinii pentru a vă satisface foamea”, trebuie să renunțați la perspectiva că „totul este făcut de Duhul Sfânt și oamenii nu pot interveni”. Oamenii care vorbesc astfel gândesc cu toții: „Oamenii pot face tot ceea ce sunt dispuși să facă și, când va veni timpul, Duhul Sfânt va lucra și oamenii nu vor avea nevoie să învingă trupul, nu vor avea nevoie să coopereze ci va fi nevoie doar de Duhul Sfânt pentru a-i pune în mișcare”. Aceste puncte de vedere sunt absurde. În aceste condiții, Duhul Sfânt nu poate lucra. Acesta este un fel de punct de vedere care devine un mare obstacol în calea lucrării Duhului Sfânt. De multe ori, lucrarea Duhului Sfânt se realizează prin cooperarea oamenilor. Dacă oamenii nu cooperează și le lipsește hotărârea și vor să-și schimbe firea, să obțină lucrarea Duhului Sfânt și luminarea și iluminarea de la Dumnezeu, acestea devin toate gânduri extravagante. Acest lucru se numește „păsuire de sine și iertarea Satanei”. Oamenii de acest gen nu au o legătură normală cu Dumnezeu. Ai găsit multe manifestări ale Satanei în tine însuți și în faptele tale din trecut, există multe lucruri care s-au opus cerințelor actuale ale lui Dumnezeu. Ești capabil să le lași deoparte acum? Ajunge la o legătură normală cu Dumnezeu, înfăptuiește lucruri potrivit intențiilor lui Dumnezeu, devino o persoană nouă și ai o viață nouă, nu te uita înapoi la fărădelegile din trecut, nu te supăra prea mult, fii capabil să stai drept și să cooperezi cu Dumnezeu și îndeplinește-ți îndatoririle pe care trebuie să le îndeplinești. În acest fel, legătura ta cu Dumnezeu va fi normală.

Fragment din „Cum este relația ta cu Dumnezeu?” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 411

Dacă doar accepți aceste cuvinte verbal după ce le citești, dar nu ești mișcat în inima ta și nu ești serios în a avea o legătură normală cu Dumnezeu, atunci acest lucru dovedește că nu acorzi importanță legăturii tale cu Dumnezeu, că punctele tale de vedere n-au fost încă îndreptate, că intențiile tale nu sunt încă astfel încât să permită lui Dumnezeu să te câștige și să-I îngăduie lui Dumnezeu slavă, ci mai degrabă ești orientat să permiți conspirațiilor Satanei să triumfe și să-ți atingi scopurile personale. Acest gen de persoană are intenții și puncte de vedere incorecte. Indiferent de ceea ce a spus Dumnezeu sau cum este spus, ei sunt indiferenți și nu se poate vedea nicio transformare. Inimile lor nu simt teamă și sunt fără rușine. Acest tip de persoană este o persoană confuză, fără spirit. Pentru fiecare cuvântare a lui Dumnezeu, după ce ai citit-o și ai dobândit o înțelegere, o vei pune în practică. Indiferent de modul în care obișnuiai să practici înainte – poate că în trecut trupul tău era slab, erai rebel și te-ai împotrivit – acest lucru e nesemnificativ și nu îți poate împiedica viața să evolueze astăzi. Atât timp cât ești capabil să ai o legătură normală cu Dumnezeu astăzi, atunci există speranță. Dacă de fiecare dată când citești cuvintele lui Dumnezeu, ai schimbări și dai voie altor oameni să vadă că viața ta s-a transformat în bine, arată că ai o legătură normală cu Dumnezeu și că este dreaptă. Dumnezeu nu tratează oamenii în funcție de fărădelegile lor. Atât timp cât ești capabil să nu te răzvrătești din nou și să nu te împotrivești după ce ai înțeles și ți-ai dat seama, atunci Dumnezeu tot va avea milă de tine. Când dobândești această înțelegere și voința de a continua să fii desăvârșit de Dumnezeu, atunci starea ta în prezența lui Dumnezeu va fi normală. Indiferent de ceea ce faci, gândește-te: Ce va crede Dumnezeu dacă fac asta? Le va fi de folos fraților și pe surorilor mele? Va fi de folos lucrării din casa lui Dumnezeu? Gândește-te la intențiile tale în rugăciune, în părtășie, în vorbire, în lucru și în contactul cu oamenii și analizează dacă legătura ta cu Dumnezeu este normală sau nu. Dacă nu reușești să-ți distingi intențiile și gândurile, atunci nu ai niciun discernământ, ceea ce dovedește că înțelegi prea puțin despre adevăr. Dacă ești capabil să înțelegi clar tot ceea ce face Dumnezeu, să vezi lucrurile potrivit cuvântului lui Dumnezeu și să le vezi stând de partea lui Dumnezeu, atunci punctele tale de vedere vor fi corecte. Prin urmare, construirea unei legături bune cu Dumnezeu este o prioritate majoră pentru oricine crede în Dumnezeu; toată lumea ar trebui să o trateze ca fiind cea mai importantă sarcină și ca eveniment major din viața lor. Tot ceea ce faci ar trebui să fie pus în balanță cu faptul dacă ai sau nu o legătură normală cu Dumnezeu. Dacă legătura ta cu Dumnezeu este normală și intențiile tale sunt corecte, atunci fă acel lucru. Pentru a menține o legătură normală cu Dumnezeu, nu trebuie să-ți fie teamă să pierzi din interesele personale, nu trebuie să permiți Satanei să triumfe, nu trebuie să-l lași pe Satana să găsească nimic împotriva ta și nu trebuie să-i permiți să te facă să devii un obiect al batjocurii. O astfel de intenție este o manifestare a faptului că legătura ta cu Dumnezeu este normală. Nu este pentru trup, ci pentru pacea sufletească, pentru obținerea lucrării Duhului Sfânt și pentru mulțumirea voinței lui Dumnezeu. Dacă trebuie să intri într-o stare corectă, trebuie să construiești o legătură bună cu Dumnezeu, trebuie să-ți îndrepți punctul de vedere în credința în Dumnezeu. Este pentru a-i permite lui Dumnezeu să te câștige, să dezvăluie în tine roadele cuvintelor Sale și să te lumineze și mai mult. În acest fel vei intra pe calea corectă. Mănâncă și bea mereu cuvintele actuale ale lui Dumnezeu, intră pe calea actuală a lucrării Duhului Sfânt, înfăptuiește conform cerințelor actuale ale lui Dumnezeu, nu urma practicile vechi, nu rămâne ancorat de vechile modalități de a face lucrurile și intră rapid în modul de lucru de azi. În felul acesta legătura ta cu Dumnezeu va fi complet normală și vei intra pe calea cea bună de a crede în Dumnezeu.

Fragment din „Cum este relația ta cu Dumnezeu?” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 412

Cu cât oamenii sunt mai receptivi la cuvintele lui Dumnezeu, cu atât devin mai luminaţi şi cu atât mai mult flămânzesc și însetează în cercetarea cunoaşterii lui Dumnezeu. Numai aceia care primesc cuvintele lui Dumnezeu sunt capabili să trăiască experienţe mai profunde şi mai bogate; ei sunt singurii ale căror vieţi înfloresc din ce în ce mai mult. Fiecare om care cercetează viaţa trebuie să trateze lucrul acesta ca şi când ar fi slujba lui, şi ar trebui să aibă sentimentul că nu poate trăi fără Dumnezeu, că nu există nicio izbândă fără Dumnezeu, şi că totul este deşertăciune fără Dumnezeu. Ei ar trebui să aibă tăria de caracter de a nu face nimic fără prezenţa Duhului Sfânt şi de a nu fi dispuşi să facă nimic dacă cititul cuvintelor lui Dumnezeu nu dă roade. Nu ar trebui să acţioneze ca să se răsfețe. Experienţele de viaţă vin prin luminarea şi îndrumarea lui Dumnezeu şi tot acestea reprezintă fructificare eforturilor voastre subiective. Ar trebui să nu simţiţi nevoia de a vă aduce scuze în experienţa voastră de viaţă.

Uneori, stările tale nu sunt normale – pierzi prezenţa lui Dumnezeu şi nu mai poţi să Îl simţi atunci când te rogi; este normal să îţi fie teamă în astfel de momente. Ar trebui să îţi începi imediat căutarea sau Dumnezeu se va îndepărta şi mai mult de tine, iar Duhul Sfânt nu îţi va mai fi alături o zi sau două, sau chiar o lună sau două, şi tu vei fi şi mai lipsit de lucrarea Lui. Atunci când întâlneşti acest tip de situaţie, devii indiferent într-o oarecare măsură; eşti încă o dată luat prizonier de Satana, şi chiar vei fi capabil să faci orice – să iubeşti banii şi să ţi-i doreşti, să îţi amăgeşti fraţii şi surorile, să te uiţi la filme şi videoclipuri, să joci mahjong, şi chiar să fumezi şi să bei, fără să fii supus vreunei discipline. Inima ta se îndepărtează de Dumnezeu, încerci în secret să devii independent şi îți faci propriile judecăți după placul inimii cu privire la lucrarea Sa. În unele cazuri este atât de grav încât oamenii cad în păcat cu sexul opus, fără să se simtă ruşinaţi sau jenaţi. Astfel de oameni sunt abandonaţi de Duhul Sfânt şi, de fapt, au fost lipsiţi de lucrarea Duhului Sfânt pentru multă vreme. Tot ceea ce vezi în ei este că devin din ce în ce mai corupţi, că îşi întind mâinile rele din ce în ce mai mult şi că, în cele din urmă, neagă existenţa acestei căi – devin prizonierii Satanei prin păcatele lor. Dacă descoperi că ai prezenţa Duhului Sfânt, dar nu şi lucrarea Lui, eşti deja într-o stare foarte periculoasă. Atunci când nu mai poţi să simţi prezenţa Duhului Sfânt, eşti pe punctul de a muri. Dacă tot nu reuşeşti să te căieşti, vei fi înapoiat pe deplin lui Satana şi vei fi unul dintre cei care sunt eliminaţi. Aşadar, când îţi dai seama că te afli într-o stare în care ai doar prezenţa Duhului Sfânt (nu comiţi păcate, nu te angajzei în acte de depravare, sau nu te împotriveşti în mod evident lui Dumnezeu), dar îţi lipseşte lucrarea Sfântului Duh (nu eşti emoţionat atunci când te rogi, nu eşti răsplătit cu nicio luminare sau iluminare clară când mănânci şi bei cuvintele lui Dumnezeu, eşti leneş în ceea ce priveşte mâncatul şi băutul cuvintelor lui Dumnezeu, îţi lipseşte mereu creşterea în viaţă, nu ai parte de o iluminare semnificativă mult timp), în aceste momente trebuie să fii mai atent. Nu mai poţi să te răsfeţi sau să fii îndărătnic. Prezenţa Duhului Sfânt poate să dispară în orice moment, aşadar situaţiile acestea sunt momente periculoase. Dacă întâlneşti o astfel de stare, trebuie să faci rapid rectificări. În primul rând, ar trebui să te rogi să te căieşti, să implori mila lui Dumnezeu, să te rogi mai sincer; mai mult, trebuie să-ţi linişteşti inima ca să mănânci şi să bei cuvintele lui Dumnezeu şi, pe baza aceasta, să te rogi mai mult. Întăreşte-ţi eforturile cântând imnuri, rugându-te, mâncând şi bând cuvintele lui Dumnezeu şi făcându-ţi datoria. Când eşti cel mai slab, inima îți este cel mai ușor ocupată de Satana; dacă este aşa, inima îţi va fi luată din faţa lui Dumnezeu şi înapoiată Satanei; prin urmare, nu vei avea prezenţa Duhului Sfânt şi îţi va fi extrem de dificil să recuperezi lucrarea Duhului Sfânt. Este mai bine să cauţi lucrarea Duhului Sfânt atunci când încă mai ai prezenţa Lui, să Îl rogi pe Dumnezeu să te lumineze mai mult şi să nu Îi permiţi să se îndepărteze de tine. Ar trebui să te rogi, să cânţi imnuri, să-ţi îndeplineşti menirea şi să bei şi să mănânci cuvintele lui Dumnezeu astfel încât Satana să nu aibă ocazia să-şi facă lucrarea. Procedând astfel, vei câştiga lucrarea Duhului Sfânt. Dacă aşa nu îţi revii, ci doar aştepţi, când vei pierde prezenţa Duhului Sfânt îţi va fi greu să îţi revii, în afară de cazul în care Duhul Sfânt nu te emoţionează, nu te luminează şi iluminează în mod deosebit; chiar şi aşa, starea ta nu va putea fi recuperabilă în decursul unei singure zile sau două, sau chiar într-o jumătate de an. Acest lucru se întâmplă doar pentru că oamenii se lasă pe tânjală şi nu reuşesc să-şi continue experienţa în mod corespunzător; prin urmare, ei sunt abandonaţi de Duhul Sfânt. Chiar dacă ţi-ai revenit, lucrarea prezentă a lui Dumnezeu nu îţi va fi foarte clară pentru că ai rămas atât de în urmă cu experienţa ta de viaţă, ca şi când aceasta s-ar fi scufundat. Nu este acesta un lucru care pune viaţa în pericol? Însă Eu le spun unor astfel de oameni: nu este prea târziu pentru tine să te căieşti acum, dar există o condiţie, şi anume că trebuie să lucrezi mai mult şi că nu poţi fi leneş. Dacă alţi oameni se roagă de cinci ori zilnic, tu ar trebui să te rogi de zece ori; dacă alţi oameni mănâncă şi beau cuvintele lui Dumnezeu timp de două ore zilnic, tu ar trebui să-ţi petreci între patru şi şase ore; dacă alţi oameni ascultă imnuri două ore, tu trebuie să-ţi petreci măcar jumătate de zi. Linişteşte-te frecvent înaintea lui Dumnezeu şi gândeşte-te la dragostea lui Dumnezeu; doar atunci vor fi roade când ești mişcat, inima ta s-a întors la El şi nu îţi mai dorești să te îndepărtezi de El. Doar prin aceste practici poţi să-ţi recuperezi starea normală, ca în trecut.

Fragment din „Cum să intri într-o stare adecvată” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 413

Ați mers doar foarte puțin pe calea unui om cu credință în Dumnezeu și încă nu ați intrat pe calea cea dreaptă, deci sunteți încă departe a de atinge standardele lui Dumnezeu. În momentul de față, statura voastră nu este potrivită pentru a satisface cererile Lui. Din cauza calibrului vostru și a naturii voastre corupte, tratați întotdeauna cu nepăsare lucrarea lui Dumnezeu; nu o luați în serios. Acesta este cel mai grav neajuns al vostru. Cu siguranță, nu există nimeni care să poată constata calea pe care merge Duhul Sfânt; cei mai mulți dintre voi nu o înțelegeți și nu o puteți vedea clar. În plus, cei mai mulți dintre voi nu luați în seamă această chestiune și nici atât nu o puneți la inimă. Dacă voi continuați astfel și ignorați lucrarea Duhului Sfânt, atunci calea pe care mergeți ca și credincioși în Dumnezeu va fi zadarnică. Se întâmplă astfel fiindcă nu faceți tot ce vă stă în puteri pentru a căuta să împliniți voia lui Dumnezeu și fiindcă nu cooperați bine cu Dumnezeu. Nu e vorba de faptul că Dumnezeu nu a lucrat asupra ta sau că Duhul Sfânt nu te-a mișcat. Este din cauză că ești atât de nepăsător încât nu iei în serios lucrarea Duhului Sfânt. Trebuie să răstorni imediat această situație și să mergi pe calea pe care Duhul Sfânt conduce oamenii. Acesta este subiectul principal pentru astăzi. „Calea pe care Duhul Sfânt conduce” se referă la a câștiga luminarea spirituală, a cunoaște cuvântul lui Dumnezeu, a dobândi claritate pe calea dinainte, a fi capabili să pătrundeți în adevăr pas cu pas și a ajunge la o mai mare cunoaștere a lui Dumnezeu. Calea pe care Duhul Sfânt conduce oamenii este în primul rând calea către o mai clară înțelegere a cuvântului lui Dumnezeu, liberă de abateri și concepții greșite, iar cei care merg pe ea, merg pe ea în mod direct. Pentru a obține acest rezultat, va fi nevoie să lucrați în armonie cu Dumnezeu, să găsiți o cale corectă de practicat și să mergeți pe calea deschisă de Duhul Sfânt. Asta implică o cooperare din partea omului, adică ceea ce trebuie să faceți pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu de la voi și cum trebuie vă purtați pentru a pătrunde pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu.

Poate părea complicat să mergi pe calea deschisă de Duhul Sfânt, dar ți se va părea mult mai simplu când calea de a practica îți va fi clară. Adevărul este că oamenii sunt în stare să împlinească tot ce le cere Dumnezeu – nu e ca și cum El încearcă să învețe porcii să zboare. În toate situațiile, Dumnezeu caută să rezolve problemele oamenilor și să le alunge grijile. Toți trebuie să înțelegeți asta: nu-L înțelegeți greșit pe Dumnezeu. Oamenii sunt conduși, conform cuvântului lui Dumnezeu, pe calea pe care merge Duhul Sfânt. Așa cum am menționat înainte, trebuie să vă dați inima lui Dumnezeu. Aceasta este o condiție prealabilă pentru a merge pe calea deschisă de Duhul Sfânt. Trebuie să faceți asta pentru a intra pe calea cea dreaptă. Cum poate o persoană să facă în mod conștient lucrarea de a-și da inima lui Dumnezeu? În viața voastră de zi cu zi, când experimentați lucrarea lui Dumnezeu și vă rugați Lui, o faceți cu nepăsare – vă rugați lui Dumnezeu în timp ce lucrați. Poate să însemne asta că vă dați inima lui Dumnezeu? Vă gândiți la chestiuni gospodărești sau la treburi ale trupului; aveți mereu păreri contradictorii. Poate asta să însemne a-ți liniști inima în prezența lui Dumnezeu? Acest lucru se întâmplă pentru că inima ta e fixată întotdeauna pe treburi exterioare și nu e capabilă să se întoarcă spre Dumnezeu. Dacă doriți cu adevărat să aveți inima împăcată înaintea lui Dumnezeu, atunci trebuie să faceți lucrarea de a coopera în mod conștient. Adică, fiecare dintre voi trebuie să-și facă timp pentru devoționale, timp pentru a lăsa la o parte oamenii, evenimentele și lucrurile; potolește-ți inima și liniștește-te înaintea lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să păstreze notițe devoționale individuale, consemnându-și cunoștințele despre cuvântul lui Dumnezeu și despre cum este mișcat duhul său, indiferent dacă sunt profunde sau superficiale; fiecare trebuie să-și liniștească inima înaintea lui Dumnezeu în mod conștient. Dacă în fiecare zi îți poți dedica o oră sau două adevăratei vieți spirituale, atunci vei simți că în acea zi viața ta va fi îmbogățită și inima ta va fi luminoasă și curată. Dacă trăiești zilnic acest gen de viață spirituală, atunci vei putea să-ți readuci mai mult inima în posesia lui Dumnezeu, duhul tău va deveni tot mai puternic, condiția ta se va îmbunătăți constant, iar tu vei deveni mai capabil să mergi pe calea pe care conduce Duhul Sfânt și Dumnezeu va revărsa asupra ta din ce în ce mai multe binecuvântări. Scopul vieții voastre spirituale este să căutați în mod conștient să dobândiți prezența Duhului Sfânt. Nu este să respectați reguli sau să conduceți ritualuri religioase, ci să acționați cu adevărat în acord cu voia lui Dumnezeu și să vă disciplinați trupul – asta e ceea ce ar trebui să facă omul, deci ar trebui să faceți acest lucru din răsputeri. Cu cât este mai bună cooperarea ta și cu cât depui mai mult efort, cu atât mai ușor vei putea să-ți întorci inima către Dumnezeu și să-ți liniștești inima înaintea Lui. La un moment dat, Dumnezeu îți va câștiga întru totul inima. Nimeni nu va mai putea să-ți clintească sau să-ți captureze inima și Îi vei aparține complet lui Dumnezeu. Dacă mergi pe această cale, atunci cuvântul lui Dumnezeu ți se va dezvălui în permanență și te va lumina asupra tuturor lucrurilor pe care nu le înțelegi – toate acestea pot fi obținute prin cooperarea ta. Iată de ce Dumnezeu spune întotdeauna: „Pe toți cei care acționează în acord cu Mine îi voi răsplăti îndoit.” Trebuie să vedeți clar această cale. Dacă doriți să mergeți pe calea cea dreaptă, atunci trebuie să faceți tot ce puteți pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Trebuie să faceți tot ce puteți pentru a dobândi o viață spirituală. La început, poate că nu vei obține rezultate deosebite în această urmărire, dar nu trebuie să-ți permiți să dai înapoi sau să te afunzi în negativism – trebuie să continui să lucrezi din greu! Cu cât trăiești mai mult o viață spirituală, cu atât inima îți va fi mai plină de cuvintele lui Dumnezeu, preocupată întotdeauna de aceste chestiuni, îndurând întotdeauna această povară. După aceea, dezvăluie-I lui Dumnezeu adevărul tău cel mai lăuntric prin intermediul vieții tale spirituale; spune-I ce ești dornic să faci, la ce te gândești, înțelegerea și viziunea ta despre cuvântul lui Dumnezeu. Nu ține ascuns nimic, nici măcar un pic! Practică rostirea cuvintelor din inima ta, mărturisește-I lui Dumnezeu adevăratele tale sentimente; dacă se află în inima ta, orice-ar fi, vorbește. Cu cât vorbești mai mult astfel, cu atât vei simți mai mult frumusețea lui Dumnezeu, iar inima ta va fi atrasă tot mai mult către Dumnezeu. Când acest lucru se va întâmpla, vei simți că Dumnezeu îți este mai drag decât oricine altcineva. Nu vei pleca niciodată de lângă Dumnezeu, indiferent ce s-ar întâmpla. Dacă practici zilnic acest fel de devoțional spiritual și nu ți-l scoți din minte, ci îl consideri o chestiune de mare importanță în viața ta, atunci cuvântul lui Dumnezeu îți va ocupa inima. Aceasta înseamnă să fii atins de Duhul Sfânt. Va fi ca și cum inima ta ar fi fost întotdeauna în posesia lui Dumnezeu, ca și cum ceea ce iubești este întotdeauna în inima ta. Nimeni nu poate lua asta de la tine. Când se va întâmpla acest lucru, Dumnezeu va trăi cu adevărat înăuntrul tău și va avea un loc în inima ta.

