În primul rând, să vorbim despre ce sunt decretele administrative și despre definiția decretelor administrative. Acesta este un lucru ce trebuie înțeles. Când unii oameni aud despre „decrete administrative”, ei se întreabă: „Care este semnificația decretelor administrative? Sunt statute legale? Sunt reguli? Sunt ele un sistem? Vreun set de proscrieri de clan? Sunt ele porunci? Ce-or fi oare?” Oamenilor le lipsește înțelegerea. Nimeni nu înțelege exact ce sunt decretele administrative sau cum funcționează ele. Deși oamenii spun adesea: „Dumnezeu are decretele Sale administrative. Dacă ești neascultător, Dumnezeu va folosi acele decrete pentru a te ține sub supraveghere și a te pedepsi.” Ei debitează cuvintele „decrete administrative” fără a înțelege semnificația lor esențială. Deci, ce anume sunt decretele administrative? Sunt o categorie de cuvinte expuse de Dumnezeu care se adresează naturilor și firilor corupte ale oamenilor pentru a-i ține sub supraveghere. Decretele administrative nu sunt legi sau statute legale și cu atât mai puțin pot fi comparate cu constituțiile lumii omenești. Ele sunt o serie de parametri definiți de Dumnezeu cu scopul de a ține sub supraveghere comportamentul oamenilor. Detaliile decretelor administrative menționează felul în care să ne temem de Dumnezeu, cum să-L slăvim, cum să I ne supunem, cum să ne purtăm ca o ființă creată, cum să ne comportăm ca o persoană, cum să-L mărturisim pe Dumnezeu și cum să evităm să facem de rușine numele lui Dumnezeu. Detaliile decretelor administrative ale lui Dumnezeu menționează multe lucruri. Unii spun: „Duhul lui Dumnezeu poate face lucruri. El poate pedepsi oamenii și răsplăti fiecare persoană cu ceea ce merită. De asemenea, Dumnezeu a rostit adevărul pentru a îndruma toți oamenii. De ce trebuie să existe decrete administrative?” Adevărul se referă la pătrunderea oamenilor în viață și la înțelegerea de către oameni a firilor corupte. Decretele administrative sunt prevederi definite clar. Oricare ar fi starea ta, orice fel de om ai fi, dacă tu crezi în Dumnezeu, trebuie să îndeplinești tot ce este prevăzut în decretele administrative din casa lui Dumnezeu. Dacă nu poți, numele tău va fi anulat și, în ochii lui Dumnezeu, vei fi detestat și respins. În realitate, decretele administrative sunt acțiunile minim indispensabile cerute de la credincioșii în Dumnezeu, la fel cum israeliții L-au venerat pe Iahve în Epoca Legii cu sacrificii și respectând Sabatul. În Epoca Legii, Iahve a făcut o anumită lucrare, a rostit multe cuvinte și a emis numeroase legi. Acele legi au inclus, în mod natural, multe lucruri pe care omul ar trebui să le facă: cum ar trebui să Îl venereze pe Iahve, de exemplu, sau cum să facă sacrificii pentru Iahve, să plătească zeciuiala, să facă jertfe și așa mai departe. La acea vreme, acestea erau numite legi, iar până în vremea Epocii Harului, prevederi echivalente au fost numite porunci și tuturor oamenilor li se cerea să se supună acestora. Acum, în Epoca Împărăției, în această etapă a lucrării din zilele de pe urmă, poruncile unei noi ere au fost exprimate și ele se numesc acum decrete administrative. În Epoca Împărăției, aceste porunci fac parte din decretele administrative. Totuși, poruncile din Epoca Harului nu pot servi drept decrete administrative astăzi, fiindcă ceea ce Dumnezeu cere de la om în fiecare epocă este diferit.

