Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 374)

Dumnezeu Atotputernic, Conducătorul tuturor lucrurilor, Își exercită puterea regească de pe tronul Său. El stăpânește peste univers și toate lucrurile și ne îndrumă pe tot pământul. În orice moment, fii aproape de El și vino înaintea Lui în liniște, fără să ratezi nicio singură clipă – întotdeauna există lecții de învățat. Mediul din jurul nostru, oamenii, evenimentele și lucrurile, există datorită permisiunii tronului Său. Să nu permiți, în niciun caz, ca nemulțumirile să se nască în inima ta, altfel Dumnezeu nu-Și va pogorî harul asupra ta. Când vine boala peste tine, aceasta este iubirea lui Dumnezeu și cu siguranță intențiile Lui bune se află în asta. Deși s-ar putea ca trupul tău să îndure un pic de suferință, nu accepta idei de la Satana. Preamărește-L pe Dumnezeu în toiul bolii și bucură-te de Dumnezeu în toiul laudelor tale. Nu te descuraja în fața bolii, continuă să cauți iar și iar și nu renunța, iar Dumnezeu te va ilumina și lumina. Cum era credința lui Iov? Dumnezeu Atotputernic este un doctor omnipotent! Să trăiești în boală înseamnă să fii bolnav, dar să trăiești în duh înseamnă să fii bine. Câtă vreme mai ai suflare, Dumnezeu nu te va lăsa să mori.

Avem în noi viața lui Hristos cel înviat. În prezența lui Dumnezeu, credința ne lipsește cu adevărat: Fie ca Dumnezeu să pună credință adevărată în noi. Cuvântul lui Dumnezeu este într-adevăr dulce! Cuvântul lui Dumnezeu este un remediu puternic! Îi face de rușine pe diavoli și pe Satana! Înțelegerea cuvântului Său ne oferă sprijin. Cuvântul Său acționează rapid ca să ne salveze inimile! Împrăștie toate lucrurile și aduce pacea în toate. Credința este ca un pod dintr-un singur buștean: cei care se agață de viață și se tem de moarte vor avea dificultăți în a-l traversa, dar cei care sunt gata să-și dea viața pot să-l traverseze cu pas sigur și fără griji. Dacă oamenii au gânduri sfioase și pline de frică, acest lucru este din cauza faptului că Satana i-a păcălit; el se teme că vom traversa podul credinței pentru a pătrunde în Dumnezeu. Satana încearcă prin orice mod posibil să ne transmită gândurile sale. În orice moment, ar trebui să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ilumineze și să ne lumineze și să ne bizuim pe El să curețe otrava Satanei din noi, să practicăm mereu apropierea de Dumnezeu în duhurile noastre și să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne stăpânească și să ne ocupe întreaga ființă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvântări ale lui Hristos la început”, Capitolul 6

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 375)

Când oamenii nu pricep ce li se întâmplă și nu știu ce e adecvat de făcut, care este primul lucru pe care ar trebui să-l facă? Mai întâi, ar trebui să se roage; rugăciunea e pe primul loc. Ce demonstrează rugăciunea? Că ești devotat, că ai o oarecare inimă cu frică de Dumnezeu și că știi să-L cauți pe Dumnezeu, dovedind că Îl pui pe primul loc. Când Dumnezeu e în inima ta și are un loc acolo și când ești capabil să te supui lui Dumnezeu, atunci ești un creștin devotat. Există mulți credincioși în vârstă care îngenunchează ca să se roage la aceeași oră, în fiecare zi. De fiecare dată, ei stau în genunchi o oră sau două, însă oricât de mulți ani au îngenunchiat în felul acesta, asta nu a rezolvat multe dintre problemele lor legate de păcat. Mai întâi, să lăsăm la o parte faptul că această rugăciune religioasă este sau nu folositoare. Cel puțin acești frați și surori în vârstă sunt puțin devotați. În această privință, ei sunt mult mai buni decât tinerii. Dacă vrei să trăiești înaintea lui Dumnezeu și să-I experimentezi lucrarea, atunci primul lucru pe care trebuie să-l faci când ți se întâmplă ceva este să te rogi. Rugăciunea nu constă numai în a scanda în mod automat fraze memorate și nimic mai mult; nu vei ajunge nicăieri în felul acesta. Trebuie să exersezi să te rogi cu inima. S-ar putea să te rogi astfel de vreo opt sau zece ori fără niciun rezultat, dar nu te descuraja: trebuie să continui să te antrenezi. Mai întâi roagă-te când ți se întâmplă ceva. Mai întâi spune-I lui Dumnezeu și lasă-L să preia controlul. Lasă-L pe Dumnezeu să te ajute, lasă-L să te îndrume și să-ți arate calea. Asta va dovedi că ai o inimă cu frică de Dumnezeu și că Îl pui pe primul loc. Când ți se întâmplă ceva sau te confrunți cu vreo dificultate și ești negativ și te înfurii, aceasta este o manifestare a absenței lui Dumnezeu din inima ta și a lipsei tale de frică față de Dumnezeu. Indiferent cu ce dificultăți te confrunți în viața reală, trebuie să vii înaintea lui Dumnezeu. Primul lucru de făcut este să îngenunchezi în rugăciune. Acesta este cel mai important lucru. Rugăciunea demonstrează că Dumnezeu are un loc în inima ta. Când ai necazuri, a privi sus spre Dumnezeu, a te ruga Lui și a căuta de la El arată că ai o oarecare inimă cu frică de Dumnezeu; n-ai face asta dacă Dumnezeu n-ar fi în inima ta. Unii oameni spun: „M-am rugat, dar Dumnezeu tot nu m-a luminat!” Nu așa trebuie pusă problema. Mai întâi, trebuie să vezi dacă intenția din spatele rugăciunii tale este corectă. Dacă tu cauți cu sinceritate adevărul și te rogi adesea lui Dumnezeu, atunci este posibil să existe o anumită chestiune în privința căreia Dumnezeu te luminează și pe care îți permite să o înțelegi. În orice caz, Dumnezeu te va face să înțelegi. Dacă Dumnezeu nu te luminează, nu vei fi capabil să înțelegi singur. Există unele lucruri pe care gândirea umană nu le poate realiza, fie că ai sau nu putere de înțelegere și oricum ar fi calibrul tău. Atunci când chiar înțelegi, oare asta vine din gândirea ta? Când vine vorba de intențiile lui Dumnezeu și ale lucrării Duhului Sfânt, dacă Duhul Sfânt nu te luminează, nu vei găsi pe nimeni care să știe care sunt acestea. Vei ști doar atunci când Însuși Dumnezeu îți va zice ce a vrut să spună. Așadar, primul lucru de făcut când ți se întâmplă ceva este să te rogi. Când te rogi, ar trebui să-ți exprimi gândurile, opiniile și atitudinea față de Dumnezeu și să cauți adevărul de la El, cu o mentalitate de supunere; asta ar trebui să practice oamenii. Nu vei obține niciun rezultat dacă faci lucrurile în mod mecanic și, apoi, n-ar trebui să te plângi că Duhul Sfânt nu te-a luminat. Am descoperit că unii oameni doar respectă ceremonii religioase și desfășoară activități religioase în credința lor în Dumnezeu. În inimile lor, nu există niciun loc pentru El; ba chiar ei neagă lucrarea Duhului Sfânt. Nu se roagă și nu citesc cuvintele lui Dumnezeu. Ei doar continuă să meargă la adunare și nimic mai mult. Este aceasta credință în Dumnezeu? Ei continuă să creadă așa cum o fac, totuși, Dumnezeu nu există în credința lor. Dumnezeu nu Se află în inimile lor, ei nu mai vor să se roage Lui și nu mai sunt dispuși să citească din cuvintele lui Dumnezeu. Atunci, n-au devenit ei non-credincioși? Există mai ales unii conducători și lucrători care adesea se ocupă de chestiuni generale. Ei nu se concentrează niciodată asupra pătrunderii în viață, ci consideră lucrarea care se ocupă de chestiuni generale ca fiind slujba lor principală. Ei nu au devenit nimic mai mult decât administratori de sarcini și nu fac deloc lucrarea esențială a conducătorilor și lucrătorilor. Drept urmare, după ce au crezut în Dumnezeu timp de 20 sau 30 de ani, nu au cuvinte de oferit despre experiența lor de viață și nu Îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu. Ei nu pot decât să rostească o seamă de cuvinte și doctrine. Nu au devenit astfel falși conducători? Asta pentru că, în credința lor în Dumnezeu, ei nu se ocupă de îndatoririle lor corespunzătoare și nu urmăresc adevărul. Să te bazezi doar pe înțelegerea unor cuvinte și doctrine nu va rezolva nimic. Ei se plâng de Dumnezeu imediat ce sunt încercați, loviți de dezastru sau când se îmbolnăvesc. Nu se cunosc cu adevărat pe ei înșiși și nu au nicio mărturie bazată pe experiență. Asta arată că n-au urmărit adevărul în acești ani în care au crezut în Dumnezeu, că s-au ocupat numai cu lucruri externe și, drept urmare, s-au ruinat. Indiferent de câți ani cred oamenii în Dumnezeu, ei trebuie cel puțin să ajungă să înțeleagă unele adevăruri, ca să se poată asigura că nu vor ceda, nu vor face rău și nu vor fi eliminați. Acesta este minimul cu care ar trebui să fie înzestrați. Unii oameni nu ascultă din toată inima predicile și nu contemplă cuvintele lui Dumnezeu. Ei nu caută adevărul, indiferent ce li se întâmplă. Se mulțumesc doar să înțeleagă cuvintele și doctrinele, presupunând că au câștigat adevărul. Apoi, când vine o încercare, ei nu au nicio cunoaștere, iar inimile lor sunt pline de doleanțe și plângeri pe care nu îndrăznesc să le spună cu voce tare, deși ar vrea s-o facă. Nu sunt astfel de oameni pur și simplu foarte jalnici? Mulți oameni sunt mereu superficiali când își îndeplinesc datoria. Ei nu reflectează și nu încearcă să se înțeleagă pe ei înșiși atunci când sunt emondați. Ei caută mereu justificări, astfel încât urâțenia lor iese la iveală în multe moduri diferite, iar ei sunt dezvăluiți și eliminați, incapabili de a se cunoaște pe ei înșiși până la capăt. Atunci, ce rost are să înțeleagă acele doctrine? Nu are niciun rost. Oricât de mulți ani cred oamenii în Dumnezeu, este inutil doar să înțeleagă și să fie capabili să vorbească despre doctrine. Ei nu au câștigat adevărul, ci s-au rătăcit. Așadar, când ți se întâmplă ceva și te rogi lui Dumnezeu, căutându-I intențiile, cheia este să ajungi la o înțelegere a adevărului pentru ca problema să se rezolve. Aceasta este calea corectă, iar tu ar trebui să perseverezi mereu într-o astfel de practică.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „În credința în Dumnezeu, dobândirea adevărului este cel mai important lucru”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 376)

Cea mai mare înțelepciune este să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El în toate lucrurile. Acest lucru nu este recunoscut de oamenii obișnuiți. Toți oamenii cred că, dacă vor participa la mai multe adunări, vor asculta mai multe predici, vor avea mai multă părtășie cu frații și surorile lor, se vor lepăda mai mult, vor suferi mai mult și vor plăti un preț mai mare, atunci vor câștiga aprobarea și mântuirea lui Dumnezeu. Ei cred că este cea mai mare înțelepciune dacă practică astfel, însă neglijează cel mai important aspect: să privească spre Dumnezeu și să se bazeze pe El. Ei consideră drept înțelepciune istețimea umană meschină și ignoră efectul final pe care ar trebui să-l obțină acțiunile lor. Aceasta este o greșeală. Indiferent ce datorie fac ei, cât de mare sau mică este statura lor sau în ce fel de mediu se află, oamenii nu pot să se lipsească niciodată de căutarea adevărului și, de asemenea, trebuie să se roage lui Dumnezeu, să privească spre Dumnezeu și să se bazeze pe Dumnezeu în toate lucrurile. Aceasta și numai aceasta este cea mai mare înțelepciune. De ce spun că aceasta este cea mai mare înțelepciune? Chiar dacă cineva a ajuns să înțeleagă unele adevăruri, va fi oare suficient dacă nu se bazează pe Dumnezeu? Unii oameni au crezut în Dumnezeu vreme de mulți ani și au experimentat mai multe încercări, au o oarecare experiență practică, înțeleg o parte din adevăr și au câteva cunoștințe practice despre el, dar nu știu să se bazeze pe Dumnezeu și nici nu înțeleg cum să privească spre Dumnezeu și să se bazeze pe El. Oare astfel de oameni au înțelepciune? Ei sunt cei mai nechibzuiți dintre oameni și sunt cei care se consideră isteți; ei nu se tem de Dumnezeu și nu se feresc de rău. Unii oameni spun „Înțeleg multe adevăruri și am adevărurile-realitate. Este în regulă doar să faci lucrurile principial. Sunt loial lui Dumnezeu și știu cum să mă apropii de El. Nu este suficient să practic adevărul când se abat lucruri asupra mea? Nu e nevoie să mă rog lui Dumnezeu sau să privesc spre El”. Practicarea adevărului este corectă, dar există multe momente și situații în care oamenii nu știu despre care adevăr sau adevăruri-principii este vorba. Toți cei cu experiență practică apreciază acest lucru. De exemplu, când întâmpini o problemă, s-ar putea să nu știi la ce adevăr se referă această problemă sau cum ar trebui să fie practicat sau aplicat adevărul relevant pentru această problemă. Ce ar trebui să faci în momente ca acestea? Oricât de multă experiență practică ai, nu poți să înțelegi adevărurile-principii în toate situațiile. Indiferent cât timp ai crezut în Dumnezeu, câte lucruri ai experimentat, și cât de multă emondare sau disciplinare ai experimentat, chiar dacă înțelegi adevărul, îndrăznești să spui că tu ești adevărul? Îndrăznești să spui că tu ești sursa adevărului? Unii oameni spun: „Știu pe de rost toate acele bine-cunoscute cuvântări și pasaje din cartea «Cuvântul Se arată în trup»; nu trebuie să mă bazez pe Dumnezeu sau să privesc spre El. Când va veni vremea, o să-mi fie bine doar bazându-mă pe aceste cuvinte ale lui Dumnezeu.” Cuvintele pe care le-ai memorat sunt statice, totuși mediile pe care le întâlnești – cât și stările tale – sunt dinamice. Poți să declami cuvinte și doctrine, dar nu poți face nimic cu ele când ți se întâmplă ceva, ceea ce dovedește că nu înțelegi adevărul. Oricât de bun ești la a recita cuvinte și doctrine, asta nu înseamnă că înțelegi adevărul, cu atât mai puțin că îl poți practica. Așadar, există o lecție foarte importantă de învățat aici. Și care este această lecție? Este că oamenii trebuie să privească spre Dumnezeu în toate lucrurile și că, procedând astfel, ei pot dobândi încredere în El. Numai bazându-se pe Dumnezeu, ei vor avea o cale de urmat și lucrarea Duhului Sfânt. În caz contrar, poți face ceva în mod corect și fără să încalci adevărul, dar, dacă nu te bazezi pe Dumnezeu, atunci acțiunile tale sunt doar comportamentele bune ale omului și nu Îl pot mulțumi pe Dumnezeu. Întrucât oamenii au o înțelegere atât de superficială a adevărului, este probabil să aplice reglementări și să se agațe cu încăpățânare de cuvinte și doctrine, folosind același adevăr atunci când se confruntă cu diverse situații. Este posibil să finalizeze multe chestiuni în conformitate generală cu adevărurile-principii, dar îndrumarea lui Dumnezeu nu poate fi văzută în aceasta, și nici lucrarea Duhului Sfânt. Există o problemă serioasă aici, și anume că oamenii fac multe lucruri în funcție de experiența lor și de reglementările pe care le-au înțeles și de anumite închipuiri umane. Este greu să obțină o rugăciune adevărată către Dumnezeu, să privească într-adevăr spre Dumnezeu și să se bazeze pe El în tot ceea ce fac. Chiar dacă o persoană înțelege intențiile lui Dumnezeu, este greu de obținut efectul purtării în conformitate cu îndrumarea Lui și cu adevărurile-principii. Din acest motiv, spun că cea mai mare înțelepciune este să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El în toate lucrurile.

Cum pot oamenii practica faptul de a privi spre Dumnezeu și de a se baza pe El în toate lucrurile? Unii oameni spun: „Sunt tânăr, statura mea este redusă și am crezut în Dumnezeu o perioadă scurtă de timp. Nu știu cum să practic a privi spre Dumnezeu și a mă baza pe El când se întâmplă ceva.” Este aceasta o problemă? Există multe dificultăți în ceea ce privește credința în Dumnezeu și trebuie să treci prin multe necazuri, încercări și dureri. Toate aceste lucruri necesită să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El pentru a trece de momentele dificile. Dacă nu vei putea practica faptul de a privi spre Dumnezeu și de a te baza pe El, nu vei putea trece de dificultăți și nu vei putea să-L urmezi. A privi spre Dumnezeu și a te baza pe El nu este o doctrină goală, nici nu este o mantră pentru credința în Dumnezeu. Mai degrabă este un adevăr-cheie, un adevăr pe care trebuie să-l deții pentru a crede în Dumnezeu și a-L urma. Unii oameni spun: „A privi spre Dumnezeu și a te baza pe El se aplică doar când are loc un eveniment major. De exemplu, trebuie să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El doar când te confrunți cu necazuri, încercări, arestare și persecuție, când întâlnești dificultăți în îndatoririle tale sau când ești emondat. Nu este nevoie să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El în chestiunile triviale ale vieții personale, pentru că Lui nu-I pasă de ele.” Este corectă această afirmație? Cu siguranță nu este corectă. Există o abatere aici. Este necesar să privești spre Dumnezeu în chestiunile importante, dar poți trata lucrurile triviale și chestiunile minore ale vieții fără principii? În chestiuni precum îmbrăcatul și mâncatul poți acționa fără principii? Bineînțeles că nu. Dar în ceea ce privește felul în care tratezi oamenii și chestiunile? Bineînțeles că nu. Chiar și în chestiuni triviale și care țin de viața de zi cu zi, trebuie cel puțin să ai principii pentru a putea trăi o asemănare umană. Problemele care implică principii sunt probleme care implică adevărul. Pot oamenii să le rezolve singuri? Bineînțeles că nu. Așadar, trebuie să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El. Doar când câștigi luminarea lui Dumnezeu și înțelegi adevărul pot fi rezolvate aceste probleme triviale. Dacă nu privești spre Dumnezeu și nu te bazezi pe El, credeți că aceste probleme care implică principiile pot fi rezolvate? Cu siguranță nu ușor. Se poate spune că, în toate lucrurile pe care oamenii nu le pot vedea clar și care necesită ca ei să caute adevărul, trebuie să privească spre Dumnezeu și să se bazeze pe El. Indiferent cât de mare sau mică, orice problemă care trebuie rezolvată cu adevărul necesită să privești spre Dumnezeu și să te bazezi pe El. Aceasta este o necesitate. Chiar dacă oamenii înțeleg adevărul și pot rezolva probleme singuri, aceste înțelegeri și rezolvări sunt limitate și superficiale. Dacă oamenii nu privesc spre Dumnezeu și nu se bazează pe El, pătrunderea lor nu poate fi niciodată foarte profundă. De exemplu, dacă ești bolnav astăzi și asta îți afectează realizarea datoriei, trebuie să te rogi cu privire la această problemă și să spui: „Dumnezeule, nu mă simt bine astăzi, nu pot mânca și asta îmi afectează realizarea datoriei. Trebuie să mă examinez. Care este motivul real pentru care sunt bolnav? Oare sunt disciplinat de Dumnezeu pentru că nu sunt devotat în datoria mea? Dumnezeule, Te rog să mă luminezi și să mă îndrumi.” Trebuie să strigi astfel. Asta înseamnă să privești spre Dumnezeu. Totuși, când privești spre Dumnezeu, nu poți să urmezi pur și simplu formalitățile și să respecți reglementările. Dacă nu cauți adevărul pentru a rezolva problemele, vei întârzia lucrurile. După ce te rogi lui Dumnezeu și privești spre El, ar trebui să continui să-ți trăiești viața cum se cuvine, fără să întârzii datoria pe care trebuie să o îndeplinești. Dacă ești bolnav, ar trebui să mergi la doctor și acest lucru este adecvat. În același timp, trebuie să te rogi, să reflectezi asupra ta și să cauți adevărul pentru a rezolva problema. Doar practicând astfel este pe deplin adecvat. În cazul anumitor lucruri, dacă oamenii știu cum să le facă în mod adecvat, atunci ar trebui să le facă. Acesta este modul în care oamenii ar trebui să coopereze. Totuși, dacă efectul și obiectivul dorit pot fi atinse pe deplin în aceste chestiuni depinde de faptul de a privi spre Dumnezeu și a te baza pe El. În cazul problemelor pe care oamenii nu le pot vedea clar și de care nu se pot ocupa bine singuri, toți trebuie cu atât mai mult să privească spre Dumnezeu și să caute adevărul pentru a le rezolva. Capacitatea de a face acest lucru este ceea ce oamenii cu o umanitate normală ar trebui să dețină. Există multe lecții de învățat privind spre Dumnezeu. În procesul de a privi spre Dumnezeu, poți primi luminarea Duhului Sfânt și vei avea o cale sau, dacă dai de cuvântul lui Dumnezeu, vei ști cum să cooperezi sau poate că Dumnezeu va rândui câteva situații pentru tine, în care se află bunele Lui intenții, din care să tragi învățăminte. În procesul de a privi spre Dumnezeu, vei vedea îndrumarea și conducerea Lui și acestea te vor ajuta să înveți multe lecții și să câștigi o mai bună înțelegere cu privire la Dumnezeu. Acesta este efectul obținut prin a privi spre Dumnezeu. Așadar, a privi spre Dumnezeu este o lecție pe care cei care Îl urmează trebuie să o învețe deseori și este ceva ce nu vor termina de experimentat în întreaga viață. Sunt mulți oameni a căror experiență este prea superficială și care nu pot vedea acțiunile lui Dumnezeu, așa că își spun: „Există multe lucruri mici pe care le pot face singur și pentru care nu am nevoie să privesc spre Dumnezeu.” Acest lucru este greșit. Unele lucruri mărunte duc la lucruri mari, iar intențiile lui Dumnezeu sunt ascunse în unele lucruri mărunte. Mulți oameni ignoră lucrurile mărunte și, drept urmare, ajung să întâmpine piedici majore din cauza unor probleme mici. Cei care chiar au inimi cu frică de Dumnezeu, atât în problemele mari, cât și în cele mici, vor privi spre Dumnezeu, se vor ruga la El și Îi vor încredința totul, iar apoi vor vedea cum Dumnezeu îi conduce și îi îndrumă. Odată ce ai o astfel de experiență, vei putea privi spre Dumnezeu în toate lucrurile și, cu cât experimentezi asta mai mult, cu atât vei simți că a privi spre Dumnezeu în toate lucrurile este foarte practic. Când privești spre Dumnezeu cu privire la o problemă, este posibil ca El să nu-ți dea un sentiment, un sens clar sau, cu atât mai puțin, instrucțiuni clare, însă te va determina să înțelegi o idee cu o relevanță exactă pentru acea problemă și în acest fel te va îndruma Dumnezeu, folosind o metodă diferită și dându-ți o cale. Dacă poți simți și înțelege acest lucru, îți va fi de folos. Este posibil ca, pe moment, să nu înțelegi nimic, însă trebuie să continui să te rogi și să privești spre Dumnezeu. Nu este nimic greșit în asta și, mai devreme sau mai târziu, vei fi luminat. Să practici astfel nu înseamnă să respecți reglementări. În schimb, înseamnă îndeplinirea nevoilor spiritului și este modul în care ar trebui să practice oamenii. Este posibil să nu primești luminare și îndrumare de fiecare dată când te rogi lui Dumnezeu și privești spre El, însă oamenii trebuie să practice astfel și, dacă vor să înțeleagă adevărul, au nevoie să practice astfel. Aceasta este starea normală a vieții și a spiritului și doar astfel pot oamenii să mențină o relație normală cu Dumnezeu, astfel încât inimile lor să nu se îndepărteze de El. Așadar, se poate spune că a privi spre Dumnezeu este interacțiunea normală cu El din inimile oamenilor. Indiferent dacă poți primi luminarea și îndrumarea lui Dumnezeu, ar trebui să te rogi Lui și să privești spre El în toate lucrurile. Aceasta este și calea necesară de a trăi înaintea lui Dumnezeu. Când oamenii cred în Dumnezeu și Îl urmează, ei ar trebui să aibă starea de spirit de a privi întotdeauna spre El. Aceasta este starea de spirit pe care oamenii cu o umanitate normală ar trebui să o aibă. Uneori, a privi spre Dumnezeu nu înseamnă să folosești anumite cuvinte ca să-I ceri să facă ceva sau să te conducă sau să-I ceri protecție. Mai degrabă, înseamnă că atunci când oamenii se confruntă cu o problemă, ei Îl cheamă cu sinceritate. Deci, ce face Dumnezeu atunci când oamenii Îl cheamă? Când inima cuiva este neliniștită și are acest gând: „O, Dumnezeule, nu pot să fac asta singur, nu știu cum să fac și mă simt slab și negativ…”, când acest gând se naște în ei, oare Dumnezeu nu știe despre asta? Când acest gând se naște în oameni, este inima lor sinceră? Când ei Îl cheamă pe Dumnezeu sincer în acest fel, acceptă Dumnezeu să-i ajute? În ciuda faptului că este posibil ca ei să nu fi rostit niciun cuvânt, ei arată sinceritate, și astfel Dumnezeu consimte să-i ajute. Când oamenii întâmpină o dificultate deosebit de spinoasă, când nu au nimic și pe nimeni pe care să se sprijine și când se simt foarte neajutorați, ei își pun toată speranța în Dumnezeu. Cum sunt rugăciunile lor? Care este starea lor de spirit? Sunt sinceri? Există vreo impuritate în acel moment? Doar atunci când te încrezi în Dumnezeu ca și cum ar fi ultimul fir de pai de care te agăți, sperând că El te va ajuta, inima ta este sinceră. Deși poate nu ai spus multe, inima ta deja a fost mișcată – I-ai dat inima ta sinceră lui Dumnezeu – și Dumnezeu ascultă. Când Dumnezeu ascultă, El îți vede dificultățile și te va lumina, te va călăuzi și te va ajuta. Când este inima omului cea mai sinceră? Este cea mai sinceră când omul privește spre Dumnezeu atunci când nu are cale de scăpare. Cel mai important lucru pe care trebuie să îl ai când privești spre Dumnezeu este o inimă sinceră. Trebuie să fii într-o stare în care chiar ai nevoie de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, inimile oamenilor trebuie să fie cel puțin sincere, nu superficiale; ei nu trebuie să-și miște doar gurile, fără a pune inimă. Dacă faci de mântuială actul de a vorbi cu Dumnezeu, iar inima nu-ți este mișcată și ceea ce vrei să spui este: „Mi-am făcut deja planurile și, Dumnezeule, doar Te anunț. Voi merge până la capăt cu ele, indiferent dacă Tu ești de acord sau nu. Eu doar fac lucrurile mecanic”, atunci ai încurcat-o. Îl înșeli pe Dumnezeu și te joci cu El și asta este, de asemenea, o exprimare a lipsei de respect față de El. Cum te va trata Dumnezeu după asta? Dumnezeu te va ignora și te va da deoparte, iar tu vei fi complet umilit. Dacă nu Îl cauți pe Dumnezeu în mod activ și nu depui un efort pentru adevăr, vei fi eliminat.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Credința în Dumnezeu trebuie să înceapă cu deslușirea tendințelor rele ale lumii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 377)

Adevărul este viața lui Dumnezeu Însuși; reprezintă firea Sa, esența Lui și ceea ce are El și ce este. Dacă spui că, având o oarecare cunoaștere bazată pe experiență, deții, prin urmare, adevărul, atunci înseamnă că ai atins sfințenia? De ce mai dezvălui corupție? De ce nu poți discerne între diferitele tipuri de oameni? De ce nu poți mărturisi pentru Dumnezeu? Chiar dacă înțelegi unele adevăruri, Îl poți reprezenta pe Dumnezeu? Poți să trăiești firea lui Dumnezeu? Este posibil să ai o oarecare cunoaștere bazată pe experiență cu privire la un anumit aspect al unui adevăr și este posibil să faci puțină lumină prin discursul tău, dar ceea ce poți oferi oamenilor este extrem de limitat și nu poate dura mult. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că înțelegerea ta și lumina pe care ai obținut-o nu reprezintă esența adevărului și nu reprezintă întregul adevăr. Reprezintă doar o latură sau un mic aspect al adevărului, este doar un nivel care poate fi atins de ființele umane și este încă departe de esența adevărului. Acest pic de lumină, luminare, cunoaștere bazată pe experiență nu poate lua niciodată locul adevărului. Chiar dacă toți oamenii ar obține unele rezultate experimentând un adevăr și chiar dacă toată cunoașterea lor bazată pe experiență ar fi pusă laolaltă, nu ar fi suficient pentru a acoperi întregimea și esența unui singur rând din acest adevăr. S-a spus în trecut: „Rezum acest lucru cu un aforism pentru lumea umană: printre oameni, nu există niciunul care să Mă iubească.” Această propoziție este adevărul, adevărata esență a vieții, un lucru de maximă profunzime și o expresie a lui Dumnezeu Însuși. Treci prin experiențe și, după trei ani de experiență, s-ar putea să ai puțină înțelegere superficială, iar după șapte sau opt ani, s-ar putea să ai puțin mai multă înțelegere, dar această înțelegere nu poate lua niciodată locul acestui rând din adevăr. După doi ani, altcineva poate avea puțină înțelegere sau ceva mai multă înțelegere după zece ani sau o înțelegere relativ mare după o viață, dar înțelegerea voastră comună nu poate lua locul acestui rând din adevăr. Indiferent cât de multă percepție, lumină, experiență sau cunoaștere ați avea voi doi în comun, ele nu vor putea niciodată să ia locul acestui rând din adevăr. Adică, viața umană este întotdeauna viață umană și, indiferent de modul în care cunoștințele tale se conformează adevărului, intențiilor lui Dumnezeu sau cerințelor Sale, ele nu pot să ia niciodată locul adevărului. A spune că oamenii dețin adevărul înseamnă că oamenii îl înțeleg cu adevărat, trăiesc câteva dintre realitățile cuvântului lui Dumnezeu, au o oarecare cunoaștere reală a lui Dumnezeu și pot să-L preamărească și să mărturisească pentru El. Cu toate acestea, nu se poate spune că oamenii dețin deja adevărul, deoarece adevărul este prea profund. Un singur rând din cuvântul lui Dumnezeu le poate lua oamenilor o viață întreagă pentru a-l experimenta și, chiar și după mai multe experiențe de o viață sau de mii de ani, nici măcar un singur rând din cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi experimentat pe deplin. Este clar că procesul de înțelegere a adevărului și de cunoaștere a lui Dumnezeu este într-adevăr nesfârșit și că există o limită pentru cât de mult din adevăr pot înțelege oamenii de-a lungul unei experiențelor de o viață. Unii oameni spun că dețin adevărul de îndată ce înțeleg sensul textual al cuvântului lui Dumnezeu. Nu este asta o prostie? Atât în ceea ce privește lumina, cât și cunoașterea, există o chestiune de profunzime. Adevărurile-realități în care poate pătrunde o persoană pe parcursul unei vieți de credință sunt limitate. Prin urmare, doar pentru că deții o oarecare cunoaștere și lumină nu înseamnă că deții adevărurile-realități. Principalul lucru la care trebuie să te uiți este dacă această lumină și cunoaștere ating esența adevărului. Acesta este cel mai important lucru. Unii oameni simt că dețin adevărul atunci când pot face lumină sau pot oferi puțină înțelegere superficială. Acest lucru îi face fericiți, așa că devin îngâmfați și vanitoși. De fapt, ei sunt încă departe de a pătrunde în adevărul-realitate. Ce adevăr dețin oamenii? Pot oamenii care dețin adevărul să cadă oricând și oriunde? Când oamenii dețin adevărul, cum mai pot ei să-L sfideze și să-L trădeze pe Dumnezeu? Dacă pretinzi că deții adevărul, aceasta dovedește că înlăuntrul tău este viața lui Hristos – atunci acest lucru este îngrozitor! Tu ai devenit Domnul, ai devenit Hristos? Aceasta este o afirmație absurdă și este în întregime intuită de oameni; ține de noțiunile și închipuirile umane și nu este o poziție sustenabilă în fața lui Dumnezeu.

Când vorbim despre oameni care înțeleg adevărul și care îl au drept viață a lor, ce înseamnă „viață” în acest context? Înseamnă că adevărul domină în inimile lor, înseamnă că sunt capabili să trăiască după cuvintele lui Dumnezeu și înseamnă că ei au adevărata cunoaștere a cuvintelor lui Dumnezeu și o înțelegere autentică a adevărului. Când oamenii au această viață nouă în ei, acest lucru se realizează în totalitate prin practicarea și experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, este un lucru construit pe temelia adevărului cuvintelor lui Dumnezeu și e dobândit prin faptul că ei trăiesc pe tărâmul adevărului; tot ceea ce conține viața oamenilor sunt cunoștințele și experiența lor cu privire la adevăr. Aceasta este sfera în care se încadrează; dobândirea vieții se referă la dobândirea adevărului. A fi capabili să trăiască prin adevărul cuvintelor lui Dumnezeu nu înseamnă că viața adevărului este în oameni, și nici că, deținând adevărul ca viață a lor, oamenii devin adevărul, iar viața lor interioară devine viața adevărului; să nu mai vorbim de faptul că sunt adevărul și viața. În cele din urmă, viața lor este tot cea a unui om. Cu alte cuvinte, dacă poți să trăiești după cuvintele lui Dumnezeu și să deții cunoașterea adevărului, dacă această cunoaștere se înrădăcinează în tine și devine viața ta, iar adevărul pe care l-ai dobândit prin experiență devine temelia existenței tale, dacă trăiești după aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, nimeni nu te poate schimba, iar Satana nu te poate induce în eroare, nici corupe, atunci vei fi dobândit adevărul și viața. Adică, viața ta doar conține adevărul, și înțelegerea și experimentarea adevărului – și, indiferent ce faci, îți vei trăi viața potrivit acestor adevăruri și nu vei depăși sfera lor. Atunci vei deține adevărul-realitate, iar Dumnezeu vrea în cele din urmă să câștige astfel de oameni prin lucrarea Lui. Însă, indiferent cât de bine înțeleg oamenii adevărul, esența lor este tot una a umanității și nu este deloc comparabilă cu esența lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă deoarece ei nu pot niciodată să experimenteze tot adevărul și pentru că le este imposibil să trăiască adevărul pe deplin; pot să trăiască doar fărâma extrem de limitată din adevăr ce poate fi dobândită de către oameni. Cum ar putea ei atunci să se transforme în Dumnezeu? […] Dacă vei avea un pic de experiență cu privire la cuvintele lui Dumnezeu și vei trăi prin experimentarea și cunoașterea autentică a adevărului, atunci cuvintele lui Dumnezeu vor deveni treptat viața ta. Cu toate acestea, încă nu poți spune că adevărul este viața ta sau că ceea ce exprimi tu este adevărul; dacă astfel este opinia ta, atunci greșești. Dacă ai doar o oarecare experiență cu privire la un anumit aspect al adevărului, poate aceasta să reprezinte în sine că deții adevărul? Poate fi acest lucru considerat dobândirea adevărului? Poți explica în detaliu adevărul? Poți să descoperi, din adevăr, firea lui Dumnezeu și ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este? Dacă aceste efecte nu sunt atinse, acest lucru demonstrează faptul că a experimenta doar un anumit aspect al adevărului nu poate fi considerat că ai înțeles realmente adevărul, sau că Îl cunoști pe Dumnezeu, cu atât mai puțin se poate spune că ai câștigat adevărul. Fiecare în parte are experiență doar cu un aspect și o arie a adevărului; fiecare îl experimentează în cadrul sferei sale limitate de acțiune și nu poate ajunge la toate nenumăratele aspecte ale adevărului. Pot oamenii să trăiască înțelesul inițial al adevărului? Cât de mult reprezintă bucățica ta de experiență? Doar un singur grăunte de nisip pe o plajă; o picătură stingheră de apă în ocean. Prin urmare, oricât de prețioase ar fi acele cunoștințe și acele sentimente pe care le-ai dobândit din experiențele tale, ele tot nu pot fi considerate drept adevăr. Nu se poate spune decât că sunt în acord cu adevărul. Adevărul vine de la Dumnezeu, iar înțelesul lăuntric și realitățile adevărului acoperă o gamă foarte largă și nimeni nu poate să o pătrundă sau să o combată. Atât timp cât ai o înțelegere reală a adevărului și a lui Dumnezeu, vei înțelege unele adevăruri; nimeni nu va putea combate aceste înțelegeri reale, iar mărturiile care conțin adevărurile-realități sunt sustenabile pentru totdeauna. Dumnezeu îi aprobă pe cei care dețin adevărurile-realități. Atât timp cât urmărești adevărul și te poți baza pe Dumnezeu pentru a experimenta cuvintele Sale și poți accepta adevărul ca fiind viața ta, indiferent de mediul în care te afli, atunci vei avea o cale, vei fi capabil să supraviețuiești și vei obține aprobarea lui Dumnezeu. Chiar dacă puținul câștigat de oameni este în acord cu adevărul, nu se poate spune că acesta este adevărul, cu atât mai puțin se poate spune că au dobândit adevărul. Puțina lumină pe care au obținut-o oamenii este potrivită doar pentru ei înșiși sau pentru alții dintr-un anumit domeniu, dar nu ar fi potrivită în altele. Indiferent cât este de profundă experiența unei persoane, încă e atât de limitată, iar experiența sa nu va atinge niciodată profunzimile adevărului. Lumina unei persoane și înțelegerea unei persoane nu pot fi niciodată comparate cu adevărul.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 378)

Dacă vrei să practici și să înțelegi adevărul, atunci mai întâi trebuie să cauți adevărul când ți se întâmplă lucruri în viața ta reală. Cu alte cuvinte, trebuie să vezi lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu și adevărului; când esența problemei îți este clară, vei ști cum să practici în concordanță cu adevărurile-principii. Și dacă întotdeauna vezi astfel lucrurile conform cuvintelor lui Dumnezeu, vei fi capabil să vezi mâna Lui – și faptele Lui – în tot ceea ce se întâmplă în jurul tău. Indiferent ce se întâmplă în jurul lor, unii oameni cred că nu are nicio legătură cu credința lor în Dumnezeu sau cu adevărul; ei se ocupă de situație doar conform propriilor preferințe, folosind filozofiile Satanei. Pot învăța vreo lecție în acest fel? Cu siguranță nu. Tocmai din acest motiv, mulți oameni cred în Dumnezeu de 10 sau 20 de ani și încă nu înțeleg adevărul și nu au intrare în viață. Ei nu Îl pot aduce pe Dumnezeu în viețile lor reale și nu pot înfrunta tot ceea ce se întâmplă în jurul lor pe baza cuvintelor lui Dumnezeu. Drept urmare, ei nu pot să discearnă toate chestiunile pe care le întâlnesc, nici să le gestioneze pe baza adevărurilor-principii, iar astfel de oameni nu au intrare în viață. Unii oameni își folosesc doar mintea când citesc cuvintele lui Dumnezeu la adunare; în astfel de momente, pot discuta despre câteva cunoștințe, dar nu pot să implementeze cuvintele lui Dumnezeu în tot ce li se întâmplă în viața reală, nici nu știu cum să practice adevărul și, astfel, consideră că tot ce se întâmplă în viețile lor de zi cu zi nu are nicio legătură cu adevărul, nicio relație cu ale lui Dumnezeu cuvinte. În credința lor în Dumnezeu, este ca și cum tratează cuvintele lui Dumnezeu și adevărul drept un domeniu al cunoștințelor, complet rupt de viețile lor de zi cu zi și profund separat de punctele lor de vedere asupra lucrurilor, de obiectivele vieții lor și de preocupările din viața lor. Ce părere aveți despre o astfel de formă a credinței în Dumnezeu? Vor putea ei să înțeleagă adevărul și să pătrundă în realitate? Când cred în Dumnezeu astfel, sunt ei adepți ai lui Dumnezeu? Ei nu sunt cineva care crede cu adevărat în Dumnezeu, și cu atât mai puțin un adept al Lui. Toate problemele din viețile lor de zi cu zi – inclusiv tot ceea ce implică familia, căsătoria, serviciul sau perspectivele – ei nu le consideră a avea vreo legătură cu adevărul, așadar încearcă să le rezolve folosind metode umane. Experimentând astfel, ei nu vor câștiga niciodată adevărul, nu vor putea niciodată să înțeleagă exact ce vrea Dumnezeu să înfăptuiască în oameni și efectul pe care dorește să îl obțină asupra lor. Dumnezeu exprimă adevărul pentru a-i mântui pe oameni, pentru a le curăți și schimba firile corupte, însă ei nu sunt conștienți de faptul că, doar dacă acceptă și urmăresc adevărul, vor putea să își înlăture firile corupte; ei nu sunt conștienți de faptul că pot câștiga adevărul doar când experimentează și practică în viețile lor reale cuvintele lui Dumnezeu. Nu sunt asemenea oameni nesăbuiți și ignoranți? Nu sunt ei cei mai stupizi și mai ridicoli oameni? Unii indivizi nu au urmărit niciodată adevărul în credința lor în Dumnezeu. Ei cred că a crede în Dumnezeu înseamnă pur și simplu a participa la adunări, a se ruga, a cânta imnuri și a citi cuvintele lui Dumnezeu; ei acordă o mare importanță ceremoniilor religioase și nu practică sau nu experimentează niciodată cuvintele lui Dumnezeu. Așa cred în Dumnezeu oamenii religioși. Acești indivizi tratează marea chestiune a credinței în Dumnezeu ca pe o convingere religioasă – nu sunt ei neîncrezători? Nu sunt ei non-credincioși? Urmărirea adevărului necesită experimentarea multor procese. Există o parte simplă a acestuia și există și o parte complexă. Explicat mai simplu, ar trebui mai întâi să căutăm adevărul, să practicăm și să experimentăm cuvintele lui Dumnezeu în tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Apoi, vei vedea din ce în ce mai mult că există atât de mult adevăr pe care trebuie să-l dobândești și să-l urmărești în credința ta în Dumnezeu și că adevărul este atât de practic și că este viața. Dumnezeu mântuiește omenirea, astfel încât aceasta să poată câștiga adevărul drept viață. Întreaga omenire creată ar trebui să accepte adevărul drept viață, nu doar cei care își îndeplinesc îndatoririle, care sunt conducători și lucrători sau care Îl slujesc pe Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu sunt adresate întregii omeniri și Dumnezeu vorbește întregii omeniri. Așadar, toate ființele create – întreaga omenire – ar trebui să accepte cuvintele lui Dumnezeu și adevărul, să caute adevărul în toate lucrurile și apoi să practice conform adevărurilor-principii, astfel încât să poată practica adevărul și să i se supună. Dacă doar conducătorilor și lucrătorilor li s-ar cere să practice adevărul, acest lucru ar fi contrar intenției lui Dumnezeu, pentru că adevărul exprimat de Dumnezeu este pentru întreaga omenire și este exprimat cu scopul de a mântui omenirea, nu doar pentru a mântui câțiva oameni. Dacă așa ar sta lucrurile, cuvintele exprimate de Dumnezeu ar avea puțin înțeles. Aveți acum o cale de a urmări adevărul? Care este primul lucru care trebuie practicat atunci când urmăriți adevărul? Mai presus de toate, trebuie să mâncați și să beți mai mult cuvintele lui Dumnezeu, să ascultați mai multe predici și părtășii și să vă rugați și să căutați mai mult atunci când întâmpinați anumite lucruri. Când v-ați dotat cu mai multe adevăruri, când creșteți repede și aveți statură, veți putea să vă faceți îndatoririle, să vă asumați o parte din lucrare și veți fi capabili să rezistați unor încercări și ispite. În acel moment, veți simți că ați înțeles și ați câștigat cu adevărat unele adevăruri și veți simți că acele cuvinte rostite de Dumnezeu sunt tot adevărul, că reprezintă adevărurile cele mai necesare pentru ca omenirea coruptă să dobândească mântuire și că reprezintă exact adevărul vieții dăruit de unicul Creator.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Importanța și calea urmăririi adevărului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 379)

Dacă oamenii doresc să fie mântuiți atunci când cred în Dumnezeu, ceea ce contează este dacă au sau nu inimi cu frică de Dumnezeu, dacă Dumnezeu are sau nu un loc în inimile lor și dacă sunt sau nu capabili să trăiască înaintea lui Dumnezeu și să mențină o relație normală cu Dumnezeu. Ceea ce este crucial e dacă oamenii sunt sau nu capabili să practice adevărul și să ajungă la supunerea față de Dumnezeu. Acestea sunt calea și condițiile pentru a fi mântuit. Dacă inima ta nu este capabilă să trăiască înaintea lui Dumnezeu, dacă nu te rogi adesea lui Dumnezeu și nu ai părtășie cu Dumnezeu și pierzi relația normală cu El, nu vei fi niciodată mântuit, întrucât ai blocat calea spre mântuire. Dacă nu ai nicio relație cu Dumnezeu, mergi pe o cale sortită dezastrului. Dacă Dumnezeu nu este în inima ta, atunci simplul fapt de a susține că ai credință și de a crede formal în Dumnezeu este inutil. Indiferent cât de înzestrat ești, câte cuvinte și doctrine ești capabil să predici sau cât de mult ai suferit din cauza credinței tale în Dumnezeu, este inutil. Atât timp cât Dumnezeu nu are loc în inima ta și nu te temi de Dumnezeu și nu poți pune în practică nici cea mai mică fărâmă din adevăr, atunci, indiferent cum crezi în Dumnezeu, este inutil, iar Dumnezeu spune: „Îndepărtează-te de Mine, răufăcătorule.” O astfel de persoană este clasificată drept răufăcător deoarece nu poate practica adevărul și nu are o inimă cu frică de Dumnezeu. Și astfel, chiar dacă ai crezut în Dumnezeu mulți ani, nu ai nicio legătură cu Dumnezeu; Dumnezeu spune că ești un non-credincios și o persoană rea, iar El nu este Domnul tău sau Dumnezeul tău. Chiar dacă recunoști că Dumnezeu deține suveranitatea peste toate lucrurile și recunoști că El este Creatorul, tu nu I te închini Lui și nu te supui suveranității Sale. Îl urmezi pe Satana și pe diavoli; numai Satana și diavolii sunt domnii tăi. Dacă, în privința tuturor lucrurilor, ai încredere în tine și-ți urmezi voința, dacă ai încredere că soarta ta este în propriile mâini, atunci crezi în tine însuți. Chiar dacă pretinzi că ai credință în Dumnezeu și Îl recunoști, Dumnezeu nu te recunoaște. Nu ai nicio relație cu Dumnezeu și, astfel, ești predestinat să fii, în cele din urmă, disprețuit și respins de El, pedepsit și eliminat de El; Dumnezeu nu mântuiește oameni ca tine. Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu sunt cei care Îl acceptă drept Mântuitor, care acceptă că El este adevărul, calea și viața și care sunt capabili să se consume sincer pentru El și să facă datoria unei ființe create. Ceea ce experimentează ei este lucrarea lui Dumnezeu; ceea ce practică ei sunt cuvintele Lui și adevărul; iar calea pe care merg ei e cea a urmăririi adevărului. Sunt oameni care se supun suveranității și rânduielilor lui Dumnezeu și care Îi respectă voia. Doar crezând în Dumnezeu în acest fel poate cineva să fie mântuit; dacă nu, va fi condamnat. Dacă, în credința lor în Dumnezeu, oamenii nutresc dorințe deșarte și se agață mereu de propriile noțiuni și închipuiri nedeslușite, pot ei să dobândească adevărul? Pot ei, în cele din urmă, să obțină mântuirea? Categoric nu. Când oamenii cred în Dumnezeu, ei trebuie să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu, trebuie să accepte adevărul, să creadă în El conform cerințelor Sale și să fie capabili să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, obținând supunerea față de orchestrările și rânduielile Sale; doar atunci pot obține mântuirea. Orice ai face, nu trebuie să nutrești iluzii și să crezi în Dumnezeu doar pentru a câștiga binecuvântări; asta înseamnă a-L înșela pe Dumnezeu și a face târguri cu El, și doar te va distruge. A avea părtășie despre acest subiect este foarte important pentru oameni, nu-i așa? Acesta este un semnal de alarmă pentru voi.

Acum, că ați auzit aceste predici, ar trebui să înțelegeți adevărul și să vă fie clar ce presupune mântuirea. Indiferent ce le place oamenilor, indiferent de lucrurile pe care le urmăresc sau de care sunt pasionați, nimic dintre toate acestea nu este important. Cel mai important lucru este acceptarea adevărului. În analiza finală, cel mai important este să fii capabil să dobândești adevărul, iar ceea ce-ți poate permite să obții frica de Dumnezeu și ferirea de rău este calea cea dreaptă. Dacă ai credință în Dumnezeu de câțiva ani și te-ai concentrat întotdeauna pe urmărirea unor lucruri care nu au nicio legătură cu adevărul, atunci credința ta nu are nimic de-a face cu adevărul și nici cu Dumnezeu. Poți să pretinzi că ai credință în Dumnezeu și să Îl recunoști verbal, dar Dumnezeu nu este Domnul tău, nu este Dumnezeul tău; tu nu accepți suveranitatea lui Dumnezeu asupra sorții tale, nu te supui tuturor lucrurilor orchestrate de Dumnezeu pentru tine și nu recunoști faptul că Dumnezeu este adevărul. În acest caz, speranța ta de mântuire a fost spulberată. Dacă nu pășești pe calea urmăririi adevărului, mergi pe calea distrugerii. Dacă tot ceea ce urmărești, lucrurile asupra cărora te concentrezi, pentru care te rogi și la care apelezi se bazează pe cuvintele lui Dumnezeu și pe ceea ce Dumnezeu îți cere și dacă simți tot mai mult că te supui Creatorului și că I te închini Creatorului și simți că Dumnezeu este Domnul tău, Dumnezeul tău, dacă ești din ce în ce mai bucuros să te supui la tot ceea ce Dumnezeu orchestrează și rânduiește pentru tine, iar relația ta cu Dumnezeu devine tot mai apropiată și mai normală și dacă iubirea ta pentru Dumnezeu este din ce în ce mai pură și mai adevărată, atunci nemulțumirile și înțelegerile greșite pe care le ai față de Dumnezeu și dorințele tale extravagante cu privire la Dumnezeu vor deveni tot mai puține, iar tu vei fi obținut pe deplin frica de Dumnezeu și ferirea de rău, ceea ce înseamnă că vei fi pășit deja pe calea mântuirii. Deși mersul pe calea mântuirii vine cu disciplinarea, emondarea, judecata și mustrarea din partea lui Dumnezeu, iar acestea te fac să înduri multă durere, aceasta este iubirea lui Dumnezeu care vine peste tine. Dacă, în credința ta în Dumnezeu, urmărești doar binecuvântări, statut, faimă și câștig și nu ești niciodată disciplinat, emondat sau judecat și mustrat – în ciuda faptului că trăiești o viață de confort, inima ta devine din ce în ce mai distantă față de Dumnezeu, pierzi relația normală pe care o aveai cu Dumnezeu și nu ești dispus să accepți scrutarea lui Dumnezeu, vrând să fii propriul tău stăpân – toate acestea dovedesc că această cale pe care mergi nu este calea cea dreaptă. Dacă experimentezi lucrarea lui Dumnezeu pentru o perioadă și simți tot mai mult cum omenirea este atât de profund coruptă și atât de predispusă să se împotrivească lui Dumnezeu și dacă te temi că s-ar putea să vină o zi în care faci ceva care se împotrivește lui Dumnezeu și Îl ofensezi și ești lepădat de El, și astfel simți că nimic nu este mai înfricoșător decât să te împotrivești lui Dumnezeu, atunci vei avea o inimă cu frică de Dumnezeu. Vei simți că, atunci când oamenii cred în Dumnezeu, nu trebuie să se abată de la Dumnezeu; dacă se abat de la El, dacă se abat de la disciplinarea Sa și de la judecata și mustrarea Sa, atunci acest lucru este echivalent cu pierderea protecției și grijii din partea Lui, cu pierderea binecuvântărilor de la Dumnezeu și totul se termină pentru oameni; ei nu pot decât să devină chiar și mai depravați și vor fi capabili să se împotrivească lui Dumnezeu chiar în timp ce cred în El, cum fac oamenii din lumea religioasă – și, prin asta, ei vor fi devenit antihriști. Dacă îți poți da seama de acest lucru, atunci te vei ruga lui Dumnezeu: „Dumnezeule! Te rog, judecă-mă și mustră-mă. În tot ceea ce fac, Te implor să mă scrutezi. Dacă fac ceva care încalcă adevărul și este împotriva intențiilor Tale, fie ca Tu să mă judeci și să mă mustri cu severitate – nu pot exista fără judecata și mustrarea Ta.” Aceasta este calea corectă pe care oamenii ar trebui să o urmeze în credința lor în Dumnezeu. Prin urmare, măsoară după acest standard: îndrăzniți să spuneți că ați pășit pe calea mântuirii? Nu îndrăzniți, pentru că încă nu ați devenit unii dintre cei care urmăresc adevărul, în multe lucruri nu căutați adevărul și nu sunteți capabili să acceptați și să vă supuneți emondării – ceea ce dovedește că sunteți departe de a merge pe calea mântuirii. Este oare ușor să pășești pe calea mântuirii dacă nu ești o persoană care urmărește adevărul? De fapt, nu este. Dacă oamenii nu au experimentat judecata și mustrarea din partea lui Dumnezeu, dacă nu au experimentat disciplina, certarea și emondarea din partea lui Dumnezeu, atunci nu le este ușor să devină persoane care urmăresc adevărul și, drept urmare, este foarte greu pentru ei să pășească pe calea mântuirii. Dacă, după ce ai auzit aceste cuvinte, știi că sunt adevărul și, totuși, încă nu ai pășit pe calea urmăririi lui și a dobândirii mântuirii și nu vezi acest lucru ca pe ceva serios, simțind că, mai devreme sau mai târziu, va veni ziua în care vei reuși să o faci – fără nicio grabă – atunci ce fel de perspectivă este aceasta? Când ai o astfel de perspectivă, ai probleme și îți va fi greu să pășești pe calea mântuirii. Prin urmare, ce fel de hotărâre trebuie să ai ca să pășești pe această cale? Ar trebui să spui: „Vai! În acest moment nu am pășit încă pe calea mântuirii – acest lucru este destul de periculos! Dumnezeu spune că oamenii trebuie să trăiască înaintea Lui tot timpul și trebuie să se roage mai mult și că inimile lor trebuie să fie împăcate și nu impulsive – așa că ar trebui să încep chiar acum să pun toate acestea în practică.” A practica în acest fel înseamnă a intra pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu; este atât de simplu. Ce fel de oameni sunt cei care aud cuvintele lui Dumnezeu și apoi merg și le pun în practică? Oare sunt oameni buni? Sunt – aceștia sunt oameni care iubesc adevărul. Ce fel de persoane sunt ei dacă, după ce au auzit cuvintele lui Dumnezeu, rămân amorțiți, indiferenți, neînduplecați – dacă tratează cu ușurință cuvintele lui Dumnezeu și își astupă urechile și închid ochii la ele? Oare nu sunt năuciți? Oamenii întreabă întotdeauna dacă există scurtături spre a fi mântuiți atunci când cred în Dumnezeu. Vă spun că nu există și apoi vă spun despre această cale simplă, dar după ce o auziți, nu o puneți în practică – ceea ce reprezintă un caz de a nu recunoaște un lucru bun atunci când îl auziți. Pot fi mântuiți astfel de oameni? Chiar dacă există o oarecare speranță pentru ei, nu este mare; mântuirea va fi foarte dificilă. S-ar putea să existe o zi în care se trezesc din somn, în care își spun în sinea lor: „Nu mai sunt tânăr și nu m-am ocupat de îndatoririle potrivite în timp ce am crezut în Dumnezeu în toți acești ani. Dumnezeu cere ca oamenii să trăiască înaintea Lui tot timpul, iar eu nu am trăit înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să mă grăbesc să mă rog.” Dacă își vin în fire în inimile lor și încep să se ocupe de îndatoririle potrivite, atunci nu e prea târziu! Dar nu amânați prea mult; dacă așteptați până când aveți șaptezeci sau optzeci de ani și corpul vostru se degradează și nu mai aveți energie, nu va fi prea târziu pentru a urmări adevărul? Dacă irosiți cei mai buni ani ai vieții voastre pe lucruri nesemnificative și ajungeți să amânați sau să ratați urmărirea adevărului, care este cel mai important lucru dintre toate, nu este extrem de nesăbuit? Există oare ceva mai prostesc? Mulți oameni sunt perfect conștienți de adevărata cale și, totuși, așteaptă viitorul pentru a o accepta și a o urma – sunt cu toții nesăbuiți. Ei nu știu că urmărirea adevărului necesită zeci de ani de efort, înainte ca ei să poată dobândi viața. Va fi prea târziu pentru regrete dacă vor irosi cel mai bun moment pentru a fi mântuiți!

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Doar cu frică de Dumnezeu poți păși pe calea mântuirii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 380)

În calitate de conducător de biserică, nu trebuie doar să înveți să folosești adevărul pentru rezolvarea problemelor, trebuie, de asemenea, să înveți să descoperi și să cultivi oameni cu talent, pe care categoric nu trebuie să-i invidiezi sau să-i suprimi. A practica în acest fel este în avantajul lucrării bisericii. Dacă poți cultiva câțiva oameni care urmăresc adevărul pentru a coopera cu tine și a duce la bun sfârșit fiecare element al lucrării și, în cele din urmă, toți au mărturii bazate pe experiențe, atunci ești un conducător sau un lucrător care corespunde standardului. Dacă ești capabil să te ocupi de toate conform principiilor, atunci ești devotat. Unii oameni se tem întotdeauna că alții sunt mai buni decât ei sau deasupra lor, că alți oameni vor fi recunoscuți, în timp ce ei sunt trecuți cu vederea, iar asta îi determină să-i atace și să-i excludă pe ceilalți. Nu este un caz de invidie față de persoanele talentate? Nu este un lucru egoist și detestabil? Ce tip de fire este aceasta? Este o fire feroce. Cei care se gândesc doar la propriile interese, care își satisfac doar propriile dorințe egoiste, fără să se gândească la alții sau să țină cont de interesele casei lui Dumnezeu au o fire rea, iar Dumnezeu nu îi place. Dacă vei fi cu adevărat capabil să arăți considerație față de intențiile lui Dumnezeu, vei putea să tratezi în mod corect alți oameni. Dacă recomanzi o persoană bună și îi permiți să se instruiască și să îndeplinească o datorie, adăugând astfel o altă persoană cu talent casei lui Dumnezeu, nu-ți va ușura acest lucru munca? Nu vei fi atunci devotat în datoria ta? Aceasta este o faptă bună înaintea lui Dumnezeu; reprezintă conștiința și rațiunea minimă pe care ar trebui să le aibă cei care slujesc drept conducători. Cei care sunt capabili să pună adevărul în practică pot accepta scrutarea lui Dumnezeu în lucrurile pe care le fac. Când accepți scrutarea lui Dumnezeu, inima ta va fi îndreptată. Dacă faci mereu lucrurile doar ca să le vadă ceilalți și vrei să câștigi mereu lauda și admirația celorlalți și nu accepți scrutarea lui Dumnezeu, atunci mai este Dumnezeu în inima ta? Astfel de oameni nu au inimi cu frică de Dumnezeu. Nu face mereu lucrurile de dragul tău și nu lua constant în considerare propriile interese; nu te gândi la mândria, reputația și statutul tău, și nu ține cont de interesele tale personale. Trebuie mai presus de toate să ții cont de interesele casei lui Dumnezeu și să faci din ele prioritatea ta. Ar trebui să fii atent la intențiile lui Dumnezeu și, mai presus de toate, să te gândești dacă au existat sau nu impurități în îndeplinirea datoriei tale, dacă ai fost devotat, ți-ai îndeplinit responsabilitățile și dacă ai dat totul pentru asta, precum și dacă te-ai gândit sau nu din toată inima la datoria ta și la lucrarea bisericii. Trebuie să te gândești la aceste lucruri. Dacă te gândești la ele frecvent și le înțelegi, îți va fi mai ușor să-ți îndeplinești bine datoria. Singura excepție este dacă ai un calibru slab, sau dacă experiența ta este superficială sau dacă nu ești suficient de competent în lucrarea ta profesională, iar asta are ca urmare apariția unor greșeli sau lipsuri în lucrarea ta și împiedică obținerea unor rezultate bune, dar tu deja faci tot ce îți stă în putință. Nu acționezi în scopul de a-ți satisface propriile dorințe egoiste sau preferințe. În schimb, în toate privințele, acorzi atenție lucrării bisericii și intereselor casei lui Dumnezeu. Deși s-ar putea să nu obții rezultate bune în datoria ta, inima ta a fost îndreptată; dacă, în plus, ești capabil să cauți adevărul ca să rezolvi problemele din datoria ta, vei corespunde standardului în îndeplinirea datoriei tale și, în același timp, vei intra în adevărul-realitate. Atunci vei avea mărturie.

Unii oameni cred în Dumnezeu, dar nu urmăresc adevărul. Ei trăiesc mereu în funcție de trup, râvnind la plăcerile carnale, satisfăcându-și totdeauna propriile dorințe egoiste. Indiferent câți ani cred ei în Dumnezeu, nu vor intra niciodată în adevărul-realitate. Acesta este semnul cuiva care Îl face de rușine pe Dumnezeu. Spui: „Nu am făcut nimic pentru a mă împotrivi lui Dumnezeu. Cum L-am făcut de rușine?” Toate ideile și gândurile tale sunt ticăloase. Intențiile, scopurile și motivele din spatele a ceea ce faci și consecințele acțiunilor tale îl satisfac toate pe Satana, devii bătaia lui de joc și îi permiți să te aibă la mână. Nu ai adus mărturia pe care ar trebui să o aducă un creștin. Ești al Satanei. Faci de rușine numele lui Dumnezeu în toate lucrurile și nu deții o mărturie adevărată. Își va aminti Dumnezeu lucrurile pe care le-ai făcut? În cele din urmă, ce concluzie va trage Dumnezeu despre toate acțiunile tale, despre comportamentul tău și îndatoririle pe care le-ai îndeplinit? Nu trebuie să existe o urmare, un soi de explicație? În Biblie, Domnul Isus spune: „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în numele Tău? N-am scos noi demoni în numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în numele Tău?» Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!»” (Matei 7:22-23). De ce a spus Domnul Isus aceasta? De ce atât de mulți dintre cei care au predicat, au alungat demoni și au făcut multe minuni în numele Domnului au devenit răufăcători? S-a întâmplat pentru că ei nu au acceptat adevărurile exprimate de Domnul Isus, nu au respectat poruncile Lui și nu au avut iubire pentru adevăr în inimile lor. Au vrut doar să dea lucrarea pe care o îndepliniseră, greutățile pe care le înduraseră și sacrificiile pe care le făcuseră pentru Domnul la schimb pentru binecuvântările Împărăției Cerurilor. Prin asta, încercau să facă o înțelegere cu Dumnezeu și să-L folosească și să-L înșele, așa că Domnul Isus a fost scârbit de ei, i-a urât și i-a condamnat drept răufăcători. Astăzi, oamenii acceptă judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, dar unii încă urmăresc reputația și statutul și doresc întotdeauna să se distingă; vor mereu să fie conducători și lucrători ca să câștige reputație și statut și, astfel, să se poată bucura de beneficiile statutului. Deși toți spun că au credință în Dumnezeu, că Îl urmează și se leapădă de lucruri și se consumă pentru Dumnezeu, ei își fac îndatoririle pentru a obține faimă, câștig și statut și au întotdeauna propriile lor planuri. Nu sunt supuși sau loiali față de Dumnezeu, pot să o ia razna făcând lucruri rele, fără să reflecteze deloc asupra lor înșiși și, astfel, devin răufăcători. Dumnezeu îi detestă pe acești oameni răi și Dumnezeu nu mântuiește oameni răi. Care este standardul după care sunt judecate acțiunile și comportamentul unei persoane drept bune sau rele? Dacă acea persoană, în gândurile, dezvăluirile și acțiunile sale, deține sau nu mărturia punerii în practică a adevărului și a trăirii adevărului-realitate. Dacă nu ai această realitate sau nu o trăiești, atunci, fără nicio îndoială, ești un răufăcător. Cum îi privește Dumnezeu pe răufăcători? Pentru Dumnezeu, gândurile tale și acțiunile tale exterioare nu aduc mărturie pentru El, nici nu-l umilesc și nu îl înfrâng pe Satana; în schimb, Îl fac de rușine pe Dumnezeu și sunt pline de semnele dezonorării Sale. Nu aduci mărturie pentru Dumnezeu, nu te consumi pentru El și nici nu-ți îndeplinești responsabilitățile și obligațiile de dragul lui Dumnezeu; în schimb, acționezi în interes propriu. Ce înseamnă „în interes propriu”? Mai precis, înseamnă în interesul Satanei. Prin urmare, în final, Dumnezeu va spune: „Plecați de la Mine, voi, cei ce săvârșiți fărădelegea!” În ochii lui Dumnezeu, acțiunile tale nu vor fi văzute ca fapte bune, vor fi considerate fapte rele. Nu numai că nu vor obține aprobarea lui Dumnezeu – vor fi condamnate. Ce speră să câștige cineva dintr-o astfel de credință în Dumnezeu? Oare, până la urmă, nu-i așa că o astfel de credință nu va da niciun rezultat?

Pentru toți cei care îndeplinesc o datorie, indiferent cât de profundă sau superficială este înțelegerea lor despre adevăr, cea mai simplă practică pentru a intra în adevărul-realitate este să se gândească, la fiecare pas, la interesele casei lui Dumnezeu, renunțând la propriile dorințe egoiste, la intențiile personale, la motive, mândrie și statut, și punând interesele casei lui Dumnezeu pe primul loc – e minimul pe care ar trebui să-l facă. Dacă o persoană care îndeplinește o datorie nu poate face nici măcar atât, atunci cum se poate spune că își face datoria? Asta nu înseamnă a-ți îndeplini datoria. Ar trebui să te gândești mai întâi la interesele casei lui Dumnezeu, să fii atent la intențiile Sale și să iei în considerare lucrarea bisericii. Pune aceste lucruri înainte de toate; abia după aceea poți să te gândești la stabilitatea statutului tău sau la cum te privesc alții. Împărțiți-o în doi pași, făcând un mic compromis – nu simțiți că asta face lucrurile puțin mai ușoare? Dacă practici astfel pentru o vreme, vei ajunge să simți că a-L mulțumi pe Dumnezeu nu este un lucru dificil. Mai mult, dacă poți să-ți îndeplinești responsabilitățile; să-ți îndeplinești bine obligațiile și datoria; să-ți lași deoparte dorințele egoiste, intențiile și motivele; să arăți considerație față de intențiile lui Dumnezeu; și să pui pe primul loc interesele casei lui Dumnezeu, lucrarea bisericii și datoria pe care ar trebui să o faci, atunci, după ce experimentezi astfel pentru o vreme, vei simți că a te purta în acest fel este bine, că oamenii ar trebui să trăiască într-un mod cinstit și deschis și că nu ar trebui să ducă o existență lipsită de coloană vertebrală, sordidă, josnică, ci mai degrabă ar trebui să fie integri și drepți. Vei simți că aceasta este imaginea pe care ar trebui să o trăiască o persoană. Treptat, dorința ta de a-ți satisface propriile interese se va diminua. Chiar acum, indiferent de cât timp credeți în Dumnezeu, pătrunderea și experiența în privința lecțiilor de urmărire a adevărului, de practicare a adevărului și de intrare în adevărul-realitate sunt lipsite de profunzime, iar voi nu aveți experiența lor autentică, așa că nu puteți aduce mărturie adevărată. V-am spus acum despre această abordare simplă: începeți prin a practica în acest fel și, odată ce ați făcut acest lucru pentru un timp, starea din interiorul vostru va începe să se schimbe, fără ca voi să știți. Se va transforma din acea stare ambivalentă, în care nu sunteți nici teribil de interesați să credeți în Dumnezeu, nici teribil de scârbiți de asta, într-o stare în care simțiți că a crede în Dumnezeu și a fi o persoană cinstită sunt lucruri bune și în care vă interesează să fiți o persoană cinstită și simțiți că există sens și hrană trăind în acest mod. Vă veți simți statornici, împăcați și veți simți bucurie în inimă. Așa va deveni starea voastră. Acesta este rezultatul provenit din faptul că ați renunțat la propriile intenții, interese și dorințe egoiste. Acesta este finalul. Pe de o parte, este rezultatul cooperării umane și, pe de altă parte, lucrarea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt nu va lucra fără cooperarea oamenilor.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin alungarea firilor corupte”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 381)

Ce știți despre schimbările firii? Schimbările firii au o esență diferită de schimbările de comportament și sunt, de asemenea, diferite de schimbările practicii – toate au esență diferită. În credința lor în Dumnezeu, majoritatea oamenilor pun un accent deosebit pe comportament și, drept rezultat, apar anumite schimbări în comportamentul lor. După ce cred în Dumnezeu, ei se lasă de fumat și de băut și nu se mai ceartă cu alții, preferând să îndure chiar dacă asta înseamnă să sufere o pierdere. Ei trec prin unele schimbări de comportament. Unii oameni, după ce ajung să creadă în Dumnezeu, se concentrează pe a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu, ajung să înțeleagă unele adevăruri, experimentează lucrarea Duhului Sfânt și simt o mare bucurie în inimile lor și, astfel, sunt dispuși să se consume pentru Dumnezeu și sunt chiar capabili să se lepede de orice și să îndure orice greutate. Dar dacă, după ce au crezut în Dumnezeu timp de câțiva ani, oamenii eșuează în mod constant să urmărească adevărul, atunci, deoarece nu a existat nicio schimbare în viața-fire pe care o au, ei continuă inevitabil să comită aceleași greșeli vechi. Nu numai că nu reușesc să-și alunge firea satanică, dar aceasta devine și mai rea. Se bazează pe vechimea lor pentru a concura pentru putere și câștig, râvnesc la banii bisericii și devin invidioși ori de câte ori văd pe altcineva profitând de casa lui Dumnezeu, sperând doar să-și asigure beneficii mai mari pentru ei înșiși – devin paraziți și dăunători în casa lui Dumnezeu. Drept urmare, unii devin conducători falși și antihriști și sunt dezvăluiți și eliminați. Și ce dovedesc aceste fapte? Simplele schimbări de comportament nu sunt durabile; dacă nu există nicio schimbare în viața-fire a oamenilor, atunci, mai devreme sau mai târziu, ei își vor arăta adevărata față. Acest lucru se datorează faptului că schimbările de comportament își au sursa în fervoare și, pe lângă aceasta, Duhul Sfânt face o oarecare lucrare în acest moment, și astfel devine extrem de ușor pentru oameni să fie fervenți sau să manifeste o oarecare bunătate pentru o perioadă scurtă de timp. Așa cum spun non-credincioșii: „A face un lucru bun este ușor; ceea ce este greu este să faci lucruri bune toată viața.” De ce sunt oamenii incapabili să facă lucruri bune toată viața lor? Deoarece, prin natură, oamenii sunt ticăloși, egoiști și corupți. Comportamentul unei persoane este călăuzit de natura sa; oricare ar fi natura acelei persoane, astfel sunt dezvăluirile sale naturale și doar ceea ce scoate la iveală în mod natural îi reprezintă natura. Prefăcătoriile nu pot dura. Când Dumnezeu lucrează pentru a-l mântui pe om, nu o face pentru a-l împodobi pe om cu un comportament bun – scopul lucrării lui Dumnezeu este de a transforma firea oamenilor, de a-i schimba până în măduva oaselor și de a-i transforma în oameni noi. Judecata, mustrarea, încercările și rafinarea omului de către Dumnezeu servesc toate la schimbarea firii sale, astfel încât să poată obține supunere și loialitate față de Dumnezeu și să ajungă să I se închine cu adevărat. Acesta este rezultatul pe care Dumnezeu vrea să-l obțină în lucrarea Sa și este, de asemenea, scopul lucrării Sale. A se comporta bine nu este același lucru cu a se supune lui Dumnezeu și, cu atât mai puțin, cu a fi compatibil cu Hristos. Modificările comportamentului se bazează pe doctrină și se nasc din ardoare; nu se bazează pe adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu sau pe adevăr, cu atât mai puțin se bazează pe îndrumarea de la Duhul Sfânt. Chiar dacă există momente când oamenii sunt oarecum luminați sau îndrumați de Duhul Sfânt, aceasta nu este o dezvăluire a vieții lor. Ei încă nu au pătruns în adevărurile-realități, iar viața-fire a lor nu s-a schimbat deloc. Indiferent cât de bun este comportamentul unei persoane, nu dovedește că ea se supune lui Dumnezeu sau că pune adevărul în practică. Modificările comportamentale nu reprezintă schimbări ale vieții-firi și nu pot fi socotite dezvăluiri ale vieții.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 382)

Indiferent câte fapte bune îndeplinește o persoană, acest lucru nu înseamnă că deține adevărurile-realități. A practica adevărul și a acționa conform principiilor este ceea ce înseamnă a deține adevărurile-realități. A se teme de Dumnezeu și a se feri de rău este ceea ce înseamnă a deține adevărurile-realități. Există oameni care sunt entuziaști, pot rosti doctrine, respectă reglementările și fac multe lucruri bune, dar tot ce se poate spune despre ei este că au puțină umanitate. Cei care pot rosti doctrine și respectă tot timpul reglementări nu pot practica neapărat adevărul. Deși ceea ce spun ei este corect și pare că nu sunt probleme, ei nu au nimic de spus în chestiuni referitoare la esența adevărului. Prin urmare, indiferent cât de multe doctrine poate rosti cineva, asta nu înseamnă că înțelege adevărul și, indiferent cât de multe doctrine ar înțelege, nu poate rezolva nicio problemă. Teoreticienii religioși pot explica cu toții Biblia, dar, în cele din urmă, toți cad, pentru că nu acceptă nimic din adevărul pe care Dumnezeu l-a exprimat. Oamenii care au experimentat o schimbare în firile lor sunt diferiți; ei au înțeles adevărul, ei au discernământ asupra tuturor problemelor, știu cum să acționeze în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu, cum să acționeze în conformitate cu adevărul-principiu și cum să acționeze pentru a-L satisface pe Dumnezeu și ei înțeleg natura corupției pe care o dezvăluie. Când sunt revelate propriile lor idei și noțiuni, ei sunt capabili să aibă discernământ și să se răzvrătească împotriva trupului. Acesta este modul în care se manifestă o schimbare în fire. Principala manifestare a oamenilor care au suferit o schimbare a firii este că ei au ajuns să înțeleagă clar adevărul, iar când realizează lucrurile, pun adevărul în practică cu o acuratețe relativă, și nu dezvăluie corupție atât de des. În general, cei ale căror firi s-au transformat par a fi deosebit de rezonabili și dotați cu discernământ și, datorită înțelegerii pe care o au asupra adevărului, nu mai dezvăluie la fel de multă neprihănire de sine sau aroganță. Ei pot vedea și discerne mult din corupția care a fost dezvăluită în ei, așadar ei nu lasă ca aroganța să se nască. Ei sunt capabili să aibă o înțelegere măsurată despre locul pe care ar trebui să-l aibă, despre lucrurile pe care ar trebui să le facă pentru a fi considerați persoane cu rațiune, despre cum să se țină de îndatoririle lor, despre ce să spună și ce să nu spună, ce să spună și ce să le facă anumitor oameni. Astfel, oamenii ale căror firi s-au schimbat sunt relativ rezonabili și numai asemenea oameni trăiesc cu adevărat o asemănare umană. Deoarece înțeleg adevărul, sunt capabili să vorbească și să privească lucrurile în conformitate cu acesta și, în tot ceea ce fac, sunt principiali și nu sunt supuși influenței niciunei persoane, niciunui eveniment sau lucru, au propriile perspective și pot susține adevărurile-principii. Firile lor sunt relativ stabile, nu trec de la o extremă la alta și, indiferent de circumstanțele lor, știu cum să-și îndeplinească bine îndatoririle și cum să acționeze într-un mod care să-L mulțumească pe Dumnezeu. Cei ale căror firi s-au schimbat nu se concentrează asupra a ceea ce trebuie să facă la exterior pentru a-i face pe ceilalți să aibă o părere bună despre ei; le este clar în inimile lor ce trebuie să facă pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Prin urmare, din exterior, s-ar putea să pară că nu sunt atât de entuziaști sau că nu au făcut multe lucruri mărețe, dar tot ceea ce fac ei este semnificativ, este valoros și are rezultate reale. Cei ale căror firi s-au schimbat dețin cu siguranță multe adevăruri-realități, iar acest lucru poate fi confirmat de perspectivele lor asupra lucrurilor și de principiile lor de acțiune. Cei care nu au dobândit adevărul nu au obținut absolut nicio schimbare în viața-fire. Mai exact, cum se obține o schimbare a firii? Ființele umane au fost profund corupte de Satana, toate se împotrivesc lui Dumnezeu și au o natură potrivnică lui Dumnezeu. Mântuirea oamenilor de către Dumnezeu înseamnă transformarea celor care au o natură potrivnică lui Dumnezeu și care pot să I se împotrivească în cei care pot să I se supună și să se teamă de El. Așa sunt oamenii ale căror firi s-au schimbat. Oricât de coruptă ar fi o persoană sau oricâte firi corupte ar avea, atât timp cât poate să accepte adevărul, să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu și diversele încercări și rafinări, va avea o înțelegere adevărată cu privire la Dumnezeu și, în același timp, va fi capabilă să-și vadă clar natura-esență. Când se cunoaște cu adevărat, va fi capabilă să se urască pe sine și pe Satana și va fi dispusă să se răzvrătească împotriva Satanei și să se supună complet lui Dumnezeu. Odată ce o persoană are această hotărâre, ea va urmări adevărul. Când o persoană are o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, când firea sa satanică a fost curățită, iar cuvintele lui Dumnezeu au prins rădăcini în ea și au devenit viața sa și baza existenței sale, când poate trăi după cuvintele lui Dumnezeu și s-a schimbat complet și a devenit o persoană nouă, atunci și numai atunci a suferit o schimbare în viața-fire. O schimbare a firii nu înseamnă a avea o umanitate matură și călită sau că oamenii par să aibă o fire mai blajină decât înainte – a trece de la a fi aroganți în trecut la a fi capabili să vorbească cu rațiune acum sau a trece de la a nu asculta pe nimeni în trecut la a fi capabili să-i asculte puțin pe alții acum. Astfel de schimbări exterioare nu pot fi considerate schimbări ale firii. Desigur, schimbările firii includ astfel de manifestări, dar cel mai important element este că viața interioară a unei persoane s-a schimbat. Acest lucru se datorează în întregime faptului că adevărul și cuvintele lui Dumnezeu au prins rădăcini în ei, au ajuns să domnească în ei și au devenit viața lor. Perspectivele lor asupra lucrurilor s-au schimbat, de asemenea. Ei pot vedea lumea și omenirea clar. Ei pot desluși complet modul în care Satana corupe omenirea, modul în care marele balaur roșu se împotrivește lui Dumnezeu și esența marelui balaur roșu. Ei îi pot urî pe marele balaur roșu și pe Satana în inimile lor și se pot întoarce complet către Dumnezeu și Îl pot urma. Asta înseamnă că viața-fire a lor s-a schimbat și că au fost câștigați de Dumnezeu. Schimbările din viața-fire sunt schimbări fundamentale, în timp ce schimbările de comportament sunt superficiale. Doar cei care au obținut schimbări în viața-fire sunt cei care au dobândit adevărul și numai ei au fost câștigați de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 383)

Transformarea firii unei persoane nu este o schimbare de comportament, nici nu e o pretinsă schimbare exterioară sau o modificare temporară făcută din zel. Oricât de bune ar fi aceste schimbări, ele nu pot lua locul schimbărilor din viața-fire. Motivul pentru toate aceste lucruri este că aceste schimbări exterioare pot fi realizate prin eforturi omenești, dar schimbările din viața-fire nu pot fi realizate doar prin efortul personal al omului. Experimentarea judecății, mustrării, încercărilor și rafinării din partea lui Dumnezeu este necesară pentru realizarea acestui lucru, precum și desăvârșirea din partea Duhului Sfânt. Deși oamenii care cred în Dumnezeu manifestă un oarecare comportament bun, niciunul dintre ei nu I se supune cu adevărat lui Dumnezeu, nu Îl iubește cu adevărat pe Dumnezeu sau nu poate respecta voia lui Dumnezeu. De ce se întâmplă asta? Din cauza faptului că acest lucru necesită o schimbare în viața-fire, iar o simplă schimbare a comportamentului este departe de a fi suficientă. O schimbare a firii înseamnă că ai cunoștințe și experiență cu privire la adevăr și că adevărul a devenit viața ta, că îți poate direcționa și domina viața și tot ce ține de tine. Aceasta este o schimbare în viața-fire pe care o ai. Doar oamenii care dețin adevărul ca viață sunt cei ale căror firi s-au schimbat. În trecut, s-ar putea să fi existat unele adevăruri pe care nu le puteai pune în practică atunci când le înțelegeai, dar acum poți practica orice aspect al adevărului pe care îl înțelegi, fără obstacole sau dificultăți. Când practici adevărul, te simți plin de pace și fericire, dar dacă nu poți practica adevărul, simți durere și conștiința ta este tulburată. Poți practica adevărul în orice, poți trăi după cuvintele lui Dumnezeu și poți avea o bază pentru a trăi. Asta înseamnă că firea ta s-a schimbat. Acum poți să renunți cu ușurință la noțiunile și închipuirile tale, la preferințele și preocupările tale trupești și la acele lucruri la care nu puteai renunța înainte. Simți că sunt cu adevărat bune cuvintele lui Dumnezeu și că practicarea adevărului este cel mai bun lucru de făcut. Asta înseamnă că firea ta s-a schimbat. Schimbarea firii cuiva sună foarte simplu, dar este de fapt un proces care implică o mulțime de experiențe. În această perioadă, oamenii trebuie să îndure multă suferință – trebuie să-și supună propriile trupuri și să se răzvrătească împotriva trupului lor, trebuie, de asemenea, să îndure suferința judecății, mustrării, emondării, încercărilor și rafinării și trebuie, de asemenea, să experimenteze multe eșecuri și căderi și să îndure suferința luptelor interioare și a chinului. Numai după aceste experiențe pot oamenii să aibă o oarecare înțelegere a propriei lor naturi, dar o oarecare înțelegere nu produce imediat o schimbare completă; ei trebuie să treacă printr-un proces lung de încercări, rafinare și emondare și trebuie să caute încontinuu adevărul și să-l practice; doar atunci vor putea să-și alunge puțin câte puțin firile corupte. De aceea este nevoie de o viață întreagă pentru a-ți schimba firea. De exemplu, dacă dezvălui corupție într-o problemă, poți practica imediat adevărul odată ce îți dai seama de acest lucru? Nu poți. În acest stadiu al înțelegerii, alții te emondează, iar apoi, mediul tău te constrânge să acționezi în conformitate cu adevărurile-principii. Uneori, tot nu ești împăcat să faci asta și îți spui: „Trebuie să acționez așa? De ce nu pot să procedez cum vreau eu? De ce mi se cere mereu să practic adevărul? Nu vreau să fac asta, nu am energia pentru asta!” Experimentarea lucrării lui Dumnezeu necesită parcurgerea următorului proces: de la a fi reticent în a practica adevărul, la a practica de bunăvoie adevărul; de la negativitate și slăbiciune, la putere și capacitatea de a te răzvrăti împotriva trupului. Când oamenii ajung la un anumit punct al experienței și apoi trec prin niște încercări, prin rafinare și, în cele din urmă, ajung să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu și unele adevăruri, atunci ei vor fi oarecum fericiți și dispuși să acționeze în conformitate cu adevărurile-principii. La început, oamenii practică adevărul cu o oarecare reticență. Să luăm ca exemplu realizarea cu devotament a propriilor îndatoriri: ai o oarecare supunere în realizarea îndatoririlor, o oarecare cunoaștere cu privire la ce înseamnă să-I fii devotat lui Dumnezeu și o oarecare înțelegere a adevărului, dar când vei fi capabil să fii devotat în totalitate și vei fi capabil să îți realizezi îndatoririle atât cu vorba, cât și cu fapta? Acest lucru va necesita un proces. În timpul acestui proces, ai putea suferi multe greutăți. Unii oameni s-ar putea să te emondeze, iar alții s-ar putea să te critice. Ochii tuturor vor fi pe tine, scrutându-te, și doar atunci vei începe să realizezi că greșești și că vina îți aparține, că lipsa de devotament în realizarea datoriei tale este inacceptabilă și că nu trebuie să fii superficial. Duhul Sfânt te va lumina din interior și îți va face reproșuri atunci când vei greși. În timpul acestui proces, vei ajunge să înțelegi unele lucruri despre tine însuți și vei ști că ai prea multe impurități, că nutrești prea multe motive personale și ai prea multe dorințe extravagante atunci când îți realizezi îndatoririle. Odată ce ai înțeles esența acestor lucruri, dacă poți să vii înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și să ai pocăință adevărată, poți fi curățit de acele lucruri corupte. Dacă, în această manieră, cauți frecvent adevărul pentru a-ți rezolva problemele reale, vei păși treptat pe calea cea dreaptă a credinței; vei începe să ai experiențe adevărate de viață, iar firile tale corupte vor începe, treptat, să fie curățite. Cu cât firile tale corupte sunt mai curățite, cu atât mai mult ți se va transforma viața-fire.

Deși mulți oameni își îndeplinesc acum îndatoririle, în esență, câți oameni își fac de mântuială îndatoririle? Câți oameni pot accepta adevărul și își pot îndeplini îndatoririle conform adevărurilor-principii? Câți oameni își realizează îndatoririle conform cerințelor lui Dumnezeu, după ce firile lor s-au schimbat? Analizând mai mult aceste lucruri, vei putea să știi dacă tu corespunzi cu adevărat standardului în realizarea datoriei tale și, de asemenea, vei putea vedea clar dacă firea ta s-a schimbat. A obține o transformare a firii nu este un lucru simplu; nu înseamnă doar să faci câteva schimbări de comportament, să dobândești o oarecare cunoaștere a adevărului, să poți să vorbești puțin despre propria experiență cu privire la fiecare aspect al adevărului sau să ai câteva schimbări și să devii puțin supus după ce ești disciplinat. Aceste lucruri nu constituie o transformare a vieții-firi. De ce spun asta? Deși poate că te-ai schimbat oarecum, încă nu te supui cu adevărat. Poate că uneori ești capabil să pui adevărul în practică deoarece mediul este potrivit sau pentru că există cineva care te supraveghează și doar atunci ești capabil să te supui oarecum. În plus, când ai o dispoziție bună și starea ta este normală, sau când ai lucrarea Duhului Sfânt, poți practica adevărul. Dar dacă ești în toiul unei încercări – când suferi ca Iov în timpul unei încercări sau când te confrunți cu încercarea morții – vei mai fi capabil să practici adevărul și să rămâi ferm în mărturie? Vei fi în stare să spui ceva asemănător cu ceea ce a spus Petru: „Chiar dacă ar fi să mor după ce Te cunosc, cum să nu fac asta bucuros și fericit?” Ce prețuia Petru? Ceea ce prețuia Petru era supunerea și considera cunoașterea lui Dumnezeu ca fiind cel mai important lucru, așa că a fost capabil să se supună până la moarte. Transformarea firii nu are loc peste noapte; este nevoie de o viață întreagă de experiență pentru a o obține. Înțelegerea adevărului este puțin mai ușoară, dar a putea practica adevărul în diverse contexte este greu. De ce există mereu unele dificultăți în practicarea adevărului, în timp ce nu există niciuna când cineva acționează după propria voință? Asta arată că, atunci când oamenii practică adevărul, ei sunt mereu tulburați de firile lor corupte; nu are mare legătură cu mediul extern. Așadar, cea mai mare dificultate a oamenilor în practicarea adevărului sunt propriile firi corupte. Indiferent despre ce fel de dificultate este vorba, ea este direct legată de firile corupte ale cuiva; dificultățile apar toate pentru că firile sale corupte se manifestă și provoacă piedici. Astfel, pentru a practica adevărul, este esențial să te răzvrătești împotriva trupului și să te răzvrătești împotriva propriilor firi corupte; oamenilor li se cere să sufere și să plătească un preț înainte de a putea pune adevărul în practică. Dacă nu ar avea firi corupte, nu ar trebui să sufere și să plătească un preț pentru a practica adevărul. Nu este acesta un fapt evident? Câteodată, ar putea să pară că pui adevărul în practică, dar în realitate, natura acțiunilor tale nu este aceea de a practica adevărul. Urmându-l pe Dumnezeu, mulți oameni sunt capabili să-și abandoneze familiile și carierele și să-și facă îndatoririle și, prin urmare, cred că practică adevărul. Cu toate acestea, ei nu sunt niciodată capabili să ofere o mărturie adevărată bazată pe experiență. Ce se petrece, exact, aici? Dacă îi evaluezi după noțiunile omului, par să practice adevărul și, totuși, Dumnezeu nu recunoaște ceea ce fac ei drept practicarea adevărului. Asta se datorează faptului că tot ceea ce fac nu este pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, ci pentru a câștiga binecuvântări și recompense. Dacă lucrurile pe care le faci sunt alterate de motivele tale personale, atunci ai tendința să te abați de la principii și nu se poate spune că practici adevărul; aceasta este doar un tip de conduită. Strict vorbind, acest tip de conduită a ta va fi probabil condamnată de Dumnezeu; nu va fi aprobată sau amintită de El. O disecare ulterioară a esenței și sursei sale va arăta că izvorăște din natura Satanei. Atunci, acest lucru te face un răufăcător, iar această conduită a ta constituie o împotrivire față de Dumnezeu. Dintr-o perspectivă umană, poate că unii oameni care nu au discernământ vor spune: „Acest lucru nu constituie înfăptuirea răului, nici nu constituie provocarea de perturbări și tulburări și nu a provocat nicio daună. Ceea ce s-a spus și s-a făcut pare, de asemenea, logic și rezonabil.” Dar ceea ce oamenii nu pot desluși este că impuritățile și motivele din interiorul lor sunt elemente rele, așa că acțiunile lor chiar constituie fapte rele și chiar constituie o împotrivire față de Dumnezeu. De aceea, ar trebui să stabilești dacă a existat o schimbare în firea ta și dacă pui adevărul în practică, folosind cuvintele lui Dumnezeu și uitându-te la motivele din spatele acțiunilor tale. Nu depinde de faptul dacă acțiunile tale se conformează sau nu închipuirilor și ideilor omenești sau dacă sunt pe gustul tău; nu de astfel de lucruri atârnă. Mai degrabă, depinde de faptul dacă Dumnezeu spune dacă ești sau nu în concordanță cu intențiile Sale, dacă acțiunile tale au sau nu adevărul-realitate și dacă îndeplinesc sau nu standardele cerute de El. Doar a te măsura după cerințele lui Dumnezeu este precis. Transformarea firii și punerea în practică a adevărului nu sunt atât de simple și ușoare pe cât își imaginează oamenii. Înțelegeți acest lucru acum? Aveți vreo experiență în acest sens? Când vine vorba de esența acestui aspect, este posibil să nu o înțelegeți; intrarea voastră a fost exagerat de superficială. Alergați toată ziua, din zori până la amurg, trezindu-vă devreme și culcându-vă târziu și totuși, nu ați dobândit transformarea în viața-fire pe care o aveți și nu puteți înțelege ce este transformarea firii. Aceasta înseamnă că intrarea voastră este prea superficială, nu-i așa? Indiferent cât timp ați crezut în Dumnezeu, este posibil să nu simțiți lucrurile esențiale și profunde ce au legătură cu transformarea firii. Se poate spune că firea voastră s-a schimbat? De unde știți dacă Dumnezeu vă aprobă sau nu? Cel puțin, te vei simți deosebit de ferm în privința a tot ceea ce faci și vei simți cum Duhul Sfânt te îndrumă și te luminează și lucrează în tine în timp ce tu îți faci îndatoririle, faci orice lucrare în casa lui Dumnezeu sau în viața ta de zi cu zi. Vei putea vedea cum acțiunile tale corespund cuvintelor lui Dumnezeu, ele vor fi în conformitate cu adevărurile-principii și, odată ce ai experimentat lucrurile într-un anumit grad, vei simți că modul în care ai acționat în trecut era relativ potrivit. Dacă, totuși, după ce ai experimentat lucruri o perioadă, simți că unele dintre lucrurile pe care le-ai făcut în trecut nu erau potrivite și ești nemulțumit de ele și simți că nu erau în conformitate cu adevărul, atunci asta dovedește că tot ceea ce ai făcut a fost făcut împotrivindu-te lui Dumnezeu. Este o dovadă că slujirea ta a fost plină de răzvrătire, împotrivire și moduri umane de a acționa și că ai eșuat în totalitate în a obține schimbări ale firii.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Ce ar trebui să se știe despre transformarea firii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 384)

Pentru a evalua dacă oamenii pot sau nu pot să se supună lui Dumnezeu, cheia este dacă au sau nu dorințe extravagante sau motive ascunse față de Dumnezeu. Dacă oamenii au întotdeauna pretenții de la Dumnezeu, aceasta dovedește că ei nu sunt supuși față de El. Orice ți se întâmplă, dacă nu vei accepta acest lucru din partea lui Dumnezeu, dacă nu vei căuta adevărul și vei aduce întotdeauna argumente în favoarea ta și vei simți mereu că doar tu ai dreptate și chiar vei fi în stare să te îndoiești că Dumnezeu este adevărul și dreptatea, atunci vei avea necazuri. Astfel de oameni sunt cei mai aroganți și cei mai răzvrătiți față de Dumnezeu. Oamenii care au mereu pretenții de la Dumnezeu nu pot să I se supună cu adevărat. Dacă ceri de la Dumnezeu, aceasta dovedește că încerci să faci o înțelegere cu Dumnezeu, că îți alegi propria voință și acționezi conform ei. Asta înseamnă să Îl trădezi pe Dumnezeu și să fii lipsit de supunere. A avea pretenții de la Dumnezeu e, în sine, un lucru lipsit de rațiune; dacă tu crezi cu adevărat că El este Dumnezeu, atunci nu vei îndrăzni să ai pretenții de la El – lucru pe care nu ești calificat să-l faci oricum – indiferent dacă aceste pretenții sunt sau nu raționale. Dacă ai credință adevărată în Dumnezeu și crezi că El este Dumnezeu, atunci te vei închina și I te vei supune doar Lui – nu există altă alegere. Oamenii de astăzi nu numai că fac propriile alegeri, ba chiar Îi cer lui Dumnezeu să acționeze în conformitate cu propria lor voință. Nu numai că aleg să nu I se supună lui Dumnezeu, ba chiar Îi cer lui Dumnezeu să li se supună lor. Nu este acest lucru foarte lipsit de rațiune? Prin urmare, dacă nu există credință adevărată într-o persoană și nicio credință substanțială, ea nu poate obține niciodată aprobarea lui Dumnezeu. Atunci când oamenii sunt capabili să aibă mai puține pretenții de la Dumnezeu, ei au mai multă credință adevărată și supunere, iar rațiunea lor este relativ normală. Se întâmplă adesea ca oamenii să fie cu atât mai greu de tratat, cu cât sunt mai înclinați să dezbată. Nu numai că au multe pretenții, dar îți iau toată mâna când le dai un deget. Când vor fi mulțumiți într-o privință, atunci vor avea pretenții în alta. Trebuie să fie mulțumiți în toate privințele și, dacă nu sunt, încep să se plângă, renunță și lasă totul să se năruiască. După ce fac asta, se simt îndatorați și plini de regrete, varsă lacrimi amare și vor să moară. La ce folosește asta? Nu sunt ei iraționali și vexanți fără încetare? Această serie de probleme trebuie rezolvată din firea lor coruptă, rădăcina tuturor acestor lucruri. Dacă ai o fire coruptă și nu o înlături, dacă aștepți până când dai de necazuri sau provoci un dezastru pentru a o înlătura, cum poți compensa această pierdere? Nu va semăna puțin cu a lua măsuri după consumarea faptelor? Pentru a rezolva complet problema firii tale corupte, trebuie să cauți adevărul pentru a o rezolva atunci când apare prima dată. Trebuie să înlături firea coruptă în starea ei inițială, asigurându-te astfel că nu vei face nimic greșit și prevenind problemele viitoare. Dacă o fire coruptă prinde rădăcini și devine ideile sau punctul de vedere al unei persoane, această fire va putea să o dirijeze să-și facă de cap. Prin urmare, autoreflecția și cunoașterea de sine au în principal legătură cu descoperirea firilor corupte ale unei persoane și căutarea grabnică a adevărului, pentru a le înlătura. Trebuie să știi ce lucruri sunt în natura ta, ce îți place, ce urmărești și ce vrei să obții. Trebuie să diseci aceste lucruri conform cuvintelor lui Dumnezeu pentru a vedea dacă sunt în concordanță cu intențiile Sale și în ce sens sunt false. Odată ce înțelegi aceste lucruri, trebuie să rezolvi problema anormalității rațiunii tale, adică problema lipsei tale de rațiune și a vexării tale neîncetate. Aceasta nu este doar problema firii tale corupte, ci atinge și chestiunea rațiunii tale, dacă ești sau nu o persoană rațională. Mai ales în chestiunile în care sunt implicate faima, câștigul și statutul, când oamenii se lasă purtați de faimă și câștig, rațiunea lor devine anormală; este ca și cum ceva nu este în regulă cu nervii lor. Aceasta este, de asemenea, slăbiciunea vitală a oamenilor. Unii oameni simt că au un anumit calibru și unele daruri și își doresc întotdeauna să fie lideri și să iasă în evidență, așa că Îi cer lui Dumnezeu să se folosească de ei. Dacă Dumnezeu nu îi folosește, ei spun: „Cum poate Dumnezeu să nu mă privească în mod favorabil? Dumnezeule, dacă mă folosești pentru a face ceva important, Îți promit că mă voi consuma pentru Tine!” Este corect acest tip de intenție? Este un lucru bun să se consume pentru Dumnezeu, dar există motivații în spatele dorinței lor de a se sacrifica pentru Dumnezeu. Ceea ce ei iubesc este statutul și este lucrul pe care se axează. Când oamenii sunt capabili de supunere adevărată, urmându-L pe Dumnezeu din toată inima, indiferent dacă Dumnezeu îi folosește sau nu, și consumându-se pentru Dumnezeu, indiferent dacă au sau nu statut, numai atunci pot fi considerați ca având rațiune și a fi supuși față de Dumnezeu. Este bine când oamenii sunt dispuși să se consume pentru Dumnezeu și Dumnezeu este dispus să folosească astfel de oameni, dar dacă nu sunt echipați cu adevărul, Dumnezeu nu are cum să-i folosească. Dacă oamenii sunt dispuși să se zbată pentru adevăr și să coopereze, trebuie să existe o etapă pregătitoare. Doar după ce oamenii vor înțelege adevărul și vor putea să se supună în mod autentic lui Dumnezeu, va putea Dumnezeu să-i folosească în mod oficial. Această etapă de pregătire este esențială. Conducătorii și lucrătorii de astăzi sunt toți în această etapă de instruire. După ce vor avea experiență de viață și vor putea trata problemele cu principii, vor fi potriviți pentru a fi folosiți de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Omul are prea multe cerințe de la Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 385)

Singura atitudine pe care o ființă creată ar trebui să o aibă față de Creatorul său este una de supunere, una de supunere necondiționată. Acesta este un lucru pe care unii oameni din ziua de azi s-ar putea să fie incapabili să îl accepte. Asta deoarece statura lor este prea mică, iar ei nu dețin adevărul-realitate. Dacă, atunci când Dumnezeu face lucruri care sunt în contradicție cu noțiunile tale, ești predispus să Îl înțelegi greșit pe Dumnezeu – chiar să te răzvrătești împotriva Lui și să-L trădezi – atunci ești departe de a fi capabil să I te supui lui Dumnezeu. În timp ce oamenii sunt aprovizionați și udați de cuvântul lui Dumnezeu, ei se zbat, de fapt, pentru un singur țel, adică, pentru ca în cele din urmă să poată obține o supunere necondiționată și absolută față de Dumnezeu – moment în care tu, această ființă creată, vei corespunde standardului. Uneori, Dumnezeu face intenționat lucruri care sunt în contradicție cu noțiunile tale sau face intenționat lucruri care contravin dorințelor tale. Aceste lucruri pot chiar să pară a nu fi în concordanță cu adevărul, lipsite de considerație față de tine și contrare gusturilor tale. Aceste lucruri pot fi greu de acceptat pentru tine, este posibil să nu-ți poți face o idee clară despre ele și, indiferent de modul în care le analizezi, s-ar putea să ți se pară greșite și este posibil să nu le poți accepta, s-ar putea să simți că, făcând asta, Dumnezeu este prin urmare irațional, dar, de fapt, Dumnezeu a făcut asta intenționat. Prin urmare, care este scopul lui Dumnezeu când face aceste lucruri? Este să te testeze și să te dezvăluie, să vadă dacă ești sau nu capabil să cauți adevărul, dacă ai sau nu supunere adevărată față de Dumnezeu. Nu căuta un fundament pentru tot ceea ce face și cere Dumnezeu și nu întreba de ce. Nu are rost să încerci să-ți susții cauza înaintea lui Dumnezeu. Trebuie doar să afirmi că Dumnezeu este adevărul și să fii capabil să te supui în mod absolut. Atât timp cât afirmi că Dumnezeu este Creatorul tău și Dumnezeul tău, acest lucru singur este mai presus de orice raționament, mai presus de orice înțelepciune lumească, mai presus de orice morală, etică, cunoaștere, filosofie sau cultură tradițională umană – chiar mai presus de sentimentele umane, loialitatea umană și așa-zisa iubire umană. Este mai presus de orice. Dacă nu poți să vezi clar acest lucru, atunci, mai devreme sau mai târziu, va veni o zi când ți se va întâmpla ceva și vei cădea. În cel mai bun caz, te vei răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și vei porni pe unele căi ocolite; dacă, în cele din urmă, ești capabil să te pocăiești și să recunoști frumusețea lui Dumnezeu și semnificația lucrării lui Dumnezeu asupra ta, atunci vei avea încă speranță la mântuire – însă dacă vei cădea din cauza acestui lucru și nu te poți ridica înapoi, nu vei avea nicio speranță. Indiferent dacă Dumnezeu judecă, mustră sau blestemă oamenii, toate acestea sunt pentru a-i mântui și nu este nevoie să se teamă. De ce ar trebui să te temi cu adevărat? Ar trebui să vă temeți ca nu cumva Dumnezeu să spună: „Te disprețuiesc și te resping.” Dacă Dumnezeu spune asta, ești în necaz: asta înseamnă că Dumnezeu nu te va mântui, că nu vei avea absolut nicio speranță la mântuire. Și astfel, acceptând lucrarea lui Dumnezeu, oamenii trebuie să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu. Orice ai face, nu te agăța de cuvinte când vine vorba de cuvintele lui Dumnezeu, spunând: „Judecata și mustrarea sunt în regulă, dar condamnarea, blestemul, distrugerea – nu înseamnă acestea că totul s-a terminat pentru mine? Atunci de ce ar mai trebui să fiu o ființă creată? Așa că nu voi fi, iar Tu nu vei mai fi Dumnezeul meu.” Dacă Îl respingi pe Dumnezeu și nu rămâi ferm în mărturia ta, atunci Dumnezeu te poate abandona cu adevărat. Aveți această înțelegere? Indiferent de cât timp au crezut oamenii în Dumnezeu, indiferent pe câte drumuri au călătorit, câtă lucrare au făcut sau câte îndatoriri au îndeplinit, tot ceea ce au făcut în acest răstimp a fost în vederea pregătirii unui singur lucru. Care este acesta? Ei s-au pregătit să aibă, în cele din urmă, supunere absolută față de Dumnezeu, supunere necondiționată. Ce înseamnă „necondiționat”? Înseamnă că nu te justifici și nu vorbești deloc despre propriile tale motive obiective, înseamnă că nu te târguiești pentru nimic. Ca ființă creată, ești nedemn să-ți susții cauza și să-I pui condiții lui Dumnezeu. Când te târguiești cu Dumnezeu, ți-ai greșit locul, iar când încerci să-ți susții cauza înaintea lui Dumnezeu – din nou, ți-ai greșit locul. Nu te certa cu Dumnezeu, nu încerca mereu să-ți dai seama de motiv, insistând să înțelegi înainte de a te putea supune – dacă nu înțelegi, nu te vei supune. Când faci asta, ți-ai greșit locul, caz în care supunerea ta față de Dumnezeu nu este absolută; este supunere relativă și condiționată. Sunt cei care pun condiții pentru supunerea lor față de Dumnezeu oameni care se supun cu adevărat lui Dumnezeu? Îl tratezi pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu? Îl venerezi pe Dumnezeu drept Creatorul? Dacă nu o faci, atunci Dumnezeu nu te recunoaște. Ce trebuie să experimentezi pentru a obține supunere absolută și necondiționată față de Dumnezeu? Și cum ar trebui să experimentezi? În primul rând, oamenii trebuie să accepte judecata și mustrarea lui Dumnezeu și trebuie să accepte emondarea. În plus, trebuie să accepte însărcinarea dată de Dumnezeu și, pe parcursul îndeplinirii datoriei lor, trebuie să urmărească adevărul, să înțeleagă diferitele aspecte ale adevărului care se referă la intrarea în viață și să ajungă să înțeleagă intențiile lui Dumnezeu. Uneori, acest lucru depășește calibrul oamenilor, iar acestora le lipsește perspicacitatea necesară pentru a obține înțelegerea adevărului și pot să înțeleagă doar puțin bazându-se pe părtășia avută de ceilalți și prin învățarea lecțiilor din diferitele situații pregătite de Dumnezeu. Dar e obligatoriu să fii conștient că trebuie să ai o inimă supusă lui Dumnezeu, nu trebuie să încerci să-ți susții cauza înaintea lui Dumnezeu sau să pui condiții; tot ceea ce face Dumnezeu este ceea ce trebuie făcut. Deoarece Dumnezeu este Creatorul, iar tu ești o ființă creată, tu trebuie să ai o atitudine de supunere și nu ar trebui să întrebi mereu care este motivul pentru care se întâmplă anumite lucruri sau să pui condiții. Dacă nu ai nici cea mai de bază atitudine de supunere și ești chiar înclinat să speculezi în legătură cu Dumnezeu și să te păzești de El sau să te gândești în inima ta: „Trebuie să văd dacă Dumnezeu mă va mântui cu adevărat, dacă Dumnezeu este cu adevărat drept. Toată lumea spune că Dumnezeu este iubire – ei bine, atunci trebuie să văd dacă există cu adevărat iubire în acțiunile lui Dumnezeu față de mine, dacă sunt într-adevăr iubire”, în caz că scrutezi constant dacă ceea ce face Dumnezeu este în conformitate cu noțiunile și gusturile tale sau chiar cu ceea ce crezi tu că este adevărul, atunci îți asumi poziția greșită și ai dat de necaz – probabil că vei ofensa firea lui Dumnezeu. Adevărul supunerii este crucial și niciun adevăr nu poate fi explicat pe deplin și clar în doar câteva propoziții; toate se referă la diferitele stări ale oamenilor și la corupția lor. Intrarea în adevărul-realitate nu poate fi atinsă în unul sau doi – sau trei sau cinci – ani. Este nevoie să experimentezi multe lucruri, să experimentezi o mare parte din judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu, să experimentezi multă emondare. Vei fi eficient în urmărirea adevărului și vei deține adevărul-realitate numai atunci când, în cele din urmă, vei dobândi abilitatea de a practica adevărul. Doar cei care dețin adevărul-realitate sunt cei care au experiență adevărată.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 386)

În timp ce experimentezi lucrarea lui Dumnezeu, indiferent de câte ori ai eșuat, te-ai poticnit sau ai fost emondat ori dezvăluit, acestea nu sunt lucruri rele. Indiferent de modul în care ai fost emondat – fie că acest lucru este făcut de către conducători, lucrători, fie de frații sau surorile tale – este mereu un lucru bun. Trebuie să îți amintești acest lucru: indiferent cât de mult suferi, de fapt, beneficiezi de pe urma acestui lucru. Oricine are experiență poate confirma asta. Indiferent de situație, a fi emondat sau dezvăluit este întotdeauna un lucru bun. Nu este o condamnare. Este mântuirea lui Dumnezeu și cea mai bună oportunitate ca să ajungi să te cunoști. Asta poate aduce un moment de cotitură în experiența ta de viață. Fără așa ceva, nu vei avea nici oportunitatea, nici condițiile și nici contextul ca să poți dobândi o înțelegere a adevărului corupției tale. Dacă realmente înțelegi adevărul și ești capabil să descoperi lucrurile corupte ascunse în adâncul inimii tale, dacă le poți discerne clar, atunci este bine, acest lucru a rezolvat o problemă majoră a intrării în viață și este foarte benefic pentru schimbările firii. A deveni capabil să te cunoști cu adevărat pe tine însuți este cea mai bună oportunitate de a trece printr-o transformare profundă și de a deveni o persoană nouă; pentru tine, este cea mai bună ocazie să ai o nouă viață. Odată ce te cunoști cu adevărat pe tine însuți, vei putea vedea că, atunci când adevărul devine viața cuiva, este, cu adevărat, un lucru de mare preț, și vei fi însetat după adevăr, îl vei practica și vei pătrunde în realitate. Acesta este un lucru nespus de măreț! Dacă poți să profiți de această oportunitate, să reflectezi cu seriozitate asupra ta și să câștigi o cunoaștere autentică de sine când dai greș sau cazi, atunci, în mijlocul negativității și slăbiciunii, vei putea să te ridici înapoi pe picioare. Odată trecut de acest prag, vei putea să faci un pas mare înainte și să pătrunzi în adevărul-realitate.

Dacă tu crezi în suveranitatea lui Dumnezeu, atunci trebuie să crezi că lucrurile care se întâmplă în fiecare zi, fie ele bune sau rele, nu se petrec la întâmplare. Nu e vorba de faptul că cineva este aspru cu tine dinadins sau că te vizează; totul este rânduit și orchestrat de Dumnezeu. De ce orchestrează Dumnezeu toate aceste lucruri? Nu este pentru a te expune drept cine ești sau pentru a te dezvălui și a te elimina; a te dezvălui nu este scopul final. Scopul este să te desăvârșească și să te mântuiască. Cum te desăvârșește Dumnezeu? Și cum te mântuiește? El începe prin a te face conștient de propriile tale firi corupte și prin a te face să-ți cunoști natura-esență, insuficiențele și ceea ce îți lipsește. Doar știind aceste lucruri și înțelegându-le, poți să urmărești adevărul și să te eliberezi treptat de firile tale corupte. Aceasta înseamnă că Dumnezeu îți oferă o ocazie. Aceasta este mila lui Dumnezeu. Ar trebui să știi să profiți de această ocazie. Nu ar trebui să fii potrivnic față de Dumnezeu, să fii sfidător față de El sau să-L înțelegi greșit. În particular, când te confrunți cu oamenii, evenimentele și lucrurile pe care Dumnezeu le rânduiește în jurul tău, să nu simți în permanență că nu sunt așa cum îți dorești să fie; nu-ți dori în permanență să scapi de ele sau nu te plânge mereu de Dumnezeu și nu-L înțelege tot timpul greșit. Dacă faci aceste lucruri în permanență, atunci nu experimentezi lucrarea lui Dumnezeu și îți va fi foarte greu să intri în adevărul-realitate. Indiferent ce întâmpini și nu poți înțelege pe deplin sau ce ți se pare dificil, trebuie să înveți să te supui. Mai întâi, ar trebui să vii înaintea lui Dumnezeu și să te rogi mai mult. În acest fel, înainte să-ți dai seama, o schimbare va avea loc în starea ta interioară și vei putea să cauți adevărul pentru a rezolva problema. Ca atare, vei fi capabil să experimentezi lucrarea lui Dumnezeu. Pe măsură ce se întâmplă acest lucru, adevărul-realitate va fi făurit înlăuntrul tău și acesta este felul în care vei progresa și vei suferi o transformare a stării vieții tale. Odată ce ai suferit această schimbare și ai acest adevăr-realitate, vei avea statură, iar când ai statură, vei avea viață. Dacă cineva trăiește întotdeauna pe baza firilor satanice corupte, atunci, indiferent cât de mult entuziasm sau motivație ar avea, tot nu se poate considera că are statură sau viață. Când Dumnezeu lucrează în fiecare persoană, indiferent care este metoda Lui, ce fel de oameni, evenimente și lucruri întrebuințează El ca să-I presteze un serviciu sau ce fel de ton au cuvintele Lui, El are doar un scop final: să te mântuiască. Și cum te mântuiește? Schimbându-te. Deci, cum ai putea să nu suferi puțin? Va trebui să ai de suferit puțin. Această suferință poate implica multe lucruri. În primul rând, oamenii suferă când acceptă judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu. Când cuvintele lui Dumnezeu sunt prea aspre și explicite, oamenii Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu, ba chiar încep să aibă și noțiuni și suferă și ei puțin. Uneori, Dumnezeu creează un mediu în jurul oamenilor pentru a le dezvălui corupția și pentru a-i face să reflecteze asupra lor și să se cunoască, iar atunci vor și suferi puțin. Uneori, când sunt emondați și expuși în mod direct, oamenii suferă. Îndepărtarea unei firi corupte este exact ca o intervenție chirurgicală – nu poți obține niciun rezultat fără suferință. Dacă de fiecare dată când ești emondat și de fiecare dată când ești dezvăluit de un mediu, acest lucru îți tulbură inima și îți dă un impuls, determinându-te să cauți adevărul și să reflectezi asupra ta, să ajungi să-ți cunoști corupția și răzvrătirea și să te căiești cu adevărat înaintea lui Dumnezeu – dacă experimentezi lucrurile în acest fel, tu vei intra în adevărul-realitate și vei avea statură. Dacă, de fiecare dată când ești supus emondării și dezvăluirii de către un mediu, tu nu simți nicio durere sau disconfort și nu simți absolut nimic, și tu nu vii înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta intențiile Sale, nici rugându-te, nici căutând adevărul, atunci ești foarte amorțit! Dacă nu citești cuvintele lui Dumnezeu și nu încerci să pătrunzi adevărul și cu atât mai puțin cauți adevărul când te confrunți cu orice situație, și nu există nici cea mai mică conștientizare sau reacție în duhul tău, ca o persoană moartă, atunci Dumnezeu nu va mai lucra asupra ta. El va spune: „Această persoană este prea amorțită și prea profund coruptă. Indiferent cum este ținută în frâu, emondată sau disciplinată, cumva tot nu îi înviorează inima sau nu îi trezește duhul. Nu este probabil să fie mântuită.” Să presupunem că Dumnezeu pregătește anumite medii, oameni, evenimente și lucruri pentru tine sau te emondează și, din asta, înveți niște lecții; înveți să vii înaintea lui Dumnezeu, să cauți adevărul și, fără să-ți dai seama, ești luminat și iluminat și dobândești adevărul; experimentezi schimbări în aceste medii, câștigi ceva și faci progrese și începi să ai un pic de înțelegere în privința intenției lui Dumnezeu și încetezi să te plângi. Asta înseamnă că ai rămas ferm în toiul încercărilor din aceste medii și că ai făcut față testului. În acest caz, vei fi trecut peste acest obstacol. Cum îi va privi Dumnezeu pe cei care rezistă testului? Dumnezeu va spune că au inimi sincere; va spune că pot să îndure acest tip de suferință, că, în inimile lor, iubesc adevărul și că își doresc să-l dobândească. Dacă Dumnezeu te evaluează astfel, nu ești, atunci, o persoană cu statură? Nu ai atunci viață? Și cum se dobândește această viață? Este oferită de Dumnezeu? Dumnezeu te aprovizionează în diferite feluri și folosește diferiți oameni, evenimente și lucruri pentru a te instrui. E ca și cum Dumnezeu îți dă personal mâncare și băutură, aducând personal diferite alimente în fața ta, ca să mănânci pe îndestulate și să te bucuri; doar atunci poți să crești și să rămâi puternic. Așa trebuie să experimentezi și să înțelegi aceste lucruri; asta înseamnă să te supui la tot ceea ce vine de la Dumnezeu. Trebuie să ai o atitudine supusă și trebuie să înveți să cauți adevărul. Nu ar trebui să cauți cauze externe sau să dai constant vina pe alții pentru necazurile tale și să le găsești defecte oamenilor; trebuie să înțelegi intențiile lui Dumnezeu. Din exterior, ar putea să ți se pară că unii oameni au păreri despre tine sau prejudecăți față de tine, dar tu nu ar trebui să vezi lucrurile așa. Dacă vezi lucrurile din acest punct de vedere, nu vei face decât să încerci să aduci argumente și nu vei putea dobândi nimic. Ar trebui să vezi lucrurile obiectiv și să accepți totul din partea lui Dumnezeu. Când vei vedea lucrurile în acest fel, va fi ușor să te supui lucrării lui Dumnezeu și vei fi capabil să cauți adevărul și să pricepi intențiile lui Dumnezeu. Odată ce punctul tău de vedere și starea de spirit sunt îndreptate, vei putea dobândi adevărul. Așadar, de ce nu o faci de bunăvoie? De ce ești sfidător? Dacă nu ai mai fi sfidător, ai câștiga adevărul. Dacă ești sfidător, nu vei câștiga nimic și, de asemenea, Îl vei întrista și Îl vei dezamăgi pe Dumnezeu. De ce va fi dezamăgit Dumnezeu? Fiindcă tu nu accepți adevărul, nu ai speranță de mântuire, iar Dumnezeu nu este capabil să te câștige. Cum ar putea El să nu fie dezamăgit? Când nu accepți adevărul, aceasta echivalează cu a împinge mâncarea care ți-a fost oferită personal de Dumnezeu. Spui că nu-ți este foame și că nu ai nevoie de mâncare; Dumnezeu te sfătuiește în repetate rânduri să mănânci, dar tu tot nu îți dorești asta. Preferi să stai nemâncat. Crezi că ești sătul când, de fapt, nu ai absolut nimic. Oamenii ca aceștia sunt foarte lipsiți de rațiune și neprihăniți de sine; ei nu recunosc un lucru bun când îl văd, sunt cei mai sărăciți și mai jalnici dintre oameni.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Pentru a dobândi adevărul, trebuie să tragi învățăminte de la oamenii, din evenimentele și lucrurile din apropiere”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 387)

În activitatea lor, conducătorii de biserică și lucrătorii trebuie să fie atenți la două principii: unul este să-și facă lucrarea exact conform principiilor stipulate de rânduielile de lucru, fără să încalce acele principii, fără să aibă închipuiri și fără să lucreze conform propriilor idei. În tot ceea ce fac, ar trebui să țină cont de lucrarea bisericii și să pună mereu interesele casei lui Dumnezeu pe primul loc. Un alt lucru – și acesta este crucial – este că, în toate lucrurile, trebuie să fie atenți să urmărească îndrumarea Duhului Sfânt și să acționeze în strictă conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu. Dacă sunt în stare să se opună chiar și călăuzirii Duhului Sfânt și să facă lucrurile cu încăpățânare conform propriilor idei și închipuiri, atunci acțiunile lor vor constitui cea mai gravă împotrivire față de Dumnezeu. Să-și întoarcă spatele, de repetate ori, luminării și călăuzirii Duhului Sfânt nu va duce decât la un impas. Dacă pierd lucrarea Duhului Sfânt, atunci nu vor putea să lucreze; și, chiar dacă reușesc cu greu să facă puțină lucrare, asta nu va da niciun rezultat. Acestea sunt cele două principii esențiale pe care conducătorii și lucrătorii trebuie să le respecte în timp ce lucrează: unul este să-și înfăptuiască lucrarea în concordanță exactă cu rânduielile de lucru de la Cel de mai sus, precum și să acționeze în conformitate cu principiile stabilite de Cel de mai sus; iar celălalt este să urmeze călăuzirea Duhului Sfânt înăuntrul lor. Odată ce aceste două principii sunt respectate, nu vor fi predispuși să facă greșeli în lucrarea lor. Experiența voastră în înfăptuirea lucrării bisericii este încă limitată, iar când lucrați, lucrarea este oarecum denaturată de propriile idei. Câteodată, s-ar putea să nu înțelegeți luminarea sau călăuzirea dinăuntrul vostru care vine de la Duhul Sfânt; alte dăți, păreți că o înțelegeți, dar e probabil să o ignorați. Aveți mereu propriile închipuiri și speculații în voi, acționând așa cum credeți de cuviință, fără a ține cont deloc de dorințele Duhului Sfânt. Vă urmați complet propriile idei și lăsați deoparte orice luminare de la Duhul Sfânt. Astfel de situații apar frecvent. Călăuzirea interioară de la Duhul Sfânt nu este supranaturală; este, de fapt, foarte normală. Adică, în adâncul inimii tale, simți că acest mod de a acționa este potrivit și că este modul cel mai bun. De fapt, acest gând este destul de clar; nu a fost ideea ta și, câteodată, nu înțelegi pe deplin de ce ar trebui să te comporți așa. Deseori, aceasta nu este altceva decât luminarea de la Duhul Sfânt. Acest lucru se întâmplă cel mai adesea persoanelor cu experiență. Indiferent cum îi luminează sau îi călăuzește Duhul Sfânt pe oameni, oamenii normali pot simți acest lucru într-o oarecare măsură în inimile lor – dacă nu în întregime, cel puțin parțial. Toți pot să-și dea seama că acesta nu este rezultatul gândirii umane, ci este mai degrabă un sentiment în inimile lor: dintr-odată înțeleg, au o cale de urmat și dobândesc claritate. Își dau seama că a acționa într-un anumit fel este cel mai bine și, fără să știe de ce, le place să acționeze în acel fel. Acest lucru poate veni de la Duhul Sfânt. Ideile unei persoane provin adesea din gândirea sa și sunt toate alterate de voința proprie; se gândește mereu la modul în care ceva îi aduce beneficii și la avantajele pe care le oferă. Fiecare acțiune pe care oamenii și-o propun are aceste lucruri în ea. Totuși, îndrumarea de la Duhul Sfânt nu cuprinde nicicum asemenea impurități. Este necesar să fii foarte atent la îndrumarea sau luminarea de la Duhul Sfânt; trebuie să fii atent ca să o înțelegi, mai ales în chestiunile esențiale. Oamenii cărora le place să își folosească mintea și să acționeze în funcție de propriile idei sunt cei mai predispuși să rateze o asemenea îndrumare sau luminare. Conducătorii și lucrătorii care corespund standardului sunt oameni care au lucrarea Duhului Sfânt, care sunt atenți la lucrarea Duhului Sfânt în orice moment, care se supun Duhului Sfânt, au o inimă cu frică de Dumnezeu, țin cont de intențiile lui Dumnezeu și se străduiesc să urmărească adevărul. Pentru a-ți face bine datoria și a aduce mărturie lui Dumnezeu în mod corespunzător, ar trebui să reflectezi adesea la câtă intenție personală și impuritate există în realizarea datoriei tale, care dintre gândurile și perspectivele tale provin din propriile tale idei, care sunt născute din luminarea de la Duhul Sfânt și care sunt în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie, în mod constant și în toate împrejurările, să reflectezi dacă faptele și cuvintele tale sunt în concordanță cu adevărul. Practicând constant în felul acesta, vei ajunge pe drumul corect al slujirii lui Dumnezeu. Este necesar să deții adevărurile-realitate ca să ajungi să Îl slujești pe Dumnezeu într-un fel care este în conformitate cu intențiile Lui. Doar după ce au înțeles adevărul, au oamenii abilitatea de a discerne și de a recunoaște ce apare din ideile lor și ce apare din motivele umane. Pot să recunoască impuritățile umane, precum și ce înseamnă să acționeze conform adevărului. Abia după ce pot discerne, poate fi sigur că sunt capabili să pună în practică adevărul și să fie pe deplin în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu. Fără a înțelege adevărul, este imposibil ca oamenii să practice discernământul. O persoană confuză ar putea să creadă toată viața în Dumnezeu fără să știe ce înseamnă să i se dezvăluie propria corupție sau ce înseamnă să I se împotrivească lui Dumnezeu, deoarece nu înțelege adevărul; acel gând nici măcar nu există în mintea sa. Adevărul este inaccesibil oamenilor de calibru prea mic; indiferent cum ai avea părtășie cu ei despre adevăr, aceștia tot nu înțeleg. Asemenea oameni sunt confuzi. În credința lor, oamenii confuzi nu pot mărturisi pentru Dumnezeu; ei pot doar să muncească puțin. Dacă liderii și lucrătorii trebuie să își îndeplinească bine îndatoririle, atunci calibrul lor nu poate să fie prea rău. Cel puțin, trebuie să aibă înțelegere spirituală și să priceapă lucrurile într-o manieră pură, pentru a putea înțelege cu ușurință adevărul și a practica adevărul. Experiența unor oameni este prea superficială, așa că uneori există denaturări în înțelegerea lor asupra adevărului, iar apoi sunt predispuși să facă greșeli. Când există denaturări în înțelegerea lor, nu sunt la înălțimea sarcinii de a practica adevărul. Când există denaturări în înțelegerea oamenilor, este probabil ca aceștia să urmeze reglementări, iar atunci când urmează reglementări, este ușor să greșească și nu se ridică la înălțimea sarcinii de a practica adevărul. Când există denaturări în înțelegere, este, de asemenea, ușor să fii indus în eroare și folosit de antihriști. Prin urmare, denaturările în înțelegere pot duce la multe greșeli. Drept urmare, nu numai că nu își vor îndeplini bine îndatoririle, ci se pot și rătăci cu ușurință, ceea ce dăunează intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu. Ce valoare are cineva care își face datoria în acest fel? Acea persoană a devenit pur și simplu cineva care perturbă și tulbură lucrarea bisericii. În plus, trebuie învățate lecții din aceste eșecuri. Pentru a îndeplini lucrarea pe care o încredințează Dumnezeu, este necesar ca liderii și lucrătorii să înțeleagă aceste două principii: trebuie să adere cu strictețe la rânduielile de lucru ale Celui de mai sus în îndeplinirea datoriei și trebuie să acorde atenție și să se supună oricărei îndrumări din partea Duhului Sfânt, conform cuvântului lui Dumnezeu. Doar când aceste două principii sunt înțelese, lucrarea ta poate fi eficientă, iar intențiile lui Dumnezeu vor fi satisfăcute.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, Partea a III-a

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 388)

Petru a căutat să se cunoască și să examineze ce fusese dezvăluit în el prin rafinarea cuvintelor lui Dumnezeu și în timpul diferitelor încercări pe care Dumnezeu i le pregătise. Când a ajuns cu adevărat să se cunoască pe sine, Petru și-a dat seama exact cât de profund corupți sunt oamenii și cât de lipsiți de valoare și de nedemni să-L slujească pe Dumnezeu sunt și că ei nu merită să trăiască înaintea lui Dumnezeu. Apoi, Petru s-a prosternat înaintea lui Dumnezeu. După ce a trăit de multe ori astfel de experiențe, în cele din urmă, Petru a ajuns să simtă: „A-L cunoaște pe Dumnezeu este cel mai prețios lucru! Dacă aș muri înainte de a-L cunoaște, ar fi așa un păcat. A-L cunoaște pe Dumnezeu este cel mai important, cel mai semnificativ lucru care există. Dacă omul nu Îl cunoaște pe Dumnezeu, atunci el nu merită să trăiască, este la fel ca un animal și nu are viață.” Când experiența lui Petru atinsese punctul acesta, el ajunsese să își cunoască propria natură și o putea percepe într-un mod relativ clar. Deși nu putea să o explice la fel de lămurit cum pot oamenii din ziua de azi, Petru chiar atinsese această stare. Prin urmare, a merge pe calea urmăririi adevărului și a atinge desăvârșirea de către Dumnezeu necesită cunoașterea propriei naturi din cuvintele lui Dumnezeu, precum și cunoașterea diverselor aspecte ale naturii proprii și descrierea cu exactitate a acesteia în cuvinte, vorbind clar și simplu. Doar asta înseamnă a te cunoaște pe tine însuți cu adevărat și numai în acest mod vei fi obținut rezultatul pe care îl cere Dumnezeu. În cazul în care cunoașterea ta încă nu a ajuns în acest punct, dar susții că te cunoști pe tine însuți și spui că ai câștigat viață, atunci nu te dai pur și simplu mare? Tu nu te cunoști și nici nu știi ce ești înaintea lui Dumnezeu, dacă ai atins cu adevărat standardele de a fi uman sau câte elemente satanice ai încă în tine. Încă îți este neclar cui îi aparții și nici măcar nu ai nicio conștiință de sine – deci cum poți să ai rațiune înaintea lui Dumnezeu? Când Petru urmărea viața, se concentra pe a se cunoaște pe sine și a-și transforma firea pe parcursul încercărilor sale, și s-a străduit să-L cunoască pe Dumnezeu. În final, s-a gândit: „În viață, oamenii trebuie să urmărească să-L cunoască pe Dumnezeu; a-L cunoaște este cel mai important lucru. Dacă nu-L cunosc pe Dumnezeu, atunci nu am să pot să mă odihnesc în pace când am să mor. Odată ce L-aș cunoaște, dacă Dumnezeu ar vrea apoi să mor, atunci m-aș simți cel mai mulțumit. Nu m-aș plânge câtuși de puțin și aș simți că întreaga mea viață a fost împlinită.” Petru nu a fost capabil să aibă această cunoaștere sau să ajungă în acest punct imediat după ce începuse să creadă în Dumnezeu; în schimb, el a trecut prin foarte multe încercări. El a simțit valoarea cunoașterii lui Dumnezeu doar după ce a experimentat lucrurile până la un anumit grad și a ajuns să se cunoască pe sine complet. Prin urmare, calea pe care a luat-o Petru a fost calea urmăririi adevărului și cea în care să dobândească viața și să fie desăvârșit. Acesta este aspectul asupra căruia practica lui specifică s-a concentrat în principal.

Pe ce cale mergeți în credința voastră în Dumnezeu? Dacă nu cauți, ca Petru, viața, înțelegerea de sine și cunoașterea lui Dumnezeu, atunci tu nu mergi pe calea lui Petru. În prezent, majoritatea oamenilor se află în acest fel de stare: pentru a obține binecuvântări, trebuie să mă consum pentru Dumnezeu și să plătesc un preț pentru El. Pentru a obține binecuvântări, trebuie să mă lepăd de toate pentru Dumnezeu; trebuie să termin ceea ce El mi-a încredințat și trebuie să îmi fac bine datoria. Acest lucru este determinat de intenția de a dobândi binecuvântări, iar acești oameni se consumă pentru Dumnezeu doar cu scopul de a obține recompense de la El și de a câștiga o cunună. Astfel de oameni nu au adevărul în inimile lor și este sigur că ei înțeleg doar câteva cuvinte și doctrine și se dau mari oriunde merg. Calea lor este exact cea a lui Pavel. Pentru astfel de oameni, credința în Dumnezeu înseamnă doar a munci constant. În mintea lor, este ca și cum cu cât fac mai multă lucrare, cu atât se dovedește că au mai multă loialitate față de Dumnezeu și cu atât mai mult El va fi satisfăcut; este ca și cum cu cât fac mai multă lucrare, cu atât vor merita mai mult să li se acorde o coroană înaintea lui Dumnezeu și cu atât mai mari vor fi binecuvântările pe care le vor câștiga. Ei cred că, dacă pot să predice, să îndure suferința și să-și sacrifice propriile vieți pentru Hristos și dacă pot să îndeplinească îndatoririle pe care Dumnezeu li le-a încredințat, atunci ei vor fi cei care vor câștiga cele mai mari binecuvântări și vor fi siguri că li se vor acorda coroane. Tocmai asta e ceea ce și-a imaginat Pavel și ceea ce a urmărit. Aceasta este calea exactă pe care a mers el, și tocmai sub îndrumarea unor astfel de gânduri a lucrat el pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Nu provin aceste gânduri și intenții din natura Satanei? E tocmai ca în cazul oamenilor mondeni care cred că, în timp ce sunt pe pământ, ei trebuie să urmeze cunoașterea și că, după ce au obținut-o, se pot distinge de mulțime, pot să devină funcționari și să aibă statut. Ei cred că, odată ce au statut, își pot realiza ambițiile și își pot aduce afacerile și practicile de familie la un anumit nivel de prosperitate. Nu toți non-credincioșii merg pe această cale? Cei care sunt dominați de această natură satanică pot fi doar ca Pavel în credința lor. Ei gândesc: „Trebuie să mă lepăd de tot ca să mă consum pentru dumnezeu. Trebuie să fiu devotat înaintea lui dumnezeu și, în cele din urmă, voi primi mari recompense și o cunună măreață.” Aceasta e aceeași mentalitate cu cea a oamenilor mondeni care urmăresc lucruri mondene; este exact aceeași și este determinată de aceeași natură. Când oamenii au acest soi de natură satanică, afară, în lume, vor urmări cunoașterea, învățătura, statutul și vor căuta să se distingă de mulțime. Dacă ei cred în Dumnezeu, vor căuta să dobândească mari coroane și mari binecuvântări. Dacă oamenii nu urmăresc adevărul atunci când cred în Dumnezeu, sigur vor merge pe această cale. Acest fapt nu poate fi schimbat de nimeni; este o lege naturală. Calea pe care merg cei care nu urmăresc adevărul este diametral opusă celei a lui Petru. Voi pe ce cale vă aflați în prezent? Deși poate că nu ai plănuit să apuci pe calea lui Pavel, natura ta a hotărât să mergi pe această cale, iar tu te duci în acea direcție în ciuda voinței tale. Deși vrei să pășești pe calea lui Petru, dacă nu îți este clar cum să faci asta, atunci, involuntar, o vei lua pe calea lui Pavel: asta este realitatea situației. Cum anume ar trebui să meargă cineva pe calea lui Petru în ziua de azi? Dacă ești incapabil să faci distincția între căile lui Petru și Pavel sau dacă nu ești deloc familiarizat cu ele, atunci, indiferent cât de mult pretinzi că mergi pe calea lui Petru, acele cuvinte ale tale sunt doar goale. Mai întâi, trebuie să ai o idee clară despre care e calea lui Petru și care este calea lui Pavel. Numai când înțelegi cu adevărat că drumul lui Petru este calea urmăririi vieții și singura cale spre desăvârșire, vei fi capabil să mergi pe calea lui Petru, să urmărești cum a urmărit el și să practici principiile pe care le-a practicat el. Dacă nu înțelegi calea lui Petru, atunci calea pe care o apuci sigur este cea a lui Pavel, pentru că nu va exista altă cale pentru tine; nu vei avea de ales în această privință. Oamenilor care nu înțeleg adevărul și care nu sunt capabili să-l urmeze le va fi greu să meargă pe calea lui Petru, chiar dacă sunt hotărâți. Se poate spune că sunt harul și înălțarea lui Dumnezeu faptul că El v-a dezvăluit acum calea mântuirii și a desăvârșirii. El este Acela care vă îndrumă pe calea lui Petru. Fără îndrumarea și luminarea lui Dumnezeu, nimeni nu ar putea să apuce pe calea lui Petru și singura alegere ar fi să mergeți pe calea lui Pavel, urmând pașii lui Pavel spre pierzanie. Pe vremea aceea, Pavel nu simțea că e greșit să meargă pe acea cale; credea pe deplin că era corectă. El nu a dobândit adevărul și, mai ales, nu a suferit o schimbare a firii. A crezut prea mult în sine și a simțit că nu exista nici cea mai mică problemă în legătură cu a crede în acel mod. A mers mai departe, plin de încredere și cu cea mai mare siguranță de sine. Până la final, nu și-a revenit în simțiri niciodată. Credea în continuare că, pentru el, a trăi era hristos. Ca atare, Pavel a continuat pe acea cale până la capăt și, la vremea când a fost pedepsit în cele din urmă, totul se terminase pentru el. Calea lui Pavel nu implica să ajungă să se cunoască pe sine, cu atât mai puțin să urmărească o schimbare a firii. El nu și-a disecat niciodată natura, nici nu a dobândit vreo cunoaștere despre ce era el. Știa doar că este vinovatul principal pentru persecuția lui Isus. Dar nu a avut nici cea mai mică înțelegere privind natura sa și, după ce și-a terminat lucrarea, Pavel a simțit că trăia ca Hristos și că ar trebui să fie recompensat. Lucrarea făcută de Pavel a fost un simplu serviciu făcut lui Dumnezeu. Căci Pavel, personal, deși a primit unele revelații de la Duhul Sfânt, nu obținuse deloc adevăr sau viață. Prin urmare, el nu a fost mântuit de Dumnezeu. În schimb, a fost pedepsit de El. De ce se spune că drumul lui Petru este drumul către desăvârșire? Deoarece, în practica sa, Petru a pus un accent deosebit pe viață, pe a căuta să-L cunoască pe Dumnezeu și să se cunoască pe sine însuși. Prin experiența sa cu privire la lucrarea lui Dumnezeu, el a ajuns să se cunoască pe sine, a câștigat o înțelegere privind stările corupte ale oamenilor, și-a aflat propriile lacune și a descoperit cel mai valoros lucru pe care ar trebui să-l urmărească oamenii. El a putut să-L iubească sincer pe Dumnezeu, a învățat cum să-L răsplătească pe Dumnezeu, a dobândit ceva adevăr și a avut realitatea pe care o cere Dumnezeu. Din toate lucrurile pe care Petru le-a spus în timpul încercărilor sale, se poate vedea că el a fost, într-adevăr, cel cu cea mai mare înțelegere a lui Dumnezeu. Deoarece a ajuns să înțeleagă atât de mult adevăr din cuvintele lui Dumnezeu, calea lui a devenit din ce în ce mai luminoasă și mai aliniată intențiilor lui Dumnezeu. Dacă Petru nu ar fi deținut acest adevăr, atunci calea pe care a luat-o nu ar fi putut fi atât de corectă.

– Cuvântul, Vol. 3: Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă, „Cum să mergi pe calea lui Petru”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 389)

Petru Mi-a fost devotat timp de mulți ani, totuși el nu s-a plâns niciodată, nici nu a avut vreo nemulțumire în inima lui; nici măcar Iov nu a fost egalul său și, de-a lungul veacurilor, toți sfinții au fost mult mai prejos decât Petru. El nu numai că a căutat să Mă cunoască, ci a și ajuns să Mă cunoască atunci când Satana își punea în aplicare uneltirile. Și astfel, mulții ani de slujire a lui Petru față de Mine au fost în concordanță cu intențiile Mele și, pentru acest motiv, el nu a fost niciodată exploatat de Satana. Petru a învățat din credința lui Iov, totuși el a perceput clar și lipsurile lui Iov. Deși Iov a fost de mare credință, îi lipseau cunoștințele despre chestiunile tărâmului spiritual, deci a spus multe cuvinte care nu corespundeau cu realitatea; aceasta arată că a lui Iov cunoaștere rămânea superficială și nu putea atinge desăvârșirea. Prin urmare, Petru s-a concentrat întotdeauna să încerce să priceapă sentimentele din spiritul său și a acordat întotdeauna atenție „observării” dinamicii tărâmului spiritual. Prin urmare, el nu numai că a fost capabil să dobândească puțină conștientizare a intențiilor Mele, ci, de asemenea, a avut un dram de cunoaștere a uneltirilor Satanei. Datorită acestui lucru, el a avut cea mai mare cunoaștere despre Mine dintre toți oamenii de-a lungul veacurilor.

Din experiența lui Petru, nu e greu de văzut că, dacă oamenii doresc să Mă cunoască, ei trebuie să se concentreze să încerce cu atenție să priceapă ce se află în spiritele lor, mai degrabă decât „să-Mi dedice” o anumită cantitate în exterior; aceasta este o preocupare secundară. Dacă nu Mă cunoști, atunci toată credința, iubirea și loialitatea despre care vorbești nu sunt decât iluzii; sunt doar spumă, iar tu vei deveni cu siguranță cineva care spune vorbe mari înaintea Mea, dar care nu se cunoaște pe sine. Ca atare, vei fi din nou prins în mreje de Satana și nu vei putea să scapi; vei deveni un fiu al pierzaniei și un obiect al distrugerii. Cu toate acestea, dacă Îmi tratezi cuvintele cu indiferență, atunci, fără îndoială, Mi te împotrivești. Acesta este un fapt. Ai face bine să privești prin poarta tărâmului spiritual la multele și diferitele spirite care au fost mustrate de Mine – pentru care dintre ele nu a fost aceasta urmarea faptului că au avut o atitudine negativă și indiferentă față de cuvintele Mele și nu le-au acceptat? Care dintre ele nu au fost cinice cu privire la cuvintele Mele? Care dintre ele nu au încercat să găsească cusur în cuvintele Mele? Care dintre ele nu Mi-au folosit cuvintele ca „arme de apărare” cu care să se „protejeze”? Ele nu au urmărit să Mă cunoască prin cuvintele Mele, ci doar le-au folosit și s-au jucat cu ele de parcă ar fi fost jucării. Prin aceasta, nu Mi se împotriveau direct? Cine sunt cuvintele Mele? Cine este Duhul Meu? V-am pus astfel de întrebări de atât de multe ori, totuși ați dobândit vreodată înțelegeri mai înalte și mai clare despre ele? Le-ați experimentat vreodată cu adevărat? Vă mai aduc o dată aminte: dacă nu veți cunoaște cuvintele Mele, nici nu le veți accepta, nici nu le veți pune în practică, atunci veți deveni în mod inevitabil obiecte ale mustrării Mele! Veți deveni cu siguranță victime ale Satanei!

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cuvintele lui Dumnezeu către întregul univers”, Capitolul 8

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 390)

Deși mulți oameni cred în Dumnezeu, puțini înțeleg ce înseamnă credința în Dumnezeu și cum exact ar trebui să acționeze ei pentru a fi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă din cauză că, deși oamenii cunosc cuvântul „Dumnezeu” și expresii precum „lucrarea lui Dumnezeu”, ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu și cu atât mai puțin Îi cunosc lucrarea. Așadar, nu e de mirare că toți cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu sunt confuzi în credința lor în El. Oamenii nu iau în serios credința în Dumnezeu și acest lucru se întâmplă în totalitate pentru că a crede în Dumnezeu le este prea străin, prea neobișnuit. Astfel, ei sunt departe de a se ridica la înălțimea cerințelor lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dacă oamenii nu Îl cunosc pe Dumnezeu și dacă nu Îi cunosc lucrarea, atunci nu pot fi potriviți pentru folosul lui Dumnezeu și cu atât mai puțin sunt ei capabili să-I satisfacă intențiile. „Credința în Dumnezeu” înseamnă a crede că există un Dumnezeu; acesta este cel mai simplu concept al credinței în Dumnezeu. Pentru a merge și mai departe, a crede că există un Dumnezeu nu este același lucru cu a crede cu adevărat în Dumnezeu; este mai degrabă un fel de credință simplă cu puternice conotații religioase. Adevărata credință în Dumnezeu înseamnă următorul lucru: în baza credinței că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile, omul experimentează cuvintele și lucrarea Sa și, prin aceasta, se eliberează de firile sale corupte, satisface intențiile lui Dumnezeu și ajunge să Îl cunoască pe Dumnezeu. Numai o astfel de călătorie poate fi numită „credință în Dumnezeu”. Însă, deseori, oamenii percep credința în Dumnezeu ca pe o chestiune foarte simplă și frivolă. Când oamenii cred astfel în Dumnezeu, acest lucru își pierde sensul și, cu toate că pot continua să creadă până la capăt, nu vor dobândi niciodată aprobarea lui Dumnezeu, pentru că merg pe calea greșită. Cei care, până în ziua de azi, cred în Dumnezeu doar prin cuvinte și prin doctrine deșarte, încă nu știu că le lipsește esența credinței în Dumnezeu și că nu pot dobândi aprobarea lui Dumnezeu. Ei se roagă în continuare ca Dumnezeu să-i binecuvânteze cu pace și suficient har. Să ne liniștim inimile și să ne gândim bine: a crede în Dumnezeu ar putea oare să fie cel mai ușor lucru de pe pământ? Ar fi oare posibil ca a crede în Dumnezeu să nu însemne, de fapt, nimic mai mult decât a primi mult har de la Dumnezeu? Sunt oamenii care cred în Dumnezeu fără a-L cunoaște sau care cred în Dumnezeu și, totuși, I se opun, într-adevăr capabili să satisfacă intențiile lui Dumnezeu?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Prefață”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 391)

Ce a dobândit omul de când a început să creadă în Dumnezeu prima dată? Ce ai ajuns să știi despre Dumnezeu? Cât te-ai schimbat datorită credinței tale în Dumnezeu? Astăzi, știți cu toții că credința omului în Dumnezeu nu este doar pentru mântuirea sufletului și bunăstarea trupească, nici nu este pentru a-i îmbogăți viața prin iubirea față de Dumnezeu și așa mai departe. În această situație, dacă Îl iubești pe Dumnezeu pentru bunăstarea trupească sau plăcerea de moment, atunci, chiar dacă, în cele din urmă, iubirea ta față de Dumnezeu atinge cea mai înaltă culme și nu ceri nimic în plus, iubirea aceasta pe care o urmărești rămâne o iubire alterată și nu una plăcută lui Dumnezeu. Aceia care folosesc iubirea de Dumnezeu pentru a-și îmbogăți existențele plictisitoare și pentru a umple un gol în inimile lor sunt genul de oameni care râvnesc după confort, nu aceia care caută cu adevărat să-L iubească pe Dumnezeu. Acest tip de iubire este forțată și este urmărirea satisfacției mentale, iar Dumnezeu nu are nevoie de aceasta. Așadar, ce fel de iubire este iubirea ta? Pentru ce Îl iubești pe Dumnezeu? Câtă iubire adevărată de Dumnezeu este acum în tine? Iubirea marii voastre majorități este de tipul celei menționate anterior. O astfel de iubire poate doar să mențină un statu-quo; nu poate atinge statornicia și nici nu se poate înrădăcina în om. Genul acesta de iubire este doar ca o floare care înflorește și se ofilește fără să dea roade. Cu alte cuvinte, după ce L-ai iubit o dată pe Dumnezeu astfel, dacă nu există nimeni care să te îndrume pe calea ce-ți stă înainte, te vei prăbuși. Dacă nu poți să-L iubești pe Dumnezeu decât în vremea iubirii pentru El, dar, apoi, viața-fire pe care o ai rămâne neschimbată, atunci vei rămâne sub vălul influenței întunericului, incapabil să scapi, și vei rămâne incapabil să te eliberezi de robia Satanei și să încetezi să fii prostul lui. Niciun om ca acesta nu poate fi pe deplin câștigat de către Dumnezeu; în cele din urmă, spiritul, sufletul și trupul său vor continua să-i aparțină Satanei. Nu poate exista nicio îndoială în privința asta. Toți aceia care nu pot fi pe deplin câștigați de către Dumnezeu se vor întoarce în locul lor inițial, adică se vor întoarce la Satana, și vor merge în iazul de foc și pucioasă pentru a accepta următoarea etapă a pedepsei de la Dumnezeu. Cei câștigați de către Dumnezeu sunt cei care se răzvrătesc împotriva Satanei și scapă de controlul lui. Ei se numără în mod oficial printre oamenii Împărăției. De aici își trag originile oamenii Împărăției. Ești dispus să devii genul acesta de persoană? Ești dispus să fii câștigat de către Dumnezeu? Ești dispus să scapi de controlul Satanei și să te întorci la Dumnezeu? Ești o satană sau ești unul dintre oamenii Împărăției? Aceste lucruri ar trebui să fie deja clare și să nu necesite explicații suplimentare.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce perspectivă trebuie să aibă credincioșii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 392)

În trecut, mulți au urmărit lucrurile cu o ambiție sălbatică și cu noțiuni, le-au urmărit ca urmare a propriilor speranțe. Pentru moment, haideți să lăsăm deoparte asemenea chestiuni; acum, de o importanță crucială este să găsiți o cale de practică, una care să vă permită fiecăruia dintre voi să mențineți o condiție normală înaintea lui Dumnezeu și să vă eliberați treptat de lanțurile influenței Satanei, ca să puteți fi câștigați de către Dumnezeu și să trăiți pe pământ ceea ce cere Dumnezeu de la voi. Doar în acest fel puteți să-I satisfaceți intențiile. Mulți cred în Dumnezeu, și totuși nu știu nici ce vrea El, nici ce vrea Satana. Cred într-o manieră confuză, lăsându-se purtați de val, așa că nu au avut niciodată o viață creștină normală; mai mult decât atât, nu au avut niciodată relații personale normale, cu atât mai puțin o relație normală cu Dumnezeu. De aici se poate vedea că dificultățile și lacunele omului sunt numeroase, ca și alte lucruri care pot împiedica voia lui Dumnezeu. Acest lucru este suficient ca să demonstreze că omul nu a ajuns încă pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu, nici nu a intrat în adevărata experiență a vieții omenești. Așadar, ce înseamnă a ajunge pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu? Să pășești pe calea cea dreaptă înseamnă că poți să-ți liniștești oricând inima înaintea lui Dumnezeu și să participi la o părtășie normală cu Dumnezeu, ajungând treptat să știi ce lipsuri are omul și câștigând încetul cu încetul o cunoaștere mai profundă a lui Dumnezeu. Prin aceasta, duhul tău dobândește în fiecare zi noi perspective și o nouă luminare; râvna ta crește, cauți să pătrunzi în adevăr și, în fiecare zi, există o nouă lumină și o nouă înțelegere. Prin această cale, te eliberezi treptat de sub influența Satanei și crești în viața ta. Oamenii ca aceștia au intrat pe calea cea dreaptă. Evaluează-ți experiențele concrete și examinează calea pe care ai urmat-o în credința ta în Dumnezeu: când compari aceste lucruri cu ce s-a descris mai sus, ți se pare că ești pe calea cea dreaptă? În ce privințe te-ai eliberat din robia Satanei și de sub influența lui? Dacă încă nu ai pășit pe calea cea dreaptă, atunci legăturile tale cu Satana încă nu au fost tăiate. Astfel stând lucrurile, te va conduce căutarea ta de a-L iubi pe Dumnezeu la o iubire autentică, neîmpărțită și pură? Spui că iubirea ta față de Dumnezeu e neclintită și din toată inima, dar totuși, nu te-ai eliberat din robia Satanei. Nu încerci să-L păcălești pe Dumnezeu? Dacă îți dorești să atingi o stare în care iubirea ta față de Dumnezeu să nu fie alterată și îți dorești să fii pe deplin câștigat de El și să te numeri printre oamenii Împărăției, atunci, trebuie să o iei mai întâi pe calea cea dreaptă a credinței în Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ce perspectivă trebuie să aibă credincioșii”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 393)

Problema obișnuită cu care se confruntă toți oamenii este aceea că înțeleg adevărul, dar nu reușesc să îl pună în practică. Acest lucru se întâmplă pentru că, pe de o parte, ei nu sunt dispuși să plătească prețul și, pe de altă parte, pentru că discernământul lor este prea neadecvat; ei nu pot să vadă nenumăratele dificultăți din viața de zi cu zi, așa cum sunt acestea, și nu știu cum să practice în mod corespunzător. Fiindcă experiențele oamenilor sunt prea superficiale, calibrul lor este prea slab și măsura în care înțeleg adevărul este limitată, ei nu au cum să rezolve dificultățile pe care le întâlnesc în viața de zi cu zi. Ei cred în Dumnezeu doar cu vorba și sunt incapabili să-L aducă pe Dumnezeu în viața lor de zi cu zi. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este Dumnezeu, viața este viață, și e ca și cum oamenii nu ar avea nicio relație cu Dumnezeu în viața lor. Asta gândesc toți. Crezând astfel în Dumnezeu, în realitate, oamenii nu vor fi câștigați și desăvârșiți de El. De fapt, nu e vorba că al lui Dumnezeu cuvânt nu a fost făcut cunoscut, ci, mai degrabă, că abilitatea oamenilor de a pricepe cuvântul Lui este pur și simplu prea neadecvată. S-ar putea spune că aproape nimeni nu acționează conform dorințelor inițiale ale lui Dumnezeu; mai degrabă, credința lor în Dumnezeu este pe măsura propriilor dorințe, a noțiunilor religioase pe care le-au respectat în trecut și a modului propriu de a face lucrurile. Puțini sunt aceia care se transformă în urma acceptării cuvântului lui Dumnezeu și care încep să acționeze potrivit intențiilor Lui. Mai degrabă, oamenii persistă în credințele lor greșite. Când oamenii încep să creadă în Dumnezeu, fac acest lucru din perspectiva regulilor convenționale ale religiei, și trăiesc și interacționează cu ceilalți întru totul conform propriilor filosofii pentru interacțiuni lumești. S-ar putea spune că așa stau lucrurile cu nouă din zece oameni. Foarte puțini sunt aceia care fac un alt plan și întorc o pagină nouă după ce încep să creadă în Dumnezeu. Omenirea nu a reușit să considere drept adevăr cuvântul lui Dumnezeu sau, luându-l ca adevăr, să-l pună în practică.

Să luăm, de exemplu, credința în Isus. Fie că o persoană abia a început să creadă, fie crede de foarte mult timp, fiecare și-a folosit talentele pe care le avea și și-a demonstrat abilitățile de care dispunea. Oamenii au adăugat, pur și simplu, în viețile lor obișnuite, aceste trei cuvinte, „credința în Dumnezeu”, dar nu au făcut nicio schimbare în firea lor, iar credința lor în Dumnezeu nu a crescut câtuși de puțin. Căutarea lor nu a fost nici caldă, nici rece. Nu au spus că vor renunța la credința lor, dar nici nu au dedicat totul lui Dumnezeu. Nu L-au iubit niciodată cu adevărat pe Dumnezeu și nici nu I s-au supus Lui. Credința lor în Dumnezeu a fost un amestec de sinceritate și falsitate, au abordat-o cu un ochi deschis și unul închis, și nu au fost serioși în practicarea credinței lor. Ei au continuat într-o astfel de stare de confuzie și, în cele din urmă, au avut parte de o moarte confuză. Ce scop au toate acestea? În zilele noastre, în calitate de credincios în Dumnezeul practic, trebuie să pornești pe drumul cel bun. În credința ta în Dumnezeu, nu ar trebui doar să cauți binecuvântări; mai degrabă, ar trebui să urmărești să-L iubești pe Dumnezeu și să-L cunoști. Prin luminarea Lui și prin propria ta urmărire, ar trebui să poți mânca și bea cuvântul Lui, să poți să ajungi la o înțelegere adevărată a Lui și să ai o dragoste adevărată de Dumnezeu care izvorăște din adâncul inimii tale. Cu alte cuvinte, când dragostea ta pentru Dumnezeu este cea mai autentică și nimeni nu o poate distruge sau sta în calea iubirii tale pentru El, acesta este momentul în care te afli pe calea cea bună a credinței tale în Dumnezeu. Aceasta dovedește că Îi aparții lui Dumnezeu, căci inima ta este deja sub stăpânirea lui Dumnezeu și nimic altceva nu mai poate să te stăpânească. Prin experiența ta, prin prețul pe care l-ai plătit și prin lucrarea lui Dumnezeu, poți ajunge să simți o dragoste spontană pentru El – și, când o vei face, te vei elibera de influența Satanei și vei ajunge să trăiești în lumina cuvântului lui Dumnezeu. Numai după ce te-ai eliberat de influența întunericului se poate spune că L-ai dobândit pe Dumnezeu. În credința ta în Dumnezeu, trebuie să încerci să urmărești acest scop. Aceasta este responsabilitatea fiecăruia dintre voi. Niciunul dintre voi nu ar trebui să se mulțumească cu starea actuală a lucrurilor. Nu puteți fi cu mintea împărțită față de lucrarea lui Dumnezeu și nici să o tratați cu ușurință. Ar trebui să vă gândiți la Dumnezeu în toate privințele și neîncetat și să faceți toate lucrurile de dragul Lui. Și în discursul și în acțiunile voastre, ar trebui să puneți pe primul loc interesele casei lui Dumnezeu. Numai astfel puteți fi în conformitate cu intențiile lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să trăiești pentru adevăr întrucât crezi în Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 394)

În credința lor în Dumnezeu, cea mai mare greșeală a oamenilor este că ei cred doar verbal, iar Dumnezeu este cu totul absent din viața lor de zi cu zi. Într-adevăr, toți oamenii cred în existența lui Dumnezeu, dar, cu toate acestea, Dumnezeu nu face parte din viața lor de zi cu zi. Gurile oamenilor rostesc multe rugăciuni către Dumnezeu, dar Dumnezeu are puțin loc în inima lor, așa că El îi încearcă neîncetat. Fiindcă oamenii sunt impuri, Dumnezeu nu are de ales decât să-i încerce, astfel încât ei să se rușineze și să ajungă să se cunoască în toiul acestor încercări. Altfel, omenirea s-ar transforma în urmașii arhanghelului și ar deveni din ce în ce mai corupți. Pe parcursul credinței sale în Dumnezeu, fiecare persoană se eliberează de multe dintre intențiile și obiectivele personale sub curățirea neîncetată a lui Dumnezeu. Altfel, Dumnezeu nu S-ar putea folosi de nimeni și nu ar avea cum să facă în oameni lucrarea pe care s-ar cuveni să o facă. Mai întâi, Dumnezeu îi curăță pe oameni și, prin acest proces, ei pot ajunge la cunoașterea de sine, iar Dumnezeu îi poate schimba. Numai atunci Își sădește Dumnezeu viața în ei și numai în acest fel poate inima lor să se întoarcă pe deplin către Dumnezeu. Așadar, spun că a crede în Dumnezeu nu este atât de simplu pe cât zic oamenii. Din perspectiva lui Dumnezeu, dacă ai doar cunoaștere, dar nu ai cuvântul Lui drept viață și dacă te limitezi numai la propriile cunoștințe, dar nu poți să practici adevărul sau să trăiești cuvântul lui Dumnezeu, atunci aceasta este încă o dovadă că nu ai o inimă iubitoare de Dumnezeu și arată că inima ta nu-I aparține lui Dumnezeu. Omul poate să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu crezând în El: acesta este obiectivul final și obiectivul a ceea ce urmărește omul. Trebuie să depui efort pentru a trăi cuvintele lui Dumnezeu, astfel încât să poată da roade în practica ta. Dacă ai numai cunoștințe doctrinare, atunci credința ta în Dumnezeu nu va da roade. Numai dacă apoi practici și trăiești cuvântul Lui, credința ta poate fi considerată desăvârșită și în acord cu intențiile lui Dumnezeu. Pe această cale, mulți oameni pot vorbi despre multe cunoștințe, dar în ceasul morții lor, ochii li se umplu de lacrimi și se urăsc pentru că și-au irosit toată viața și au trăit degeaba până la o vârstă înaintată. Ei înțeleg doar doctrine, dar nu pot să pună adevărul în practică sau să aducă mărturie pentru Dumnezeu; doar aleargă de colo-colo, îngropaţi până peste cap în lucrare și doar în ceasul morții văd, în sfârşit, că nu au mărturie adevărată, că nu Îl cunosc deloc pe Dumnezeu. Și nu este oare prea târziu? De ce să nu profiți de prezent și să urmărești adevărul pe care îl iubești? De ce să aștepți până mâine? Dacă în viață nu suferi pentru adevăr sau nu urmărești să-l dobândești, e posibil oare să-ți dorești să simţi regret în ceasul morții tale? Dacă așa stau lucrurile, atunci de ce crezi în Dumnezeu? De fapt, există multe situații în care oamenii pot să pună adevărul în practică și să-L mulțumească pe Dumnezeu dacă depun cel mai mic efort. Numai pentru că mințile oamenilor sunt mereu rătăcite nu pot ei să acționeze de dragul lui Dumnezeu și se grăbesc tot timpul încoace și încolo de dragul trupului, neavând, în cele din urmă, niciun câștig. Din acest motiv, oamenii sunt mereu chinuiți de necazuri și dificultăți. Nu sunt acestea chinurile Satanei? Nu este aceasta corupția trupului? Nu ar trebui să încerci să-L păcălești pe Dumnezeu prin cuvinte goale. Mai degrabă, trebuie să iei măsuri concrete. Nu te înșela singur – ce rost ar avea acest lucru? Ce poți câștiga trăind de dragul trupului și strofocându-te pentru profit și faimă?

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Ar trebui să trăiești pentru adevăr întrucât crezi în Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 395)

Acum, trebuie să urmăriți să deveniți poporul lui Dumnezeu și veți începe să intrați pe drumul cel bun în toate lucrurile. Să fiți poporul lui Dumnezeu înseamnă să intrați în Epoca Împărăției. Astăzi începeți, în mod oficial, să intrați în procesul de instruire pentru Împărăție, iar viețile voastre viitoare vor înceta să mai fie la fel de lâncede și de nepăsătoare cum erau înainte; trăind în acest fel, este imposibil să atingeți standardele cerute de Dumnezeu. Dacă nu simți nicio urgență, atunci acest lucru arată că nu ai nicio dorință de a face progrese, că ceea ce urmărești e vag și confuz și că este incapabil să satisfacă intențiile lui Dumnezeu. Intrarea în instruirea pentru Împărăție reprezintă debutul vieții poporului lui Dumnezeu – ești dispus să accepți o astfel de instruire? Ești dispus să ai un sentiment de urgență? Ești dispus să trăiești sub disciplinarea lui Dumnezeu? Ești dispus să trăiești sub mustrarea lui Dumnezeu? Când cuvintele lui Dumnezeu vor veni peste tine și te vor încerca, cum vei acționa? Și ce vei face când te vei confrunta cu tot felul de fapte? În trecut, atenția ta nu era concentrată asupra vieții; astăzi, trebuie să te concentrezi asupra intrării în viața-realitate și să urmărești schimbări în viața-fire a ta. E ceea ce trebuie să dobândească oamenii Împărăției. Toți cei care formează poporul lui Dumnezeu trebuie să aibă viață, trebuie să accepte instruirea pentru Împărăție și să urmărească schimbări în viața-fire a lor. Asta cere Dumnezeu de la oamenii Împărăției.

Cerințele lui Dumnezeu pentru oamenii Împărăției sunt după cum urmează:

1. Ei trebuie să accepte însărcinările date de Dumnezeu. Adică trebuie să accepte toate cuvintele rostite în lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu.

2. Ei trebuie să pătrundă în instruirea pentru Împărăție.

3. Ei trebuie să urmărească să le fie atinse inimile de Dumnezeu. Când inima ta s-a întors complet spre Dumnezeu și ai o viață spirituală normală, vei trăi pe tărâmul libertății, ceea ce înseamnă că vei trăi sub grija și protecția dragostei lui Dumnezeu. Numai dacă trăiești sub grija și protecția lui Dumnezeu ești cineva care este ales de Dumnezeu.

4. Ei trebuie să fie câștigați de Dumnezeu.

5. Ei trebuie să devină o manifestare a gloriei lui Dumnezeu pe pământ.

Aceste cinci puncte reprezintă însărcinările Mele pentru voi. Cuvintele Mele sunt rostite către poporul lui Dumnezeu și, dacă nu ești dispus să accepți aceste însărcinări, nu te voi forța – dar, dacă le accepți cu adevărat, atunci vei fi în stare să respecți voia lui Dumnezeu. Astăzi, începeți să acceptați însărcinările date de Dumnezeu și urmăriți să deveniți oamenii Împărăției și să atingeți standardele cerute pentru a fi oamenii Împărăției. Acesta este primul pas al pătrunderii. Dacă dorești să respecți întru totul voia lui Dumnezeu, atunci trebuie să accepți aceste cinci însărcinări și, dacă ești capabil să le îndeplinești, vei fi în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu și, cu siguranță, Dumnezeu Se va folosi mult de tine. Ceea ce este crucial astăzi e să pătrunzi în instruirea pentru Împărăție. Pătrunderea în instruirea pentru Împărăție implică viața spirituală. Anterior, nu s-a vorbit despre viața spirituală, dar astăzi, pe măsură ce începi să pătrunzi în instruirea pentru Împărăție, tu intri în mod oficial în viața spirituală.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I urmele pașilor”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 396)

Ce fel de viață este viața spirituală? Viața spirituală este aceea în care inima ta s-a întors complet spre Dumnezeu și este capabilă să se gândească la dragostea lui Dumnezeu. Este aceea în care trăiești în cuvintele lui Dumnezeu și nimic altceva nu îți ocupă inima, ești capabil să pricepi intențiile din prezent ale lui Dumnezeu și ești călăuzit de lumina din prezent a Duhului Sfânt pentru a-ți face datoria. O astfel de viață între om și Dumnezeu este viața spirituală. Dacă nu reușești să urmezi lumina din prezent, atunci relația ta cu Dumnezeu va deveni distantă – poate chiar se va încheia – și tu vei fi lipsit de o viață spirituală normală. O relație normală cu Dumnezeu este construită pe temelia acceptării cuvintelor actuale ale lui Dumnezeu. Ai o viață spirituală normală? Ai o relație normală cu Dumnezeu? Ești cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt? Dacă ești capabil să urmărești lumina din prezent a Duhului Sfânt, să pricepi intențiile lui Dumnezeu din cuvintele Sale și să ai intrare în cuvintele Lui, atunci ești cineva care urmează curentul Duhului Sfânt. Dacă nu urmezi curentul Duhului Sfânt, atunci ești, fără îndoială, cineva care nu urmărește adevărul. Duhul Sfânt nu are nicio șansă de a lucra în cei care nu doresc să facă progrese și, prin urmare, astfel de oameni nu pot niciodată să-și adune puterile și sunt întotdeauna negativi. Astăzi, urmezi curentul Duhului Sfânt? Ești în curentul Duhului Sfânt? Ai ieșit dintr-o stare negativă? Toți cei care cred în cuvintele lui Dumnezeu, care iau lucrarea lui Dumnezeu drept temelie și urmează lumina din prezent a Duhului Sfânt – sunt cu toții în curentul Duhului Sfânt. Dacă tu crezi despre cuvintele lui Dumnezeu că sunt în mod neechivoc adevărate și corecte și dacă tu crezi cuvintele lui Dumnezeu indiferent de ceea ce spune El, atunci ești cineva care urmărește pătrunderea în lucrarea lui Dumnezeu și, astfel, satisfaci intențiile lui Dumnezeu.

Pentru a pătrunde în curentul Duhului Sfânt, trebuie să ai o relație normală cu Dumnezeu și trebuie să te eliberezi mai întâi de starea ta negativă. Unii oameni urmează întotdeauna mulțimea, iar inimile lor se îndepărtează prea mult de Dumnezeu; astfel de oameni nu au nicio dorință de a face progrese, iar standardele pe care le urmăresc sunt prea scăzute. Intenția lui Dumnezeu este doar urmărirea iubirii de Dumnezeu și a câștigării de către Dumnezeu. Există oameni care își folosesc conștiința doar pentru a răsplăti dragostea lui Dumnezeu, dar acest lucru nu poate fi la înălțimea intențiilor lui Dumnezeu; cu cât sunt mai înalte standardele pe care le urmărești, cu atât acest lucru va fi mai în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Ca oameni normali și ca oameni care caută să-L iubească pe Dumnezeu, a intra în Împărăție și a deveni poporul lui Dumnezeu este viitorul vostru adevărat și o viață de cea mai mare valoare și semnificație; nimeni nu este mai binecuvântat decât voi. De ce spun asta? Pentru că cei care nu cred în Dumnezeu trăiesc pentru trup și trăiesc pentru Satana, dar astăzi voi trăiți pentru Dumnezeu și trăiți pentru a respecta voia lui Dumnezeu. De aceea spun că viețile voastre au cea mai mare semnificație. Numai oamenii din acest grup, care au fost selectați de Dumnezeu, pot să trăiască o viață de maximă însemnătate: nimeni altcineva de pe pământ nu poate trăi o viață de o asemenea valoare și semnificație precum a voastră. Pentru că ați fost selectați de Dumnezeu și ați fost înălțați de Dumnezeu și, cu atât mai mult, datorită iubirii lui Dumnezeu, ați priceput viața adevărată și știți cum să trăiți într-un fel care este de o valoare maximă. Aceasta nu se datorează bunei voastre urmăriri, ci harului lui Dumnezeu; Cel care v-a deschis ochii spirituali a fost Dumnezeu, iar Cel care v-a atins inimile a fost Duhul lui Dumnezeu, dându-vă șansa de a veni înaintea Lui. Dacă Duhul lui Dumnezeu nu v-ar fi luminat, atunci ați fi incapabili să vedeți ce este încântător la Dumnezeu și nici nu ar fi posibil să-L iubiți. Numai pentru că Duhul lui Dumnezeu a atins inimile oamenilor, acestea s-au întors la Dumnezeu. Uneori, când te bucuri de cuvintele lui Dumnezeu, spiritul tău este atins și simți că trebuie neapărat să-L iubești pe Dumnezeu, că există o mare putere în tine și că nu există nimic ce nu poți lăsa laoparte. Dacă simți astfel, atunci ai fost atins de Duhul lui Dumnezeu, iar inima ta s-a întors în totalitate la Dumnezeu și te vei ruga lui Dumnezeu și vei spune: „Dumnezeule! Am fost cu adevărat predestinați și aleși de Tine. Mă mândresc cu slava Ta și simt că este o onoare să fiu unul dintre oamenii Tăi. Mă voi consuma întru totul și voi oferi tot ce am pentru a respecta voia Ta și Îți voi dedica toți anii mei și toată energia pe care o am în această viață.” Când te rogi așa, în inima ta vor exista iubire infinită și supunere adevărată față de Dumnezeu. Ai avut vreodată o experiență ca aceasta? Dacă oamenii sunt adesea atinși de Duhul lui Dumnezeu, atunci vor oferi rugăciuni cu un devotament deosebit față de Dumnezeu: „Dumnezeule! Doresc să văd ziua în care vei câștiga slavă și doresc să trăiesc pentru Tine – nimic nu este mai demn sau mai semnificativ decât să trăiesc pentru Tine și nu am nici cea mai mică dorință de a trăi pentru Satana și pentru trup. Permițându-mi să trăiesc pentru Tine astăzi, Tu mă înalți.” Când te vei fi rugat în acest fel, vei simți că trebuie neapărat să-I dai inima ta lui Dumnezeu, că trebuie să-L câștigi pe Dumnezeu și că ai urî să mori fără să-L fi câștigat cât timp ești în viață. După ce ai rostit o astfel de rugăciune, va exista o putere inepuizabilă în tine și nu vei ști de unde vine; în inima ta va fi o putere nelimitată și vei avea sentimentul că Dumnezeu este atât de încântător și că merită să fie iubit. Acesta este momentul în care vei fi fost atins de Dumnezeu. Toți aceia care au avut o astfel de experiență au fost atinși de Dumnezeu. Cei care sunt deseori atinși de Dumnezeu au parte de schimbări în viața lor, sunt capabili să se hotărască să-L câștige pe Dumnezeu întru totul, inimile lor iubitoare de Dumnezeu sunt relativ mai puternice, iar inimile lor s-au întors complet spre Dumnezeu. Ei alungă întru totul din mintea lor familiile, lumea, situațiile complicate și perspectivele lor și sunt dispuși să-I dedice lui Dumnezeu toată energia pe care o au în viață. Toți cei care sunt atinși de Duhul lui Dumnezeu sunt oameni care urmăresc adevărul și care au speranța de a fi desăvârșiți de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I urmele pașilor”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 397)

Cel mai important aspect în urmarea lui Dumnezeu este ca totul să fie conform cuvintelor actuale ale lui Dumnezeu: indiferent dacă tu urmărești intrarea în viață sau satisfacerea intențiilor lui Dumnezeu, totul ar trebui să fie centrat pe cuvintele actuale ale lui Dumnezeu. Dacă lucrurile despre care ai părtășie și în care cauți să intri nu sunt centrate pe cuvintele actuale ale lui Dumnezeu, atunci ești o persoană care se află în afara cuvintelor lui Dumnezeu și care nu are în niciun caz lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu vrea oameni care să-I calce pe urme. Indiferent cât de minunat și pur este ceea ce ai înțeles înainte, Dumnezeu nu dorește acest lucru și, dacă nu poți renunța la astfel de lucruri, atunci acestea vor fi un obstacol imens în calea pătrunderii tale în viitor. Toți cei care sunt capabili să urmeze lumina de astăzi a Duhului Sfânt sunt binecuvântați. Oamenii din veacurile și generațiile trecute au urmat, de asemenea, urmele pașilor lui Dumnezeu, dar nu au putut să continue să urmeze până astăzi; aceasta este binecuvântarea oamenilor din zilele de pe urmă. Cei care pot urma lucrarea din prezent a Duhului Sfânt și care sunt capabili să urmeze urmele pașilor lui Dumnezeu, urmându-L pe Dumnezeu oriunde îi conduce – aceștia sunt oameni care sunt binecuvântați de Dumnezeu. Cei care nu urmează lucrarea din prezent a Duhului Sfânt nu au pătruns în lucrarea cuvintelor lui Dumnezeu și, indiferent cât de mult lucrează, cât de mari sunt suferințele lor sau cât de mult aleargă de colo până colo, nimic din acestea nu înseamnă ceva pentru Dumnezeu, iar El nu îi va aproba. Astăzi, toți cei care urmează cuvintele actuale ale lui Dumnezeu sunt în curentul Duhului Sfânt; cei care sunt în afara cuvintelor actuale ale lui Dumnezeu sunt în afara curentului Duhului Sfânt și astfel de oameni nu sunt aprobați de Dumnezeu. Slujirea care este în afara cuvintelor actuale ale Duhului Sfânt este o slujire a trupului și a noțiunilor și e imposibil să fie în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Dacă oamenii trăiesc printre noțiuni religioase, atunci nu sunt în stare să facă nimic care să fie în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu și, chiar dacă Îl slujesc pe Dumnezeu, Îl slujesc în mijlocul închipuirilor și noțiunilor lor și sunt total incapabili de a sluji în concordanță cu intențiile lui Dumnezeu. Cei care nu sunt în stare să urmeze lucrarea Duhului Sfânt nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu, iar cei care nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu nu-L pot sluji pe Dumnezeu. Dumnezeu vrea o slujire care să fie în concordanță cu intențiile Sale; El nu vrea o slujire care să fie a noțiunilor și trupului. Dacă oamenii sunt incapabili să urmeze pașii lucrării Duhului Sfânt, atunci ei trăiesc printre noțiuni. Slujirea unor astfel de oameni tulbură și perturbă, iar o astfel de slujire este potrivnică lui Dumnezeu. Astfel, cei care nu sunt în stare să urmeze urmele pașilor lui Dumnezeu sunt incapabili să-L slujească pe Dumnezeu; cei care nu sunt în stare să urmeze urmele pașilor lui Dumnezeu se opun cu siguranță Lui și sunt cu siguranță incapabili să fie compatibili cu Dumnezeu. „Urmărirea lucrării Duhului Sfânt” înseamnă să înțelegi intențiile din prezent ale lui Dumnezeu și să fii capabil să acționezi în concordanță cu cerințele din prezent ale lui Dumnezeu, să fii capabil să I te supui și să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și să pătrunzi în concordanță cu cele mai noi cuvinte ale lui Dumnezeu. Numai o astfel de persoană e cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt și care este în curentul Duhului Sfânt. Astfel de oameni nu numai că sunt capabili să primească aprobarea lui Dumnezeu și să-L vadă pe Dumnezeu, dar pot și să cunoască, din cea mai recentă lucrare a Sa, firea lui Dumnezeu și, de asemenea, noțiunile și răzvrătirea omului, natura și esența omului; în plus, sunt capabili să obțină în mod gradual schimbări în firea proprie în timpul slujirii lor. Numai astfel de oameni sunt cei care sunt în stare să-L câștige pe Dumnezeu și care într-adevăr au găsit adevărata cale. Cei care sunt eliminați prin lucrarea Duhului Sfânt sunt oameni incapabili să urmeze cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și care se întorc împotriva celei mai recente lucrări a lui Dumnezeu. Faptul că astfel de oameni I se opun în mod deschis lui Dumnezeu este pentru că Dumnezeu a întreprins o lucrare nouă și pentru că chipul Său nu este același cu cel din noțiunile lor – drept urmare, ei I se opun în mod deschis lui Dumnezeu și emit judecăți despre Dumnezeu, ceea ce duce la disprețuirea și respingerea lor de către El. Deținerea cunoștințelor legate de cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu nu este o chestiune ușoară, dar dacă oamenii se pot supune în mod intenționat lucrării lui Dumnezeu și o pot căuta, atunci vor avea șansa de a-L vedea pe Dumnezeu și vor avea șansa de a dobândi cea mai recentă îndrumare a Duhului Sfânt. Cei care se opun în mod intenționat lucrării lui Dumnezeu nu pot primi luminarea Duhului Sfânt sau îndrumarea lui Dumnezeu. Astfel, dacă oamenii pot primi sau nu cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu depinde de harul lui Dumnezeu, precum și de ceea ce urmăresc ei și de intențiile lor.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I urmele pașilor”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 398)

Toți cei care sunt capabili să se supună cuvintelor actuale ale Duhului Sfânt sunt binecuvântați. Nu contează cum erau oamenii înainte sau cum lucra Duhul Sfânt în ei – toți cei care au câștigat cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu sunt cei mai binecuvântați, iar toți cei care nu reușesc să urmeze astăzi cea mai recentă lucrare vor fi eliminați. Dumnezeu îi vrea pe cei care sunt capabili să accepte noua lumină și îi vrea pe cei care acceptă și cunosc cea mai recentă lucrare a Sa. De ce se spune că trebuie să fii o fecioară castă? O fecioară castă este capabilă să caute lucrarea Duhului Sfânt și să înțeleagă lucrurile noi și, în plus, este capabilă să se lepede de noțiuni vechi și să se supună lucrării de astăzi a lui Dumnezeu. Acest grup de oameni, care acceptă cea mai nouă lucrare de astăzi, au fost predestinați de Dumnezeu înaintea veacurilor și sunt cei mai binecuvântați oameni. Voi auziți direct glasul lui Dumnezeu și vedeți arătarea lui Dumnezeu și, astfel, pretutindeni în ceruri și pe pământ și de-a lungul veacurilor și generațiilor, nimeni nu a fost mai binecuvântat decât voi, acest grup de oameni. Toate acestea sunt datorită lucrării lui Dumnezeu, datorită predestinării și selecției de către Dumnezeu și datorită harului lui Dumnezeu; dacă Dumnezeu nu ar fi vorbit și nu Și-ar fi rostit cuvintele, ar putea condițiile voastre să fie așa cum sunt azi? Astfel, fie ca toată slava și lauda să-I fie închinate lui Dumnezeu, căci toate acestea sunt înălțarea de către Dumnezeu. Având în minte aceste lucruri, ai mai putea fi negativ? Oare puterea ta tot nu ar putea să iasă la suprafață?

Faptul că poți astăzi să accepți judecata, mustrarea, lovirea și rafinarea cuvintelor lui Dumnezeu și, cu atât mai mult, că poți să accepți însărcinările date de El, a fost predestinat de Dumnezeu dinainte de veacuri și, astfel, nu ar trebui să fii prea tulburat când ești mustrat. Nimeni nu vă poate lua lucrarea care a fost făcută asupra voastră și binecuvântările care au fost revărsate asupra voastră și nimeni nu vă poate lua tot ceea ce v-a fost dat. Oamenii religioși nu suportă nicio comparație cu voi. Nu aveți la fel de multă cunoaștere a Bibliei ca ei și nu aveți doctrinele religioase pe care le au ei, dar, pentru că Dumnezeu a lucrat asupra voastră, ați dobândit mai mult decât oricine altcineva de-a lungul veacurilor – și, astfel, aceasta este cea mai mare binecuvântare a voastră. Datorită acestui lucru, trebuie să vă oferiți și mai mult lui Dumnezeu și să-I fiți și mai loiali lui Dumnezeu. Datorită înălțării de către Dumnezeu, trebuie să-ți consolidezi eforturile și trebuie să-ți pregătești statura pentru a accepta însărcinările date de Dumnezeu. Să rămâi ferm în locul care ți-a fost dat de Dumnezeu; să urmărești să devii unul dintre oamenii lui Dumnezeu; să accepți instruirea pentru Împărăție; să fii câștigat de Dumnezeu și, în cele din urmă, să devii o mărturie glorioasă pentru Dumnezeu – ai tu aceste hotărâri? Dacă ai astfel de hotărâri, atunci, în cele din urmă, cu siguranță vei fi câștigat de Dumnezeu și vei deveni o mărturie glorioasă pentru El. Ar trebui să înțelegi că principala însărcinare este să fii câștigat de Dumnezeu și să devii o mărturie glorioasă pentru El. Aceasta este intenția lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I urmele pașilor”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 399)

Cuvintele actuale ale Duhului Sfânt sunt dinamica lucrării Duhului Sfânt, iar luminarea continuă a omului din partea Duhului Sfânt din această perioadă este tendința lucrării Duhului Sfânt. Și care este astăzi tendința lucrării Duhului Sfânt? Este conducerea poporului lui Dumnezeu în lucrarea actuală a lui Dumnezeu și într-o viață spirituală normală. Există mai mulți pași pentru a pătrunde într-o viață spirituală normală:

1. În primul rând, trebuie să-ți reverși inima în cuvintele lui Dumnezeu. Nu trebuie să urmărești cuvintele pe care Dumnezeu le-a rostit în trecut și nu trebuie să le studiezi, cu atât mai puțin să le compari cu cele de astăzi. În schimb, trebuie să îți reverși complet inima în cuvintele actuale ale lui Dumnezeu. Dacă există oameni care încă doresc să citească ale lui Dumnezeu cuvinte, cărțile spirituale sau alte predici din trecut și care nu urmează cuvintele actuale ale Duhului Sfânt, atunci ei sunt cei mai nechibzuiți oameni; Dumnezeu detestă astfel de oameni. Dacă ești dispus să accepți lumina din prezent a Duhului Sfânt, atunci revarsă-ți pe deplin inima în cuvintele actuale ale lui Dumnezeu. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l realizezi.

2. Trebuie să te rogi pe temelia cuvintelor actuale rostite de Dumnezeu, să pătrunzi în cuvintele lui Dumnezeu, să ai părtășie cu Dumnezeu și să-ți exprimi hotărârile înaintea Lui, stabilind ce standarde dorești să atingi prin ceea ce urmărești.

3. Trebuie să urmărești o pătrundere mai profundă în adevăr pe temelia lucrării din prezent a Duhului Sfânt. Nu te agăța de zicale și doctrine depășite din trecut.

4. Trebuie să cauți să fii atins de Duhul Sfânt și să ai intrare în cuvintele lui Dumnezeu.

5. Trebuie să urmărești intrarea pe calea străbătută în prezent de Duhul Sfânt.

Și cum cauți să fii atins de Duhul Sfânt? Lucrul crucial e să trăiești în cuvintele actuale ale lui Dumnezeu și să te rogi pe temelia cerințelor lui Dumnezeu. Dacă te-ai rugat în acest fel, Duhul Sfânt te va atinge negreșit. Dacă încerci să cauți fără o temelie în cuvintele actuale rostite de Dumnezeu, atunci acest lucru este neroditor. Ar trebui să te rogi și să spui: „Dumnezeule! Mă opun Ție și Îți datorez atât de mult; sunt atât de răzvrătit și nu pot niciodată să Te mulțumesc. Dumnezeule, doresc să mă mântuiești, doresc să prestez servicii pentru Tine până la capăt, doresc să mor pentru Tine. Mă judeci și mă mustri, iar eu nu mă plâng; mă opun Ție și merit să mor, astfel încât toți oamenii să poată să vadă firea Ta dreaptă în moartea mea.” Când te rogi din inimă în acest fel, Dumnezeu te va auzi și te va călăuzi; dacă nu te rogi pe temelia cuvintelor actuale ale Duhului Sfânt, atunci nu există nicio posibilitate ca Duhul Sfânt să te atingă. Să presupunem că te rogi conform intențiilor lui Dumnezeu și conform cu ceea ce Dumnezeu dorește să facă astăzi. Spui: „Dumnezeule! Doresc să accept însărcinările date de Tine și să fiu devotat însărcinărilor date de Tine și sunt dispus să-mi dedic întreaga viață slăvii Tale, astfel încât tot ceea ce fac eu să ajungă la standardele oamenilor lui Dumnezeu și astfel încât inima mea să poată fi atinsă de Tine. Îmi doresc ca Duhul Tău să mă lumineze întotdeauna, să facă astfel încât tot ceea ce întreprind să aducă rușine peste Satana și să pot fi câștigat de Tine în cele din urmă.” Dacă te rogi în acest fel, centrat pe intențiile lui Dumnezeu, atunci Duhul Sfânt va lucra inevitabil în tine. Nu contează cât de multe cuvinte conțin rugăciunile tale – esențial este dacă pricepi sau nu intențiile lui Dumnezeu. Toți poate ați avut următoarea experiență: uneori, în timp ce vă rugați într-o adunare, dinamica lucrării Duhului Sfânt atinge punctul culminant, determinând puterea fiecăruia să sporească. Unii oameni plâng amarnic și varsă lacrimi în timp ce se roagă, copleșiți de remușcări în fața lui Dumnezeu, iar alții își arată hotărârea și fac jurăminte. Acesta este efectul atins prin lucrarea Duhului Sfânt. Astăzi este esențial ca toți oamenii să-și reverse complet inimile în cuvintele lui Dumnezeu. Nu te concentra asupra cuvintelor care au fost rostite înainte; dacă încă te agăți de ceea ce a fost înainte, atunci Duhul Sfânt nu va lucra în tine. Vezi cât de important este acest lucru?

Cunoașteți calea străbătută în prezent de Duhul Sfânt? Cele câteva puncte de mai sus sunt ceea ce urmează să fie realizat astăzi și în viitor de către Duhul Sfânt; ele sunt calea străbătută de Duhul Sfânt și aspectele în care oamenii ar trebui să urmărească să intre. În intrarea ta în viață, trebuie cel puțin să-ți reverși inima în cuvintele lui Dumnezeu și să fii capabil să accepți judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu; inima ta trebuie să tânjească după Dumnezeu, trebuie să urmărești o pătrundere mai profundă în adevăr și obiectivele cerute de Dumnezeu. Când ai această putere, atunci asta arată că ai fost atins de Dumnezeu și că inima ta a început să se întoarcă la Dumnezeu.

Primul pas al intrării în viață este să-ți reverși complet inima în cuvintele lui Dumnezeu, iar al doilea pas este să accepți să fii atins de Duhul Sfânt. Care este efectul ce trebuie obținut acceptând să fii atins de Duhul Sfânt? Este să fii capabil să tânjești după adevăruri mai profunde, să cauți și să explorezi astfel de adevăruri și să fii capabil să cooperezi cu Dumnezeu din perspectiva pozitivă a lucrurilor. Să cooperezi cu Dumnezeu astăzi înseamnă că există un obiectiv pentru ceea ce urmărești, pentru rugăciunile tale și pentru părtășia ta despre cuvintele lui Dumnezeu și că îți faci datoria în concordanță cu cerințele lui Dumnezeu – numai aceasta este cooperarea cu Dumnezeu. Dacă doar vorbești despre faptul că Îl lași pe Dumnezeu să acționeze, dar nu întreprinzi nicio acțiune, nici nu te rogi, nici nu cauți, atunci aceasta ar putea fi numită cooperare? Dacă nu ai nici urmă de cooperare în tine și îți lipsește instruirea pentru intrarea care are un obiectiv, atunci nu cooperezi. Unii oameni spun: „Totul depinde de porunca lui Dumnezeu, totul este făcut de Însuși Dumnezeu; dacă Dumnezeu nu a făcut acel lucru, atunci cum ar putea omul să-l facă?” Lucrarea lui Dumnezeu este normală și nici cea mai mică parte nu e supranaturală, iar Duhul Sfânt lucrează numai prin căutarea ta activă, pentru că Dumnezeu nu forțează omul – trebuie să-I dai lui Dumnezeu oportunitatea de a lucra, și dacă nu urmărești sau nu pătrunzi, dacă nu există nici cea mai mică tânjire în inima ta, atunci Dumnezeu nu are nicio șansă de a lucra. Pe ce cale poți căuta să fii atins de Dumnezeu? Prin rugăciune și prin apropierea de Dumnezeu. Dar, ține minte, cel mai important este să fie pe temelia cuvintelor rostite de Dumnezeu. Când ești atins de Dumnezeu adeseori, nu ești constrâns de trup: soț, soție, copii și bani – toți sunt incapabili să te constrângă, iar tu îți dorești doar să urmărești adevărul și să trăiești înaintea lui Dumnezeu. În acest moment, vei fi cineva care trăiește pe tărâmul libertății.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I urmele pașilor”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 400)

Dumnezeu a hotărât să-l facă pe om complet și, indiferent de perspectiva din care vorbește El, totul este de dragul desăvârșirii oamenilor. Cuvintele spuse din perspectiva Duhului sunt greu de înțeles pentru oameni; ei nu au mijloacele ca să găsească o cale de practică, deoarece capacitatea lor de înțelegere este limitată. Lucrarea lui Dumnezeu obține efecte diferite și, făcând fiecare pas al lucrării, El Își are scopul Său. Mai mult decât atât, este imperativ ca El să vorbească din diferite perspective, căci doar procedând astfel îl poate desăvârși pe om. Dacă El ar vorbi doar din perspectiva Duhului, nu ar exista nicio cale ca această etapă a lucrării lui Dumnezeu să se finalizeze. Din tonul cu care vorbește, poți vedea că este hotărât să facă acest grup de oameni complet. Așadar, care ar trebui să fie primul pas pentru fiecare dintre cei ce doresc să fie desăvârșiți de Dumnezeu? Mai presus de toate, trebuie să ajungi să cunoști lucrarea lui Dumnezeu. Astăzi, o nouă metodă a început cu lucrarea lui Dumnezeu; epoca a trecut printr-o tranziție, modul în care lucrează Dumnezeu s-a schimbat și el, iar metoda prin care vorbește Dumnezeu este, de asemenea, diferită. Astăzi, nu numai că metoda lucrării Sale s-a schimbat, dar s-a schimbat și epoca. Acum este Epoca Împărăției. Este, de asemenea, epoca iubirii față de Dumnezeu. Este o anticipare a Epocii Împărăției Milenare; Epoca Împărăției Milenare este, de asemenea, Epoca Cuvântului, în care Dumnezeu folosește multe mijloace de a vorbi pentru a-l desăvârși pe om și vorbește din diferite perspective pentru a-l aproviziona pe om. La intrarea în Epoca Împărăției Milenare, Dumnezeu începe să folosească cuvintele pentru a-l desăvârși pe om, permițându-i omului să intre în viața-realitate și conducându-l pe calea cea bună. Experimentând atâția pași ai lucrării lui Dumnezeu, omul a văzut că lucrarea lui Dumnezeu nu rămâne neschimbată, ci evoluează și se adâncește neîncetat. Oamenii au experimentat-o atât de multă vreme, timp în care lucrarea s-a schimbat în repetate rânduri, modificându-se iar și iar. Totuși, oricât de mult se schimbă, ea nu se abate niciodată de la scopul lui Dumnezeu de a aduce omenirii mântuirea. Chiar și după zece mii de schimbări, ea nu se îndepărtează niciodată de scopul inițial. Indiferent cum s-ar putea schimba metodele lucrării lui Dumnezeu, lucrarea nu se îndepărtează vreodată de adevăr sau de viață. Schimbările în metoda prin care se face lucrarea implică doar o schimbare în formatul de lucru și în perspectiva din care vorbește Dumnezeu; nu există nicio schimbare în obiectivul central al lucrării Sale. Modificările din tonul vocii lui Dumnezeu și ale metodei Sale de lucru sunt făcute pentru a obține un efect. O schimbare a tonului vocii nu înseamnă o modificare a scopului sau a principiului din spatele lucrării. A crede în Dumnezeu înseamnă îndeosebi a urmări viața; dacă tu crezi în Dumnezeu și, totuși, nu urmărești viața, adevărul sau cunoașterea de Dumnezeu, atunci aceasta nu este credință în Dumnezeu! Și este realist să urmărești încă să intri în Împărăție ca să fii rege? Să dobândești adevărata iubire față de Dumnezeu prin urmărirea vieții – numai acest lucru este realitate; urmărirea și practicarea adevărului – toate acestea sunt realitate. Citind cuvintele lui Dumnezeu și experimentând în același timp aceste cuvinte, vei ajunge să pricepi cunoașterea de Dumnezeu în mijlocul experienței concrete, și asta este o căutare adevărată.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 401)

Acum este Epoca Împărăției. Dacă ai intrat în această nouă epocă depinde de intrarea ta în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, dacă ale Lui cuvinte au devenit viața-realitate pentru tine. Cuvintele lui Dumnezeu îi apar fiecărei persoane, astfel încât, în cele din urmă, toți oamenii să trăiască în lumea cuvintelor lui Dumnezeu, iar cuvintele Lui să lumineze și să ilumineze fiecare persoană, din interior. Dacă, în acest timp, ești neatent când citești cuvintele lui Dumnezeu și nu ai niciun interes pentru cuvintele Lui, acest lucru arată că starea ta este în neregulă. Dacă nu ești în stare să intri în Epoca Cuvântului, atunci Duhul Sfânt nu va lucra în tine; dacă ai intrat în această epocă, El Își va face lucrarea. Ce poți face la începutul Epocii Cuvântului pentru a câștiga lucrarea Duhului Sfânt? În această epocă și printre voi, Dumnezeu va îndeplini următorul fapt: fiecare om va trăi cuvintele lui Dumnezeu, va putea să pună adevărul în practică și Îl va iubi pe Dumnezeu cu inima sa; toți oamenii vor folosi cuvintele lui Dumnezeu ca temelie a lor și ca realitate a lor și vor avea inimi cu frică de Dumnezeu; și, prin practicarea cuvintelor lui Dumnezeu, omul va domni apoi împreună cu Dumnezeu. Aceasta este lucrarea care urmează să fie înfăptuită de Dumnezeu. Te poți lipsi de cititul cuvintelor lui Dumnezeu? Astăzi sunt mulți care simt că nu se pot lipsi nici măcar o zi sau două de cititul cuvintelor lui Dumnezeu. Ei trebuie să-I citească în fiecare zi cuvintele și, dacă timpul nu permite acest lucru, va fi suficient să le asculte. Acesta este sentimentul pe care Duhul Sfânt îl dăruiește oamenilor și este modul în care El începe să-i miște. Adică, El controlează oamenii prin cuvinte astfel încât ei să poată intra în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă, după doar o zi în care nu mănânci și nu bei cuvintele lui Dumnezeu, simți întuneric și sete și nu suporți acest lucru, asta arată că ai fost mișcat de Duhul Sfânt și că El nu S-a îndepărtat de tine. Tu te afli, atunci, în acest curent. Totuși, dacă după o zi sau două fără să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, nu simți nimic, dacă nu ți-e sete și nici nu ești deloc mișcat, asta arată că Duhul Sfânt S-a îndepărtat de tine. Acest lucru înseamnă, atunci, că este ceva în neregulă cu starea ta lăuntrică; nu ai intrat în Epoca Cuvântului și ești unul dintre cei care au rămas în urmă. Dumnezeu folosește cuvintele pentru a-i controla pe oameni; te simți bine dacă mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu și, dacă nu faci acest lucru, nu ai nicio cale de urmat. Cuvintele lui Dumnezeu devin hrana oamenilor și forța care îi motivează. Biblia spune că „Omul nu va trăi doar cu pâine, ci cu orice cuvânt care vine din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4). Astăzi, Dumnezeu va aduce la îndeplinire această lucrare și va desăvârși acest fapt în voi. Cum se face că, în trecut, oamenii se puteau lipsi mai multe zile de cititul cuvintelor lui Dumnezeu, fiind, totuși, în stare să mănânce și să lucreze, ca de obicei, dar astăzi nu mai este cazul? În această epocă, Dumnezeu folosește în primul rând cuvintele pentru a controla totul. Omul este judecat și desăvârșit prin cuvintele lui Dumnezeu și apoi, în cele din urmă, este dus în Împărăție de aceste cuvinte. Numai cuvintele lui Dumnezeu pot aproviziona viața omului și numai cuvintele lui Dumnezeu îi pot da omului lumină și o cale de practică, mai ales în Epoca Împărăției. Atât timp cât nu te îndepărtezi de realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, mâncând și bând în fiecare zi cuvintele Sale, Dumnezeu te va desăvârși.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 402)

Urmărirea vieții nu e un lucru ce poate fi grăbit; creșterea vieții nu se întâmplă în doar o zi sau două. Lucrarea lui Dumnezeu este normală și practică și există un proces prin care trece, în mod necesar. I-au trebuit lui Isus întrupat treizeci și trei de ani și jumătate pentru a-Și finaliza lucrarea de răstignire – deci cum rămâne cu purificarea omului și transformarea vieții sale, lucrarea de cea mai mare dificultate? Nu este o sarcină ușoară să faci o persoană normală care să-L manifeste pe Dumnezeu. Acest lucru este valabil în special pentru oamenii care se nasc în țara marelui balaur roșu, care au un calibru slab și au nevoie multă vreme de cuvintele și de lucrarea lui Dumnezeu. Deci, nu fi nerăbdător să vezi rezultate. Trebuie să fii proactiv în mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu și să depui mai mult efort în cuvintele lui Dumnezeu. Când ai terminat de citit cuvintele Sale, trebuie să le poți pune în practică reală, crescând în cunoaștere, înțelegere, discernământ și înțelepciune în cuvintele lui Dumnezeu. Prin aceasta, te vei schimba fără să-ți dai seama. Dacă ești în stare să-ți iei ca principiu mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu, cititul lor, ajungerea la cunoașterea lor, experimentarea și practicarea lor, vei ajunge, pe nesimțite, la maturitate. Există cei care spun că nu sunt în stare să pună cuvintele lui Dumnezeu în practică, nici măcar după ce le-au citit. De ce te grăbești? Când vei atinge o anumită statură, vei putea pune cuvintele Sale în practică. Ar spune un copil de patru sau cinci ani că nu este în stare să-și întrețină sau să-și cinstească părinții? Ar trebui să știi cât de mare îți e statura actuală. Pune în practică ceea ce ești în stare să pui în practică și evită să fii cineva care perturbă gestionarea lui Dumnezeu. Doar mănâncă și bea cuvintele lui Dumnezeu și ia-ți acest lucru drept principiu, de acum înainte. Nu te îngrijora, deocamdată, dacă Dumnezeu te poate face complet sau nu. Nu cerceta încă acest lucru. Doar ia cuvintele lui Dumnezeu și mănâncă-le și bea-le și Dumnezeu sigur te va face complet. Cu toate acestea, există un principiu după care trebuie să mănânci și să bei cuvintele Lui. Nu face asta orbește. Când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, pe de o parte, caută cuvintele pe care ar trebui să ajungi să le cunoști – acelea care au legătură cu viziunile – și, pe de altă parte, caută ceea ce ar trebui să pui în practica propriu-zisă – ceea în care ar trebui să intri. Un aspect are legătură cu cunoașterea, iar celălalt, cu intrarea. Odată ce le-ai priceput pe amândouă – adică atunci când ai priceput ce ar trebui să cunoști și ce ar trebui să practici – vei ști cum să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 403)

Mergând înainte, discuția despre cuvintele lui Dumnezeu ar trebui să fie principiul conform căruia vorbești. În mod obișnuit, când vă adunați împreună, ar trebui să vă implicați în părtășie cu privire la cuvintele lui Dumnezeu, luând cuvintele lui Dumnezeu drept conținut al părtășiilor voastre, vorbind despre ceea ce cunoașteți despre aceste cuvinte, cum le puneți în practică și cum lucrează Duhul Sfânt. Câtă vreme ai părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, Duhul Sfânt te va ilumina. Realizarea lumii cuvintelor lui Dumnezeu necesită cooperarea omului. Dacă nu intri în acest lucru, Dumnezeu nu va avea nicio cale de a lucra; dacă ții gura închisă și nu vorbești despre cuvintele Lui, El nu va avea cum să te ilumineze. Ori de câte ori nu ești ocupat altfel, vorbește despre cuvintele lui Dumnezeu și nu te deda pălăvrăgelilor inutile! Lasă-ți viața să fie umplută de cuvintele lui Dumnezeu – numai atunci vei fi un credincios evlavios. Nu contează dacă părtășia ta este superficială. Fără superficialitate, nu poate exista profunzime. Trebuie să existe un proces. Prin instruirea ta, vei pricepe iluminarea Duhului Sfânt asupra ta și modul în care să mănânci și să bei, în mod eficient, cuvintele lui Dumnezeu. După o perioadă de explorare, vei pătrunde în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Doar dacă ai hotărârea să cooperezi vei putea să primești lucrarea Duhului Sfânt.

Principiul mâncatului și băutului cuvintelor lui Dumnezeu are două aspecte: unul se referă la cunoaștere, iar celălalt la intrare. Ce cuvinte ar trebui să ajungi să cunoști? Ar trebui să ajungi să cunoști cuvintele care au legătură cu viziunile (cum ar fi cele referitoare la epoca în care a intrat lucrarea lui Dumnezeu acum, la ceea ce Dumnezeu dorește să realizeze acum, la ce este întruparea și așa mai departe; toate acestea sunt legate de viziuni). Ce se înțelege prin calea în care ar trebui să intre omul? Acest lucru se referă la cuvintele lui Dumnezeu pe care omul ar trebui să le practice și în care ar trebui să pătrundă. Cele de mai sus sunt cele două aspecte referitoare la mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu. De acum încolo, mâncați și beți cuvintele lui Dumnezeu în acest fel. Dacă aveți o înțelegere clară a cuvintelor Sale referitoare la viziuni, atunci nu mai este nevoie să continuați să citiți tot timpul. De o importanță primordială este să mănânci și să bei mai mult din cuvintele privind intrarea, cum ar fi modul în care să-ți întorci inima spre Dumnezeu, cum să-ți liniștești inima înaintea lui Dumnezeu și cum să te răzvrătești împotriva trupului. Acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le pui în practică. Fără să știi cum să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, părtășia adevărată este imposibilă. Odată ce știi cum să mănânci și să bei cuvintele Lui, când ai priceput ce este esențial, părtășia va deveni liberă și orice problemă se va aduce în discuție, vei fi capabil să ai părtășie și să pricepi realitatea. Dacă, atunci când ai părtășie despre cuvintele lui Dumnezeu, ești lipsit de realitate, atunci nu ai priceput ce este esențial, ceea ce arată că nu știi cum să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu. Unora li se pare că a citi cuvintele lui Dumnezeu este plictisitor, ceea ce nu este o stare normală. Ceea ce este normal este să nu te saturi niciodată de a citi cuvintele lui Dumnezeu, să însetezi mereu după ele și să le găsești ca fiind bune. Acesta este modul în care cineva care are intrare adevărată mănâncă și bea cuvintele lui Dumnezeu. Când simți că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt deosebit de practice și că sunt exact lucrul în care ar trebui să pătrundă omul, când simți că sunt extrem de utile și de benefice pentru om și că sunt provizia vieții omului, Duhul Sfânt este cel care îți dă acest sentiment, Duhul Sfânt este cel care te mișcă. Asta dovedește că Duhul Sfânt lucrează în tine și că Dumnezeu nu S-a îndepărtat de tine. Unii oameni, văzând că Dumnezeu vorbește mereu, se satură de cuvintele Lui și cred că nu are nicio consecință dacă-I citesc sau nu cuvintele – ceea ce nu este o stare normală. Lor le lipsește o inimă însetată de intrarea în realitate, iar astfel de oameni nici nu tânjesc să fie desăvârșiți, nici nu acordă importanță acestui lucru. Momentele în care găsești că nu însetezi după cuvintele lui Dumnezeu arată că nu te afli într-o stare normală. În trecut, dacă Dumnezeu Se îndepărtase sau nu de tine, putea fi stabilit prin faptul că erai împăcat sau nu în sinea ta și că simțeai sau nu bucurie. Acum, important este dacă însetezi sau nu după cuvintele lui Dumnezeu, dacă ale Lui cuvinte sunt sau nu realitatea ta, dacă ești sau nu loial și dacă ești sau nu în stare să faci tot ce poți pentru Dumnezeu. Cu alte cuvinte, omul este judecat după realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Dumnezeu Își îndreaptă cuvintele spre întreaga omenire. Dacă ești dispus să le citești, El te va lumina, dar, dacă nu ești dispus, nu te va lumina. Dumnezeu îi luminează pe cei flămânzi și însetați de dreptate și pe cei care Îl caută. Unii spun că Dumnezeu nu i-a luminat nici după ce au citit cuvintele Lui. Dar în ce fel ai citit aceste cuvinte? Dacă I-ai citit cuvintele într-o manieră pripită și nu ai acordat nicio importanță realității, cum ar putea Dumnezeu să te lumineze? Cum poate cineva care nu prețuiește cuvintele lui Dumnezeu să fie desăvârșit de El? Dacă nu prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu vei avea nici adevăr, nici realitate. Dacă prețuiești cuvintele Lui, atunci vei fi în stare să pui în practică adevărul și numai atunci vei avea realitatea. Iată de ce trebuie să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu în orice moment, indiferent dacă ești ocupat sau nu, indiferent dacă împrejurările sunt potrivnice sau nu și dacă ești sau nu încercat. Una peste alta, cuvintele lui Dumnezeu sunt temelia existenței omului. Nimeni nu ar trebui să se abată de la cuvintele Lui, ci trebuie să mănânce cuvintele Lui așa cum mănâncă cele trei mese ale zilei. Să fii desăvârșit și câștigat de Dumnezeu ar putea fi atât de simplu? Indiferent dacă înțelegi sau nu în prezent și dacă ai sau nu o percepție clară a lucrării lui Dumnezeu, trebuie să mănânci și să bei mai mult din cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă să intri într-un mod proactiv. După ce ai citit cuvintele lui Dumnezeu, grăbește-te să pui în practică lucrul în care poți pătrunde și, pentru moment, lasă la o parte lucrul în care nu poți. S-ar putea ca la început să nu înțelegi multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, dar după două sau trei luni, poate chiar un an, le vei înțelege. Cum se poate acest lucru? Asta pentru că Dumnezeu nu-i poate desăvârși pe oameni într-o zi sau două. De cele mai multe ori, când Îi citești cuvintele, nu vei înțelege imediat. În acel moment, indiferent cum le citești, vor părea nimic mai mult decât un simplu text; trebuie să le experimentezi o vreme înainte să poți să le înțelegi. Vorbind Dumnezeu atât de mult, ar trebui să faci tot ce-ți stă în puteri pentru a mânca și a bea cuvintele Lui și, apoi, fără să-ți dai seama, vei ajunge să înțelegi, iar Duhul Sfânt te va lumina fără să fii conștient de asta. Când Duhul Sfânt îl luminează pe om, aceasta se întâmplă adesea fără știrea omului. El te luminează și te călăuzește când ești însetat și cauți. Principiul lucrării Duhului Sfânt este acela că este centrat pe cuvintele lui Dumnezeu, pe care le mănânci și bei. Toți cei care nu acordă nicio importanță cuvintelor lui Dumnezeu și au mereu o altfel de atitudine față de cuvintele Lui – gândind, în confuzia lor, că este o chestiune de indiferență dacă citesc sau nu cuvintele Lui – sunt cei care nu au realitatea. Nici lucrarea Duhului Sfânt și nici luminarea Lui nu pot fi văzute într-o astfel de persoană. Oamenii ca aceștia sunt doar niște paraziți și sunt prefăcuți fără calificări adevărate, ca domnul Nanguo din parabolă.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 404)

Când sunt rostite cuvintele lui Dumnezeu, ar trebui să le primești imediat și să le mănânci și să le bei. Indiferent cât de mult înțelegi, singurul punct de vedere de care trebuie să te ții strâns este să mănânci și să bei cuvintele Lui, să le cunoști și să le practici. Acesta este un lucru pe care ar trebui să-l poți face. Să nu-ți pese cât de mare poate deveni statura ta; concentrează-te doar asupra mâncatului și băutului cuvintelor Lui. La asta ar trebui să coopereze omul. În viața ta spirituală, ar trebui în principal să încerci să pătrunzi în realitatea mâncatului și băutului cuvintelor lui Dumnezeu și a punerii lor în practică. Nu este treaba ta să te concentrezi la altceva. Cei care conduc biserica ar trebui să fie capabili să-și îndrume toți frații și toate surorile astfel încât ei să știe cum să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este responsabilitatea fiecărei persoane în parte care conduce biserica. Fie ei tineri sau bătrâni, toți ar trebui să acorde o mare însemnătate mâncatului și băutului cuvintelor lui Dumnezeu și să-I aibă cuvintele în inimile lor. Pătrunderea în această realitate înseamnă intrarea în Epoca Împărăției. Astăzi, majoritatea oamenilor simt că nu pot trăi fără să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu și că ale Lui cuvinte sunt proaspete, indiferent de moment. Aceasta înseamnă că ei încep să se situeze pe calea cea bună. Dumnezeu folosește cuvinte pentru a-Și face lucrarea și a-l aproviziona pe om. Când toți vor tânji și vor înseta după cuvintele lui Dumnezeu, oamenii vor intra în lumea cuvintelor Lui.

Dumnezeu a spus foarte multe. Cât de multe ai ajuns să cunoști? În cât de multe ai pătruns? Dacă aceia care conduc biserica nu și-au îndrumat frații și surorile în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, atunci ei vor fi fost neglijenți în privința responsabilității lor și nu-și vor fi îndeplinit responsabilitățile! Chiar dacă înțelegerea ta este profundă sau superficială, indiferent de gradul tău de înțelegere, trebuie să știi cum să mănânci și să bei cuvintele Lui, trebuie să acorzi foarte multă atenție cuvintelor Sale și să înțelegi importanța și necesitatea de a le mânca și de a le bea. Dat fiind că Dumnezeu a vorbit atât de mult, dacă nu mănânci și nu bei cuvintele Lui sau dacă nu le urmărești ori dacă nu le pui în practică, acest lucru nu poate fi numit credință în Dumnezeu. Din moment ce crezi în Dumnezeu, atunci trebuie să mănânci și să bei cuvintele Lui, să-I experimentezi cuvintele și să le trăiești. Doar aceasta poate fi numită credință în Dumnezeu! Dacă spui cu gura că tu crezi în Dumnezeu și, totuși, nu poți să pui în practică niciunul dintre cuvintele Lui sau să manifești vreo realitate, asta nu se numește credință în Dumnezeu. Mai degrabă înseamnă „să cauți să mănânci pe săturate”. Să vorbești numai despre mărturii neînsemnate, despre lucruri inutile și despre chestiuni superficiale, fără să ai nici măcar un pic de realitate: acestea nu constituie credință în Dumnezeu, iar tu, pur și simplu, nu ai priceput calea corectă de a crede în Dumnezeu. De ce trebuie să mănânci și să bei mai mult cuvintele lui Dumnezeu? Dacă nu mănânci și nu bei cuvintele Lui, ci cauți doar să mergi la cer, înseamnă acest lucru să crezi în Dumnezeu? Care este primul pas pe care ar trebui să îl facă un om care crede în Dumnezeu? Pe ce cale îl desăvârșește Dumnezeu pe om? Poți fi desăvârșit fără să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu? Poți fi considerat o persoană a Împărăției fără să-ți fie cuvintele lui Dumnezeu realitate? Ce înseamnă, de fapt, credința în Dumnezeu? Cei care cred în Dumnezeu ar trebui, cel puțin, să se comporte frumos la exterior; cel mai important dintre toate lucrurile este să ai cuvintele lui Dumnezeu. Indiferent de situație, nu poți niciodată să întorci spatele cuvintelor Lui. Cunoașterea lui Dumnezeu și satisfacerea intențiilor Lui sunt toate realizate prin cuvintele Lui. În viitor, fiecare națiune, confesiune, religie și sector vor fi cucerite prin cuvintele lui Dumnezeu. Dumnezeu va vorbi direct și toți oamenii vor ține cuvintele lui Dumnezeu în mâinile lor și, prin aceasta, vor fi desăvârșiți. Înăuntru și în afară, cuvintele lui Dumnezeu pătrund pretutindeni: toți vor rosti cuvintele lui Dumnezeu cu gura lor, vor practica conform cuvintelor lui Dumnezeu și vor păstra cuvintele lui Dumnezeu în interior, rămânând scăldați în cuvintele Lui atât înăuntru, cât și în afară. În acest fel vor fi desăvârșiți. Cei care satisfac intențiile lui Dumnezeu și sunt capabili să aducă mărturie pentru El sunt cei care au cuvintele lui Dumnezeu ca realitate a lor.

Intrarea în Epoca Cuvântului – adică în Epoca Împărăției Milenare – este lucrarea care se săvârșește astăzi. De acum înainte, practică părtășia despre cuvintele lui Dumnezeu. Doar prin mâncatul și băutul, precum și prin experimentarea cuvintelor lui Dumnezeu, vei putea să trăiești cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să arăți o oarecare experiență practică pentru a-i convinge pe ceilalți. Dacă nu poți trăi realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, nimeni nu va fi convins! Toți cei care sunt folosiți de Dumnezeu pot trăi realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă nu poți să produci această realitate ca să aduci mărturie pentru Dumnezeu, asta arată că Duhul Sfânt nu a lucrat asupra ta și că nu ai fost desăvârșit. Aceasta este importanța cuvintelor lui Dumnezeu. Ai o inimă căreia îi este sete de cuvintele lui Dumnezeu? Cei care sunt însetați după cuvintele lui Dumnezeu sunt însetați după adevăr și numai oamenii ca aceștia sunt binecuvântați de Dumnezeu. În viitor, Dumnezeu le va spune mai multe cuvinte tuturor religiilor și tuturor confesiunilor. El vorbește și Își face auzit glasul mai întâi printre voi, pentru a vă face compleți, înainte să treacă mai departe pentru a vorbi și a-Și face auzit glasul printre păgâni, pentru a-i cuceri. Prin cuvintele Lui, toți vor fi convinși, în mod sincer și total. Prin cuvintele lui Dumnezeu și prin dările Lui în vileag, firea coruptă a omului se diminuează, el dobândește înfățișarea unui om și firea sa răzvrătită se domolește. Cuvintele lucrează cu autoritate asupra omului și îl cuceresc pe om în lumina lui Dumnezeu. Lucrarea pe care o face Dumnezeu în epoca actuală, precum și punctele de cotitură ale lucrării Lui, pot fi toate găsite în cuvintele Lui. Dacă nu-I citești cuvintele, nu vei înțelege nimic. Prin faptul că mănânci și bei cuvintele Lui și prin implicarea în părtășia cu frații și surorile tale și prin experiențele tale reale, vei dobândi cunoașterea deplină a cuvintelor lui Dumnezeu. Doar atunci vei fi în stare să le trăiești, cu adevărat, realitatea.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu (Fragment 405)

Am spus anterior că „toți cei care se concentrează să asiste la semne și minuni vor fi abandonați; ei nu sunt cei care vor fi desăvârșiți”. Am rostit atât de multe cuvinte, totuși, omul nu are nici cea mai mică cunoaștere a acestei lucrări și, după ce au ajuns în acest punct, oamenii tot mai cer semne și minuni. Este credința ta în Dumnezeu doar căutarea semnelor și minunilor, sau este pentru a câștiga viață? Isus a rostit și El multe cuvinte și unele dintre ele nu au fost încă împlinite. Poți spune că Isus nu este Dumnezeu? Dumnezeu a adus mărturie că El era Hristos și Fiul iubit al lui Dumnezeu. Poți să negi acest lucru? Astăzi, Dumnezeu rostește doar cuvinte și, dacă nu cunoști pe deplin acest lucru, atunci nu poți rămâne ferm. Crezi în El pentru că El este Dumnezeu sau crezi în El în funcție de faptul dacă ale Lui cuvinte se împlinesc sau nu? Crezi în semne și minuni, sau crezi în Dumnezeu? Astăzi, El nu arată semne și minuni – este El cu adevărat Dumnezeu? Dacă cuvintele pe care le rostește nu sunt împlinite, este El cu adevărat Dumnezeu? Este esența lui Dumnezeu determinată de faptul dacă acele cuvinte pe care El le rostește se împlinesc sau nu? De ce unii oameni așteaptă mereu împlinirea cuvintelor lui Dumnezeu înainte să creadă în El? Asta nu înseamnă că nu Îl cunosc? Toți cei care au astfel de noțiuni sunt cei care Îl neagă pe Dumnezeu. Ei folosesc noțiuni pentru a-L măsura pe Dumnezeu; dacă cuvintele lui Dumnezeu se împlinesc, ei cred în El, dar dacă nu se împlinesc, atunci nu cred în El; și urmăresc întotdeauna să asiste la semne și minuni. Nu sunt acești oameni fariseii din vremurile moderne? Dacă poți sau nu să rămâi ferm depinde de faptul dacă Îl cunoști sau nu pe Dumnezeul practic – acest lucru este foarte important! Cu cât este mai mare realitatea cuvântului lui Dumnezeu în tine, cu atât mai mare este cunoașterea ta despre caracterul practic al lui Dumnezeu, și cu atât mai mult poți să rămâi ferm în timpul încercărilor. Cu cât te concentrezi mai mult să vezi semne și minuni, cu atât mai puțin ești capabil să rămâi ferm, și vei cădea în mijlocul încercărilor. Semnele și minunile nu sunt temelia; numai caracterul practic al lui Dumnezeu este viața. Unii oameni nu cunosc efectele care trebuie obținute prin lucrarea lui Dumnezeu. Ei își petrec zilele în confuzie, fără a căuta cunoașterea lucrării lui Dumnezeu. Scopul căutării lor este doar să-L facă pe Dumnezeu să le îndeplinească dorințele, și abia atunci vor fi serioși în credința lor în Dumnezeu. Ei spun că vor fi în căutarea vieții dacă se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu, dar dacă nu se vor împlini cuvintele Lui, atunci nu există nicio posibilitate ca ei să caute viața. Oamenii cred că credința în Dumnezeu este urmărirea asistării la semne și minuni și urmărirea urcării la cer și la al treilea cer. Niciunul dintre ei nu spune că credința lor în Dumnezeu este căutarea intrării în realitate, căutarea vieții și căutarea de a fi câștigat de Dumnezeu. Care e valoarea unei astfel de căutare? Cei care nu urmăresc cunoașterea de Dumnezeu și mulțumirea lui Dumnezeu nu sunt cei care cred în Dumnezeu; sunt cei care Îl hulesc pe Dumnezeu!

Acum înțelegeți ce înseamnă credința în Dumnezeu? Înseamnă credința în Dumnezeu să vezi semne și minuni? Înseamnă să mergi la ceruri? Credința în Dumnezeu nu este câtuși de puțin o chestiune ușoară. Căile religioase de a crede ar trebui eliminate; urmărirea vindecării bolnavilor și alungarea demonilor, concentrarea asupra semnelor și a minunilor, râvnirea la mai mult din harul lui Dumnezeu, la mai multă pace și bucurie, urmărirea perspectivelor și conforturilor trupului – acestea sunt căi religioase de a crede, și astfel de căi de a crede sunt o formă nedeslușită de credință. Ce este astăzi credința practică în Dumnezeu? Este a accepta cuvântul lui Dumnezeu drept viața-realitate pe care o ai, a-L cunoaște pe Dumnezeu din cuvântul Său și a dobândi astfel o iubire adevărată pentru El. Ca să fie clar: credința în Dumnezeu există pentru ca tu să poți să te supui lui Dumnezeu, să-L iubești pe Dumnezeu și să îndeplinești datoria care ar trebui îndeplinită de o ființă creată. Acesta este scopul credinței în Dumnezeu. Trebuie să ajungi să cunoști frumusețea lui Dumnezeu, cât de demn de veneraţie este Dumnezeu și modul în care lucrarea pe care o face Dumnezeu asupra ființelor Sale create este mântuirea și desăvârșirea lor – acestea sunt lucrurile absolut esențiale ale credinței tale în Dumnezeu. A crede în Dumnezeu înseamnă în principal a trece de la o viață a trupului la o viață de iubire a lui Dumnezeu și de la a trăi în corupție la a trăi în viața cuvintelor lui Dumnezeu; înseamnă a ieși de sub controlul Satanei și a trăi sub grija și protecția lui Dumnezeu; are ca scop să te poți supune lui Dumnezeu în loc să te supui trupului, pentru ca Dumnezeu să-ți câștige întreaga inimă și să te facă desăvârșit și pentru ca tu să fii eliberat de firile corupte satanice. Credința în Dumnezeu există în principal pentru ca marea putere și slavă a lui Dumnezeu să se poată manifesta în tine, astfel încât să poți să respecți voia lui Dumnezeu, astfel încât planul lui Dumnezeu să poată fi înfăptuit și astfel încât tu să poți aduce mărturie pentru Dumnezeu înaintea Satanei. Credința în Dumnezeu nu ar trebui să aibă legătură cu dorința de a vedea semne și minuni, nici nu ar trebui să fie de dragul propriului tău trup. Ar trebui să fie despre urmărirea cunoașterii lui Dumnezeu, despre a fi capabil să te supui lui Dumnezeu și, asemenea lui Petru, să te supui Lui până la moarte. Scopul principal este să obții acest lucru. Omul mănâncă și bea cuvântul lui Dumnezeu și pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu și a-L mulțumi. A mânca și a bea cuvântul lui Dumnezeu îți oferă o cunoaștere mai mare a lui Dumnezeu și abia după aceea poți să te supui Lui. Numai având cunoaștere de Dumnezeu Îl poți iubi și numai acesta e scopul pe care omul trebuie să îl aibă în credința sa în Dumnezeu. Dacă, în credința ta în Dumnezeu, îți dorești mereu să vezi semne și minuni, atunci această perspectivă asupra credinței în Dumnezeu este greșită. Credința în Dumnezeu este în principal acceptarea cuvintelor lui Dumnezeu ca viața-realitate pe care o ai. Când cuvintele care ies din gura lui Dumnezeu sunt puse în practică de oameni și se realizează în ei, scopul lui Dumnezeu este atins. În credința lui în Dumnezeu, omul ar trebui să urmărească să fie desăvârșit de Dumnezeu, să fie capabil să se supună lui Dumnezeu și să ajungă la supunere totală față de El. Dacă poți să te supui lui Dumnezeu fără să te plângi, să fii atent la intențiile lui Dumnezeu și să atingi statura lui Petru, având stilul lui Petru despre care vorbește Dumnezeu, atunci acela va fi momentul în care vei dobândi succes în credința în Dumnezeu și va însemna că ai fost câștigat de Dumnezeu.

– Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu, „Totul se săvârșește prin cuvântul lui Dumnezeu”