Fragment din „O viață spirituală normală îi conduce pe oameni pe calea cea dreaptă” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 414

Un credincios trebuie să aibă o viață spirituală normală – aceasta este fundamentul pentru trăirea cuvintelor lui Dumnezeu și pentru pătrunderea în realitate. În prezent, pot îndeplini standardele unei vieți spirituale normale toate rugăciunile, apropierea de Dumnezeu, cântecele, slăvirea, meditația și încercarea de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu pe care le practicați? Niciunuia dintre voi nu îi este foarte clar. O viață spirituală normală nu se reduce la rugăciune, cântece, viață bisericească, la a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu și alte asemenea practici, ci înseamnă să duci o viață spirituală curată și plină de energie. Nu e vorba de metodă, ci de rezultat. Majoritatea oamenilor consideră că, pentru a avea o viață spirituală normală, o persoană trebuie să se roage, să cânte, să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu sau să încerce să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu. Nu contează dacă este vreun rezultat sau dacă există înțelegere adevărată, acești oameni se concentrează doar asupra mișcărilor de la exterior și nu se concentrează asupra rezultatului – aceștia sunt oameni care trăiesc în ritualurile religiei, și nu oameni care trăiesc în interiorul bisericii și, cu atât mai puțin, oameni ai Împărăției. Rugăciunile, cântările, mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu ale acestor persoane respectă toate regulile, sunt obligate să facă acest lucru și sunt făcute conform tendințelor; nu sunt făcute de bunăvoie sau din inimă. Oricât de mult s-ar ruga sau ar cânta aceste persoane, nu vor obține absolut nici un rezultat, pentru că tot ceea ce practică sunt reguli și ritualuri religioase, și nu cuvintele lui Dumnezeu. Concentrându-se doar asupra metodei și luând cuvintele lui Dumnezeu drept reguli de respectat, genul acesta de persoană nu practică cuvântul lui Dumnezeu, ci satisface trupul și face lucruri pentru a se lăuda în fața celorlalți. Genul acesta de ritual și regulă religioasă vine de la om, nu de la Dumnezeu. Dumnezeu nu impune reguli, nu respectă nicio lege; El face lucruri noi zi de zi și face lucruri practice. Ca oamenii din Biserica Treimii care se limitează la veghe zilnică dimineața, rugăciuni seara, rugăciuni de mulțumire înainte de masă, exprimarea mulțumirii în tot ceea ce fac și alte asemenea practici, oricât de multe ar face oamenii aceștia sau oricât de mult ar dura ceea ce fac, ei nu vor avea lucrarea Sfântului Duh. Dacă oamenii trăiesc încorsetați de reguli, cu inimile revărsându-se în practici, atunci Sfântul Duh nu poate lucra, pentru că inimile oamenilor sunt ocupate cu reguli, ocupate cu concepții omenești; așadar, Dumnezeu nu are cum să lucreze; oamenii vor trăi doar sub controlul legii tot timpul, iar genul acesta de persoană nu va fi nicicând în stare să primească slava lui Dumnezeu.

O viață spirituală normală înseamnă să-ți trăiești viața în fața lui Dumnezeu. Când se roagă, o persoană își poate liniști inima în fața lui Dumnezeu și, prin rugăciune, poate căuta luminarea de către Sfântul Duh, poate cunoaște cuvintele lui Dumnezeu și poate înțelege voia lui Dumnezeu. Când mănâncă și bea din cuvintele lui Dumnezeu, o persoană poate înțelege mai clar și poate fi mai lucidă cu privire la ceea ce vrea Dumnezeu să facă în acel moment, și poate apuca pe o cale nouă a practicii, fără a fi conservatoare, astfel încât întreaga practică a acestei persoane să fie în scopul obținerii progresului în viață. De exemplu, rugăciunea cuiva nu este în scopul de a rosti câteva cuvinte frumoase sau de a striga în fața lui Dumnezeu pentru a-și exprima recunoștința, ci mai degrabă pentru a practica exersarea spiritului, a-și liniști inima în fața lui Dumnezeu, a practica căutarea îndrumării cuvintelor lui Dumnezeu în toate, a face din inima cuiva o inimă atrasă zi de zi spre o nouă lumină, a nu fi nici pasiv, nici leneș și a pătrunde pe calea potrivită de practicare a cuvintelor lui Dumnezeu. În prezent, majoritatea oamenilor se concentrează asupra metodelor și nu încearcă să caute adevărul pentru a obține progres în viață; aici deviază oamenii. Mai sunt și unii oameni care, deși sunt capabili să primească noua lumină, metodele lor nu se schimbă; aceștia integrează noțiuni religioase ale trecutului pentru a primi cuvântul lui Dumnezeu astăzi; și ceea ce primesc este încă doctrina care cuprinde noțiuni religioase și nu primesc numai lumina zilei de azi. Așadar, practicile lor sunt impure – fac același lucru cu un nume nou și, oricât de bună le-ar fi practica, este totuși ipocrită. Dumnezeu îi îndrumă pe oameni să facă lucruri noi zi de zi și le cere oamenilor să aibă noi percepții și noi înțelegeri zi de zi, nu să fie demodați sau monotoni. Dacă crezi de mulți ani în Dumnezeu, dar metodele tale nu s-au schimbat deloc, dacă ești încă înflăcărat și ocupat la exterior și nu vii înaintea lui Dumnezeu să te bucuri de cuvintele Lui cu o inimă liniștită, atunci nu vei fi capabil să obții nimic. Când te bucuri de noua lucrare a lui Dumnezeu, dacă nu-ți alcătuiești un plan nou, ci, în schimb, te agăți de vechi lucruri din trecut și primești doar o cantitate limitată de lumină nouă fără a schimba felul în care practici, atunci, cu toate că acest tip de persoană este cu numele în acest curent, în realitate este un fariseu religios în afara curentului Sfântului Duh.

Fragment din „Cu privire la o viață spirituală cuviincioasă” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 415

Dacă vrei să duci o viață spirituală normală, trebuie să primești zilnic lumină nouă, să cauți adevărata înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu și să capeți luciditate în privința adevărului. Trebuie să ai o cale către practică în tot, iar citind zilnic cuvintele lui Dumnezeu poți găsi noi întrebări și îți poți descoperi propriile defecte. La rândul ei, aceasta va aduce o inimă care suferă de sete și caută, care îți va pune în mișcare întreaga ființă și vei fi capabil să fii liniștit în fața lui Dumnezeu oricând și să ai o teamă profundă de a rămâne în urmă. Dacă o persoană poate avea această inimă însetată și căutătoare, și dacă este și dispusă să intre în ea fără oprire, atunci e pe calea cea bună înspre o viață spirituală. Toți acei care pot accepta să fie mișcați de către Sfântul Duh, care doresc să facă progrese, care sunt dispuși să caute să fie desăvârșiți de Dumnezeu, cei care tânjesc după o înțelegere mai profundă a cuvintelor lui Dumnezeu, și cei care nu caută lucruri supranaturale, ci plătesc un preț practic, arată considerație practică voinței lui Dumnezeu, pătrund în ea practic, își fac experiența mai adevărată și mai realistă, care nu caută cuvintele goale ale doctrinei și care nu caută nici un sentiment supranatural, nici nu venerează vreun mare om – genul acesta de persoană a pătruns într-o viață spirituală normală. Tot ceea ce face este în scopul de a obține și mai mult progres în viață, pentru a-și păstra spiritul proaspăt, nu stagnant și pentru a fi mereu capabil să pătrundă în el pozitiv. Dacă o persoană are o viață spirituală normală, dacă obține zi de zi eliberare și libertate în spirit, atunci poate practica liberă cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L mulțumi pe El și, chiar și atunci când se roagă, nu trece doar prin niște formalități sau urmează un proces, și e capabilă să țină pasul zi de zi cu lumina nouă. De exemplu: când practică liniștirea inimii în fața lui Dumnezeu, își poate face inima cu adevărat liniștită în fața lui Dumnezeu și nimeni nu o poate tulbura și nicio persoană, eveniment sau lucru nu-i poate înfrâna viața spirituală normală. Genul acesta de practică este în scopul obținerii unui rezultat, nu doar pentru a da oamenilor niște reguli pe care să le respecte. Genul acesta de practică nu este respectarea regulilor, ci pentru a ajuta progresul în viață al oamenilor. Dacă nu ești decât un păstrător al regulilor, atunci viața ta nu se va schimba niciodată; chiar dacă alții pot practica astfel, așa cum faci și tu, în cele din urmă, alții pot ține pasul cu lucrarea Sfântului Duh, în timp ce tu vei fi eliminat din curentul Sfântului Duh. Așa că, nu te păcălești pe tine însuți? Scopul acestor cuvinte este să le permită oamenilor să-și liniștească inimile în fața lui Dumnezeu și să se întoarcă spre Dumnezeu, să permită lucrării lui Dumnezeu să se desfășoare nestingherită asupra oamenilor și, pentru aceasta, să obțină rezultate.

Fragment din „Cu privire la o viață spirituală cuviincioasă” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 416

Voi nu dați nicio importanță rugăciunii în viața voastră de zi cu zi. Oamenii neglijează chestiunea rugăciunii. Rugăciunile erau de obicei superficiale, omul făcând pur și simplu lucrurile mecanic înaintea lui Dumnezeu. Niciunul nu și-a oferit pe deplin inima înaintea lui Dumnezeu și nu s-a rugat cu adevărat lui Dumnezeu. Oamenii se rugau lui Dumnezeu doar când se iveau necazurile. În tot acest timp, te-ai rugat vreodată cu adevărat lui Dumnezeu? A existat vreodată un moment când ai vărsat lacrimi de durere înaintea lui Dumnezeu? A existat vreun moment când ai venit înaintea Lui ca să te cunoști? Ai avut vreodată o rugăciune deschisă cu Dumnezeu? Rugăciunea vine prin practică: dacă nu te rogi în mod obișnuit acasă, atunci nu vei avea cum să te rogi nici în biserică și, dacă nu te rogi în mod normal în cadrul adunărilor mici, atunci vei fi incapabil să te rogi în cadrul adunărilor mari. Dacă în mod obișnuit nu te apropii de Dumnezeu și nu chibzuiești la cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu vei avea nimic de spus când vine vremea să te rogi și, chiar dacă te rogi, doar te vei preface; nu va fi rugăciune adevărată.

Ce înseamnă să te rogi cu adevărat? Înseamnă să-I spui lui Dumnezeu ce e în inima ta, să comunici cu Dumnezeu după ce ai înțeles voia Lui, să ai comuniune cu El prin cuvintele Lui, să te simți deosebit de apropiat de Dumnezeu, să simți că El Se află în fața ta și să crezi că ai ceva să-I spui. Îți simți inima plină de lumină și simți cât de frumos este Dumnezeu. Te vei simți deosebit de inspirat și, ascultându-te, frații și surorile tale se simt mulțumiți. Vor simți că vorbele pe care le rostești sunt chiar vorbele din inimile lor, cuvintele pe care ei doresc să le spună, de parcă vorbele tale le-ar înlocui pe ale lor. Aceasta este adevărata rugăciune. După ce te-ai rugat cu adevărat, vei avea inima împăcată și vei cunoaște mulțumirea. Puterea de a-L iubi pe Dumnezeu poate crește, și vei simți că nimic din viață nu este mai de preț sau mai semnificativ decât să-L iubești pe Dumnezeu. Toate acestea dovedesc că rugăciunile tale au fost eficiente. Te-ai rugat vreodată astfel?

Și cum rămâne cu conținutul rugăciunii? Rugăciunea ta ar trebui să decurgă pas cu pas, în conformitate cu adevărata stare din inima ta și cu lucrarea Duhului Sfânt; te afli în comuniune cu Dumnezeu, în conformitate cu voia Lui și cu ceea ce El cere de la oameni. Când începi să practici rugăciunea, mai întâi dăruiește-ți inima lui Dumnezeu. Nu căuta să înțelegi voia lui Dumnezeu – încearcă doar să rostești cuvintele venite din inima ta către Dumnezeu. Când vii înaintea lui Dumnezeu, grăiește astfel: „O, Dumnezeule! Abia azi înțeleg că obișnuiam să nu mă supun Ție. Sunt cu adevărat corupt și vrednic de dispreț. Doar mi-am irosit viața. Începând de azi, voi trăi pentru Tine. Voi duce o viață care să aibă un sens și voi face voia Ta. Fie ca Duhul Tău să lucreze întotdeauna în mine și să mă ilumineze și să mă lumineze necontenit. Lasă-mă să aduc mărturie puternică și răsunătoare înaintea Ta. Lasă ca Satana să vadă gloria Ta, mărturia Ta și dovada triumfului Tău manifestându-se în noi.” Când te rogi astfel, inima ta se va elibera pe deplin. După ce te-ai rugat în acest fel, inima ta va fi mai aproape de Dumnezeu și, dacă te poți ruga adesea în acest fel, Duhul Sfânt va lucra, inevitabil, în tine. Dacă întotdeauna Îl chemi astfel pe Dumnezeu și-ți exprimi hotărârea în fața Lui, va veni ziua când hotărârea ta va fi acceptată înaintea lui Dumnezeu, când inima ta și întreaga ta ființă vor fi câștigate de Dumnezeu și, în cele din urmă, vei fi făcut desăvârșit de către El. Pentru voi, rugăciunea este de cea mai mare importanță. Când te rogi și primești lucrarea Duhului Sfânt, inima ta va fi mișcată de Dumnezeu, iar puterea dragostei pentru Dumnezeu va izvorî din tine. Dacă nu te rogi din inimă, dacă nu-ți deschizi inima către comuniunea cu Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu va avea cum să lucreze în tine. Dacă, după ce te-ai rugat și ai rostit cuvintele din inima ta, Duhul lui Dumnezeu nu Și-a început lucrarea, iar tu nu ai primit nicio inspirație, atunci asta arată că inima ta este lipsită de sinceritate, cuvintele tale nu sunt adevărate și sunt încă impure. Dacă, după ce te-ai rugat, ai un sentiment de mulțumire, atunci rugăciunile tale au fost acceptate de Dumnezeu, iar Duhul lui Dumnezeu lucrează în tine. Ca persoană ce slujește înaintea lui Dumnezeu, nu poți fi lipsit de rugăciuni. Dacă vezi cu adevărat părtășia cu Dumnezeu ca pe un lucru care e valoros și plin de sens, atunci poți abandona rugăciunea? Nimeni nu poate exista fără comuniunea cu Dumnezeu. Fără rugăciune, tu trăiești în trup, trăiești în lanțurile Satanei; fără rugăciune adevărată, trăiești sub influența întunericului. Sper ca frații și surorile să poată să se roage cu adevărat zi de zi. Nu e vorba despre a urma regulile, ci despre a obține un anumit rezultat. Ești gata să renunți la puțin somn și confort ca să te trezești devreme pentru rugăciunile de dimineață și să te bucuri de cuvintele lui Dumnezeu? Dacă te rogi cu o inimă pură și mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu astfel, atunci vei fi mai acceptabil pentru El. Dacă faci asta în fiecare dimineață, dacă zilnic exersezi dăruirea inimii tale lui Dumnezeu, te implici și trăiești în comuniune cu El, atunci cunoștințele tale despre Dumnezeu vor crește cu siguranță și vei fi putea să înțelegi mai bine voia lui Dumnezeu. Să spui: „O, Dumnezeule! Sunt dornic să-mi îndeplinesc datoria. Doar Ție Îți dăruiesc întreaga mea ființă, pentru ca Tu să poți fi preaslăvit în noi, să Te poți bucura de mărturia adusă de acest grup al nostru. Te implor să lucrezi în noi, ca să ajung să Te pot iubi cu adevărat, să Te mulțumesc și să Te urmăresc ca pe țelul meu.” Când preiei această povară, cu siguranță Dumnezeu te va face desăvârșit. N-ar trebui să te rogi doar pentru folosul tău, ci și pentru a urma voia lui Dumnezeu și a-L iubi. Acesta este tipul cel mai adevărat de rugăciune. Tu ești o persoană care se roagă pentru a urma voia lui Dumnezeu?

În trecut, voi nu știați cum să vă rugați și neglijați chestiunea rugăciunii. Acum, voi trebuie să faceți tot posibilul pentru a învăța să vă rugați. Dacă nu reușești să-ți aduni puterea dinăuntrul tău spre a-L iubi pe Dumnezeu, atunci cum te rogi? Ar trebui să spui: „O, Dumnezeule! Inima mea nu este în stare să Te iubească cu adevărat. Eu vreau să Te iubesc, dar îmi lipsește puterea. Ce-ar trebui să fac? Fie ca Tu să-mi deschizi ochii spirituali și fie ca Duhul Tău să-mi miște inima. Fă astfel încât, atunci când vin înaintea Ta, să mă dezbar de tot ce e negativ, să încetez să fiu constrâns de vreo persoană, pricină sau lucru și să-mi dezvălui inima înaintea Ta cu totul, și fă astfel încât să-Ți ofer întreaga mea ființă. Oricum m-ai pune la încercare, eu sunt gata. Acum nu mă gândesc deloc la perspectivele mele și nici nu sunt sub amenințarea morții. Cu o inimă care Te iubește, doresc să caut calea vieții. Fiecare chestiune, fiecare lucru – toate sunt în mâinile Tale; soarta mea este în mâinile Tale și Tu ții însăși viața mea în mâinile Tale. Acum, caut să Te iubesc și, indiferent dacă mă lași să Te iubesc, indiferent cum se amestecă Satana, Eu sunt hotărât să Te iubesc.” Când te confrunți cu această chestiune, să te rogi în acest fel. Dacă te rogi astfel în fiecare zi, puterea de a-L iubi pe Dumnezeu va crește treptat.

Fragment din „Despre practica rugăciunii” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 417

Cum putem pătrunde în rugăciunea adevărată?

Când te rogi, inima ta trebuie să fie liniștită înaintea lui Dumnezeu și trebuie să fie sinceră. Comunici cu adevărat și te rogi cu Dumnezeu – nu trebuie să încerci să-L lingușești pe Dumnezeu folosind cuvinte care sună bine. Rugăciunea ar trebui să fie centrată în jurul a ceea ce Dumnezeu dorește să realizeze chiar acum. Cere-I lui Dumnezeu să-ți aducă o mai mare luminare și iluminare, adu-ți starea și necazurile reale în prezența lui Dumnezeu când te rogi, inclusiv hotărârea pe care ai luat-o înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea nu înseamnă să urmezi procedura; înseamnă să-L cauți pe Dumnezeu cu o inimă cinstită. Cere-I lui Dumnezeu să-ți protejeze inima, astfel încât inima ta să fie adesea liniștită înaintea Lui; să facă astfel încât, în mediul în care El te-a plasat, să te cunoști pe tine însuți, să te urăști și să te lepezi de tine, permițându-ți astfel să ai o relație potrivită cu Dumnezeu și să devii cu adevărat cineva care-L iubește pe Dumnezeu.

Care este semnificația rugăciunii?

Rugăciunea este una dintre modalitățile prin care omul cooperează cu Dumnezeu, este un mijloc prin care omul Îl invocă pe Dumnezeu și este procesul prin care omul este mișcat de Duhul lui Dumnezeu. Se poate spune că oamenii lipsiți de rugăciune sunt oameni morți, fără de spirit, dovadă că le lipsește capacitatea de a fi mișcați de Dumnezeu. Fără rugăciune, ar fi imposibil ca oamenii să ducă o viață spirituală normală și cu atât mai puțin să țină pasul cu lucrarea Duhului Sfânt. A nu te ruga înseamnă a reteza orice legătură cu Dumnezeu și ar fi imposibil să primești lauda lui Dumnezeu. Ca persoană care crede în Dumnezeu, cu cât cineva se roagă mai mult, adică este mai mișcat de Dumnezeu, cu atât va fi mai hotărât și mai capabil să primească nouă luminare de la Dumnezeu. Ca urmare, astfel de oameni pot fi desăvârșiți foarte repede de către Duhul Sfânt.

Care este efectul care trebuie obținut prin rugăciune?

Poate că oamenii sunt capabili să urmeze practica rugăciunii și să înțeleagă semnificația rugăciunii, dar nu este ușor a face astfel încât rugăciunea să aibă efect. Rugăciunea nu înseamnă să urmezi o serie de formalități sau de proceduri ori să reciți cuvintele lui Dumnezeu. Altfel spus, rugăciunea nu înseamnă să repeți papagalicește niște cuvinte și să îi copiezi pe alții. În rugăciune, trebuie să atingi starea în care să poți să-ți dăruiești inima lui Dumnezeu, deschizându-ți inima astfel încât să poată fi mișcată de Dumnezeu. Dacă vrei ca rugăciunile tale să fie eficiente, atunci ele trebuie întemeiate pe citirea cuvintelor lui Dumnezeu. Doar dacă te rogi folosind cuvintele lui Dumnezeu vei putea primi mai multă luminare și iluminare. Manifestările unei rugăciuni adevărate sunt: să ai o inimă care tânjește după tot ce Dumnezeu cere și, mai mult decât atât, care dorește să îndeplinească aceste cerințe; să urăști tot ceea ce Dumnezeu urăște, iar apoi, pe baza acestui lucru, să dobândești o oarecare înțelegere și să cunoști cu claritate adevărurile pe care le explică Dumnezeu. Când există hotărâre, credință, cunoaștere și o cale prin care să practici după ce te rogi, doar atunci se poate numi adevărată rugăciune și doar acest tip de rugăciune poate fi eficientă. Însă rugăciunea trebuie construită bucurându-se de cuvintele lui Dumnezeu și pe temelia comuniunii cu Dumnezeu întru cuvintele Lui, iar inima trebuie să poată să-L caute pe Dumnezeu și să se liniștească înaintea Lui. O asemenea rugăciune a intrat deja în etapa adevăratei comuniuni cu Dumnezeu.

Fragment din „Despre practica rugăciunii” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 418

Cunoștințe de bază despre rugăciune:

1. Nu spune orbește orice îți trece prin minte. Trebuie să existe o povară în inima ta, altfel spus, trebuie să ai un țel când te rogi.

2. Rugăciunea trebuie să conțină cuvintele lui Dumnezeu; ea trebuie să fie întemeiată pe cuvintele lui Dumnezeu.

3. Când te rogi, nu poți readuce în discuție chestiuni învechite. Ar trebui să te concentrezi pe actualele cuvinte ale Duhului Sfânt, iar când te rogi, spune-I lui Dumnezeu gândurile tale cele mai lăuntrice.

4. Rugăciunile în grup trebuie centrate în jurul unui nucleu, care este, neapărat, lucrarea actuală a Duhului Sfânt.

5. Toți oamenii trebuie să învețe cum să se roage pentru ceva. Aceasta este și o modalitate de a arăta respect față de voia lui Dumnezeu.

Viața de rugăciune a unui individ este întemeiată pe înțelegerea semnificației rugăciunii și pe o cunoaștere de bază a rugăciunii. În viața de zi cu zi, roagă-te des pentru neajunsurile proprii, roagă-te să provoci schimbarea în firea vieții tale și roagă-te pe baza cunoștințelor tale despre cuvintele lui Dumnezeu. Fiecare persoană ar trebui să-și stabilească propria viață de rugăciune, ar trebui să se roage de dragul cunoașterii cuvintelor lui Dumnezeu și ar trebui să se roage pentru a căuta cunoașterea lucrării lui Dumnezeu. Expune-ți situația personală înaintea lui Dumnezeu și fii sincer, fără a face prea mult caz de felul în care te rogi, iar ideea principală este să obții o cunoaștere adevărată și să câștigi experiență adevărată din cuvintele lui Dumnezeu. O persoană care urmărește pătrunderea în viața spirituală trebuie să se poată ruga în multiple feluri. Rugăciunea tăcută, chibzuirea asupra cuvintelor lui Dumnezeu, dobândirea cunoașterii lucrării lui Dumnezeu – toate acestea sunt exemple ale lucrării voluntare de părtășie spirituală pentru a dobândi intrarea în viața spirituală potrivită, care îmbunătățește mereu stările unei persoane înaintea lui Dumnezeu și o împinge să facă mari progrese în viață. Pe scurt, tot ceea ce faci, fie că mănânci sau bei cuvintele lui Dumnezeu, te rogi în tăcere sau cu glas tare, este pentru a-ți îngădui să vezi clar cuvintele lui Dumnezeu, lucrarea Lui și ceea ce El dorește să dobândească în tine. Mai important, tot ceea ce faci are ca scop atingerea standardelor cerute de Dumnezeu și ridicarea vieții tale la noi înălțimi. Minimul pe care Dumnezeu îl cere de la oameni e ca aceștia să fie capabili să-și deschidă inimile către El. Dacă omul își dăruiește inima curată lui Dumnezeu și spune ce se află cu adevărat în inima sa, atunci Dumnezeu este dornic să lucreze în el. Ceea ce dorește Dumnezeu nu este inima nestatornică a omului, ci o inimă pură și sinceră. Dacă omul nu vorbește cu adevărat din inima lui către Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu îi va mișca inima și nu va lucra în el. Astfel, cel mai important lucru privind rugăciunea este să-I vorbești lui Dumnezeu din inimă, să-I spui despre defectele tale sau firile tale răzvrătite, să-ți deschizi complet sufletul înaintea Lui; doar atunci Dumnezeu va fi interesat de rugăciunile tale, altfel, Își va întoarce chipul de la tine. Criteriul minim pentru rugăciune este că trebuie să-ți poți ține inima liniștită înaintea lui Dumnezeu, iar inima ta nu trebuie să se despartă de Dumnezeu. Poate că în această etapă nu câștigi o perspectivă nouă sau superioară, dar atunci trebuie să folosești rugăciunea pentru a păstra lucrurile așa cum sunt – nu trebuie să regresezi. Acesta este minimul pe care trebuie să îl obții. Dacă nu poți realiza nici măcar atât, atunci asta dovedește că viața ta spirituală nu este pe făgașul corect. Ca urmare, nu vei reuși să te agăți de viziunea pe care o aveai la început, vei pierde credința în Dumnezeu și ca atare, hotărârea ta se va risipi. Un semn al faptului dacă ai pătruns sau nu în viața spirituală este să vezi dacă rugăciunile tale au intrat pe făgașul corect. Toți oamenii trebuie să pătrundă în această realitate; ei trebuie cu toții să săvârșească lucrarea de a se antrena în mod conștient în rugăciune, nu așteptând pasiv, ci căutând în mod conștient să fie mișcați de Duhul Sfânt. Doar atunci ei vor fi oameni care-L caută cu adevărat pe Dumnezeu.

Când începi să te rogi, nu te supraestima și nu spera să obții totul dintr-o dată. Nu poți face cereri extravagante, așteptându-te ca, de îndată ce deschizi gura, să fii mișcat de Duhul Sfânt sau să primești luminare și iluminare, ori ca Dumnezeu să reverse har asupra ta. Asta nu se va întâmpla; Dumnezeu nu îndeplinește lucruri supranaturale. Dumnezeu împlinește rugăciunile oamenilor atunci când dorește, iar uneori îți testează credința spre a vedea dacă Îi ești loial. Când te rogi, trebuie să ai credință, perseverență și determinare. Majoritatea oamenilor, când abia încep să se pregătească, își pierd entuziasmul deoarece nu reușesc să fie mișcați de Duhul Sfânt. Nu așa trebuie făcut! Trebuie să perseverezi; trebuie să te concentrezi pe a simți atingerea Duhului Sfânt și pe a căuta și explora. Uneori, calea pe care practici nu este dreaptă, iar uneori, motivele și noțiunile tale personale nu pot sta în picioare în fața lui Dumnezeu, deci Duhul lui Dumnezeu nu te poate mișca. În alte momente, Dumnezeu privește dacă ești sau nu credincios. Pe scurt, când te pregătești, ar trebui să plătești un preț mai mare. Dacă descoperi că te abați de pe calea ta de practică, poți schimba felul în care te rogi. Câtă vreme cauți cu o inimă sinceră și ești dornic să primești, atunci Duhul Sfânt te va conduce cu siguranță în această realitate. Uneori, te rogi cu o inimă curată, dar nu simți să fi fost deosebit de mișcat. În asemenea momente, trebuie să te bazezi pe credință și să fii încredințat că Dumnezeu îți veghează rugăciunile; trebuie să dovedești perseverență în rugăciunile tale.

Fii o persoană onestă; roagă-te pentru a te elibera de viclenia din inima ta. Purifică-te prin rugăciune de fiecare dată, fii mișcat de Duhul lui Dumnezeu prin rugăciune, și firea ta se va schimba treptat. Adevărata viață spirituală este o viață de rugăciune – este o viață mișcată de Duhul Sfânt. Procesul de a fi mișcat de Duhul Sfânt este procesul schimbării firii omului. O viață care nu este mișcată de Duhul Sfânt nu este o viață spirituală, ci doar o viață de ritual religios. Doar cei care sunt adesea mișcați de Duhul Sfânt și luminați și iluminați de Duhul Sfânt au pătruns în viața spirituală. Firea omului se schimbă constant pe când el se roagă. Cu cât Duhul lui Dumnezeu îl mișcă mai mult, cu atât devine mai proactiv și mai supus. La fel, și inima lui va fi treptat purificată, iar firea i se va schimba. Acesta este efectul adevăratei rugăciuni.

Fragment din „Despre practica rugăciunii” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 419

Nici un pas nu este mai hotărâtor pentru a pătrunde cuvintele lui Dumnezeu decât a-ți liniști inima în prezența Lui. Este o lecție în care toți oamenii au o nevoie acută să pătrundă în momentul de față. Căile prin care poți să-ți liniștești inima în fața lui Dumnezeu sunt următoarele:

1. Retrage-ți inima de la chestiunile exterioare. Fii împăcat în fața lui Dumnezeu și acordă atenție deplină rugăciunii către Dumnezeu.

2. Cu inima împăcată înaintea lui Dumnezeu, mănâncă, bea cuvintele lui Dumnezeu și bucură-te de ele.

3. Meditează asupra iubirii lui Dumnezeu și contempl-o și cugetă la lucrarea lui Dumnezeu în inima ta.

Începe cu aspectul rugăciunii. Roagă-te cu atenție deplină și la ore fixe. Oricât ești de presat de timp, oricât ești de ocupat la muncă și orice ți se întâmplă, roagă-te în fiecare zi ca de obicei și mănâncă și bea cuvintele lui Dumnezeu la fel ca de obicei. Atât timp cât mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, indiferent în ce împrejurări te afli, vei simți o mare bucurie în duhul tău și nu vei fi tulburat de oamenii, întâmplările și lucrurile din jurul tău. Atunci când Îl contempli pe Dumnezeu în inima ta în mod obișnuit, ceea ce se petrece în afară nu te poate deranja. Asta înseamnă să ai statură. Începe cu rugăciunea: a te ruga liniștit înaintea lui Dumnezeu este cât se poate de rodnic. După aceea, mănâncă și bea cuvintele lui Dumnezeu și caută lumina din ele cugetând asupra lor, găsește calea de a practica, află scopul lui Dumnezeu când Își rostește cuvintele și înțelege-le fără abatere. În mod obișnuit, ar trebui să fie normal pentru tine să poți să te apropii de Dumnezeu în inima ta, să contempli iubirea lui Dumnezeu și să cugeți la cuvintele Lui fără să fii tulburat de problemele din afară. Când inima ta a atins un anumit nivel de împăcare, vei reuși să meditezi în tăcere și, în sinea ta, să contempli iubirea lui Dumnezeu și te apropii cu adevărat de El, indiferent în ce împrejurimi te-ai afla, până când ajungi în sfârșit la punctul în care laudele izvorăsc în inima ta, și e chiar mai bine decât rugăciunea. Atunci vei avea o anume statură. Dacă ești capabil să atingi stările descrise mai sus, asta va fi dovada că inima ta este cu adevărat împăcată înaintea lui Dumnezeu. Acesta este prima lecție esențială. Abia după ce izbutesc să fie împăcați înaintea lui Dumnezeu, oamenii pot fi atinși de Duhul Sfânt și luminați și iluminați de Duhul Sfânt și abia atunci sunt în stare să aibă o comuniune adevărată cu Dumnezeu, precum și să priceapă voia lui Dumnezeu și călăuzirea Duhului Sfânt. Vor fi pătruns atunci pe calea cea dreaptă în viețile lor spirituale. Când pregătirea lor pentru a trăi înaintea lui Dumnezeu a atins o anumită profunzime și sunt în stare să se lepede de sine, să se disprețuiască și să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu, atunci inimile lor sunt într-adevăr împăcate înaintea lui Dumnezeu. A fi capabil să te disprețuiești, să te blestemi și să te lepezi de tine este efectul obținut de lucrarea lui Dumnezeu și nu poate fi dobândit de oameni pe cont propriu. Prin urmare, practica liniștirii inimii înaintea lui Dumnezeu este o lecție pe care oamenii ar trebui să o pătrundă imediat. Unii oameni nu doar că nu reușesc de obicei să fie împăcați înaintea lui Dumnezeu, dar nu-și pot liniști inima înaintea Lui nici măcar atunci când se roagă. Lucrul acesta se îndepărtează mult prea mult de standardele lui Dumnezeu! Dacă inima ta nu se poate liniști înaintea lui Dumnezeu, poți fi oare mișcat de Duhul Sfânt? Dacă ești cineva care nu poate fi împăcat înaintea lui Dumnezeu, atunci tinzi să te lași distras când vine cineva, sau când alții vorbesc și să-ți pierzi concentrația când alții fac unele lucruri, caz în care nu trăiești înaintea lui Dumnezeu. Dacă inima ta e cu adevărat împăcată înaintea lui Dumnezeu, nimic din ceea ce se petrece în lumea din jur nu o să te necăjească și niciun om, fapt sau lucru n-o să te preocupe. Dacă ai pătrundere în această privință, atunci toate acele stări negative și toate lucrurile negative – noțiunile umane, filosofiile de viață, relațiile nefirești dintre oameni, ideile, gândurile și așa mai departe – vor dispărea de la sine. Pentru că tu cugeți întotdeauna la cuvintele lui Dumnezeu, iar inima ta se apropie mereu de Dumnezeu și e ocupată mereu de cuvintele de acum ale lui Dumnezeu, acele lucruri negative se vor îndepărta de tine fără să bagi de seamă. Atunci când te ocupă lucruri noi și pozitive, vechile lucruri negative nu-și vor mai găsi locul, așa că nu băga în seamă lucrurile negative. Nu e nevoie să faci vreun efort să le controlezi. Ar trebui să te concentrezi pe a fi liniștit înaintea lui Dumnezeu, să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și să te bucuri de ele cât de mult poți, să cânți cât mai multe imnuri de laudă pentru Dumnezeu și să-I dai posibilitatea să lucreze în tine, pentru că acum Dumnezeu vrea să-i desăvârșească personal pe oameni și vrea să îți cucerească inima; Duhul Său îți mișcă inima, iar dacă ajungi să trăiești în prezența lui Dumnezeu urmând călăuzirea Duhului Sfânt, Îl vei mulțumi Dumnezeu. Dacă ai grijă să trăiești după cuvintele lui Dumnezeu și să ai mai multă părtășie despre adevăr pentru a dobândi luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, atunci acele noțiuni religioase, neprihănirea de sine și auto-importanța vor dispărea toate și vei ști cum să te sacrifici pentru Dumnezeu, vei ști cum să-L iubești pe Dumnezeu și cum să-L mulțumești. Și, fără să-ți dai seama, toate acele lucruri care nu țin de Dumnezeu se vor spulbera cu totul din conștiința ta.

Fragment din „Despre a-ți liniști inima înaintea lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 420

Să cugeți la cuvintele lui Dumnezeu și să te rogi pentru cuvintele lui Dumnezeu atunci când mănânci și bei cuvintele Lui de acum este primul pas pentru a fi împăcat înaintea lui Dumnezeu. Dacă poți fi cu adevărat împăcat înaintea lui Dumnezeu, atunci luminarea și iluminarea Duhului Sfânt vor fi cu tine. Întreaga viață spirituală se dobândește fiind împăcați în prezența lui Dumnezeu. Atunci când vă rugați, trebuie să fiți împăcați înaintea lui Dumnezeu, și doar atunci puteți să fiți mișcați de Duhul Sfânt. Fiind împăcați înaintea lui Dumnezeu atunci când mâncați și beți cuvintele Lui, puteți fi luminați și iluminați și puteți ajunge la adevărata înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu. În activitățile tale obișnuite de meditație și părtășie și atunci când te apropii de Dumnezeu în inima ta, vei ajunge să fii împăcat în prezența lui Dumnezeu, vei reuși să te bucuri de o adevărată apropiere de Dumnezeu, să înțelegi cu adevărat iubirea și lucrarea lui Dumnezeu și să dai dovadă de atenție și grijă autentică pentru intențiile lui Dumnezeu. Cu cât te obișnuiești mai mult să fii liniștit înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai iluminat vei fi și cu atât mai bine îți vei putea înțelege firea coruptă, ce anume îți lipsește, ce ar trebui să pătrunzi, ce funcții ar trebui să îndeplinești și în ce constau defectele tale. Acestea toate se dobândesc în temeiul liniștirii în prezența lui Dumnezeu. Dacă dobândești cu adevărat profunzime în împăcarea dinaintea lui Dumnezeu, atunci vei putea să deslușești anumite taine ale duhului, să pricepi ce dorește Dumnezeu să înfăptuiască în tine în momentul de față, să dobândești o înțelegere mai profundă a cuvintelor lui Dumnezeu, să pricepi esența cuvintelor Lui, substanța cuvintelor Lui, ființa cuvintelor Lui, și vei putea vedea mult mai limpede și cu exactitate calea practicii. Dacă nu reușești să dobândești suficientă profunzime privind pacea din spiritul tău, vei fi mișcat doar întrucâtva de Duhul Sfânt; te vei simți întărit lăuntric și vei simți o oarecare bucurie și împăcare, dar nu vei pricepe nimic mai în profunzime. Am mai spus-o și altă dată: dacă oamenii nu întrebuințează orice fărâmă din puterea lor, le va fi greu să-Mi audă glasul ori să-Mi vadă chipul. Este vorba despre a dobândi profunzime în împăcarea înaintea lui Dumnezeu, iar nu de a face eforturi exterioare. O persoană care se poate liniști cu adevărat în prezența lui Dumnezeu e în stare să se desprindă de toate legăturile lumești și să se lase în stăpânirea lui Dumnezeu. Toți aceia care nu sunt în stare să se liniștească înaintea lui Dumnezeu sunt cu siguranță dezmățați și neînfrânați. Toți cei care sunt în stare să se liniștească înaintea lui Dumnezeu sunt cei ce au evlavie înaintea lui Dumnezeu și care tânjesc după El. Doar aceia care sunt liniștiți înaintea lui Dumnezeu prețuiesc viața, prețuiesc părtășia în duh, sunt însetați după cuvintele lui Dumnezeu și urmează adevărul. Toți cei ce nu prețuiesc liniștirea înaintea lui Dumnezeu și nu practică acest lucru sunt vanitoși și superficiali, legați de cele lumești și lipsiți de viață; chiar dacă spun că ei cred în Dumnezeu, cuvintele lor sunt deșarte. Cei pe care Dumnezeu îi desăvârșește și îi face compleți în cele din urmă sunt oameni care pot fi liniștiți înaintea lui Dumnezeu. Așadar, cei care sunt împăcați înaintea lui Dumnezeu sunt oameni dăruiți cu multe binecuvântări. Oamenii care, de-a lungul zilei, își iau prea puțin răgaz să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, cei care se preocupă de zor numai de treburi din afară și acordă puțină importanță intrării în viață – aceștia sunt cu toții fățarnici lipsiți de orice perspectivă de creștere viitoare. Doar aceia care se pot liniști înaintea lui Dumnezeu și pot avea adevărată comuniune cu Dumnezeu sunt poporul lui Dumnezeu.

Fragment din „Despre a-ți liniști inima înaintea lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 421

Pentru a veni înaintea lui Dumnezeu ca să-I accepți cuvintele drept viața ta, mai întâi trebuie să te liniștești înaintea lui Dumnezeu. Doar atunci când te liniștești înaintea lui Dumnezeu, El te va lumina și îți va dărui cunoașterea. Cu cât oamenii sunt mai liniștiți înaintea lui Dumnezeu, cu atât sunt mai capabili să dobândescă luminarea și iluminarea lui Dumnezeu. Pentru acestea, e nevoie ca oamenii să aibă evlavie și credință; doar astfel pot atinge desăvârșirea. Exercițiul fundamental pentru pătrunderea în viața spirituală este liniștirea înaintea lui Dumnezeu. Toată pregătirea ta spirituală va da roade doar dacă te liniștești înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu ești în stare să-ți liniștești inima înaintea lui Dumnezeu, atunci nu poți primi lucrarea Duhului Sfânt. Dacă inima ta este liniștită înaintea lui Dumnezeu orice ai face, atunci ești cineva care trăiește înaintea lui Dumnezeu. Dacă inima ta este liniștită înaintea lui Dumnezeu și se apropie de Dumnezeu orice ai face, asta arată că ești o persoană care e liniștită înaintea lui Dumnezeu. Dacă atunci când stai de vorbă cu alții sau când mergi, poți să zici: „Inima mea se apropie de Dumnezeu și nu se concentrează asupra lucrurilor exterioare, iar eu pot fi liniștit înaintea lui Dumnezeu”, atunci ești o persoană liniștită înaintea lui Dumnezeu. Nu intra în contact cu lucruri care îți atrag inima spre lucruri din afară și nu intra în contact cu oameni care îți despart inima de Dumnezeu. Lasă deoparte sau ferește-te de orice ți-ar putea împiedica inima să fie aproape de Dumnezeu. Acest lucru e cel mai benefic pentru viața ta. Acum este tocmai vremea lucrării celei mari a Duhului Sfânt, vremea când Dumnezeu îi desăvârșește personal pe oameni. Dacă în clipa aceasta nu poți fi liniștit înaintea lui Dumnezeu, atunci nu ești unul dintre cei ce se vor întoarce înaintea tronului lui Dumnezeu. Dacă tu cauți altceva, iar nu pe Dumnezeu, nu va exista nicio posibilitate să fii desăvârșit de Dumnezeu. Aceia care astăzi pot auzi astfel de cuvântări ale lui Dumnezeu și totuși nu reușesc să fie liniștiți înaintea lui Dumnezeu sunt oameni care nu iubesc adevărul și nu-L iubesc pe Dumnezeu. Dacă nu te vei dărui acum, ce aștepți? A te dărui înseamnă a-ți liniști inima înaintea lui Dumnezeu. Aceasta ar fi o dăruire sinceră. Oricine își dăruiește acum cu adevărat inima lui Dumnezeu poate fi sigur că va fi făcut complet de către Dumnezeu. Nimic, indiferent ce ar fi, nu te poate tulbura; fie că este pentru a te emonda sau a te trata, fie că ai parte de frustrări și eșecuri, inima ta ar trebui să fie mereu liniștită înaintea lui Dumnezeu. Oricum s-ar purta oamenii cu tine, inima ta ar trebui să fie liniștită înaintea lui Dumnezeu. Indiferent ce împrejurări înfrunți – fie că asupra ta se abat greutăți, suferințe ori persecuții sau diferite încercări, inima ta ar trebui să fie mereu liniștită înaintea lui Dumnezeu; acestea sunt căile spre desăvârșire. Numai dacă ești cu adevărat liniștit înaintea lui Dumnezeu, cuvintele de acum ale lui Dumnezeu îți vor fi limpezi. Vei putea atunci să practici mai corect și fără abateri iluminarea și luminarea Duhului Sfânt, să pricepi mai limpede intențiile lui Dumnezeu, ceea ce va permite slujirii tale o direcție mai clară, să pricepi mai cu acuratețe mișcarea și călăuzirea Duhului Sfânt și să ai siguranța că trăiești sub călăuzirea Duhului Sfânt. Acestea sunt rezultatele pe care le obții dacă te liniștești cu adevărat înaintea lui Dumnezeu. Atunci când oamenii nu sunt lămuriți în privința cuvintelor lui Dumnezeu, nu au nicio cale de practică, nu pot pătrunde intențiile lui Dumnezeu și nu au principiile practicii, este din pricină că inimile lor nu sunt liniștite înaintea lui Dumnezeu. Țelul liniștirii înaintea lui Dumnezeu este acela de a fi serioși și pragmatici, de a căuta dreptatea și limpezimea în cuvintele lui Dumnezeu, iar în cele din urmă, de a ajunge să înțelegeți adevărul și să-L cunoașteți pe Dumnezeu.

Dacă inima ta nu poate fi constant liniștită înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu nu are mijloacele pentru a te desăvârși. A fi lipsit de hotărâre este echivalent cu a fi lipsit de inimă, iar o persoană fără inimă nu poate fi liniștită înaintea lui Dumnezeu; o astfel de persoană nu știe cât de mult lucrează Dumnezeu sau cât de mult vorbește, și nici nu știe cum să practice. Oare nu-i aceasta o persoană fără inimă? Poate o persoană fără inimă să fie liniștită înaintea lui Dumnezeu? Dumnezeu nu are mijloacele de a-i desăvârși pe oamenii fără inimă – ei nu sunt cu nimic diferiți de animalele de povară. Dumnezeu a vorbit atât de limpede și de transparent și totuși, inima ta nu s-a înduplecat și ești în continuare incapabil să te liniștești înaintea lui Dumnezeu. Oare nu ești o brută nătângă? Unii oameni se rătăcesc în practica lor de a fi liniștiți în prezența lui Dumnezeu. Când e vremea de gătit, nu gătesc, iar când e vremea de făcut treburile, nu le fac, ci doar continuă să se roage și să mediteze. A fi liniștit înaintea lui Dumnezeu nu înseamnă să nu gătești și să nu muncești ori să nu-ți trăiești viața; mai degrabă, înseamnă să reușești să-ți liniștești inima înaintea lui Dumnezeu în toate stările obișnuite și să ai un loc pentru Dumnezeu în inima ta. Atunci când vă rugați, ar trebui să îngenuncheați așa cum se cuvine în fața lui Dumnezeu ca să vă rugați; atunci când munciți sau faceți de mâncare, liniștiți-vă inima înaintea lui Dumnezeu, cugetați la cuvintele lui Dumnezeu sau cântați imnuri. În orice situație v-ați afla, ar trebui să aveți propriul vostru fel de a practica, să faceți tot ce puteți ca să vă apropiați de Dumnezeu și să încercați din răsputeri să vă liniștiți inima înaintea lui Dumnezeu. Atunci când împrejurările v-o îngăduie, rugați-vă cu concentrație; când circumstanțele nu v-o îngăduie, apropiați-vă de Dumnezeu în inima voastră, în timp ce îndepliniți sarcina respectivă. Când puteți mânca și bea cuvintele lui Dumnezeu, atunci mâncați și beți cuvintele lui Dumnezeu; când vă puteți ruga, atunci rugați-vă; când Îl puteți contempla pe Dumnezeu, atunci contemplați-L. Cu alte cuvinte, faceți tot ce puteți ca să vă pregătiți pentru intrare conform mediului în care vă aflați. Unii oameni pot fi liniștiți înaintea lui Dumnezeu atunci când n-au nicio problemă, dar, de îndată ce se întâmplă ceva, mințile lor rătăcesc. Asta nu înseamnă să fii liniștit înaintea lui Dumnezeu. Calea corectă pentru a experimenta este următoarea: inima omului să nu se îndepărteze de Dumnezeu sub nicio formă și să nu se lase tulburată de oamenii, întâmplările sau lucrurile din afară, și numai atunci o persoană este cu adevărat liniștită înaintea lui Dumnezeu. Unii oameni spun că, atunci când se roagă în adunări, inimile lor pot fi liniștite înaintea lui Dumnezeu, dar, când au părtășie cu ceilalți, nu pot fi liniștiți înaintea lui Dumnezeu, iar gândurile lor o iau razna. Asta nu înseamnă să fii liniștit înaintea lui Dumnezeu. În momentul de față, cei mai mulți oameni sunt în starea aceasta, iar inimile lor nu reușesc să fie întotdeauna liniștite înaintea lui Dumnezeu. De aceea trebuie să vă străduiți mai mult ca să vă pregătiți în această direcție, să pătrundeți pas cu pas pe calea cea dreaptă a experienței vieții și să pășiți pe calea desăvârșirii de către Dumnezeu.

