Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

`

Dumnezeu Însuși, Unicul IX

Dumnezeu este sursa vieții pentru toate lucrurile (III)

În această perioadă de timp, am vorbit despre multe lucruri legate de cunoașterea lui Dumnezeu și, recent, am vorbit despre ceva foarte important pe această temă. Care e subiectul? (Dumnezeu este sursa vieţii pentru toate lucrurile.) Se pare că lucrurile şi subiectul despre care am vorbit au făcut o impresie clară asupra tuturor. Ultima dată am vorbit despre câteva aspecte ale mediului de supraviețuire pe care l-a creat Dumnezeu pentru omenire, precum și despre cum Dumnezeu a pregătit diferite tipuri de susținere necesară în viața oamenilor. De fapt, Dumnezeu nu doar pregătește oamenilor un mediu de supraviețuire și nu doar le pregătește susținerea zilnică, ci și desăvârșește diferite aspecte ale unei vaste, tainice și necesare lucrări pentru supraviețuirea și viața oamenilor. Toate acestea sunt acțiunile lui Dumnezeu. Ele nu sunt limitate doar la pregătirea unui mediu pentru supraviețuirea oamenilor și susținerea lor zilnică – ele au o sferă de acțiune mult mai largă. Pe lângă aceste două tipuri de lucrare, El pregătește și multe medii și condiții de supraviețuire care sunt necesare în viața oamenilor. Aceasta este o altă temă pe care o vom discuta astăzi. Ea are legătură și cu acțiunile lui Dumnezeu; altminteri, ar fi inutil să discutăm despre ea aici. Dacă oamenii vor să-L cunoască pe Dumnezeu, dar au doar o înțelegere literală a lui „Dumnezeu”, a acelui cuvânt sau a tuturor aspectelor despre ceea ce Dumnezeu are și ce este, aceea nu este o înțelegere adevărată. Așadar, care este calea către cunoașterea lui Dumnezeu? Este cunoașterea Lui, cunoașterea fiecărui aspect al Lui prin acțiunile Sale. Astfel, în continuare, trebuie să împărtășim despre acțiunile lui Dumnezeu de atunci când a creat toate lucrurile.

Încă de când le-a creat Dumnezeu, pe baza legilor pe care le-a stabilit, toate lucrurile au fost funcționale și s-au dezvoltat cu regularitate. Sub privirea Lui, sub conducerea Sa, toate lucrurile s-au dezvoltat cu regularitate, alături de supravieţuirea umană. Nimic nu poate schimba aceste legi și nimic nu le poate distruge. Datorită domniei lui Dumnezeu, toate ființele se pot înmulți și datorită domniei si gestionării Lui, toate ființele pot supraviețui. Cu alte cuvinte, sub domnia lui Dumnezeu, toate ființele se nasc, se dezvoltă, dispar și se reîntrupează în mod sistematic. Când vine primăvara, burnița aduce un sentiment primăvăratic și umezește pământul. Solul începe să se dezghețe, iarba germinează și își croiește drum prin sol, iar copacii se înverzesc treptat. Toate aceste forme de viață aduc o vitalitate proaspătă pământului. Aceasta este scena în care se nasc și se dezvoltă toate ființele. Tot felul de animale ies și ele din vizuinile lor ca să simtă căldura de primăvară şi să înceapă un nou an. Toate fiinţele se tolănesc la soare în timpul verii şi se bucură de căldura adusă de anotimp. Toate cresc repede; copacii, iarba şi toate tipurile de plante cresc foarte repede, apoi înfloresc şi dau roade. Toate ființele sunt foarte ocupate în timpul verii, inclusiv oamenii. Toamna, ploile aduc răcoarea autumnală, iar toate tipurile de fiinţe vii încep să experimenteze vremea recoltei. Toate fiinţele dau roade, iar oamenii, de asemenea, datorită producției acestor ființe, încep să recolteze tot felul de lucruri pentru a pregăti hrana pentru iarnă. Iarna, toate ființele încep, treptat, să se odihnească în frig, să stea liniștite, iar oamenii iau și ei o pauză în acest anotimp. Aceste tranziții de la primăvară la vară, la toamnă și la iarnă – toate aceste schimbări apar în conformitate cu legile stabilite de Dumnezeu. El conduce toate fiinţele şi oamenii folosind aceste legi şi a stabilit pentru omenire un bogat şi colorat mod de viaţă, pregătind un mediu de supravieţuire care are temperaturi şi anotimpuri diferite. În cadrul acestor medii sistematice pentru supravieţuire, oamenii pot, de asemenea, să supravieţuiască și să se înmulțească într-un mod ordonat. Oamenii nu pot schimba aceste legi şi nicio persoană sau ființă nu le poate încălca. Indiferent ce modificări radicale apar în lume, aceste legi continuă să existe şi există pentru că Dumnezeu există. Asta datorită domniei lui Dumnezeu şi a gestionării Lui. Cu acest tip de mediu ordonat și mare, viaţa oamenilor merge înainte în cadrul acestor legi si reguli. Aceste legi au cultivat generaţie după generaţie de oameni şi generaţie după generaţie de oameni au supraviețuit în cadrul acestor legi. Oamenii s-au bucurat de fiinţe şi de acest mediu ordonat pentru supravietuire creat de Dumnezeu pentru generaţie după generaţie de oameni. Chiar dacă oamenii simt că aceste tipuri de legi sunt inerente, chiar dacă ei le dezaprobă în totalitate şi chiar dacă nu simt că Dumnezeu orchestrează aceste legi, că El conduce peste aceste legi, orice ar fi, Dumnezeu este mereu angajat în această lucrare neschimbătoare. Scopul Lui în această lucrare neschimbătoare este supravieţuirea omenirii, astfel încât oamenii să poată dăinui.

Dumnezeu stabilește limite tuturor lucrurilor pentru a hrăni întreaga omenire

Astăzi voi vorbi despre modul în care aceste tipuri de legi, pe care le-a adus Dumnezeu tuturor ființelor, hrănesc întreaga omenire. Este un subiect foarte vast, așa că putem să-l împărțim în mai multe părți și să le discutăm pe rând, astfel încât ele să vă fie clar conturate. În acest fel, vă va fi mai ușor să percepeți și, treptat, să înțelegeți.

Mai întâi, când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a trasat limite pentru munți, câmpii, deșerturi, dealuri, râuri și lacuri. Pe pământ există munți, câmpii, deșerturi, dealuri, precum și diferite acumulări de apă. Nu sunt acestea reliefuri diferite? Dumnezeu a trasat limite între toate aceste diferite tipuri de relief. Când vorbim despre trasarea limitelor, înseamnă că munții au contururile lor, câmpiile au propriile lor contururi, deșerturile au o anumită întindere, iar dealurile au o suprafață determinată. Mai există și un număr determinat de acumulări de apă, cum ar fi râurile și lacurile. Adică, atunci când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a împărțit totul foarte clar. Dumnezeu a determinat deja pe câți kilometri se întinde un munte, care sunt proporțiile lui. A determinat, de asemenea, pe câți kilometri se întinde o câmpie și care sunt proporțiile ei. Când a creat toate ființele, El a determinat și întinderea deșertului, dar și pe cea a dealurilor și dimensiunile lor și ce anume le delimitează – El a determinat și toate aceste lucruri. El a determinat întinderea râurilor și a lacurilor când le-a creat – toate au limitele lor. Așadar, la ce ne referim când spunem „limite”? Tocmai am vorbit despre modul în care domnia lui Dumnezeu peste toate ființele stabilește legi pentru toate ființele. Adică, întinderea și limitele munților nu se vor extinde sau nu vor descrește datorită rotației pământului sau trecerii timpului. Acest lucru este stabilit: această „stabilire” este domnia lui Dumnezeu. În ce privește zonele de câmpie, care este întinderea lor, ce anume le mărginește, acest lucru a fost stabilit de Dumnezeu. Ele au o limită, iar o movilă nu va răsări la întâmplare în mijlocul unei câmpii. Câmpia nu se va transforma brusc într-un munte – acest lucru nu se va întâmpla. Legile și limitele despre care tocmai am vorbit se referă la asta. În ce privește deșertul, nu vom menționa aici rolurile lui sau ale oricărei alte forme de relief sau locația lor geografică, ci doar limitele lui. Sub domnia lui Dumnezeu, nici suprafața deșertului nu se va extinde. Asta deoarece Dumnezeu i-a conferit legea lui, întinderea lui. Cât de mare este întinderea lui, care e rolul lui, ce îl mărginește și unde este amplasat – acest lucru a fost deja stabilit de Dumnezeu. El nu își va depăși întinderea, nu-și va schimba poziția și nu își va extinde, la întâmplare, suprafața. Deși cursurile de apă, cum sunt râurile și lacurile, sunt toate sistematice și continue, nu au ieșit niciodată din întinderea lor și nu și-au depășit limitele. Toate curg într-un sens în mod sistematic, în direcția în care trebuie să curgă. Așadar, sub legile domniei lui Dumnezeu, niciun râu sau lac nu va seca în mod arbitrar și nu își va schimba, la întâmplare, cursul sau debitul datorită rotației pământului sau a trecerii timpului. Toate acestea sunt în puterea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toate ființele create de Dumnezeu, în mijlocul acestei omeniri, își au locurile, zonele și suprafețele stabilite. Adică, atunci când Dumnezeu a creat toate ființele, limitele lor au fost stabilite, iar acestea nu pot fi modificate, înnoite sau schimbate arbitrar. La ce se referă „arbitrar”? Se referă la faptul că ele nu își vor modifica, extinde sau schimba forma inițială, la întâmplare, în funcție de vreme, temperatură sau viteza de rotație a pământului. De pildă, un munte are o anumită înălțime, baza lui are o anumită suprafață, are o anumită altitudine și o anumită cantitate de vegetație. Toate acestea sunt plănuite și calculate de Dumnezeu, iar înălțimea sau suprafața nu se vor schimba arbitrar. În ce privește câmpiile, majoritatea oamenilor locuiesc la câmpie și nicio schimbare a climei nu va avea un impact asupra zonelor lor sau a valorii existenței lor. Nici măcar ceea ce conțin aceste diferite terenuri și medii geografice, create de Dumnezeu, nu se va schimba în mod arbitrar. De exemplu, părțile componente ale deșertului, zăcămintele minerale din subteran, cantitatea de nisip, culoarea și densitatea acestuia – toate acestea nu se vor schimba în mod arbitrar. De ce nu se vor schimba în mod arbitrar? Datorită domniei și gestionării lui Dumnezeu. În cadrul tuturor acestor terenuri diferite și medii geografice create de Dumnezeu, El gestionează totul într-un mod planificat și sistematic. Așadar, toate aceste medii geografice încă mai există la câteva mii de ani, la zeci de mii de ani după ce au fost create de Dumnezeu. Fiecare își are încă rolul său. Cu toate că, în anumite perioade, vulcanii erup, iar în alte perioade apar cutremure și au loc deplasări masive de teren, Dumnezeu nu va permite deloc ca vreun tip de relief să își piardă funcția inițială. Doar datorită acestei gestionări a lui Dumnezeu, a domniei Lui și a înțelegerii acestor legi, toate acestea – toate aceste lucruri de care omenirea se bucură și pe care le vede – pot supraviețui pe pământ într-un mod sistematic. Așadar, de ce gestionează Dumnezeu astfel toate aceste reliefuri diferite care există pe pământ? Scopul este ca toate viețuitoarele care supraviețuiesc în diferite medii geografice să aibă un mediu stabil și să poată să trăiască și să se înmulțească în acel mediu stabil. Toate aceste viețuitoare – cele care se pot mișca și cele care nu pot, cele care pot respira și cele care nu pot – formează un mediu unic pentru supraviețuirea omenirii. Doar un astfel de mediu poate hrăni generații după generații de oameni și doar un astfel de mediu le permite oamenilor să continue să supraviețuiască pașnic, generație după generație.

Am discutat pe o temă foarte largă, deci poate vi se pare foarte vag, dar înțelegeți, nu-i așa? Adică, legile lui Dumnezeu sub stăpânirea Sa peste toate lucrurile sunt foarte importante – foarte importante! Care este precondiția pentru toate ființele care cresc în cadrul acestor legi? Este datorită domniei lui Dumnezeu. Datorită domniei Lui toate ființele își îndeplinesc funcțiile în cadrul domniei Lui. De exemplu, munții hrănesc pădurile, pădurile, la rândul lor, hrănesc și protejează diferite păsări și animale care trăiesc în acestea. Câmpiile sunt o etapă pregătită pentru oameni ca aceștia să le cultive, dar și pentru diferite păsări și animale. Ele permit majorității oamenilor să trăiască la șes și asigură confortul în viețile oamenilor. Iar câmpiile includ și pajiști – suprafețe mari de pajiști. Acestea reprezintă vegetația pământului. Ele protejează solul și hrănesc vitele, oile și caii care trăiesc pe pajiști. Deșertul își îndeplinește și el funcția. Nu este un loc în care să trăiască oamenii; rolul său este de a face clima umedă mai secetoasă. Cursurile de apă și lacurile sunt utile pentru apa potabilă a oamenilor și pentru apa necesară tuturor ființelor. Oriunde curg, oamenii au apă de băut. Acestea sunt limitele trasate de Dumnezeu pentru diferitele reliefuri.

Datorită acestor limite trasate de Dumnezeu, diferitele reliefuri au produs medii variate pentru supraviețuire, iar aceste medii pentru supraviețuire au fost propice diferitelor tipuri de păsări și animale, dar au și adus un spațiu pentru supraviețuire. De aici s-au dezvoltat limitele mediilor pentru supaviețuire ale diferitelor viețuitoare. Despre acest lucru vom discuta în continuare.

Al doilea punct. În primul rând, unde trăiesc păsările, animalele și insectele? Trăiesc în păduri și crânguri? (Da.) Acestea sunt sălașurile lor. Așadar, pe lângă stabilirea limitelor pentru diferitele medii geografice, Dumnezeu a trasat limite și pentru feluritele păsări, animale, pești, insecte și pentru toate plantele. El a stabilit, de asemenea, legi. Datorită diferențelor dintre diferite medii geografice și datorită existenței variatelor medii geografice, diferite specii de păsări, animale, pești, insecte și plante au medii de supraviețuire diferite. Păsările, animalele și insectele trăiesc printre felurite plante, peștii trăiesc în apă, iar plantele cresc pe sol. Ce include solul? Diferite zone, cum ar fi munții, câmpiile și dealurile. Așadar, odată ce păsările și animalele și-au stabilit sălașurile, ele nu vor mai hoinări peste tot. Sălașurile lor sunt pădurile și munții. Dacă, într-o bună zi, sălașurile lor ar fi distruse, ce ar face ele? (Ar hoinări peste tot.) Ordinea ar deveni haos. De îndată ce această ordine devine haos, care sunt consecințele? Cine sunt primii care au de suferit? (Oamenii.) Omenirea. În cadrul acestor legi și limite pe care le-a stabilit Dumnezeu, ați văzut vreun fenomen mai neobișnuit? De exemplu, elefanți care să hoinărească întâmplător prin deșert. Ați văzut așa ceva? Dacă ar fi așa, ar fi un fenomen foarte ciudat, deoarece elefanții trăiesc în pădure și acesta este mediul pentru supraviețuire pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru ei. Ei au propriul lor mediu pentru supraviețuire și arealul lor stabil, deci de ce ar merge de colo-colo? A văzut cineva lei și tigri rătăcind de colo-colo pe malul oceanului? Niciunul, nu? Arealul leilor și tigrilor sunt pădurile și munții. A văzut cineva balene și rechini din ocean care să umble prin deșert? Nu a văzut nimeni așa ceva, nu? Balenele și rechinii trăiesc în ocean. În mediul existențial omenesc, există oameni care trăiesc alături de urși bruni? Există oameni care sunt mereu înconjurați de păuni sau de alte păsări, în interiorul sau în afara casei lor? A văzut cineva vulturi sau gâște sălbatice jucându-se cu maimuțele? (Nu.) Toate acestea ar fi fenomene ciudate. Motivul pentru care vorbesc despre aceste lucruri care sunt fenomene ciudate în ochii voștri este să vă fac să înțelegeți că toate ființele create de Dumnezeu – indiferent dacă sunt stabilite într-un singur loc sau dacă pot respira – toate au legile lor pentru supraviețuire. Cu mult înainte ca Dumnezeu să creeze aceste ființe, El le-a pregătit propriile lor sălașuri, propriile lor medii pentru supraviețuire. Aceste ființe aveau propriile medii determinate pentru supraviețuire, propria lor hrană, propriile lor sălașuri determinate, propriile lor locuri potrivite pentru supraviețuirea lor, locuri cu temperaturi adecvate pentru supraviețuirea lor. Astfel, ele nu hoinăresc de colo-colo și nu subminează supraviețuirea oamenilor, afectându-le viața. Așa gestionează Dumnezeu toate ființele. Le oferă oamenilor cel mai bun mediu pentru supraviețuire. Toate ființele au hrană pentru susținerea vieții în cadrul propriilor lor medii de supraviețuire. Cu această hrană, ele sunt determinate în cadrul mediului lor originar de supraviețuire. În acest fel de mediu, ele încă supraviețuiesc, se înmulțesc și merg mai departe conform legilor pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru ele. Datorită acestor tipuri de legi, datorită predestinării lui Dumnezeu, toate ființele interacționează armonios cu oamenii, iar aceștia și toate ființele sunt interdependenți.

Dumnezeu a creat toate ființele și le-a stabilit limite, iar printre ele a crescut tot felul de vietăți. În timp ce creștea tot felul de vietăți, El a pregătit și diferite metode de supraviețuire pentru oameni, așadar, vedeți că oamenii nu au doar o singură metodă de supravițuire. De asemenea, ei nu au doar un singur tip de mediu de supraviețuire. Am vorbit anterior despre Dumnezeu care a pregătit diferite tipuri de surse de hrană și apă, care sunt critice pentru ca viața oamenilor în trup să continue. Totuși, nu toți oamenii subzistă cu cereale. Oamenii au diferite metode de supraviețuire datorită diferențelor dintre mediile geografice și reliefuri. Toate aceste metode de supraviețuire au fost pregătite de Dumnezeu. Așadar, nu toți oamenii se ocupă de cultivarea pământului. Adică, nu toți oamenii își obțin hrana din culturi. Acesta este al treilea punct pe care îl vom discuta: limitele au fost elaborate după diferitele moduri de viață ale oamenilor. Așadar, ce alte moduri de viață au oamenii? Ce alte surse diferite de hrană au ei? Există mai multe tipuri de bază:

Primul este modul de viață vânătoresc. Toată lumea îl cunoaște, nu? Sunteți cu toții oameni moderni, nu știți să vânați, să țineți o armă. Sursele voastre de hrană sunt produse din pământ. Ce mănâncă oamenii care trăiesc din vânătoare? (Vânat.) Ei mănâncă păsările și animalele din pădure. „Vânatul” este un cuvânt modern. Vânătorii nu îl consideră o activitate recreațională, ci îl consideră hrană, mijlocul lor zilnic de subzistență. De pildă, ei prind o căprioară. Prinderea acestei căprioare este pentru vânător cum este strânsul recoltei pentru fermier. Fermierul își adună recolta din pământ, iar, când o vede, e fericit și se simte în largul său. Familia nu va fi înfometată când ai recolte de mâncat. Inima lui e liniștită, iar el este mulțumit. Și vânătorul se simte liniștit și mulțumit când vede ce a prins, deoarece nu trebuie să-și mai facă griji pentru mâncare. Va avea ce mânca la următoarea masă și nu va fi înfometat. Așa se simte cel care vânează ca să trăiască. În ce fel de medii trăiesc acești oameni de obicei? Majoritatea celor care se întrețin din vânătoare trăiesc în pădurile de la munte; ei nu cultivă pământul și nu plantează culturi. Nu e ușor să găsești pământ arabil acolo, așa că ei supraviețuiesc cu diferite vietăți, cu diferite tipuri de pradă. Acesta este primul mod de viață care e diferit de cel al oamenilor obișnuiți.

Al doilea mod este cel al păstorilor. Cei care păstoresc nu cultivă pământul, așadar ce fac ei? Dacă e cineva aici din Mongolia, puteți să ne vorbiți despre modul vostru de viață nomad. (În general, ne ocupăm de creșterea vitelor și a oilor, nu cultivăm pământul, iar iarna tăiem animalele și le mâncăm. Hrana noastră e alcătuită din carne de vită și de oaie în principal și bem ceai cu lapte. Deși păstorii sunt ocupați în toate anotimpurile, ei mănâncă bine. Nu le lipsesc laptele, produsele lactate sau carnea.) Mongolii mănâncă, în principal, carne de vită și oaie, beau lapte de oaie și de vacă și călăresc tauri și cai ca să-și mâne animalele pe câmp cu vântul în păr și cu soarele brăzdându-le chipul. Ei nu au parte de stresul vieții moderne. Toată ziua nu văd decât mari întinderi de cer albastru și câmpii cu iarbă. Majoritatea celor care se ocupă cu mânatul cirezilor trăiesc pe câmpii și își pot continua modul de viață nomad generație după generație. Deși viața pe câmpie e cam singuratică, este totuși o viață foarte fericită. Nu e un mod de viață rău!

Al treilea mod de viață este pescuitul. Există un număr mic de oameni care trăiesc pe malul oceanului sau pe mici insule. Ei sunt înconjurați de apă, înfruntând oceanul. Și mai sunt unii care trăiesc pe bărci. Acești oameni își câștigă traiul din pescuit. Care e sursa de hrană a celor care își câștigă traiul din pescuit? Sunt toate tipurile de pește, fructe de mare și produse marine, nu? Când Hong Kong era doar un mic sat de pescari, cei care trăiau acolo își câștigau traiul din pescuit. Ei nu cultivau pământul, ci pescuiau zilnic. Hrana lor principală era constituită din diferite specii de pești și fructe de mare. Uneori, dădeau la schimb aceste lucruri pe orez, făină și alte necesități zilnice. Acesta este un mod de viață diferit al celor care trăiesc pe lângă ape. Cei care trăiesc lângă apă se bazează pe aceasta pentru hrana lor, iar pescuitul este mijlocul lor de trai. Este sursa mijlocului lor de trai, dar și sursa hranei lor.

Pe lângă cei care trăiesc din agricultură, în principal, există cele trei moduri de viață menționate mai sus. Pe lângă cei care trăiesc din păstorit, pescuit și vânătoare, majoritatea oamenilor își câștigă existența din cultivarea pământului. Ce le trebuie acestora din urmă? Le trebuie pământ. Generații întregi trăiesc din cultivarea cerealelor și își iau hrana din pământ. Orice ar cultiva, legume, fructe sau cereale, cu toții își iau necesarul zilnic din pământ.

Care sunt condițiile de bază pentru aceste diferite moduri de viață omenești? Nu au nevoie de susținerea de bază a mediilor de supraviețuire? Cu alte cuvinte, dacă vânătorii și-ar pierde pădurile de la munte sau păsările și animalele, nu și-ar mai asigura traiul. Așadar, dacă oamenii care trăiesc din vânătoare și-ar pierde pădurile de la munte și nu ar mai avea păsările și animalele, dacă nu ar mai avea o sursă pentru traiul lor, atunci nu se știe care e direcția pe care o astfel de comunitate ar lua-o și unde ar merge acești oameni, ba chiar ar putea să dispară. Iar cei care își câștigă traiul din păstorit pe ce se bazează? Ei nu se bazează cu adevărat pe șeptelul lor, ci pe mediul în care supraviețuiește șeptelul lor – pășunile. Dacă nu ar exista acestea, unde ar paște animalele lor? Ce ar mânca vitele și oile? Fără animale, ce fel de trai ar avea acești nomazi? N-ar avea niciunul. Fără o sursă pentru animalele lor, unde ar merge oamenii ca ei? Supraviețuirea continuă ar deveni foarte dificilă; ei nu ar avea niciun viitor. Fără surse de apă, râurile și lacurile ar seca. Toți acei pești care se bazează pe apă pentru a trăi ar mai exista? Acei pești nu ar mai exista. Ar mai supraviețui acei oameni care se bazează pe apă și pe pești pentru traiul lor? Dacă nu ar avea hrană, dacă nu ar avea sursa traiului lor, acei oameni nu ar mai putea supraviețui. Cu alte cuvinte, dacă există o problemă cu traiul sau cu supraviețuirea lor, acele rase nu ar mai continua și ar dispărea, ar fi șterse de fața pământului. Iar dacă cei care își asigură traiul făcând agricultură și-ar pierde pământul, dacă nu ar putea planta nimic și nu și-ar lua hrana din diferite plante, care ar fi rezultatul? Fără hrană, nu ar muri oamenii de foame? Dacă oamenii ar muri de foame, acel gen de oameni nu ar fi distrus? Așadar, acesta este scopul lui Dumnezeu în conservarea diferitelor medii. Dumnezeu are doar un singur scop în conservarea diferitelor medii și ecosisteme, în păstrarea diferitelor viețuitoare în cadrul fiecărui mediu – acela de a hrăni toate tipurile de oameni, de a da viață oamenilor în diferite medii geografice.

Dacă toate ființele și-ar pierde propriile lor legi, ele nu ar mai exista; dacă legile tuturor ființelor s-ar pierde, atunci ființele vitale, dintre toate ființele, nu ar mai putea continua. Oamenii și-ar pierde și ei mediile de supraviețuire pe care se bazează. Dacă oamenii ar pierde toate acestea, nu ar mai putea să trăiască și să se înmulțească generație după generație. Motivul pentru care oamenii au supraviețuit până acum este că Dumnezeu le-a oferit toate ființele care să-i hrănească, să alimenteze omenirea în diferite feluri. Ei au supraviețuit până acum, până în ziua de azi, doar pentru că Dumnezeu hrănește omenirea în diferite feluri. Cu acest tip de mediu stabilit pentru supraviețuire care este favorabil și sistematic, toți oamenii de pe pământ, toate rasele pot supraviețui în cadrul propriilor sfere prestabilite. Nimeni nu poate trece dincolo de aceste sfere sau limite deoarece ele au fost trasate de Dumnezeu. De ce le-ar trasa Dumnezeu astfel? Acest lucru este foarte important pentru întreaga omenire – foarte important! Dumnezeu a trasat sfera pentru fiecare tip de ființă și a stabilit metoda de supraviețuire pentru fiecare tip de ființă umană. De asemenea, El a împărțit diferitele tipuri de oameni și diferitele rase de pe pământ și le-a stabilit sferele. Despre acest lucru vrem să discutăm în continuare.

În al patrulea rând, Dumnezeu a trasat limite între diferitele rase. Pe pământ există oameni albi, negri, creoli și galbeni. Acestea sunt diferitele tipuri de oameni. De asemenea, Dumnezeu a stabilit sfera pentru viețile acestor tipuri diferite de oameni și, fără să-și dea seama, oamenii trăiesc în mediul lor adecvat pentru supraviețuire sub gestionarea lui Dumnezeu. Nimeni nu poate ieși din asta. De exemplu, în ce zonă trăiesc preponderent oamenii albi? Ei trăiesc mai ales în Europa și America. Oamenii negri trăiesc în principal în Africa. Iar oamenii creoli în ce zone trăiesc? (Asia de Sud-Est) În țări ca Thailanda, India, Myanmar, Vietnam și Laos. Ei locuiesc mai ales în Asia de Sud-Est și Asia de Sud. Oamenii galbeni locuiesc mai ales în Asia, adică în China, Japonia, Coreea de Sud și alte țări similare. Dumnezeu a distribuit în mod adecvat aceste rase diferite, astfel încât ele să fie distribuite prin diferite părți ale lumii. În aceste diferite părți ale lumii, Dumnezeu a pregătit de mult timp un mediu de supraviețuire adecvat fiecărei rase de oameni. În aceste tipuri de medii de supraviețuire, Dumnezeu le-a pregătit culoarea și componentele solului. Cu alte cuvinte, componentele din trupurile oamenilor albi nu sunt la fel cu cele din trupurile oamenilor negri și acestea sunt diferite de componentele trupurilor oamenilor din alte rase. Când Dumnezeu a creat toate ființele, El pregătise deja un mediu de supraviețuire pentru fiecare rasă. Scopul Lui în acest sens a fost ca atunci când acel gen de oameni începea să se înmulțească, când începea să-și mărească numărul, să poată fi stabiliți în cadrul acelei sfere. Înainte ca Dumnezeu să creeze oamenii, El se gândise la toate deja – avea să dea Europa și America oamenilor albi pentru a se putea dezvolta și supraviețui. Astfel, când Dumnezeu a creat pământul, El avea deja un plan, avea o intenție și un scop pentru ceea ce făcea din acea bucată de pământ și pentru ceea ce se hrănea din acea bucată de pământ. De exemplu, a pregătit de mult timp care munți, câte câmpii, câte surse de apă, ce fel de păsări și animale, care pești și care plante aveau să fie pe acel pământ. Când a pregătit un mediu de supraviețuire pentru un tip de oameni, pentru o rasă, Dumnezeu a avut în vedere multe aspecte: mediul geografic, componentele solului, speciile de păsări și animale, mărimea diferitelor specii de pești, componentele peștilor, diferitele calități ale apei, precum și toate tipurile de plante… Dumnezeu pregătise toate acestea cu mult timp în urmă. Acel tip de mediu este unul nativ pentru supraviețuire pe care Dumnezeu l-a creat și pregătit pentru oamenii albi. Ați văzut că, atunci când Dumnezeu a creat toate ființele, El S-a gândit mult la asta și a făcut totul după un plan? (Da.) Ce ați văzut? (Considerentele lui Dumnezeu referitoare la diferitele tipuri de oameni au fost foarte chibzuite. Pentru mediul de supraviețuire al diferitelor tipuri de oameni, El a pregătit speciile de păsări, animale și pești, câți munți și câte câmpii să existe. Toate acestea au fost luate în considerare cu chibzuință și precizie.) De exemplu, ce fel de mâncare consumă albii în general? Mâncarea pe care o consumă oamenii albi este foarte diferită de cea consumată de asiatici. Alimentele de bază pe care le consumă populația albă sunt în general carnea, ouăle, laptele și carnea de pasăre. Cerealele cum ar fi pâinea și orezul nu sunt, în general, alimente de bază și sunt pe post de garnitură. Chiar și când mănâncă salata de legume, ei pun carne prăjită de vită sau de pui în ea. Chiar dacă mănâncă alimente pe bază de grâu, ei adaugă brânză, ouă sau carne. Cu alte cuvinte, alimentele lor de bază nu sunt alcătuite, în general, din alimente pe bază de grâu sau orez; ei mănâncă destul de multă carne și brânză. Adesea beau apă rece deoarece mănâncă alimente foarte bogate în calorii. Așadar, oamenii albi sunt foarte robuști. Acestea sunt sursele pentru viața lor, mediile lor de viață pregătite de Dumnezeu pentru ei, care le permit să aibă un astfel de mod de viață. Acest mod de viață este diferit de cele ale oamenilor din alte rase. Nu e nimic corect sau greșit în acest mod de viață – este înnăscut, predestinat de Dumnezeu și datorat domniei lui Dumnezeu și rânduielilor Sale. Această rasă are un anumit mod de viață și anumite surse pentru traiul ei, fapt care se datorează rasei, dar și mediului de supraviețuire pregătit de Dumnezeu pentru ea. Se poate spune că mediul de supraviețuire pregătit de Dumnezeu pentru oamenii albi și hrana lor zilnică obținută din acel mediu sunt bogate și îndestulătoare.

Dumnezeu a pregătit și mediile de supraviețuire necesare altor rase. Mai există și oamenii negri – unde sunt aceștia localizați? Ei se află în principal în Africa Centrală și de Sud. Ce le-a pregătit Dumnezeu în acel tip de mediu de supravețuire? Păduri tropicale, tot felul de păsări și animale, deșerturi, dar și nenumărate plante care li se potrivesc. Au surse de apă, de trai și de hrană. Dumnezeu nu a fost împotriva lor. Indiferent ce au făcut vreodată, supraviețuirea lor nu a fost niciodată o problemă. De asemenea, ei ocupă un anumit loc și o anumită zonă într-o parte a lumii.

Și acum, să discutăm puțin despre oamenii galbeni. Oamenii galbeni sunt localizați, în principal, în Orient. Care sunt diferențele dintre mediile și pozițiile geografice ale Orientului și Occidentului? În Orient, pământul este fertil în cea mai mare parte a sa și este bogat în zăcăminte de materii prime și minerale. Adică, există din plin tot felul de resurse de suprafață și subterane. Și pentru acest grup de oameni, pentru această rasă, Dumnezeu a pregătit un sol corespunzător, o climă corespunzătoare și diferite medii geografice adecvate pentru ei. Deși există mari diferențe între acel mediu geografic și mediul occidental, hrana necesară oamenilor, traiul și sursele de supraviețuire au fost pregătite de Dumnezeu. Doar că e un mediu de trai diferit de cel pe care îl au albii în Occident. Dar care este acel lucru pe care trebuie să vi-l supun atenției, cel despre care trebuie să vă vorbesc? Numărul oamenilor din rasa estică este relativ mare, așa că Dumnezeu a adăugat în acea bucată de pământ multe elemente diferite de cele occidentale. În acea parte a lumii, El a adăugat multe peisaje și materii prime din belșug. Acolo, resursele naturale sunt abundente; relieful este și el variat și deosebit, adecvat pentru hrănirea unui număr enorm de oameni ai rasei estice. Un lucru diferit de Occident este faptul că în Orient – de la sud la nord și de la est la vest – clima este mai bună decât în Vest. Cele patru anotimpuri sunt clar delimitate, temperaturile sunt primitoare, resursele naturale sunt abundente, iar peisajele naturale și tipurile de relief sunt mult mai bune decât în Vest. De ce a făcut Dumnezeu acest lucru? El a creat un echilibru foarte rațional între oamenii albi și cei galbeni. Ce înseamnă asta? Înseamnă că fiecare aspect al hranei lor, lucrurile pe care le folosesc, metodele de recreere ale albilor sunt mult mai bune decât cele de care se pot bucura oamenii galbeni. Cu toate acestea, Dumnezeu nu este împotriva niciunei rase. Dumnezeu le-a dat oamenilor galbeni un mediu de supraviețuire mai frumos și mai bun. Acesta este echilibrul. Deci, înțelegeți, da?

Dumnezeu a rânduit care tipuri de oameni să trăiască în anumite părți ale lumii, iar oamenii nu pot să iasă în afara acestei rânduieli. E un lucru minunat!Chiar dacă se produc războaie sau invazii în cadrul unor anumite ere sau în anumite momente, aceste războaie, aceste invazii, nu pot să distrugă mediile de supraviețuire pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru fiecare rasă umană. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a rânduit un anumit tip de oameni într-o anumită parte a lumii, iar ei nu pot să iasă în afara acestei rânduieli. Chiar dacă oamenii au anumite ambiții de a-și schimba sau de a-și extinde teritoriul, fără permisiunea lui Dumnezeu, le va fi foarte dificil să reușească. Va fi foarte dificil să reușească. De exemplu, albii au vrut să își extindă teritoriul și au colonizat alte țări. Germanii au invadat niște țări, Marea Britanie a ocupat India. Care a fost rezultatul? La final, au eșuat. Ce înțelegem noi din acest eșec? Ceea ce Dumnezeu a rânduit nu poate fi distrus. Așadar, indiferent de cât de mare a fost avântul pe care, poate, l-ai văzut în expansiunea Marii Britanii, la final, rezultatul a fost că ei au fost nevoiți să se retragă, iar acele teritorii aparțin și acum Indiei. Cei care trăiesc pe acele pământuri sunt tot hindușii, nu britanicii. Iar asta fiindcă Dumnezeu nu permite altceva. Unii dintre cei care cercetează istoria sau politica au formulat anumite teze despre asta. Ei oferă motive pentru a explica eșecul Marii Britanii, susținând că o etnie sau alta nu poate fi cucerită sau desemnând drept cauză alte motive de factură umană… Nu acestea sunt motivele reale. Motivul real este Dumnezeu – El nu permite așa ceva. Dumnezeu îi rânduiește pe cei dintr-o anumită etnie să trăiască într-un anumit ținut și îi așază acolo, iar dacă El nu le permite să își schimbe așezarea, ei nu vor reuși niciodată să o facă. Dacă Dumnezeu definește o rânduială pentru ei, ei vor trăi în cadrul acelei rânduieli. Omenirea nu poate să scape sau să evadeze din aceste rânduieli. Asta e cert. Nu contează cât de mari sunt forțele invadatorilor sau cât de slabi sunt cei care sunt invadați, succesul lor depinde, la urma urmei, de Dumnezeu. El a stabilit deja această rânduială și nimeni nu o poate schimba. Acesta este felul în care Dumnezeu a distribuit diferitele rase. Ce lucrare a făcut Dumnezeu pentru a distribui diferitele rase? Mai întâi, a pregătit un mediu geografic mai larg, alocând diferite regiuni pentru oameni, iar apoi, generație după generație, au supraviețuit acolo. Asta e stabilit – rânduiala pentru supraviețuirea lor este stabilită. Și viețile lor, ceea ce mănâncă, ceea ce beau, modul în care își duc traiul – demult a rânduit Dumnezeu toate acestea. Iar atunci când Dumnezeu a creat toate ființele, El a făcut diferite pregătiri pentru diferitele tipuri de oameni: există diferite compoziții ale solului, clime diferite, plante diferite și medii geografice diferite. Diferite regiuni au chiar păsări și animale diferite, întinderile de apă au diferite tipuri de pești și de produse acvatice. Chiar și tipurile de insecte sunt stabilite de către Dumnezeu. De exemplu, vrăbiile din Statele Unite sunt diferite de cele din China continentală. Lucrurile care cresc pe continentul american sunt mari, înalte și foarte robuste. Rădăcinile copacilor din pădure nu sunt deloc adânci, dar aceștia cresc foarte mult în înălțime. Pot să crească chiar și până la înălțimi de peste o sută de metri, dar majoritatea copacilor din pădurile Asiei nu sunt atât de înalți. Sunt sigur că ați auzit cu toții de plantele de aloe. În Japonia, acestea sunt foarte înguste, foarte subțiri, dar în Statele Unite sunt foarte mari. E un lucru diferit. E același tip de plantă, are același nume, dar pe continentul american este considerabil mai mare. Aceste diferențe sub diverse aspecte poate că nu sunt văzute sau remarcate de către oameni, dar când Dumnezeu a creat toate ființele, El le-a conturat și a pregătit diferite medii geografice, diferite tipuri de teren și diferite viețuitoare și plante pentru diferitele rase umane. Asta fiindcă Dumnezeu a creat diferite tipuri de oameni și El știe de ce are nevoie fiecare, știe care este modul lor de viață.

După ce am discutat despre câteva dintre lucrurile acestea, v-ați familiarizat acum cu subiectul principal pe care tocmai l-am discutat? Ați început să îl înțelegeți? Există un motiv pentru care am vorbit despre aceste aspecte în cadrul acestui subiect mai larg – acum ar trebui să aveți o prezentare generală a acestuia. Puteți să-Mi spuneți cât de mult ați înțeles. (Existența întregii omeniri a fost susținută doar de către legile rânduite de Dumnezeu pentru toate lucrurile. Când Dumnezeu rânduia aceste legi, El a furnizat diferite medii pentru diferitele rase omenești, diferite moduri de viață, diferite tipuri de hrană, diferite climate și temperaturi. A fost așa pentru ca omenirea să se așeze și să supraviețuiască pe Pământ. Din toate acestea, eu văd planul de gestionare (planul mântuirii) al lui Dumnezeu și meticuloasele Lui aranjamente, cât și înțelepciunea și perfecțiunea Sa.) (Pentru a susține existența omenirii, Dumnezeu a rânduit aceste legi pentru noi și a pregătit diferitele medii geografice, precum și diferitele tipuri de hrană. Iar pentru ca noi să supraviețuim mai bine în acest tip de mediu, El a pregătit diferite spații în care noi să trăim. Din toate acestea, eu văd că lucrarea și planurile lui Dumnezeu sunt foarte precise și văd iubirea Lui pentru noi, oamenii.) Mai are cineva ceva de adăugat? (Legile și rânduielile stabilite de către Dumnezeu nu pot fi schimbate de nicio persoană, de niciun eveniment, de niciun lucru. Toate sunt sub stăpânirea Lui.) Privind din perspectiva legilor rânduite de Dumnezeu pentru creșterea tuturor lucrurilor, oare nu trăiește toată omenirea, indiferent de rasă, sub prevederile lui Dumnezeu – nu trăiesc toți oamenii în grija Lui? Dacă aceste legi ar fi distruse sau dacă Dumnezeu n-ar fi stabilit acest gen de legi pentru omenire, care ar fi perspectivele de viitor ale oamenilor? După ce oamenii și-ar pierde mediile lor primare de supraviețuire, ar mai avea ei surse de hrană? E posibil ca sursele de hrană să devină o problemă. Dacă oamenii și-ar pierde sursele de hrană, adică dacă nu ar putea să găsească nimic de mâncare, câte zile ar putea ei să reziste? Probabil că nu ar rezista nici măcar o lună, iar supraviețuirea lor ar deveni problematică. Așadar, fiecare lucru pe care Dumnezeu îl face pentru supraviețuirea oamenilor, pentru continuarea existenței lor, pentru înmulțirea și subzistența lor, este foarte important. Absolut fiecare lucru pe care Dumnezeu îl face între toate lucrurile este adânc înrudit și inseparabil de supraviețuirea omenirii. Dacă supraviețuirea omenirii ar deveni problematică, ar mai putea să continue gestionarea lui Dumnezeu? Ar mai exista gestionarea lui Dumnezeu? Gestionarea lui Dumnezeu coexistă cu supraviețuirea întregii omeniri a cărei existență El o îngrijește. Așadar, indiferent de ceea ce pregătește Dumnezeu pentru toate lucrurile și ceea ce face El pentru oameni, toate sunt necesare pentru El și cruciale pentru supraviețuirea omenirii. Dacă aceste legi pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru toate lucrurile n-ar fi respectate, dacă aceste legi ar fi încălcate sau subminate, niciun lucru nu ar mai putea să existe, mediul de supraviețuire a oamenilor nu ar mai exista, ar dispărea și sursa lor de subzistență zilnică, ar dispărea și ei. Din acest motiv, nu ar mai exista nici planul lui Dumnezeu de gestionare (planul mântuirii).

Tot ceea ce am discutat, fiecare aspect, fiecare punct, este intim legat de supraviețuirea fiecărei persoane. Ați putea spune: „Lucrul despre care vorbești e prea mare, nu înțelegem”. Și poate că există oameni care ar spune: „Ce spui Tu nu are nicio legătură cu mine.” Totuși, să nu uităm că tu trăiești ca parte a tuturor lucrurilor, că ești o parte a tuturor lucrurilor aflate sub stăpânirea lui Dumnezeu. Nimic nu poate fi scos de sub stăpânirea lui Dumnezeu, nicio persoană nu poate ieși de sub stăpânirea Lui. Ieșirea de sub stăpânirea Lui și de sub prevederile Lui ar însemna că viețile oamenilor, viețile oamenilor în trup ar dispărea. Aceasta este importanța faptului că Dumnezeu a stabilit medii de supraviețuire pentru omenire. Nu contează cărei rase aparții sau în care regiune trăiești, fie ea în Occident sau în Orient, nu poți să te separi de mediul de supraviețuire pe care Dumnezeu L-a stabilit pentru omenire, nu poți să te separi de subzistența și de proviziile oferite de mediul de supraviețuire pe care El l-a stabilit pentru oameni. Nu contează care este modul tău de trai, nu contează pe ce te bazezi ca să trăiești, nici pe ce te bazezi ca să îți susții viața în trup, nu poți să ieși de sub stăpânirea lui Dumnezeu și de sub gestionarea Lui. Unii oameni spun: „Eu nu sunt fermier, nu trebuie să plantez și să recoltez ca să trăiesc. Eu nu depind de mila Cerurilor pentru hrana mea, deci pot să spun că nu supraviețuiesc în mediul de supraviețuire stabilit de Dumnezeu. Acel mediu nu mi-a oferit nimic.” Chiar așa este? Spui că nu trebuie să plantezi și să recoltezi ca să trăiești, dar nu mănânci cereale? Nu mănânci carne și ouă? Nu mâncați legume și fructe? Tot ceea ce mănânci, toate aceste lucruri de care ai nevoie nevoie sunt inseparabile de mediul de supraviețuire stabilit de Dumnezeu pentru omenire. Iar sursa tuturor lucrurilor de care omenirea are nevoie nu poate fi separată de toate lucrurile create de Dumnezeu, de toate aceste tipuri de medii de supraviețuire. Apa pe care o bei, hainele pe care le porți și toate obiectele pe care le folosești – care dintre toate acestea nu sunt obținute din toate lucrurile create de Dumnezeu? Unii spun: „Există anumite obiecte care nu sunt obținute din toate lucrurile create de Dumnezeu. Vezi, plasticul nu este obținut din toate lucrurile create de Dumnezeu. E un material de proveniență chimică, este făcut de om.” Chiar așa este? Plasticul este făcut de om, e un material de proveniență chimică, dar de unde provin componentele de bază ale plasticului? Aceste componente au fost obținute din materialele create de Dumnezeu. Obiectele de care te bucuri, pe care le vezi, fiecare obiect pe care îl folosești, toate sunt obținute din toate lucrurile care au fost create de Dumnezeu. Adică, nu contează cărei rase aparțin, nu contează ce mod de trai au sau în ce tip de mediu de supraviețuire trăiesc oamenii, ei nu se pot separa de prevederile lui Dumnezeu. Așadar, au legătură aceste aspecte despre care am discutat azi cu subiectul „Dumnezeu este sursa vieții pentru toate lucrurile?” Se încadrează ele în acest subiect mai larg? (Da.) Poate că unele aspecte despre care am vorbit azi sunt cam abstracte și sunt cam dificil de discutat. Totuși, cred că le înțelegeți ceva mai bine acum.

În aceste ultime dăți când am avut părtășie, gama subiectelor despre care am împărtășit a fost destul de amplă, iar aria lor de acoperire este vastă, așadar, e nevoie de efort ca să le asimilați pe toate. Asta pentru că aceste subiecte nu au mai fost întâlnite înainte în credința oamenilor în Dumnezeu. Unii le ascultă ca pe o taină, alții le ascultă ca pe o poveste – care perspectivă e cea adevărată? Voi din care perspectivă ați ascultat toate acestea? (Am remarcat un aspect al autorității lui Dumnezeu și am remarcat și onoarea Lui, iar din asta am văzut și dragostea Lui pentru omenire. Fiecare lucru pe care Dumnezeu îl face conține aranjamentele și planurile Lui meticuloase pentru omenire. El ne iubește și ne prețuiește atât de mult încât ne-a oferit cu multă grijă chiar și hrană.) (Am văzut atât faptele lui Dumnezeu, cât și modul metodic în care El a stabilit toate lucrurile și legile pentru toate lucrurile, iar prin aceste cuvinte putem înțelege mai bine faptele lui Dumnezeu și aranjamentele Lui meticuloase pentru mântuirea omenirii.) Ați înțeles din aceste părtășii care este sfera gestionării tuturor lucrurilor de către Dumnezeu? (Întreaga omenire, totul.) Este El Dumnezeul unei singure rase? Este El Dumnezeul unui singur tip de oameni? Este El Dumnezeul unei mici părți a omenirii? (Nu. Nu este.) Din moment ce nu este cazul, în cunoașterea pe care oamenii o au despre Dumnezeu, dacă El ar fi doar Dumnezeul unei mici părți a omenirii, sau dacă voi credeți că Dumnezeu este doar Dumnezeul vostru, este această perspectivă corectă? Întrucât Dumnezeu gestionează și stăpânește toate lucrurile, oamenii ar trebui să vadă faptele Sale, înțelepciunea Sa și atotputernicia Sa, care sunt dezvăluite în felul în care El stăpânește asupra tuturor lucrurilor. Sunt lucruri pe care oamenii trebuie să le afle. Dacă spui că Dumnezeu gestionează toate ființele, că stăpânește asupra tuturor ființelor și asupra întregii omeniri, dar nu înțelegi și nu pricepi felul în care El stăpânește asupra omenirii, cum poți admite cu adevărat că El stăpânește asupra tuturor lucrurilor? Poate crezi în sufletul tău, „Pot, fiindcă văd că viața mea se află sub stăpânirea lui Dumnezeu.” Dar este oare Dumnezeu cu adevărat atât de mărunt? Nu este! Tu vezi doar mântuirea pe care Dumnezeu ți-o aduce ție și lucrarea Lui în tine, iar din toate acestea Îi vezi stăpânirea. Dar e o sferă prea mică și îți afectează veritabila cunoaștere a lui Dumnezeu. Îți limitează și veritabila cunoaștere a modului în care Dumnezeu stăpânește asupra tuturor lucrurilor. Dacă îți limitezi cunoașterea doar la sfera a ceea ce îți oferă Dumnezeu și la mântuirea pe care El ți-o aduce, nu vei fi niciodată în stare să îți dai seama că El stăpânește totul, că El stăpânește asupra tuturor lucrurilor și asupra întregii omeniri. Când nu reușești să îți dai seama de toate acestea, poți să înțelegi cu adevărat faptul că soarta ta se află sub stăpânirea lui Dumnezeu? Nu poți. În inima ta, nu vei putea niciodată recunoaște acest aspect – nu vei reuși niciodată să recunoști acest nivel. Înțelegeți, nu-i așa? De fapt, Eu știu în ce măsură sunteți în stare să înțelegeți aceste subiecte și acest conținut despre care vorbesc. Atunci, de ce tot vorbesc despre ele? Fiindcă sunt subiecte care trebuie să fie înțelese de fiecare discipol al lui Dumnezeu, de fiecare persoană care vrea să fie mântuită de Dumnezeu – toți trebuie să le cunoască. Chiar dacă deocamdată nu le înțelegi, într-o bună zi, când viața ta și felul în care trăiești adevărul vor ajunge la un anumit nivel, când schimbarea în firea vieții tale va ajunge la un anumit nivel și statura ta va atinge o anumită magnitudine, doar atunci aceste subiecte despre care am părtășie cu tine și pe care ți le comunic, te vor ajuta și îți vor satisface imboldul de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Așadar, aceste cuvinte au avut rolul de a clădi o fundație, de a vă pregăti pentru viitoarea voastră înțelegere a felului în care Dumnezeu stăpânește asupra tuturor lucrurilor, pentru înțelegerea lui Dumnezeu Însuși.

Gradul în care oamenii Îl înțeleg pe Dumnezeu în inimile lor determină importanța locului pe care El îl are în inimile lor. Cu cât e mai mare gradul în care oamenii Îl înțeleg pe Dumnezeu în inimile lor, cu atât e mai important Dumnezeu în inimile lor. Dacă Dumnezeul pe care tu Îl cunoști e vag și fără conținut, atunci Dumnezeul în care crezi este la fel. Dacă Dumnezeul pe care tu Îl cunoști este limitat doar de perspectiva ta, atunci Dumnezeul tău este unul foarte mic și nu are nicio legătură cu adevăratul Dumnezeu. Așadar, cunoscând faptele practice ale lui Dumnezeu, cunoscând realitatea Lui și atotputernicia Sa, cunoscând adevărata identitate a lui Dumnezeu Însuși, cunoscând ceea ce are El și ceea ce este, știind ce a demonstrat El în toate lucrurile – toate acestea sunt extrem de importante pentru fiecare persoană care vrea să-L cunoască pe Dumnezeu. Toate acestea stabilesc direct dacă oamenii pot să intre în realitatea adevărului. Dacă tu îți limitezi înțelegerea lui Dumnezeu doar la cuvinte, dacă o limitezi doar la măruntele tale trăiri, la harul lui Dumnezeu pe care îl cuantifici sau la măruntele tale mărturii despre Dumnezeu, atunci îți spun cu tărie că Dumnezeul în care crezi nu este Dumnezeu adevărat. Nu este adevăratul Dumnezeu Însuși și se poate spune că Dumnezeul în care crezi nu este Dumnezeu. Asta fiindcă Dumnezeul despre care vorbesc Eu este Cel care stăpânește peste toate, Cel care pășește printre toate, Cel care le gestionează pe toate. El este Cel care ține în mâini soarta întregii omeniri – Cel care ține în mâini soarta tuturor lucrurilor. Lucrarea și faptele Dumnezeului despre care vorbesc nu se limitează doar la o mână de oameni. Adică, nu se limitează doar la cei care Îl urmează în prezent. Faptele lui sunt demonstrate în toate lucrurile, în supraviețuirea tuturor lucrurilor și în legile schimbării tuturor lucrurilor. Dacă nu poți să vezi sau să recunoști faptele lui Dumnezeu în toate lucrurile, atunci nu poți să fii martor pentru niciuna dintre faptele Sale. Dacă nu poți să fii martor pentru Dumnezeu, dacă tu continui să vorbești despre acest mărunt și așa-zis Dumnezeu pe care tu Îl cunoști, despre acel Dumnezeu care se limitează la ideile tale și care există în mintea ta îngustă, dacă tu continui să vorbești despre acel fel de Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu îți va lăuda niciodată credința. Când tu ești martor pentru Dumnezeu, dacă folosești doar felul în care te bucuri de harul lui Dumnezeu, dacă doar accepți disciplina și certarea Lui, dacă doar te bucuri de binecuvântările Lui atunci când ești martor pentru El, toate acestea sunt foarte inadecvate și sunt departe de a-L mulțumi. Dacă vrei să fii martor pentru Dumnezeu într-un mod care să se supună voii Sale, să fii martor pentru adevăratul Dumnezeu Însuși, atunci trebuie să afli ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este din faptele Lui. Trebuie să remarci autoritatea lui Dumnezeu în faptul că El controlează totul, să vezi adevărul modului în care El susține întreaga omenire. Dacă recunoști doar că mâncarea, băutura și necesitățile din viața ta vin de la Dumnezeu, dar nu vezi adevărul modului în care El susține întreaga omenire prin toate lucrurile create de El, că El conduce întreaga omenire prin stăpânirea Lui asupra tuturor lucrurilor, atunci nu vei fi putea niciodată să fii martor pentru Dumnezeu. Acum înțelegeți toate acestea, nu-i așa? Care este scopul Meu, de ce vă spun toate acestea? Pentru ca voi să luați toate acestea în serios, pentru ca voi să nu credeți că aceste subiecte despre care am discutat sunt irelevante pentru intrarea voastră în viață și pentru ca să nu considerați aceste subiecte ca pe un fel de cunoștințe sau de doctrine. Dacă ascultați cu acest gen de atitudine, nu veți câștiga nimic. Veți pierde această minunată oportunitate de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Acum veți putea ține minte asta, nu-i așa?

Care este scopul Meu când discut despre toate acestea? Scopul Meu este ca oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu, ca oamenii să înțeleagă faptele practice ale lui Dumnezeu. Odată ce Îl înțelegeți pe Dumnezeu și Îi cunoașteți faptele, doar atunci aveți oportunitatea sau posibilitatea de a-L cunoaște. Dacă, de exemplu, ați vrea să cunoașteți o persoană, cum ați proceda? Ați încerca să o cunoașteți privindu-i doar aspectul exterior? Doar privind hainele pe care le poartă, modul în care se îmbracă? Doar privindu-i mersul? Doar încercând să aflați câte lucruri cunoaște? (Nu.) Așadar, cum puteți să cunoașteți pe cineva? Judecați pe baza vorbelor și a comportamentului acelei persoane, pe baza gândurilor ei și a ceea ce exprimă și dezvăluie acea persoană. Așa poți să cunoști și să înțelegi o persoană. La fel, dacă vreți să-L cunoașteți pe Dumnezeu, dacă vreți să înțelegeți latura Lui practică, latura Lui adevărată, trebuie să vă bazați pe faptele Lui, pe fiecare lucru practic pe care îl săvârșește. Acesta este cel mai bun mod și este singurul mod. Așadar, acum înțelegeți, nu-i așa?

Dumnezeu echilibrează relațiile dintre toate lucrurile pentru a oferi omenirii un mediu de supraviețuire stabil.

Dumnezeu își manifestă faptele asupra tuturor lucrurilor, stăpânește asupra tuturor lucrurilor și deține legea tuturor lucrurilor. Tocmai am discutat despre modul în care Dumnezeu stăpânește legile tuturor lucrurilor, cât și despre modul în care El susține și îngrijește întreaga omenire în cadrul acestor legi. Acesta este un aspect. În continuare, vom discuta despre un alt aspect, despre modul în care Dumnezeu controlează totul. Iată așa, după ce a creat toate lucrurile, El a echilibrat relațiile dintre ele. Și acesta este un subiect larg pentru voi. Echilibrarea relațiilor dintre toate lucrurile – este asta ceva ce oamenii pot să înfăptuiască? Oamenii înșiși nu pot. Oamenii sunt capabili doar să distrugă. Nu pot să echilibreze relațiile dintre toate lucrurile; nu pot să le gestioneze, nici nu au o asemenea autoritate sau putere. Doar Dumnezeu Însuși are puterea de a săvârși un astfel de lucru. Scopul în care Dumnezeu face asta – care este acesta? La fel ca înainte, are o legătură strânsă cu supraviețuirea omenirii. Fiecare lucru pe care Dumnezeu vrea să-l facă este necesar – nu există nimic pe care El poate îl va face, poate că nu. Pentru ca El să apere supraviețuirea omenirii și să le dăruiască oamenilor un mediu de supraviețuire favorabil, există anumite lucruri importante și indispensabile pe care El trebuie să le facă pentru a apăra supraviețuirea oamenilor.

Începând de la înțelesul direct al cuvintelor „Dumnezeu echilibrează toate lucrurile”, acesta este un subiect foarte larg; vă oferă, în primul rând, un concept, pentru a ști că echilibrarea tuturor lucrurilor reprezintă stăpânirea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor. Ce înseamnă cuvântul „echilibru”? Mai întâi, „echilibru” se referă la actul de a nu permite un anumit dezechilibru. Cu toții cunoaștem balanța de cântărire. Când folosești balanța pentru a cântări ceva, pui acel obiect pe un taler al balanței, iar pe celălalt taler pui niște contragreutăți. Contragreutățile determină greutatea acelui obiect – atunci când balanța e în echilibru. Pentru ca balanța să fie în echilibru, greutățile de pe fiecare taler trebuie să fie egale. Printre toate lucrurile create de Dumnezeu, El a creat multe lucruri – El a creat lucruri fixe, lucruri care se mișcă, lucruri care trăiesc, lucruri care respiră, cât și lucruri care nu respiră. Este ușor pentru toate aceste lucruri să intre într-o relație de interdependență, de sprijin mutual și de restricții mutuale, de interconectare? Toate acestea respectă un anumit principiu. Chiar dacă e ceva foarte complicat, nu e dificil pentru Dumnezeu. Totuși, pentru oameni, este foarte dificil de cercetat. E un cuvânt foarte simplu – echilibru. Cu toate acestea, dacă oamenii l-ar cerceta, dacă oamenii ar avea nevoie să creeze echilibru, atunci, chiar dacă toți academicienii s-ar ocupa de asta – toți specialiștii în biologie, astronomie, fizică, chimie și chiar și istorie – care ar fi rezultatul final al acestor cercetări? Nu ar avea niciun rezultat. Iar asta deoarece creația tuturor lucrurilor, care a fost săvârșită de Dumnezeu, este prea incredibilă, iar omenirea nu îi va afla niciodată secretele. Când Dumnezeu a creat toate ființele, El a stabilit principiile relațiilor dintre ele, a stabilit diferite moduri de supraviețuire, pentru o restricție mutuală, pentru o complementaritate mutuală și pentru un sprijin reciproc. Aceste diferite metode sunt foarte complexe, nu sunt simple sau unidirecționale. Când oamenii își folosesc intelectul, cunoștințele și fenomenele pe care le-au observat pentru a confirma sau a cerceta principiile care stau la baza stăpânirii lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, aceste principii sunt extrem de dificil de descoperit. Este foarte dificil și să descoperi sau să dobândești vreun rezultat. Este foarte dificil pentru oameni să ajungă la un rezultat, este foarte dificil pentru ei să mențină echilibrul bazându-se pe intelectul și pe cunoștințele lor pentru a guverna toate ființele create de Dumnezeu. Iată de ce: dacă oamenii nu cunosc principiile supraviețuirii tuturor ființelor, ei nu știu cum să apere acest tip de echilibru. Așadar, dacă oamenii ar gestiona și ar guverna toate ființele, ar fi foarte probabil că ei ar distruge acest echilibru. Iar când acest echilibru ar fi distrus, și mediile lor de supraviețuire ar fi distruse, iar când s-ar întâmpla asta, ar urma o criză a supraviețuirii lor. Ar aduce un dezastru. Iar când omenirea ar fi cuprinsă de acel dezastru, ce i-ar aștepta pe oameni? I-ar aștepta un deznodământ care ar fi dificil de ghicit, dificil de prevăzut.

Atunci, cum echilibrează Dumnezeu relațiile dintre toate lucrurile? În primul rând, există anumite regiuni în această lume care sunt acoperite cu zăpadă și cu gheață întregul an, pe când în alte zone, toate cele patru anotimpuri sunt ca primăvara. Nu vezi nicăieri niciun petic de gheață, niciun fulg de nea – nu există iarnă. Acesta este un mod – și e din perspectiva climei în ansamblul ei. Al doilea mod este atunci când oamenii văd munți acoperiți de o vegetație luxuriantă, acolo unde tot felul de plante acoperă solul și sunt locuri împădurite în care, dacă pătrunzi, nici măcar nu mai vezi soarele. Pe alți munți, nu crește nici măcar iarba – sunt doar straturi peste straturi de munți, sălbatici și pustii. Priviți din afară, și unii, și alții, sunt tot munți, mormane de pământ. Un grup de munți este acoperit de o vegetație luxuriantă, iar pe munții din celălalt grup nu crește nici măcar iarba. Acesta este al doilea mod. Al treilea mod este atunci când vezi o câmpie înverzită și nesfârșită, un câmp acoperit de valuri de verdeață. Sau ai putea vedea un deșert care se întinde cât cuprinzi cu ochii; în care nu vezi nicio viețuitoare, nicio sursă de apă, e doar vântul care fluieră printre nisipuri. În al patrulea mod, vezi că o zonă este acoperită de mare, e o zonă vastă acoperită de ape, pe când în alte zone nu reușești să găsești nici măcar apă de izvor. În al cincilea mod, într-o regiune plouă frecvent, e ceață și e umiditate, pe când în alte regiuni zilele cu un soare arzător sunt foarte dese și nu vezi nici măcar un strop de ploaie. În al șaselea mod, într-o regiune e un platou în care aerul e rarefiat și îți este greu să respiri, iar în altă regiune e plin de mlaștini și de zone depresionare, acestea fiind un habitat pentru diverse specii de păsări migratoare. Acestea sunt diferitele tipuri de climate, climatele sau mediile care corespund diferitelor zone geografice. Cu alte cuvinte, Dumnezeu echilibrează mediile primare de supraviețuire a omenirii pe baza aspectelor mediului în ansamblul său, de la climă la mediul geografic, de la diferitele componente ale solului până la numărul surselor de apă, pentru a atinge un echilibru în ceea ce privește atmosfera, temperatura și umiditatea mediilor în care supraviețuiesc oamenii. Cu ajutorul acestor contraste ale diferitelor medii geografice, oamenii vor avea o atmosferă stabilă, iar temperatura și umiditatea din diferitele anotimpuri vor fi stabile. Asta le permite oamenilor să continue să trăiască în acel mediu de supraviețuire, așa cum au făcut dintotdeauna. Mai întâi, mediul, în ansamblul său, trebuie să fie echilibrat. Aceasta se realizează prin folosirea diferitelor zone geografice și a formațiunilor de teren, cât și prin tranziția de la un climat la altul pentru o restricție mutuală, pentru a atinge echilibrul dorit de Dumnezeu și necesar omenirii. Asta este din perspectiva mediului în ansamblul său.

Îndreptându-ne atenția către detalii, de exemplu, către vegetație, cum este posibil să avem și aici echilibru? Cu alte cuvinte, cum i se poate permite vegetației să continue să supraviețuiască într-un mediu de supraviețuire echilibrat? Prin gestionarea duratei de viață, a ritmului de creștere și a ratei de înmulțire a diferitelor tipuri de plante, pentru protejarea mediului lor de supraviețuire. Să luăm drept exemplu iarba cea măruntă – răsare primăvara, înflorește vara și face sămânță toamna. Sămânța cade pe pământ, iar acel fir de iarbă moare. Anul următor, sămânța germinează și ciclul continuă conform acelorași legi. Durata de viață a firului de iarbă este foarte scurtă. Fiecare sămânță cade pe pământ, germinează și scoate rădăcini, apoi iarba înflorește și face iar sămânță – acest proces are loc doar primăvara, vara și toamna. Și feluritele tipuri de copaci au și ei durata lor de viață și diferitele lor perioade de germinare și de dat în rod. Unii copaci mor după doar 30 sau 50 de ani – au o durată de viață cuprinsă între 30 și 50 de ani, dar rodul lor cade pe pământ, sămânța germinează și scoate rădăcini, iar noii copaci înfloresc și fac rod, iar astfel, trăiesc încă 30 sau 50 de ani. Aceasta este rata lor de recurență. Un copac bătrân moare și un copac tânăr crește – de asta vezi mereu copaci crescând în pădure. Dar și ei au ciclul lor stabilit și procesul lor de viață și de moarte. Anumiți copaci pot să trăiască peste o mie de ani, iar unii pot să trăiască chiar și trei mii de ani. Nu contează ce fel de plantă e sau ce durată de viață are, general vorbind, Dumnezeu îi gestionează echilibrul pe baza duratei ei de viață, a abilității ei de reproducere, a ritmului ei de reproducere, cât și pe baza gradului și ratei ei de reproducere. Asta le permite tuturor plantelor, de la iarbă la copaci, să continue să prospere, să crească într-un mediu ecologic echilibrat. Așadar, atunci când tu te uiți la o pădure de pe pământ, indiferent dacă ne referim la copaci sau la iarbă, observi o creștere și o reproducere neîncetată, pe baza propriilor ei legi. Nu are nevoie de ajutorul oamenilor, nu necesită nicio lucrare suplimentară din partea omenirii. Numai fiindcă au acest gen de echilibru pot plantele să-și mențină propriul mediu de supraviețuire. Numai fiindcă au un mediu propice de supraviețuire pot aceste păduri și aceste câmpuri să supraviețuiască în continuare pe pământ. Existența lor îi susține pe oameni generație după generație, susține și generație după generație de alte viețuitoare care trăiesc în păduri și pe câmpuri – păsări și animale, insecte și tot felul de microorganisme.

Dumnezeu controlează și echilibrul animalelor de tot felul. Cum este controlat acest echilibru? La fel ca în cazul plantelor – El le gestionează echilibrul și le stabilește numărul pe baza abilității lor de a se reproduce, a gradului și a ratei lor de reproducere, dar și pe baza rolului pe care ele îl au în regnul animalier. De exemplu, leii mănâncă zebre. Așadar, dacă numărul leilor ar depăși numărul zebrelor, care ar fi soarta acestora din urmă? Ar dispărea ca specie. Iar dacă gradul de reproducere al zebrelor ar fi mult mai mic decât cel al leilor, care ar fi soarta lor? Ar dispărea ca specie. Așadar, numărul zebrelor trebuie să fie mult mai mare decât numărul leilor. Iar asta deoarece zebrele nu există doar pentru ele însele, există și pentru lei. Se poate spune că fiecare zebră face parte din specia zebrelor, dar e și hrana din gura unui leu. Ritmul de reproducere al leilor nu poate să-l depășească pe cel al zebrelor. Așadar, numărul leilor nu poate fi niciodată mai mare decât numărul zebrelor. Doar în acest fel leii vor avea o sursă de hrană garantată. Iar astfel, chiar dacă leii sunt dușmanii naturali ai zebrelor, oamenii văd lei și zebre odihnindu-se în liniște în aceeași zonă. Numărul zebrelor nu va scădea niciodată și specia lor nu va dispărea fiindcă leii le vânează și le mănâncă, iar numărul leilor nu va crește datorită statutului lor de „rege”. Acest echilibru a fost stabilit demult de către Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a stabilit legile echilibrului dintre toate animalele, pentru ca ele să atingă un echilibru, iar asta e ceva ce oamenii remarcă deseori. Sunt leii singurii dușmani naturali ai zebrelor? Nu. Și crocodilii mănâncă zebre. Spectacolul unui crocodil care mănâncă o zebră este foarte brutal și el. Zebrele chiar par să fie un gen de animal foarte neajutorat. Ele nu au ferocitatea leilor, iar când se confruntă cu un leu, cu acest formidabil dușman, ele pot doar să fugă. Nu pot nici măcar să opună rezistență. Când nu reușesc să fugă mai repede decât leul, pot doar să se lase înfulecate de leu. Acest lucru poate fi remarcat deseori în lumea animalelor. Ce impresie aveți când vedeți un astfel de lucru? Vă pare rău pentru zebră? Îl detestați pe leu? Zebrele sunt atât de frumoase! Iar leii le privesc mereu cu lăcomie. Iar zebrele, în nesăbuința lor, nu fug prea departe. Ele văd că leul le așteaptă, că le așteaptă liniștit la umbra unui copac. Cine știe când le va înfuleca?… În inima lor, zebrele știu asta, și tot nu vor să părăsească acea zonă. E un lucru minunat. Acest minunat lucru reprezintă rânduielile lui Dumnezeu, stăpânirea lui. Îți este milă de zebră, dar nu poți să o salvezi. Simți că leul este detestabil, dar nu poți să scapi de el. Zebra este hrana pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru leu, dar nu contează cum le mănâncă leii, zebrele nu vor dispărea ca specie. Numărul de pui pe care leul îi are este foarte mic, iar leii se reproduc într-un ritm lent. Așadar, indiferent de câte zebre mănâncă, numărul leilor nu va fi mai mare decât cel al zebrelor. Acesta este un tip de echilibru.

Care este țelul lui Dumnezeu în menținerea acestui tip de echilibru? Are legătură cu mediile de supraviețuire ale oamenilor și cu supraviețuirea lor. Dacă zebrele sau alte animale care sunt pradă pentru lei – căprioarele sau alte viețuitoare – s-ar reproduce prea lent și numărul leilor ar crește brusc, ce fel de pericole i-ar amenința pe oameni? În primul rând, găinile, rațele, gâștele și câinii, animale crescute de către oameni, ar deveni pradă pentru lei, fiindcă acestea trăiesc în aer liber. Dar leul s-ar mulțumi doar cu ele? În anumite gospodării, găsești doi porci. Dacă un leu ar coborî din munți și i-ar mânca, ar pleca, pur și simplu, după ce ar termina de mâncat? Leul și-ar spune: „Nu e nimic de mâncat în munți, voi rămâne aici. În această casă sunt și câțiva oameni.” Iar când oamenii ar ieși din casă, leul s-ar repezi la ei și i-ar înfuleca. Oamenii nu au capacitatea să se opună. Nu ar fi asta o tragedie? Faptul că leii mănâncă zebre este un fenomen firesc, dar dacă leul i-ar mânca pe oameni, ar fi o tragedie. Această tragedie nu este ceva rânduit de Dumnezeu, nu se înscrie în cadrul stăpânirii Lui, nici în cadrul a ceea ce a adus El pentru omenire. Mai degrabă, este un lucru pe care oamenii și l-au făcut cu mâna lor. Așadar, după cum vede Dumnezeu, echilibrul dintre toate lucrurile este crucial pentru supraviețuirea omenirii. Fie că este vorba despre plante sau despre animale, acestea nu își pot pierde propriul echilibrul. Plantele, animalele, munții și lacurile – Dumnezeu a pregătit pentru omenire un mediu ecologic firesc. Numai când oamenii au acest tip de mediu ecologic – unul echilibrat – supraviețuirea lor este asigurată. Dacă iarba sau copacii ar avea o capacitate slabă de reproducere sau dacă ritmul lor de reproducere ar fi foarte lent, nu și-ar pierde solul umiditatea? Dacă solul și-ar pierde umiditatea, ar mai fi roditor? Dacă solul și-ar pierde umiditatea și roadele, s-ar eroda extrem de rapid, iar în locul solului s-ar forma nisip. Când solul s-ar deteriora, mediul de supraviețuire al oamenilor ar fi distrus și el. Odată cu această distrugere ar veni dezastre. Fără acest tip de echilibru ecologic, fără acest tip de mediu ecologic, oamenii ar suferi frecvent în urma dezastrelor, din cauza acestor dezechilibre apărute între toate lucrurile. De exemplu, când există un dezechilibru ecologic care duce la distrugerea mediului ecologic al broaștelor, acestea se adună toate, numărul lor crește remarcabil de mult și oamenii văd chiar și un număr mare de broaște traversând străzile în orașe. Dacă un număr mare de broaște ar ocupa mediul de supraviețuire al oamenilor, cum s-ar numi acest lucru? Un dezastru. De ce ar fi un dezastru? Aceste animale mici care sunt benefice pentru omenire sunt utile pentru oameni atunci când ele rămân într-un loc care le este potrivit; ele mențin echilibrul mediului de supraviețuire al oamenilor. Când devin un dezastru, vor afecta ordinea din viețile oamenilor. Toate lucrurile și toate elementele pe care broaștele le aduc cu ele pot să influențeze calitatea vieții oamenilor. Chiar și organele trupurilor oamenilor pot fi afectate – acesta este unul dintre aceste tipuri de dezastre. Un alt tip de dezastru, unul de care oamenii au avut parte frecvent, este apariția unui număr foarte mare de lăcuste. Nu este acesta un dezastru? E un dezastru înfricoșător. Nu contează cât de capabili sunt oamenii – ei pot să construiască avioane, tunuri și bombe atomice – dar când năvălesc lăcustele, ce soluție pot să aibă oamenii? Pot să-și folosească tunurile împotriva lor? Pot să le împuște cu mitraliere? Nu pot. Pot să stropească cu vreun pesticid pentru a le alunga? Nici asta nu e ușor. Ce vin să facă acele micuțe lăcuste? Ele mănâncă în particular recoltele și grânele. Oriunde se duc lăcustele, recoltele și grânele sunt șterse complet de pe suprafața pământului. Așadar, sub invazia lăcustelor, cât ai clipi din ochi, mâncarea pe care se bazează fermierii – întreaga recoltă din acel an – poate fi consumată în întregime de lăcuste. Pentru oameni, sosirea lăcustelor nu e doar un motiv de iritare – e un dezastru. Lăcustele sunt un tip de dezastru. Dar ce putem spune despre șoareci? Dacă nu există păsări de pradă ca să mănânce șoarecii, ei se vor înmulți foarte rapid, mai rapid decât vă puteți imagina. Iar dacă șoarecii se răspândesc fără opreliști, pot oare oamenii să ducă o viață bună? În acest caz, cu ce s-ar confrunta oamenii? (Cu o molimă.) Doar cu o molimă? Șoarecii vor ronțăi totul. Ei rod chiar și lemnul. Dacă sunt doi șoareci într-o casă, toți cei aflați în acea gospodărie vor fi deranjați. Uneori, șoarecii fură ulei și îl mănâncă. Alteori, mănâncă grânele. Iar lucrurile pe care nu le mănâncă, ei doar le rod și le transformă în resturi nefolositoare. Șoarecii rod hainele, pantofii, mobila – ei rod absolut totul. Uneori, se cațără pe raftul pe care sunt ținute vasele – pot oare acele vase să mai fie folosite? Chiar dacă le dezinfectezi, nu le vei putea folosi liniștit, așadar, le vei arunca. Acestea sunt necazurile pe care șoarecii le aduc oamenilor. Sunt doar niște șoareci mititei, dar oamenii nu au moduri de a trata cu ei. Chiar sunt hărțuiți de către șoareci. Nici nu e nevoie să vorbim despre un întreg grup de șoareci – doar o pereche de șoareci este suficientă pentru a cauza neplăceri. Dacă șoareci ar deveni un dezastru, consecințele ar fi inimaginabile. Și dacă micile furnici ar deveni un dezastru, stricăciunile pe care ele le-ar aduce omenirii nu ar putea fi ignorate. Furnici care rod cheresteaua până când casele se prăbușesc e ceva ceva des întâlnit. Forța lor nu poate fi trecută cu vederea. Ați auzit despre furnicile care au mâncat un cal? Era o colonie de furnici care mișunau peste tot pe un cal mare. Și tot ce a rămas din acel cal a fost scheletul. Este înspăimântător sau nu? Iar când călărețul a văzut asta, unde a fugit? În apropiere, era un lac. Așadar, a fugit spre lac și a înotat până pe malul celălalt. Așa a supraviețuit. Dar după ce a văzut una ca asta, pentru restul vieții, el nu a putut să uite cum acele furnici mititele au avut o forță atât de mare și de neașteptată. Aproape că l-au înfulecat și pe el. Dacă nu ar fi avut un cal, furnicile l-ar fi mâncat cu siguranță mai întâi pe el, iar fiindcă el s-a refugiat dincolo de apă, furnicile nu au reușit să facă la timp un pod ca să ajungă la el să-l mănânce. Dacă acel lac nu ar fi fost acolo, atât omul, cât și calul ar fi fost mâncați de furnici. Forța furnicilor nu poate fi trecută cu vederea. Ar fi înfricoșător dacă diferite tipuri de păsări ar da naștere unui dezastru? (Da.) Cu alte cuvinte, indiferent de ce fel de animale sau de viețuitoare sunt, din clipa în care echilibrul lor dispare, ele vor crește, se vor înmulți și vor trăi pe o arie de acoperire anomală, neregulată. Asta ar aduce consecințe inimaginabile asupra omenirii. Ar avea un impact nu doar asupra vieții și a supraviețuirii oamenilor, dar ar aduce dezastre asupra întregii omeniri, chiar până în punctul în care oamenii ar suferi o anihilare completă și ar dispărea ca specie.

Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a folosit tot felul de metode și de căi pentru a le pune în echilibru, pentru a echilibra condițiile de trai din munți și din lacuri, pentru a echilibra condițiile de trai pentru plante și pentru toate felurile de animale, de păsări și de insecte – scopul Lui a fost să permită tuturor viețuitoarelor să trăiască și să se înmulțească după legile pe care El le-a rânduit. Nicio ființă nu poate ieși în afara acestor legi, ele nu pot să fie încălcate. Doar în cadrul acestui tip de mediu primar pot oamenii să supraviețuiască și să se înmulțească în siguranță, generație după generație. Dacă orice viețuitoare trece dincolo de cantitatea și de aria de acoperire stabilită de către Dumnezeu sau dacă își depășește rata, gradul de creștere sau numărul sub stăpânirea Lui, mediul de supraviețuire al omenirii ar suferi distrugeri de diferite magnitudini. Și, în același timp, supraviețuirea omenirii ar fi amenințată. Dacă o specie de viețuitoare ajunge să atingă un număr prea mare, vor consuma hrana oamenilor, vor distruge sursele de apă ale oamenilor și le vor distruge căminele. În acest fel, înmulțirea omenirii și starea lor de supraviețuire ar fi afectată imediat. De exemplu, apa este foarte importantă pentru toate lucrurile. Dacă sunt prea mulți șoareci, prea multe furnici, lăcuste, broaște sau tot felul de alte animale, acestea vor bea mai multă apă. Pe măsură ce cantitatea de apă băută de ele crește, având în vedere numărul limitat de surse de apă potabilă și de zone acvifere, cantitatea și sursele de apă potabilă ale oamenilor vor scădea, iar oamenii vor resimți lipsa apei. Dacă sursele de apă potabilă pentru oameni sunt distruse, contaminate sau decimate fiindcă tot felul de animale au devenit tot mai numeroase, în acest mediu dur de supraviețuire, supraviețuirea omenirii va fi grav amenințată. Dacă există o specie sau mai multe specii de viețuitoare care își depășesc numărul potrivit, aerul, temperatura, umiditatea, chiar și compoziția aerului din spațiul de supraviețuire al omenirii, toate acestea vor fi otrăvite și distruse într-un grad mai mare sau mai mic. În mod similar, în aceste condiții, supraviețuirea și soarta oamenilor vor fi încă supuse amenințărilor acestui tip de mediu. Așadar, dacă oamenii pierd aceste echilibre, aerul pe care ei îl respiră va fi distrus, apa pe care ei o beau va fi contaminată, iar temperaturile de care au ei nevoie se vor schimba și ele, vor fi afectate într-un grad mai mare sau mai mic. Dacă se întâmplă asta, mediile native de supraviețuire ale oamenilor vor fi ținta unor provocări și impacturi enorme. În acest gen de condiții în care mediile primare de supraviețuire ale oamenilor au fost distruse, care ar fi perspectiva și soarta omenirii? Este o problemă foarte serioasă! Fiindcă Dumnezeu știe ce sunt toate lucrurile pentru omenire, știe rolul fiecărui lucru pe care El l-a creat, știe impactul acestuia asupra oamenilor și ce mare beneficiu aduce omenirii – în inima lui Dumnezeu este un plan pentru toate acestea, iar El gestionează absolut fiecare aspect al tuturor lucrurilor pe care El le-a creat și, așadar, pentru oameni, absolut fiecare lucru pe care El îl face este foarte important – toate sunt necesare. Așadar, când vezi fenomene ecologice printre toate lucrurile create de Dumnezeu sau niște legi naturale în cadrul tuturor lucrurilor, nu te vei mai îndoi de necesitatea fiecărui lucru pe care Dumnezeu l-a creat. Nu vei mai folosi cuvinte neștiutoare pentru a emite judecăți arbitrare despre aranjamentele lui Dumnezeu cu privire la toate lucrurile și despre diferitele Lui moduri de a susține omenirea. Nu vei mai trage nici concluzii arbitrare cu privire la legile lui Dumnezeu despre toate lucrurile create de El. Nu este așa?

Ce sunt toate acestea despre care am discutat? Gândiți-vă bine. Dumnezeu are propriile intenții în absolut fiecare lucru pe care El îl face. Chiar dacă oamenii nu pot să vadă acea intenție, este mereu în legătură strânsă cu supraviețuirea omenirii. Este inseparabil legată de asta – este indispensabilă. Asta pentru că Dumnezeu nu a făcut niciodată ceva inutil. Pentru absolut fiecare lucru pe care El în face, planul Lui se înscrie în cadrul principiilor și teoriilor Sale, care conțin înțelepciunea Lui. Scopul acelui plan și a acelor intenții este de a proteja omenirea, de a ajuta omenirea să evite dezastrul, năvălirea oricărei viețuitoare și orice rău pe care toate lucrurile create de Dumnezeu l-ar putea face omenirii. Așadar, din faptele lui Dumnezeu pe care le-am văzut în cadrul discuției acestui subiect, putem noi spune că Dumnezeu susține omenirea în alt fel? Putem spune că Dumnezeu hrănește și păstorește omenirea în acest fel? (Da.) Există o relație strânsă între acest subiect și titlul părtășiei noastre, „Dumnezeu este sursa vieții pentru toate lucrurile”? (Da.) Există o relație strânsă, iar acest subiect este unul dintre aspectele ei. Înainte de a discuta despre aceste subiecte, oamenii aveau doar o închipuire vagă despre Dumnezeu, Dumnezeu Însuși și faptele Lui – nu aveau o înțelegere adevărată a acestor lucruri. Cu toate acestea, când oamenilor li se spune despre faptele Lui și despre lucrurile înfăptuite de El, ei pot să înțeleagă și să priceapă principiile faptelor lui Dumnezeu și dobândesc claritate asupra acestora, nu-i așa? (Da.) Chiar dacă în inima lui Dumnezeu, teoriile, principiile și legile Lui sunt foarte complicate atunci când El face ceva, atunci când El a creat toate lucrurile și atunci când El stăpânește asupra tuturor lucrurilor, dacă ați înțeles un sigur lucru în această părtășie, nu-i așa că veți putea să înțelegeți în inimile voastre că acestea sunt faptele lui Dumnezeu și că ele sunt foarte practice? (Da.) Atunci cum diferă cunoașterea voastră actuală despre Dumnezeu de cea de dinainte? Diferă în esența ei. Ceea ce înțelegeați înainte era prea găunos, prea vag și ceea ce înțelegeți acum conține un număr mare de dovezi concrete pentru faptele lui Dumnezeu, pentru a le compara cu ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este. Așadar, tot ceea ce v-am spus vă este de un mare ajutor pentru a-L înțelege pe Dumnezeu.

Asta e tot pentru întrunirea de astăzi. La revedere! Să aveți o seară bună! (La revedere, Dumnezeule Atotputernic.)

Anterior:Dumnezeu Însuși, Unicul (IV)

Următorul:Epilog

S-ar putea să vă placă și