Întrebarea 16: Spui că aceia care cred în Dumnezeu trebuie să accepte lucrarea lui Dumnezeu de judecată din zilele de pe urmă și că doar atunci poate firea lor coruptă să fie purificată și ei pot să fie mântuiți de Dumnezeu. Dar, potrivit cerințelor Domnului, noi practicăm umilința și răbdarea, ne iubim dușmanii, ne purtăm crucile, abandonăm lucrurile lumești, lucrăm și răspândim Evanghelia pentru Domnul și așa mai departe. Așadar, nu sunt toate acestea schimbările noastre? Mereu am căutat astfel, deci, nu putem, de asemenea, să dobândim purificarea și să fim răpiți în Împărăția cerurilor?

Răspuns:

Putem să ne iubim dușmanii, să purtăm o cruce, să ne biruim trupul și să răspândim Evanghelia Domnului. Acestea sunt comportamente pozitive care provin din credința noastră în Domnul, iar faptul că ne putem comporta astfel înseamnă că este adevărată credința noastră în Domnul. Aceste comportamente bune pot părea corecte altora și ca și cum ar corespunde cuvântului lui Dumnezeu, dar acest lucru nu înseamnă că punem cuvintele lui Dumnezeu în practică și că respectăm voia Tatălui ceresc, nici că ne-am abandonat natura păcătoasă și ne-am curățit. Când observăm comportamentul bun al altora, nu putem să ne uităm doar la prezentarea exterioară a acestora; trebuie să le privim și intențiile și scopurile finale. Dacă intenția cuiva este să se supună, să-L iubească și să-L mulțumească pe Dumnezeu, atunci acest gen de comportament bun pune în practică adevărul și se supune voii Tatălui ceresc. Pe de altă parte, în cazul în care cineva are un comportament bun doar de dragul binecuvântărilor, spre a fi încoronat și răsplătit, fără a izvorî dintr-o inimă iubitoare de Dumnezeu, atunci acest gen de „comportament bun” se aseamănă cu ipocrizia fariseilor, mai degrabă decât să pună în practică voia Tatălui ceresc. Dacă simpla afișare a unui comportament bun înseamnă că ascultăm voia Tatălui ceresc și că suntem curățiți, atunci de ce comitem adesea păcate și ne împotrivim lui Dumnezeu? De ce ducem în continuare vieți în care păcătuim ziua și mărturisim noaptea? Acest lucru arată suficient că simpla afișare a unor comportamente bune nu înseamnă că practicăm adevărul și trăim realitatea cuvântului lui Dumnezeu, și nici că-L cunoaștem pe Dumnezeu sau că avem o inimă care-L venerează, cu atât mai puțin că avem capacitatea să-L iubim și să-L ascultăm. Așa cum spun cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Doar modificările în comportament nu sunt durabile. Dacă nu există nicio schimbare în firea vieții oamenilor, atunci, mai devreme sau mai târziu, partea lor rea se va arăta singură. Deoarece sursa schimbărilor purtării lor este ardoarea, împreună cu o lucrare a Duhului Sfânt în acel moment, este extrem de ușor să devină înflăcărați sau să arate bunătate pentru un timp. După cum spun necredincioșii: «Este ușor să faci o faptă bună, ceea ce este greu este să faci fapte bune o viață întreagă». Oamenii sunt incapabili să facă fapte bune întreaga lor viață. Purtarea lor este condusă de viață; indiferent care este viața lor, la fel este și comportamentul lor și doar ceea ce este dezvăluit în mod natural reprezintă viața și natura cuiva. Lucrurile care sunt false nu pot dura. […] A se comporta bine nu este același lucru cu a-L asculta pe Dumnezeu și, cu atât mai puțin, cu a fi compatibil cu Hristos. Modificările comportamentului se bazează pe doctrină și se nasc din ardoare – nu se bazează pe adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu sau pe adevăr, cu atât mai puțin se bazează pe îndrumarea Duhului Sfânt. Chiar dacă există momente când unele lucruri pe care le fac oamenii sunt dirijate de Duhul Sfânt, aceasta nu este expresia vieții, cu atât mai puțin este același lucru cu a-L cunoaște pe Dumnezeu; indiferent cât de bun este comportamentul unei persoane, nu dovedește că ea ascultă de Dumnezeu sau că a pus în practică adevărul” („Diferența dintre schimbările exterioare și schimbările firii” din Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos). Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic ne explică în mod clar esența și sursa comportamentului bun. Comportamentul bun al omului provine din entuziasm și este o practică bazată pe doctrină și reguli, nu pe înțelegerea principiilor practicii după înțelegerea multor adevăruri sau pe dorința de a-L iubi și a-L mulțumi pe Dumnezeu datorită înțelegerii voii Sale. Comportamentul bun izvorăște din noțiunile și închipuirile omului, iar acestea provin din opiniile proprii ale omului și din natura lui coruptă. Prin urmare, indiferent ce face omul, indiferent ce durere îndură sau ce preț plătește, aceasta nu este practicarea adevărului. Nu este supunere față de Dumnezeu și nu provine din lucrarea Duhului Sfânt. Chiar și când dăm dovadă de un comportament bun și putem respecta unele reguli, părând a fi foarte pioși și spirituali, tindem încă să comitem păcate și să ne opunem lui Dumnezeu din cauza firii noastre satanice corupte, adânc înrădăcinate, a naturii noastre păcătoase nerezolvate și a lipsei unei înțelegeri adevărate a lui Dumnezeu. Am văzut mulți oameni care se comportă bine, dar continuă să comită frecvent păcate și își mărturisesc păcatele după ce cred în Dumnezeu. Acest lucru nu poate fi negat. Comportamentul lor corect, deși continuă să păcătuiască și să I se opună lui Dumnezeu, este o dovadă suficientă că aceștia nu respectă voia Tatălui ceresc, iar ei nu pot căpăta lauda lui Dumnezeu. Fariseii evrei se supuneau legilor și aveau un comportament impecabil la suprafață. Cu toate acestea, când Domnul Isus a venit să lucreze, de ce s-au opus nebunește, L-au condamnat, au complotat împotriva Lui și apoi L-au răstignit pe Domnul Isus? Aceasta arată că natura împotrivirii față de Dumnezeu era înnăscută în ei. Oricât de bine se comportau în mod public, nu însemna că înțelegeau, se supuneau sau erau compatibili cu Dumnezeu, cu atât mai puțin că respectau voia Lui și deveneau curățiți. Dacă vrem să ne rezolvăm natura păcătoasă și să fim curățiți, trebuie să experimentăm lucrarea de judecată și de mustrare a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, să înțelegem adevărurile vaste din aceasta și să căpătăm o cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, dobândind astfel ascultarea și frica adevărată față de El. În caz contrar, firea coruptă adânc înrădăcinată a Satanei din noi nu poate fi curățită sau transformată vreodată și nu vom fi niciodată pe placul lui Dumnezeu sau primiți în Împărăția Lui.