Fragment din „Despre a-ți liniști inima înaintea lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 422

Lucrarea și cuvântul lui Dumnezeu sunt menite să determine o schimbare în firea voastră; scopul Lui nu este doar să vă facă să le înțelegeți sau să le recunoașteți și să lase lucrurile să se oprească aici. Ca persoane cu abilitatea de a primi, n-ar trebui să aveți nicio dificultate în a înțelege cuvântul lui Dumnezeu, deoarece o mare parte din cuvântul lui Dumnezeu este scris în limbaj uman, care este prea ușor de înțeles. De exemplu, puteți afla ce vrea Dumnezeu ca voi să înțelegeți și să practicați; acesta este un lucru pe care o persoană obișnuită, care are capacitatea de înțelegere, ar trebui să îl poată face. Ceea ce spune Dumnezeu acum este deosebit de clar și transparent, iar Dumnezeu subliniază multe lucruri pe care oamenii nu le-au luat în considerare, precum și diferitele naturi ale omului. Cuvintele Sale sunt atotcuprinzătoare, la fel de clare ca și lumina unei luni pline. Așa că acum, oamenii înțeleg multe chestiuni; ceea ce le lipsește este punerea în practică a cuvântului Său. Oamenii trebuie să experimenteze în detaliu toate aspectele adevărului și să-l exploreze și să-l cerceteze și mai în detaliu, nu doar să aștepte să ia de-a gata ce li se dă; în caz contrar, ei devin doar ceva mai mult decât niște profitori. Ei cunosc cuvântul lui Dumnezeu, dar nu-l pun în practică. Acest tip de persoană nu are dragoste față de adevăr și, în cele din urmă, va fi eliminată. Să aveți un stil ca al unui Petru al anilor '90 înseamnă că voi toți ar trebui să practicați cuvântul lui Dumnezeu, să aveți o pătrundere adevărată în experiențele voastre și să câștigați mai multă și mai mare luminare din colaborarea voastră cu Dumnezeu, aducând și mai mult folos vieții voastre. Dacă ați citit foarte mult din cuvântul lui Dumnezeu, dar înțelegeți doar semnificația textului și nu aveți o cunoaștere de primă mână a cuvântului lui Dumnezeu prin experiențele voastre practice, atunci nu veți cunoaște cuvântul lui Dumnezeu. În ceea ce te privește, cuvântul lui Dumnezeu nu înseamnă viață, ci doar slove fără viață. Și dacă doar te ții strâns de slove fără viață, nu poți pricepe esența cuvântului lui Dumnezeu și nici nu vei înțelege voia Lui. Numai când vei experimenta cuvântul Lui în experiențele tale reale, semnificația spirituală a cuvântului lui Dumnezeu se va deschide pentru tine și numai din experiență poți înțelege semnificația spirituală a multor adevăruri și numai prin experiență poți dezlega tainele cuvântului lui Dumnezeu. Dacă nu-l pui în aplicare, atunci, indiferent cât de clar este cuvântul Său, singurul lucru cu care te alegi sunt slove și doctrine goale care, pentru tine, au devenit reguli religioase. Nu este asta ceea ce au făcut fariseii? Dacă practicați și experimentați cuvântul lui Dumnezeu, acesta devine practic pentru voi; dacă nu căutați să-l practicați, atunci cuvântul lui Dumnezeu este pentru voi doar ceva mai mult decât legenda celui de-al treilea Cer. De fapt, procesul de a crede în Dumnezeu este procesul de a-I experimenta cuvântul, precum și de a fi câștigați de către El sau, mai clar spus, a crede în Dumnezeu înseamnă a cunoaște și a înțelege cuvântul Lui și a experimenta și a trăi cuvântul Lui; aceasta este realitatea credinței voastre în Dumnezeu. Dacă voi credeți în Dumnezeu și sperați la viața veșnică fără a căuta să practicați cuvântul lui Dumnezeu ca pe ceva pe care îl aveți înăuntrul vostru, atunci sunteți nechibzuiți; e ca și cum ați merge la un ospăț doar pentru a observa cele ce se află acolo de mâncare, fără a le gusta efectiv. Nu este o asemenea persoană nechibzuită?

Fragment din „Odată ce înțelegeți adevărul, ar trebui să-l puneți în practică” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 423

Adevărul pe care omul trebuie să-l posede se găsește în cuvântul lui Dumnezeu, un adevăr care este cel mai benefic și mai util pentru omenire. Este întăritorul și hrana de care are nevoie trupul vostru, ceva care îl ajută pe om să-și recapete umanitatea normală, un adevăr cu care omul ar trebui să fie înzestrat. Cu cât practicați mai mult cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai repede viața voastră va înflori; cu cât practicați mai mult cuvântul lui Dumnezeu, cu atât adevărul va deveni mai clar. Pe măsură ce statura voastră crește, veți vedea mai clar lucrurile din lumea spirituală și veți fi mai puternici pentru a triumfa asupra Satanei. O mare parte din adevăr, pe care nu o înțelegeți, va fi lămurită atunci când veți practica al lui Dumnezeu cuvânt. Cei mai mulți oameni se mulțumesc doar să înțeleagă textul cuvântului lui Dumnezeu și se concentrează pe a se dota cu doctrine, fără să-i experimenteze profunzimea în practică; nu este aceasta calea fariseilor? Cum poate atunci expresia „Cuvântul lui Dumnezeu este viață” să fie adevărată pentru ei? Numai când omul practică cuvântul lui Dumnezeu, viața lui poate înflori cu adevărat; ea nu poate crește pur și simplu prin citirea cuvântului Său. Dacă tu crezi că a înțelege cuvântul lui Dumnezeu este tot ceea ce este necesar pentru a avea viață, pentru a avea statură, atunci înțelegerea ta este distorsionată. Adevărata înțelegere a cuvântului lui Dumnezeu are loc atunci când practici adevărul și trebuie să înțelegi că „numai prin practicarea adevărului poate acesta să fie înțeles vreodată”. Astăzi, după ce ai citit cuvântul lui Dumnezeu, poți doar spune că tu cunoști cuvântul lui Dumnezeu, dar nu poți spune că îl înțelegi. Unii spun că singura modalitate de a practica adevărul este de a-l înțelege mai întâi, dar acest lucru este doar pe jumătate corect și nu pe deplin precis. Înainte de a cunoaște un adevăr, tu nu ai experimentat acel adevăr. Să simți că înțelegi ceva ce auzi într-o predică nu înseamnă cu adevărat a înțelege, ci înseamnă doar a avea cuvintele textuale ale adevărului și nu este același lucru cu a înțelege adevărata semnificație din acesta. Doar pentru că ai o cunoaștere superficială a adevărului nu înseamnă că-l înțelegi sau că-l recunoști; adevărata semnificație a adevărului vine din a-l fi experimentat. Prin urmare, numai atunci când experimentezi adevărul îl poți înțelege și numai atunci când experimentezi adevărul poți pricepe părțile ascunse ale acestuia. A-l experimenta în profunzime este singura modalitate de a pricepe conotațiile adevărului, de a-i înțelege esența. Așadar, cu adevărul poți ajunge oriunde, dar dacă nu există niciun adevăr în tine, nu te gândi să încerci să-ți convingi familia, cu atât mai puțin pe oamenii religioși. Fără adevăr, vei fi ca zăpada purtată de vânt, dar, cu adevărul, poți fi fericit și liber, poți fi unde nimeni nu te poate ataca. Oricât de puternică este o teorie, ea nu poate birui adevărul. Cu adevărul, însăși lumea poate fi clătinată, iar munții și mările pot fi mutate din loc, în timp ce lipsa adevărului duce la ruinarea de către viermi; aceasta este pura realitate.

Fragment din „Odată ce înțelegeți adevărul, ar trebui să-l puneți în practică” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 424

Ceea ce este important acum este mai întâi să cunoști adevărul, apoi să-l pui în practică și să te înzestrezi în continuare cu adevăratul înțeles al adevărului. Asta ar trebui să fie ceea ce urmărești, nu doar să-i faci pe alții să-ți urmeze cuvintele, ci să-i faci să-ți urmeze acțiunile și numai în asta poți găsi ceva semnificativ. Indiferent de ce se abate asupra ta, indiferent de ce persoane întâlnești, numai cu adevărul poți sta neclintit. Cuvântul lui Dumnezeu este ceea ce îi aduce omului viață, nu moarte. Dacă, după ce ai citit cuvântul lui Dumnezeu, nu prinzi viață, ci ești încă mort, atunci este ceva în neregulă cu tine. Dacă, după un timp în care ai citit mult din cuvântul lui Dumnezeu și ai auzit multe predici practice, ești încă într-o condiție de moarte, aceasta este dovada că nu ești cineva care apreciază adevărul și nici nu ești o persoană care caută adevărul. Dacă voi ați căuta cu adevărat să Îl câștigați pe Dumnezeu, nu v-ați concentra pe a vă înzestra cu doctrine înalte și a le folosi pentru a-i învăța pe alții, ci v-ați concentra, în schimb, pe experimentarea cuvântului lui Dumnezeu și punerea în practică a adevărului; nu acesta este lucrul în care ar trebui să pătrundeți voi în acest moment?

Există un timp limitat pentru ca Dumnezeu să facă lucrarea Sa în om, deci ce rezultat poate să existe dacă nu cooperezi cu El? De ce oare Dumnezeu vrea mereu ca voi să-I practicați cuvântul odată ce îl înțelegeți? Este pentru că Dumnezeu v-a dezvăluit cuvintele Lui și următorul vostru pas este să le practicați cu adevărat, iar Dumnezeu Își va desfășura lucrarea de luminare și îndrumare în timp ce voi practicați aceste cuvinte. Așa stau lucrurile. Cuvântul lui Dumnezeu este menit să permită omului să înflorească în viață, fără a-l lăsa să provoace abateri sau negativitate. Spui că ai citit cuvântul lui Dumnezeu și că l-ai practicat, dar încă nu ai primit deloc lucrarea Duhului Sfânt – ce spui tu ar putea să înșele doar un copil. Omul nu știe dacă intențiile tale sunt bune, dar crezi că Dumnezeu nu va ști? Cum se face că alții practică al lui Dumnezeu cuvânt și primesc luminarea Duhului Sfânt, pe când tu practici cuvântul Lui și nu primești luminarea Duhului Sfânt? Este Dumnezeu emotiv? Dacă intențiile tale sunt cu adevărat bune și cooperezi, atunci Duhul lui Dumnezeu va fi cu tine. Cum se face că unii oameni doresc mereu să fie în centrul atenției și, totuși, Dumnezeu nu-i lasă să se ridice și să conducă biserica? Cum se face că unii oameni își îndeplinesc pur și simplu funcția și, fără să-și dea seama, obțin aprobarea lui Dumnezeu? Cum se poate așa ceva? Dumnezeu cercetează profunzimea inimii omului, iar oamenii care caută adevărul trebuie să facă acest lucru cu intenții bune – oamenii care nu au intenții bune nu pot rezista. În esență, scopul vostru este să lăsați cuvântul lui Dumnezeu să-și facă efectul în voi. Cu alte cuvinte, este să aveți o înțelegere adevărată a cuvântului lui Dumnezeu în practicarea acestuia de către voi. Poate că abilitatea voastră de a primi cuvântul lui Dumnezeu este sărăcăcioasă, dar când practicați cuvântul lui Dumnezeu, El poate compensa neajunsul abilității voastre mărginite de a primi, deci nu numai că trebuie să cunoașteți multe adevăruri, dar trebuie să le și practicați. Acesta este obiectivul principal, care nu poate fi ignorat. Și Isus a suferit mult în cei treizeci și trei de ani și jumătate ai Lui pentru că a practicat adevărul. De ce se spune întotdeauna în consemnări că El a fost persecutat? Este pentru a explica faptul că a suferit mult. Tocmai pentru că a practicat adevărul și a făcut voia lui Dumnezeu, El a suferit mult. Suferință pe care nu ar fi îndurat-o dacă ar fi știut adevărul fără a-l practica. Dacă Isus ar fi urmat învățăturile evreilor, dacă i-ar fi urmat pe farisei, atunci nu ar fi suferit. Puteți învăța din practica lui Isus că eficacitatea lucrării lui Dumnezeu asupra omului vine din cooperarea lui și acesta este un lucru pe care trebuie să-l recunoașteți. Ar fi suferit Iisus pe cruce, așa cum a făcut-o, dacă nu ar fi practicat adevărul? Ar fi putut oare să Se roage cu o asemenea ardoare dacă nu ar fi acționat în conformitate cu voia lui Dumnezeu? Prin urmare, voi ar trebui să suferiți de dragul practicării adevărului; acesta este felul de suferință pe care o persoană ar trebui să o îndure.

Fragment din „Odată ce înțelegeți adevărul, ar trebui să-l puneți în practică” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 425

În practică, respectarea poruncilor ar trebui să fie legată de practica adevărului. În timp ce respectă poruncile, omul trebuie să practice adevărul. Când practică adevărul, omul nu ar trebui să încalce principiile poruncilor sau să fie împotriva poruncilor. Fă ceea ce îţi cere Dumnezeu să faci. Respectarea poruncilor și practicarea adevărului sunt interconectate, nu contradictorii. Cu cât practici mai mult adevărul, cu atât mai mult respecţi esența poruncilor. Cu cât practici mai mult adevărul, cu atât vei înțelege mai bine cuvântul lui Dumnezeu așa cum este exprimat în porunci. Practicarea adevărului și respectarea poruncilor nu sunt acțiuni contradictorii, ci mai degrabă interconectate. La început, numai după ce omul respectă poruncile poate să practice adevărul și să obțină luminarea de la Duhul Sfânt. Dar aceasta nu este intenția inițială a lui Dumnezeu. Dumnezeu îţi cere să I te închini cu inima, nu doar să practici un comportament bun. Dar trebuie să respecţi poruncile, cel puțin superficial. Treptat, prin experiență, omul dobândeşte o înțelegere mai clară a lui Dumnezeu. El nu se mai răzvrătește și nu se mai împotrivește lui Dumnezeu și nu mai pune sub semnul întrebării lucrarea lui Dumnezeu. În acest fel, omul poate să respecte esența poruncilor. Prin urmare, simpla respectare a poruncilor fără practicarea adevărului este ineficientă și nu reprezintă închinarea adevărată la Dumnezeu pentru că nu ai atins încă o statură reală. Dacă respecţi poruncile fără adevăr, aceasta înseamnă doar că respecți rigid regulile. Făcând astfel, poruncile devin legea ta, care nu te va ajuta să crești în viață. Dimpotrivă, acestea vor deveni povara ta și te vor lega ferm ca legea Vechiului Testament, făcându-te să pierzi prezența Duhului Sfânt. Prin urmare, numai prin practicarea adevărului poți respecta în mod efectiv poruncile. Omul respectă poruncile pentru a practica adevărul. Practici și mai multe adevăruri prin respectarea poruncilor. Dobândeşti şi o înţelegere sporită a sensului practic al poruncilor prin practicarea adevărului. Scopul și sensul cerinţei lui Dumnezeu, conform căreia omul ar trebui să respecte poruncile, nu este să urmeze ordinele pe care omul le poate imagina ci, mai degrabă, are de a face cu intrarea omului în viață. Cu cât crești mai mult în viață, cu atât este mai mare gradul în care vei putea să respecţi poruncile. Deși poruncile sunt pentru a fi respectate de om, esența poruncilor devine evidentă numai prin experiența de viață a omului. Majoritatea oamenilor cred că a respecta poruncile bine înseamnă că „totul este gata, tot ce rămâne de făcut este să fii răpit”. Aceasta este o imaginare extravagantă și nu este voia lui Dumnezeu. Cei care spun astfel de lucruri nu doresc să facă progrese și sunt lacomi în ceea ce priveşte trupul. Aceasta este o prostie! Acest lucru nu este în concordanță cu realitatea! Doar practicarea adevărului fără a respecta practic poruncile nu este voia lui Dumnezeu. Cei care fac asta sunt infirmi; sunt ca oamenii cărora le lipsește un picior. Nici simpla respectare a poruncilor și aderarea rigidă la acestea fără a avea adevărul nu înseamnă îndeplinirea voii lui Dumnezeu; ca și aceia cărora le lipsește un ochi, persoanele care fac asta suferă, la rândul lor, de o formă de invaliditate. Se poate spune că dacă respecţi poruncile bine și dobândeşti o înțelegere clară a Dumnezeului concret, atunci vei avea adevăr. Dintr-o perspectivă relativă, vei fi câștigat statură reală. Practici adevărul pe care ar trebui să-l practici și respecţi poruncile în același timp, fără conflicte reciproce. Practicarea adevărului și respectarea poruncilor sunt două sisteme, ambele fiind parte integrantă din experiența vieții. Experiența cuiva ar trebui să cuprindă o integrare a respectării poruncilor cu practicarea adevărului, nu o diviziune. Cu toate acestea, există atât diferențe, cât și legături între aceste două lucruri.

Fragment din „Respectarea poruncilor și practicarea adevărului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 426

Promulgarea poruncilor în epoca nouă este o mărturie a faptului că toți oamenii din acest curent și toți cei care aud vocea lui Dumnezeu astăzi au intrat într-o epocă nouă. Acesta este un nou început pentru lucrarea lui Dumnezeu și reprezintă începutul ultimei părți a lucrării din planul de gestionare al lui Dumnezeu de peste șase mii de ani. Poruncile noii epoci simbolizează faptul că Dumnezeu și omul au intrat în tărâmul unui nou cer și al unui nou pământ și că Dumnezeu, așa cum Iahve a lucrat printre israeliți și Isus a lucrat printre evrei, va face o lucrare mai practică și va face o lucrare mai mare pe pământ. Acestea simbolizează, de asemenea, că acest grup de oameni va primi însărcinări din ce în ce mai mari de la Dumnezeu și va primi de la Dumnezeu o aprovizionare practică, hrană, sprijin, îngrijire și protecție. Mai mult, ei vor fi supuşi mai multor exerciţii practice și vor fi tratați, zdrobiți și rafinați de cuvântul lui Dumnezeu. Semnificația poruncilor noii epoci este destul de profundă. Acestea sugerează că Dumnezeu va apărea cu adevărat pe pământ și că Dumnezeu va cuceri întregul univers pe pământ, dezvăluind toată slava Sa în trup. Acestea sugerează, de asemenea, că Dumnezeul concret va face mai multe lucruri practice pe pământ pentru a desăvârși tot ce a ales El. Mai mult, Dumnezeu va împlini totul prin cuvinte pe pământ și va face să se manifeste decretul conform căruia „Dumnezeul întrupat Se ridică în înalt și este mărit și toate popoarele și toate națiunile îngenunchează pentru a se închina lui Dumnezeu – care este mare.” Deși poruncile noii epoci sunt pentru a fi respectate de om, ceea ce este datoria omului și obligația sa, sensul pe care îl reprezintă acestea este destul de profund pentru a fi pe deplin exprimat într-unul sau două cuvinte. Poruncile noii epoci înlocuiesc legile Vechiului Testament și ordinele Noului Testament promulgate de Iahve și de Isus. Aceasta este o lecție mai profundă, nu o simplă chestiune pe care omul o poate imagina. Poruncile noii epoci au un aspect al sensului practic: acestea servesc drept interfață între Epoca Harului și Epoca Împărăției. Poruncile noii epoci pun capăt tuturor practicilor și ordinelor vechii epoci și, de asemenea, încheie toate practicile din epoca lui Isus și pe cele dinaintea ei. Acestea aduc omul în prezența Dumnezeului mai concret și permit omului să înceapă să primească perfecțiunea personală a lui Dumnezeu, care este începutul căii de a fi desăvârşit. Prin urmare, veți avea o atitudine corectă față de poruncile din epoca nouă și nu le veţi urma nepăsători sau le veţi dispreţui. Poruncile noii epoci pun în evidență un punct: că omul se va închina Dumnezeului concret din zilele noastre, adică să se supună într-un mod mai practic esenței Duhului. Acestea subliniază, de asemenea, principiul după care Dumnezeu va judeca pe om ca fiind vinovat sau drept, după ce El apare ca Soarele dreptăţii. Poruncile sunt mai ușor de înțeles decât de practicat. Astfel, dacă Dumnezeu dorește să desăvârșească omul, El trebuie să facă acest lucru prin propriile Sale cuvinte și îndrumări, omul nu poate dobândi perfecțiunea doar prin propria lui inteligență înnăscută. Dacă omul poate respecta poruncile noii epoci sau nu este un fapt legat de cunoașterea de către om a Dumnezeului concret. Prin urmare, dacă poți respecta sau nu poruncile nu este o chestiune care va fi hotărâtă într-o chestiune de câteva zile. Aceasta este o lecție profundă.

Fragment din „Respectarea poruncilor și practicarea adevărului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 427

Practicarea adevărului este o cale prin care viața omului poate crește. Dacă nu practicați adevărul, veți rămâne doar cu teoria și nu veți avea o viață reală. Adevărul este simbolul staturii omului. Faptul dacă practici sau nu adevărul are legătură cu obţinerea unei staturi reale. Dacă nu practici adevărul, nu acționezi în mod corect sau ești influențat de emoții și de îngrijirea trupului, atunci ești departe de respectarea poruncilor. Aceasta este cea mai profundă lecție. Există multe adevăruri de pătruns pentru om și pe care omul să le înțeleagă în fiecare epocă. Dar există diferite porunci care însoțesc adevărurile în fiecare epocă. Adevărul pe care-l practică omul are legătură cu epoca, iar poruncile respectat de om au legătură şi cu epoca. Fiecare epocă are propriile adevăruri care trebuie să fie practicate și porunci care să fie respecte. Cu toate acestea, pe baza diferitelor porunci promulgate de Dumnezeu, adică, bazate pe epoci diferite, scopul și efectul practicării adevărului de către om diferă proporțional. Se poate spune că poruncile servesc adevărului și că adevărul există pentru a menține poruncile. Dacă există doar adevăr, nu vor exista schimbări despre care să se vorbească în lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, prin referirea la porunci, omul poate identifica amploarea dinamică a lucrării făcute de Duhul Sfânt și omul poate cunoaște epoca în care lucrează Dumnezeu. În religie, există mulți oameni care pot practica adevărurile practicate de omul din Epoca Legii. Cu toate acestea, ei nu au poruncile din epoca nouă și nu pot respecta poruncile din epoca nouă. Ei păstrează vechea cale și rămân ca oameni primordiali. Ei nu sunt însoțiți de noul mod de lucru și nu pot vedea poruncile din epoca nouă. Ca atare, lucrarea lui Dumnezeu este absentă. Ei sunt ca un om care ține o coajă de ou goală: nu există spirit dacă nu este niciun pui înăuntru. Mai precis, nu există viață. Astfel de oameni nu au intrat în epoca nouă și au rămas în urmă cu mulți pași. Prin urmare, este inutil dacă oamenii au adevărul veacurilor vechi, dar nu au poruncile din epoca nouă. Mulți dintre voi practicați adevărul acestui timp, dar nu respectaţi poruncile din acest timp. Nu veți obține nimic, adevărul pe care îl practicați va fi fără valoare și fără sens și Dumnezeu nu îl va lăuda. Practicarea adevărului trebuie făcută într-o manieră prin care Duhul Sfânt lucrează astăzi; trebuie să se facă după vocea Dumnezeului concret. Fără acest lucru, totul este fără valoare – ca a lua apă cu un coș de bambus. Acesta este sensul practic al promulgării poruncilor noii epoci. Dacă înţelegi în profunzime lucrarea Duhului Sfânt în timpul prezent și intri în modul de lucru al zilei de astăzi, vei vedea în mod natural esența respectării poruncilor. Dacă vine ziua când vei vedea esența poruncilor noii epoci și vei putea să respecţi poruncile, atunci în acel moment vei fi fost desăvârșit. Acesta este sensul real al practicării adevărului și al respectării poruncilor. Dacă poți sau nu practica adevărul depinde de modul în care percepi esența poruncilor noii epoci. Lucrarea Duhului Sfânt va apărea în mod continuu omului și Dumnezeu va cere din ce în ce mai mult de la om. Prin urmare, adevărurile pe care le practică omul vor fi tot mai mari și efectele respectării poruncilor vor fi mai profunde. Prin urmare, veţi practica adevărul și veţi respecta poruncile în același timp. Nimeni să nu neglijeze această problemă. Lăsați noul adevăr și noile porunci să înceapă în același timp în această epocă nouă.

Fragment din „Respectarea poruncilor și practicarea adevărului” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 428

Mulți oameni pot vorbi puțin despre practică și pot vorbi despre impresiile lor personale, dar în mare parte este iluminarea câștigată din cuvintele altora. Aceasta nu include nimic din practicile lor personale, nici nu include ceea ce înțeleg din experiențele proprii. Am analizat această problemă mai devreme; să nu crezi că nu știu nimic. Nu ești decât un tigru de hârtie, dar vorbești despre cum să-l învingi pe Satana, cum să mărturisești despre biruință și cum să trăiești potrivit chipului lui Dumnezeu? Totul este absurd! Crezi că toate cuvintele pe care le spune Dumnezeu azi sunt menite să te încânte doar? Gura ta vorbește despre lepădarea de vechiul sine și punerea în practică a adevărului, dar mâinile tale săvârșesc alte fapte și inima ta pune la cale alte uneltiri – ce fel de persoană ești? De ce nu faci cu mâinile tale ceea ce spui cu gura? Atât de multe predici au devenit cuvinte goale; nu e dureros lucrul acesta? Dacă nu reușești să pui în practică cuvântul lui Dumnezeu, aceasta dovedește că încă nu ai intrat în contact cu modul în care lucrează Duhul Sfânt, că încă nu ai avut lucrarea Duhului Sfânt în tine și încă nu ai primit călăuzirea Lui. Dacă spui că nu poți decât să înțelegi cuvântul lui Dumnezeu, dar ești incapabil să îl pui în practică, atunci ești o persoană care nu iubește adevărul. Dumnezeu nu vine să mântuiască o astfel de persoană. Isus a suferit enorm când a fost răstignit pentru a mântui păcătoșii, a-i mântui pe cei săraci, a-i mântui pe acei oameni smeriți. Răstignirea Lui a adus jertfa de păcat. Dacă nu poți practica cuvântul lui Dumnezeu, atunci ar trebui să pleci cât de repede poți; nu zăbovi în casa lui Dumnezeu pe cheltuiala altora. Multor oameni chiar le este greu să se înfrâneze de la a face lucruri care, în mod clar, sunt potrivnice lui Dumnezeu. Nu-și caută ei moartea? Cum pot ei vorbi despre intrarea în Împărăția lui Dumnezeu? Ar îndrăzni ei să-I vadă fața? Mănânci mâncare pe care El ți-o dă, faci lucruri necinstite care sunt potrivnice lui Dumnezeu, ești răuvoitor, prefăcut și plin de înșelătorie chiar și atunci când Dumnezeu te lasă să te bucuri de binecuvântările pe care le-a revărsat asupra ta – nu simți cum îți ard palmele când le primești? Nu simți cum ți se înroșește obrazul? După ce ai făcut un lucru contrar lui Dumnezeu, ai dus la îndeplinire planuri pentru „a înșela”, nu te simți înspăimântat? Dacă nu simți nimic, cum poți vorbi despre vreun viitor? De multă vreme nu mai ai un viitor, deci ce așteptări mai mari poți avea încă? Dacă vorbești cu nerușinare și nu-ți faci niciun reproș, iar inima ta nu este conștientă defel, atunci nu înseamnă că deja ai fost abandonat de Dumnezeu? Te-ai deprins să vorbești și să te porți cu indulgență și fără reținere; cum vei putea vreodată fi desăvârșit de Dumnezeu astfel? Ai putea să străbați lumea de la un cap la altul? Pe cine ai convinge? Cei care îți cunosc adevărata natură te vor ține la distanță. Nu este acesta pedeapsa lui Dumnezeu? La urma urmei, dacă nu este decât vorbă fără faptă, nu va avea loc nicio creștere. Chiar dacă Duhul Sfânt ar putea să lucreze în tine când vorbești, dacă nu practici, Duhul Sfânt va înceta să lucreze. Dacă tu continui în acest fel, cum se poate vorbi despre vreun viitor sau de o dăruire a întregii tale ființe lucrării lui Dumnezeu? Tu doar vorbești despre a-ți dărui întreaga ființă, însă nu Îi dai lui Dumnezeu inima ta care Îl iubește cu adevărat. Tot ce a primit Dumnezeu este inima plină de cuvinte, nu inima plină de fapte. Oare aceasta să fie adevărata ta statură? Dacă ai continua în acest fel, când ai fi tu oare desăvârșit de Dumnezeu? Nu te neliniștește viitorul tău întunecat și sumbru? Nu simți că Dumnezeu Și-a pierdut nădejdea în tine? Nu știi că Dumnezeu dorește să desăvârșească mai mulți oameni și alți oameni noi? Ar putea lucrurile vechi să se păstreze? Nu ești atent la cuvintele lui Dumnezeu azi: aștepți ziua de mâine?

Fragment din „Persoana care ajunge la mântuire este persoana care este dispusă să practice adevărul” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 429

A fi capabil să explici în mod ostentativ cuvintele lui Dumnezeu nu înseamnă că ești în posesia realității – lucrurile nu sunt atât de simple pe cât poate ți-ai imaginat. A fi sau a nu fi în posesia realității nu se bazează pe ceea ce spui ci, mai degrabă, se bazează pe ceea ce trăiești. Când cuvintele lui Dumnezeu devin viața ta și exprimarea ta firească, doar acest lucru poate fi considerat realitate și doar astfel se poate considera că posezi înțelegere și statură reală. Trebuie să fii capabil să reziști examinării pentru o perioadă lungă de timp și trebuie să fii capabil să trăiești asemănarea pe care o cere Dumnezeu de la tine; nu trebuie să fie o simplă imagine, ci trebuie să decurgă natural. Numai atunci vei dispune cu adevărat de realitate și numai atunci vei fi obținut viața. Dă-Mi voie să folosesc exemplul încercării făcătorilor de servicii, cu care toți sunt familiari. Oricine poate vorbi despre cele mai elevate teorii cu privire la făcătorii de servicii și toți au o înțelegere decentă în legătură cu această chestiune; ei discută despre acest subiect și fiecare discurs îl depășește pe ultimul, ca și cum ar fi o competiție. Cu toate acestea, dacă omul nu a trecut printr-o încercare majoră, e greu de spus că are o mărturie bună. Pe scurt, trăirea omului este încă foarte deficitară, iar aceasta este în dezacord cu înțelegerea lui. Așadar, mai are până să devină statura actuală a omului și nu este încă viața lui. Pentru că înțelegerea omului nu a fost încă adusă în realitate, statura lui încă este ca un castel clădit pe nisip, clătinându-se și gata să se prăbușească. Omul are prea puțină realitate – este aproape imposibil să găsești orice realitate în om. Există prea puțină realitate care să curgă natural din om și toată realitatea din viața lui a fost forțată, de aceea spun că omul nu posedă realitate. Nu te încrede prea mult în oamenii care spun că iubirea lor față de Dumnezeu nu se schimbă niciodată – este doar ceea ce spun înainte de a fi puși în fața unor încercări. Odată puși brusc în fața unor încercări, lucrurile despre care vor vorbi vor deveni încă o dată incompatibile cu realitatea și se va dovedi încă o dată că oamenii nu posedă realitate. Se poate spune că, ori de câte ori te întâlnești cu lucruri care nu se potrivesc cu ideile tale și care necesită să te lași la o parte, acestea sunt încercările tale. Înainte de a se revela voința lui Dumnezeu, există un test riguros pentru fiecare om, o încercare imensă pentru oricine – poți vedea această chestiune clar? Când Dumnezeu vrea să-i pună la încercare pe oameni, El îi lasă întotdeauna să-și facă singuri alegerile înainte de a li se revela adevărul faptelor. Asta înseamnă că atunci când Dumnezeu îl supune pe om la încercări, El nu îți va spune niciodată adevărul, și acesta este modul în care oamenii pot fi expuși. Aceasta este o metodă prin care Dumnezeu Își desfășoară lucrarea, să vadă dacă tu Îl înțelegi pe Dumnezeul de astăzi și să vadă dacă posezi vreun pic de realitate. Ești cu adevărat lipsit de îndoieli în ceea ce privește lucrarea lui Dumnezeu? Vei fi capabil să rămâi ferm atunci când o încercare majoră se va abate asupra ta? Cine îndrăznește să spună cuvinte precum „garantez că nu vor fi probleme”? Cine îndrăznește să spună cuvinte precum „alții se pot îndoi, dar eu nu voi avea nicicând îndoieli”? Exact ca în vremurile în care Petru a fost supus încercărilor – se fălea mereu înainte ca adevărurile să fi fost revelate. Acesta nu este un defect personal caracteristic doar lui Petru; aceasta este cea mai mare problemă cu care se confruntă orice om acum. Dacă ar fi să vizitez câteva locuri sau dacă ar fi să vizitez câțiva frați și surori, să arunc o privire la înțelegerea voastră asupra lucrării de azi a lui Dumnezeu, ați fi cu siguranță capabili să vorbiți despre multe dintre înțelegerile voastre și ar părea că nu aveți nicio îndoială. Dacă te-aș întreba: „Poți stabili cu adevărat că lucrarea de azi este săvârșită de Dumnezeu Însuși? Fără nicio îndoială?” mi-ai răspunde cu siguranță: „Fără nicio îndoială, este lucrarea săvârșită de Duhul lui Dumnezeu.” Odată ce ai răspuns astfel, cu siguranță nu ai nicio fărâmă de îndoială și s-ar putea chiar să simți o mare plăcere – s-ar putea să simți că ai câștigat un pic de realitate. Cei care au tendința să înțeleagă lucrurile în acest fel sunt cei care posedă mai puțină realitate; cu cât cineva crede că a câștigat-o, cu atât acea persoană va fi mai incapabilă să rămână fermă în fața încercărilor. Vai de cei care sunt aroganți și trufași și vai de cei care nu au cunoaștere despre ei înșiși! Asemenea oameni sunt cei mai buni la vorbă și, totuși, se descurcă cel mai rău în acțiunile lor. Când apare cel mai mic semn de dificultate, acești oameni vor începe să aibă îndoieli, iar gândul renunțării le va pătrunde în minte. Ei nu posedă niciun fel de realitate; tot ceea ce au ei sunt teorii mai elevate decât cele ale religiei, fără niciuna dintre realitățile pe care le cere Dumnezeu acum. Cel mai mult mă dezgustă cei care nu vorbesc decât de teorii și nu posedă deloc realitate. Aceștia țipă cel mai tare când își desfășoară munca și totuși se prăbușesc imediat ce sunt confruntați cu realitatea. Nu arată asta că oamenii aceștia nu posedă realitate? Indiferent cât de feroce ar fi vânturile și valurile, dacă poți rămâne în picioare fără ca vreo fărâmă de îndoială să-ți pătrundă în minte și dacă poți rămâne ferm și să nu fii în negare nici chiar atunci când nu a mai rămas nimeni altcineva, atunci acest lucru înseamnă că ai cu adevărat înțelegere și că ești cu adevărat în posesia realității. Dacă te duci încotro bate vântul, dacă urmezi majoritatea și înveți să spui ceea ce spun ceilalți, indiferent cât de bine spui asemenea lucruri, nu e o dovadă că ești în posesia realității. Așadar, îți sugerez să nu te pripești să strigi cuvinte goale. Știi lucrarea pe care o va săvârși Dumnezeu? Nu te purta ca un alt Petru, ca să nu îți atragi rușinea asupra ta și să nu-ți mai poți ține capul sus – asta nu ajută pe nimeni. Majoritatea oamenilor nu au o statură reală. Dumnezeu a făcut foarte multă muncă, dar El nu a făcut realitatea să se coboare asupra oamenilor; mai precis, Dumnezeu nu a mustrat niciodată pe nimeni personal. Unii oameni au fost expuși unor asemenea încercări, întinzându-și tot mai departe mâinile păcătoase, gândindu-se că este ușor să Îl înfrângă pe Dumnezeu, că pot face orice doresc. Din moment ce nu sunt nici măcar capabili să reziste unei asemenea încercări, încercările și mai provocatoare ies din discuție, iar realitatea iese și ea din discuție. Nu e asta o încercare de a-L păcăli pe Dumnezeu? A poseda realitatea nu e ceva ce poate fi simulat și nici nu e ceva ce poți obține din cunoașterea acesteia. Se bazează pe adevărata ta statură și se bazează pe a fi sau a nu fi capabil să reziști tuturor acestor încercări. Înțelegi acum?

Fragment din „Doar punerea adevărului în practică înseamnă să ai realitatea” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 430

Ceea ce le cere Dumnezeu oamenilor nu e pur și simplu să fie în stare să vorbească despre realitate. Nu ar fi prea simplu? De ce vorbește Dumnezeu apoi despre pătrunderea în viață? De ce vorbește El despre transformare? Dacă o persoană este capabilă doar de vorbărie goală despre realitate, poate fi obținută o transformare a firii? Să antrenezi un grup de soldați buni ai împărăției nu e același lucru cu a antrena oameni care nu pot decât să vorbească despre realitate sau oameni care doar se laudă, ci înseamnă să antrenezi oameni care pot trăi oricând cuvintele lui Dumnezeu, care sunt de neclintit indiferent de obstacolele pe care le înfruntă, și care trăiesc tot timpul în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu și nu se mai întorc spre lume. Aceasta este realitatea despre care vorbește Dumnezeu și aceasta este cerința lui Dumnezeu de la oameni. Așadar, să nu vezi realitatea spusă de Dumnezeu ca fiind prea simplă! Simpla iluminare de către Sfântul Duh nu este același lucru cu deținerea realității: aceasta nu este statura oamenilor, ci harul lui Dumnezeu, și nu presupune nicio realizare a oamenilor. Orice om trebuie să îndure suferințele lui Petru și, chiar mai mult, să posede gloria lui Petru, acestea fiind ceea ce oamenii trăiesc după ce au obținut lucrarea lui Dumnezeu. Numai acest lucru poate fi numit realitate. Să nu crezi că vei deține realitatea pentru că poți vorbi despre realitate! Acesta este un sofism, nu se potrivește cu voința lui Dumnezeu și nu are nicio semnificație actuală. Nu spune asemenea lucruri pe viitor – desființează aceste ziceri! Toți acei cu o înțelegere eronată a cuvintelor lui Dumnezeu sunt necredincioși. Ei nu au nicio cunoaștere reală și, cu atât mai puțin, vreo statură reală; sunt oameni ignoranți lipsiți de realitate. Cu alte cuvinte, toți cei care trăiesc în afara substanței cuvintelor lui Dumnezeu sunt necredincioși. Cei considerați necredincioși de către oameni sunt fiare în ochii lui Dumnezeu, iar cei considerați necredincioși de către Dumnezeu sunt cei care nu au cuvintele lui Dumnezeu drept viața lor. Așadar, cei care nu dețin realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și care nu reușesc să trăiască cuvintele lui Dumnezeu sunt necredincioși. Intenția lui Dumnezeu este să facă în așa fel încât oricine să trăiască realitatea cuvintelor Sale. Nu este pur și simplu vorba ca toată lumea să fie capabilă să vorbească despre realitate ci, mai important, ca toată lumea să fie capabilă să trăiască realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Realitatea pe care o percepe omul este prea superficială, nu are nicio valoare, nu poate împlini voința lui Dumnezeu, este prea umilă, nu merită nici măcar menționată, are prea multe lipsuri și este mult prea departe de standardul cerințelor lui Dumnezeu. Fiecare dintre voi va fi supus unei inspecții majore pentru a vedea care dintre voi știe numai să vorbească despre înțelegerea voastră, dar este incapabil să indice calea, și pentru a vedea care dintre voi este gunoi inutil. Amintește-ți asta pe viitor! Nu vorbi despre înțelegeri goale – vorbește numai de calea spre practică și despre realitate. Fă trecerea de la adevărata cunoaștere la practica efectivă și apoi fă trecerea de la practică la trăirea realității. Nu le predica altora și nu vorbi despre adevărata cunoaștere. Dacă înțelegerea ta este o cale, atunci o poți elibera; dacă nu este o cale, atunci te rog să taci și să nu mai vorbești. Ceea ce spui este inutil. Sunt doar niște cuvinte de înțelegere pentru a-L păcăli pe Dumnezeu și pentru a-i face pe alții să te invidieze. Nu este asta ambiția ta? Nu înseamnă să te joci în mod deliberat cu ceilalți? Există vreo valoare în asta? Vorbește despre înțelegere numai după ce ai experimentat-o și atunci nu te vei mai făli. Altfel ești doar o persoană care rostește cuvinte arogante. Tu nu poți nici măcar depăși multe lucruri și nu te poți măcar răscula împotriva trupului în experiența ta prezentă, făcând mereu ceea ce ești îndemnat să faci de dorințele tale, nu împlinind voia lui Dumnezeu, și totuși ai impertinența să vorbești despre înțelegeri teoretice – ești un nerușinat! Încă ai impertinența să vorbești despre înțelegerea ta asupra cuvintelor lui Dumnezeu – ce imprudent din partea ta! Retorica și lăudăroșenia ți-au devenit natură și te-ai obișnuit să faci acest lucru. Le ai la degetul mic ori de câte ori vrei să vorbești, o faci ușor și brusc și te dedai la ornamente când vine vorba de practică. Asta nu înseamnă că-i păcălești pe ceilalți? Poți fi capabil să-i păcălești pe oameni, dar Dumnezeu nu poate fi păcălit. Oamenii nu știu și nu au discernământ, dar Dumnezeu este serios în asemenea chestiuni și El nu te va cruța. Frații și surorile tale te pot susține, îți pot lăuda înțelegerea, te pot admira, dar dacă nu posezi realitate, Sfântul Duh nu te va cruța. Poate că Dumnezeu Cel practic nu se va lua de defectele tale, dar Duhul lui Dumnezeu nu-ți va da nicio atenție și asta va fi îndeajuns de îndurat. Crezi acest lucru? Vorbește mai mult despre realitatea practicii; ai uitat deja? Vorbește mai mult despre căile practice; ai uitat deja? „Vorbește mai puțin despre teorii elevate sau discursuri umflate inutil și este cel mai bine să începi acum să practici.” Ai uitat aceste cuvinte? Nu înțelegi nimic din toate acestea? Nu ai niciun fel de înțelegere a voinței lui Dumnezeu?

Fragment din „Doar punerea adevărului în practică înseamnă să ai realitatea” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 431

S-ar cuveni să studiați lecții mai realiste. Nu e nevoie de acele vorbe goale, răsunătoare, pe care le admiră oamenii. Când vine vorba de a discuta despre cunoaștere, cunoașterea fiecărei persoane este mai presus decât cea a celei dinainte, dar oamenii încă nu au nicio cale către practică. Câți oameni au înțeles principiile practicii? Câți au învățat lecții efective? Cine poate avea părtășie în privința realității? Să fii capabil să vorbești despre cunoașterea cuvintelor lui Dumnezeu nu înseamnă că ai o statură autentică; nu arată decât că te-ai născut inteligent, că ești dăruit. Dacă nu poți arăta calea, atunci nu vei obține nimic și vei fi un gunoi inutil! Nu cumva te prefaci, dacă nu poți spune nimic despre o cale efectivă spre practică? Nu cumva înșeli, dacă nu le poți oferi altora propriile tale experiențe efective, dându-le, astfel, lecții din care ei pot să învețe sau o cale spre practică? Nu ești un prefăcut? Ce valoare ai? O astfel de persoană ar putea să joace numai rolul de „inventator al teoriei socialismului”, nu pe cel de „contribuitor la înfăptuirea socialismului.” Să fii lipsit de realitate înseamnă să nu ai niciun adevăr. Să fii lipsit de realitate înseamnă să nu fii bun de nimic. Să fii lipsit de realitate înseamnă să fii un cadavru viu. Să fii lipsit de realitate înseamnă să fii un „gânditor marxist-leninist” fără valoare de referință. Îndemn pe fiecare dintre voi să tacă în privința teoriei și să vorbească despre ceva real, ceva autentic și substanțial; studiați niște „artă modernă”, spuneți ceva realist, contribuiți cu ceva real și aveți ceva spirit de dăruire. Confruntă realitatea când vorbești; nu te deda discuțiilor nerealiste și exagerate ca să-i faci pe oameni să se simtă fericiți sau să se ridice și să te observe. Care e valoarea acestui lucru? Ce rost are să-i faci pe oameni să te trateze cu căldură? Fiți puțin „artistici” în discurs, fiți puțin mai corecți în comportament, fiți puțin mai rezonabili în felul în care vă ocupați de lucruri, fiți un pic mai realiști când vorbiți, gândiți-vă să aduceți beneficii casei lui Dumnezeu prin fiecare faptă a voastră, ascultați-vă conștiința când deveniți emotivi, nu răsplătiți bunătatea cu ură, nu fiți nerecunoscători în fața bunătății și nu fiți ipocriți, ca nu cumva să deveniți o influență negativă. Când mâncați și beți cuvintele lui Dumnezeu, conectați-le mai mult la realitate, iar când aveți părtășie, vorbiți mai mult despre lucruri realiste. Nu fiți condescendenți; lucrul acesta nu-L va mulțumi pe Dumnezeu. În interacțiunile voastre cu ceilalți, fiți puțin mai toleranți, puțin mai flexibili, puțin mai generoși și învățați de la „spiritul prim-ministrului”[a]. Când aveți gânduri rele, exersați mai mult lepădarea de trup. Când lucrați, vorbiți mai mult de căi realiste și nu deveniți prea trufași căci, altfel, ce spuneți va fi de neatins pentru oameni. Mai puțină distracție, mai multă contribuție – arătați-vă spiritul de dedicare lipsit de egoism. Fiți mai atenți la intențiile lui Dumnezeu, ascultați-vă mai mult conștiința, fiți mai atenți și nu uitați cum Dumnezeu vă vorbește cu răbdare și sinceritate în fiecare zi. Citiți „vechiul almanah” mai des. Rugați-vă mai mult și aveți părtășie mai des. Nu mai fiți atât de confuzi; dați dovadă de mai multă rațiune și dobândiți ceva discernământ. Când mâna voastră păcătoasă se întinde, trageți-o înapoi; nu o lăsați să se întindă atât de departe. Este inutil, iar de la Dumnezeu nu veți primi decât blesteme, așa că aveți grijă. Lăsați-vă inima să aibă milă de alții și nu loviți mereu cu armele în mână. Comunicați mai mult despre cunoașterea adevărului și vorbiți mai mult despre viață, menținând un spirit de ajutorare a altora. Faceți mai multe și spuneți mai puține. Puneți mai mult în practică și mai puțin în cercetare și analiză. Permiteți-vă să fiți mai mult mișcați de Duhul Sfânt și oferiți-I lui Dumnezeu mai multe oportunități să vă desăvârșească. Eliminați mai multe elemente omenești; aveți încă prea multe căi lumești de a face lucrurile și superficialitatea cu care faceți lucrurile și comportamentul vostru încă stârnesc aversiunea celorlalți: eliminați mai multe dintre ele. Starea voastră mentală este încă prea detestabilă; să vă petreceți mai mult timp îmbunătățind-o. Încă le oferiți oamenilor prea mult statut; oferiți-I mai mult statut lui Dumnezeu, și nu fiți atât de nerezonabili. „Templul” I-a aparținut dintotdeauna lui Dumnezeu și nu ar trebui să fie ocupat de oameni. În concluzie, concentrați-vă mai mult asupra dreptății și mai puțin asupra emoțiilor. Cel mai bine este să eliminați trupul. Discutați mai mult despre realitate și mai puțin despre cunoaștere; cel mai bine este să tăceți, să nu spuneți nimic. Vorbiți mai mult despre calea practicii și nu vă mai făliți inutil. Cel mai bine este să începeți chiar acum practica.

Fragment din „Concentrează-te mai mult asupra realității” în Cuvântul Se arată în trup

Note de subsol:

a. Spiritul prim-ministrului: clasică expresie chinezească folosită să descrie o persoană generoasă și cu orizonturi largi.

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 432

Cerințele lui Dumnezeu pentru oameni nu sunt atât de înalte. Dacă oamenii depun măcar un pic de efort, vor primi o „notă de trecere.” De fapt, înțelegerea, cunoașterea și acceptarea adevărului sunt mai complicate decât practicarea acestuia. Cunoașterea și înțelegerea adevărului vin după practicarea acestuia; acestea sunt etapele și metoda prin care lucrează Duhul Sfânt. Cum poți să nu asculți? Poți să dobândești lucrarea Duhului Sfânt făcând lucrurile în felul tău? Lucrează cumva Duhul Sfânt în funcție de plăcerea ta sau în baza neajunsurilor tale, potrivit cuvintelor lui Dumnezeu? Este inutil dacă nu poți vedea clar acest lucru. De ce au depus majoritatea oamenilor mult efort pentru a citi cuvintele lui Dumnezeu, dar abia dacă au ceva cunoștințe și nu pot spune nimic despre o adevărată cale după aceea? Crezi că a avea cunoaștere este același lucru cu a deține adevărul? Nu este acesta un punct de vedere confuz? Ești în stare să vorbești despre atâta cunoaștere cât nisip este pe plajă și, totuși, nimic din ce zici nu conține vreo cale adevărată. Făcând asta, nu încerci să-i păcălești pe oameni? Nu cumva te dai degeaba în spectacol, fără să fii susținut de ceva esențial? Un astfel de comportament este dăunător pentru oameni! Cu cât mai avansată și mai lipsită de realitate este teoria, cu atât este mai incapabilă să-i ducă pe oameni către realitate; cu cât mai avansată este teoria, cu atât mai mult te face să-L sfidezi pe Dumnezeu și să I te opui. Nu trata cele mai elevate teorii ca pe o comoară prețioasă; sunt dăunătoare și nu servesc niciunui scop! Poate că unii oameni sunt capabili să vorbească despre cele mai elevate teorii – dar acestea nu conțin nimic din realitate, căci acești oameni nu le-au experimentat personal și, astfel, nu au nicio cale de a practica. Asemenea oameni sunt incapabili să-i ducă pe alții pe calea cea bună și nu vor face decât să-i abată de la drumul cel drept. Nu e acest lucru dăunător oamenilor? Cel puțin, trebuie să fii capabil să rezolvi toate problemele curente ale oamenilor și să le permiți să obțină intrarea; numai acest lucru se consideră devotament și numai atunci vei fi calificat să lucrezi pentru Dumnezeu. Nu rosti mereu cuvinte grandioase, sofisticate, și nu te folosi de o grămadă de practici nepotrivite ca să-i obligi pe alții să te asculte. Procedând astfel nu vei obține niciun rezultat, iar asta nu poate decât să sporească deruta oamenilor. Continuând așa, vor lua naștere mai multe doctrine, ceea ce îi va face pe oameni să te deteste. Acesta este neajunsul omului și este cu adevărat înfiorător. Așadar, vorbește mai mult despre probleme care există cu adevărat. Nu trata experiențele altor oameni ca pe proprietatea ta privată și nu le scoate la lumină ca alții să le aprecieze; trebuie să-ți cauți propria cale de ieșire. Acesta este lucrul pe care ar trebui să-l pună în practică fiecare persoană.

Dacă ceea ce comunici le poate oferi oamenilor o cale pe care să meargă, atunci asta înseamnă că ai realitate. Indiferent ce spui, trebuie să-i aduci pe oamenii spre practică și să le oferi tuturor o cale pe care să o poată urma. Nu le permite doar să aibă cunoaștere; mai important este să aibă o cale pe care să meargă. Pentru ca oamenii să creadă în Dumnezeu, trebuie să meargă pe calea pe care îi conduce Dumnezeu în lucrarea Sa. Adică, procesul credinței în Dumnezeu este procesul în care mergi pe calea pe care te conduce Duhul Sfânt. Prin urmare, trebuie să ai o cale pe care să mergi orice ar fi și trebuie să pășești pe calea spre a fi desăvârșit de Dumnezeu. Să nu rămâi prea mult în urmă și să nu-ți faci griji în privința prea multor lucruri. Doar dacă mergi pe calea pe care te îndrumă Dumnezeu fără a cauza întreruperi poți să primești lucrarea Duhului Sfânt și să ai calea spre intrare. Numai acest lucru se consideră a fi în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu și a îndeplini datoriile omului. Ca ființă în acest curent, fiecare persoană ar trebui să-și îndeplinească datoriile corespunzător, să facă mai mult din ceea ce ar trebui să facă oamenii și să nu acționeze în mod intenționat. Oamenii care săvârșesc lucrarea trebuie să-și facă vorbele clare, oamenii care urmează trebuie să se concentreze mai mult asupra îndurării greutăților și supunerii, și toți trebuie să-și păstreze locul și să nu iasă din rând. Ar trebui să fie clar în inima fiecărei persoane cum ar trebui să practice și ce funcție ar trebui să îndeplinească. Apucă pe calea pe care te conduce Duhul Sfânt; nu o apuca pe căi greșite și nu greși. Trebuie să vedeți clar lucrarea zilei de astăzi. Intrarea în metoda lucrării zilei de astăzi este ceea ce ar trebui să practicați. Este primul lucru în care trebuie să pătrundeți. Nu mai irosiți alte cuvinte pe alte lucruri. Este responsabilitatea voastră să faceți lucrarea de astăzi a casei lui Dumnezeu, intrarea în metoda de lucru a zilei de astăzi este datoria voastră, iar practicarea adevărului zilei de astăzi este povara voastră.

Fragment din „Concentrează-te mai mult asupra realității” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 433

Dumnezeu e un Dumnezeu concret: întreaga Lui lucrare este concretă, toate cuvintele pe care le spune sunt concrete şi toate adevărurile pe care le exprimă sunt concrete. În afara cuvintelor Lui, totul e gol, neexistent şi greșit. Astăzi, Duhul Sfânt trebuie să-i călăuzească pe oameni spre cuvintele lui Dumnezeu. Dacă oamenii vor să caute intrarea în realitate, atunci trebuie să caute şi să cunoască realitatea, după care trebuie să experimenteze realitatea şi s-o trăiască. Cu cât oamenii cunosc mai bine realitatea, cu atât pot înţelege mai bine dacă sunt reale cuvintele altora; cu cât oamenii cunosc mai bine realitatea, cu atât au mai puţine concepţii; cu cât oamenii experimentează mai mult realitatea, cu atât cunosc mai bine faptele Dumnezeului realităţii şi cu atât le e mai uşor să se elibereze de firile lor corupte şi satanice; cu cât oamenii au mai multă realitate, cu atât Îl cunosc mai bine pe Dumnezeu şi cu atât mai mult urăsc trupul şi iubesc adevărul; şi cu cât oamenii au mai multă realitate, cu atât se apropie mai mult de standardele cerinţelor lui Dumnezeu. Oamenii care sunt câştigaţi de Dumnezeu sunt cei care sunt stăpâniți de realitate, care cunosc realitatea și care sunt au ajuns să cunoască faptele reale ale lui Dumnezeu, experimentând realitatea. Cu cât cooperezi mai mult cu Dumnezeu, disciplinându-ţi corpul, cu cât vei obține mai mult lucrarea Duhului Sfânt, cu atât vei câştiga mai multă realitate şi cu atât vei fi mai luminat de Dumnezeu – și, prin urmare, cu atât va fi mai mare cunoaşterea de către tine a faptelor reale ale lui Dumnezeu. Dacă poţi trăi în lumina din prezent a Duhului Sfânt, calea actuală spre practică îţi va deveni mai clară şi vei putea să te detaşezi mai bine de concepţiile religioase şi de practicile vechi ale trecutului. Astăzi, realitatea e punctul central: cu cât oamenii au mai multă realitate, cu atât mai clară le este cunoașterea adevărului şi cu atât mai mare înțelegerea voii lui Dumnezeu. Realitatea poate birui toate slovele şi doctrinele, poate birui toate teoriile şi competenţele şi, cu cât oamenii se concentrează pe mai multă realitate, cu atât mai mult Îl iubesc pe Dumnezeu cu adevărat şi cu atât înfometează și însetează mai mult după cuvintele Lui. Dacă te concentrezi mereu asupra realităţii, filosofia ta de viaţă, concepţiile tale religioase şi caracterul tău natural vor fi îndepărate în mod firesc, urmând lucrarea lui Dumnezeu. Cei care nu urmăresc realitatea şi nu o cunosc au tendinţa de a urmări ceea ce e supranatural şi vor fi înşelaţi cu uşurinţă. Duhul Sfânt nu are nicio modalitate pentru a lucra în astfel de oameni, astfel încât ei se simt goi, iar vieţile lor nu au niciun rost.

Duhul Sfânt poate lucra în tine doar când te pregătești realmente, cauți și te rogi efectiv și ești dispus să suferi de dragul căutării adevărului. Aceia care nu caută adevărul nu au decât slove și doctrine și teorii goale, iar cei care nu dețin adevărul, în mod firesc, au multe concepții despre Dumnezeu. Astfel de oameni tânjesc doar ca Dumnezeu să le transforme trupul fizic într-unul spiritual, astfel încât să se poată înălța la al treilea Cer. Cât de nesăbuiţi sunt aceşti oameni! Toţi aceia care spun asemenea lucruri nu Îl cunosc nici pe Dumnezeu, nici realitatea; astfel de oameni nu pot nicidecum să coopereze cu Dumnezeu și pot doar să aştepte într-un mod pasiv. Pentru ca oamenii să înţeleagă adevărul, să-l vadă clar şi, mai mult, să pătrundă adevărul şi să-l pună în practică, ei trebuie să se pregătească efectiv, să caute şi să simtă în mod efectiv foame şi sete. Când eşti înfometat şi însetat, când cooperezi în mod efectiv cu Dumnezeu, Duhul Lui te va atinge negreşit şi va lucra în tine, ceea ce îţi va aduce mai multă luminare şi-ţi va da mai multă cunoaştere a realităţii, fiindu-ți de mai mare ajutor în viaţă.

Fragment din „Cum să cunoşti realitatea” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 434

Pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, oamenii trebuie să ştie mai întâi că Dumnezeu este un Dumnezeu concret şi trebuie să ştie cuvintele Lui, arătarea concretă a lui Dumnezeu în trup şi lucrarea Lui concretă. Doar după ce ştii că toată lucrarea lui Dumnezeu e concretă vei putea efectiv să cooperezi cu Dumnezeu şi doar pe această cale vei putea obţine dezvoltarea vieţii tale. Toţi aceia care nu cunosc realitatea nu au niciun mijloc de a experimenta cuvintele lui Dumnezeu, sunt ademeniţi în concepţiile lor, trăiesc în imaginaţia lor și astfel, nu cunosc cuvintele lui Dumnezeu. Cu cât cunoşti mai bine realitatea, cu atât eşti mai aproape de Dumnezeu şi cu atât e mai strânsă relaţia pe care o ai cu El; cu cât mai mult cauţi neclaritatea, abstractismul şi doctrina, cu atât mai mult te vei îndepărta de Dumnezeu şi, astfel, cu atât mai mult vei considera că a experimenta cuvintele lui Dumnezeu este obositor şi dificil, că eşti incapabil de intrare. Dacă vrei să pătrunzi realitatea cuvintelor lui Dumnezeu şi să intri pe cărarea dreaptă a vieţii tale spirituale, trebuie, mai întâi, să cunoşti realitatea şi să te lepezi de lucrurile nedesluşite şi supranaturale – cu alte cuvinte, mai întâi, trebuie să înţelegi cum te luminează efectiv Duhul Sfânt şi cum te călăuzeşte din interior. În acest fel, dacă poţi înţelege cu adevărat lucrarea concretă a Duhului Sfânt din tine, vei fi intrat pe calea dreaptă, aceea de a fi desăvârşit de Dumnezeu.

Astăzi, totul începe de la realitate. Lucrarea lui Dumnezeu e cea mai reală şi poate fi atinsă de oameni; este ceea ce oamenii pot experimenta şi obţine. În oameni există multe lucruri nedesluşite şi supranaturale, care-i împiedică să cunoască lucrarea din prezent a lui Dumnezeu. Prin urmare, în experienţele lor, ei se abat mereu și întotdeauna se simt dificil, lucru cauzat în întregime de concepţiile lor. Oamenii sunt incapabili să înţeleagă principiile lucrării Duhului Sfânt, nu cunosc realitatea, fiind, astfel, mereu negativişti în drumul lor către intrare. Ei privesc de la depărtare cerinţele lui Dumnezeu, incapabili să le îndeplinească; ei văd doar că, într-adevăr, cuvintele lui Dumnezeu sunt bune, dar nu pot găsi calea spre intrare. Duhul Sfânt lucrează după acest principiu: prin cooperarea oamenilor, prin faptul că se roagă, caută şi se apropie de Dumnezeu în mod activ, se pot obţine rezultate, iar ei pot fi luminaţi şi iluminaţi de Duhul Sfânt. Duhul Sfânt nu lucrează unilateral, aşa cum nici omul nu o face. Ambii sunt indispensabili şi, cu cât oamenii cooperează mai mult, cu cât mai mult caută să atingă standardele cerinţelor lui Dumnezeu, cu atât e mai mare lucrarea Duhului Sfânt. Doar cooperarea reală a oamenilor, în completarea lucrării Duhului Sfânt, poate produce experienţe reale şi cunoaşterea substanţială a cuvintelor lui Dumnezeu. Treptat, experimentând în felul acesta, se creează, în cele din urmă, o persoană desăvârșită. Dumnezeu nu face lucruri supranaturale; în concepţiile oamenilor, Dumnezeu este atotputernic şi totul este făcut de Dumnezeu – având drept rezultat faptul că oamenii aşteaptă pasiv, nu citesc cuvintele lui Dumnezeu, nu se roagă, și așteaptă doar atingerea Duhului Sfânt. Însă, aceia care înţeleg corect cred următorul lucru: acțiunile lui Dumnezeu se pot întinde doar până la nivelul cooperării mele, iar efectul pe care lucrarea lui Dumnezeu îl are asupra mea depinde de cum cooperez eu. Când Dumnezeu vorbește, ar trebui să fac tot ce pot pentru a căuta și a mă strădui să înțeleg cuvintele lui Dumnezeu; aceasta este ceea ce trebuie să realizez.

Fragment din „Cum să cunoşti realitatea” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 435

Câte obiceiuri religioase respecți? De câte ori te-ai răzvrătit împotriva cuvântului lui Dumnezeu și ai făcut ce ai vrut tu? De câte ori ai pus în practică cuvântul lui Dumnezeu pentru că îți păsa cu adevărat de poverile Sale și căutai să Îi îndeplinești dorința? Înțelege cuvântul lui Dumnezeu și pune-L în practică. Fii principial în actele și în faptele tale; aceasta nu înseamnă să trăiești după reguli sau să o faci în silă, doar de ochii lumii. Mai degrabă, aceasta reprezintă practicarea adevărului și trăirea după cuvântul lui Dumnezeu. Numai o astfel de practică Îl mulțumește pe Dumnezeu. Fiecare obicei care Îl mulțumește pe Dumnezeu nu este o regulă, ci practicarea adevărului. Unii oameni au o predilecție spre a atrage atenția asupra lor. În prezența fraților și a surorilor lor, ei spun că sunt îndatorați față de Dumnezeu, dar, pe la spatele lor, nu practică adevărul și procedează cu totul altfel. Nu sunt ei farisei religioși? Un om care Îl iubește pe Dumnezeu cu adevărat și care deține adevărul este unul care Îi este credincios lui Dumnezeu, dar în exterior nu se arată ca fiind astfel. El este dispus să practice adevărul când se ivesc ocazii și nu vorbește și nu se poartă într-o manieră care este împotriva conștiinței sale. El demonstrează înțelepciune când apar ocaziile și este principial în fapte, indiferent de circumstanțe. Un astfel de om este cel care slujește cu adevărat. Există unii care adesea arată un pretins devotament îndatoririi lor față de Dumnezeu. Ei își petrec zilele cu sprâncenele încruntate de griji, afișează un aer afectat și simulează o înfățișare deplorabilă. Câtă josnicie! Și dacă i-ai întreba „În ce fel ești tu dator față de Dumnezeu? Te rog, spune-mi!” ei ar rămâne fără cuvinte. Dacă Îi ești credincios lui Dumnezeu, atunci nu vorbi despre aceasta în public, ci folosește-ți practica actuală pentru a-ți arăta dragostea pentru Dumnezeu, și roagă-te Lui cu o inimă sinceră. Cei care folosesc doar cuvinte pentru a se înțelege cu Dumnezeu sunt cu toții ipocriți! Unii vorbesc despre îndatorirea lor față de Dumnezeu în fiecare rugăciune, și încep să plângă ori de câte ori se roagă, chiar și fără mișcarea Duhului Sfânt. Oamenii de felul acesta sunt stăpâniţi de ritualuri religioase și de concepții; ei trăiesc după astfel de ritualuri și concepții, crezând întotdeauna că asemenea acțiuni Îl mulțumesc pe Dumnezeu, și că evlavia superficială sau lacrimile de tristețe sunt ceea ce Dumnezeu agreează. Ce bine poate să vină din partea unor astfel de persoane absurde? Pentru a-și demonstra umilința, unii pretind că sunt amabili atunci când vorbesc în prezența altora. Unii sunt slugarnici în mod deliberat în fața altora, precum un miel fără nicio putere. Acesta este felul de a fi al oamenilor Împărăției? O persoană din Împărăție ar trebui să fie plină de viață și liberă, inocentă și deschisă, sinceră și minunată; una care trăiește într-o stare de libertate. Aceasta are integritate și demnitate și poate mărturisi ferm peste tot pe unde merge; este o persoană care este iubită atât de Dumnezeu, cât și de oameni. Aceia care sunt novici în credință au prea multe practici exterioare; ei trebuie să treacă mai întâi printr-o perioadă de tratare și de frângere. Cei care cred în Dumnezeu în inimile lor nu pot fi deosebiți la exterior de ceilalți, dar acțiunile și faptele lor sunt demne de laudă în fața altora. Numai despre astfel de oameni se poate spune că trăiesc cuvântul lui Dumnezeu. Dacă predici Evanghelia în fiecare zi unei persoane și alteia, aducându-i la mântuire, și cu toate acestea, în final, tu totuși trăiești după reguli și doctrine, atunci nu Îi poți aduce slavă lui Dumnezeu. Astfel de tipuri de oameni sunt oameni religioși și, de asemenea, ipocriți.

Ce reprezintă faptele bune de suprafață ale omului? Ele reprezintă trupul și nici măcar cele mai bune dintre practicile exterioare nu exprimă viața, ci doar temperamentul tău individual. Practicile exterioare ale omului nu pot îndeplini dorința lui Dumnezeu. Vorbești în mod constant despre îndatorirea ta față de Dumnezeu și, cu toate acestea, tu nu poți să susții viața altora sau să îi determini pe alții să Îl iubească pe Dumnezeu. Crezi că asemenea acțiuni Îl vor mulțumi pe Dumnezeu? Tu crezi că aceasta este dorința inimii lui Dumnezeu, că aceasta este de la spirit, dar de fapt, este absurd! Tu crezi că ceea ce te mulțumește pe tine și ceea ce îți dorești este ceea ce Îl bucură și pe Dumnezeu. Poate ceea ce te mulțumește pe tine să Îl mulțumească și pe Dumnezeu? Poate caracterul uman să Îl reprezinte pe Dumnezeu? Ceea ce te mulțumește pe tine este exact ceea ce Dumnezeu nu poate să sufere, iar obiceiurile tale sunt ceea ce Dumnezeu detestă și respinge. Dacă te simți îndatorat, atunci du-te și roagă-te înaintea lui Dumnezeu. Nu este nevoie să vorbești altora despre aceasta. Dacă nu te rogi în fața lui Dumnezeu și în schimb atragi în mod constant atenția asupra ta în prezența altora, poate aceasta să îndeplinească dorința inimii lui Dumnezeu? Dacă acțiunile tale sunt întotdeauna de fațadă, aceasta înseamnă că ești cel mai neroditor dintre oameni. Ce fel de om este acela care are fapte bune numai de suprafață, dar este lipsit de realitate? Astfel de oameni sunt farisei ipocriți și oameni religioși! Dacă nu încetați cu practicile voastre exterioare și nu puteți face schimbări, atunci elementele ipocriziei din voi vor crește și mai mult. Cu cât elementele ipocriziei sunt mai mari, cu atât rezistența față de Dumnezeu este mai puternică, iar în final, astfel de oameni vor fi lepădați, cu siguranță!

Fragment din „În credință, ar trebui să ne concentrăm pe realitate – implicarea în ritualuri religioase nu este credință” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 436

Pentru a redobândi aspectul unei persoane normale, pentru a obține umanitatea normală, oamenii nu pot doar să-L mulțumească pe Dumnezeu prin cuvintele lor. Când fac așa ceva, doar se vatămă pe ei înșiși, iar asta nu aduce vreun beneficiu intrării sau transformării lor. Prin urmare, pentru a realiza transformarea, oamenii trebuie să practice puțin câte puțin. Trebuie să intre lent, să cerceteze și să exploreze pas cu pas, să intre din latura pozitivă și să trăiască o viață practică de adevăr; o viață de sfinți. După aceea, lucrurile reale, evenimentele reale și mediile reale permit oamenilor să aibă o pregătire practică. Nu li se cere să rostească vorbe goale; în schimb, trebuie să se pregătească în medii reale. Mai întâi, oamenii ajung să-și dea seama că au un calibru slab, iar după aceea, mănâncă și beau în mod normal din cuvintele lui Dumnezeu și, de asemenea, pătrund și practică în mod normal; doar în acest fel obțin ei realitatea și acesta este felul în care intrarea se poate produce și mai rapid. Pentru a transforma oamenii, trebuie să existe o anumită practicitate; ei trebuie să practice cu lucruri reale, cu evenimente reale și medii reale. Este oare posibil să dobândești o pregătire reală bazându-te doar pe viața bisericească? Ar putea oamenii să intre astfel în realitate? Nu. Dacă oamenii nu pot să intre în viața reală, atunci nu-și pot transforma vechiul stil de viață și felul de a face lucrurile. Aceasta nu se datorează întru totul leneviei omului și nivelului său crescut de dependență, ci mai degrabă faptului că pur și simplu omul nu are capacitatea de a trăi și, în plus, nu înțelege standardul lui Dumnezeu privind asemănarea unei persoane normale. În trecut, oamenii discutau mereu, vorbeau, comunicau – și chiar deveneau „oratori” – totuși, niciunul dintre ei nu căuta să își schimbe firea vieții; dimpotrivă, căutau orbește teorii profunde. Prin urmare, oamenii de astăzi trebuie să schimbe stilul religios al credinței în Dumnezeu din viețile lor. Trebuie să pătrundă în practică țintind un singur eveniment, un singur lucru, o singură persoană. Trebuie să facă lucrurile cu concentrare – doar atunci pot obține rezultate. Transformarea oamenilor începe cu o schimbare în esența lor. Lucrarea trebuie să aibă ca țintă esența oamenilor, viața lor, lenevia, dependența și înrobirea lor – doar astfel pot transformați.

Chiar dacă viața bisericească poate produce rezultate în unele aspecte, esențial rămâne tot faptul că viața reală îi poate schimba pe oameni. Vechea lor fire nu poate fi transformată în lipsa vieții reale. Să luăm ca exemplu lucrarea lui Isus din Epoca Harului. Atunci când Isus a anulat legile precedente și a stabilit poruncile epocii noi, El a vorbit folosind exemple din viața reală. Când Isus Își conducea ucenicii prin lanul de grâu într-o zi de Sabat, ucenicilor li s-a făcut foame și au cules spice de grâu ca să le mănânce. Fariseii au văzut asta și au zis că aceștia nu respectau Sabatul. De asemenea, au spus că oamenii nu aveau voie să salveze vițeii care cădeau în groapă în ziua de Sabat, afirmând că nicio muncă nu ar putea fi efectuată în timpul Sabatului. Isus a citat aceste întâmplări pentru a răspândi treptat poruncile epocii celei noi. La acea vreme, El a folosit multe chestiuni practice ca să-i facă pe oameni să înțeleagă și să se schimbe. Acesta este principiul după care Duhul Sfânt Își îndeplinește lucrarea și este singura cale ce poate schimba oamenii. Fără chestiunile practice, oamenii pot câștiga doar o înțelegere teoretică și intelectuală – aceasta nu e o cale eficientă de a se schimba. Deci cum se poate dobândi înțelepciunea și înțelegerea prin formare? Poate omul să dobândească înțelepciune și înțelegere doar ascultând, citind și îmbogățindu-și cunoștințele? Cum ar putea să fie așa? Omul trebuie să înțeleagă și să experimenteze în viața reală. Prin urmare, trebuie să se formeze și trebuie să nu se îndepărteze de la viața reală. Omul trebuie să acorde atenție diferitelor aspecte și să aibă pătrundere în diverse aspecte: nivelul educațional, expresivitatea, abilitatea de a vedea lucrurile, discernământul, capacitatea de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu, bunul-simț și regulile umanității, precum și alte lucruri legate de umanitate cu care omul trebuie să fie înzestrat. După ce a fost dobândită înțelegerea, oamenii trebuie să se concentreze asupra intrării, și numai atunci poate fi realizată transformarea. Dacă o persoană a dobândit înțelegerea, însă neglijează practica, cum poate să aibă loc transformarea? În prezent, oamenii înțeleg multe, dar nu trăiesc realitatea; așadar, au doar puțină înțelegere substanțială a cuvintelor lui Dumnezeu. Ai fost luminat doar marginal; ai primit puțină iluminare de la Duhul Sfânt și, totuși, nu ai nicio intrare în viața reală – sau poate nici nu-ți pasă de intrare – prin urmare, transformarea ta este redusă. După atât de mult timp, oamenii au înțeles multe. Ei sunt în stare să discute mult despre cunoștințele lor în materie de teorii, însă firea lor exterioară rămâne aceeași, iar calibrul lor inițial rămâne cum era, fără să progreseze câtuși de puțin. În acest caz, când vei intra în sfârșit?

Fragment din „Discuție despre viața bisericească și viața reală” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 437

Viața bisericească este doar un fel de viață în care oamenii se strâng pentru a savura cuvintele lui Dumnezeu și ocupă numai o fărâmă neînsemnată din viața unei persoane. Dacă și viața reală a oamenilor ar putea fi asemenea vieții lor bisericești – cuprinzând o viață spirituală normală, o savurare normală a cuvintelor lui Dumnezeu, rugăciunea și apropierea normală de Dumnezeu, o viață reală în care toate sun îndeplinite potrivit voii lui Dumnezeu, o viață reală în care toate sunt îndeplinite potrivit adevărului, o viață reală de practicare a rugăciunii și a liniștirii înaintea lui Dumnezeu, de practicare a cântării de imnuri și a dansului – atunci acesta este singurul fel de viață care i-ar duce într-o viață a cuvintelor lui Dumnezeu. Cei mai mulți oameni se concentrează pe cele câteva ore de viață bisericească, fără să se mai „îngrijească” de viața din afara acelor ore, ca și cum nici nu i-ar interesa. Mai sunt, de asemenea, mulți oameni care intră în rândul vieții sfinților numai când mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, când cântă imnuri sau se roagă, după care se întorc la vechiul lor sine din restul timpului. Astfel de vieți nu pot să-i transforme pe oameni, cu atât mai puțin să-i facă să-L cunoască pe Dumnezeu. Când omul crede în Dumnezeu, dacă dorește să-și transforme propria fire, atunci nu trebuie să se desprindă de viața reală. În viața reală, trebuie să te cunoști pe tine însuți, să renunți la tine însuți, să practici adevărul și, de asemenea, să înveți principiile, bunul simț și regulile după care să te comporți în toate înainte de a putea obține o transformare treptată. Dacă te concentrezi doar pe cunoașterea teoretică și trăiești doar în mijlocul ceremoniilor religioase, fără să aprofundezi realitatea, fără să pătrunzi adânc în realitate, fără să intri în viața reală, atunci nu vei intra niciodată în realitate, nu te vei cunoaște niciodată pe tine însuți, nici adevărul, nici pe Dumnezeu și vei fi veșnic orb și neștiutor. Lucrarea lui Dumnezeu de a mântui oamenii nu este pentru a le permite să ducă vieți omenești normale după o perioadă scurtă, nici pentru a transforma noțiunile și doctrinele lor greșite. Mai degrabă, scopul Său este de a schimba vechile firi ale oamenilor, de a schimba cu totul vechea lor cale de viață și de a schimba toate felurile lor de gândire și atitudinile mentale depășite. Dacă se concentrează doar pe viața bisericească, omul nu-și va schimba vechile obiceiuri de viață sau vechile moduri în care a trăit atâta vreme. Orice s-ar întâmpla, omul nu trebuie să se detașeze de viața reală. Dumnezeu cere ca oamenii să trăiască umanitatea normală în viața reală, nu doar în viața bisericească; ca ei să trăiască adevărul în viața reală, nu doar în viața bisericească; și ca ei să-și îndeplinească funcțiile în viața reală, nu doar în viața bisericească. Pentru a intra în realitate, o persoană trebuie să îndrepte totul către viața reală. Dacă, în credința în Dumnezeu, oamenii nu pot ajunge să se cunoască pe sine prin intrarea în viața reală și dacă nu pot trăi umanitatea normală în viața reală, atunci vor deveni niște ratați. Cei care nu-I dau ascultare lui Dumnezeu sunt cu toții oameni care nu pot intra în viața reală. Sunt cu toții oameni care vorbesc despre omenie, dar trăiesc natura diavolilor. Sunt cu toții oameni care vorbesc despre adevăr, dar trăiesc în schimb prin doctrine. Aceia care nu pot să trăiască adevărul în viața reală sunt cei care cred în Dumnezeu, dar sunt detestați și respinși de El. Trebuie să practici intrarea în viața reală, să-ți cunoști propriile lipsuri, nesupunerea și ignoranța și să-ți cunoști slăbiciunile și umanitatea anormală. În felul acesta, toate cunoștințele tale vor fi integrate în situația și greutățile tale actuale. Doar acest gen de cunoaștere este real și îți poate îngădui să-ți pricepi cu adevărat condiția și să dobândești tranformarea firii.

Acum că desăvârșirea oamenilor a început oficial, trebuie să intri în viața reală. Prin urmare, pentru a realiza transformarea, trebuie să începi cu intrarea în viața reală și să te transformi încetul cu încetul. Dacă eviți viața omenească normală și vorbești numai despre chestiuni spirituale, atunci lucrurile devin seci și fade; devin nerealiste, iar atunci, cum s-ar putea schimba oamenii? Acum ți se spune să intri în viața reală pentru a practica, pentru a pune bazele intrării într-o experiență adevărată. Acesta este un aspect a ceea ce trebuie să facă oamenii. Lucrarea Duhului Sfânt este în principal de a călăuzi, pe când restul depinde de practica și intrarea oamenilor. Toată lumea poate ajunge să intre în viața reală pe diferite căi, pentru ca astfel să-L aducă pe Dumnezeu în viața reală și să trăiască o adevărată umanitate normală. Acesta este singurul fel de viață ce are însemnătate!

Fragment din „Discuție despre viața bisericească și viața reală” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 438

Anterior, s-a spus că a avea prezența Duhului Sfânt și a avea lucrarea Duhului Sfânt sunt diferite. Starea normală de a avea prezența Duhului Sfânt se manifestă prin gânduri normale, rațiune normală și umanitate normală. Caracterul unei persoane va rămâne așa cum a fost, dar în interiorul lor va fi pace, iar în exterior vor avea decența unui sfânt. Așa vor fi atunci când Duhul Sfânt va fi cu ei. Când cineva are prezența Duhului Sfânt, gândirea sa este normală. Când sunt înfometați, vor să mănânce, când sunt însetați, vor să bea apă. … Astfel de manifestări ale umanității normale nu sunt luminarea Duhului Sfânt; ele sunt gândirea normală a oamenilor și starea normală de a avea prezența Duhului Sfânt. Unii oameni cred în mod greșit că cei care au prezența Duhului Sfânt nu cunosc foamea, nu simt nicio oboseală și nu par să se gândească vreodată la familie, despărțindu-se aproape complet de trup. De fapt, cu cât este mai mult Duhul Sfânt cu oamenii, cu atât sunt mai normali. Ei știu să sufere și să renunțe la lucruri pentru Dumnezeu, să se sacrifice pentru Dumnezeu și să fie loiali lui Dumnezeu; mai mult, ei se gândesc la mâncare și la haine. Cu alte cuvinte, ei nu au pierdut nimic din umanitatea normală pe care ar trebui să o aibă oamenii și, în schimb, au în mod special rațiune. Uneori, ei citesc cuvintele lui Dumnezeu și cugetă la lucrarea Lui; există credință în inimile lor și ei sunt dispuși să urmărească adevărul. Evident, lucrarea Duhului Sfânt se bazează pe această temelie. Dacă oamenii nu au o gândire normală, atunci nu au rațiune – aceasta nu este o stare normală. Când oamenii au o gândire normală și Duhul Sfânt este cu ei, ei dispun cu siguranță de rațiunea unui om normal și, astfel, au o stare normală. În experimentarea lucrării lui Dumnezeu, se întâmplă ocazional să ai lucrarea Duhului Sfânt, în timp ce prezența Duhului Sfânt este aproape constantă. Atât timp cât rațiunea și gândirea oamenilor sunt normale și cât timp stările lor sunt normale, Duhul Sfânt este cu siguranță cu ei. Când rațiunea și gândirea oamenilor nu sunt normale, atunci umanitatea lor nu este normală. Dacă, în acest moment, lucrarea Duhului Sfânt este în tine, atunci Duhul Sfânt va fi cu siguranță cu tine. Dar dacă Duhul Sfânt este cu tine, nu înseamnă că Duhul Sfânt lucrează neapărat în tine, căci Duhul Sfânt lucrează în momente speciale. A avea prezența Duhului Sfânt nu poate decât să mențină existența normală a oamenilor, dar Duhul Sfânt lucrează numai în anumite momente. De exemplu, dacă ești un conducător sau lucrător, atunci când uzi sau oferi hrană pentru biserică, Duhul Sfânt te va lumina cu niște cuvinte care sunt edificatoare pentru alții și care pot rezolva unele dintre problemele concrete ale fraților și surorilor tale – atunci lucrează Duhul Sfânt. Uneori, când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, Duhul Sfânt te luminează cu niște cuvinte ce sunt deosebit de relevante pentru propriile tale experiențe, permițându-ți să obții o mai mare cunoaștere a stărilor tale; aceasta este, de asemenea, lucrarea Duhului Sfânt. Uneori, când vorbesc, mă ascultați și sunteți capabili să vă măsurați propriilor voastre stări folosind cuvintele Mele și uneori sunteți emoționați sau inspirați; toată aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Unii oameni spun că Duhul Sfânt lucrează în ei în orice moment. Este imposibil. Dacă ar spune că Duhul Sfânt este întotdeauna cu ei, ar fi realist. Dacă ar spune că gândirea și simțul lor sunt normale în orice moment, ar fi de asemenea realist și ar arăta că Duhul Sfânt este cu ei. Dacă spun că Duhul Sfânt lucrează mereu în ei, că sunt luminați de Dumnezeu și atinși de Duhul Sfânt în fiecare clipă și că dobândesc cunoștințe noi tot timpul, atunci nu este în niciun caz normal! Este de-a dreptul supranatural! Fără o umbră de îndoială, astfel de oameni sunt spirite rele! Chiar și când Duhul lui Dumnezeu intră în trup, sunt momente când El trebuie să mănânce și să Se odihnească – ca să nu mai vorbim despre oameni. Cei care au fost posedați de spiritele rele par să fie lipsiți de slăbiciunea trupului. Ei sunt capabili să se lepede și să renunțe la tot, sunt lipsiți de emoție, în stare să reziste chinului și nu simt nici cea mai mică oboseală, ca și cum ar fi depășit trupul. Nu este acest lucru extrem de supranatural? Lucrarea spiritelor rele este supranaturală – niciun om nu ar putea atinge astfel de lucruri! Cei lipsiți de discernământ sunt invidioși când văd astfel de oameni: ei spun că au o astfel de vigoare în credința lor în Dumnezeu, că au o credință puternică și că nu arată niciodată nici cel mai mic semn de slăbiciune! De fapt, toate acestea sunt manifestări ale lucrării unui spirit rău. Deoarece oamenii normali au în mod inevitabil slăbiciuni umane; aceasta este starea normală a celor care au prezența Duhului Sfânt.

Fragment din „Practica (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 439

Ce înseamnă a rămâne ferm în mărturia cuiva? Unii oameni spun că doar urmează așa cum o fac acum și nu se interesează dacă sunt capabili să câștige viața; ei nu urmează viața, dar nici nu se retrag. Ei recunosc numai că această etapă a lucrării este îndeplinită de Dumnezeu. Nu eșuează ei în mărturia lor? Astfel de oameni nici măcar nu sunt mărturie că sunt cuceriți. Cei care au fost cuceriți urmează indiferent de orice altceva și sunt capabili să urmeze viața. Ei nu doar cred în Dumnezeul practic, ci știu și să urmeze toate aranjamentele lui Dumnezeu. Aceștia sunt cei care sunt mărturie. Cei care nu sunt mărturie nu au urmărit niciodată viața și încă urmează orbecăind. Poți să urmezi, dar aceasta nu înseamnă că ai fost cucerit, căci tu nu înțelegi deloc lucrarea lui Dumnezeu de astăzi. Trebuie să fie îndeplinite anumite condiții pentru a fi cucerit. Nu toți cei care urmează au fost cuceriți, căci în inima ta nu înțelegi deloc de ce trebuie să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și nici nu știi cum ai ajuns până astăzi, cine te-a susținut până azi. Practicarea credinței în Dumnezeu de către unii oameni este întotdeauna zăpăcită și confuză; astfel, urmărirea nu înseamnă neapărat că porți mărturie. Ce anume este adevărata mărturie? Mărturia despre care se vorbește aici are două părți: una este mărturie că ai fost cucerit, iar cealaltă este mărturie că ai fost desăvârșit (ceea ce, firește, va fi mărturia de după încercările mai mari și necazurile viitorului). Cu alte cuvinte, dacă ești în stare să rămâi ferm în timpul necazurilor și încercărilor, atunci vei fi suportat al doilea pas al mărturiei. Ceea ce este crucial astăzi este primul pas al mărturiei: a fi capabil să rămâi ferm în fiecare situație a încercărilor de mustrare și judecată. Aceasta este mărturie că ai fost cucerit. Aceasta pentru că acum este timpul de cucerire. (Ar trebui să știi că acum este timpul lucrării lui Dumnezeu pe pământ; lucrarea principală a lui Dumnezeu întrupat pe pământ este cucerirea prin judecată și mustrare a acestui grup de oameni de pe pământ care Îl urmează). Faptul că ești sau nu capabil de a fi mărturie că ești cucerit nu depinde doar de capacitatea ta de a urma până la capăt, ci, mai important, de faptul dacă, pe măsură ce experimentezi fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu, ești capabil de adevărata înțelegere a mustrării și judecății lui Dumnezeu și de faptul dacă percepi cu adevărat toată această lucrare. Nu vei putea să te strecori doar urmând până la capăt. Trebuie să fii capabil să te predai de bunăvoie în fiecare caz de mustrare și judecată, să fii capabil să înțelegi cu adevărat fiecare pas al lucrării pe care o experimentezi și să fii în stare să atingi cunoașterea și ascultarea față de firea lui Dumnezeu. Aceasta este mărturia supremă a faptului de a fi cucerit, care se cere de la tine. Mărturia de a fi cucerit se referă în primul rând la cunoașterea despre întruparea lui Dumnezeu. În mod crucial, această etapă a mărturiei este despre întruparea lui Dumnezeu. Nu contează ce faci sau spui în fața oamenilor din lume sau a celor care dețin puterea; ce contează mai presus de toate este dacă ești în stare să te supui tuturor cuvintelor din gura lui Dumnezeu și întregii Sale lucrări. Prin urmare, această etapă a mărturiei este îndreptată spre Satana și spre toți dușmanii lui Dumnezeu – demonii și ostilii care nu cred că Dumnezeu Se va întrupa a doua oară și va veni să facă o lucrare și mai măreață și, în plus, nu cred în faptul revenirii lui Dumnezeu la trup. Cu alte cuvinte, este îndreptată către toți antihriștii – toți dușmanii care nu cred în întruparea lui Dumnezeu.

Faptul de a te gândi la Dumnezeu și de a tânji după El nu dovedește că ai fost cucerit de Dumnezeu; depinde dacă tu crezi că El este Cuvântul devenit trup, dacă tu crezi că a devenit Cuvântul trup și dacă tu crezi că Duhul a devenit Cuvântul și Cuvântul S-a arătat în trup. Aceasta este mărturia esențială. Nu contează cum urmezi, nici modul în care te sacrifici; ceea ce este crucial este dacă ești capabil să descoperi din această umanitate normală că a devenit Cuvântul trup și că Duhul adevărului a fost realizat în trup – că întregul adevăr, întreaga cale și întreaga viață au venit în trup, Duhul lui Dumnezeu a venit cu adevărat pe pământ și Duhul a venit în trup. Deși, superficial, acest lucru pare diferit de concepția de către Duhul Sfânt, în această lucrare ești în stare să vezi mai clar că Duhul a fost deja realizat în trup și, în plus, că a devenit Cuvântul trup, iar Cuvântul S-a arătat în trup. Poți înțelege adevăratul sens al cuvintelor: „La început era Cuvântul, iar Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu.” Mai mult, trebuie să înțelegi că, astăzi, Cuvântul este Dumnezeu și să vezi că devine Cuvântul trup. Aceasta este cea mai bună mărturie pe care o poți purta. Acest lucru dovedește că deții adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu devenit trup – nu numai că ești capabil să-L cunoști, dar ești, de asemenea, conștient de faptul că acea cale pe care umbli astăzi este calea vieții și calea adevărului. Etapa lucrării înfăptuită de Isus a împlinit numai substanța din „Cuvântul era cu Dumnezeu”: adevărul lui Dumnezeu era cu Dumnezeu, iar Duhul lui Dumnezeu era cu trupul și era inseparabil de acel trup. Cu alte cuvinte, trupul lui Dumnezeu întrupat era cu Duhul lui Dumnezeu, ceea ce este o dovadă mai mare că Isus întrupat era prima întrupare a lui Dumnezeu. Această etapă a lucrării împlinește întocmai înțelesul interior al sintagmei „Cuvântul devine trup”, împrumută un înțeles mai profund cuvintelor „Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu” și îți permite să crezi cu fermitate cuvintele „La început era Cuvântul”. Adică, la momentul creației, Dumnezeu poseda cuvinte, cuvintele Lui erau cu El și inseparabile de El și, în era finală, El face chiar mai clară puterea și autoritatea cuvintelor Sale și permite omului să vadă toate căile Sale – să audă toate cuvintele Lui. Aceasta este lucrarea erei finale. Trebuie să ajungi să înțelegi aceste lucruri pe deplin. Nu este vorba despre cunoașterea trupului, ci despre modul în care înțelegi trupul și Cuvântul. Aceasta este mărturia pe care trebuie să o ai, ceea ce trebuie să știe toată lumea. Întrucât aceasta este lucrarea celei de-a doua întrupări – și ultima dată când Dumnezeu devine trup – ea completează pe deplin semnificația întrupării, îndeplinește în întregime și emite întreaga lucrare a lui Dumnezeu în trup și încheie era întrupării lui Dumnezeu. Astfel, trebuie să cunoști semnificația întrupării. Nu contează cât de mult alergi sau cât de bine duci la bun sfârșit alte probleme externe; ceea ce contează este dacă ești în stare să te supui cu adevărat lui Dumnezeu întrupat, să-ți dăruiești întreaga ta ființă lui Dumnezeu și să te supui tuturor cuvintelor care vin din gura Lui. Aceasta este ceea ce ar trebui să faci și ceea ce ar trebui să respecți.

Ultima etapă a mărturiei este o mărturie a faptului dacă ești sau nu capabil să fii desăvârșit – adică, după ce ai înțeles toate cuvintele rostite din gura lui Dumnezeu întrupat, ajungi să ai cunoaștere despre Dumnezeu și devii sigur de El, trăiești toate cuvintele din gura lui Dumnezeu și îndeplinești condițiile pe care Dumnezeu ți le cere – stilul lui Petru și credința lui Iov – astfel încât să poți asculta până la moarte, să te dăruiești în întregime Lui și, în cele din urmă, să obții o imagine a unei persoane care este la înălțimea standardelor, ceea ce înseamnă imaginea cuiva care a fost cucerit și desăvârșit după ce a experimentat judecata și mustrarea lui Dumnezeu. Aceasta este mărturia supremă – este mărturia care ar trebui să fie adusă de cineva care este în cele din urmă desăvârșit. Acestea sunt cele două etape ale mărturiei pe care ar trebui să o aveți și ele sunt interconectate, fiecare fiind indispensabilă. Dar trebuie să știi un lucru: mărturia pe care o cer Eu astăzi de la tine nu este adresată popoarelor lumii, nici unui singur individ, ci a ceea ce cer de la tine. Ea se măsoară prin faptul dacă ești în stare să Mă mulțumești și dacă ești în stare să îndeplinești în totalitate standardele cerințelor Mele de la fiecare dintre voi. Aceasta este ceea ce ar trebui să înțelegeți.

Fragment din „Practica (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 440

Atunci când suferiți o constrângere sau o greutate mică este bine pentru voi; dacă v-ar fi ușor, ați fi distruși și atunci cum ați putea fi protejați? Astăzi, tocmai pentru că sunteți mustrați, judecați și blestemați, vi se acordă protecție. Tocmai pentru că ați suferit mult sunteți protejați. Dacă nu ar fi așa, de mult ați fi căzut în depravare. Aceasta nu înseamnă că fac lucrurile dificile pentru voi în mod intenționat – natura omului este greu de schimbat și trebuie să fie astfel pentru ca firile lor să fie schimbate. Astăzi, nu posedați nici măcar conștiința sau rațiunea lui Pavel și nu aveți nici conștiința lui de sine. Trebuie să fiți mereu presați și trebuie să fiți mereu mustrați și judecați ca să vă treziți sufletele. Mustrarea și judecata reprezintă ceea ce este mai bun pentru viața voastră. Și, când este necesar, trebuie să fie și mustrarea faptelor care vin asupra voastră; numai atunci vă veți supune pe deplin. Naturile voastre sunt astfel încât, fără mustrare și blestem, nu veți vrea să vă plecați capetele, nu veți vrea să vă supuneți. Fără faptele dinaintea ochilor voștri, nu va exista niciun efect. Aveți caractere prea josnice și prea lipsite de valoare! Fără mustrare și judecată, va fi dificil să fiți cuceriți și va fi greu ca ticăloșia și neascultarea voastră să fie biruite. Vechea voastră natură este atât de adânc înrădăcinată. Dacă ați fi puși pe tron, nu ați avea nicio idee despre înălțimea cerului și adâncimea pământului, cu mult mai puțin despre locul spre care vă îndreptați. Nu știți nici măcar de unde ați venit, așadar cum ați putea să-L cunoașteți pe Domnul creației? Fără mustrarea oportună și blestemele de astăzi, ziua voastră de pe urmă ar fi venit de mult. Ca să nu mai vorbesc despre soarta voastră – nu ar fi ea într-o primejdie iminentă? Fără această binevenită mustrare și judecată, cine știe cât de trufași ați deveni sau cât de depravați ați ajunge. Această mustrare și această judecată v-au adus în ziua de astăzi și v-au menținut existența. Dacă ați fi încă „educați” după aceleași metode ca ale „tatălui” vostru, cine știe în ce lume ați intra! Nu aveți absolut nicio abilitate de a vă controla și de a reflecta cu privire la voi înșivă. Pentru oameni ca voi, dacă doar urmați și dați ascultare fără să vă amestecați sau să provocați tulburări, scopurile Mele vor fi atinse. Nu ați face mai bine să acceptați mustrarea și judecata de astăzi? Ce alte alegeri aveți?

Fragment din „Practica (6)” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 441

Când te echipezi în ceea ce privește viața, trebuie să poți vorbi despre cunoașterea lui Dumnezeu, părerile tale despre existență, și, în special, cunoștințele despre lucrarea făcută de Dumnezeu în zilele de pe urmă. Din moment ce urmărești viața, trebuie să te echipezi cu aceste lucruri. Când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să le măsori față de starea ta reală. Aceasta înseamnă că, după ce descoperi neajunsurile din tine în timpul experiențelor reale, trebuie să fii capabil să găsești o cale de a practica și de a întoarce spatele motivațiilor și concepțiilor tale greșite. Dacă întotdeauna încerci din greu acest lucru și inima ta este întotdeauna concentrată asupra acestor lucruri, vei avea o cale de urmat, nu te vei simți gol și, astfel, vei putea menține o stare normală. Numai atunci vei fi cineva care este încărcat de propria viață și numai atunci vei fi cineva care are credință. De ce, după ce au citit cuvintele lui Dumnezeu, oamenii nu pot să le pună în practică? Nu este pentru că nu pot înțelege ce este esențial? Nu este pentru că ei se joacă cu viața? Că ei nu pot înțelege ceea ce este esențial și nu au o cale de a practica, se datorează faptului că nu sunt în măsură să le măsoare cu propria lor statură și nu sunt capabili să stăpânească propria lor statură. Unii oameni spun: le-am măsurat după statura mea, știu că sunt corupt și de calibru slab, dar sunt incapabil să satisfac voia lui Dumnezeu. În aceasta, ați văzut doar suprafața; cum să lași deoparte bucuriile trupului, cum să lași deoparte neprihănirea de sine, cum să te schimbi, cum să intri în aceste lucruri, cum să-ți îmbunătățești calibrul, de unde să începi – toate acestea sunt ceea ce este real. Înțelegi doar câteva lucruri externe, știi doar că ești într-adevăr foarte corupt. Când te întâlnești cu frații și surorile tale, vorbeşti despre cât de corrupt eşti, și se pare că știi acest lucru și că eşti împovărat de viața ta. De fapt, nu te-ai schimbat, ceea ce dovedește că nu ai găsit calea de a practica. Dacă conduci o biserică, atunci când subliniezi situația fraților și surorilor din biserică, poți spune: „Nicăieri nu este mai înapoiat decât aici; voi sunteți neascultători!” Cât privește faptul că sunt neascultători și înapoiați, trebuie să vorbești despre manifestările lor – despre starea lor neascultătoare și despre comportamentul neascultător – și să-i convingi complet. Trebuie să vorbești despre fapte și să dai exemple pentru a explica această problemă și trebuie să fii capabil, de asemenea, să vorbești despre cum să se separe cineva de acest comportament rebel, și să indici calea spre practică. Numai atunci îi vei câștiga! Dacă spui doar: „Nu vreau să vizitez acest loc; nimeni nu este mai înapoi decât voi, sunteți prea răzvrătiți”, atunci, când vorbești astfel, după ce ai ascultat, niciunul dintre ei nu va avea o cale – și astfel, cum vei conduce oamenii? Trebuie să vorbești despre starea lor actuală și despre manifestările lor reale; numai atunci vei avea o cale de a practica și numai atunci vei avea realitate.

Fragment din „Practica (7)” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 442

A fi mărturie pentru Dumnezeu ține în primul rând de a vorbi despre cunoștințele tale privind lucrarea lui Dumnezeu, despre cum cucerește El oamenii, despre cum mântuiește oamenii, despre cum îi schimbă; ține de a vorbi despre cum îi îndrumă pe oameni să intre în realitatea adevărului, îngăduindu-le să fie cuceriți, desăvârșiți și mântuiți de El. A fi mărturie înseamnă a vorbi despre lucrarea Lui și despre tot ceea ce ai experimentat. Numai lucrarea Lui Îl poate reprezenta și numai lucrarea Lui Îl poate dezvălui public, în totalitatea Sa; lucrarea Lui este mărturie pentru El. Lucrarea și cuvântările Lui reprezintă în mod direct Duhul; lucrarea pe care El o face este realizată de Duh, iar cuvintele pe care le spune sunt spuse de Duh. Aceste lucruri sunt doar exprimate prin trupul întrupat al lui Dumnezeu, însă, în realitate, ele sunt expresia Duhului. Toată lucrarea pe care o face El și toate cuvintele pe care le rostește reprezintă esența Sa. Dacă, după îmbrăcarea Sa în trup și venirea printre oameni, Dumnezeu nu ar fi vorbit și nu ar fi lucrat, iar apoi v-ar fi cerut să-I cunoașteți realitatea, normalitatea și omnipotența, ai fi putut să faci asta? Ai putea să știi care este esența Duhului? Ai fi capabil să știi care sunt atributele trupului Său? El vă cere să-I fiți mărturie doar pentru că ați experimentat fiecare pas al lucrării Sale. Dacă nu ați fi experimentat acest lucru, atunci El nu ar insista să-I fiți mărturie. Astfel, atunci când ești mărturie pentru Dumnezeu, nu mărturisești doar pentru exteriorul Lui de umanitate normală, ci și pentru lucrarea pe care o face și pentru calea pe care o conduce; trebuie să aduci mărturie despre cum ai fost cucerit de El și în ce aspecte ai fost desăvârșit. Acesta este tipul de mărturie care ar trebui să fii. Dacă, oriunde te duci, tu strigi: „Dumnezeul nostru a venit să lucreze, iar lucrarea Sa este cu adevărat practică! El ne-a câștigat fără fapte supranaturale, fără vreun semn sau vreo minune!”, alții vor întreba: „Ce vrei să spui atunci când zici că El nu arată semne și minuni? Cum să te fi putut cuceri fără să arate semne și minuni?” Iar tu spui: „El vorbește și, fără să arate semne și minuni, ne-a cucerit. Lucrarea Lui ne-a cucerit.” În cele din urmă, dacă nu reușești să spui nimic substanțial, dacă nu poți vorbi despre detalii, este oare o adevărată mărturie? Când Dumnezeu întrupat cucerește oamenii, cele care fac asta sunt cuvintele Lui divine. Umanitatea nu poate împlini acest lucru; nu este ceva pe care un simplu muritor îl poate realiza și chiar și cei cu cel mai înalt calibru dintre oamenii obișnuiți sunt incapabili de acest lucru, deoarece divinitatea Lui este superioară oricărei ființe create. Pentru oameni, este ceva extraordinar; Creatorul, la urma urmei, este superior oricărei ființe create. Ființele create nu pot fi mai presus decât Creatorul; dacă ai fi mai presus decât El, nu ar putea să te cucerească, iar El te poate cuceri doar pentru că este mai presus de tine. Cel care poate cuceri toată omenirea este Creatorul și nimeni altul în afară de El nu poate face această lucrare. Aceste cuvinte înseamnă „mărturie” – tipul de mărturie care ar trebui să fii. Pas cu pas, ai experimentat mustrare, judecată, rafinare, încercări, eșecuri, piedici și necazuri și ai fost cucerit; ai lăsat la o parte perspectivele trupului, motivațiile tale personale și interesele intime ale trupului. Altfel spus, cuvintele lui Dumnezeu ți-au cucerit întru totul inima. Deși viața ta nu a crescut în măsura cerută de El, tu știi toate aceste lucruri și ești total convins de ceea ce face El. Așadar, aceasta se poate numi mărturie, o mărturie care este reală și adevărată! Lucrarea pe care a venit Dumnezeu să o facă, lucrarea de judecată și mustrare, este menită să cucerească omul, dar El, de asemenea, Își încheie lucrarea, sfârșește epoca și realizează lucrarea sfârșitului. El încheie întreaga epocă, mântuind toată omenirea, izbăvind omenirea de păcat o dată pentru totdeauna; El câștigă complet omenirea, cea pe care El a creat-o. Ar trebui să fii mărturie pentru toate acestea. Ai experimentat atât de mult din lucrarea lui Dumnezeu, ai văzut-o cu ochii tăi și ai experimentat-o personal; când ai ajuns chiar la sfârșit, nu trebuie să fii incapabil să îndeplinești funcția care-ți revine. Ce păcat ar fi! În viitor, atunci când Evanghelia este răspândită, ar trebui să poți vorbi despre propriile tale cunoștințe, să mărturisești pentru tot ce ai câștigat în inima ta și să nu cruți niciun efort. Asta e ceea ce ar trebui să dobândească o ființă creată. Care este semnificația propriu-zisă a acestei etape a lucrării lui Dumnezeu? Care este efectul ei? Și cât de mult din ea este îndeplinit în om? Ce ar trebui să facă oamenii? Când puteți vorbi clar despre toată lucrarea pe care Dumnezeu întrupat a făcut-o de când a venit pe pământ, atunci mărturia voastră va fi completă. Când poți vorbi clar despre aceste cinci lucruri: semnificația lucrării Sale, conținutul acesteia, substanța ei, firea pe care o reprezintă și principiile ei, atunci asta va dovedi că ești capabil de a fi mărturie pentru Dumnezeu, că ești cu adevărat în posesia cunoașterii. Cerințele Mele de la voi nu sunt foarte mari și pot fi îndeplinite de toți cei care urmăresc cu adevărat. Dacă ești hotărât să fii unul dintre martorii lui Dumnezeu, trebuie să înțelegi ceea ce urăște Dumnezeu și ceea ce iubește El. Ai experimentat mult din lucrarea Lui; prin această lucrare, trebuie să ajungi să-I cunoști firea, să înțelegi voia Lui și cerințele Lui de la omenire și să folosești această cunoaștere pentru a mărturisi despre El și a-ți îndeplini datoria. Poți spune doar că: „Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Judecata și mustrarea Lui sunt foarte severe. Cuvintele Sale sunt foarte aspre; sunt drepte și mărețe și sunt de neofensat de către orice om”, dar, în cele din urmă, îl aprovizionează aceste vorbe pe om? Care este efectul lor asupra oamenilor? Știi cu adevărat că această lucrare de judecată și de mustrare este cea mai benefică pentru tine? Judecata și mustrarea lui Dumnezeu îți dezvăluie răzvrătirea și stricăciunea, nu-i așa? Ele pot să curețe și să gonească acele lucruri murdare și stricate dinlăuntrul tău, nu este așa? Dacă n-ar exista judecată și mustrare, ce s-ar alege de tine? Recunoști cu adevărat faptul că Satana te-a corupt în cel mai profund grad? Astăzi, ar trebui să vă echipați cu aceste lucruri și să le știți bine.

Fragment din „Practica (7)” în Cuvântul Se arată în trup

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu Fragment 443

Știți voi cu ce trebuie să fiți echipați acum? Un aspect este viziunea despre lucrare, iar celălalt aspect este practica voastră. Trebuie să înțelegi ambele aspecte. Dacă nu ai viziuni în misiunea ta de a progresa în viață, atunci nu ai fundament. Dacă nu ai decât căile de practică și nici cea mică viziune și nu ai niciun fel de înțelegere a lucrării întregului plan de gestionare (plan al mântuirii), atunci nu ești bun de nimic. Trebuie să înțelegi adevărurile aspectului vizionar, iar în ceea ce privește adevărurile legate de practică, trebuie să găsești căile de practică potrivite odată ce le-ai înțeles; trebuie să practici conform cuvintelor și să pătrunzi în ele conform condițiilor tale. Viziunile reprezintă fundamentul, și dacă nu le dai atenție, nu vei în stare să urmezi chiar până la sfârșit. Pe măsură ce experimentezi astfel, fie vei rătăci, fie vei cădea și vei da greș. Nu vei avea cum să reușești! Oamenii care nu au viziuni mărețe drept fundament nu pot decât să eșueze și să nu reușească. Nu poți rămâne ferm! Știi ce este credința în Dumnezeu? Știi ce înseamnă să-L urmezi pe Dumnezeu? Fără viziuni, pe ce cale ai merge? În lucrarea de astăzi, dacă nu ai viziuni, nu vei fi capabil să fii întregit sub nicio formă. În cine crezi? De ce crezi în El? De ce Îl urmezi pe El? Crezi că e vreun fel de joc? Îți dirijezi viața ca pe un fel de jucărie? Dumnezeul de astăzi este cea mai măreață viziune. Cât de multe știi despre El? Cât de mult ai văzut din El? Dacă L-ai văzut pe Dumnezeul de astăzi, este asigurat fundamentul credinței tale în Dumnezeu? Crezi că atât timp cât urmezi în felul acesta confuz vei atinge mântuirea? Crezi că poți pescui în ape tulburi? Este atât de simplu? La câte dintre ideile tale despre ceea ce spune Dumnezeul de astăzi ai renunțat? Ai o viziune a Dumnezeului de astăzi? Unde stă înțelegerea ta asupra Dumnezeului de astăzi? Crezi mereu că urmând Îl poți obține pe El, că văzându-L Îl poți obține pe El[a] și că nimeni nu va fi în stare să te dea deoparte. Să nu crezi că este atât de ușor să-L urmezi pe Dumnezeu. Cheia este că trebuie să-L cunoști, trebuie să-I cunoști lucrarea și trebuie să ai voința de a îndura greutăți pentru El, să ai voința să-ți sacrifici viața pentru El și să ai voința de a fi desăvârșit de către El. Aceasta este viziunea pe care ar trebui să o ai. Nu va fi suficient dacă te gândești mereu să te bucuri de har. Să nu presupui că Dumnezeu este acolo doar pentru plăcerea oamenilor și doar ca să acorde har oamenilor. Ai crezut greșit! Dacă o persoană nu-și poate risca viața pentru a urma, dacă o persoană nu-și poate abandona toate posesiunile lumești pentru a urma, atunci acea persoană nu va fi sub nicio formă capabilă să urmeze până la sfârșit! Trebuie să ai viziuni drept fundament. Dacă sosește ziua în care suferi un dezastru, ce trebuie să faci? Ai mai fi în stare să urmezi? Nu spune cu prea multă ușurință că vei fi capabil să urmezi până la sfârșit. Ai face mai bine să deschizi bine ochii mai întâi să vezi ce este timpul prezent. Chiar dacă poate acum sunteți ca stâlpii templului, va veni o vreme când toți acești stâlpi vor fi roși de viermi, făcând templul să se prăbușească, pentru că în prezent vă lipsesc atât de multe viziuni. Nu dați atenție decât propriilor voastre lumi mărunte și nu știți care este modalitatea cea mai potrivită de a căuta, cea mai demnă de încredere. Nu țineți seama de viziunea lucrării de astăzi și nu păstrați aceste lucruri în inimile voastre. V-ați gândit că într-o zi Dumnezeul vostru vă va așeza într-un loc complet nefamiliar? Puteți să vă imaginați o zi în care s-ar putea să vă smulg totul, ce se va alege de voi? Ar fi energia voastră din ziua aceea așa cum este acum? Ar reapărea credința voastră? În a-L urma pe Dumnezeu, trebuie să cunoașteți această viziune măreață care este „Dumnezeu.” Aceasta este chestiunea cea mai importantă. De asemenea, să nu credeți că dacă vă despărțiți de oamenii lumești pentru a deveni sfinți, înseamnă că faceți parte din familia lui Dumnezeu. Astăzi Dumnezeu Însuși este Cel care este la lucru în mijlocul creației. Dumnezeu este Cel care a venit printre oameni ca să-Și facă propria lucrare, nu să desfășoare campanii. Printre voi, nu sunt nici măcar câțiva în stare să știe că lucrarea de astăzi este lucrarea lui Dumnezeu din ceruri care S-a întrupat. Nu e vorba de a vă transforma pe voi în persoane de mare talent. Mai degrabă, e vorba de vă ajuta să cunoașteți semnificația vieții omenești, să cunoașteți destinația ființelor omenești și de a vă ajuta să-L cunoașteți pe Dumnezeu și toată întregimea Lui. Ar trebui să știi că ești o creație în mâinile Creatorului. Ce ar trebui să înțelegi, ce ar trebui să faci și cum ar trebui să-L urmezi pe Dumnezeu – nu sunt acestea adevărurile pe care ar trebui să le înțelegi? Nu sunt viziunile pe care ar trebui să le vezi?

Când o persoană are viziuni, aceasta are fundament. Când practici pe baza acestui fundament, îți va fi mai ușor să intri. Astfel, nu vei avea îndoieli odată ce ai o bază pentru a intra și îți va fi foarte ușor să intri. Acest aspect al înțelegerii viziunilor, al înțelegerii lucrării lui Dumnezeu este cheia. Trebuie să fiți echipați cu acest aspect. Dacă nu ești echipat cu acest aspect al adevărului și nu vorbești decât despre căile de practică, este un defect uriaș. Am descoperit că mulți dintre voi nu accentuează acest aspect și că atunci când ascultați acest aspect al adevărului este exact ca și cum ați asculta cuvintele doctrinei. Într-o zi vei pierde. Sunt acum unele cuvinte pe care nu le înțelegi și pe care nu le accepți; în acest caz, ar trebui să cauți cu răbdare și va sosi ziua în care vei înțelege. Echipează-te încetul cu încetul. Chiar dacă nu înțelegi decât câteva doctrine spirituale, este mai bine decât să nu le dai nicio atenție. Este mai bine decât să nu înțelegi absolut niciuna. Toate acestea sunt de ajutor pentru intrarea ta și îți vor risipi îndoielile. Este mai bine decât să fii plin de idei. Este mult mai bine să ai aceste viziuni ca fundament. Fără absolut nicio îndoială, este posibil să intri în pas triumfător. De ce te deranjezi mereu să urmezi confuz, într-o manieră plină de îndoială? Nu înseamnă aceasta să-ți acoperi urechile în timp ce furi un clopot? Cât este de plăcut să intri în Împărăție pășind triumfător! De ce să fii plin de îndoieli? Nu ar însemna asta pur și simplu să suferi greutăți? Când vei avea o înțelegere a lucrării lui Iahve, a lucrării lui Isus și a acestui stadiu al lucrării, atunci vei avea fundament. Acum îți poți imagina că e foarte simplu. Unii oameni spun: „Când Duhul Sfânt începe lucrarea măreață, voi putea să vorbesc despre toate aceste lucruri. Faptul că nu înțeleg cu adevărat acum se datorează faptului că Duhul Sfânt nu m-a luminat atât de mult.” Nu este atât de simplu; nu este vorba că ești dispus să accepți adevărul[b] acum și, când va sosi vremea, îl vei folosi cu măiestrie. Nu este în mod necesar așa! Crezi că ești foarte bine echipat acum și că nu ar fi o problemă să le răspunzi oamenilor acelora religioși și celor mai mari teoreticieni și chiar să îi combați. Chiar ai fi în stare să faci acest lucru? Despre ce înțelegere poți vorbi numai cu experiența ta superficială? Să te echipezi cu adevărul, să lupți în bătălia adevărului și să mărturisești în numele lui Dumnezeu nu este ceea ce crezi tu că este – că, atât timp cât Dumnezeu lucrează, totul se va realiza. În acel moment, probabil că vei fi pus în încurcătură de vreo întrebare și vei rămâne perplex. Cheia este dacă ai sau nu neclarități în legătură cu stadiul acesta al lucrării și cât de mult îl înțelegi de fapt. Dacă nu poți învinge forțele inamice și nu poți nici înfrânge forțele religioase, atunci nu ai deveni un om bun de nimic? Dacă ai experimentat lucrarea de astăzi, ai văzut-o cu ochii tăi și ai auzit-o cu urechile tale, dar în final nu ești în stare să depui mărturie, mai ai încă față să continui să trăiești? Cu cine vei fi în stare să dai ochii? Nu gândi prea simplist acum. Lucrarea pe mai departe nu va fi atât de simplă pe cât îți imaginezi tu că va fi. Să lupți în războiul adevărului nu este atât de ușor sau atât de simplu. Acum trebuie să fii echipat. Dacă nu te echipezi acum cu adevărul, când vine vremea și Duhul Sfânt nu lucrează într-o manieră supranaturală, atunci vei fi pierdut.

Fragment din „Trebuie să înțelegeți lucrarea – nu urmați confuzi!” în Cuvântul Se arată în trup

Note de subsol:

a. Textul original nu include cuvintele „pe El.ˮ

b. Textul original nu include cuvântul „adevărul.ˮ

Anterior: Intrarea în viață (1)

Înainte: Intrarea în viață (3)

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Cu privire la Biblie (4)

Multă lume crede că a înțelege și a putea interpreta Biblia sunt același lucru cu a găsi adevărata cale – dar, de fapt, sunt lucrurile cu...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte