Astăzi, subiectul părtășiei noastre este intrarea omului în noua epocă, Epoca Împărăției, și felul în care oamenii ar trebui să trăiască în Epoca Împărăției, cum ar trebui să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu în Epoca Împărăției și cum să intre cu adevărat în noua epocă. Asupra căror lucruri se va concentra, în principal, această discuție despre felul în care omul intră în noua epocă? Dumnezeu exprimă atât de multe cuvinte în Epoca Împărăției și face lucrarea de judecată și mustrare, iar toți aleșii lui Dumnezeu ar trebui să știe exact cum ar trebui să creadă omul în Dumnezeu în Epoca Împărăției, pentru a-I îndeplini cerințele. Majoritatea oamenilor din trecut credeau în Domnul și se bucurau din abundență de harul primit de la Dumnezeu. În prezent, ei încep să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu de judecată și mustrare, deci cum pot face ei trecerea de la vechile lor păreri despre credința în Dumnezeu la una nouă, care întrunește cerințele lui Dumnezeu? Indiferent dacă părerile tale din trecut despre credința în Dumnezeu erau corecte sau greșite, acest lucru nu va fi o chestiune de analizat, iar tu ar trebui să înfrunți realitatea și trebuie să știi cum să crezi și cum să urmărești acum. Dacă tu continui să urmărești bazându-te pe modul în care credeai în Epoca Harului și continui să crezi în Dumnezeu pe baza opiniilor tale din trecut, atunci nu vei fi intrat în noua epocă. Permiteți-Mi să spun mai întâi o sintagmă demonstrativă care va explica această problemă. Ce sintagmă este aceasta? Această sintagmă a fost rostită adesea în Epoca Harului: „Când o persoană crede în Dumnezeu, întreaga sa familie este binecuvântată.” Adică, atunci când o persoană credea în Isus, întreaga sa familie, de la cel mai în vârstă până la cel mai tânăr, beneficia prin asociere și toți se bucurau de pace și veselie. Întrucât Isus a săvârșit lucrarea de răscumpărare, El a fost infinit de tolerant, răbdător, milostiv și iertător față de om. Indiferent cum era intrarea ta în viață sau cum era calibrul tău sau câte păcate comiseseși în trecut, tot ce trebuia să faci era să Îi mărturisești Domnului și totul era iertat, iar pacea și bucuria îți erau oferite. Tot ce trebuia să faci era să „crezi” și asta era suficient – atât de simplu era. Se întâmplă acum ca atunci când o persoană crede în Dumnezeu, întreaga sa familie să fie binecuvântată? Nu. De ce nu se face această lucrare acum? Pentru că a sosit vremea, iar Dumnezeu este aici pentru a face lucrarea de judecată și pentru a mântui omenirea de sub influența Satanei o dată pentru totdeauna. De aceea, Dumnezeu cere acum ca oamenii să fie loiali și sinceri față de El, să I se închine și să-L asculte și să aibă o inimă care Îl venerează – acestea sunt lucrurile pe care oamenii trebuie să le facă. Dacă aceia care cred în Dumnezeu pot să primească, să accepte, să înțeleagă și să dobândească adevărul, atunci vor fi pe deplin mântuiți. Cu toate acestea, cei care nu acceptă adevărul și care doar râvnesc la harul lui Dumnezeu vor fi alungați. Dacă tu încă mai ceri acum ca Dumnezeu să săvârșească lucrarea Epocii Harului, gândindu-te încă la faptul că dacă tu crezi în Dumnezeu, întreaga ta familie va fi binecuvântată, acesta este un lucru prea nesăbuit! Dumnezeu nu mai face lucrarea Epocii Harului. Acea epocă s-a încheiat. Înțelegi asta, nu-i așa?

Această așa-numită „trecere în noua epocă” înseamnă intrarea în Epoca Împărăției de astăzi, iar opiniile tale cu privire la credința în Dumnezeu, intențiile tale, credința ta, modul în care îți trăiești viața și modul în care experimentezi lucrurile trebuie să se schimbe. Dacă schimbi doar un singur lucru, dacă înainte credeai în Isus, dar astăzi crezi în Dumnezeu Atotputernic și doar numele Dumnezeului în care crezi s-a schimbat, atunci, în realitate, modul în care crezi, calea pe care mergi și lucrurile pe care le urmărești nu s-au schimbat. Adică, trebuie să existe anumite schimbări în felul în care urmărești, în înțelegerea și părerile tale. Numai atunci când urmărești adevărul pe această bază, credința ta poate fi pură și adevărată. De ce unii oameni sunt acum mereu negativi, gândindu-se că este lipsită de sens credința în Dumnezeu și nu mai insuflă atât de multă energie ca înainte? Pentru că opiniile lor despre credința în Dumnezeu nu au fost încă transformate. Ei încă se agață de părerile pe care le aveau când credeau în Isus, concentrându-se doar să obțină puțin har sau să se sacrifice mai mult și să alerge mai mult; se concentrează la daruri, la munca de suprafață, la predicile de suprafață și la entuziasm. Cu toate acestea, ei nu țin pasul cu lucrarea actuală a lui Dumnezeu, nu se concentrează să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu și nu sunt luminați de Duhul Sfânt, așa că se simt mereu negativi. Astfel de oameni par să creadă în Dumnezeu, când, de fapt, ei nu au acceptat adevărul în inimile lor și de aceea starea lor negativă nu este niciodată înlăturată. Ei nu pătrund deloc în viață, se agață în continuare de vechile lor păreri despre credința în Dumnezeu, fără nicio transformare. Nu este așa? Lucrarea Duhului Sfânt s-a schimbat, iar credința omului în Dumnezeu trebuie să se schimbe odată cu lucrarea Duhului Sfânt. Dacă urmărirea ta, modul în care trăiești, modul în care experimentezi, atitudinea ta față de credința în Dumnezeu, precum și intențiile și opiniile tale în credința în Dumnezeu nu s-au transformat, asta arată că nu ai ținut pasul cu etapele lucrării Duhului Sfânt. Dacă oamenii doresc să țină pasul cu noua lucrare a Duhului Sfânt, să se schimbe în moduri noi și să dobândească noi înțelegeri, atunci ei trebuie să caute adevărul, să pătrundă în el și să se schimbe în mici detalii, cum ar fi fiecare mișcare și acțiune a lor, gândurile și ideile lor, fiecare intenție și părere – numai atunci vor face progrese. Dacă oamenii se limitează la a face acest lucru doar din vorbe și își schimbă comportamentul doar puțin, aceasta nu este considerată transformare. Cel mai important lucru este că tu trebuie să suferi o transformare în gândurile și părerile tale și în modul în care îți trăiești viața. Dacă poți să te lepezi de vechile tale noțiuni și închipuiri și să dobândești discernământ și cunoaștere a vechilor tale păreri despre credința în Dumnezeu, acest lucru va dovedi că te-ai transformat. Examinați-vă pe voi înșivă pentru a vedea care părți din voi nu au fost încă transformate, dacă încă mai păstrați vechile moduri de a vorbi sau de a privi lucrurile și ce lucruri adânc înrădăcinate din trecut mai aveți încă și care nu au fost încă scoase la iveală. Dacă nu cercetezi în amănunt, s-ar putea să crezi că nu este nimic acolo, dar când vei cerceta cu atenție vei descoperi că sunt multe de scos la iveală. De ce oare unii oameni de acum nu sunt niciodată capabili să țină pasul cu etapele lucrării lui Dumnezeu? Pentru că există multe lucruri în lăuntrul oamenilor care îi împiedică să facă asta, pentru că oamenii nu înțeleg lucrurile noi și nu le pot accepta. De ce oamenii au mereu noțiuni despre Dumnezeu? Ei au noțiuni despre cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu, au noțiuni și despre judecata și mustrarea lui Dumnezeu, nu pot accepta pe care oameni îi mântuiește Dumnezeu și pe care îi alungă și nu pot trece peste faptul că Dumnezeu nu arată semne și minuni. Care este mai exact motivul? Un motiv este că acest lucru este determinat de natura arogantă și neprihănită de sine a omului, pentru că oamenii au întotdeauna propriile noțiuni și închipuiri despre orice chestiune – aceasta este rădăcina problemei; un alt motiv este unul obiectiv și anume că oamenii au multe noțiuni greșite despre credința în Dumnezeu care nu au fost transformate, pentru că acele lucruri adânc înrădăcinate încă nu au fost transformate. Acele vechi zicale despre lucrurile din credința lor în Isus sau în Iahve sunt încă înrădăcinate în inimile lor, așa că, atunci când întâlnesc noua lucrare a lui Dumnezeu, ei acceptă adevărata cale, dar nu sunt capabili să accepte noile moduri ale lui Dumnezeu de a spune și de a face lucruri. De ce nu ești în stare să accepți aceste lucruri noi? Pentru că încă te agăți de acele lucruri vechi din trecut și nu poți renunța la ele, ceea ce te determină să te opui acestor lucruri noi. Dacă nu ai avea acele lucruri din trecut în lăuntrul tău, ai fi capabil să accepți ceea ce face Dumnezeu acum. Dacă nu poți renunța la acele lucruri din trecut, vei fi predispus să-ți formezi noțiuni despre Dumnezeu și să te răzvrătești împotriva Lui, iar ca urmare vei suferi o pierdere. Dacă te vei împotrivi lui Dumnezeu, vei fi în pericol de a fi alungat de Dumnezeu și vei fi pedepsit de El.

Voi toți ar trebui să cercetați în amănunt și să examinați pentru a vedea ce moduri vechi de a face lucrurile, ce moduri vechi de a înțelege lucrurile și ce păreri vechi din trecut sunt încă adânc înrădăcinate în voi. Lăsați-Mă să vă dau un exemplu simplu! Unii oameni nu L-au văzut niciodată pe Hristos și nici nu L-au auzit vorbind. Ei doar au citit cuvintele pe care le-a exprimat Hristos și spun că aceste cuvinte sunt bune și autoritare și că sunt cuvinte de judecată, dar după ce intră în contact cu Hristos în realitate, în ei încep să se formeze noțiuni și se gândesc: „De ce vorbește Dumnezeu atât de aspru? De ce îi dojenește Dumnezeu pe oameni în felul acesta? De ce vorbește El atât de grandios? Felul în care vorbește este terifiant, dând în vileag și judecând mereu oamenii. Cine poate accepta așa ceva? Credința noastră în Isus este diferită. Toți vorbesc cu blândețe și se înțeleg armonios unii cu ceilalți. Nimeni nu vorbește așa cum vorbește El. Pur și simplu nu pot accepta un astfel de Dumnezeu și nu pot tolera un Dumnezeu ca El. Dacă El ar vorbi la fel de blând și de cordial ca Domnul Isus, dacă ar fi amabil și binevoitor cu oamenii, atunci aș putea să-L accept. Dar nu pot accepta un astfel de Dumnezeu. Nu pot nici măcar să interacționez cu El!” Recunoști că aceasta este adevărata cale, că acestea sunt cuvintele întrupării și te-ai convins din toată inima, așa că de ce, atunci când intri în contact cu Hristos, ai noțiuni la care nu poți renunța despre tonul Său, cuvintele pe care le folosește și modul în care vorbește? Ce dovedește acest lucru? Dovedește că acele lucruri vechi din inima ta au preluat deja controlul și că au devenit noțiuni și reguli. De fapt, toate aceste lucruri provin de la om, toate sunt verdicte și închipuiri ale omului și nu sunt în acord cu adevărul. Dacă cineva ar încerca să impună aceste lucruri Dumnezeului de astăzi, nu numai că nu ar putea face acest lucru, dar ar fi, de asemenea, înclinat să I se împotrivească. Lucrarea pe care Dumnezeu o face în epoci diferite este diferită, deci firea pe care o exprimă este diferită, iar ceea ce are și ceea ce este Dumnezeu, lucruri pe care El le dezvăluie, sunt, de asemenea, diferite. Tu nu poți aplica reguli în acest sens; dacă o faci, vei fi înclinat să-ți formezi noțiuni despre Dumnezeu și vei fi capabil să I te împotrivești lui Dumnezeu. Dacă nu reflectezi asupra ta și refuzi cu desăvârșire să te căiești, vei fi condamnat de Dumnezeu și El te va pedepsi. Așa este lucrarea lui Dumnezeu în fiecare epocă – întotdeauna vor exista unii oameni care Îl acceptă și Îl ascultă pe Dumnezeu, care sunt binecuvântați de El și cei care I se împotrivesc și Îl condamnă pe Dumnezeu, care sunt distruși de El. Dumnezeu rostește atât de multe cuvinte și exprimă atât de multe adevăruri în lucrarea Sa din zilele de pe urmă. El nu Se teme de faptul că oamenii au noțiuni, ci Se teme de faptul că oamenii nu Îi vor citi cuvintele sau nu vor accepta adevărurile pe care le exprimă – acesta este cel mai terifiant lucru. Dacă noțiunile și opiniile tale nu sunt în acord cu adevărurile pe care le exprimă Dumnezeu, atunci ele sunt contrare adevărului, se opun lui Dumnezeu și sunt imposibil de susținut. Oamenii au firi corupte, sunt rebeli și potrivnici, și au gânduri – ce anume le domină gândurile? Ele sunt dominate de intențiile oamenilor și de unghiul și perspectiva din care oamenii privesc lucrurile, așa că gândurile tale nu provin de la Duhul Sfânt și nici nu sunt clădite pe temelia adevărului. De ce spun că noțiunile și părerile tale sunt lucruri ale omului și ale trupului? Pentru că gândurile tale nu sunt dominate de adevăr și nici nu se nasc prin contemplarea care se bazează pe adevăr. Gândurile unora provin din contemplarea care se bazează pe Biblie, iar acest lucru este și mai greșit. Nu spunem că Biblia în sine este greșită, ci doar că este nepotrivit să compari lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în trecut cu noua Sa lucrare – nu trebuie să-I compari lucrarea în acest fel. De exemplu, ar fi fost potrivit ca în Epoca Harului oamenii să compare lucrarea lui Iahve cu lucrarea Domnului Isus? Este potrivit să compari lucrarea Domnului Isus cu lucrarea lui Dumnezeu de astăzi, în Epoca Împărăției? Bineînțeles că nu, ele nu sunt comparabile. Acest lucru se datorează faptului că fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu este mai elevată decât cea precedentă, iar El nu Își repetă lucrarea. De ce, de fiecare dată când Dumnezeu realizează o nouă etapă a lucrării și începe o nouă epocă, există întotdeauna un grup sau o majoritate de oameni care se ridică pentru a se opune lucrării lui Dumnezeu și se ridică împotriva Lui? De ce se întâmplă acest lucru în fiecare epocă? Pentru că, indiferent dacă oamenii acceptă sau nu noua lucrare a lui Dumnezeu, interpretările lor anterioare ale Bibliei, precum și părerile lor despre numele și imaginea lui Dumnezeu, despre credința în Dumnezeu și despre modurile în care cred în Dumnezeu au prins deja contur în inimile lor. Mai mult decât atât, ei prețuiesc aceste lucruri și, crezând că au obținut niște câștiguri, devin nemărginit de aroganți și se cred uimitori și măreți, iar când văd cât de diferită este lucrarea pe care Dumnezeu o face astăzi față de lucrarea pe care a făcut-o în trecut, ei o judecă. Iau mereu lucruri din Epoca Harului și le compară cu Dumnezeul de astăzi, cu lucrarea pe care Dumnezeu o face acum și cu adevărurile de astăzi – sunt ele comparabile? Nu aplica reguli lucrurilor, în schimb, trebuie să fii conștient de acest lucru: „Am acceptat acum noua lucrare a lui Dumnezeu, dar există unele lucruri pe care nu sunt capabil să le primesc. Le voi experimenta și le voi cunoaște treptat, le voi urmări încetul cu încetul, încercând să le înțeleg puțin câte puțin, ca o furnică rozând un os și, cu timpul, voi ajunge să le înțeleg.” Lucrarea lui Dumnezeu este nesfârșit de tainică și este de nepătruns; omul nu o poate înțelege pe deplin niciodată. După ce au experimentat-o timp de un an sau doi, oamenii pot dobândi o oarecare înțelegere; după trei sau patru ani, oamenii pot înțelege puțin mai mult, iar puțin câte puțin vor crește și se vor schimba. Părerile lor despre acele lucruri vechi se vor schimba puțin câte puțin și, încetul cu încetul, se vor lepăda de ele; doar atunci când oamenii se vor lepăda de acele lucruri vechi, vor înțelege lucrurile noi. Acele lucruri vechi sunt încă adânc înrădăcinate în tine, nici măcar nu ai început să le scoți la iveală și totuși îndrăznești să-ți răspândești cu bună știință noțiunile și să-ți exprimi opiniile și vorbești cum vrei – nu are niciun sens acest lucru. De ce spun că oamenii devin extrem de aroganți? Acesta este motivul. Acele lucruri putrede din lăuntrul oamenilor sunt lipsite de valoare și totuși ei îndrăznesc să le exprime și să le răspândească cu bună știință. Nu este acest lucru complet lipsit de sens? Prin urmare, unii oameni au acceptat această etapă a lucrării și au citit cuvintele lui Dumnezeu, dar nu au renunțat cu adevărat la acele lucruri vechi pe care le poartă în lăuntrul lor. De ce conducătorii și lucrătorii din unele locuri sunt capabili să efectueze și să pună în aplicare o lucrare care este în acord cu noțiunile lor, dar atunci când lucrarea nu este în acord cu noțiunile lor și nu doresc să o facă, nu o pun în aplicare? Cum apare această situație? Apare pentru că oamenii sunt incapabili să renunțe la acele lucruri vechi pe care le poartă în ei. Cu cât acele lucruri vechi din lăuntrul tău prind contur, cu atât mai intens te împotrivești. Nu-i așa? De ce există unii conducători în lumea religioasă de acum, care devin tot mai aroganți și mai puțin capabili să accepte lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu, cu cât poziția pe care o ocupă este mai înaltă și cu cât conduc mai mulți oameni? Pentru că oamenii se agață mereu de lucrurile din trecut, nu iau cuvintele lui Dumnezeu ca fiind adevărul și viața și nu sunt capabili să-L respecte pe Dumnezeu ca fiind cel mai măreț și mai înalt dintre toate lucrurile. În schimb, ei își iau propriile noțiuni religioase și propriile gânduri și opinii ca fiind adevărul și adevărata cale – nu este aceasta o greșeală teribilă? În acest fel, oare vei fi capabili să găsești adevărul undeva? Dacă tu crezi că acele lucruri ale tale sunt adevărul, vei mai fi capabil să dobândești adevărul de la Dumnezeu? Vei mai fi capabil să cauți adevărul și să tânjești după el?

Unii oameni spun: „Am citit mult din cuvintele lui Dumnezeu, I-am auzit glasul, accept adevărata cale și știu cum să citesc cuvintele Lui. Îmi rezolv singur problemele, nu am nevoie de ajutorul altora, iar acest lucru garantează că viața mea poate progresa.” Exagerezi lucrurile când vorbești așa. Dacă citești cuvintele lui Dumnezeu bazându-te doar pe tine însuți și dacă Duhul Sfânt nu te luminează, atunci ești tu capabil să le înțelegi? Dacă spusele lui Dumnezeu nu te-ar da în vileag și nu ar analiza corupția din lăuntrul tău, ai fi incapabil să te schimbi, incapabil să înțelegi – ți-ar fi greu să ajungi la orice înțelegere. Atunci când oamenii citesc romane, le înțeleg bine și sunt capabili să își amintească multe scene, iar când au terminat de citit unul, pot povesti imediat altora despre el. Dar chestiunile de viață nu seamănă cu nimic altceva. Acestea sunt extrem de profunde și trebuie să crezi mulți ani înainte de a putea înțelege măcar puțin. Poți să experimentezi o singură cuvântare de la Dumnezeu o viață întreagă și totuși să nu o experimentezi niciodată suficient. Indiferent ce cuvântare ține Dumnezeu, tu nu o vei experimenta niciodată suficient cât timp vei trăi; indiferent cât de bun este calibrul tău, tot trebuie să te bazezi pe experimentarea și practicarea cuvintelor lui Dumnezeu înainte de a putea înțelege adevărul. De exemplu, onestitatea. Câți ani trebuie să experimentezi înainte de a putea rezolva problema mințitului? Nu se întâmplă să ai nevoie doar de unul sau doi ani de experiență și apoi ai terminat, nu mai spui minciuni, nu mai ești înșelător și ești acum o persoană onestă. Acest lucru nu este posibil. Trebuie să ai câteva decenii de experiență înainte de a vedea acest rezultat. Acest lucru se întâmplă din cauză că oamenii sunt foarte complicați, firile lor corupte sunt adânc înrădăcinate în ei, noțiunile lor îi împiedică să pătrundă în adevăr, să-L cunoască pe Dumnezeu, intențiile lor stau în calea schimbării firilor lor, îi împiedică să practice adevărul, iar opiniile și pozițiile pe care le adoptă cu privire la acțiunile și limbajul lor îi împiedică să înțeleagă adevărul. Dacă ești capabil să vorbești și să acționezi de partea adevărului, de partea adevărului pe care Dumnezeu îi cere omului să îl atingă în Epoca Împărăției, atunci vei putea cu ușurință să te supui lucrării Sale și vei putea intra pe calea cea bună a credinței în Dumnezeu. Dacă nu stai de partea adevărului, atunci te vei fi îndepărtat de Dumnezeu sau te vei afla în opoziție cu El. Să nu crezi că, doar pentru că ai ascultat atâtea predici și crezi în Dumnezeu de atât timp, statura ta nu este încă foarte deficitară! Urmărirea adevărului este o chestiune de câștigare a vieții, este vorba de a dobândi viața veșnică. Adevărul este veșnic imuabil, aplicabil mereu, nu poate fi lepădat niciodată, e irefutabil, de necontestat – aceasta este valoarea și semnificația adevărului. Adevărul este cel mai înalt, cel mai profund și cel mai valoros lucru. Este prețios și există o limită pentru ceea ce o persoană poate înțelege și dobândi după o viață de experiență.

Cineva spune: „Eu cred în Dumnezeu Atotputernic și îmi practic credința de unul singur acasă și, de asemenea, cânt imnuri și mă rog lui Dumnezeu. Urmăresc lucrarea indiferent de etapa în care se află și, păstrând această credință până la sfârșit, Dumnezeu nu mă va abandona.” Ce părere ai despre acest lucru? Cum poți urmări adevărul prin faptul că îți practici credința acasă? Cum poți experimenta lucrarea lui Dumnezeu fără să-ți îndeplinești datoria? Dacă nu-ți îndeplinești datoria, există unele firi corupte care nu vor fi dezvăluite și atunci cum vei reflecta asupra ta? Cum vei experimenta judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu? Cum te vor da în vileag și trata cuvintele lui Dumnezeu? Oamenii nu sunt în măsură să experimenteze aceste lucruri acasă. Poți să te cunoști cu adevărat pe tine însuți fără o experiență practică? Poți să te schimbi cu adevărat? Schimbarea ar fi imposibilă. Pentru a experimenta lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să trăiești viața bisericească și numai prin îndeplinirea datoriei poți experimenta lucrurile în mod corespunzător. Dacă îți practici credința acasă timp de vreo zece-douăzeci ani, iar marele balaur roșu a fost distrus și marile dezastre s-au terminat, vei putea vorbi de faptul că ai experimentat cu adevărat și ai fost mărturie? Vei fi suferit așa cum a suferit Dumnezeu? Oamenii lui Dumnezeu, care vor fi fost o mărturie atât de frumoasă, se vor fi schimbat cu adevărat, se vor supune cu adevărat lui Dumnezeu și Îi vor fi cu adevărat loiali – vei fi capabil să fii o astfel de mărturie? Mi-e teamă că, în acel moment, tu ai fi absolut rușinat. De ce a spus Dumnezeu că mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși? Pentru că, printre oamenii corupți, cei care iubesc adevărul sunt foarte puțini. Majoritatea oamenilor nu iubesc adevărul, cu atât mai puțin sunt capabili să-l accepte. De ce spun acest lucru? Unii oameni ajung să creadă în Dumnezeu și, cât timp totul este bine acasă, ei nu se plâng. Totuși, când ceva nu merge bine, când un membru al familiei se îmbolnăvește și este internat în spital sau când copilul lor nu intră la facultate sau când are loc vreun dezastru, ei bat cu pumnii în masă și se plâng de Dumnezeu, spunând: „Hm! Cu ce m-a ajutat credința în Dumnezeu? Dumnezeu nu m-a binecuvântat! Trebuie să mă binecuvântezi, să binecuvântezi totul în jurul meu, inclusiv întreaga mea familie, copiii mei, soțul meu (sau soția mea), precum și mama și tatăl meu, pe toți. Dacă asta nu s-ar fi întâmplat familiei mele, nu aș fi urmărit cu seriozitate adevărul?” Ei găsesc astfel de scuze pentru că nu au dobândit adevărul! Pot scuzele lor să ia locul adevărului? Ei cred că scuzele lor sunt pe deplin suficiente și solide și că este corect să se plângă. Oamenii nu se plâng de Dumnezeu atunci când nu trec prin încercări și necazuri. Ei strigă despre cât de măreț și minunat este Dumnezeu. Dar în momentul în care sosesc încercările și necazurile, dorința lor de a se plânge de Dumnezeu poate izbucni în orice moment. Ei nu meditează asupra lucrurilor și nu se gândesc la nimic; pur și simplu își dau frâu liber sentimentelor, în mod natural. Pentru unii oameni, nu este vorba de ceva care se întâmplă familiei lor, ci animalelor lor și se plâng de Dumnezeu. Nu este oare un lucru lipsit de sens? Dacă un om poate ajunge în stadiul în care, orice se întâmplă cu familia lui sau orice dezastru se abate asupra lui, nu se plânge de Dumnezeu sau nu se lasă afectat de asta, când nu provoacă întârzieri în îndeplinirea datoriei sau în sacrificiul lui pentru Dumnezeu, indiferent de ce se întâmplă, când ascultarea lui față de Dumnezeu nu este afectată și când lucrul care s-a întâmplat nu îl împiedică să-L laude pe Dumnezeu, aceasta dovedește că inima lui care crede în Dumnezeu este una pură. Opinia că „Atunci când o persoană crede în Dumnezeu, întreaga sa familie este binecuvântată” este greșită. Dacă te agăți mereu de această părere în credința ta în Dumnezeu, nu vei dobândi niciodată adevărul. Uită-te la membrii familiei tale și la rudele tale necredincioase, ocupate cu viața lor în fiecare zi; când vor veni dezastrele, vor putea ele să scape? Nu, nu vor putea. Dacă nu urmărești adevărul în credința ta în Dumnezeu și rămâi la fel ca rudele tale, incapabil să scapi de pedeapsa dezastrelor, vei pieri împreună cu ele. Totuși, dacă urmărești adevărul și ești capabil să le vezi adevărata esență, vei putea să-l respingi pe Satana și te vei gândi: „Ele nu cred în Dumnezeu. Sunt demoni și ar trebui distruse în dezastre. Obișnuiau să încerce să mă împiedice să cred în Dumnezeu și spuneau lucruri care Îl sfidau pe Dumnezeu, care Îl huleau pe Dumnezeu. Au primit pedeapsa cuvenită când au murit în dezastre. Prin aceasta, cuvintele lui Dumnezeu s-au împlinit cu adevărat.” Nu ai avut această credință înainte și nu ai îndrăznit să-i blestemi pe demoni. Acum, vezi adevăratele fețe ale demonilor și inima ta ajunge să-i urască pe acești demoni sfidători de Dumnezeu, iar dacă mor, tot ce va trebui să faci este să-i îngropi. Faptul că ești capabil să îi abordezi în acest fel arată că inima ta s-a întors cu adevărat spre Dumnezeu. Dacă încă mai păstrezi în inima ta noțiuni și închipuiri, crezând mereu că „atunci când o persoană crede în Dumnezeu, întreaga sa familie este binecuvântată, că și animalele crescute de familie sunt binecuvântate, că și casa este binecuvântată și că recoltele din pământ sunt binecuvântate”, atunci aceste lucruri te vor împiedica să urmărești adevărul, să-L urmezi pe Dumnezeu și să-ți îndeplinești datoria. Dacă inima unei persoane se îndreaptă complet către Dumnezeu, numai către Dumnezeu, atunci inima ei devine atât de pură și simplă, iar când vine acel moment, ea suferă foarte puțin. De ce suferi acum atât de mult? Pentru că îți petreci toată ziua alergând și ocupându-te de familia ta, de copiii tăi, depunând atât de mult efort pentru ei. Dacă te-ai fi sacrificat doar pentru biserică, atunci îndrăznesc să spun că ai fi fost mult mai relaxat, nu-i așa? Tocmai pentru că acum te ocupi prea mult de problemele familiei și prea puțin de cele ale bisericii și pentru că treburile casnice devin atât de împovărătoare încât nu le mai suporți, începi să te plângi de Dumnezeu. Dar cât de mult I-ai oferit, de fapt, lui Dumnezeu? Nu I-ai oferit nimic demn de a fi menționat! Încă alergi și te ocupi atât de mult de treburile casnice și de propriul trup, deci cum te poți plânge de Dumnezeu? Trebuie să nu te mai plângi de Dumnezeu. Oricine crede în Dumnezeu este capabil să dobândească adevărul și are șansa de a-L cunoaște pe Dumnezeu – acest lucru este crucial, mai important decât orice altceva și este direct legat de problema obținerii mântuirii. În primul rând, însă, trebuie să iei intențiile, opiniile și înțelegerile tale greșite din trecut, precum și acele lucruri pe care le urmărești în lăuntrul tău, să le analizezi și să ajungi să le cunoști conform cuvintelor lui Dumnezeu. Când devii capabil să vezi aceste lucruri în mod clar, atunci poți practica reducerea lor și renunțarea la ele. Cu cât le vezi mai clar și mai pătrunzător, cu atât vei renunța la mai multe dintre ele, până când vei fi capabil să renunți la toate aceste lucruri vechi și greșite. Te veți simți apoi mult mai relaxat, iar atunci când vei pune în practică adevărurile pe care le înțelegi și vei fi capabil să le mărturisești, vei începe să te schimbi încetul cu încetul. Ar trebui să începi acum să practici și să te instruiești în această direcție și, treptat, nu vei mai fi controlat și tulburat de aceste lucruri – vei fi intrat atunci pe calea cea bună a credinței în Dumnezeu.

Ați înțeles cu adevărat tot ceea ce am spus? Știți cum să treceți în noua epocă? Și știți ce aspecte trebuie să schimbați, din ce aspecte trebuie să pătrundeți? Poate că nu înțelegeți acest lucru. Cu toate că, în trecut, oamenii au obținut o anumită pătrundere, totuși, ei erau încă lipsiți de multe aspecte și nu puteau îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Acum, Dumnezeu rostește atât de multe cuvinte pentru a-i conduce pe oameni în noua epocă. Oare de ce oamenii au mereu noțiuni despre cuvintele lui Dumnezeu și despre lucrarea Sa? Aceasta arată că ei nu au dobândit adevărul înainte și că sunt lipsiți de adevărul-realitate. Deși poate că ești capabil să accepți cuvintele lui Dumnezeu când le citești acum, de ce în viața ta reală nu ești capabil să pui adevărul în practică și, în schimb, acționezi mereu cu rebeliune față de Dumnezeu și te împotrivești Lui? De ce, atunci când ți se întâmplă ceva, ai întotdeauna propriile idei și acționezi conform propriei voințe, dar ești incapabili să Îl asculți pe Dumnezeu? Pentru că în lăuntrul tău există prea multe lucruri trupești și lucruri ale voinței proprii, crezând mereu că a ta cale este cea corectă. Te simți foarte bine când asculți o predică și nu ai nicio noțiune, dar când ți se întâmplă ceva, vrei să pui în practică adevărul, dar pierzi controlul, iar lucrurile răzvrătite din sinea ta se arată. Eu vă spun că sunteți prea răzvrătiți, iar dacă nu Mă credeți, puteți să țineți o evidență. De fiecare dată când auzi o cuvântare a lui Dumnezeu, notează ce noțiuni se nasc în inima ta și care sunt gândurile tale, apoi scoate la iveală lucrurile din sufletul tău, analizează-le, pune-le în fața cuvintelor lui Dumnezeu și vei ști atunci cât de departe merge răzvrătirea ta. Practicarea în acest mod este benefică pentru intrarea ta în viață. Trebuie să îndrăznești să înfrunți faptele și să îndrăznești să te dezvălui. Atunci când îndrăznești să te dezvălui, acest lucru dovedește că ai o inimă care acceptă adevărul, o inimă care renunță la noțiuni și se supune lui Dumnezeu. Trebuie să te lepezi de tine; nu te răzvrăti în mod constant împotriva lui Dumnezeu, pentru că acest lucru este greșit. Nu este acceptabil să crezi în Dumnezeu, dar să nu știi cum să asculți de El. În momentul în care îți va fi ușor să asculți de Dumnezeu, atunci vei avea pace și bucurie în inima ta; vei găsi o mare plăcere atunci când vei citi apoi cuvintele lui Dumnezeu, vei găsi cuvintele pe care să le spui atunci când te rogi lui Dumnezeu și te vei apropia tot mai mult de El. Cei care se răzvrătesc mereu împotriva lui Dumnezeu nu doresc niciodată să pună în practică adevărul, iar atunci când citesc cuvintele lui Dumnezeu, ei nu le pătrund – ce pace și bucurie pot exista în inima lor? Atunci când oamenii se confruntă cu probleme, noțiunile și închipuirile lor ies la suprafață, iar ei sunt incapabili să le evite. Atunci trebuie să contempli și să reflectezi, gândindu-te: „Cum a apărut această problemă? Cum a apărut acest tip de noțiune? Unde poate fi găsită sursa ei?” Trebuie să te rogi lui Dumnezeu, să citești cuvintele lui Dumnezeu, să pătrunzi chestiunea, iar când problema va fi rezolvată, veți fi dobândit intrarea în viață. Dacă nu-ți rezolvi problemele practic în acest fel, crezând mereu că nu este mare lucru să ai anumite noțiuni, că acestea vor dispărea de la sine după câteva zile și că, odată ce au dispărut, înseamnă că nu mai ai noțiuni, vei crede mereu că nu ai noțiuni, când, de fapt, când au apărut noțiunile, le-ai ignorat și le-ai trecut cu vederea. Ai simțit la acel moment că nu s-a făcut niciun rău, iar după aceea refuzi să recunoști că ai avut vreuna. În mod normal, atunci când oamenii nu sunt supuși emondării și tratării, când nu sunt nevoiți să se confrunte cu nicio situație adversă, ei nu au nicio noțiune și uită că au avut vreodată vreuna. Ei se consideră uimitori, lipsiți într-adevăr de noțiuni. Totuși, când se întâmplă ceva, apar noțiunile și ei se opun lui Dumnezeu, apoi, după un timp, noțiunile dispar, iar ei uită și din nou au impresia că au o stare minunată și că nu au noțiuni despre Dumnezeu – care este problema lor? Este aceea că nu înțeleg realmente adevărul și nu și-au înlăturat noțiunile de la sursă. Acesta este motivul pentru care acest tip de noțiuni apar în mod repetat, până în momentul în care cineva are temeinic părtășie cu ei despre adevăr, iar atunci noțiunile lor sunt înlăturate pentru totdeauna. Când vine vorba de înlăturarea noțiunilor cuiva, nu este acceptabil să nu caute adevărul cu seriozitate – simpla înțelegere a doctrinei este inutilă. Cei care nu înțeleg adevărul au o cunoaștere limitată, superficială, a lor înșiși. Uneori, atunci când în lăuntrul lor apar noțiuni, nu sunt capabili să le descopere și nici măcar să le simtă. O noțiune minoră care nu este înlăturată nu va împiedica pe cineva, dar o noțiune majoră care nu este înlăturată îl va împiedica imediat. Pentru a te cunoaște pe tine însuți, trebuie mai întâi să îți înlături propriile noțiuni și închipuiri și să îți înlături opiniile greșite care apar adesea. Apoi, înlătură-ți toate diferitele firi corupte, de la cele superficiale până la cele mai profunde și mai complicate și, procedând astfel, vei pătrunde treptat în adevărul-realitate. Cunoașterea de sine începe prin a cunoaște mai întâi noțiunile și închipuirile care există în sinea ta. Pe măsură ce înțelegerea adevărului devine din ce în ce mai profundă, vei ajunge să te cunoști și tu din ce în ce mai profund. Când vine vorba de cunoașterea ta de sine, trebuie să fii meticulos. Dacă nu ești niciodată capabil să te cunoști pe tine însuți, nu vei obține intrarea în viață; intrarea în viață începe cu cunoașterea de sine. Dacă vrei să dobândești intrarea în viață, atunci trebuie să cauți conștiincios adevărul, să profiți de oportunități pentru a-ți rezolva problemele și să nu treci cu vederea nici măcar una. După ce ți-ai notat noțiunile, trebuie să cauți adevărul, să te deschizi și să te implici în părtășie și să le analizezi conform cuvintelor lui Dumnezeu. Când vei înțelege adevărul, acest tip de noțiuni vor fi complet înlăturate. Dacă te întâlnești din nou cu aceeași chestiune și noțiunile tale apar din nou, iar inima ta este controlată de ele, acest lucru arată că nu ai înțeles realmente adevărul, ci că ai înțeles doar doctrina, și astfel noțiunile tale rămân. Doar atunci când vei ajunge să înțelegi realmente adevărul, noțiunile tale vor dispărea complet și chiar dacă ele vor apărea din nou în viitor, vor fi ușor de înlăturat și nu vei ajunge sub controlul lor, pentru că înțelegi adevărul. Spuneți-Mi, este dificil să practicați cunoașterea de sine și intrarea în adevăr în acest mod? Trebuie să depuneți mult efort? Da! Dacă autocunoașterea voastră implică doar recunoașterea sumară a unor lucruri superficiale – dacă spuneți doar că sunteți aroganți și neprihăniți de sine, că vă răzvrătiți și vă împotriviți lui Dumnezeu – atunci aceasta nu este o cunoaștere adevărată, ci o doctrină. Trebuie să integrezi faptele în acest lucru: trebuie să scoți la lumină orice chestiuni asupra cărora ai intenții și păreri eronate sau opinii absurde, pentru părtășie și analiză. Doar asta e adevărata cunoaștere de sine. Nu trebuie să dobândești o înțelegere a ta doar pe baza acțiunilor tale; trebuie să înțelegi care este cheia și să înlături rădăcina problemei. După ce a trecut o perioadă de timp, trebuie să reflectezi asupra ta și să rezumi care sunt problemele pe care le-ai rezolvat și care mai rămân. La fel, trebuie să cauți adevărul pentru a rezolva aceste probleme. Trebuie să nu fii pasiv, să nu ai mereu nevoie de alții care să te convingă sau să te împingă să faci ceva sau chiar să te ducă de nas; trebuie să ai propria ta cale de intrare în viață. Trebuie să te examinezi frecvent pentru a vedea ce lucruri ai spus și ai făcut care sunt în contradicție cu adevărul, care dintre intențiile tale sunt greșite și ce firi corupte ai dezvăluit. Dacă practici și pătrunzi mereu în acest mod – dacă îți impui cerințe stricte față de tine însuți – atunci vei putea înțelege treptat adevărul și vei putea pătrunde în viață. Când vei înțelege realmente adevărul, vei vedea că într-adevăr nu ești nimic. Pe de o parte, ai o fire profund coruptă; pe de altă parte, ai prea multe lipsuri și nu înțelegi niciun adevăr. Dacă va veni o zi în care vei avea cu adevărat o astfel de cunoaștere de sine, nu vei mai fi capabil de aroganță, iar în multe chestiuni vei avea bun simț și vei fi capabil de ascultare. Care este problema-cheie în acest moment? Prin părtășia și analiza esenței noțiunilor, oamenii au ajuns să înțeleagă motivul pentru care formează noțiuni; ei sunt capabili să înlăture unele noțiuni, dar asta nu înseamnă că pot vedea clar natura-esență a fiecăreia dintre ele, ci doar că au o anumită cunoaștere de sine, dar cunoașterea lor nu este încă suficient de profundă sau de clară. Cu alte cuvinte, ei încă nu pot vedea clar esența propriei naturi și nici nu pot vedea ce firi corupte au prins rădăcini în inimile lor. Există o limită în ceea ce privește cât de multă cunoaștere de sine poate dobândi cineva în acest fel. Unii oameni spun: „Sunt conștient că firea mea este extrem de arogantă – nu înseamnă asta că mă cunosc pe mine însumi?” O astfel de cunoaștere este prea superficială; ea nu poate rezolva problema. Dacă te cunoști cu adevărat, atunci de ce mai cauți avansarea personală, de ce mai râvnești la statut și distincție? Asta înseamnă că natura ta arogantă nu a fost eradicată. Prin urmare, schimbarea trebuie să pornească de la gândurile și părerile tale și de la intențiile din spatele cuvintelor și acțiunilor tale. Recunoașteți că o mare parte din ceea ce spun oamenii sunt lucruri spinoase și veninoase și că există un element de aroganță în tonul pe care îl folosesc? Cuvintele lor poartă intențiile și părerile lor personale. Cei care au discernământ vor fi capabili să distingă acest lucru atunci când îl aud. Unii oameni vorbesc într-un anumit fel și au anumite expresii în cea mai mare parte a timpului, atunci când aroganța lor nu se revarsă din ei, dar comportamentul lor este foarte diferit atunci când aroganța lor este dezvăluită. Uneori vor trăncăni la nesfârșit despre ideile lor pompoase, alteori își vor arăta colții și ghearele și își vor ține capul sus. Ei cred că sunt regii muntelui, iar fața urâtă a Satanei este expusă în acest lucru. Există tot felul de intenții și firi corupte în lăuntrul fiecărei persoane. La fel cum oamenii vicleni fac cu ochiul când vorbesc și se uită la oameni cu coada ochiului – există o fire coruptă ascunsă în aceste acțiuni. Unii oameni vorbesc în cuvinte evazive, iar ceilalți nu știu niciodată ce vor să spună cu adevărat. Există întotdeauna înțelesuri ascunse și tertipuri în cuvintele lor, dar în aparență sunt foarte calmi și liniștiți. Astfel de oameni sunt și mai vicleni și le este și mai greu să accepte adevărul. Sunt foarte greu de mântuit.

Înainte, când oamenii credeau în Dumnezeu, se mulțumeau întotdeauna să aibă o casă liniștită și ca tot ce făceau să meargă bine și credeau că acest lucru însemna că sigur Dumnezeu îi iubea și era mulțumit de ei. Dacă te mulțumești doar cu aceste lucruri, atunci nu vei porni niciodată pe calea urmăririi adevărului. Nu te mulțumi cu cât de bine sau fără probleme merge viața ta în aparență; aceste lucruri superficiale nu sunt importante. Acum, mântuirea oamenilor de către Dumnezeu presupune curățirea și schimbarea lucrurilor care țin de Satana și sunt adânc înrădăcinate în oameni, dezgropându-le de la rădăcină și scoțându-le la iveală din esența și natura omului. De ce Dumnezeu analizează mereu opiniile și intențiile omului? Pentru că natura omului este atât de adânc înrădăcinată. Dumnezeu nu Se uită la modul în care faci lucrurile, la cum arăți sau la cât de înalt ești, nu Se uită nici la ce fel de familie ai sau dacă ai sau nu un loc de muncă – Dumnezeu nu Se uită la aceste lucruri. Lucrul cel mai important la care Se uită Dumnezeu este esența ta, pentru a-ți rezolva problemele pornind de la esență și de la rădăcină. Prin urmare, nu te mulțumi doar cu un cămin liniștit și cu faptul că totul merge bine, crezând atunci că Dumnezeu te binecuvântează – acest lucru este greșit. Nu urmări aceste lucruri exterioare și nu te lăsa prins în ele. Dacă te mulțumești cu aceste lucruri, atunci asta arată că scopul pe care îl urmărești în credința ta în Dumnezeu este prea neînsemnat și că ești departe de ceea ce cere Dumnezeu. Trebuie să te concentrezi asupra schimbării firii, începând cu firea și umanitatea ta, precum și cu intențiile tale și cu opiniile pe care le ai în credința ta în Dumnezeu. În acest fel, atunci când vei intra în contact cu oameni care abia au început să creadă în Dumnezeu sau care nu L-au acceptat, aceștia vor putea vedea din înfățișarea ta că ai suferit o schimbare și că ceea ce urmărești este într-adevăr diferit. Ei spun: „În credința noastră în Dumnezeu, noi urmărim să facem mai mulți bani, să avem un statut, copiii noștri să intre la facultate și fiicele noastre să își găsească parteneri potriviți. Tu de ce nu urmărești aceste lucruri? Privești aceste lucruri ca și cum ar fi scârnăvii și complet lipsite de valoare. Atunci, cum crezi în Dumnezeu?” Apoi, ai părtășie cu ei despre experiența ta, ce firi corupte ai, cum te emondează și te tratează Dumnezeu, cum te mustră și te judecă, cum reflectezi asupra ta, cum înțelegi lucrurile și cum te căiești și te schimbi. Atunci când oamenii te întâlnesc, ei își dau seama cât de practică este părtășia ta, că ea le oferă ceva și este benefică pentru ei și că nu ții doar predici superficiale pentru a-i convinge și a-i îndemna pe oameni. Vei putea vorbi despre intrarea în viață și despre cunoașterea de sine, iar acest lucru va dovedi că ești cu adevărat cineva din noua epocă, într-adevăr o persoană nouă. Sunt unii care acum încă mai vorbesc despre lucrurile din trecut, spunând: „Înainte credeam în Domnul Isus și, oriunde mergeam să lucrez, Duhul Sfânt făcea lucrări mărețe. Când am răspândit Evanghelia, mulți au fost dispuși să mă asculte, iar cei pentru care m-am rugat s-au făcut bine foarte repede…” Ei încă vorbesc despre aceste lucruri, iar aceasta e o chestiune atât de înapoiată! Ar trebui să petreceți mai mult timp vorbind despre acele lucruri esențiale referitoare la pătrunderea în viață, cum ar fi părtășia despre adevăr, pătrunderea în viață, schimbări ale firii și cunoașterea de sine. Nu vorbiți despre chestiuni care nu au nicio legătură cu adevărul. Dacă practicați adesea în felul acesta, veți dobândi anumite adevăruri-realități. Având în vedere statura voastră curentă, nu puteți face o lucrare care oferă viață și nu puteți folosi adevărul pentru a rezolva probleme. Tot ce puteți face este să lingușiți și să îndemnați oamenii, spunând: „Nu fiți nesupuși față de Dumnezeu și nu vă împotriviți Lui. Deși suntem atât de corupți, Dumnezeu tot ne mântuiește, așa că ar trebui să luăm seama la cuvintele Sale și să ne supunem Lui.” După ce aud acest lucru, oamenii înțeleg doctrinele, însă tot le lipsește energia și nu știu cum să practice sau să experimenteze cuvintele lui Dumnezeu. Asta demonstrează că nici voi, în calitate de conducători și lucrători, nu aveți adevărul-realitate. Dacă voi înșivă nu ați obținut pătrunderea, atunci cum vă veți putea îngriji de alții? Nu puteți ajunge la sursa dificultăților sau a firilor corupte ale altora, nu puteți înțelege esențialul, fiindcă încă nu vă cunoașteți pe voi înșivă. Ca atare, să aprovizionați cu viață în lucrarea voastră din biserică vă depășește și doar îndemnându-i pe oameni, spunându-le să fie buni și ascultători cu sinceritate, sunteți incapabili să rezolvați probleme concrete. Acest lucru este suficientă dovadă ca nu ați înțeles efectiv adevărul și nu ați obținut nicio pătrundere în viață. Majoritatea nu știți decât să predicați doctrine spirituale și teorii teologice seci, dar nu puteți furniza viață; ca atare, aveți o statură prea mică. Încă nu s-a petrecut o schimbare în perspectiva pe care o ai asupra credinței în Dumnezeu. Înțelegerea și intențiile tale rămân aceleași. Oare vei avea o cale de urmat când le ceri celorlalți să se schimbe, dar tu însuți nu ți-ai rezolvat propriile probleme? Vei fi capabil să te îngrijești de alții? Vei fi capabil să le rezolvi problemele? Ce rezultate poți obține cerându-le celorlalți să se schimbe, dacă tu nu ești în măsură să faci niciunul dintre aceste lucruri? Dacă tot ceea ce poți face este să propovăduiești cuvinte doctrinare pentru a predica și a-i îndemna pe oameni, oare îi poți face pe alții să înțeleagă adevărul? Dacă tu însuți nu ai o înțelegere adevărată a lucrării lui Dumnezeu, ar putea aleșii lui Dumnezeu să-I înțeleagă lucrarea ascultând părtășia ta? Cum îi vei face pe aleșii lui Dumnezeu să își îndeplinească bine datoria, când tu însuți îți îndeplinești datoria fără principii? Cum își vor aduna ei energia pentru a-L urma pe Dumnezeu? Cei care au rolul de conducători și de lucrători ar trebui să înțeleagă și să stăpânească stările tuturor tipurilor diferite de oameni din biserică, care dintre ei au experiență și înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu și a lucrării lui Dumnezeu și care dintre ei au cu adevărat cunoaștere de sine și se căiesc cu adevărat. Acei conducători și lucrători care sunt capabili să stăpânească aceste lucruri vor fi capabili să îndeplinească unele lucrări practice. Dacă cei alături de care lucrezi în datoria ta sunt la fel ca tine, țin prelegeri altora, fără nicio cunoaștere de sine, atunci asta dovedește că nici tu nu ești în posesia adevărului-realitate, că nu te cunoști pe tine însuți și că nu există nicio diferență între voi. În trecut, v-ați gândit vreodată la aceste lucruri? Voi știți doar „Am primit putere aici, am un statut, sunt un oficial în biserică și acum am un loc unde pot da lecții altora.” Te concentrezi doar la statut și prestigiu, la felul în care să ții prelegeri altora și să predici, la ce să spui pentru a-i face pe alții să te asculte, pentru a-ți da influență în mai multe biserici, pentru a câștiga un prestigiu înalt și pentru a-ți stabili ferm poziția. Faptul că te concentrezi numai asupra acestor lucruri dovedește că te-ai rătăcit. A intra într-o nouă epocă pornind de la o epocă veche înseamnă nu numai că modul în care oamenii fac și spun lucrurile se schimbă, ci și că este nevoie ca ei să aibă o pătrundere mai înaltă, să plătească un preț mai mare, să fie capabili să se lepede o dată pentru totdeauna de trup, să renunțe la predilecțiile trupului, să urmărească doar adevărul ca viața lor și să trăiască o adevărată asemănare umană. Numai în acest fel pot trece cu adevărat printr-o transformare profundă. Făcând o lucrare nouă, Dumnezeu trebuie neapărat să aibă noi cerințe față de om, iar agățându-se de aceste vechi noțiuni tradiționale, omul nu face decât să încetinească lucrurile. Unii oameni au o credință oarbă în Biblie și nu se depărtează niciodată de ea – procedând astfel, sunt ei capabili să dobândească viața și să-L cunoască pe Dumnezeu? Nu, absolut deloc. Timp de generații întregi, fariseii au citit Biblia, până când, în cele din urmă, L-au răstignit pe cruce pe Domnul Isus, Care exprima adevărul – cum s-a putut întâmpla așa ceva? Dacă ar fi înțeles cu adevărat Biblia, atunci ar fi trebuit să-L cunoască pe Dumnezeu, iar când a venit Domnul Isus, ar fi trebuit să-L primească și nu să-L condamne. Există încă mulți oameni care nu sunt capabili să pătrundă cu înțelegere în această chestiune. În inimile lor, ei se gândesc mereu că, indiferent de câte cuvântări ține Dumnezeu acum, ei trebuie să citească în continuare Biblia și să nu se îndepărteze de ea. Acest lucru înseamnă că ei ajung să fie capabili să își amintească multe din cele scrise în Biblie, dar nu sunt capabili să înțeleagă adevărurile pe care Dumnezeu le exprimă acum sau să le pună în practică. În cele din urmă, ei nu sunt deloc o mărturie reală a experiențelor lor și sunt alungați. Nu este oare rușinos acest lucru? De fapt, în prezent există mulți oameni care încă citesc des Biblia, dar care citesc prea puțin cuvintele lui Dumnezeu – este acesta un lucru inteligent sau o nesăbuință? Înainte, când credeau în Domnul, oamenii credeau că un mare entuziasm însemna o viață măreață și o credință bună. Când se spune acum că, doar cu entuziasm și fără o schimbare a firii, nu vei fi lăudat de Dumnezeu, unii oameni cred întotdeauna că Dumnezeu tratează nedrept astfel de oameni. Am mai tratat astfel de oameni și ceilalți nu au acceptat acest lucru și le-au luat apărarea celor dintâi, spunând: „Ei cred în Dumnezeu de atâția ani. Au plătit prețul, au suferit foarte mult și au muncit din greu, chiar dacă nu au avut nicio contribuție. Cum poți să-i tratezi astfel?” Unii oameni nu sunt capabili să își corecteze opiniile. Este greu de înțeles acest lucru? Oamenii văd cum fac alții lucrurile în exterior, în timp ce Dumnezeu le vede esența, iar acesta este un lucru foarte diferit. Tu vezi doar cât de pios pare cineva în exterior, cât de capabil este să vorbească și cât de mult aleargă și plătește prețul. Cum se face că nu spui câte noțiuni are sau cât de neprihănit de sine și arogant este? De ce nu vezi aceste lucruri? De aceea spun că viziunea voastră asupra lucrurilor este încă prea veche și înapoiată. Dumnezeu nu Se uită acum la prețul pe care oamenii îl plătesc în exterior; El nu vorbește despre prețul plătit sau despre capitalul tău, nici despre cât de mult ai suferit – El Se uită la esența ta. Care erau principiile de folosire a oamenilor în epoca anterioară? Oricine era foarte entuziast, oricine putea să alerge și să se sacrifice, oricine credea în Dumnezeu cel mai mult timp și oricine era cel mai în vârstă și necăsătorit – cu cât cineva se potrivea mai mult acestei descrieri, cu atât avea mai mult prestigiu și era capabil să devină un conducător. Aceste lucruri nu mai sunt importante. Importantă este esența unei persoane, pentru că ceea ce este fundamental pentru a crede în Dumnezeu este cum este esența unei persoane, dacă este capabilă să se închine lui Dumnezeu și dacă este capabilă să accepte noua lucrare a lui Dumnezeu. Dacă, acum că Dumnezeu a venit în trup, tu nu Îl cunoști, ce spune asta despre esența ta? Nu cumva esența ta se împotrivește lui Dumnezeu? Depinde dacă opiniile și intențiile tale pot sau nu fi în acord cu Dumnezeu. Dacă ești capabil să accepți adevărata cale și să te lepezi de intențiile și noțiunile tale din trecut, atunci oameni ca tine vor putea fi acceptați și binecuvântați de către Dumnezeu. Există principii pentru modul în care Dumnezeu Se folosește de oameni în lucrarea Sa. El nu Se uită la capitalul tău, la trecutul tău familial, la prestigiu sau la statut. El nu Se folosește de cei care I se împotrivesc – nu cumva acest lucru doar I-ar întârzia lucrarea? Oamenii vorbesc mereu despre capitalul lor, aroganți peste măsură – sunt niște diavoli! Noi nu vorbim despre lucruri precum jertfele, sacrificiul de sine, capitalul și prestigiul – este inutil să vorbim despre aceste lucruri! Oricine este cel mai sincer față de Dumnezeu și cel mai dornic să Îl asculte va fi în posesia adevărului-realitate, iar noi aprobăm astfel de oameni. Mai are rost să privim în exterior? Unele lucruri se pot schimba în exterior pentru o persoană, dar multe lucruri din interiorul naturii sale nu se vor fi schimbat și, la un moment dat, vor ieși la iveală. De aceea trebuie să cunoașteți aceste lucruri și să le scoateți la iveală. Există atât de multe lucruri în interiorul naturii unei persoane! Bineînțeles, natura omului este arogantă, neprihănită de sine și rebelă, iar acestea sunt cele mai mari și mai înrădăcinate probleme. Pe lângă acestea, există și o serie de firi corupte în sinea omului. Prin urmare, cunoașterea de sine nu este o chestiune simplă. Cei care au un anumit calibru vor deveni cu ușurință conștienți și vor înțelege când fac ceva greșit sau comit vreun păcat. Cu toate acestea, lucrurile din natura lor, lucrurile din firea lor și, în special, cele care se referă la slăbiciunile lor vitale sunt ceea ce le este cel mai greu să vadă și să cunoască. Să nu crezi că, atunci când faci ceva greșit și te rogi lui Dumnezeu sau când comiți un păcat și îl mărturisești lui Dumnezeu, înseamnă că te cunoști pe tine însuți – asta este departe de cunoașterea de sine! Dacă nu Mă crezi, atunci mergi mai departe și vezi singur. Poate că va veni o zi în care vei întâmpina o problemă și vei cădea, sau poate va veni o vreme când vei fi arestat și în decurs de o noapte vei deveni un Iuda și vei fi uluit. Dacă dorești să ai pătrundere în viață, trebuie mai întâi să te cunoști pe tine însuți; dacă dorești să realizezi o schimbare a firii, atunci cu atât mai mult trebuie să reflectezi și să te cunoști prin cuvintele lui Dumnezeu. Când ajungi să ai o cale de urmat în cunoașterea de sine, când cunoașterea ta de sine se adâncește și când știi cum să pui adevărul în practică, vei obține în mod natural intrarea în viață. Schimbarea firii începe tot în acest punct. Dacă ești cu adevărat capabil să te cunoști, atunci vei avea o cale de urmat în ceea ce privește intrarea în viață și schimbarea firii, iar aceste lucruri îți vor deveni mai ușoare.

Sfârșitul lui 1995