Domnul Isus a făcut doar lucrarea de răscumpărare. De aceea, în timpul Epocii Harului, oamenii nu puteau să se elibereze de păcatele lor și, în plus, nu puteau să atingă purificarea, indiferent cât de mult se străduiau sau citeau Biblia. În zilele de pe urmă, Dumnezeu începe lucrarea Sa de judecată de la casa Lui potrivit pașilor din planul Său de gestionare pentru mântuirea omenirii; prin lucrarea Lui, El va curăța și va schimba omenirea, ajutându-i să fie eliberați de păcatele lor și să obțină purificarea. Este întocmai cum spune Dumnezeu Atotputernic: „Deşi Isus a lucrat mult printre oameni, El a desăvârşit doar răscumpărarea întregii omeniri şi a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor şi nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influenţa Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci şi ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi a început lucrarea de mustrare şi judecată, şi munca aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toţi cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare şi vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină şi vor dobândi adevărul, calea şi viaţa” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”). „Prin jertfa de păcat, omului i s-au iertat păcatele, căci lucrarea răstignirii a ajuns deja la sfârșit, iar Dumnezeu l-a biruit pe Satana. Dar, de vreme ce firea pervertită a omului încă rămâne în el, omul poate încă să păcătuiască și să se împotrivească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu câștigă omenirea. De aceea, în această etapă a lucrării, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a expune firea pervertită a omului, determinându-l să practice potrivit căii celei drepte. Această etapă este mai semnificativă decât cea anterioară, dar și mai rodnică, pentru că acum cuvântul este cel care furnizează, în mod direct, viață omului și permite ca firea omului să fie pe deplin reînnoită; este o etapă a lucrării mult mai profundă. Prin urmare, întruparea din zilele de pe urmă a completat semnificația întrupării lui Dumnezeu și a încheiat complet planul lui Dumnezeu de gestionare pentru mântuirea omului” („Taina Întrupării (4)” din Cuvântul Se arată în trup). Din Cuvintele lui Dumnezeu, putem vedea că lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus a pus temelia pentru lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și lucrarea de judecată din zilele de pe urmă este miezul, punctul central, al lucrării de mântuire a lui Dumnezeu. Este cheia, cea mai importantă parte a mântuirii omenirii. Experimentând lucrarea lui Dumnezeu în Epoca Harului, suntem iertați de păcatele noastre, dar nu putem fi eliberați de ele, nici nu putem obține purificarea. Numai lucrarea de judecată a lui Dumnezeu din zilele de pe urmă poate lucra adevărul necesar în oameni, le poate permite să Îl cunoască cu adevărat pe Dumnezeu, să își schimbe firile vieților lor să Îl asculte pe Dumnezeu, să I se închine și să fie după inima lui Dumnezeu. În acest fel va finaliza Dumnezeu planul său de gestionare pentru mântuirea omenirii.

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Dacă oamenii acceptă doar lucrarea răscumpărătoare a Domnului Isus din Epoca Harului, dar nu acceptă lucrarea de judecată și de pedeapsă a lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, nu vor putea să se elibereze de păcat, să facă voia Tatălui ceresc și să intre în împărăția lui Dumnezeu. Fără îndoială! Aceasta fiindcă, în timpul Epocii Harului, Domnul Isus Și-a făcut lucrarea de mântuire. Datorită staturii oamenilor din acea vreme, Domnul Isus le-a oferit doar calea pocăinței și le-a cerul oamenilor să înțeleagă câteva adevăruri de bază și căi de a le pune în practică. De exemplu: le-a cerut oamenilor să își mărturisească păcatele, să se pocăiască și să își poarte crucea. I-a învățat despre smerenie, răbdare, dragoste, post, botez etc. Acestea sunt câteva adevăruri foarte limitate pe care oamenii acelor vremuri puteau să le înțeleagă și să le atingă. Domnul Isus nu a exprimat niciodată alte adevăruri mai profunde care se referă la schimbarea firii vieții, la a fi mântuit, a deveni curățat, a fi făcut desăvârșit etc., pentru că, la acea vreme, oamenilor le lipsea statura necesară pentru a purta acele adevăruri. Omul trebuie să aștepte până când Domnul Isus Se întoarce să-Și facă lucrarea în zilele de pe urmă. El va acorda omenirii corupte toate adevărurile de care au nevoie pentru a fi mântuiți și desăvârșiți, potrivit planului de gestionare al lui Dumnezeu de a mântui omenirea și nevoile omenirii corupte. Este exact cum a spus Domnul Isus: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină” (Ioan 16:12-13). Cuvintele Domnului Isus sunt foarte clare. În timpul Epocii Harului, Domnul Isus nu le-a oferit oamenilor corupți toate adevărurile de care aveau nevoie pentru a fi mântuiți. Mai există încă multe adevăruri mai profunde și mai mari, adică, există multe adevăruri pe care Domnul Isus nu le-a spus omenirii și care le vor permite oamenilor să se elibereze de firile lor corupte și satanice și să dobândească purificarea, precum și adevăruri de care omul are nevoie ca să-L asculte și să-L cunoască pe Dumnezeu. În consecință, în zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic exprimă toate adevărurile necesare pentru a mântui omenirea. El folosește aceste adevăruri ca să-i judece, să-i mustre, să-i purifice și să-i desăvârșească pe toți cei care acceptă mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă. În cele din urmă, acești oameni vor fi făcuți compleți și luați în Împărăția lui Dumnezeu. Așa se va încheia planul de gestionare al lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. Dacă oamenii acceptă doar lucrarea răscumpărătoare a Domnului Isus, dar nu acceptă lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă, ei nu vor putea niciodată să dobândească adevărurile și să-și schimbe firea. Ei nu vor deveni niciodată oameni care fac voia lui Dumnezeu și, cu siguranță, nu vor fi niciodată vrednici să intre în Împărăția lui Dumnezeu.

Oamenii din zilele de pe urmă au fost profund corupți de Satana; ei sunt plini de otrava Satanei. Punctele lor de vedere, principiile de supraviețuire, perspectiva asupra vieții, valorile etc. contravin adevărului și sunt în dușmănie cu Dumnezeu. Toți oamenii venerează răul și au devenit dușmanii lui Dumnezeu. Dacă oamenii cu firea pe deplin coruptă și satanică nu trec prin experiența judecății și mustrării de către Dumnezeu Atotputernic și a arderii și purificării prin cuvinte, cum pot ei să se răzvrătească împotriva Satanei și să se elibereze de sub influența ei? Cum pot ei să-L venereze pe Dumnezeu, să se ferească de rău și să facă voia lui Dumnezeu? Putem vedea că mulți oameni au crezut ani în șir în Domnul Isus, dar, în ciuda faptului că ei lucrează asiduu de mulți ani și mărturisesc cu entuziasm că Isus este Mântuitorul, eșecul lor de a cunoaște firea dreaptă a lui Dumnezeu și de a-L venera încă îi face să judece și să osândească lucrarea lui Dumnezeu, să tăgăduiască și să respingă întoarcerea lui Dumnezeu când Dumnezeu Atotputernic Își săvârșește lucrarea în zilele de pe urmă. Ba chiar Îl răstignesc din nou pe Hristos când Se întoarce în zilele de pe urmă. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că, dacă oamenii nu acceptă lucrarea de judecată și de mustrare a lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă, sursa păcatului și a naturii satanice a omului nu va fi niciodată rezolvată. Împotrivirea lor față de Dumnezeu îi va duce la pieire. Este un fapt pe care nimeni nu poate să-l nege! Printre credincioși, doar cei care acceptă cu sinceritate judecata și mustrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă vor obține adevărul ca viață, vor deveni cei care fac voia Tatălui ceresc și vor deveni cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și sunt compatibili cu El. Ei sunt cei care vor fi vrednici să împărtășească promisiunea lui Dumnezeu și vor fi luați în Împărăția Lui.

Fragment din „Întrebări clasice și răspunsuri despre Evanghelia Împărăției”

Această purificare despre care vorbesc oamenii religiei și purificarea pe care Dumnezeu o cere sunt același lucru? Nu sunt la fel. Purificarea despre care vorbește omul nu este purificare adevărată. Dacă ai dobândi cu adevărat purificarea crezând în Domnul Isus, ar mai avea Dumnezeu nevoie să facă lucrarea din zilele de pe urmă? Ai fost credincios în Domnul Isus abia câțiva ani, totuși spui că te-ai schimbat și că vei obține purificarea căutând în acest fel. Atunci, uită-te la toți pastorii ce cred în Domnul Isus și la cei care au crezut în Domnul toată viața lor: oare sunt ei purificați? Care dintre ei este purificat? Care dintre ei îndrăznește să spună că, deoarece a crezut în Domnul toată viața sa, este purificat și a fost complet mântuit? Nu vei găsi o singură persoană ca aceasta. Ei au crezut în Domnul întreaga lor viață și, totuși, nu îndrăznesc să spună că sunt purificați. Are sens să spui că vei ajunge la purificare prin practicarea credinței în acest fel? Dacă un fiu sau o fiică ar spune: „Am ieșit în societate timp de câțiva ani și am înțeles societatea”, nu ar fi ceva naiv? Îi poți întreba pe tatăl tău și pe mama ta și pe cei care sunt mult mai în vârstă decât tine, au înțeles ei societatea? Dacă niciunul dintre ei nu a înțeles-o, ești tu în stare? Omul nu înțelege adevărul și nu știe ce este adevărata purificare. El crede că, dacă dă dovadă de anumite comportamente bune, nu se angajează în altercații în credința lui, nu fură lucruri, nu blestemă oameni și nu bea, atunci este purificat. Asta nu reprezintă purificare. La ce se referă purificarea autentică? Aceasta implică un adevăr. Adevărata purificare se referă la a fi liber de toxinele Satanei. Logica satanică din inimile oamenilor, filosofia Satanei, diferitele falsități satanice, legile Satanei pentru viața omului, perspectivele și valorile pentru viață care sunt de la Satana – nu sunt acestea toxine ale Satanei? Ce guvernează păcatul și împotrivirea omului față de Dumnezeu? Este vorba de toxinele Satanei din om care îl conduc pe om să păcătuiască, îl determină pe om să Îl judece pe Dumnezeu, să-L interpreteze greșit și să nu asculte de El. Natura satanică din oameni este sursa păcătuirii lor. În ochii lui Dumnezeu, toate lucrurile care-i aparțin Satanei sunt murdare și rele, iar omul are în el tot felul de toxine ale Satanei. Aceste toxine ale Satanei s-au înrădăcinat în interiorul omului, au înflorit și au dat roade, astfel încât omenirea a devenit omenire coruptă, murdară, malefică și, prin urmare, este capabilă să I se împotrivească lui Dumnezeu și să fie un dușman al lui Dumnezeu. Acesta este un fapt. Deci, bazându-ne pe acest fapt, ce problemă vedem că trebuie ca omul să rezolve pentru a obține purificarea autentică? El trebuie să rezolve toxinele Satanei, să rezolve valorile și perspectivele Satanei asupra vieții, logica și legile Satanei și diferitele lui falsități. A fi cu adevărat purificat înseamnă a înlătura complet aceste lucruri din inimile oamenilor. Dacă ele nu sunt lămurite, omul va fi în continuare capabil să I se împotrivească lui Dumnezeu, să Îl judece, să fie un dușman al lui Dumnezeu și să Îl trădeze. Numai odată ce lucrurile Satanei au fost curățite, când au fost rezolvate, omenirea poate fi considerată o umanitate cu adevărat purificată. Este posibil să rezolvăm toxinele Satanei prin credința în Domnul Isus? Poate credința în Domnul Isus să schimbe perspectiva omului asupra vieții și a valorilor? Poate ea conduce omul să I se supună cu adevărat lui Dumnezeu și să nu I se împotrivească? Îl poate ea conduce pe om să-L cunoască cu adevărat pe Dumnezeu, să I se închine lui Dumnezeu? Crezând în Domnul Isus, ție doar ți s-au iertat păcatele; pentru a rezolva cu adevărat corupția omului și a-i lăsa pe oameni să câștige purificarea, Dumnezeu trebuie să-Și îndeplinească lucrarea judecății și mustrării în zilele de pe urmă. Fără lucrarea din zilele de pe urmă, omenirea coruptă nu poate obține purificarea. Adică, purificarea nu este obținută numai prin iertarea păcatelor; mai degrabă, purificarea adevărată este obținută scăpându-l pe om de firea sa coruptă prin judecată și mustrare. Când firea coruptă a omului va fi rezolvată, el nu I se va mai împotrivi lui Dumnezeu, va fi capabil să asculte de Dumnezeu, va putea să-L iubească pe Dumnezeu în inima lui și să iubească adevărul. Doar aceasta este o omenire purificată. Unii nu reușesc să înțeleagă ceea ce se numește purificare, crezând că a fi purificat înseamnă să nu furi sau să jefuiești, să nu spargi lucruri și să nu te bați cu alții sau să-i blestemi. Este corect acest lucru? Acest lucru este cu mult departe de adevăr; ei privesc doar la suprafața problemei. Fără adevăr, oamenii privesc lucrurile prea simplist. Ei nu văd sursa sau esența; prin urmare, nu este deloc surprinzător faptul că oamenii religioși ar putea gândi în acest fel.

Fragment din părtășia celui de mai sus

Anterior: Întrebarea 15: Urmăm exemplul lui Pavel și lucrăm din greu pentru Domnul răspândind Evanghelia, fiind martori pentru Domnul și păstorind bisericile Domnului, așa cum a făcut Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit alergarea, am păzit credinţa” (2 Timotei 4:7). Nu înseamnă lucrul acesta să urmezi voia lui Dumnezeu? Acest tip de practică ar trebui să însemne că suntem vrednici pentru a fi răpiți și a intra în Împărăția cerurilor, deci, de ce trebuie să acceptăm lucrarea lui Dumnezeu de judecată și purificare în zilele de pe urmă, înainte de a putea fi aduși în Împărăția cerurilor?

Înainte: Întrebarea 17: Tu mărturisești că Domnul S-a întors în trup pentru a exprima adevărul și a face lucrarea de judecată și purificare a omului în zilele de pe urmă, dar pastorii religioși și prezbiterii cred că El se va întoarce venind pe nori și că toți credincioșii își vor schimba imediat forma și vor fi răpiți în nori, pentru a-L întâlni pe Domnul. Așa cum a spus Pavel: „Dar cetățenianoastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm pe Mântuitorul nostru, Domnul Isus Hristos: Care va transforma trupul nostru nevrednic ca să poată fi modelat asemenea trupului Său glorios, potrivit cu lucrarea prin care El este în stare chiar să-Și subjuge toate lucrurile” (Filipeni 3:20-21). Domnul e atotputernic și nu e nimic din ce nu poate face. Dumnezeu poate să ne transforme și să ne purifice cu un singur cuvânt, așadar, de ce ar mai avea El nevoie să Se întrupeze pentru a exprima adevărul și a desăvârși o etapă din lucrarea de judecată și purificare a omului?

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte