Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvinte clasice de la Hristos al zilelor de pe urmă

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

(III) Cuvinte despre sfințenia lui Dumnezeu

38. Sfințenia lui Dumnezeu, fiind esența fără cusur a lui Dumnezeu, dragostea Lui altruistă, că tot ceea ce acest Dumnezeu îi dă omului este altruist, și veți ajunge să cunoașteți că sfințenia Sa este fără pată și ireproșabilă. Aceste esențe ale lui Dumnezeu nu sunt doar cuvintele pe care El le folosește pentru a-Și expune identitatea, dar Își folosește, în schimb, esența pentru a-l trata, în tăcere și cu sinceritate, pe fiecare individ. Cu alte cuvinte, esența lui Dumnezeu nu este goală, nici nu este teoretică sau doctrinară și, cu siguranță, nu este un fel de cunoaștere. Nu este un fel de educație pentru om, dar, în schimb, este adevărata revelație a propriilor acțiuni ale lui Dumnezeu și este esența revelată a ceea ce are și este El.

Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)” în Cuvântul Se arată în trup

39. Nu veți vedea că Dumnezeu are puncte de vedere asemănătoare cu privire la lucrurile pe care le au oamenii și, în plus, nu Îl veți vedea folosind punctul de vedere al oamenilor, cunoștințele, știința sau filosofia lor sau imaginația omului pentru a se ocupa de lucruri. În schimb, tot ceea ce face și tot ce dezvăluie Dumnezeu este legat de adevăr. Adică, fiecare cuvânt pe care l-a spus și fiecare acțiune pe care a făcut-o privesc adevărul. Acest adevăr nu este o fantezie neîntemeiată; acest adevăr și aceste cuvinte sunt exprimate de Dumnezeu datorită substanței și vieții Sale. Deoarece aceste cuvinte și substanța a tot ceea ce Dumnezeu a făcut sunt adevăr, putem spune că substanța Sa este sfântă. Cu alte cuvinte, tot ceea ce spune și face Dumnezeu le aduce vitalitate și lumină oamenilor; le permite acestora să vadă lucruri pozitive și realitatea acelor lucruri pozitive și îi indică omenirii drumul, astfel încât să meargă pe calea cea dreaptă. Aceste lucruri sunt determinate datorită substanței lui Dumnezeu și datorită substanței sfințeniei Sale.

Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (V)” în Cuvântul Se arată în trup

40. La ce se referă sfințenia lui Dumnezeu despre care vorbesc Eu? Gândiți-vă pentru o clipă la acest lucru. Este onestitatea lui Dumnezeu sfințenia Lui? Este loialitatea lui Dumnezeu sfințenia Sa? Este altruismul lui Dumnezeu sfințenia Lui? Este smerenia Lui sfințenia Sa? Este dragostea lui Dumnezeu pentru om sfințenia Lui? Dumnezeu îi dăruiește omului, în mod liber, adevăr și viață – este aceasta sfințenia Sa? (Da.) Tot ceea ce Dumnezeu dezvăluie este unic; nu există în umanitatea coruptă, și nici nu poate fi văzut acolo. Nici cea mai mică urmă a ei nu poate fi văzută în timpul procesului de corupție a omului de către Satana, nici în firea stricată a lui Satana, nici în esența sau natura acestuia. Tot ceea ce are și este Dumnezeu este unic și doar El Însuși are acest fel de esență, numai El Însuși o posedă. […] Esența sfințeniei este dragostea adevărată, dar, mai mult decât aceasta, este esența adevărului, a dreptății și a luminii. Cuvântul „sfânt” este potrivit numai atunci când se referă la Dumnezeu; nimic din creație nu poate fi vrednic să fie numit sfânt. Omul trebuie să înțeleagă acest lucru.

Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)” în Cuvântul Se arată în trup

41. „Și Iahve Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând: «Din fiecare pom al grădinii, poți mânca fără restricție, dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri.»” Ce conține porunca lui Dumnezeu dată omului, din acest pasaj? În primul rând, Dumnezeu îi spune omului ce poate mânca, fiind fructele unei varietăți de pomi. Nu există niciun pericol și nicio otravă, toate pot fi mâncate după cum dorește fiecare, fără nicio reținere. Aceasta este o parte. Cealaltă parte este un avertisment. Acest avertisment îi spune omului de pomul din care nu poate mânca fructele – nu trebuie să mănânce fructele din pomul cunoașterii binelui și răului. Ce se va întâmpla dacă o va face? Dumnezeu i-a spus omului: „Dacă mănânci fructul, cu siguranță vei muri”. Sunt aceste cuvinte cinstite? Dacă Dumnezeu ți-ar spune aceasta, însă tu nu ai înțelege de ce, ai considera-o ca pe o regulă sau ca pe un ordin de urmat? Ar trebui urmat, nu-i așa? Dar chiar dacă omul este sau nu capabil să urmeze aceasta, cuvintele lui Dumnezeu sunt fără echivoc. Dumnezeu i-a spus omului foarte clar ce poate și ce nu poate el să mănânce și ce se va întâmpla dacă va mânca ceea ce nu ar trebui. Ai văzut vreuna dintre firile lui Dumnezeu în aceste cuvinte scurte pe care le-a spus? Sunt adevărate aceste cuvinte ale Sale? Există vreo înșelăciune? Există vreo falsitate? Există ceva amenințător? (Nu.) Dumnezeu i-a spus omului cu onestitate, cinstit și cu sinceritate ce poate și ce nu poate mânca, clar și pe înțeles. Există vreun înțeles ascuns în aceste cuvinte? Sunt clare aceste cuvinte? Mai este nevoie de supoziții? (Nu.) Nu este nevoie să ghiciți. Sensul lor este evident dintr-o privire, iar voi înțelegeți de îndată ce îl vedeți. Este clar ca lumina zilei. Adică, ceea ce vrea să spună și ceea ce vrea să exprime Dumnezeu vin din inima Lui. Lucrurile pe care El le exprimă sunt curate, cinstite și clare. Nu există motive ascunse, nici vreun sens ascuns. El i-a vorbit direct omului, spunându-i ce poate și ce nu poate el să mânânce. Adică, prin aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, omul poate vedea că inima lui Dumnezeu este transparentă, este adevărată. Nu este absolut nicio falsitate aici; nu îți spune că nu poți mânca ceea ce este comestibil sau îți spun „Fă-o și vezi ce se întâmplă” cu lucruri pe care nu le poți mânca. Nu asta vrea să spună El. Orice crede Dumnezeu în inima Lui este ceea ce El spune.

Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (IV)” în Cuvântul Se arată în trup

42. Dumnezeu a creat omul și, de atunci, a condus întotdeauna viața omenirii. Fie că oferă binecuvântări omenirii, dându-le legile și poruncile Lui, fie stipulând diferitele reguli de viață, știți care este scopul intenționat de Dumnezeu atunci când face aceste lucruri? În primul rând, puteți spune cu siguranță că tot ce face El este pentru binele omenirii? Puteți crede că această propoziție este relativ extinsă și goală, dar, vorbind în mod specific, oare nu este tot ceea ce face Dumnezeu pentru a-l conduce și a-l călăuzi pe om spre a trăi o viață normală? Indiferent dacă omul păstrează regulile sau ține legile Sale, scopul lui Dumnezeu este ca omul să nu i se închine Satanei, să nu fie rănit de Satana; acest lucru este fundamental și aceasta a fost ceea ce s-a făcut chiar la început. Încă de la început, când omul nu a înțeles voia lui Dumnezeu, El a luat câteva legi și reguli simple și a dat dispoziții care să acopere fiecare aspect imaginabil. Aceste dispoziții sunt simple, însă conțin în ele voia lui Dumnezeu. Dumnezeu apreciază, prețuiește și iubește sincer omenirea. Nu acesta este cazul? (Da.) Deci, putem spune că inima Sa este sfântă? Putem spune că inima Lui este curată? (Da.) Are Dumnezeu vreo intenție ulterioară? (Nu.) Deci, acest scop al Său este drept și pozitiv? (Da.) Indiferent ce dispoziții a dat Dumnezeu, în timpul lucrării Sale, toate au un efect pozitiv asupra omului și deschid calea. Deci, în mintea lui Dumnezeu există unele gânduri în interes propriu? Dumnezeu are anumite scopuri suplimentare în ce-l privește pe om, sau vrea să-l folosească pe el în vreun fel? (Nu.) Deloc. Dumnezeu face așa cum spune și, de asemenea, gândește astfel în inima Lui. Nu există niciun scop mixt, nici gânduri în interes propriu. El nu face nimic pentru Sine, dar face absolut totul pentru om, fără scopuri personale. Deși are planuri și intenții pentru om, El nu face nimic pentru Sine. Tot ceea ce face El, este exclusiv pentru omenire, pentru a o proteja și pentru a evita ca aceasta să fie dusă pe un drum greșit. Deci, nu este neprețuită această inimă? Puteți vedea în Satana chiar și cel mai mic indiciu al acestei inimi neprețuite? (Nu.) Nu puteți vedea niciun indiciu despre acest lucru în Satana. Tot ceea ce face Dumnezeu este dezvăluit în mod natural. Privind modul în care lucrează Dumnezeu, cum lucrează El? Dumnezeu ia aceste legi și cuvintele Sale și le leagă strâns pe capetele fiecărei persoane, precum incantația cercului de aur,[a] impunându-i-le fiecărui om? Lucrează El în acest fel? (Nu.) Deci, în ce fel Își face Dumnezeu lucrarea? (El ne călăuzește, El ne sfătuiește și ne încurajează.) Dumnezeu amenință? Vă vorbește la nesfârșit? (Nu.) Când nu înțelegi adevărul, cum te călăuzește Dumnezeu? (El face lumină.) El face lumină peste tine spunându-ți limpede că acest lucru nu este în conformitate cu adevărul și ce ar trebui să faci. Din aceste moduri în care lucrează Dumnezeu, ce relație simți că ai cu El? Te fac acestea să simți că Dumnezeu este dincolo de înțelegerea ta? (Nu.) Deci, cum te fac să te simți? Dumnezeu este deosebit de apropiat de tine, nu există nicio distanță între voi. Când El te călăuzește, când îți oferă, te ajută și te sprijină, simți cordialitatea și respectabilitatea Sa, simți cât este de încântător, cât de cald este. Însă ce mod folosește Dumnezeu când îți reproșează stricăciunea ta sau când te judecă și te disciplinează pentru că te răzvrătești împotriva Lui? Îți reproșează în cuvinte? Te disciplinează prin mediul tău și prin oameni, subiecte și lucruri? (Da.) La ce nivel ajunge această disciplină? Ajunge ea în același punct în care Satana îl rănește pe om? (Nu, ea ajunge la un nivel pe care omul îl poate îndura.) Dumnezeu lucrează într-un mod blând, iubitor, delicat și grijuliu, o modalitate care este în mod special măsurată și adecvată. Calea Lui nu te provoacă să simți emoții intense precum: „Dumnezeu trebuie să mă lase să fac aceasta” sau „Dumnezeu trebuie să mă lase să fac cealaltă”. Dumnezeu nu-ți dă niciodată acel fel de mentalitate intensă sau sentimente intense care fac lucrurile de nesuportat. Nu-i așa? Chiar și când accepți cuvintele de judecată și mustrare ale lui Dumnezeu, cum te simți atunci? Când simți autoritatea și puterea Lui, cum te simți atunci? Simți că Dumnezeu este divin și de neîncălcat? (Da.) Te simți departe de Dumnezeu în aceste vremuri? Te simți înspăimântat de Dumnezeu? Nu, simți, în schimb, respect înfricoșat față de El. Nu simt oamenii toate aceste lucruri numai ca urmare a lucrării lui Dumnezeu? Ar avea ei aceste sentimente dacă Satana ar lucra asupra omului? (Nu.) Dumnezeu Își folosește cuvintele, adevărul și viața Sa pentru a-i da, în mod continuu, omului, pentru a-l sprijini. Când omul este slab, când se simte la pământ, Dumnezeu, cu siguranță, nu-i vorbește aspru, spunând: „Nu fii deprimat. Pentru ce te simți astfel? Pentru ce ești slab? Pentru ce trebuie să fii slab? Tu ești atât de slab și întotdeauna atât de deprimat. Care este scopul vieții? Doar să mori!” Oare Dumnezeu lucrează în felul acesta? (Nu.) Are El autoritatea de a acționa în acest fel? (Da.) Dar Dumnezeu nu acționează astfel. Motivul pentru care El nu acționează în acest fel este datorat esenței Sale, esența sfințeniei Lui. Dragostea Sa față de om, aprecierea și prețuirea omului nu pot fi exprimate clar în doar una sau două propoziții. Nu este ceva cauzat de înălțarea omului, ci este ceva scos la iveală de Dumnezeu, în practica actuală; este revelația esenței Lui. Pot toate aceste moduri prin care lucrează Dumnezeu să-i permită omului să vadă sfințenia Sa? În toate aceste moduri în care lucrează Dumnezeu, incluzând intențiile Lui bune, efectele pe care El dorește să le obțină asupra omlui, diferitele moduri pe care le adoptă ca să lucreze asupra lui, felul de lucrare pe care El o face, ceea ce vrea El ca omul să înțeleagă – ai văzut vreun rău sau vreo șiretenie în bunele intenții ale lui Dumnezeu? (Nu.) Deci, în tot ceea ce face, tot ceea ce spune, tot ceea ce gândește Dumnezeu în inima Lui, precum și întreaga Sa esență pe care o dezvăluie – putem să-L numim pe Dumnezeu sfânt? (Da.) Oare vreun om a văzut vreodată această sfințenie în lume sau în sine? În afară de Dumnezeu, ai văzut-o vreodată în vreun om sau în Satana? (Nu.) Din ceea ce am vorbit până acum, putem să-L numim pe El Însuși Dumnezeul unic și sfânt? (Da.) Tot ceea ce-i dă Dumnezeu omului, inclusiv cuvintele Sale, diferitele moduri în care El lucrează asupra lui, ceea ce-i spune, despre ce-i amintește acestuia, ceea ce-l sfătuiește și-l încurajează pe om, toate provin dintr-o singură esență: totul provine din sfințenia lui Dumnezeu. Dacă nu ar exista un astfel de Dumnezeu sfânt, niciun om nu I-ar putea lua locul pentru a face lucrarea pe care o face El.

Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (IV)” în Cuvântul Se arată în trup

43. Acum, cu lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, El nu mai dăruiește har și binecuvântări omului, așa cum a făcut la început, nici nu-i mai convinge pe oameni. În timpul acestei etape a lucrării, ce au văzut oamenii din toate aspectele lucrării lui Dumnezeu pe care le-au experimentat? Ei au văzut dragostea, judecata și mustrarea lui Dumnezeu. În acest moment, mai mult decât atât, Dumnezeu furnizează, sprijină, luminează și îndrumă omul, astfel încât oamenii să ajungă treptat să-I cunoască intențiile, să cunoască cuvintele pe care le spune și adevărul pe care îl acordă omului. Când omul este slab, demoralizat, când nu are unde să se întoarcă, Dumnezeu Își va folosi cuvintele ca să-l mângâie, să-l sfătuiască și să-l încurajeze, astfel încât omul de statură infantilă să-și poată găsi treptat puterea, să se ridice cu optimism și să devină dornic să coopereze cu Dumnezeu. Dar când omul nu-L ascultă pe Dumnezeu sau I se împotrivește sau își dezvăluie propria corupție, Dumnezeu nu va arăta nicio milă în a-l mustra și a-l disciplina. Totuși, pentru nesăbuința, ignoranța, slăbiciunea și imaturitatea omului, Dumnezeu va arăta îngăduință și răbdare. În felul acesta, prin toată lucrarea pe care Dumnezeu o face pentru om, acesta se maturizează treptat, crește și ajunge să cunoască intențiile Lui, să cunoască ceva adevăr, să știe ce sunt lucrurile pozitive și cele negative, să știe ce este răul și ce este întunericul. Dumnezeu nu-l ceartă și nu-l disciplinează întotdeauna pe om, nici nu arată întotdeauna îngăduință și răbdare. Mai degrabă, El Se îngrijește de fiecare persoană în moduri diferite, în etape diferite și în funcție de statura și calibrul ei diferit. El face multe lucruri pentru om și cu mari sacrificii; omul nu înțelege nimic din aceste sacrificii sau din acele lucruri pe care le face Dumnezeu, totuși, tot ceea ce face El este, în realitate, îndeplinit în fiecare persoană în parte. Dragostea lui Dumnezeu este reală: prin harul Lui, omul evită dezastre după dezastre, în timp ce, pentru slăbiciunea omului, El Își arată, iar și iar, îngăduința. Judecata și mustrarea lui Dumnezeu le permit oamenilor să ajungă treptat să cunoască corupția omenirii și esența ei satanică. Ceea ce oferă Dumnezeu, luminarea omului de către El și îndrumarea Sa, toate îi permit omenirii să cunoască din ce în ce mai mult esența adevărului și să cunoască tot mai mult ce au nevoie oamenii, ce drum ar trebui ei să apuce, pentru ce trăiesc, valoarea și semnificația vieții lor și cum să urmeze calea dinainte. Toate aceste lucruri pe care le face Dumnezeu sunt inseparabile de singurul Său scop original. Care este, așadar, acest scop? De ce folosește Dumnezeu aceste căi pentru a-Și desfășura lucrarea asupra omului? Ce rezultat vrea El să obțină? Cu alte cuvinte, ce vrea El să vadă în om și să obțină de la el? Ceea ce vrea Dumnezeu să vadă este că inima omului poate fi reînviată. Aceste căi pe care El le folosește pentru a lucra asupra omului trebuie să trezească continuu inima omului, să trezească duhul omului, permițându-i să știe de unde vine, cine îl călăuzește, îl sprijină, are grijă de el și cine i-a permis să trăiască până acum; acestea sunt pentru a-i permite omului să știe cine este Creatorul, cui ar trebui să se închine, pe ce fel de drum ar trebui să meargă și în ce mod ar trebui să vină omul înaintea lui Dumnezeu; ele sunt folosite pentru a reînvia treptat inima omului, astfel încât el să cunoască și să înțeleagă inima lui Dumnezeu și să înțeleagă marea grijă și intenția din spatele lucrării Sale de mântuire a omului. Când inima omului este reînviată, oamenii nu mai doresc să trăiască viața unei firi degenerate și corupte, ci, în schimb, doresc să caute adevărul spre mulțumirea lui Dumnezeu. Când inima omului a fost trezită, el este capabil apoi să se rupă definitiv de Satana, să nu mai fie rănit, controlat sau păcălit de el. În schimb, omul poate coopera în lucrarea lui Dumnezeu și în cuvintele Sale într-un mod pozitiv pentru a mulțumi inima Lui, obținând astfel frica de Dumnezeu și ferirea de rău. Acesta este scopul original al lucrării lui Dumnezeu.

Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)” în Cuvântul Se arată în trup

44. De-a lungul vieții voastre lungi, practic, fiecare individ a întâmpinat multe situații periculoase și a înfruntat numeroase ispite. Acest lucru este cauzat de faptul că Satana este chiar lângă tine și te fixează permanent cu privirea. Îi place când te lovește dezastrul, când calamitățile se abat asupra ta, când nimic nu-ți merge bine, și îi place când ești prins în plasa Satanei. În ceea ce-L privește pe Dumnezeu, El te protejează permanent, ferindu-te de nenorociri după nenorociri și de dezastre după dezastre. De aceea Eu spun că tot ceea ce are omul – pacea și bucuria, binecuvântările și siguranța personală – este, de fapt, totul sub controlul lui Dumnezeu, iar El călăuzește și decide soarta fiecărui individ. Dar, are Dumnezeu o idee exagerată despre poziția Sa, după cum spun unii? Îți spun că „Eu sunt cel mai mare dintre toți, Eu sunt Cel care Mă ocup de voi, toți trebuie să implorați mila Mea, iar neascultarea va fi pedepsită cu moartea”. A amenințat Dumnezeu vreodată omenirea în acest fel? (Nu.) A spus El vreodată că „Omenirea este coruptă, astfel că nu contează cum o abordez, orice tratament arbitrar va fi bun; Eu n-am nevoie să rânduiesc lucrurile foarte bine pentru ea”. Oare Dumnezeu gândește astfel? A acționat Dumnezeu astfel? (Nu.) Dimpotrivă, tratamentul Său față de fiecare persoană este serios și responsabil, chiar mai responsabil decât ești tu cu tine însuți. Nu este așa? Dumnezeu nu vorbește fără scop, nici nu stă la înălțime, dându-Și aere și nici nu Se mulțumește cu a-i păcăli pe oameni. În schimb, El face, cu sinceritate și în tăcere, lucrurile pe care El Însuși trebuie să le facă. Aceste lucruri aduc binecuvântări, pace și bucurie omului. Ele aduc omul în pace și fericire înaintea privirii lui Dumnezeu și în familia Sa; apoi el trăiește înaintea Lui și acceptă mântuirea Sa cu o gândire și judecată corectă. Deci, a fost Dumnezeu vreodată, în lucrarea Sa, ipocrit față de om? Și-a expus vreodată cu falsitate bunăvoința, păcălindu-l pe om cu câteva glume, întorcându-i apoi omului spatele? A spus Dumnezeu vreodată ceva și apoi a făcut altceva? (Nu.) A făcut El vreodată făgăduințe goale și S-a lăudat, spunându-ți că El poate face un lucru pentru tine sau că îți poate da o mână de ajutor, iar apoi a dispărut? (Nu.) Nu există nicio înșelăciune în Dumnezeu, nicio falsitate. El este credincios și tot ceea ce face El este real. El este Singurul pe care oamenii se pot baza și Dumnezeul căruia Îi pot încredința viețile lor și tot ceea ce au ei. Deoarece nu există nicio înșelăciune în Dumnezeu, putem spune că El este cel mai sincer? (Da.) Bineînțeles că putem, corect? Deși, vorbind acum despre acest cuvânt, când este aplicat lui Dumnezeu, este prea neconvingător, prea umanizat, nu putem face nimic în privința aceasta, deoarece acestea sunt limitele limbajului uman. Acum, este puțin nepotrivit să-L numim pe Dumnezeu sincer, dar, pentru moment, vom folosi acest cuvânt. Dumnezeu este loial și sincer. Deci, ce înțelegem prin a vorbi despre aceste aspecte? Înțelegem diferențele dintre Dumnezeu și om și diferențele dintre Dumnezeu și Satana? Putem spune aceasta. Acest lucru se datorează faptului că omul nu poate vedea în Dumnezeu nicio urmă a firii corupte a Satanei. Am dreptate când spun aceasta? Pot obține un „Amin” pentru aceasta? (Amin!) Nu vedem niciuna dintre răutățile Satanei revelate în Dumnezeu. Tot ceea ce face și dezvăluie Dumnezeu este întru totul folositor și de ajutor pentru om, este făcut în totalitate pentru a avea grijă de om, este plin de viață și îi dă omului un drum de urmat și o direcție în care să meargă. Dumnezeu nu este corupt și, în plus, privind acum la tot ce face, putem spune că El este sfânt? (Da.) Deoarece Dumnezeu nu are niciuna dintre stricăciunile omenirii și nu are nimic asemănător sau identic firii corupte a acesteia sau esenței Satanei, din acest punct de vedere putem spune că Dumnezeu este sfânt. Dumnezeu nu dezvăluie nicio stricăciune, iar revelarea propriei Sale esențe în lucrarea Lui este, în întregime, confirmarea de care avem nevoie că Dumnezeu Însuși este sfânt. Voi vedeți acest lucru? Așadar, pentru a cunoaște esența sfântă a lui Dumnezeu, să luăm în considerare, pentru moment, aceste două aspecte: 1) Nu există nicio fire coruptă în Dumnezeu; 2) Esența lucrării lui Dumnezeu asupra omului îi permite acestuia să vadă însăși esența lui Dumnezeu, iar această esență este în întregime pozitivă. Căci toate lucrurile pe care fiecare fel de lucrare a lui Dumnezeu le aduce omului sunt lucruri pozitive. În primul rând, Dumnezeu îi cere omului să fie cinstit – nu este pozitiv acest lucru? Dumnezeu îi dă omului înțelepciune – nu este pozitiv acest lucru? Dumnezeu îl face pe om capabil să distingă între bine și rău – nu este pozitiv acest lucru? El îi permite omului să înțeleagă semnificația și valoarea vieții umane – nu este pozitiv acest lucru? El îi permite omului să vadă în esența oamenilor, evenimentelor și lucrurilor potrivit cu adevărul – nu este pozitiv acest lucru? (Da, este.) Iar rezultatul tuturor acestor lucruri este că omul nu mai este înșelat de Satana, nu mai continuă să fie rănit sau controlat de el. Cu alte cuvinte, ele permit oamenilor să se elibereze complet de stricăciunea Satanei și, prin urmare, să meargă treptat pe calea temerii de Dumnezeu și a feririi de rău.

Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)” în Cuvântul Se arată în trup

45. Acum, înțelegerea voastră perceptivă despre esența lui Dumnezeu necesită, în continuare, o perioadă lungă pentru a învăța, a confirma, a simți și a experimenta acest lucru, până când, într-o zi, veți cunoaște, chiar din interiorul inimii, sfințenia Sa ca fiind esența fără cusur a lui Dumnezeu, dragostea Lui altruistă, că tot ceea ce acest Dumnezeu îi dă omului este altruist, și veți ajunge să cunoașteți că sfințenia Sa este fără pată și ireproșabilă. Aceste esențe ale lui Dumnezeu nu sunt doar cuvintele pe care El le folosește pentru a-Și expune identitatea, dar Își folosește, în schimb, esența pentru a-l trata, în tăcere și cu sinceritate, pe fiecare individ. Cu alte cuvinte, esența lui Dumnezeu nu este goală, nici nu este teoretică sau doctrinară și, cu siguranță, nu este un fel de cunoaștere. Nu este un fel de educație pentru om, dar, în schimb, este adevărata revelație a propriilor acțiuni ale lui Dumnezeu și este esența revelată a ceea ce are și este El. Omul ar trebui să cunoască această esență și să o înțeleagă, deoarece tot ceea ce face Dumnezeu și fiecare cuvânt pe care-l spune are o mare valoare și o mare importanță pentru fiecare persoană în parte. Când tu ajungi să înțelegi sfințenia lui Dumnezeu, atunci poți să crezi cu adevărat în El; când ajungi să înțelegi sfințenia Sa, atunci poți să înțelegi adevăratul sens al cuvintelor „Dumnezeu Însuși, Unicul”. Nu-ți vei mai imagina că poți alege să umbli pe alte drumuri și nu vei mai fi dispus să trădezi tot ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru tine. Deoarece esența Lui este sfântă, aceasta înseamnă că doar prin Dumnezeu tu poți să umbli pe drumul luminos și drept prin viață; numai prin El poți cunoaște semnificația vieții, doar prin Dumnezeu poți trăi o viață reală, poți poseda și cunoaște adevărul și doar prin El poți obține viață din adevăr. Doar Dumnezeu Însuși te poate ajuta să te ferești de rău și să te izbăvești de răutatea și de controlul Satanei. În afară de Dumnezeu, nimeni și nimic nu te poate mântui din marea suferinței ca să nu mai suferi: acest lucru este determinat de esența Sa. Doar Dumnezeu Însuși te mântuiește atât de altruist, doar El este, în cele din urmă, responsabil pentru viitorul, destinul și viața ta și El rânduiește toate lucrurile pentru tine. Acest lucru este ceva pe care nimic creat sau necreat nu îl poate realiza. Deoarece nimic creat sau necreat nu posedă o esență a lui Dumnezeu, astfel ca aceasta, nicio persoană sau lucru nu are capacitatea de a te mântui sau de a te conduce. Aceasta este importanța esenței lui Dumnezeu pentru om.

Fragment din „Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)” în Cuvântul Se arată în trup

Note de subsol:

a. „Incantația cercului de aur” se referă la faimosul roman chinez „Călătorie în Vest”, în care călugărul Xuanzang folosește o incantație pentru a-l controla pe Regele Maimuță prin intermediul unui cerc de aur plasat pe capul regelui, cerc care poate să fie strâns în mod magic, provocând astfel dureri de cap insuportabile. Ulterior, aceasta a devenit o metaforă pentru înlănțuirea oamenilor.

Anterior:(II) Cuvinte despre firea dreaptă a lui Dumnezeu

Următorul:(IV)Cuvinte despre Dumnezeu ca sursa vieții pentru toate lucrurile

Conținuturi Similare