Fiecare epocă are porunci și fiecare epocă are cerințele și criteriile lui Dumnezeu pentru oameni, criterii care se schimbă în funcție de schimbările din epocă și de cerințele lucrării lui Dumnezeu. Ar fi nepotrivit să folosim astăzi unele dintre legile Epocii Legii, dar, desigur, unele sunt încă potrivite. Dintre poruncile despre care a vorbit Isus în Epoca Harului, cele mai multe sunt potrivite pentru ziua de azi, iar unele nu sunt. Unii oameni spun: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, nu păcătui, nu comite adulter, nu te închina la idoli – cum ar putea acestea să nu fie potrivite?” Vorbesc doar despre câteva dintre ele. Pentru cele precum: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”, depinde de circumstanțe, așa că nu vă faceți o idee greșită. Unii oameni absurzi spun: „Dumnezeu a spus că legile și poruncile precedente au fost toate abolite și foarte puține pot fi încă folosite.” Nu trebuie să transmiți această înțelegere. Răspândirea unui astfel de mesaj este o greșeală și provoacă perturbări. Aceasta este o interpretare greșită a cuvintelor lui Dumnezeu. Cei care interpretează greșit cuvintele lui Dumnezeu Îi jignesc firea, iar cei care Îi jignesc firea sunt demoni. Indiferent de moment, trebuie să păstrezi minimul necesar pentru decența unui sfânt. Acest lucru, cel puțin, este necesar pentru a avea o oarecare asemănare umană. Toate acele legi și porunci au fost create conform epocii și contextului lor contemporan și conform lucrării contemporane și nevoilor omului. În era actuală, Dumnezeu a mai rostit unele cuvinte și a mai dat oamenilor unele reguli pentru a-i ține sub supraveghere. Cu alte cuvinte, El le-a dat criterii, de exemplu cum să creadă în Dumnezeu, ce ar trebui și ce nu ar trebui să facă precum parte a credinței lor în Dumnezeu și așa mai departe. În Epoca Harului, Isus a spus: „Nu am venit să desființez legea, ci să o împlinesc.” Totuși, după aceea, El a desființat multe legi. Aceste legi nu erau potrivite pentru acea epocă, nu erau potrivite pentru lucrarea din acea vreme și nu erau potrivite pentru mediul din acea vreme, așa că El le-a desființat. Astăzi, desigur, este și mai multă nevoie să fie desființate. În mod similar, în noua epocă, unele porunci ale Noului Testament trebuie să fie abolite, iar unele trebuie să continue, deoarece mediul lucrării de astăzi este diferit, iar ceea ce au nevoie oamenii este diferit. Fiecare etapă a lucrării este mai presus de ultima. Unii oameni absurzi spun: „Domnul Isus a spus că a venit să împlinească legea, așa că de ce a desființat și a eliminat atât de mult din ea? De ce faptele Lui au încălcat legea?” Desființarea făcută de El a fost de fapt o împlinire. Asta pentru că lucrarea pe care El a făcut-o a obținut acest tip de rezultat, așa că nu mai era nevoie să se respecte acele legi. La fel ca după ce Isus a slujit ca jertfă pentru păcat, nu a mai fost necesar să se facă jertfe pentru păcat conform acelei legi, deoarece lucrarea lui Dumnezeu nu urmează reguli. Anumite legi și porunci pot fi abolite și poate fi folosită o lucrare nouă în locul acestora. Dacă ai răspândi mesajul: „Toate poruncile anterioare au fost desființate. Nu mai sunt de folos”, ar fi absurd. Astăzi, Dumnezeu a emis decrete administrative potrivit stărilor și nevoilor omenirii. Unii întreabă: „De ce ar emite Dumnezeu decrete administrative în fiecare epocă? Asta s-a făcut deja o dată, oamenii le cunosc, și facem ceea ce se cere. Asta ar trebui să fie tot. De ce să tot emiți noi decrete?” Spune-mi, la cât de corupți sunt oamenii în ziua de azi, ar fi posibil să nu fie emise decrete administrative? Toți oamenii au firi corupte. Pot oamenii să asculte de Dumnezeu în timp ce sunt controlați de naturile lor corupte? Nu poți pretinde că, odată ce oamenii dobândesc credință în Dumnezeu și sunt capabili să îndeplinească poruncile și să li se supună, ei au devenit sfinți și drepți. Nu funcționează așa. Oamenii au firi corupte și trăiesc mereu în miezul acelor firi corupte, așa că este mereu nevoie de decrete administrative corespunzătoare pentru a le ține comportamentul sub supraveghere. Dacă oamenii încalcă într-adevăr aceste decrete administrative, ei pot fi disciplinați, li se pot impune limitări și pot fi alungați și excluși. Există tot felul de consecințe. În Epoca Legii și Epoca Harului, existau legi și porunci. Acum, în Epoca Împărăției, pe lângă porunci, trebuie să fie și decrete administrative. Deci, care sunt decretele administrative primare ale Epocii Împărăției? În momentul de față, urmează să fie emise zece.

1. Omul nu ar trebui să se preamărească, nici să se înalțe pe sine. El ar trebui să se închine și să-L înalțe pe Dumnezeu.

„Omul nu ar trebui să se preamărească, nici să se înalțe pe sine. El ar trebui să se închine și să-L înalțe pe Dumnezeu.” Aceste patru lucruri vorbesc, de fapt, despre o singură chestiune: în discursul lor, oamenii trebuie să adopte o poziție umană și nu ar trebui să se laude cu ei înșiși. Nu te lăuda cu cât de bine ai condus o anumită biserică, nu te lăuda că aceasta îți aparține și nu te lăuda că Dumnezeu te folosește și este deosebit de bun cu tine. Nu debita lucruri de genul: „Dumnezeu a mâncat cu noi și a stat de vorbă cu noi.” Aceste lucruri pe care le spui nu se aliniază cu realitatea. Dumnezeu îi tratează pe toți aleșii Săi în același mod. Atât timp cât o persoană nu a fost expusă și alungată, Dumnezeu are aceeași atitudine față de toți. Dacă Dumnezeu a avut părtășie despre adevăr cu tine, asta nu dovedește că ești mai bun decât alții, ci mai degrabă, a fost pentru că doar s-a întâmplat să ai acea ocazie. Atunci care este lucrul rezonabil de spus? Dacă nu poți avea părtășie despre adevăr și dacă ești incapabil să oferi viață fraților și surorilor tale, atunci trebuie să practici introspecția și să te cunoști, să te analizezi minuțios, să fii capabil să spui ce este în inima ta, să te deschizi și să te dezvălui înaintea tuturor. Să pui asta în practică va avea rezultate. A te deschide nu înseamnă a te justifica. Înseamnă a prezenta motivațiile și gândurile incorecte din tine pentru analiză, astfel încât toată lumea să ajungă să cunoască împreună, permițând și altora să beneficieze de asta. Făcând acest lucru, nu te înalți pe tine însuți. Dacă te tratezi corect și îți ocupi locul potrivit, adică dacă poți să lași deoparte și să îți analizezi propriile motivații, să dezvălui lucrurile murdare din interiorul tău și, făcând acest lucru, să te expui, asta arată că ești în poziția corectă. Am descoperit că mulți conducători sunt capabili doar să facă morală oamenilor și să le țină predici altora și că nu pot comunica cu alții ca fiindu-le egali. Nu sunt capabili să interacționeze în mod normal cu oamenii. Când unii oameni vorbesc, e ca și cum ar ține mereu un discurs sau ar face un raport. Cuvintele lor sunt întotdeauna îndreptate numai către stările altor oameni, dar nu vorbesc niciodată deschis despre ei înșiși. Nu își analizează niciodată propriile firi corupte, în schimb doar disecă problemele altor oameni, folosindu-le ca exemplu prin care să le ofere tuturor cunoaștere. De ce fac ei asta? De ce predică astfel de predici și de ce spun astfel de lucruri? Aceasta este dovada că nu se cunosc defel pe ei înșiși, că sunt prea lipsiți de rațiune și că sunt prea aroganți și îngâmfați. Ei cred că abilitatea lor de a recunoaște firile corupte ale altor oameni demonstrează că ei sunt mai presus de alții, mai buni decât ceilalți în a discerne oamenii și lucrurile și că sunt mai puțin corupți decât alți oameni. Sunt capabili să îi analizeze și să le facă morală altora, dar pe ei înșiși nu se dezvăluie, nu-și expun sau analizează propriile firi corupte, nu-și arată adevărata față și nu spun nimic despre propriile motivații. Ei doar le țin altora lecții pentru că se comportă inadecvat. Aceasta este mărire de sine și exaltare de sine. Cum poți să fii conducător și totuși să fii atât de nerezonabil de supărător? De ce, după ce ai fost numit conducător al unei biserici, îi cerți pe alții cu nonșalanță, te comporți arbitrar și acționezi după cum dorești? De ce nu iei niciodată în considerare consecințele cuvintelor tale, nu iei niciodată în considerare propria-ți identitate? De ce te comporți așa? Asta e pentru că, deși ești conducător, nu îți cunoști propriul statut și propria identitate. A rândui ca tu să fii un conducător înseamnă doar a te ridica și a-ți oferi șansa de a practica. Nu e pentru că ai mai multă realitate decât alții sau pentru că ești mai bun decât alții. De fapt, ești la fel ca toți ceilalți. Niciunul dintre voi nu are realitatea și, în anumite privințe, poți fi chiar mai corupt decât alții. Așadar, de ce ai cauza necazuri în mod nerezonabil și, în mod arbitrar, le-ai ține lecții, i-ai ocărî și i-ai constrânge pe alții? De ce să-i forțezi pe alții să te asculte, chiar și atunci când greșești? Ce demonstrează asta? Demonstrează că ești într-o poziție greșită. Nu lucrezi din poziția unui om, îți faci lucrarea din poziția lui Dumnezeu, dintr-o poziție deasupra altora. Dacă ceea ce spui este corect și în concordanță cu adevărul, ceilalți te pot asculta. Este acceptabil în acest caz. Dar când greșești, de ce îi forțezi pe alții să te asculte? Ai autoritate? Ești suprem? Ești tu adevărul? Când unii oameni merg într-un loc pentru a predica Evanghelia și văd că oamenii de acolo și condițiile de viață ale acestora nu sunt pe gustul lor, ei ajung să le displacă locul și vor să plece în altă parte. O altă persoană le-ar putea spune: „E nevoie de cineva aici ca să predice Evanghelia. Vei întârzia lucrarea dacă pleci.” Dar ei nu vor asculta și insistă să plece, spunând: „Atunci de ce nu rămâi tu? Eu trebuie să plec! Ar trebui să mă ascultați și să învățați să vă supuneți.” Ei ar prefera să întârzie lucrarea bisericii, pentru a face cum vor ei și a alege un loc care le place. Ei fac tot ce vor și cer altora să facă tot ce spun ei. Nu se preamăresc pe ei înșiși? Nu se înalță pe ei înșiși? Nu sunt ei oameni aroganți? În datoria lor, își urmăresc propriile preferințe cât mai mult posibil, fără să practice câtuși de puțin adevărul. Așadar, atunci când conduc oamenii, ei nu le cer acelora pe care îi conduc să practice adevărul. În schimb, cer ca alții să asculte ce spun ei și să le urmeze căile. Nu înseamnă acest lucru că le cer oamenilor să-i trateze ca pe Dumnezeu și să asculte de ei ca de Dumnezeu? Au ei adevărul? Ei sunt lipsiți de adevăr, plini de firea Satanei și sunt demonici. Așadar, de ce le cer încă oamenilor să asculte de ei? Oare o astfel de persoană nu se mărește pe sine? Nu se înalță pe sine? Pot astfel de indivizi să aducă oameni înaintea lui Dumnezeu? Îi pot face pe oameni să se închine lui Dumnezeu? Sunt cei care vor ca oamenii să li se supună. Când lucrează astfel, îi conduc ei cu adevărat pe oameni să intre în realitățile adevărului? Chiar fac lucrarea încredințată lor de Dumnezeu? Nu, ei încearcă să-și stabilească propria împărăție. Vor să fie Dumnezeu și vor ca oamenii să-i trateze ca pe Dumnezeu și să asculte de ei ca de Dumnezeu. Nu sunt ei antihriști? Calea antihriștilor a fost întotdeauna astfel: indiferent de întârzierea lucrării bisericii sau de gradul de împiedicare sau de vătămare a intrării în viață a aleșilor lui Dumnezeu, toți trebuie să li se supună și să-i asculte. Nu este aceasta natura demonilor? Nu este aceasta firea Satanei? Oamenii ca aceștia sunt demoni vii în piele umană. Poate că au fețe umane, dar, în ei, totul este demonic. Tot ceea ce spun și fac ei este demonic. Nimic din ceea ce fac ei nu este în concordanță cu adevărul, nimic nu este ceea ce fac oamenii cu rațiune, așadar, nu poate fi vreo îndoială că acestea sunt acțiunile demonilor, ale Satanei și ale antihriștilor. Ar trebui să puteți discerne clar asta. Așa că, atunci când acționați, vorbiți și interacționați cu ceilalți – în tot ceea ce faceți în viață – ar trebui să păstrați în inima voastră acest decret: „Omul nu ar trebui să se preamărească, nici să se înalțe pe sine. El ar trebui să se închine și să-L înalțe pe Dumnezeu.” În acest fel, oamenilor le sunt impuse limitări și nu vor merge atât de departe încât să ofenseze firea lui Dumnezeu. Acest decret administrativ este crucial și toți ar trebui să vă gândiți bine ce înseamnă acesta, de ce Dumnezeu cere acest lucru de la omenire și ce intenționează El să realizeze. Luați în considerare acest lucru cu atenție. Nu-l lăsați pur și simplu să intre printr-o ureche și să iasă prin cealaltă. Acest lucru va fi cu adevărat benefic pentru voi.

2. Fă orice este benefic pentru lucrarea lui Dumnezeu și nu face nimic care este în detrimentul intereselor lucrării lui Dumnezeu. Apără numele lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu.

Ar trebui să sprijini și să-ți asumi responsabilitatea pentru orice lucru care are legătură cu interesele casei lui Dumnezeu sau care privește lucrarea casei lui Dumnezeu și numele lui Dumnezeu. Fiecare dintre voi are această responsabilitate și obligație și asta este ceea ce trebuie să faceți.

3. Banii, obiectele materiale și toate bunurile din gospodăria lui Dumnezeu sunt ofrandele care ar trebui să fie oferite de om. De aceste ofrande nu se pot bucura decât preotul și Dumnezeu, căci ofrandele omului sunt pentru bucuria lui Dumnezeu. Dumnezeu doar împărtășește aceste ofrande cu preotul; nimeni altcineva nu este calificat sau îndreptățit să se bucure de nicio parte din ele. Toate jertfele omului (inclusiv bani și lucruri materiale de care se poate bucura) sunt date lui Dumnezeu, nu omului și astfel, de aceste lucruri nu ar trebui să se bucure oamenii; dacă omul ar fi să se bucure de ele, atunci ar fura ofrandele. Oricine face acest lucru este un Iuda, căci, pe lângă faptul că a fost trădător, Iuda a furat ce era în sacul de bani.

Trebuie să explic aceste cuvinte. Dacă nu o fac, există anumiți oameni care sunt atât de nerușinați și cu obrazul atât de gros, încât vor fura ofrande. În prezent, conducătorii și lucrătorii de la toate nivelurile din biserică sunt în perioada de probă temporară. Cei care sunt potriviți vor fi folosiți în continuare, dar cei nepotriviți vor fi suspendați sau alungați. Aceste poziții nu sunt fixe. Să nu crezi că a fi conducător sau lucrător înseamnă că poziția ta este fixă și că nu vei fi niciodată suspendat sau alungat. Nu îți îngădui această iluzie. Este o dorință extravagantă. Preotul nu este un conducător obișnuit. El are dreptul și calificarea de a-L sluji pe Dumnezeu direct. În mod firesc, acest drept și calificare îi sunt date de Dumnezeu. Este la fel ca preoții din Epoca Legii. Ei puteau intra în templu, dar nimeni altcineva nu putea, și puteau mânca din jertfe, dar nimeni altcineva nu putea. Astăzi, în Epoca Împărăției, ce fel de persoană este un preot? O persoană care în trecut ar fi fost cunoscută ca preot este acum numită cineva care este folosit de Duhul Sfânt. Deci, vă descrie acest lucru? Voi nu sunteți deloc preoți! Un preot este cineva care este folosit de Duhul Sfânt și nimeni altcineva, cu excepția unei astfel de persoane, nu se poate bucura de jertfe. Nimeni altcineva nu este demn. Dacă pretinzi că ești demn, faci acea afirmație din proprie inițiativă. Nu ți se va permite să te bucuri de jertfe. Ele nu îți sunt destinate ție.

Voi vorbi mai multe despre situația voastră. Pentru oameni ca voi, conducători și lucrători care fac lucrări specifice la biserici, biserica vă poate asigura cheltuieli de călătorie, dar nu este responsabilă pentru nevoile voastre zilnice. Crezi în Dumnezeu, iar sacrificiul tău pentru Dumnezeu este voluntar. Dacă spui: „Nu fac asta voluntar, a fost rânduit de casa lui Dumnezeu”, atunci poți să pleci. Unii oameni spun: „Dumnezeu m-a chemat, Dumnezeu a vrut să mă folosească, așa că am venit. Nu am venit în mod voluntar.” Dacă e așa, atunci nu am nevoie de tine acum. Poți să pleci. Eu nu forțez niciodată oamenii. Cu toate că ești aici în mod voluntar, dacă ești păstrat depinde de calificările tale. Dacă nu ești calificat, nu vei fi folosit. Poate fi găsit altcineva care să-ți ia locul. Acesta este principiul după care casa lui Dumnezeu folosește oamenii. Nu se acordă excepții speciale. Banii casei lui Dumnezeu sunt cheltuiți pentru lucrarea ei, nu sunt meniți să susțină viețile individuale ale oamenilor și nici nu sunt meniți pentru plăcerea personală a oamenilor.

4. Omul are o fire coruptă și, în plus, este stăpânit de emoții. Ca atare, este absolut interzis ca doi membri de sex opus să lucreze împreună neînsoțiți atunci când slujesc lui Dumnezeu. Orice persoană descoperită făcând acest lucru va fi exclusă, fără excepție.

Unii frați insistă să aibă părtășie numai cu surori și chiar să o facă între patru ochi. Ei le vorbesc deschis surorilor atunci când au părtășie cu ele, dar refuză să facă asta cu altcineva. Acești oameni nu sunt buni! Unele surori nu au părtășie cu alte surori și nu le vorbesc niciodată deschis, căutând exclusiv frați cu care să aibă părtășie. Ce fel de oameni sunt aceștia? Chiar nu există nicio soră care te poate sprijini? Chiar nu există nicio soră care să aibă părtășie cu tine? Toate te disprețuiesc? Niciuna nu e potrivită pentru tine? Nu te poți înțelege decât cu frații? Cred că ai alte motive! Sunt oameni care flirtează mereu cu sexul opus. E un lucru periculos. Trebuie să te înfrânezi, să dezvolți o anumită pătrundere și să folosești o oarecare rațiune. Oamenii au firi corupte, așa că nu fi îngăduitor cu tine însuți în mod nesăbuit. Trebuie să te supui unei anumite înfrânări și, în acest fel, comportamentul tău va fi îmbunătățit. Fără reținere și fără teamă de Dumnezeu, oamenii devin desfrânați la extrem. Odată ce încalcă decretele administrative, consecințele sunt grave, așa că trebuie să-și amintească întotdeauna acest decret administrativ.

5. Nu Îl judeca pe Dumnezeu, nici nu dezbate cu dezinvoltură lucruri legate de Dumnezeu. Fă ceea ce ar trebui să facă omul și vorbește așa cum omul ar trebui să vorbească, și nu depăși limite, și nici nu încălca granițe. Pune-ți lacăt la gură și ai grijă unde pășești, pentru a evita să faci ceva care să ofenseze firea lui Dumnezeu.

6. Fă ceea ce ar trebui să fie făcut de om, îndeplinește-ți obligațiile, îndeplinește-ți responsabilitățile și respectă-ți datoria. De vreme ce crezi în Dumnezeu, ar trebui să-ți aduci contribuția la lucrarea lui Dumnezeu; dacă nu faci astfel, atunci nu ești potrivit să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu, și nu ești potrivit să trăiești în casa lui Dumnezeu.

Decretul Șase face referire la îndatoririle oamenilor. Indiferent de pătrunderea ta anterioară în viață sau de felul în care a decurs căutarea ta personală și indiferent de calibrul sau umanitatea ta, atâta vreme cât lucrarea bisericii cere ca tu să faci ceva, oricât de mari ar fi greutățile și dificultățile, ar trebui s-o faci. Dacă nu, ești nevrednic să rămâi în casa lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu nu oferă mese gratuite și nu adăpostește trântori! Dacă cineva nu urmărește adevărul, trebuie cel puțin să poată fi un făcător de servicii. Dacă nu vor să ofere nici măcar cel mai mic serviciu sau depun doar efortul cel mai mic de dragul unei îmbucături de mâncare, trebuie să fie îndepărtați, cărțile lor care conțin cuvintele lui Dumnezeu trebuie să fie luate înapoi, iar ei trebuie să fie tratați ca noncredincioși. Cel puțin, oamenii trebuie să creadă sincer în Dumnezeu, să aibă o oarecare teamă de Dumnezeu în inima lor și să arate unele manifestări de adorare a lui Dumnezeu, pentru a fi vrednici să rămână în casa Lui. Casa lui Dumnezeu nu cere mult de la oameni. Atât timp cât cineva are conștiință și rațiune, poate înțelege și accepta adevărul și poate fi responsabil în datoria lui, este suficient. Cel puțin comportamentul și felul în care acționezi trebuie să fie acceptabile. Trebuie să ai un minim de teamă de Dumnezeu și trebuie să-I arăți o oarecare ascultare. Dacă nu poți face nici măcar atât, atunci ar trebui să te duci înapoi acasă și să nu mai pierzi vremea în casa lui Dumnezeu. Dacă refuzi până și cea mai mică datorie și vrei numai să profiți de casa lui Dumnezeu, ești tu cineva care crede sincer în Dumnezeu? După părerea Mea, un astfel de om este un non-credincios, cu nimic diferit de un necredincios. Este dezgustător! Dacă dorești să crezi în Dumnezeu, fă-o cum se cuvine sau nu o face deloc. Credința în Dumnezeu este voluntară. Nimeni nu te obligă. Dacă nu poți înțelege această chestiune măruntă, ce mai este de spus despre credința în Dumnezeu? Casa lui Dumnezeu nu vrea risipă. Biserica nu este o stație de salvare. Cei cărora le lipsește chiar și cea mai simplă acceptare a adevărului vor fi alungați și înlăturați! Adevărul stăpânește în casa lui Dumnezeu. Dacă cineva încearcă vreo prostie sau provoacă vreo tulburare sau neliniște, trebuie înlăturat și alungat complet.

7. În lucrarea și problemele bisericii, în afară de a-L asculta pe Dumnezeu, urmează instrucțiunile omului care este folosit de Duhul Sfânt în toate. Chiar și cea mai mică infracțiune este inacceptabilă. Trebuie să fii absolut în ascultarea ta și nu analiza ce este bine sau rău; ce este bine sau rău nu are nimic de a face cu tine. Singura ta grijă trebuie să fie ascultarea deplină.

Trebuie să asculți și să te supui omului folosit de Duhul Sfânt, indiferent de ceea ce spune sau face. Fă ceea ce ți s-a spus să faci, în modul în care ți s-a spus să o faci. Nu spune: „Dumnezeu știe? Trebuie să-L întreb pe Dumnezeu.” Nu este nevoie să întrebi, doar fă ceea ce omul folosit de Duhul Sfânt ți-a spus să faci. Înțelegi? Nu este nevoie să vorbim mai mult despre asta. Ar trebui să înțelegeți deja clar acest lucru.

8. Oamenii care cred în Dumnezeu ar trebui să se supună lui Dumnezeu și să se închine Lui. Nu înălța sau admira pe nimeni; nu-L pune pe Dumnezeu primul, oamenii pe care-i admiri pe locul doi și pe tine pe al treilea. Nicio persoană nu ar trebui să aibă un loc în inima ta și nu ar trebui să consideri că oamenii – în special cei pe care îi venerezi – sunt comparabili cu Dumnezeu sau că sunt egalii Săi. Acest lucru este intolerabil pentru Dumnezeu.

Unii oameni sunt capabili mai ales să se dea de partea câștigătorilor doar după victorie și să îi lingușească pe alții. Pe oricine văd că îl complimentez, îl tratez bine sau cu care petrec adesea timp având părtășie, ei își propun să îl lingușească. O noțiune a prins contur în mintea lor: acum, după Dumnezeu vine acest frate anume, iar apoi, după ei, vine această soră anume. Nu nutri gradații în mintea ta: Dumnezeu este primul, cineva este al doilea, al treilea sau al patrulea… Au vreun scop astfel de clasamente? Nu e asta la fel ca o curte imperială, unde împăratul este primul, primul-ministru este al doilea și un alt funcționar este al treilea? Nu există astfel de ranguri în casa lui Dumnezeu, există doar Dumnezeu și aleșii lui Dumnezeu, iar aleșii lui Dumnezeu ar trebui să asculte doar de Dumnezeu și să I se închine Lui! La drept vorbind, sunteți toți egali. Indiferent dacă L-ați acceptat pe Dumnezeu din prima sau mai târziu și indiferent de sexul, vârsta sau calibrul vostru, sunteți cu toții egali în fața lui Dumnezeu. Să nu te închini oamenilor și să nu ai o părere prea bună despre tine. Nu crea ranguri sau gradații. Dacă o faci, asta demonstrează că ceea ce este în inima ta a fost contaminat cu multe noțiuni și închipuiri umane și, astfel, ai toate șansele să încalci decretele.

9. Gândește-te doar la lucrarea bisericii. Să renunți la perspectivele propriului trup, să fii ferm în chestiuni legate de familie, să te dedici din toată inima lucrării lui Dumnezeu și să pui lucrarea lui Dumnezeu pe primul loc, iar viața ta pe al doilea loc. Aceasta este decența unui sfânt.

10. Rudele care nu sunt credincioase (copiii tăi, soțul sau soția ta, surorile sau părinții tăi și așa mai departe) nu ar trebui să fie forțațe în biserică. Casa lui Dumnezeu nu este lipsită de membri și nu este nevoie să își constituie numărul cu oameni care nu au niciun folos. Toți aceia care nu cred cu bucurie nu trebuie să fie conduși în biserică. Acest decret este adresat tuturor oamenilor. Ar trebui să vă verificați, să vă monitorizați și să vă reamintiți unii celorlalți de această chestiune; nimeni nu o poate încălca. Chiar și atunci când rudele care nu sunt credincioase intră fără tragere de inimă în biserică, nu trebuie să li se procure cărți, nici să li se dea un nou nume; astfel de oameni nu sunt din casa lui Dumnezeu, iar intrarea lor în biserică trebuie oprită prin toate mijloacele necesare. Dacă asupra bisericii se abate un necaz din cauza invaziei demonilor, atunci voi înșivă veți fi excluși sau restricții vor fi puse asupra voastră. Pe scurt, toată lumea are o responsabilitate în privința acestei chestiuni, totuși, nu ar trebui să fii nesăbuit, nici să o folosești pentru a-ți rezolva problemele personale.

Acestea sunt cele zece decrete administrative ale lui Dumnezeu pe care aleșii lui Dumnezeu trebuie să le urmeze în Epoca Împărăției. Amintește-ți-le pe toate.

1995-1996