Sfințenia lui Dumnezeu (I)

În timpul ultimei noastre întâlniri, am avut mai multă părtășie despre autoritatea lui Dumnezeu. Acum, nu vom discuta subiectul dreptății lui Dumnezeu. Despre ceea ce vom vorbi astăzi este un subiect complet nou – sfințenia lui Dumnezeu. Sfințenia Lui este încă un aspect al esenței Sale unice, așadar, este foarte important să avem părtășie despre acest subiect. Anterior, am avut părtășie despre alte două aspecte ale esenței lui Dumnezeu – firea dreaptă a lui Dumnezeu și autoritatea Lui; sunt unice toate aceste aspecte și cel despre care voi avea părtășie azi? (Da.) Sfințenia Lui este, de asemenea, unică, așadar, tema pentru părtășia noastră de astăzi este în ce constă baza și rădăcina acestei unicități. Astăzi vom avea părtășie despre esența unică a lui Dumnezeu – sfințenia Lui. Poate că unii dintre voi aveți unele îndoieli și întrebați: „De ce să avem părtășie despre sfințenia lui Dumnezeu?” Nu vă faceți griji, vă voi explica acest lucru pe îndelete. Odată ce ați auzit ce am de spus, veți ști de ce este atât de necesar pentru Mine să am părtășie despre acest subiect.

Mai întâi, să definim cuvântul „sfânt”. Bazându-vă pe înțelegerea voastră și pe toate cunoștințele pe care le-ați dobândit, ce înțelegeți prin definiția „sfânt”? („Sfânt” înseamnă nepătat, în întregime fără corupție sau defecte umane. Sfințenia emite toate lucrurile pozitive, fie în gândire, vorbire sau acțiune.) Foarte bine. („Sfânt” este divin, neîntinat, de neofensat de către om. Este unic, este Dumnezeu singur și este simbolul Său.) Aceasta este definiția voastră. În inima fiecărei persoane, acest cuvânt, „sfânt”, are o rază de acțiune, o definiție și o interpretare. Cel puțin, atunci când vedeți cuvântul „sfânt”, mintea voastră nu este goală. Aveți un anumit spectru al definiției pentru acest cuvânt, iar spusele unor oameni despre el se apropie oarecum de cele care definesc esența firii lui Dumnezeu. Aceasta este foarte bine. Majoritatea oamenilor cred despre cuvântul „sfânt” că este unul pozitiv, iar acest lucru este cu siguranță adevărat. Dar astăzi, în timp ce avem părtășie despre sfințenia lui Dumnezeu, nu voi vorbi numai despre definiții și explicații. În schimb, voi prezenta fapte drept dovezi pentru a-ți arăta de ce Eu spun că Dumnezeu este sfânt și de ce folosesc cuvântul „sfânt” pentru a descrie esența Lui. Până când se va încheia părtășia noastră, vei simți că folosirea cuvântului „sfânt” pentru a defini esența lui Dumnezeu și cu referire la Dumnezeu este pe deplin justificată și cea mai potrivită. Cel puțin, în contextul limbajului uman actual, folosirea acestui cuvânt pentru a ne referi la Dumnezeu este deosebit de potrivită – el singur dintre toate cuvintele din limba omenească este un mod complet pentru a se referi la Dumnezeu, nu este un cuvânt gol, nici nu este laudă neîntemeiată sau măgulire deșartă. Scopul părtășiei noastre este să permitem fiecărei persoane să recunoască adevărul acestui aspect al esenței lui Dumnezeu. Dumnezeu nu Se teme de înțelegerea omului, ci El se teme de neînțelegerea lui. Dumnezeu dorește ca fiecare persoană să-I cunoască esența și ceea ce are El și ceea ce este. Așadar, de fiecare dată când menționăm un aspect al esenței Sale, putem apela la multe fapte pentru a le permite oamenilor să vadă că există într-adevăr acest aspect al esenței lui Dumnezeu.

Acum, că avem o definiție a cuvântului „sfânt”, să discutăm despre câteva exemple. În noțiunile oamenilor, ei își imaginează multe lucruri ca fiind „sfinte” și mulți oameni ca fiind „sfinți”. De exemplu, băieții și fetele virgine sunt definiți ca sfinți în dicționarele omenirii. Dar sunt ei, de fapt, sfinți? Sunt așa-numitul „sfânt” și „sfântul” despre care vom avea părtășie astăzi unul și același? Aceia dintre oameni cu principii solide, care au exprimare rafinată și cultivată, care nu rănesc niciodată pe nimeni și care, prin cuvintele pe care le rostesc, îi fac pe ceilalți dezinvolți și plăcuți – sunt ei sfinți? Sunt sfinți cei care fac deseori bine, sunt generoși și le oferă un mare ajutor celorlalți, cei care aduc multă bucurie în viața oamenilor? Sunt sfinți cei care nu ascund gânduri oportuniste, care nu fac nimănui nicio cerere aspră, care sunt toleranți cu toată lumea? Sunt sfinți cei care nu s-au certat niciodată cu cineva și nici nu au profitat vreodată de cineva? Dar cei care lucrează pentru binele celorlalți, care sunt în folosul celorlalți și le aduc lămuriri altora în orice fel – sunt ei sfinți? Sunt sfinți cei care-și dau altora toate economiile lor de-o viață și trăiesc o existență simplă, care sunt severi cu ei înșiși, dar îi abordează pe alții în mod liber? (Nu.) Țineți minte cu toții cum mamele voastre v-au purtat de grijă și v-au îngrijit în toate modurile posibil de imaginat – sunt ele sfinte? Sunt sfinți idolii pe care îi îndrăgiți, fie că sunt oameni renumiți, celebrități sau bărbați măreți? (Nu.) Să privim acum la acei profeți din Biblie care au fost capabili să prezică lucruri despre viitor care nu erau cunoscute multor oameni – au fost sfinți acești oameni? Au fost sfinți oamenii care au reușit să consemneze cuvintele lui Dumnezeu și faptele lucrării Sale în Biblie? Moise a fost sfânt? Avraam a fost sfânt? (Nu.) Dar Iov? A fost sfânt? (Nu.) Iov a fost numit de către Dumnezeu un om drept, deci, de ce s-a spus chiar despre el că nu este sfânt? Oare oamenii care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău nu sunt cu adevărat sfinți? Sunt sau nu sunt? (Nu.) Sunteți puțin incerți, nu sunteți siguri de răspuns și nu îndrăzniți să spuneți „nu”, dar nici „da”, deci, până la urmă, spuneți „nu” cu jumătate de gură. Permiteți-Mi să vă adresez o altă întrebare. Sunt sfinți mesagerii lui Dumnezeu – cei pe care El îi trimite pe pământ? Îngerii sunt sfinți? (Nu.) Este sfântă omenirea necoruptă de Satana? (Nu.) Voi tot spuneți „nu” la fiecare întrebare. Pe ce bază? Sunteți confuzi, nu-i așa? Așadar, de ce se spune chiar și despre îngeri că nu sunt sfinți? Sunteți nesiguri acum, nu-i așa? Puteți stabili pe ce bază oamenii, lucrurile sau ființele non-create, pe care le-am menționat anterior, nu sunt sfinte? Sunt sigur că nu puteți. Așadar, nu este atunci răspunsul vostru „nu” puțin iresponsabil? Nu răspunzi orbește? Unii oameni se întreabă: „De vreme ce Ți-ai formulat întrebarea în acest mod, cu siguranță, răspunsul trebuie să fie «nu»”. Nu Îmi dați răspunsuri prefabricate. Gândiți-vă cu atenție dacă răspunsul este „da” sau „nu”. Veți ști de ce răspunsul este „nu” odată ce vom avea părtășie despre următorul subiect. Vă voi da răspunsul în scurt timp. Mai întâi, să citim din Scriptură.

1. Porunca lui Iahve Dumnezeu pentru om

Geneza 2:15-17 Iar Iahve Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. Și Iahve Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând: „Din fiecare pom al grădinii, poți mânca fără restricție, dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri”.

2. Înșelarea femeii de către șarpe

Geneza 3:1-5 Așadar, șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului, pe care le-a făcut Iahve Dumnezeu. Și el i-a zis femeii: „Da, a zis Dumnezeu: «Să nu mâncați din toți copacii din grădină»?” Iar femeia i-a spus șarpelui: „Putem mânca din rodul pomilor grădinii; însă din fructele copacului care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: «Să nu mâncați din el, nici să nu-l atingeți, ca nu cumva să muriți»”. Iar șarpele i-a spus femeii: „Moartea voastră nu e o certitudine, pentru că Dumnezeu știe că, în ziua în care veți mânca din acesta, ochii voștri se vor deschide, iar voi veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”.

Aceste două pasaje sunt fragmente din cartea Geneza a Bibliei. Sunteți toți familiarizați cu aceste două pasaje? Ele relatează evenimente care s-au întâmplat la început, când omenirea a fost creată pentru prima dată; aceste evenimente au fost reale. Mai întâi, să ne uităm la ce fel de poruncă le-a dat Iahve Dumnezeu lui Adam și Evei; conținutul acestei porunci este foarte important pentru subiectul nostru de astăzi. „Și Iahve Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând: «Din fiecare pom al grădinii, poți mânca fără restricție, dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri».” Care este însemnătatea poruncii lui Dumnezeu pentru om din acest pasaj? În primul rând, Dumnezeu îi spune omului ce poate mânca, și anume, fructele multor tipuri de pomi. Nu există niciun pericol și nicio otravă; toate pot fi mâncate, și mâncate din belșug, după cum dorește omul, fără de griji sau îndoieli. Aceasta este o parte a poruncii lui Dumnezeu. Cealaltă parte este un avertisment. În acest avertisment, Dumnezeu îi spune omului că nu trebuie să mănânce fructul din pomul cunoașterii binelui și răului. Ce se va întâmpla dacă mănâncă din acest pom? Dumnezeu i-a spus omului: „Dacă mănânci din el, cu siguranță o să mori”. Nu sunt aceste cuvinte directe? Dacă Dumnezeu ți-ar spune ție asta, însă tu nu ai înțelege de ce, I-ai trata cuvintele ca pe o regulă sau ca pe un ordin de ascultat? Acestor cuvinte ar trebui să li se dea ascultare. Dar, fie că omul e capabil sau nu să asculte, cuvintele lui Dumnezeu sunt fără echivoc. Dumnezeu i-a spus omului foarte clar ce are voie să mănânce și ce nu are voie să mănânce și ce se va întâmpla dacă mănâncă ce nu are voie să mănânce. În aceste cuvinte succinte pe care le-a rostit Dumnezeu, poți vedea ceva din firea lui Dumnezeu? Sunt adevărate aceste cuvinte ale lui Dumnezeu? Există vreo înșelăciune? Există vreo falsitate? Există vreo intimidare? (Nu.) Dumnezeu i-a spus omului cu onestitate, cinstit și cu sinceritate ce are voie să mănânce și ce nu are voie să mănânce. Dumnezeu a vorbit clar și pe înțeles. Există vreun înțeles ascuns în aceste cuvinte? Nu sunt directe aceste cuvinte? E nevoie de supoziții? Nu e nevoie să o luați pe ghicite. Înțelesul lor este evident dintr-o privire. Când cineva le citește, se simte absolut lămurit despre înțelesul lor. Adică, ceea ce vrea să spună Dumnezeu și ceea ce vrea El să exprime vin din inima Lui. Lucrurile pe care El le exprimă sunt curate, directe și clare. Nu există motive ascunse, nici vreun înțeles ascuns. El îi vorbește direct omului, spunându-i ce are voie să mănânce și ce nu are voie să mănânce. Altfel spus, prin aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, omul poate vedea că inima lui Dumnezeu este transparentă și adevărată. Nu este nicio urmă de falsitate aici; nu e că îți spune că nu ai voie să mănânci ce este comestibil sau că îți spune: „Fă-o și vezi ce se întâmplă” cu lucruri pe care nu le poți mânca. Nu asta vrea să spună Dumnezeu. Orice crede Dumnezeu în inima Sa e ceea ce El spune. Dacă spun că Dumnezeu este sfânt pentru că El Se arată și Se dezvăluie în aceste cuvinte, în acest fel, ai putea simți că am făcut un munte dintr-un mușuroi sau că am dus lucrurile puțin prea departe. Dacă-i așa, nu-ți face griji; nu am terminat încă.

Haideți să vorbim acum despre „Înșelarea femeii de către șarpe”. Cine este șarpele? Satana. El joacă rolul contrastului în planul de gestionare (planul de mântuire) de șase mii de ani al lui Dumnezeu și este un rol pe care trebuie să-l menționăm atunci când avem părtășie despre sfințenia Sa. De ce spun acest lucru? Dacă nu cunoști ticăloșia și corupția Satanei, dacă nu cunoști natura lui, atunci nu ai nicio posibilitate să accepți sfințenia și nici nu poți să știi ce este cu adevărat sfințenia. În confuzie, oamenii cred că ceea ce face Satana este corect, pentru că ei trăiesc într-o astfel de fire coruptă. Fără niciun contrast, fără niciun termen de comparație, nu poți să știi ce este sfințenia. Acesta este motivul pentru care Satana trebuie menționat aici. O astfel de menționare nu înseamnă vorbe goale. Prin cuvintele și faptele Satanei, vom vedea cum acționează Satana, cum corupe Satana omenirea și care sunt natura și chipul Satanei. Deci, ce i-a spus femeia șarpelui? Femeia i-a povestit din nou șarpelui ce îi spusese Iahve Dumnezeu. Când a spus aceste cuvinte, a fost ea sigură că era adevărat ceea ce-i spusese Dumnezeu? Ea n-a putut fi sigură. Ca o persoană care era nou creată, ea nu avea nicio capacitate de a distinge binele de rău și nici nu avea nicio cunoaștere despre nimic din jurul ei. Judecând după cuvintele pe care le-a spus șarpelui, ea nu era sigură în inima ei că erau corecte cuvintele lui Dumnezeu; aceasta a fost atitudinea ei. Așadar, atunci când șarpele a văzut că femeia a avut o atitudine nesiguranță față de cuvintele lui Dumnezeu, a spus: „Moartea voastră nu e o certitudine, pentru că Dumnezeu știe că, în ziua în care veți mânca din acesta, ochii voștri se vor deschide, iar voi veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. Există vreo problemă cu aceste cuvinte? Când citiți această propoziție, vă faceți o idee despre intențiile șarpelui? Care sunt acele intenții? A vrut s-o ademenească pe această femeie ca s-o împiedice să țină cont de cuvintele lui Dumnezeu. Însă el nu a spus aceste lucruri direct. Așadar, putem spune că este foarte viclean. Își exprimă intenția într-un mod viclean și evaziv, pentru a-și atinge obiectivul plănuit pe care îl ține ascuns în mintea lui, ascuns de om – astfel este viclenia șarpelui. Acesta a fost dintotdeauna modul Satanei de a vorbi și de a acționa. El spune „nu e o certitudine”, fără a confirma într-un fel sau în altul. Dar, după ce a auzit acest lucru, inima acestei femei neștiutoare a fost mișcată. Șarpele a fost mulțumit deoarece cuvintele lui avuseseră efectul dorit – astfel era intenția vicleană a șarpelui. Mai mult, promițând un final care pare oportun pentru oameni, șarpele a sedus-o, spunând: „În ziua în care veți mânca din acesta, ochii voștri se vor deschide”. Deci, ea se gândește: „Este un lucru bun să am ochii deschiși!” Și apoi a spus ceva chiar mai eficient, cuvinte necunoscute niciodată înainte de om, cuvinte care exercită o mare putere ademenitoare asupra celor care le aud: „Voi veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. Nu sunt aceste cuvinte extrem de seducătoare pentru om? Este ca și cum cineva ți-ar spune: „Fața ta are o formă minunată, doar că arcada ta nazală este puțin scurtă. Dacă vei corecta asta, atunci vei fi o frumusețe de renume mondial!” Aceste cuvinte i-ar mișca inima cuiva care nu nutrise niciodată înainte nicio dorință de a-și face o intervenție de chirurgie plastică? Nu sunt aceste cuvinte seducătoare? Nu este această seducție ademenitoare pentru tine? Și nu este o ispită? (Ba da.) Spune Dumnezeu lucruri de genul acesta? A fost vreun indiciu al acestui lucru în cuvintele lui Dumnezeu, pe care le-am citit chiar acum? Spune Dumnezeu ceea ce gândește în inima Lui? Poate omul să vadă inima lui Dumnezeu prin cuvintele Sale? (Da.) Dar când șarpele i-a spus femeii acele cuvinte, ai fost în stare să vezi inima lui? Nu. Și, din cauza neștiinței oamenilor, ei au fost cu ușurință seduși și amăgiți de cuvintele șarpelui. Așadar, ai fost capabil să vezi intențiile Satanei? Ai fost capabil să vezi scopul din spatele a ceea ce a spus Satana? Ai fost capabil să vezi comploturile și vicleșugurile Satanei? (Nu.) Ce fel de fire este reprezentată de modul de a vorbi al Satanei? Ce fel de esență ai văzut în Satana prin aceste cuvinte? Nu este înșelător? Poate că, aparent, el îți zâmbește sau nu dezvăluie nicio expresie, de niciun fel. Dar, în inima sa, el calculează modul în care să-și obțină obiectivul pe care tu nu-l poți vedea. Toate făgăduințele pe care ți le face, toate avantajele pe care le descrie ascund seducția lui. Tu vezi aceste lucruri ca fiind bune, așadar, simți că ceea ce spune este mai util, mai substanțial decât ceea ce spune Dumnezeu. Omul nu devine apoi un prizonier supus când se întâmplă acest lucru? Nu este diabolică această strategie pe care a folosit-o Satana? Îți permiți să te scufunzi denaturare. Fără ca Satana să trebuiască să miște un deget, ci doar rostind aceste două propoziții, tu devii bucuros să-l urmezi pe Satana, să-l respecți pe Satana. Astfel, obiectivul său a fost atins. Nu este sinistră această intenție? Nu este acesta chipul primordial al Satanei? Din cuvintele acestuia, omul poate vedea motivele sale sinistre, chipul său hidos și esența lui. Așa este? Comparând aceste propoziții, fără analiză, tu probabil poți simți ca și cum cuvintele lui Iahve Dumnezeu sunt plictisitoare, comune și banale, că nu se justifică să vorbești cu entuziasm aici, lăudând onestitatea lui Dumnezeu. Totuși, când luăm cuvintele Satanei și chipul hidos al Satanei și le folosim drept contrast, nu au aceste cuvinte ale lui Dumnezeu o greutate semnificativă pentru oamenii de astăzi? (Ba da.) Prin această comparație, omul poate simți perfecțiunea pură a lui Dumnezeu. Toate sunt denaturate: fiecare cuvânt pe care îl spune Satana, precum și motivele, intențiile Satanei și modul în care el vorbește. Care este principala caracteristică a modului de a vorbi al Satanei? Satana folosește limbajul echivoc pentru a te seduce fără să te lase să-i vezi fățărnicia, nici nu-ți permite să-i distingi obiectivul; Satana îți permite să prinzi momeala, dar trebuie și să-i lauzi și să-i cânți virtutea. Nu este această stratagemă obișnuita metodă aleasă de către Satana? (Ba da.) Haide să examinăm acum ce alte cuvinte și expresii ale Satanei îi permit omului să-i vadă chipul hidos. Haide să mai citim din Scripturi.

3. Dialog între Satana și Iahve Dumnezeu

Iov 1:6-11 Așadar, a fost o zi când fiii lui Dumnezeu au venit să se prezinte înaintea lui Iahve, iar Satana a venit și el printre ei. Iar Iahve i-a spus Satanei: „De unde vii?” Atunci Satana I-a răspuns lui Iahve și a zis: „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”. Iar Iahve i-a spus Satanei: „Te-ai gândit la slujitorul Meu Iov, că nu există nimeni altcineva ca el pe pământ, un om desăvârșit și neprihănit, unul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău?”. Apoi, Satana I-a răspuns lui Iahve Dumnezeu și a spus: „Iov se teme de Dumnezeu fără motiv? Nu ai pus Tu un zid în jurul lui și al casei sale și în jurul a tot ceea ce are? I-ai binecuvântat lucrarea mâinilor, iar bunurile sale se înmulțesc pe pământ. Dar întinde-Ți mâna și atinge tot ceea ce are și Te va blestema fățiș”.

Iov 2:1-5 Din nou, a fost o zi când fiii lui Dumnezeu au venit să se prezinte înaintea lui Iahve, iar Satana a venit și el printre ei ca să se prezinte pe sine în fața lui Iahve. Iar Iahve i-a spus Satanei: „De unde vii?” Și Satana I-a răspuns lui Iahve și a spus: „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”. Iar Iahve Dumnezeu i-a spus Satanei: „Te-ai gândit la slujitorul Meu Iov, că nu există nimeni altcineva ca el pe pământ, un om desăvârșit și neprihănit, unul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău? Și încă își păstrează integritatea, deși M-ai convins să acționez împotriva lui, să-l distrug fără motiv”. Iar Satana I-a răspuns lui Iahve și a zis: „Piele pentru piele, da, un om va da tot ce are pentru viața lui. Dar întinde-Ți acum mâna și atinge-I carnea și oasele și el Te va blestema fățiș”.

Aceste două pasaje sunt alcătuite în întregime dintr-un dialog între Dumnezeu și Satana și consemnează ceea ce a spus Dumnezeu și ceea ce a spus Satana. Dumnezeu nu a spus prea mult și El a vorbit foarte simplu. Putem vedea sfințenia lui Dumnezeu în cuvintele Lui simple? Unii vor spune că acest lucru nu este ușor de făcut. Deci, putem vedea hidoșenia Satanei în răspunsurile sale? Să examinăm mai întâi ce fel de întrebare i-a adresat Iahve Dumnezeu Satanei. „De unde vii?” Nu este aceasta o întrebare directă? Există vreun înțeles ascuns? Nu; este doar o întrebare directă. Dacă ar fi să vă-ntreb: „De unde vii?”, atunci cum ați răspunde? Este o întrebare grea ca să răspundeți? Ați spune: „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”? (Nu.) Voi n-ați răspunde astfel. Așadar, cum vă simțiți când îl vedeți pe Satana răspunzând în acest fel? (Simțim că Satana este absurd, dar și înșelător.) Poți să spui ceea ce simt? De fiecare dată când văd aceste cuvinte ale Satanei, sunt dezgustat, pentru că Satana vorbește, dar totuși, cuvintele lui nu au substanță. A răspuns Satana la întrebarea lui Dumnezeu? Nu, cuvintele rostite de Satana nu au fost un răspuns, nu au dus la nimic. Nu au fost un răspuns la întrebarea lui Dumnezeu. „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ.” Care e înțelegerea ta în ceea ce privește aceste cuvinte? De unde exact vine Satana? Ați primit un răspuns la această întrebare? (Nu.) Acesta este „geniul” uneltirilor viclene ale Satanei – a nu lăsa pe nimeni să descopere ceea ce spune de fapt. După ce ai auzit aceste cuvinte, tot nu poți distinge ceea ce a spus, deși a terminat de răspuns. Totuși, Satana crede că a răspuns perfect. Tu cum te simți atunci? Dezgustat? (Da.) Acum începi să simți dezgust ca răspuns la aceste cuvinte. Cuvintele Satanei au o anumită caracteristică: ceea ce spune Satana te face să te scarpini în cap, incapabil să înțelegi sursa cuvintelor sale. Uneori, Satana are motive și vorbește în mod intenționat și, uneori, condus de propria esență, de natura lui, astfel de cuvinte ies spontan și vin direct din gura Satanei. Satana nu petrece mult timp cântărind astfel de cuvinte; mai degrabă, ele sunt exprimate fără să se gândească. Când Dumnezeu l-a întrebat de unde vine, Satana a răspuns prin câteva cuvinte ambigue. Te simți foarte nedumerit, fără să știi vreodată de unde anume vine Satana. Există vreunul printre voi care vorbește astfel? Ce mod de a vorbi este acesta? (Este ambiguu și nu dă un anumit răspuns.) Ce fel de cuvinte ar trebui să folosim pentru a descrie acest mod de a vorbi? Este diversionist și îndrumă greșit. Să presupunem că cineva nu vrea să-i lase pe ceilalți să știe ce au făcut ieri. Tu îi întrebi: „Te-am văzut ieri. Unde mergeai?” Ei nu-ți spun direct unde au mers. Mai degrabă, ei spun: „Ce zi a fost ieri. A fost foarte obositoare!” Ți-au răspuns la întrebare? Ei au făcut-o, însă nu ți-au dat răspunsul pe care l-ai vrut. Acesta este „geniul” din iscusința vorbirii omului. Tu nu poți niciodată să descoperi ceea ce vor să spună, nici să înțelegi motivul sau intenția cuvintelor lor. Nu știi ce încearcă ei să evite, deoarece, în inima lor, au propria poveste – acesta este un lucru perfid. Există vreunul printre voi care, de asemenea, vorbește deseori în acest fel? (Da.) Care este atunci scopul vostru? Uneori, este ca să vă protejați propriile interese, alteori, ca să vă păstrați mândria, poziția și imaginea, să vă protejați secretele vieții private? Oricare ar fi scopul, este indisolubil și legat de interesele voastre. Nu este aceasta natura omului? Toți cei care au o astfel de natură sunt în strânsă legătură cu Satana, dacă nu chiar familia lui. Putem spune astfel, nu-i așa? General vorbind, această manifestare este detestabilă și dezgustătoare. Acum vă simțiți și voi dezgustați, nu-i așa? (Ba da.)

Haideți să ne uităm la următoarele versete. Satana răspunde din nou la întrebarea lui Iahve, spunând: „Iov se teme de Dumnezeu fără motiv?” Satana începe un atac asupra evaluării lui Iahve pentru Iov, iar acest atac este colorat de ostilitate. „Nu ai pus Tu un zid în jurul lui și al casei sale și în jurul a tot ceea ce are?” Aceasta este înțelegerea și evaluarea Satanei despre lucrarea lui Iahve asupra lui Iov. Satana evaluează astfel, spunând: „I-ai binecuvântat lucrarea mâinilor, iar bunurile sale se înmulțesc pe pământ. Dar întinde-Ți mâna și atinge tot ceea ce are și Te va blestema fățiș”. Satana vorbește mereu ambiguu, dar aici vorbește în termeni specifici. Totuși, aceste cuvinte, cu toate că sunt spuse cu termeni specifici, sunt un atac, o blasfemie și un act de sfidare față de Iahve Dumnezeu, față de Dumnezeu Însuși. Cum vă simțiți când auziți aceste cuvinte? Simțiți aversiune? Puteți să vă dați seama de intențiile Satanei? Mai întâi, Satana respinge evaluarea lui Iahve pentru Iov, un om care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Apoi Satana respinge tot ceea ce spune și face Iov, adică respinge frica acestuia față de Iahve. Nu este acuzator acest lucru? Satana acuză, respinge și se îndoiește de tot ce face și spune Iahve. El nu crede, spunând: „Dacă Tu spui că lucrurile sunt astfel, atunci cum se face că eu nu am văzut aceasta? Tu i-ai oferit atât de multe binecuvântări, așadar, cum poate el să nu se teamă de Tine?” Nu este aceasta o respingere a tot ceea ce face Dumnezeu? Acuzarea, respingerea, blasfemia – nu sunt cuvintele Satanei un atac? Nu sunt o expresie adevărată a ceea ce gândește Satana în inima lui? Aceste cuvinte nu sunt cu siguranță aceleași cuvinte pe care le citim chiar acum: „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”. Ele sunt complet diferite. Prin aceste cuvinte, Satana dezvăluie complet ce se află în inima sa – atitudinea sa față de Dumnezeu și disprețul său pentru frica lui Iov de Dumnezeu. Când se întâmplă acest lucru, ranchiuna și natura sa ticăloasă sunt expuse complet. El îi detestă pe cei care se tem de Dumnezeu, pe cei care se feresc de rău și, chiar mai mult, Îl urăște pe Iahve pentru că dăruiește binecuvântări omului. Vrea să folosească această ocazie pentru a-l distruge pe Iov, pe care Dumnezeu l-a ridicat cu propria Lui mână, ca să-l ruineze, spunând: „Tu spui că Iov se teme de Tine și se ferește de rău. Eu văd diferit lucrurile”. El folosește diferite moduri de a-L provoca și de a-L ispiti pe Iahve și diferite vicleșuguri astfel încât Dumnezeu să-l încredințeze pe Iov Satanei pentru a fi manipulat, rănit și maltratat. Satana vrea să profite de această ocazie pentru a-l distruge pe acest om care este drept și desăvârșit în ochii lui Dumnezeu. Este doar o toană de moment care îl face pe Satana să aibă o astfel de inimă? Nu, nu este. Satana se gândea de multă vreme la asta. Când Dumnezeu lucrează, Se îngrijește de o persoană și o apreciază și când o favorizează și o aprobă, Satana se ține și el îndeaproape în urma acesteia, încercând să o inducă în eroare și să-i facă rău. Dacă Dumnezeu dorește să câștige această persoană, Satana, pentru a-și atinge obiectivul ascuns, ar face orice-i stă în putere să-L împiedice pe Dumnezeu, folosind diferite vicleșuguri ticăloase ca să ispitească, să perturbe și să submineze lucrarea lui Dumnezeu. Care este acest obiectiv? El nu vrea ca Dumnezeu să câștige pe nimeni; vrea să pună stăpânire pe toți cei pe care vrea Dumnezeu să-i câștige, vrea să-i controleze, să preia controlul asupra lor pentru ca ei să i se închine și să i se alăture în a comite fapte rele și să I se împotrivească lui Dumnezeu. Nu este acesta motivul sinistru al Satanei? Spuneți adesea că Satana este atât de ticălos, atât de rău, dar voi l-ați văzut? Puteți vedea cât de rea este omenirea; nu ați văzut cât de rău este adevăratul Satana. Totuși, în chestiunea cu privire la Iov, ați observat clar cam cât de ticălos este Satana. Această chestiune a făcut foarte clare chipul ascuns al Satanei și esența lui. Războindu-se cu Dumnezeu și ținându-se scai după El, obiectivul Satanei este să dărâme întreaga lucrare pe care Dumnezeu vrea s-o facă, să-i ocupe, să-i controleze și să-i elimine complet pe cei pe care vrea Dumnezeu să îi câștige. Dacă nu sunt eliminați, atunci ei ajung în posesia Satanei pentru a fi folosiți de el – acesta este obiectivul său. Și ce face Dumnezeu? Dumnezeu spune doar o propoziție simplă în acest pasaj; nu există nicio consemnare a altor lucruri pe care le face El, dar vedem că există mult mai multe consemnări despre ceea ce face și spune Satana. În următorul pasajul al Scripturii, Iahve îl întreabă pe Satana. „De unde vii?” Care este răspunsul Satanei? (Tot „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”.) Este tot aceeași propoziție. Aceasta a devenit sloganul Satanei, cartea sa de vizită. Nu este Satana detestabil? Cu siguranță este suficient să rostească doar o dată această afirmație dezgustătoare. De ce o tot repetă Satana? Aceasta dovedește un singur lucru: natura Satanei este neschimbată. Satana nu poate folosi scuze pentru a-și ascunde fața urâtă. Dumnezeu îi adresează o întrebare și acesta e modul în care Îi răspunde. De vreme ce așa stau lucrurile, imaginați-vă atunci cum îi tratează pe oameni! Satana nu se teme de Dumnezeu, nu are frică de El și nu-L ascultă. Deci, el îndrăznește să fie absurd de încrezut înaintea lui Dumnezeu, să folosească aceleași cuvinte pentru a ignora întrebarea lui Dumnezeu, să folosească în mod repetat același răspuns la întrebarea lui Dumnezeu, să încerce să folosească acest răspuns pentru a-L zăpăci pe Dumnezeu – aceasta este fața urâtă a Satanei. El nu crede în atotputernicia și în autoritatea lui Dumnezeu și cu siguranță nu dorește să se supună stăpânirii Sale. Acesta se împotrivește în mod constant lui Dumnezeu, atacând permanent tot ceea ce face El, încercând să ruineze tot ce face Dumnezeu – acesta este obiectivul său ticălos.

După cum se consemnează în Cartea lui Iov, aceste două pasaje despre cuvinte rostite de Satana și despre lucrurile pe care le-a făcut Satana sunt reprezentative pentru împotrivirea sa față de Dumnezeu, în planul de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu – aici este dezvăluit adevăratul caracter al Satanei. Ați văzut cuvintele și faptele Satanei în viața reală? Când le vezi, nu le poți considera ca fiind lucruri rostite de Satana, ci crezi în schimb că sunt lucruri rostite de om? Ce este reprezentat atunci când astfel de lucruri sunt rostite de om? Este înfățișat Satana. Chiar dacă recunoști acest lucru, încă nu poți înțelege că este într-adevăr rostit de Satana. Dar aici și acum ai văzut, fără urmă de îndoială, ceea ce a spus însuși Satana. Tu ai acum o înțelegere corectă și limpede ca lumina zilei despre chipul hidos și despre ticăloșia Satanei. Așadar, sunt de valoare aceste două pasaje rostite de Satana pentru a-i ajuta pe oamenii de astăzi să obțină cunoaștere despre natura Satanei? Merită aceste două pasaje să fie reținute cu atenție, pentru ca omenirea de astăzi să poată recunoaște fața oribilă a Satanei, să recunoască chipul lui inițial, adevărat? Deși nu pare un lucru potrivit de spus, aceste cuvinte exprimate astfel pot fi totuși considerate corecte. Într-adevăr, acesta este singurul mod în care pot să exprim această idee, iar dacă voi puteți înțelege, atunci este suficient. Satana atacă, iar și iar, lucrurile pe care le face Iahve, aruncând cu acuzații despre teama lui Iov față de Iahve Dumnezeu. Satana încercă să-L provoace pe Iahve prin diverse metode, încercând să-L facă să accepte ispitirea lui pentru Iov. Prin urmare, cuvintele sale au o natură foarte provocatoare. Deci, spune-Mi, odată ce Satana a rostit aceste cuvinte, Dumnezeu poate să vadă clar ce vrea Satana să facă? (Da.) În inima lui Dumnezeu, omul acesta, Iov, pe care Dumnezeu îl apreciază – acest slujitor al Lui, pe care Dumnezeu îl consideră ca fiind un om drept, un om desăvârșit – poate să reziste acestui fel de ispită? (Da.) De ce este Dumnezeu atât de sigur în privința acestui lucru? Dumnezeu examinează întotdeauna inima omului? (Da.) Deci, Satana este capabil să examineze inima omului? Satana nu poate. Chiar dacă Satana ți-ar putea vedea inima, natura lui ticăloasă nu i-ar permite niciodată să creadă că sfințenia este sfințenie sau că josnicia este josnicie. Ticălosul Satana nu poate niciodată să prețuiască nimic sfânt, drept sau luminos. El nu se poate abține să nu acționeze neobosit în conformitate cu natura lui, ticăloșia sa și prin intermediul metodelor sale obișnuite. Chiar cu prețul de a fi pedepsit sau distrus de către Dumnezeu, el nu ezită să I se împotrivească cu încăpățânare – acesta este ticăloșie, aceasta este natura Satanei. Așadar, în acest pasaj, Satana spune: „Piele pentru piele, da, un om va da tot ce are pentru viața lui. Dar întinde-Ți acum mâna și atinge-i carnea și oasele și el Te va blestema fățiș”. Satana crede că teama omului față de Dumnezeu este cauzată de faptul că omul a obținut atât de multe avantaje de la Dumnezeu. Omul obține avantaje de la Dumnezeu, deci spune că Dumnezeu este bun. Însă omul se poate teme de Dumnezeu în felul acesta nu deoarece Dumnezeu este bun, ci doar pentru că el obține atâtea avantaje: odată ce El îl privează de acestea, omul Îl abandonează. În natura ticăloasă a Satanei, El nu crede că inima omului se poate teme într-adevăr de Dumnezeu. Din cauza naturii sale ticăloase, Satana nu știe ce este sfințenia, cu atât mai puțin ce este teama. Nu știe ce înseamnă să te spui lui Dumnezeu sau să te temi de El. Pentru că el nu cunoaște aceste lucruri, crede că nici omul nu se poate teme de Dumnezeu. Spune-Mi, nu este ticălos Satana? Cu excepția bisericii noastre, niciuna dintre diferitele religii și confesiuni, grupuri religioase și sociale, nu crede în existența lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin crede că Dumnezeu S-a întrupat și face lucrarea de judecată, crezând prin urmare că Acela în care crezi tu nu este Dumnezeu. Un om de moravuri ușoare se uită în jurul său și îi vede pe toți promiscui, exact cum este el. Un om mincinos se uită în jur și vede doar necinste și minciuni. Un om rău vede îi vede pe toți ceilalți răi și vrea să se lupte cu toți cei pe care îi vede. Cei cu o măsură de cinste îi văd pe toți ceilalți cinstiți, astfel că sunt întotdeauna amăgiți, mereu înșelați și nu pot face nimic în privința aceasta. Dau aceste câteva exemple pentru a vă întări convingerea: natura ticăloasă a Satanei nu este o constrângere efemeră sau determinată de circumstanțe, nici nu este o manifestare temporară izvorâtă din vreun motiv sau factori contextuali. Categoric nu! Satana nu poate fi decât astfel! El nu poate face nimic bun. Chiar și atunci când spune ceva plăcut auzului, este doar pentru a te seduce. Cu cât cuvintele lui sunt mai plăcute, mai cu tact, mai blânde, cu atât sunt mai răutăcioase intențiile sale sinistre din spatele acestor cuvinte. Ce fel de față, ce fel de natură arată Satana în aceste două pasaje? (Perfidă, diabolică și ticăloasă.) Caracteristica principală a Satanei este ticăloșia; mai presus de toate, Satana este ticălos și malițios.

Acum, că ne-am terminat discuția despre Satana, să revenim la a vorbi despre Dumnezeul nostru. În timpul planului de gestionare de șase mii de ani al lui Dumnezeu, foarte puțin din discursul Său direct a fost consemnat în Biblie, iar ceea ce a fost consemnat este foarte simplu. Deci, să începem de la capăt. Dumnezeu a creat omul și, de atunci, a îndrumat întotdeauna viața omenirii. Fie revărsând binecuvântări asupra omenirii, creând legi și porunci pentru oameni, fie stipulând diferitele reguli de viață, știți care este scopul intenționat de Dumnezeu atunci când face aceste lucruri? În primul rând, puteți spune cu certitudine că tot ce face El este pentru binele omenirii? Acestea s-ar putea să vi se pară cuvinte mari, goale, dar, după ce examinați detaliile din ele, oare tot ceea ce face Dumnezeu nu conduce și îndrumă omul spre a trăi o viață normală? Indiferent dacă îl face pe om să-I respecte regulile sau să-I păstreze legile, scopul lui Dumnezeu este ca omul să nu înceapă să i se închine Satanei și să nu fie rănit de Satana; acest lucru este fundamental și aceasta a fost ceea ce s-a făcut chiar la început. Încă de la început, când omul nu a înțeles intenția lui Dumnezeu, Dumnezeu a făcut câteva legi și reguli simple și a făcut regulamente care să acopere fiecare chestiune imaginabilă. Aceste regulamente sunt simple, dar totuși conțin în ele intenția lui Dumnezeu. Dumnezeu apreciază, prețuiește și iubește sincer omenirea. Așadar, putem spune că inima Sa este sfântă? Putem spune că inima Lui este curată? (Da.) Are Dumnezeu anumite motive suplimentare? (Nu.) Așadar, acest scop al Său este drept și pozitiv În timpul lucrării lui Dumnezeu, toate regulamentele pe care le-a făcut au un efect pozitiv asupra omului, deschizându-i calea. Așadar, există în mintea lui Dumnezeu unele gânduri în interes propriu? Are Dumnezeu anumite scopuri suplimentare în ce-l privește pe om? Vrea Dumnezeu să-l folosească pe om în vreun fel? Deloc. Dumnezeu face așa cum spune, iar cuvintele și faptele Sale se potrivesc cu gândurile din inima Lui. Nu există niciun scop întinat, nici gânduri în interes propriu. Nimic din ceea ce face nu este pentru Sine; tot ceea ce face este pentru om, fără obiective personale. Deși are planuri și intenții menite pentru om, nimic din toate astea nu este pentru Sine. Tot ceea ce face El, este exclusiv pentru omenire, pentru a o proteja și pentru a evita ca aceasta să fie dusă pe un drum greșit. Așadar, nu este neprețuită această inimă a Lui? Puteți vedea în Satana chiar și cel mai mic semn al unei astfel de inimi neprețuite? Nu puteți vedea nici cel mai mic indiciu despre acest lucru în Satana, nu îl puteți vedea deloc. Tot ceea ce face Dumnezeu este dezvăluit în mod natural. Acum, să ne uităm la modul în care Dumnezeu lucrează; cum Își face El lucrarea? Ia Dumnezeu aceste legi și cuvintele Sale și le leagă strâns de capul fiecărei persoane, precum vraja cercului de aur,^[a] impunându-le tuturor ființelor umane? Lucrează El în acest fel? (Nu.) Așadar, în ce fel Își face Dumnezeu lucrarea? Dumnezeu amenință? Bate el apa în piuă când vă vorbește? (Nu.) Când nu înțelegi adevărul, cum te îndrumă Dumnezeu? El face lumină peste tine, spunându-ți limpede că a face acest lucru nu este în conformitate cu adevărul și apoi îți spune ce ar trebui să faci. Din aceste moduri în care lucrează Dumnezeu, ce fel de relație simți că ai cu El? Simți că Dumnezeu îți este inaccesibil? (Nu.) Așadar, cum te simți când vezi aceste moduri în care lucrează Dumnezeu? Cuvintele Lui sunt deosebit de reale, iar relația lui cu omul, deosebit de normală. Dumnezeu este deosebit de apropiat de tine; nu există nicio distanță între tine și Dumnezeu. Când El te îndrumă, când îți oferă, te ajută și te sprijină, simți cât de cordial este Dumnezeu, simți reverența pe care o inspiră; simți cât este de încântător, Îi simți căldura. Însă ce metodă folosește Dumnezeu când îți impută stricăciunea sau când te judecă și te disciplinează pentru că te răzvrătești împotriva Lui? Îți reproșează în cuvinte? Te disciplinează prin mediul tău și prin oameni, chestiuni și lucruri? (Da.) În ce măsură te disciplinează Dumnezeu? Îl disciplinează Dumnezeu pe om în aceeași măsură în care Satana îl rănește pe om? (Nu, Dumnezeu îl disciplinează pe om doar în măsura în care omul poate să îndure.) Dumnezeu lucrează într-un mod blând, delicat, iubitor și grijuliu, o cale care este extraordinar de măsurată și adecvată. Calea Lui nu provoacă în tine reacții emoționale intense precum: „Dumnezeu mă obligă să fac asta” sau „Dumnezeu mă obligă să fac aia”. Dumnezeu nu-ți dă niciodată un fel de conștientizare intensă ori un sentiment pe care inima ta nu-l poate suporta. Nu este așa? Chiar și când accepți cuvintele de judecată și mustrare ale lui Dumnezeu, cum te simți atunci? Când simți autoritatea și puterea Lui, cum te simți atunci? Simți că Dumnezeu este divin și intangibil? Simți distanță între tine și Dumnezeu în acele momente? Simți cât de înfricoșător este Dumnezeu? Nu, mai degrabă simți teamă față de El. Nu este datorită lucrării lui Dumnezeu că oamenii simt toate aceste lucruri? Ar avea ei aceste sentimente dacă ar fi Satana cel care ar lucra? Categoric nu. Dumnezeu Își folosește cuvintele, adevărul și viața Sa pentru a-i oferi, în mod continuu, omului, pentru a-l sprijini. Când omul este slab, când se simte negativ, Dumnezeu, cu siguranță, nu-i vorbește aspru, spunând: „Nu te simți negativ. Pentru ce te simți negativ? De ce ești slab? Ce motiv ai să fii slab? Tu ești mereu atât de slab și întotdeauna atât de pesimist! Care este rostul faptului că tu ești în viață? Doar să mori și să termini cu asta!” Oare Dumnezeu lucrează în felul acesta? (Nu.) Are El autoritatea de a acționa în acest fel? Da, are. Cu toate acestea, Dumnezeu nu acționează astfel. Motivul pentru care El nu acționează în acest fel este datorat esenței Sale, esența sfințeniei Lui. Dragostea Lui față de om, aprecierea și prețuirea omului nu pot fi exprimate clar în doar una sau două propoziții. Nu este ceva cauzat de înălțarea omului, ci este ceva scos la iveală de Dumnezeu, în practica actuală; este revelația esenței Lui. Pot toate aceste moduri prin care lucrează Dumnezeu să-l determine pe om să vadă sfințenia Sa? În toate aceste moduri în care lucrează Dumnezeu, inclusiv intențiile Lui bune, efectele pe care El dorește să le aibă asupra omului, diferitele moduri pe care Dumnezeu le adoptă ca să lucreze asupra lui, felul de lucrare pe care El o face, ceea ce vrea El ca omul să înțeleagă – ai văzut vreun lucru ticălos sau înșelător în bunele intenții ale lui Dumnezeu? (Nu.) Așadar, în tot ceea ce face, tot ceea ce spune, tot ceea ce gândește Dumnezeu în inima Lui, precum și întreaga Sa esență pe care o dezvăluie – putem să-L numim pe Dumnezeu sfânt? (Da.) Oare vreun om a văzut vreodată această sfințenie în lume sau în sine? În afară de Dumnezeu, ai văzut-o vreodată în vreo om sau în Satana? (Nu.) Din ceea ce am vorbit până acum, putem să-L numim pe El Însuși Dumnezeul unic și sfânt? (Da.) Tot ceea ce-i dă Dumnezeu omului, inclusiv cuvintele Sale, diferitele moduri în care El lucrează asupra lui, ceea ce-i spune, despre ce-i amintește acestuia, ceea ce-l sfătuiește și-l încurajează pe om – toate provin dintr-o singură esență: sfințenia lui Dumnezeu. Dacă nu ar exista un astfel de Dumnezeu sfânt, niciun om nu I-ar putea lua locul pentru a face lucrarea pe care o face El. Dacă Dumnezeu i-ar fi dat pe acești oameni în întregime pe mâna Satanei, v-ați gândi vreodată în ce fel de condiție ați fi astăzi cu toții? Ați sta toți aici, întregi și neatinși? Ați spune, de asemenea: „De la cutreierarea și de la plimbarea în sus și în jos pe pământ”? Ai fi atât de neobrăzat, de încrezut și plin de fală încât să rostești asemenea cuvinte și să te lauzi fără rușine înaintea lui Dumnezeu? Cu siguranță ai face-o, fără urmă de îndoială! Atitudinea Satanei față de om îi permite acestuia să vadă că natura-esență a Satanei e complet diferită de cea a lui Dumnezeu. Ce anume din esența Satanei este opusul sfințeniei lui Dumnezeu? (Ticăloșia Satanei.) Natura ticăloasă a Satanei este opusul sfințeniei lui Dumnezeu. Motivul pentru care majoritatea oamenilor nu recunosc această revelație și această esență a sfințeniei lui Dumnezeu este faptul că ei trăiesc sub puterea Satanei, în corupția și în interiorul îngrădirii lui. Ei nu știu ce este sfințenia sau cum s-o definească. Chiar și atunci când percepi sfințenia Sa, tot nu o poți defini, cu nicio certitudine, ca fiind sfințenia lui Dumnezeu. Aceasta este o nepotrivire în cunoașterea omului cu privire la sfințenia lui Dumnezeu.

Ce caracterizează lucrarea Satanei asupra omului? Ar trebui să fiți capabili să învățați asta prin propriile voastre experiențe – este trăsătura arhetipală a Satanei, lucrul pe care îl face în mod repetat și pe care încearcă să-l facă cu fiecare persoană. Probabil că voi nu puteți vedea această trăsătură, așa că nu simțiți că Satana este atât de înspăimântător și detestabil. Știe cineva care este această trăsătură? (Tot ceea ce face el este ca să-i facă rău omului.) Cum îi face rău acestuia? Îmi puteți spune mai exact și mai detaliat? (Îl seduce, îl ademenește și îl ispitește pe om.) Este corect, acestea sunt câteva moduri în care se manifestă această trăsătură. De asemenea, Satana îl induce în eroare pe om, îl înșală, atacă și acuză – toate acestea sunt manifestări. Mai sunt altele? (Spune minciuni.) Înșelăciunea și minciuna sunt firești la Satana. El face deseori aceste lucruri. Mai este și dirijarea oamenilor, incitarea lor, forțarea lor să facă lucruri, faptul că le dă ordine și preluarea lor cu forța. Acum, vă voi descrie ceva care vă va face părul măciucă, însă nu o fac ca să vă sperii. Dumnezeu lucrează asupra omului și îl prețuiește atât în atitudinea, cât și în inima Lui. În schimb, Satana nu prețuiește deloc omul și își petrece tot timpul gândindu-se cum să-l rănească. Nu este așa? Atunci când se gândește să-l rănească pe om, este starea lui de spirit imperativă? (Da.) Așadar, în ceea ce privește lucrarea lui Satana asupra omului, am două fraze care pot descrie amănunțit ticăloșia și malițiozitatea Satanei, care vă permit cu adevărat să-i cunoașteți caracterul odios: în abordarea lui față de om, Satana vrea permanent să-l ocupe și să-l posede pe om cu forța, pe fiecare în parte, în așa măsură încât să poată dobândi controlul deplin asupra omului și să-l rănească amarnic astfel încât să poată să-și atingă obiectivul și să-și îndeplinească ambiția sălbatică. Ce înseamnă „ocupă cu forța”? Este ceva ce întâmplă cu sau fără consimțământul tău? Se întâmplă cu sau fără știrea ta? Răspunsul este că se întâmplă complet fără știrea ta! Se întâmplă în situațiile în care nu ești conștient, poate chiar fără să-ți spună sau să-ți facă nimic, fără nicio premisă, niciun context – acolo este Satana, învârtindu-se în jurul tău, înconjurându-te. El caută o oportunitate de a exploata și apoi te ocupă forțat, te posedă, atingându-și obiectivul de a te dobândi control total asupra ta și de a-ți face rău. Acestea sunt o intenție și un comportament tipic al Satanei, în timp ce se luptă să smulgă omenirea de lângă Dumnezeu. Cum vă simțiți când auziți acest lucru? (Înspăimântați și înfricoșați în inimile noastre.) Sunteți dezgustați? (Da.) În timp ce sunteți dezgustați, credeți că Satana este nerușinat? Când credeți că el este nerușinat, simțiți atunci dezgust față de acei oameni din jurul vostru care vor întotdeauna să vă controleze, cei care au ambiții sălbatice pentru statut și interese? (Da.) Deci, ce metode folosește Satana pentru a-l poseda și a-l ocupa pe om cu forța? Vă este clar acest lucru? Când auziți acești doi termeni, „ocupație forțată” și „posesie”, simțiți dezgustul și puteți să simțiți ticăloșia acestor cuvinte. Satana te posedă, te ocupă cu forța și te corupe fără consimțământul sau știrea ta. Ce poți gusta în inima ta? Simți ură și dezgust? (Da.) Când simți această ură și acest dezgust față de aceste moduri ale Satanei, ce fel de sentiment ai pentru Dumnezeu? (Recunoștință.) Recunoștință față de Dumnezeu pentru că te-a mântuit. Așadar acum, în acest moment, ai dorința sau voința de a-L lăsa pe Dumnezeu să preia și să controleze tot ceea ce ai și ești? (Da.) În ce context răspunzi astfel? Spui da deoarece te temi să nu fii ocupat și posedat cu forța de Satana? (Da.) Nu trebuie să ai acest fel de mentalitate; nu este corect. Nu te teme, căci Dumnezeu este aici. Nu trebuie să-ți fie teamă de nimic? Odată ce ai înțeles esența ticăloasă a Satanei, ar trebui să ai o înțelegere mai exactă sau o prețuire mai profundă a dragostei, a bunelor intenții, a compasiunii și toleranței lui Dumnezeu față de om și a firii Sale drepte. Satana este atât de odios, dar, dacă acest lucru încă nu-ți inspiră dragoste de Dumnezeu, dependență și încredere în El, atunci ce fel de persoană ești? Ești dispus să-l lași pe Satana să-ți facă rău astfel? După ce am văzut ticăloșia și hidoșenia lui, ne întoarcem și apoi privim la Dumnezeu. Cunoașterea ta despre Dumnezeu a suferit acum vreo schimbare? Putem spune că Dumnezeu este sfânt? Putem spune că El este fără cusur? „Dumnezeu este o sfințenie unică” – poate El să fie la înălțimea acestei denumiri? (Da.) Așadar, în lume și printre toate lucrurile, nu este numai Dumnezeu Însuși Cel care poate să fie la înălțimea acestei înțelegeri pe care o are omul față de Dumnezeu? (Ba da.) Deci, ce anume îi dă Dumnezeu omului? Îți dă doar puțină grijă, preocupare și prețuire, fără ca tu să-ți dai seama? Ce i-a dat Dumnezeu omului? El i-a dat viață, i-a dat totul și îi dăruiește toate acestea necondiționat, fără a cere nimic, fără niciun motiv ascuns. El folosește adevărul, cuvintele Sale și viața Lui pentru a-l conduce și a-l îndruma pe om, ducând omul departe de distrugerea, de ispitele și de tentațiile Satanei, permițându-i omului să vadă în mod clar prin natura lui ticăloasă și fața hidoasă. Dragostea și preocuparea lui Dumnezeu pentru omenire este adevărată? Este ceva ce poate experimenta fiecare dintre voi? (Da.)

Priviți în urmă la viețile voastre de până acum, la toată lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o asupra ta în toți anii credinței tale. Indiferent dacă sunt profunde sau superficiale sentimentele pe care le evocă acest lucru, nu este acesta cel mai necesar dintre toate lucrurile pentru tine? Nu a fost ceea ce ți-a fost cel mai necesar să obții? (Ba da.) Nu este acesta adevărul? Nu este aceasta viața? (Ba da.) A revărsat vreodată Dumnezeu luminarea asupra ta și ți-a cerut apoi să-I dai ceva în schimb pentru tot ce ți-a dăruit? (Nu.) Așadar, care este scopul lui Dumnezeu? De ce face Dumnezeu asta? Are Dumnezeu obiectivul de a te ocupa? (Nu.) Vrea Dumnezeu să urce la tronul Său în inima omului? (Da.) Deci, care este diferența dintre Dumnezeu înălțându-Se la tron și ocupația forțată a Satanei? Dumnezeu vrea să câștige și să ocupe inima omului – ce înseamnă aceasta? Înseamnă că Dumnezeu vrea ca omul să devină marioneta sau mașinăria Sa? (Nu.) Deci, care este scopul Său? Există o diferență între Dumnezeu care dorește să ocupe inima omului, ocupația forțată a Satanei și posedarea omului? (Da.) Care este diferența? Puteți să-Mi spuneți clar? (Satana face acest lucru prin forță, în vreme ce Dumnezeu îl lasă pe om să se ofere voluntar.) Aceasta este diferența? Ce rost are inima ta pentru Dumnezeu? Și ce rost are pentru Dumnezeu să te ocupe? Cum înțelegeți în inimile voastre că „Dumnezeu ocupă inima omului”? Aici, trebuie să fim corecți în legătură cu modul în care vorbim despre Dumnezeu, altfel, oamenii vor înțelege întotdeauna greșit și vor gândi: „Dumnezeu vrea întotdeauna să mă ocupe. Pentru ce vrea El acest lucru? Nu vreau să fiu ocupat, vreau doar să fiu eu stăpânul meu. Spui că Satana îi ocupă pe oameni, dar și Dumnezeu îi ocupă. Nu este același lucru, în ambele situații? Nu vreau să las pe nimeni să mă ocupe. Sunt eu însumi!” Care este diferența aici? Gândește-te la asta. Vă întreb: „Dumnezeu ocupă omul” este o expresie goală? Ocuparea omului de către Dumnezeu înseamnă că El trăiește în inima ta și îți controlează fiecare cuvânt și mișcare? Dacă El îți spune să te așezi, tu îndrăznești să nu te ridici în picioare? Dacă El îți spune să mergi spre est, tu îndrăznești să nu mergi spre vest? Se referă această „ocupație” la ceva în acest sens? (Nu, nu se referă. Dumnezeu vrea ca omul să trăiască ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este.) De-a lungul acestor ani în care Dumnezeu l-a gestionat pe om, în lucrarea Sa de până acum asupra omului, în această ultimă etapă, care a fost efectul dorit asupra omului cu privire la toate cuvintele pe care le-a spus El? Este faptul că omul trăiește ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este? Privind sensul literal al cuvintelor „Dumnezeu ocupă inima omului”, pare ca și cum El i-ar lua inima și ar ocupa-o, trăiește în ea și nu mai iese; El devine stăpânul omului și este capabil s-o stăpânească și s-o manipuleze după voie, astfel încât omul trebuie să facă orice îi spune Dumnezeu să facă. În acest sens, ar părea că fiecare persoană ar putea să devină Dumnezeu și să aibă esența și firea Lui. Așadar, în acest caz, ar putea omul să realizeze faptele lui Dumnezeu? Poate fi explicată „ocuparea” în acest fel? (Nu.) Așadar, ce este? Vă întreb acest lucru: sunt toate cuvintele și adevărul pe care Dumnezeu le furnizează omului o revelație a esenței Lui și a ceea ce are El și este? (Da.) Cu siguranță este adevărat. Dar este esențial ca Dumnezeu Însuși să practice și să aibă toate cuvintele pe care El i le furnizează omului? Gândiți-vă la asta. Când Dumnezeu îl judecă pe om, de ce judecă El? Cum au luat ființă aceste cuvinte? Care este conținutul acestor cuvinte pe care Dumnezeu le spune atunci când judecă omul? Pe ce se bazează ele? Oare este firea coruptă a omului cea pe care se bazează? (Da.) Așadar, efectul obținut prin judecata lui Dumnezeu asupra omului este bazat pe esența Sa? (Da.) Deci este o sintagmă goală „ocuparea omului” de către Dumnezeu? Cu siguranță nu este. Așadar, de ce îi spune Dumnezeu aceste cuvinte omului? Care este scopul Său când spune aceste cuvinte? Vrea El să folosească aceste cuvinte pentru a servi drept viața omului? (Da.) Dumnezeu vrea ca tot acest adevăr pe care l-a rostit în aceste cuvinte să acționeze drept viața omului. Când omul ia tot acest adevăr și cuvântul lui Dumnezeu și le transformă în propria-i viață, poate atunci omul să asculte de El? Poate atunci omul să se teamă de Dumnezeu? Poate omul atunci să se ferească de rău? Când omul a ajuns în acest punct, poate El atunci să se supună suveranității și rânduielii lui Dumnezeu? Este atunci omul în postura de a se supune autorității lui Dumnezeu? Când oameni ca Iov sau ca Petru ajung la capătul drumului lor, când se poate considera că viața lor a ajuns la maturitate, când au o înțelegere reală a lui Dumnezeu – atunci, poate încă Satana să-i îndepărteze? Atunci, poate încă el să-i ocupe? Mai poate să-i posede cu forța? (Nu.) Așadar, ce fel de persoană este aceasta? Este cineva care a fost complet câștigat de Dumnezeu? (Da.) La acest nivel de înțelegere, cum vedeți acest tip de persoană care a fost complet câștigată de Dumnezeu? Din perspectiva lui Dumnezeu, în aceste împrejurări, El a ocupat deja inima acestei persoane. Dar ce simte aceasta? Oare cuvântul, autoritatea și calea lui Dumnezeu devin viață în om, apoi această viață ocupă întreaga lui ființă, făcând ceea ce trăiește omul, precum și esența lui potrivită pentru a-L mulțumi pe El? Din perspectiva lui Dumnezeu, inima omenirii este, în acest moment, ocupată de către El? (Da.) Cum înțelegeți acum acest nivel de semnificație? Duhul lui Dumnezeu este cel care te ocupă? (Nu, este cuvântul lui Dumnezeu cel care ne ocupă.) Sunt calea și cuvântul lui Dumnezeu care au devenit viața ta și este adevărul care a devenit viața ta. În acest moment, omul are atunci viața care vine de la Dumnezeu, dar nu putem spune că această viață este a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, nu putem spune că viața în care ar trebui să aibă originea cuvântul lui Dumnezeu este viața lui Dumnezeu. Deci, indiferent de cât timp omul Îl urmează pe Dumnezeu, indiferent de câte cuvinte obține de la El, omul nu poate deveni niciodată Dumnezeu. Chiar dacă, într-o zi, El a spus: „Am ocupat inima ta, acum tu Îmi posezi viața”, ai simți atunci că ești Dumnezeu? (Nu.) Atunci, ce ai deveni? Nu ai avea o supunere absolută față de Dumnezeu? Nu ar fi inima ta plină de viața pe care ți-a dăruit-o El? Ar fi o manifestare foarte normală a ceea ce se întâmplă când Dumnezeu ocupă inima omului. Acesta este un fapt. Așadar, privind din acest punct, poate omul să devină Dumnezeu? Când omul este capabil să trăiască realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și devine o persoană care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău, poate el să aibă atunci esența vieții lui Dumnezeu și sfințenia Lui? Categoric, nu. Indiferent ce se întâmplă, omul este încă om, atunci când totul este spus și făcut. Tu ești o ființă creată; când ai primit de la Dumnezeu cuvântul și calea Lui, ai doar viața care vine din cuvintele Sale, devii cineva care este lăudat de Dumnezeu, dar nu vei avea niciodată esența vieții Lui, cu atât mai puțin sfințenia Sa.

Acum vom reveni la subiectul pe care tocmai l-am discutat. În timpul discuției, v-am adresat o întrebare – este Avraam sfânt? Este Iov sfânt? (Nu.) Această sfințenie reprezintă esența și firea lui Dumnezeu, iar omul este imperfect. Omul nu are esența sau firea lui Dumnezeu. Chiar și după ce omul a experimentat toate cuvintele lui Dumnezeu și s-a înzestrat cu realitatea lor, tot nu poate avea niciodată esența sfântă a lui Dumnezeu; omul este om. Înțelegi, nu? Așadar, care este înțelegerea ta acum în legătură cu această sintagmă: „Dumnezeu ocupă inima omului”? (Cuvintele, calea și adevărul lui Dumnezeu sunt cele care devin viața omului.) Ați memorat aceste cuvinte. Sper că veți avea o înțelegere mai profundă. Unii oameni pot întreba: „De ce spuneți că mesagerii și îngerii lui Dumnezeu nu sunt sfinți?” Ce gândiți în legătură cu această întrebare? Poate că nu ați luat-o în considerare înainte. Voi folosi un exemplu simplu: Când pornești un robot, acesta poate atât să danseze, cât și să vorbească, iar tu poți înțelege ceea ce spune. Poți să-l numești drăguț și vioi, însă acesta nu va înțelege pentru că nu are viață. Când îi oprești sursa de alimentare, mai poate el să se miște? Când acest robot este activat, poți vedea că este vioi și drăguț. Îi faci o evaluare, fie ea esențială sau superficială, însă, oricare ar fi situația, vezi că se mișcă. Dar când îi oprești sursa de alimentare, vezi vreun fel de personalitate în el? Vezi că are vreun fel de esență? Înțelegi semnificația a ceea ce spun? Adică, chiar dacă acest robot se poate mișca și opri, tu nu l-ai putea descrie niciodată ca având vreun fel de esență. Nu este acesta un fapt? Acum, nu vom mai vorbi despre asta. Este suficient pentru voi să aveți o înțelegere generală a semnificației. Să ne terminăm părtășia aici. La revedere!

17 decembrie 2013

Note de subsol:

a. „Vraja cercului de aur” este o vrajă folosită de călugărul Tang Sanzang în nuvela chinezească „O călătorie spre răsărit”. El folosește această vrajă pentru a-l controla pe Sun Wukong, legându-i o bandă de metal în jurul capului, provocându-i dureri de cap acute și aducându-l astfel sub controlul său. A devenit o metaforă pentru a descrie ceva care constrânge o persoană.