Dumnezeu Însuși, Unicul (V)

Sfințenia lui Dumnezeu (II)

 Frați și surori, haideți să cântăm un imn astăzi. Găsiți unul care vă place și pe care îl cântați adesea. (Am dori să cântăm un imn al cuvântului lui Dumnezeu: „Dragostea pură fără cusur.”)

1. „Iubirea” se referă la o emoție care este pură și fără cusur, în care îți folosești inima pentru a iubi, a simți și a fi grijuliu. În dragoste, nu există niciun fel de condiții, obstacole și distanțe. În dragoste, nu există nicio bănuială, nicio înșelăciune și nicio viclenie. În dragoste, nu există nicio distanță și nimic necurat. Dacă iubești, atunci nu vei înșela, nu te vei plânge, nu vei trăda, nu te vei răzvrăti, nu vei pretinde și nu vei căuta să câștigi ceva sau să obții o anumită sumă. 

2. „Iubirea” se referă la o emoție care este pură și fără cusur, în care îți folosești inima pentru a iubi, a simți și a fi grijuliu. În dragoste, nu există niciun fel de condiții, obstacole și distanțe. În dragoste, nu există nicio bănuială, nicio înșelăciune și nicio viclenie. În dragoste, nu există nicio distanță și nimic necurat. Dacă iubești, atunci te vei dedica cu bucurie, vei îndura greutăți cu bucurie, vei fi compatibil cu Dumnezeu, vei renunța la tot ce ai pentru El, vei renunța la familia ta, la viitorul tău, la tinerețea și căsnicia ta. În caz contrar, dragostea ta nu ar fi deloc dragoste, ci înșelăciune și trădare!

Imnul acesta a fost o alegere bună. Vă place tuturor să-l cântați? (Da.) Ce simțiți după ce îl cântați? Puteți simți acest fel de dragoste înlăuntrul vostru? (Nu încă). Care dintre cuvintele sale te impresionează cel mai profund? (În dragoste, nu există niciun fel de condiții, obstacole și distanțe. În dragoste, nu există nicio bănuială, nicio înșelăciune, nicio învoială și nicio viclenie. În dragoste, nu există nicio alegere și nimic necurat. Dar, înlăuntrul meu, văd încă multă necurăție, și multe părți din mine care încearcă să facă înțelegeri cu Dumnezeu, și multe situații în care eu nu corespund. Gândindu-mă astăzi la mine, văd că într-adevăr nu am atins un tip de iubire care este pură și fără cusur.) Dacă nu ai atins o dragoste pură fără cusur, atunci ce fel de dragoste ai atins? Care este gradul iubirii tale? (Sunt doar în stadiul în care sunt dispus să caut, în care tânjesc.) Ce grad ai atins, bazându-te pe statura ta și vorbind din experiența personală? Ai înșelăciune? Ai plângeri? (Da.) Ai cerințe în inima ta? Există lucruri pe care le vrei și le dorești de la Dumnezeu? (Da, am aceste lucruri întinate înlăuntrul meu.) În ce împrejurări apar? (Când situația pe care Dumnezeu a stabilit-o pentru mine nu se potrivește cu noțiunile mele sau când dorințele mele nu au fost îndeplinite: în astfel de momente, dezvălui acest fel de fire stricată.) Și voi, frați și surori care veniți din Taiwan, cântați adesea acest imn? Puteți să vorbiți un pic despre cum înțelegeți „iubirea pură fără cusur”? De ce definește Dumnezeu dragostea în acest fel? (Îmi place foarte mult acest imn pentru că din el pot să văd că această iubire este una completă. Totuși, simt că sunt încă destul de departe de acest standard și că sunt încă foarte departe de a obține dragostea adevărată. Există câteva lucruri în care am reușit să avansez și să cooperez, și pot să conlucrez cu Dumnezeu prin puterea pe care mi-o dau cuvintele Lui și prin rugăciune. Cu toate acestea, când mă confrunt cu anumite medii sau sunt demascat, simt că nu am un viitor sau un destin, că nu am o destinație. În astfel de momente, mă simt foarte slab. Bazându-mă pe rugăciune și după o perioadă de experiență, pot într-o oarecare măsură să schimb această stare, dar chestiunea aceasta tot mă tulbură adeseori.) În cele din urmă, la ce te referi când spui „viitor și destin”? Te referi la ceva anume? Este o imagine sau ceva ce ți-ai închipuit sau viitorul și destinul tău sunt un lucru pe care chiar poți să-l vezi? Este un obiect real? În inima voastră, încercați, voi toți, să simțiți: la ce anume se referă preocuparea din inima voastră privind viitorul și destinul propriu? (Se referă la a putea fi mântuit astfel încât să pot supraviețui. De asemenea, sper că, în a-mi îndeplini datoria, devin treptat potrivit pentru a fi folosit de Dumnezeu și că, în îndeplinirea datoriei mele, mă ridic la înălțimea standardelor. Totuși, sunt deseori demascat în aceste zone și simt că nu corespund, de parcă n-aș avea niciun viitor.) Voi, ceilalți frați și surori, vorbiți și voi un pic despre cum înțelegeți „iubirea pură fără cusur”. (Când o persoană o are, din sinele propriu nu vine nicio necurăție, iar aceasta nu este controlată de viitorul și destinul său. Indiferent de modul în care Se comportă Dumnezeu cu ei, aceștia sunt capabili să se supună pe deplin lucrării și orchestrărilor Lui și să-L urmeze chiar până la sfârșit. Numai acest fel de iubire pentru Dumnezeu este iubire pură și neîntinată. Comparându-mă cu aceasta, am descoperit că, deși pare că m-am sacrificat sau am renunțat la anumite lucruri, în ultimii câțiva ani de credință în Dumnezeu, nu am putut să-mi dăruiesc Lui, cu adevărat, inima. Când Dumnezeu mă demască, mă simt ca și cum aș fi fost caracterizat drept cineva care nu poate fi mântuit și că trăiesc în această stare negativă. Văd că îmi îndeplinesc datoria, dar, în același timp, încerc să mă târguiesc cu Dumnezeu și nu pot să-L iubesc cu toată inima și mă gândesc mereu la destinația mea, la viitorul și destinul meu.)

Se pare că ați cântat deseori acest imn; îl înțelegeți într-o oarecare măsură, iar acesta are unele legături cu experiențele voastre actuale. Totuși, aproape toată lumea acceptă într-un grad diferit fiecare frază din imnul „Dragostea pură fără cusur”. Unii oameni cred că are legătură cu bunăvoința, alți oameni caută să renunțe la viitorul lor, alții, să renunțe la familiile lor, iar unii nu caută să primească nimic. Totuși, alții își impun să nu aibă nicio înșelăciune, nicio plângere și să nu se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. De ce ar vrea El să sugereze acest tip de dragoste și să ceară ca oamenii să-L iubească astfel? Este acesta un tip de dragoste pe care îl pot obține oamenii? Adică, sunt oamenii capabili să iubească astfel? Oamenii pot vedea că nu sunt în stare, pentru că nu au niciun strop din acest tip de dragoste. Când oamenii nu au și nu cunosc dragostea în esență, Dumnezeu rostește aceste cuvinte, care lor nu le sunt familiare. Întrucât oamenii trăiesc în această lume și într-o fire coruptă, dacă ei ar avea sau ar putea să aibă acest fel de iubire, o iubire care nu cere și nu solicită nimic, o iubire căreia să fie dispuși să i se dăruiască și pentru care să îndure suferințe și să renunțe la tot ce au, ce ar crede alții despre cineva care are acest tip de dragoste? Nu ar fi aceea o persoană desăvârșită? (Ba da.) Există o astfel de persoană desăvârșită în această lume? Nu, o astfel de persoană nu există, nu-i așa? Acest tip de persoană nu există în această lume, decât dacă ar trăi într-un vid. Nu-i așa? Prin urmare, unii oameni, prin experiențele lor, investesc un mare efort pentru a se compara cu aceste cuvinte. Se ocupă de ei înșiși, se înfrânează și chiar se leapădă de ei înșiși în mod constant: îndură suferințe și se forțează să renunțe la noțiunile lor. Renunță la răzvrătirea și dorințele și nevoile lor. Dar, în cele din urmă, tot nu pot să se ridice la înălțimea acelor cuvinte. De ce se întâmplă acest lucru? Dumnezeu spune aceste lucruri ca să le ofere oamenilor un standard de urmat, astfel încât oamenii să cunoască nivelul pe care li-l cere Dumnezeu. Dar spune El vreodată că oamenii trebuie să obțină acest lucru imediat? Spune El vreodată cât timp au oamenii să realizeze acest lucru? (Nu.) Spune Dumnezeu vreodată că oamenii trebuie să-L iubească în felul acesta? Spune asta acest pasaj din text? Nu, nu spune. Dumnezeu doar le spune oamenilor despre dragostea la care S-a referit. Cât despre putința sau neputința oamenilor de a-L iubi astfel pe Dumnezeu, care sunt cerințele Lui de la oameni? Nu este necesar să le atingi deodată, deoarece lucrul acesta ar depăși abilitățile oamenilor. V-ați gândit vreodată ce fel de condiții trebuie să îndeplinească oamenii pentru a iubi în acest fel? Dacă oamenii citesc frecvent aceste cuvinte, vor avea această iubire încetul cu încetul? (Nu.) Atunci, care sunt condițiile? În primul rând, cum pot fi eliberați oamenii de bănuielile legate de Dumnezeu? (Numai oamenii cinstiți pot realiza acest lucru.) Dar cum rămâne cu eliberarea de înșelăciune? (De asemenea, ei trebuie să fie oameni cinstiți.) Și cum rămâne cu a fi o persoană care nu se târguiește cu Dumnezeu? Și lucrul acela înseamnă să fii o persoană cinstită. Ce spui despre eliberarea de viclenie? Ce înseamnă când se spune că nu există nicio alegere în dragoste? Înseamnă toate aceste lucruri a fi o persoană cinstită? Aici, există o mulțime de detalii. Ce dovedește faptul că Dumnezeu poate să vorbească despre acest fel de dragoste și să-l definească astfel? Putem spune că Dumnezeu are acest tip de iubire? (Da.) Unde vedeți lucrul acesta? (În dragostea pe care El o are pentru om.) Este condiționată dragostea Lui față de om? (Nu.) Există bariere sau distanță între Dumnezeu și om? (Nu.) Este oare El bănuitor în privința omului? (Nu.) Dumnezeu îl observă și-l înțelege pe om; îl înțelege cu adevărat. Este El înșelător față de om? (Nu.) Oare și inima sau esența lui Dumnezeu ar putea fi atât de desăvârșite de vreme ce El vorbește atât de perfect despre această dragoste? (Da.) Oare oamenii au descris vreodată dragostea în acest fel? În ce condiții a definit omul dragostea? Cum vorbește el despre aceasta? Oare nu vorbește omul despre dragoste referindu-se la a dărui sau a oferi? (Ba da.) Această definiție a dragostei este simplistă; este lipsită de substanță.

Definirea iubirii de către Dumnezeu și modul în care vorbește Dumnezeu despre iubire au legătură cu un aspect al esenței Lui, dar care e acesta? Ultima oară am avut părtășie despre un subiect foarte important, pe care oamenii l-au discutat adeseori înainte. Subiectul acesta este un cuvânt despre care se vorbește adeseori în cursul credinței în Dumnezeu și, totuși, unul cărora tuturor li se pare atât familiar, cât și necunoscut. De ce spun acest lucru? Este un cuvânt care vine din limbajele oamenilor; totuși, printre oameni, definiția lui este deopotrivă distinctă și nedeslușită. Care este acest cuvânt? (Sfințenie.) Sfințenia: acesta a fost ultimul nostru subiect despre care am avut părtășie. Am comunicat despre o parte a acestui subiect. Din discuția parțială de ultima dată despre acest subiect, a dobândit toată lumea o nouă înțelegere despre esența sfințeniei lui Dumnezeu? Ce aspecte ale acestei înțelegeri vi se par cu totul noi? Adică, ce anume din această înțelegere sau din acele cuvinte v-a făcut să simțiți că înțelegerea voastră despre sfințenia lui Dumnezeu a fost altfel sau diferită de sfințenia lui Dumnezeu despre care v-am vorbit în timpul părtășiei? Aveți vreo părere în legătură cu asta? (Dumnezeu spune ceea ce simte în inima Lui. Cuvintele Sale nu sunt întinate. Aceasta este o manifestare a unui aspect al sfințeniei.) (Există sfințenie și când Dumnezeu este mânios față de om; mânia Lui este fără cusur.) (În ceea ce privește sfințenia Lui, înțeleg că în firea Sa dreaptă există atât mânia, cât și mila Lui. Acest lucru a avut o impresie foarte puternică asupra mea. În părtășia noastră de ultima dată, s-a menționat și că firea dreaptă a lui Dumnezeu este unică – în trecut, nu am înțeles lucrul acesta. Ai spus că mânia lui Dumnezeu e diferită de furia omului, că e ceva ce nicio ființă creată nu are. Mânia lui Dumnezeu e un lucru pozitiv și este principială; se produce datorită esenței inerente a lui Dumnezeu. El vede ceva negativ și, astfel, Își eliberează mânia. Cât despre mila lui Dumnezeu, văd că și aceasta e ceva ce nicio ființă creată nu are. Deși omul face fapte bune sau întreprinde acțiuni drepte care par asemănătoare milei, acestea sunt impure și, în spatele lor, este un motiv. Unele tipuri de așa-zisă „milă” sunt chiar false și goale. Însă am văzut mântuirea lui Dumnezeu când le arată oamenilor milă, iar această milă îl aduce direct pe om pe calea de a fi mântuit. Îi plasează pe oameni pe drumul drept al credinței în Dumnezeu, asigurându-le o destinație frumoasă și împlinirea speranței lor. Mila lui Dumnezeu e inclusă în esența Sa. Așadar, chiar dacă Dumnezeu ar distruge un oraș cu mânia Lui, pentru că are o esență plină de milă, ar putea oricând și oriunde să arate milă pentru a-i mântui și proteja pe oamenii din acei oraș, datorită faptului că și-au îndreptat căile. Aceasta este înțelegerea mea.) Înțelegi firea dreaptă a lui Dumnezeu într-o oarecare măsură. Subiectul nostru de astăzi este sfințenia lui Dumnezeu. Toți oamenii au auzit și învățat ceva despre firea dreaptă a lui Dumnezeu. În plus, mulți oameni adeseori vorbesc despre sfințenia lui Dumnezeu și despre firea Sa dreaptă în același timp; ei spun că firea dreaptă a lui Dumnezeu este sfântă. Cuvântul „sfânt” este cu siguranță cunoscut tuturor – e un cuvânt folosit în mod obișnuit. Dar, cu privire la semnificațiile acestui cuvânt, ce manifestări ale sfințeniei lui Dumnezeu sunt capabili oamenii să vadă? Ce pot recunoaște oamenii din ce a dezvăluit El? Mi-e teamă că este ceva ce nu nimeni nu știe. Firea lui Dumnezeu este dreaptă, dar apoi, dacă iei firea Sa dreaptă și spui că este sfântă, lucrul acesta pare cam vag, puțin deformat; de ce este astfel? Spui că firea Lui este dreaptă sau că este sfântă, deci, în inima voastră, cum caracterizați sfințenia Sa, cum o înțelegeți? Adică, din ce a dezvăluit Dumnezeu sau din ceea ce are și este El, ce anume vor recunoaște oamenii ca fiind sfânt? Te-ai mai gândit la asta până acum? Ceea ce am văzut este că oamenii adesea vin cu cuvinte utilizate în mod obișnuit sau au expresii care sunt rostite în mod repetat, totuși, ei nici măcar nu știu ce spun. Acela este doar modul în care toată lumea o spune, iar ei o spun în mod obișnuit, astfel că devine un termen stabilit pentru aceștia. Totuși, dacă ar fi să cerceteze și să studieze cu adevărat detaliile, ar afla că nu știu care este înțelesul real sau la ce se referă. Ca și în cazul cuvântului „sfânt”, nimeni nu știe exact la ce aspect al esenței lui Dumnezeu se face referire atunci când vorbește despre sfințenia Sa și nimeni nu știe cum să reconcilieze cuvântul „sfânt” cu Dumnezeu. Oamenii sunt confuzi în inimile lor și modul în care recunosc sfințenia Lui este vag și neclar. În ceea ce privește modul în care Dumnezeu este sfânt, nimeni nu este destul de lămurit. Astăzi, vom avea părtășie pe această temă pentru a reconcilia cuvântul „sfânt” cu Dumnezeu, astfel încât oamenii să poată vedea conținutul real al esenței sfințeniei Lui. Acest lucru îi va împiedica pe unii oameni să folosească în mod obișnuit și cu nepăsare acest cuvânt și să spună lucruri la întâmplare, atunci când nu știu ce înseamnă sau dacă acestea sunt corecte și exacte. Oamenii au vorbit așa dintotdeauna; tu l-ai spus, eu l-am spus și, astfel, a devenit un obicei de exprimare. Acest lucru întinează în mod necugetat un astfel de termen. 

La prima vedere, cuvântul „sfânt” pare foarte ușor de înțeles, nu? Cel puțin, oamenii cred că „sfânt” înseamnă curat, imaculat, sacru și pur. Există, de asemenea, cei care asociază „sfințenia” cu „iubirea” în imnul „Dragostea pură fără cusur”, pe care tocmai l-am cântat. Este corect; aceasta este o parte a cuvântului „sfânt”. Dragostea lui Dumnezeu face parte din esența Lui, dar nu este totalitatea ei. Totuși, în noțiunile oamenilor, ei văd cuvântul și tind să-l asocieze cu lucruri pe care ei înșiși le consideră pure și curate sau cu lucruri pe care ei, personal, le consideră ca fiind imaculate sau nepătate. De exemplu, unii oameni au spus că floarea de lotus este curată și că înflorește fără pată din noroi. Așadar, oamenii au început să folosească cuvântul „sfânt” pentru floarea de lotus. Unii oameni văd poveștile de dragoste fabricate de alții ca sfinte sau s-ar putea să vadă niște personaje ficționale, care inspiră venerație ca fiind sfinte. În plus, unii îi consideră pe oamenii din Biblie sau pe alții consemnați în cărțile spirituale – cum ar fi sfinții, apostolii sau alții care L-au urmat cândva pe Dumnezeu în timp ce-Și făcea lucrarea – ca având experiențe spirituale sfinte. Acestea toate sunt lucruri imaginate de oameni; sunt noțiuni pe care le au oamenii. De ce există oameni care au asemenea noțiuni? Motivul este foarte simplu: este pentru că oamenii trăiesc în sânul firii corupte și locuiesc într-o lume a răului și a mizeriei. Tot ceea ce ei văd, tot ceea ce ating, tot ceea ce experimentează este răul și corupția Satanei, precum și uneltirile, conflictele interne și războiul care apar între oameni sub influența acestuia. De aceea, chiar atunci când Dumnezeu Își realizează lucrarea în oameni și chiar atunci când le vorbește și Își dezvăluie firea și esența, ei nu sunt în stare să cunoască sau să vadă sfințenia și esența Sa. Oamenii spun adesea că Dumnezeu este sfânt, dar le lipsește înțelegerea adevărată; ei spun doar cuvinte goale. Pentru că oamenii trăiesc în mijlocul mizeriei și al corupției și sunt în sfera Satanei și nu văd lumina, nu știu nimic despre lucrurile pozitive și, în plus, nu cunosc adevărul, nimeni nu știe cu adevărat ce înseamnă „sfânt”. Așadar, există oare lucruri sfinte sau oameni sfinți în această umanitate coruptă? Putem spune cu certitudine: nu există, pentru că numai esența lui Dumnezeu este sfântă. 

Ultima oară, am avut părtășie despre un aspect al sfințeniei esenței lui Dumnezeu. Lucrul acesta le-a oferit oamenilor o oarecare inspirație ca să cunoască sfințenia lui Dumnezeu, dar nu este destul. Nu le poate permite suficient oamenilor să cunoască pe deplin sfințenia lui Dumnezeu și nici să înțeleagă că aceasta este unică. Mai mult, nu le poate permite suficient oamenilor să înțeleagă adevăratul sens al sfințeniei care e pe deplin întrupată în Dumnezeu. Prin urmare, este necesar să continuăm părtășia noastră pe acest subiect. Ultima dată, părtășia noastră a abordat trei subiecte, așa că ar trebui să discutăm acum despre al patrulea. Vom începe prin a citi din Scripturi.

Ispita Satanei

Matei 4:1-4 Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Isus a postit timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi apoi a flămânzit. Atunci ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să devină pâini!” Însă Isus i-a răspuns: „Este scris: «Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu».”

Acestea sunt cuvintele cu care diavolul a încercat prima dată să-L ispitească pe Domnul Isus. Care este conținutul a ceea ce a spus diavolul? („Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să devină pâini!”) Aceste cuvinte pe care le-a spus diavolul sunt destul de simple, dar există ceva problematic privind conținutul lor esențial? Diavolul a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu”, dar, în inima lui, a știut sau nu că Isus era Fiul lui Dumnezeu? A știut sau nu că El era Hristos? (A știut.) Atunci de ce a spus „Dacă ești”? (Încerca să-L ispitească pe Dumnezeu.) Dar cu ce scop a spus asta? Satana a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu.” În inima lui, știa că Isus Hristos era Fiul lui Dumnezeu, acest lucru era foarte clar în inima sa, dar, în ciuda faptului că știa, I s-a supus și I s-a închinat Lui? (Nu.) Ce a vrut el să facă? A vrut să folosească această metodă și să spună aceste cuvinte pentru a-L mânia pe Domnul Isus și a-L ademeni apoi să ia momeala, pentru a-L păcăli să facă lucrurile în conformitate cu modul lui de gândire. Nu acesta e înțelesul din spatele cuvintelor diavolului? În inima lui, Satana știa cu claritate că Acesta era Domnul Isus Hristos, dar tot a spus aceste cuvinte. Nu este aceasta natura Satanei? Care este natura lui? (Să fie viclean, malefic și să nu aibă niciun respect față de Dumnezeu.) Nu are niciun respect față de El. Care este lucrul negativ pe care l-a făcut Satana aici? Oare n-a vrut să-L atace pe Dumnezeu? A vrut să folosească această metodă pentru a-L ataca și a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să devină pâini!”; nu este aceasta intenția rea a Satanei? Ce a încercat el cu adevărat să facă? Scopul său este foarte evident: încerca să folosească această metodă pentru a nega poziția și identitatea Domnului Isus Hristos. Ceea ce Satana a vrut să spună prin aceste cuvinte este: „Dacă Tu ești Fiul lui Dumnezeu, prefă aceste pietre în pâine. Dacă nu poți s-o faci, atunci Tu nu ești Fiul Lui și deci nu ar trebui să-Ți mai faci lucrarea.” Nu-i așa? Voia să folosească această metodă pentru a-L ataca pe Dumnezeu, voia să-I desființeze și să-I distrugă lucrarea; aceasta este reavoința Satanei. Răutatea lui este o expresie firească a naturii acestuia. Chiar dacă știa că Domnul Isus Hristos era Fiul lui Dumnezeu, chiar întruparea lui Dumnezeu Însuși, nu se putea abține să nu facă un asemenea lucru, să-L urmărească îndeaproape, să-L atace cu îndârjire și să se străduiască din răsputeri să întrerupă și să saboteze lucrarea lui Dumnezeu.

Acum, haideți să analizăm această expresie pe care a rostit-o Satana: „Porunceşte ca aceste pietre să devină pâini!” Să transforme pietrele în pâine – înseamnă aceasta ceva? Dacă există hrană, de ce să n-o mănânci? De ce este necesar să transformi pietrele în hrană? Se poate spune că aici nu există niciun înțeles? Deși postea în acel moment, oare Domnul Isus avea cu siguranță ce să mănânce? (Avea.) Deci, aici putem să vedem iraționalitatea cuvintelor Satanei. Din toată perfidia și răutatea Satanei, tot îi putem vedea iraționalitatea și absurditatea. Satana face o serie de lucruri prin care poți să-i vezi natura răutăcioasă; poți să-l vezi făcând lucruri care sabotează lucrarea lui Dumnezeu și, văzând asta, simți că este plin de ură și exasperant. Dar, pe de altă parte, nu vezi o natură copilărească și ridicolă în spatele cuvintelor și acțiunilor sale? Aceasta este o revelație despre natura Satanei; întrucât are o astfel de natură, va face un astfel de lucru. Astăzi, pentru oameni, aceste cuvinte ale Satanei sunt absurde și ridicole. Dar Satana poate, într-adevăr, să rostească astfel de cuvinte. Putem spune că este ignorant și absurd? Răutatea Satanei este pretutindeni și este dezvăluită în mod constant. Și cum i-a răspuns Domnul Isus? („Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”.) Au aceste cuvinte vreo putere? (Da, au.) De ce spunem că au putere? Deoarece aceste cuvinte sunt adevărul. Așadar, omul trăiește numai cu pâine? Domnul Isus a postit timp de patruzeci de zile și nopți. A murit de foame? (Nu.) El n-a murit de foame, așa că Satana L-a abordat, îndemnându-L să transforme pietrele în hrană, spunând lucruri precum: „Dacă transformi pietrele în hrană, oare nu vei avea ce mânca? Deci, atunci, nu va mai trebui să postești, nu va trebui să flămânzești?” Dar Domnul Isus a spus: „Omul nu trăieşte numai cu pâine”, ceea ce înseamnă că, deși omul trăiește într-un corp fizic, nu mâncarea îi permite corpului său fizic să trăiască și să respire, ci fiecare cuvânt rostit de gura lui Dumnezeu. Pe de-o parte, omul consideră aceste cuvinte drept adevăr. Cuvintele îi dau credință, îl fac să simtă că poate depinde de Dumnezeu, că Dumnezeu este adevăr. Pe de altă parte, există un aspect practic al acestor cuvinte? Oare Domnul Isus nu era încă prezent, încă viu după ce a postit timp de patruzeci de zile și nopți? Nu este acesta un exemplu adevărat? El n-a mâncat niciun fel de hrană timp de patruzeci de zile și nopți și, totuși, era încă în viață. Aceasta este dovada puternică ce confirmă adevărul cuvintelor Sale. Cuvintele sunt simple, dar oare altcineva L-a învățat pe Domnul Isus aceste cuvinte din inima Lui sau S-a gândit El la ele doar din cauza a ceea ce Îi spusese Satana? Altfel spus, Dumnezeu este adevărul și Dumnezeu este viața, dar au fost adevărul și viața Sa o adăugire ulterioară? S-au născut din experiență? Nu, sunt înnăscute în Dumnezeu. Adică adevărul și viața sunt esența Sa. Orice I S-ar întâmpla, tot ceea ce dezvăluie El este adevărul. Acest adevăr, aceste cuvinte – indiferent dacă discursul Său este lung sau scurt – pot să-i permită omului să trăiască și-i dau viață; ele le pot permite oamenilor să găsească adevărul și limpezimea despre calea vieții umane și să le permită să aibă credință în Dumnezeu. Altfel spus, izvorul folosirii de către Dumnezeu a acestor cuvinte este pozitiv. Deci, putem spune că acest lucru pozitiv este sfânt? (Da.) Acele cuvinte ale Satanei vin din natura lui. El își dezvăluie natura rea și malițioasă pretutindeni și în mod constant. Așadar, face Satana aceste dezvăluiri în mod natural? Oare îi ordonă cineva să facă asta? Îl ajută cineva? Îl constrânge cineva? (Nu.) El face toate aceste dezvăluiri din proprie inițiativă. Aceasta este natura diabolică a Satanei. Orice și oricum face Dumnezeu, Satana Îl urmează imediat. Substanța și adevărata natură a acestor lucruri pe care le spune și le face Satana sunt substanța lui – o substanță diabolică și răutăcioasă. Acum, citind mai departe, ce a mai spus Satana? Haideți să citim.

Matei 4:5-7 Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus să stea pe streaşina Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: «El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine» şi «Ei Te vor purta pe braţele lor, ca nu cumva să-Ţi loveşti piciorul de vreo piatră!»” Isus i-a răspuns: „De asemenea este scris: «Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!»” 

Să discutăm mai întâi cuvintele pe care le-a rostit Satana. El a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos”, iar apoi a citat din Scripturi: „El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine” şi „Ei Te vor purta pe braţele lor, ca nu cumva să-Ţi loveşti piciorul de vreo piatră!” Cum te simți când auzi cuvintele Satanei? Nu sunt foarte copilărești? Sunt copilărești, absurde și dezgustătoare. De ce spun aceasta? Satana face deseori lucruri nebunești și se crede foarte inteligent. Citează deseori Scripturile – chiar cuvintele rostite de Dumnezeu – încercând să întoarcă aceste cuvinte împotriva Lui pentru a-L ataca și a-L ispiti, în încercarea de a-și atinge obiectivul, acela de a sabota planul lucrării lui Dumnezeu. Cu toate acestea, poți să vezi ceva în aceste cuvinte rostite de Satana? (Satana nutrește intenții diabolice.) În tot ceea ce face, Satana caută mereu să ispitească omenirea. Satana nu vorbește direct, ci pe ocolite, folosind ispita, înșelăciunea și seducția. Satana abordează ispitirea lui Dumnezeu de parcă El ar fi un om obișnuit, crezând că Dumnezeu este și neștiutor, nesăbuit, și incapabil să distingă limpede lucrurile așa cum sunt, tot așa cum nici omul nu poate să o facă. Satana crede că atât Dumnezeu, cât și omul, nu pot să-i înțeleagă substanța, înșelăciunea și intenția sinistră. Oare nu acest lucru este nebunia Satanei? Mai mult, Satana citează fățiș Scripturile, crezând că dacă face acest lucru este credibil și că tu nu vei fi în măsură să identifici defectele cuvintelor sale sau să eviți să fii păcălit. Nu sunt acestea absurditatea și imaturitatea Satanei? Este exact ca atunci când oamenii răspândesc Evanghelia și Îi sunt martori lui Dumnezeu: oare necredincioșii nu vor spune uneori ceva asemănător cu ceea ce a spus Satana? I-ați auzit pe oameni spunând ceva asemănător? Cum te simți când auzi astfel de lucruri? Ești dezgustat? (Da.) Când te simți dezgustat, simți și aversiune și ură? Când ai aceste sentimente, ești în stare să recunoști că Satana și firea coruptă pe care el o prelucrează în om sunt rele? În inima ta, înțelegi vreodată că „Atunci când Satana vorbește, o face ca să atace și să ispitească; cuvintele Satanei sunt absurde, ridicole, imature și dezgustătoare; cu toate acestea, Dumnezeu nu ar vorbi și nu ar lucra niciodată astfel și nu e adevărat că nu a procedat niciodată așa?” Bineînțeles, în această situație, oamenii pot doar întrucâtva să o simtă și rămân incapabili de a înțelege sfințenia lui Dumnezeu. Nu-i așa? Cu statura voastră actuală, simțiți doar că „Tot ceea ce spune Dumnezeu este adevărul, este folositor pentru noi și trebuie să-l acceptăm.” Indiferent dacă sunteți sau nu în stare să acceptați acest lucru, spuneți fără excepție că vorbele lui Dumnezeu sunt adevăr și că Dumnezeu este adevăr, dar nu știți că adevărul este sfânt în sine și că Dumnezeu este sfânt.

Deci, care a fost răspunsul lui Isus la aceste cuvinte ale Satanei? Isus i-a răspuns: „De asemenea este scris: «Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!»” Există adevăr în aceste cuvinte pe care le-a spus Isus? (Da.) Există adevăr în ele. În aparență, aceste cuvinte sunt o poruncă pe care s-o urmeze oamenii, o frază simplă, dar, totuși, atât omul, cât și Satana, au ofensat adesea aceste cuvinte. Deci, Domnul Isus i-a spus Satanei „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău”, pentru că asta făcea deseori Satana, străduindu-se din răsputeri în privința asta. Se poate chiar spune că Satana a făcut-o cu neobrăzare și fără rușine. Este în natura esențială a Satanei să se teamă de Dumnezeu și să nu-L respecte în inima sa. Chiar și atunci când Satana era alături de Dumnezeu și putea să-L vadă, nu se putea abține să nu-L ispitească. De aceea, Domnul Isus i-a spus Satanei: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.” Acestea sunt cuvinte pe care Dumnezeu i le-a spus adesea Satanei. Așadar, este potrivit ca această expresie să fie folosită și astăzi? (Da, pentru că de multe ori și noi Îl ispitim pe Dumnezeu). De ce Îl ispitesc oamenii deseori pe Dumnezeu? Să fie din cauză că oamenii sunt plini de fire satanică stricată? (Da.) Așadar, sunt cuvintele Satanei mai presus de ce spun oamenii adesea? Și în ce situații spun oamenii aceste cuvinte? S-ar putea spune că oamenii zic astfel de lucruri indiferent de timp și loc. Asta dovedește că firea oamenilor nu e diferită de firea coruptă a Satanei. Domnul Isus a spus câteva cuvinte simple, cuvinte care reprezintă adevărul, cuvinte de care oamenii au nevoie. Totuși, în această situație, Domnul Isus a vorbit astfel ca să Se certe cu Satana? A fost ceva agresiv în ceea ce i-a spus Satanei? (Nu.) În inima Lui, ce a simțit Domnul Isus în legătură cu ispitirea Satanei? S-a simțit dezgustat și I-a provocat repulsie? (Da.) Domnul Isus a simțit repulsie și dezgust și, totuși, nu S-a certat cu Satana și cu atât mai puțin a vorbit despre vreun principiu măreț. Din ce motiv? (Fiindcă Satana este întotdeauna astfel; nu se poate schimba niciodată.) S-ar putea spune că Satana este irațional? (Da.) Poate Satana să recunoască faptul că Dumnezeu este adevăr? Satana nu va recunoaște niciodată că Dumnezeu este adevăr și nu va admite niciodată acest lucru; aceasta este natura lui. Totuși, natura Satanei mai are un aspect care este respingător. Care este? În eforturile sale de a-L ispiti pe Domnul Isus, Satana s-a gândit că, deși nu va succes, tot va încerca să o facă. Chiar dacă ar fi fost pedepsit, a ales să încerce oricum. Chiar dacă nu ar obține niciun avantaj din asta, ar încerca oricum, stăruitor în eforturile sale și opunându-se lui Dumnezeu până la sfârșit. Ce fel de natură este aceasta? Nu este diabolică? Dacă un om se înfurie și izbucnește de mânie când Dumnezeu este menționat, L-a văzut oare pe Dumnezeu? Știe cine este Dumnezeu? Nu știe cine este Dumnezeu, nu crede în El, iar Dumnezeu nu i-a vorbit. Dumnezeu nu l-a tulburat niciodată, deci de ce ar fi mânios? Am putea spune că această persoană este rea? Alte lucruri lumești, cum ar fi tendințele populare, activitățile din timpul liber, mâncarea, celebritățile sau oamenii frumoși nu îl înfurie pe un astfel de om – niciunul dintre aceste lucruri nu l-ar deranja, dar o singură menționare a cuvântului „Dumnezeu” îl înfurie; oare asta nu înseamnă că ai o natură malefică? Lucrul acesta este suficient să demonstreze că asta e natura diabolică a omului. Acum, vorbind în numele vostru, sunt momente când se menționează adevărul sau când sunt pomenite încercările lui Dumnezeu pentru omenire sau cuvintele de judecată ale lui Dumnezeu împotriva omului, iar voi simțiți o aversiune; vă simțiți respinși și nu vreți să auziți asemenea lucruri? Inima vă poate spune: „Nu toți oamenii spun că Dumnezeu este adevăr? Unele dintre aceste cuvinte nu sunt adevăr! Sunt, în mod clar, doar cuvintele Sale de admonestare față de om!” S-ar putea ca unii oameni să simtă un dezgust profund în inimile lor și să gândească: „Despre asta se vorbește în fiecare zi – de încercările Lui, de judecata Sa, când se va sfârși totul? Când vom primi destinația cea bună?” Nu se știe de unde provine această furie irațională. Ce fel de natură este aceasta? (Diabolică.) Ea este ordonată și îndrumată de natura malefică a Satanei. Din perspectiva lui Dumnezeu, în ceea ce privește natura malefică a Satanei și firea coruptă a omului, El nu Se ceartă niciodată și nici nu poartă pică oamenilor, și nu face vreodată vâlvă atunci când oamenii se poartă prostește. Nu veți vedea niciodată că Dumnezeu privește lucrurile la fel ca oamenii și, în plus, nu Îl veți vedea folosind punctele de vedere, cunoștințele, știința, filosofia sau imaginația omenirii pentru a Se ocupa de lucruri. În schimb, tot ceea ce face și tot ce dezvăluie Dumnezeu este legat de adevăr. Adică, toate cuvintele pe care le-a spus și toate acțiunile pe care le-a făcut au legătură cu adevărul. Acest adevăr nu este produsul unei fantezii neîntemeiate; acest adevăr și aceste cuvinte sunt exprimate de Dumnezeu în virtutea esenței și vieții Sale. Deoarece aceste cuvinte și esența a tot ceea ce Dumnezeu a făcut sunt adevăr, putem spune că esența Sa este sfântă. Cu alte cuvinte, tot ceea ce spune și face Dumnezeu le aduce vitalitate și lumină oamenilor, le permite acestora să vadă lucruri pozitive și realitatea acelor lucruri pozitive și îi indică omenirii drumul, astfel încât să meargă pe calea cea dreaptă. Toate aceste lucruri sunt hotărâte de esența sfințeniei Sale. Acum vedeți lucrul acesta, nu-i așa? Vom continua cu o altă lectură din Scripturi.

Matei 4:8-11 Diavolul L-a mai dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate regatele lumii şi splendoarea lor. Apoi I-a zis: „Toate acestea Ţi le voi da Ţie dacă Te vei prosterna şi mi Te vei închina.” Atunci Isus i-a răspuns: „Pleacă, Satano, căci este scris: «Domnului, Dumnezeul tău, să te închini şi numai Lui să-I slujeşti!»” Atunci diavolul a plecat de la El. Şi iată că nişte îngeri au venit să-I slujească.

Diavolul Satana, eșuând cu cele două vicleșuguri anterioare, a mai încercat unul: I-a arătat Domnului Isus toate împărățiile lumii și slava lor și I-a cerut să i Se închine. Din această situație, ce înțelegeți despre adevăratele trăsături ale diavolului? Nu este absolut nerușinat diavolul Satana? (Ba da.) Cum este nerușinat? Toate lucrurile au fost create de Dumnezeu și, totuși, Satana s-a întors și I le-a arătat, spunând: „Privește bogăția și slava tuturor acestor împărății. Dacă mi Te închini, Ți le voi da pe toate Ție.” Nu este aceasta o completă inversare a rolurilor? Oare nu este nerușinat Satana? Dumnezeu a creat toate lucrurile, dar pentru bucuria Sa le-a creat? El a dat totul omenirii, dar Satana a vrut să acapareze totul și, făcând asta, după aceea, I-a spus lui Dumnezeu: „Închină-Te mie! Închină-Te mie și Îți voi da toate acestea.” Aceasta este fața urâtă a Satanei; el este absolut nerușinat, nu-i așa? Satana nici măcar nu cunoaște semnificația cuvântului „rușine”. Acesta este doar un alt exemplu al răutății lui. El nici măcar nu știe ce este rușinea. Satana știe în mod clar că Dumnezeu a creat toate lucrurile și că El le conduce și le stăpânește pe toate. Totul Îi aparține lui Dumnezeu, nu omului, cu atât mai puțin Satanei, totuși, diavolul Satana a spus cu neobrăzare că-I va da lui Dumnezeu toate lucrurile. Nu e oare un alt exemplu care ne arată că Satana a făcut din nou ceva absurd și fără rușine? Lucrul acesta Îl face pe Dumnezeu să-l urască și mai mult pe Satana, nu-i așa? Totuși, indiferent ce a încercat Satana să facă, oare L-a păcălit pe Domnul Isus? Ce a spus El? („Domnului, Dumnezeul tău, să te închini şi numai Lui să-I slujeşti!”) Au aceste cuvinte un înțeles practic? (Da.) Ce fel de înțeles practic? Vedem răutatea și nerușinarea Satanei în discursul său. Deci, care ar fi rezultatul dacă omul i s-ar închina Satanei? Ar obține el bogăția și slava tuturor împărățiilor? (Nu.) Ce ar obține? Ar deveni omenirea la fel de nerușinată și ridicolă ca Satana? (Da.) Atunci, oamenii nu ar fi deloc diferiți de acesta. Prin urmare, Domnul Isus a spus aceste cuvinte care sunt importante pentru fiecare ființă umană: „Domnului, Dumnezeul tău, să te închini şi numai Lui să-I slujeşti!” Asta înseamnă că, în afară de Domnul, cu excepția lui Dumnezeu Însuși, dacă ai sluji pe altul, dacă te-ai închina diavolului Satana, atunci te-ai scălda în aceeași mizerie ca și acesta. Atunci ai împărtăși nerușinarea și răutatea Satanei și, la fel ca el, L-ai ispiti și ataca pe Dumnezeu. Atunci, care ar fi rezultatul pentru tine? Ai fi detestat, lovit și distrus de Dumnezeu. După ce Satana L-a ispitit pe Domnul Isus fără succes de câteva ori, a mai încercat s-o facă? N-a încercat din nou și apoi a plecat. Ce dovedește acest lucru? Dovedește că natura diabolică, răutatea, absurditatea și exagerarea Satanei nu merită nici măcar să fie menționate în fața lui Dumnezeu. Domnul Isus l-a înfrânt pe Satana cu doar trei propoziții, după care acesta a fugit înspăimântat, cu coada între picioare, prea rușinat ca să-și arate fața și niciodată nu L-a mai ispitit. De vreme ce Domnul Isus a învins această ispitire a Satanei, El ar putea acum să continue cu ușurință lucrarea pe care trebuia s-o facă și să preia sarcinile care stau înaintea Lui. Dacă ar fi aplicate în ziua de astăzi, oare toate lucrurile pe care le-a făcut și spus Domnul Isus în această situație ar purta o semnificație practică pentru toate ființele umane? (Da.) Ce fel de înțeles practic? Oare înfrângerea Satanei este un lucru ușor de făcut? Oare oamenii trebuie să înțeleagă clar natura malefică a Satanei? Trebuie ca oamenii să înțeleagă exact ispitele Satanei? (Da.) Dacă în viața ta ai să experimentezi ispitele Satanei, dacă ai fi capabil să-i înțelegi natura diabolică, n-ai putea să-l înfrângi? Dacă ai ști despre absurditatea și exagerarea Satanei, i-ai mai rămâne alături și L-ai ataca pe Dumnezeu? Dacă ai înțelege cum prin tine sunt revelate răutatea și nerușinea Satanei – dacă ai recunoaște și ai ști în mod clar aceste lucruri – tot L-ai ataca și ispiti pe Dumnezeu astfel? (Nu, nu am face-o.) Ce ați face? (Ne-am răzvrăti împotriva Satanei și ne-am lepăda de el.) Oare este un lucru ușor de făcut? Nu este ușor. Pentru a face acest lucru, oamenii trebuie să se roage în mod frecvent, trebuie să se așeze adesea înaintea lui Dumnezeu și să se examineze. Trebuie să permită ca disciplina, judecata și mustrarea lui Dumnezeu să vină asupra lor. Numai în acest fel se vor elibera oamenii treptat de amăgirea și controlul Satanei.

Acum, uitându-ne la toate aceste cuvinte rostite de Satana, vom face un rezumat al lucrurilor care alcătuiesc substanța Satanei. În primul rând, se poate spune că, în general, substanța lui este malefică, în contrast cu sfințenia lui Dumnezeu. De ce spun că substanța Satanei este malefică? Ca să răspundem la această întrebare, trebuie să examinăm consecințele a ceea ce le face Satana oamenilor. Satana îl corupe și-l controlează pe om, iar omul acționează sub firea coruptă a Satanei și trăiește într-o lume de oameni corupți de acesta. Omenirea este fără știre posedată și asimilată de Satana; așadar, omul are firea coruptă a Satanei, care este natura sa. Din tot ce a spus și a făcut Satana, i-ați văzut aroganța? I-ați văzut înșelăciunea și răutatea? Cum se arată, în primul rând, aroganța Satanei? Oare Satana nutrește mereu dorința de a ocupa poziția lui Dumnezeu? Satana vrea întotdeauna să sfâșie lucrarea și poziția Dumnezeu și să o ia pentru sine, astfel încât oamenii să-l urmeze, să-l sprijine și să-l venereze; aceasta este natura arogantă a Satanei. Când acesta corupe oamenii, oare le spune direct ce ar trebui să facă? Când Satana Îl ispitește pe Dumnezeu, oare iese și spune „Te ispitesc, Te voi ataca”? Indiscutabil, nu. Așadar, ce metodă folosește Satana? El seduce, ispitește, atacă și întinde capcane, ba chiar citează din Scripturi. Satana vorbește și acționează în moduri diferite pentru a-și atinge obiectivele și a-și realiza intențiile. După ce face acest lucru, ce se poate vedea din ceea ce se manifestă în om? Oare nu și oamenii devin aroganți? Omul a suferit din cauza corupției Satanei mii de ani și, astfel, omul a devenit arogant, înșelător, malițios și irațional. Toate aceste lucruri sunt provocate de natura Satanei. De vreme ce natura lui este rea, el i-a dat omului această natură malefică și i-a adus această fire coruptă, diabolică. Prin urmare, omul trăiește sub firea coruptă satanică și, la fel ca Satana, se împotrivește lui Dumnezeu, Îl atacă și Îl ispitește astfel încât omul nu mai poate să I se închine și nu are o inimă care Îl venerează.

În ceea ce privește sfințenia lui Dumnezeu, deși poate fi un subiect familiar, e unul care, atunci când e discutat, poate deveni puțin abstract pentru unii oameni, iar conținutul ar putea fi întrucâtva profund. Acest lucru este cauzat de faptul că, în trecut, oamenii au abordat rareori aspectul practic al acestui subiect. Dar nu trebuie să fiți neliniștiți. O vom lua încet și vă voi ajuta să înțelegeți ce este sfințenia lui Dumnezeu. Ca să înțelegeți ce fel de persoană este cineva, uitați-vă la ceea ce face și la rezultatele acțiunilor sale și atunci veți putea vedea substanța acelei persoane. Putem privi lucrurile astfel? (Da.) Atunci, haideți mai întâi să avem părtășie despre sfințenia lui Dumnezeu din această perspectivă. Se poate spune că substanța Satanei este diabolică, astfel că acțiunile lui față de om au fost pentru a-l corupe neîncetat. Satana este malefic, așa că oamenii pe care i-a corupt sunt cu siguranță răi, corect? Ar spune cineva „Satana este diabolic, dar poate cineva corupt de el este sfânt”? Ar fi o glumă, nu-i așa? Este măcar posibil un astfel de lucru? (Nu.) Deci, nu îl percepe astfel. Satana este diabolic, iar în răutatea sa există o parte esențială și practică totodată. Nu sunt doar vorbe goale. Noi nu încercăm să-l defăimăm pe Satana; noi doar avem părtășie despre adevăr și realitate. Faptul de a avea părtășie despre realitatea acestui subiect ar putea să-i rănească pe unii oameni sau o anumită subcategorie de oameni, dar fără vreo intenție rea; probabil veți auzi acest lucru astăzi și vă veți simți puțin inconfortabil, dar, într-o bună zi, curând, când veți fi în stare să-l recunoașteți, vă veți disprețui și veți simți că ceea ce vă vorbesc astăzi vă este foarte util și foarte de preț. Substanța Satanei este diabolică, așa că am putea spune că rezultatele acțiunilor lui sunt inevitabil rele sau, cel puțin, legate de răutatea sa? (Da.) Deci, cum acționează Satana ca să-l corupă pe om? Ce aspecte specifice ale răului cauzat de Satana în lume și în rândul omenirii sunt vizibile și perceptibile pentru oameni? V-ați gândit vreodată la acest lucru înainte? Poate nu v-ați gândit prea mult la acest lucru, așa că permiteți-Mi să aduc în discuție câteva puncte principale. Toată lumea știe despre teoria evoluției pe care o propune Satana, nu-i așa? Aceasta e o arie a cunoașterii studiate de om, nu? (Da.) Deci, Satana folosește mai întâi cunoașterea pentru a-l corupe pe om și-și folosește metodele satanice pentru a-i împărtăși cunoașterea. Apoi, folosește știința ca să-l corupă pe om, trezindu-i interesul pentru cunoaștere, știință și chestiuni misterioase sau lucruri pe care dorește să le exploreze. Următoarele lucruri pe care Satana le folosește pentru coruperea omului sunt cultura tradițională și superstiția, iar, după aceea, tendințele sociale. Toate acestea sunt lucruri pe care oamenii le întâlnesc în viața lor de zi cu zi și toate sunt în apropierea oamenilor; toate au legătură cu lucrurile pe care ei le văd, le aud, le ating și le experimentează. S-ar putea spune că fiecare ființă umană își trăiește viața înconjurată de aceste lucruri, incapabilă să scape sau să se libereze de ele, chiar dacă ar vrea. Confruntată cu acestea, omenirea este neajutorată și omul nu poate decât să fie influențat, infectat, controlat și legat de aceste lucruri; oamenii nu au nicio putere să se elibereze de ele.

1. Cum folosește Satana cunoașterea pentru a-l corupe pe om

În primul rând, vom vorbi despre cunoaștere. Este cunoașterea ceva considerat drept lucru pozitiv de către toată lumea? Cel puțin, oamenii cred că însemnătatea cuvântului „cunoaștere” este mai degrabă pozitivă decât negativă. Deci, de ce menționăm aici că Satana folosește cunoașterea pentru a-l corupe pe om? Teoria evoluției nu este un aspect al cunoașterii? Oare legile științifice ale lui Newton nu sunt o parte din aceasta? Atracția gravitațională a pământului face parte tot din cunoaștere, nu-i așa? (Da.) Deci, de ce se numără cunoașterea printre lucrurile pe care Satana le folosește pentru coruperea omenirii? Care este părerea voastră despre acest lucru? Are oare cunoașterea măcar o fărâmă de adevăr în ea? (Nu.) Atunci, care este substanța cunoașterii? Pe ce bază sunt însușite cunoștințele învățate de om? Se bazează ele pe teoria evoluției? Cunoașterea pe care omul a dobândit-o prin explorare și însumare nu se bazează pe ateism? Are vreuna dintre aceste cunoștințe o legătură cu Dumnezeu? Are legătură cu închinarea la Dumnezeu? Este legată de adevăr? (Nu.) Așadar, cum folosește Satana cunoașterea pentru a corupe omul? Tocmai am spus că niciuna dintre aceste cunoștințe nu este legată de închinarea la Dumnezeu sau de adevăr. Unii oameni se gândesc la acest lucru astfel: „Cunoașterea s-ar putea să nu aibă nimic de-a face cu adevărul, dar tot nu corupe oamenii”. Care este părerea voastră despre acest lucru? Te-a învățat cunoașterea că o persoană trebuie să-și creeze fericirea cu propriile mâini? Te-a învățat cunoașterea că soarta omului era în propriile lui mâini? (Da.) Ce fel de discuție este aceasta? (Este absurdă.) Exact! Este absurdă! Cunoașterea este un subiect complicat de discutat. Puteți afirma pur și simplu că un domeniu al cunoașterii nu este altceva decât cunoaștere. Acela este un domeniu al cunoașterii însușit pe baza neînchinării la Dumnezeu și a lipsei de înțelegere a faptului că El a creat toate lucrurile. Când oamenii studiază acest tip de cunoaștere, ei nu văd că Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile; nu văd că Dumnezeu este responsabil de ele ori că le gestionează pe toate. În schimb, ei nu fac decât să cerceteze și să exploreze la nesfârșit aceea zonă de cunoaștere și să caute răspunsuri bazate pe cunoaștere. Totuși, nu e adevărat că dacă oamenii nu cred în Dumnezeu, ci, în schimb, caută doar cercetarea, ei nu vor găsi niciodată răspunsurile adevărate? Tot ce pot să-ți dea cunoștințele sunt un mijloc de trai, un loc de muncă și venituri, astfel încât să nu flămânzești; dar nu te vor face niciodată să I te închini lui Dumnezeu și nu te vor ține vreodată departe de rău. Cu cât dobândești mai multe cunoștințe, cu atât mai mult vei dori să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu, să-L supui cercetărilor tale, să-L ispitești și să I te împotrivești. Așadar, ce vedem acum că-i învăță cunoașterea pe oameni? Totul este filosofia Satanei. Filosofiile și regulile de supraviețuire răspândite de Satana printre oamenii corupți au vreo legătură cu adevărul? Nu au nimic de-a face cu adevărul și, de fapt, sunt opusul adevărului. Oamenii spun adesea: „Viața este mișcare” și „Omul este fier, orezul este oțel, omul se simte înfometat dacă sare peste o masă”; ce sunt aceste zicale? Sunt erezii și, când le aud, mă simt dezgustat. Poate că toată lumea are o vagă idee despre cum Satana folosește cunoașterea pentru a-l corupe pe om. În așa-numita cunoaștere a omului, Satana a impregnat destul de mult din filosofia vieții și gândirii sale. Și, în timp ce face acest lucru, Satana îi permite omului să-i adopte gândirea, filosofia și punctele de vedere, astfel încât acesta să poată să nege existența lui Dumnezeu, să-I nege stăpânirea asupra tuturor lucrurilor și asupra soartei omului. Deci, în timp ce studiile omului progresează și el dobândește mai multă cunoaștere, simte că existența lui Dumnezeu devine nedeslușită și s-ar putea chiar să nu mai simtă că El există. De vreme ce Satana a adăugat puncte de vedere, noțiuni și gânduri în mintea omului, oare în timpul acestui proces nu este omul corupt? (Ba da.) Pe ce-și bazează acum omul viața? Oare depinde el într-adevăr de această cunoaștere? Nu; omul își bazează viața pe gândurile, viziunile și filosofiile Satanei care sunt ascunse în această cunoaștere. Aici apare partea esențială a coruperii omului de către Satana; este atât scopul, cât și metoda lui de corupere a omului.

Vom începe prin a aborda cel mai superficial aspect al cunoașterii. Pot gramatica și limbajele să corupă oamenii? Pot cuvintele să-i corupă pe aceștia? (Nu.) Cuvintele nu corup oamenii; ele sunt un instrument pe care oamenii-l folosesc pentru a vorbi și, de asemenea, sunt instrumentul prin care oamenii comunică cu Dumnezeu, ca să nu mai menționăm că, în prezent, limbajul și cuvintele sunt modul prin care Dumnezeu comunică cu oamenii. Sunt instrumente și sunt o necesitate. Unu plus unu este egal cu doi și doi înmulțit cu doi este egal cu patru; aceasta nu este cunoaștere? Dar te poate corupe aceasta? E ceva ce știe toată lumea – un tipar stabilit – și, astfel, nu poate corupe oamenii. Deci, ce tip de cunoaștere corupe oamenii? Cunoașterea care corupe este una amestecată cu punctele de vedere și gândurile Satanei. Satana caută să întipărească aceste puncte de vedere și gânduri în umanitate prin intermediul cunoașterii. De exemplu, într-un articol, nu este nimic în neregulă cu vorbele scrise în sine. Problema este în punctele de vedere și intenția autorului de când a scris articolul, precum și conținutul gândurilor sale. Acestea sunt lucruri spirituale și sunt capabile să corupă oamenii. De exemplu, dacă te-ai uita la o emisiune de televiziune, din lucrurile prezentate, care ar putea schimba părerea oamenilor? Ar putea ceea ce ar spune artiștii, cuvintele în sine, să corupă oamenii? (Nu.) Ce fel de lucruri i-ar corupe? Ar fi profunzimea gândurilor și conținutul spectacolului, care ar reprezenta viziunile regizorului. Informațiile transmise de aceste puncte de vedere ar putea influența inimile și mințile oamenilor. Nu-i așa? Acum știți la ce Mă refer în discuția Mea despre Satana care folosește cunoașterea pentru a corupe oamenii. Nu veți înțelege greșit, nu-i așa? Deci, data viitoare când ai să citești un roman sau un articol, ai să poți să evaluezi dacă gândurile exprimate de cuvintele scrise corup omenirea sau o ajută? (Da, într-o mică măsură.) Acesta este un lucru care trebuie studiat și experimentat într-un ritm lent și nu este ceva ușor de înțeles imediat. De exemplu, atunci când cercetezi sau studiezi o arie a cunoașterii, unele aspecte pozitive ale aceleia te pot ajuta să înțelegi oarecum gândirea generală despre acel domeniu, permițându-ți să afli și ce ar trebui să evite oamenii. Ia ca exemplu „electricitatea” – acesta este un domeniu al cunoașterii, nu? Nu ai fi ignorant dacă nu ai ști că electricitatea poate să-i curenteze și să-i rănească pe oameni? Dar, odată ce înțelegi acest domeniu al cunoașterii, nu vei fi neglijent ca să atingi obiectele cu curent electric și vei ști cum să utilizezi energia electrică. Acestea sunt ambele lucruri pozitive. Acum vă este clară discuția privind modul în care cunoașterea corupe oamenii? Dacă înțelegeți, nu vom mai continua să vorbim despre acest subiect, deoarece există multe tipuri de cunoștințe studiate în lume și trebuie să vă faceți timp pentru a le diferenția voi înșivă.

2. Cum folosește Satana știința pentru a-l corupe pe om

Ce este știința? Oare știința nu este ținută la mare cinste și considerată profundă în mintea aproape oricărei persoane? Când se menționează știința, oamenii nu sunt de părere că „Este ceva ce-i depășește pe oamenii de rând; este un subiect pe care numai cercetătorii sau experții științifici îl pot menționa în treacăt; nu are nicio legătură cu noi, oamenii obișnuiți”? Are vreo legătură cu oamenii obișnuiți? (Da.) Cum folosește Satana știința pentru a corupe oamenii? În discuția noastră, vom vorbi doar despre lucrurile pe care oamenii le întâlnesc frecvent în viața lor, ignorând alte chestiuni. Există un cuvânt, „gene.” Ați auzit de el? Sunteți toți familiarizați cu acest termen, nu-i așa? Nu prin știință au fost descoperite genele? Ce înseamnă, mai exact, genele pentru oameni? Nu-i fac pe oameni să simtă că trupul este un lucru misterios? Când oamenilor le este prezentat acest subiect, nu vor exista unii oameni – în special curioșii – care vor vrea să știe mai mult și vor vrea mai multe detalii? Acești oameni curioși își vor concentra energia asupra acestui subiect și, când nu vor avea altceva de făcut, vor căuta informații în cărți și pe internet pentru a afla mai multe detalii despre el. Ce este știința? Ca să vorbim pe înțeles, știința reprezintă gândurile și teoriile privind lucrurile asupra cărora omul este curios, lucruri care sunt necunoscute și care nu îi sunt spuse de către Dumnezeu; știința reprezintă gândurile și teoriile tainelor pe care omul vrea să le exploreze. Care este aria de acoperire a științei? Ai putea spune că înglobează toate lucrurile, dar cum face omul lucrarea științei? Prin cercetare? Știința implică cercetarea detaliilor și a legilor acestor lucruri și apoi propunerea unor teorii plauzibile care-i fac pe toți să gândească: „Acești oameni de știință sunt cu adevărat minunați! Ei știu atât de multe, suficient încât să înțeleagă aceste lucruri!” Îi admiră foarte mult pe oamenii de știință, nu-i așa? Ce fel de opinii au oamenii care studiază știința? Oare ei nu doresc să cerceteze universul și lucrurile misterioase din zona lor de interes? Care este rezultatul final al acestui lucru? În cadrul unor anumite științe, oamenii trag propriile concluzii prin supoziții, iar în cadrul altora, se bazează pe experiența umană pentru a trage concluzii. În alte domenii științifice, oamenii ajung să tragă propriile concluzii pe baza experienței sau a observațiilor istorice și de context. Nu e așa? Deci, ce face știința pentru oameni? Știința doar le permite oamenilor să vadă obiectele din lumea fizică și satisface curiozitatea acestora, dar nu le poate permite să vadă legile prin care Dumnezeu stăpânește peste toate lucrurile. Omul pare să găsească răspunsuri în știință, dar acestea sunt enigmatice și oferă doar satisfacție temporară, o satisfacție care servește doar la îngrădirea inimii omului în lumea materială. Omul simte că a primit răspunsuri de la știință, deci, indiferent ce problemă se ivește, el își folosește părerile științifice drept bază pentru a dovedi sau accepta acea chestiune. Inima omului devine posedată și sedusă de știință până în punctul în care pe om nu-l mai interesează să-L cunoască pe Dumnezeu, să I se închine și să creadă că toate lucrurile vin de la El, și că omul de la El ar trebui să caute răspunsuri. Nu este așa? Cu cât o persoană crede mai mult în știință, cu atât devine mai absurdă, crezând că totul are o soluție științifică și că cercetarea poate rezolva orice. Ei nu-L caută pe Dumnezeu și nu cred că El există; chiar și unii oameni care L-au urmat mulți ani vor merge să cerceteze bacteriile dintr-un capriciu sau vor căuta unele informații pentru a răspunde la o problemă. Asemenea oameni nu iau în considerare problemele din perspectiva adevărului și, în majoritatea cazurilor, vor să se bazeze pe opinii, cunoștințe sau soluții științifice pentru rezolvarea problemelor; ei nu se bazează pe Dumnezeu și nu Îl caută. Oare astfel de oameni Îl au pe Dumnezeu în inima lor? (Nu.) Există chiar și unii oameni care doresc să-L cerceteze pe Dumnezeu în același mod în care studiază știința. De exemplu, există mulți experți religioși care s-au dus în muntele pe care a venit arca să se odihnească și, astfel, au dovedit existența arcei. Au văzut-o, însă nu văd existența lui Dumnezeu în apariția arcei. Ei cred doar în povestiri și istorie; acesta este rezultatul cercetării lor științifice și al studierii lumii materiale. Dacă vei cerceta lucruri materiale, fie că este vorba despre microbiologie, astronomie sau geografie, nu vei găsi niciodată un rezultat care să determine că există Dumnezeu sau că El este suveran asupra tuturor lucrurilor. Deci, ce face știința pentru om? Nu îl îndepărtează de Dumnezeu? Nu-i face pe oameni să-L studieze pe Dumnezeu? Nu-i face pe oameni să se îndoiască mai mult de existența Sa? (Ba da.) Deci, cum vrea Satana să folosească știința pentru a corupe omul? Oare nu vrea Satana să folosească concluzii științifice pentru a-i înșela și a-i face insensibili pe oameni și să folosească răspunsuri ambigue pentru a se agăța de inima lor, astfel încât ei să nu-L caute pe Dumnezeu și să nu creadă în existența Lui? (Ba da.) Așadar, de aceea spun că știința este una dintre căile prin care Satana corupe oamenii.

3. Cum folosește Satana cultura tradițională pentru a-l corupe pe om

Există sau nu multe lucruri care sunt considerate parte a culturii tradiționale? (Există.) Ce înseamnă „cultura tradițională”? Unii spun că este transmisă de la strămoși – acesta este un aspect. De la început, modul de viață, obiceiurile, zicalele și regulile le-au fost transmise familiilor, grupurilor etnice și chiar întregii rase umane, iar acestea s-au întipărit în gândirea oamenilor. Ei le consideră o parte indispensabilă a vieții și le văd ca pe niște reguli, respectându-le de parcă ar fi viața însăși. Într-adevăr, nu vor să le schimbe vreodată sau să le abandoneze pentru că le-au fost transmise de strămoșii lor. Există și alte aspecte ale culturii tradiționale întipărite chiar în oasele oamenilor, ca lucrurile transmise de Confucius și Mencius și cele deprinse de oameni din taoismul chinez și confucianism. Nu-i așa? (Ba da.) Ce lucruri sunt incluse în cultura tradițională? Include ea și sărbătorile oamenilor? De exemplu, Festivalul de primăvară, Festivalul felinarelor, Ziua curățirii mormântului, Festivalul bărcii-dragon, precum și Festivalul fantomelor și Festivalul mijlocului toamnei. Unele familii sărbătoresc chiar și zilele când cei în vârstă ating o anumită etate sau când copiii ajung la vârsta de o lună sau au o sută de zile. Toate acestea sunt sărbători tradiționale. Oare nu cultura tradițională e fundamentul acestor sărbători? Care este nucleul culturii tradiționale? Are vreo legătură cu închinarea la Dumnezeu? Are legătură cu a le spune oamenilor să practice adevărul? Există sărbători în care oamenii să-I ofere jertfe lui Dumnezeu, să meargă la altarul Lui și să-I primească învățăturile? Există sărbători de acest fel? (Nu.) Ce fac oamenii în toate aceste sărbători? În vremurile moderne, acestea sunt văzute ca ocazii de a mânca, a bea și a se distra. Care este sursa de la baza culturii tradiționale? De la cine vine cultura tradițională? (De la Satana.) Vine de la Satana. În spatele acestor sărbători tradiționale, Satana insuflă anumite lucruri în om. Care sunt aceste lucruri? Să se asigure că oamenii își amintesc de strămoșii lor – e unul dintre ele? De exemplu, în Ziua curățirii mormântului, oamenii fac ordine pe morminte și le oferă sacrificii strămoșilor, ca să nu-și uite străbunii. De asemenea, Satana se asigură că oamenii își amintesc să fie patrioți, un exemplu fiind Festivalul bărcii-dragon. Dar Festivalul de la jumătatea toamnei? (E vorba despre reuniunile de familie.) Care este motivul întâlnirilor în familie? Să comunice și să creeze o legătură emoțională. Desigur, fie că sărbătorim ajunul Anului Nou Lunar sau Festivalul felinarelor, există multe moduri de a descrie motivele din spatele acestor sărbători. Oricum ar descrie cineva aceste motive, fiecare este modul Satanei de a-și insufla filosofia și gândirea în oameni, astfel încât ei să se îndepărteze de Dumnezeu și să nu știe că El există și să ofere ofrande fie strămoșilor lor, fie Satanei sau să mănânce, să bea și să se distreze de dragul dorințelor trupului. Când fiecare dintre aceste sărbători este celebrată, gândurile și părerile Satanei sunt plantate adânc în mintea oamenilor, fără știința lor. Când oamenii ajung să aibă patruzeci sau cincizeci de ani sau chiar mai mult, aceste gânduri și punctele de vedere ale Satanei sunt deja adânc înrădăcinate în inimile lor. Mai mult de-atât, oamenii fac tot posibilul pentru a transmite aceste idei, indiferent dacă sunt bune sau rele, până la următoarea generație, fără discriminare și fără reținere. Nu-i așa? (Ba da.) Cum îi corup pe oameni cultura tradițională și aceste sărbători? Știți? (Oamenii devin constrânși și legați de regulile acestor tradiții, astfel încât nu au timp sau energie să-L caute pe Dumnezeu.) Acesta este un aspect. De exemplu, toată lumea sărbătorește în timpul Anului Nou Lunar – dacă nu ai sărbători, oare n-ai fi trist? Ții, în inima ta, la vreo superstiție? Nu s-ar putea să-ți spui „Eu nu am sărbătorit Anul Nou și, de vreme ce ziua Anului Nou Lunar a fost îngrozitoare, nu va fi rău și tot restului anului?” Nu te-ai simți imediat rău și puțin înfricoșat? Există chiar unii oameni care nu le-au adus jertfe strămoșilor de ani de zile și care, dintr-o dată, visează că o persoană decedată le cere bani. Ei cum se vor simți? „Cât este de trist că această persoană decedată are nevoie de bani de cheltuială! Voi arde niște bani de hârtie pentru ea. Dacă nu o fac, n-ar fi corect. S-ar putea ca noi, cei vii, să avem probleme – cine poate spune când va lovi nenorocirea?” Ei vor avea întotdeauna acest mic nor de teamă și îngrijorare în inimile lor. Cine le dă această îngrijorare? (Satana.) Satana este sursa acestei îngrijorări. Nu este aceasta una dintre căile prin care el îl corupe pe om? Satana folosește diferite mijloace și pretexte pentru a te controla, a te amenința și a te lega, astfel încât să cazi într-o stare de zăpăceală, să te dai bătut și i te supui; acesta este modul în care îl corupe pe om. Deseori când oamenii sunt slabi sau nu sunt pe deplin conștienți de situație, ar putea face neintenționat ceva, într-un mod confuz; adică, ei cad fără a-și da seama în strânsoarea Satanei și ar putea să se poarte nechibzuit, să facă lucruri fără să știe ce fac. Acesta este modul în care Satana îl corupe pe om. Acum există destul de mulți oameni reticenți să se despartă de cultura tradițională adânc înrădăcinată și care, pur și simplu, nu pot renunța la ea. Mai ales atunci când sunt slabi și pasivi, își doresc să celebreze astfel de sărbători și să-l întâlnească pe Satana și să-l mulțumească din nou, ca să-și aline inima. Care este contextul culturii tradiționale? Oare mâna neagră a Satanei este cea care trage sforile în spatele scenei? Oare natura lui diabolică este cea care manipulează și controlează lucrurile? Controlează Satana totul? (Da.) Când oamenii trăiesc într-o cultură tradițională și celebrează aceste tipuri de sărbători tradiționale, am putea spune că acesta este un mediu în care sunt păcăliți și corupți de Satana și că, în plus, sunt fericiți să se lase păcăliți și corupți de el? (Da.) Acesta este un lucru pe care îl recunoașteți toți, unul pe care îl știți.

4. Cum folosește Satana superstiția pentru a-l corupe pe om

Sunteți familiarizați cu termenul „superstiție”, nu-i așa? Există unele legături între superstiție și cultura tradițională, dar astăzi nu vom vorbi despre acestea. În schimb, voi discuta despre cele mai frecvent întâlnite forme ale superstiției: ghicitul, prezicerea viitorului, arderea tămâii și închinarea la Buddha. Unii oameni practică ghicitul, alții se închină la Buddha și ard tămâie, în timp ce alții pun să li se prezică viitorul sau apelează la cineva să le citească trăsăturile faciale și să le prezică, astfel, viitorul. Câtor dintre voi li s-a ghicit viitorul sau li s-au citit trăsăturile feței? Acesta este un lucru care-i interesează pe majoritatea oamenilor, nu-i așa? (Da.) De ce? Ce fel de avantaje dobândesc oamenii din prezicerea viitorului și din ghicit? Ce fel de satisfacție dobândesc din acest lucru? (Curiozitate.) Este doar curiozitate? După cum văd eu lucrurile, nu e neapărat vorba despre asta. Care este scopul ghicitului? De ce se face? Nu pentru a vedea viitorul? Unii oameni apelează la cititul trăsăturilor feței pentru a li se prezice viitorul, alții o fac pentru a vedea dacă vor avea sau nu noroc. Unii oameni fac acest lucru pentru a vedea cum va fi căsnicia lor, iar alții pentru a vedea ce noroc le va aduce anul următor. Unii oameni apelează la cititul trăsăturilor feței pentru a vedea care vor fi perspectivele lor și ale fiilor sau fiicelor lor, iar unii oameni de afaceri o fac pentru a vedea cât de mulți bani vor câștiga, căutând îndrumare privind ceea ce ar trebui să facă. Așadar, o fac doar pentru a-și satisface curiozitatea? Când oamenii apelează la cititul trăsăturilor feței sau fac astfel de lucruri, o fac pentru folosul personal; iar ei cred că toate acestea sunt strâns legate de soarta lor. Este util vreunul dintre aceste lucruri? (Nu.) De ce nu este util? Nu este un lucru bun să dobândești niște cunoștințe prin intermediul acestor lucruri? Aceste practici pot să te ajute să afli când poate lovi un necaz și, dacă afli despre aceste probleme înainte să se întâmple, nu ai putea să le eviți? Dacă ți se citește viitorul, s-ar putea să-ți arate cum să găsești ieșirea din labirint, ca să te poți bucura de noroc în anul ce urmează și să te îmbogățești din afacerea ta. Așadar, este sau nu util acest lucru? Dacă este sau nu util nu are nicio legătură cu noi, iar părtășia noastră de astăzi nu va include acest subiect. Cum folosește Satana superstiția pentru a corupe omul? Tot ceea ce vor oamenii să știe prin lucruri ca ghicitul, cititul feței și prezicerea viitorului e cu scopul de a afla care le va fi norocul în viitor și cum va arăta drumul ce-i așteaptă, dar, în cele din urmă, ale cui mâini controlează deja aceste lucruri? (Mâinile lui Dumnezeu.) Toate aceste lucruri sunt în mâinile lui Dumnezeu. Folosind aceste metode, ce vrea Satana ca oamenii să știe? El vrea să folosească cititul trăsăturilor feței și prezicerea viitorului ca să le spună oamenilor că știe ce soartă vor avea și, nu numai că știe aceste lucruri, dar că le și controlează. Satana vrea să profite de această oportunitate și să folosească aceste metode pentru a controla oamenii, astfel încât aceștia să aibă încredere oarbă în el și să-i asculte fiecare cuvânt. De exemplu, când ți se citesc trăsăturile feței, dacă omul care îți prezice viitorul închide ochii și îți spune tot ce ți s-a întâmplat în ultimele decenii, cu claritate perfectă, cum te-ai simți în sinea ta? Ai simți imediat: „Este atât de precis! Nu am povestit niciodată trecutul meu cuiva, cum de a știut despre el? Îl admir cu adevărat pe acest prezicător!” Oare Satanei nu-i este prea ușor să-ți cunoască trecutul? Dumnezeu te-a condus până unde ești astăzi și, în tot acest răstimp, Satana i-a corupt pe oameni și te-a urmărit. Trecerea zecilor de ani din viața ta nu înseamnă nimic pentru Satana, iar acestuia nu-i este dificil să știe aceste lucruri. Când afli că tot ceea ce spune Satana este exact, oare nu-i dai inima ta? Oare nu depinzi de el să preia controlul asupra viitorului și norocului tău? Într-o clipă, inima ta va simți un oarecare respect sau venerație pentru el și, în acest moment, e posibil ca acesta să fi înșfăcat sufletele unora. Și-l vei întreba imediat pe ghicitor: „Ce ar trebui să fac în continuare? Ce ar trebui să evit în anul următor? Ce lucruri nu trebuie să fac?” Iar atunci, acesta îți va spune: „Nu trebuie să mergi acolo, nu trebuie să faci asta, nu purta haine de o anumită culoare, ar trebui să frecventezi mai puțin anumite locuri, să faci mai mult anumite lucruri…” Nu vei pune imediat la inimă tot ce-ți spune? I-ai memora cuvintele mai repede decât cuvintele lui Dumnezeu. De ce le-ai memora atât de repede? Pentru că ai vrea să te bazezi pe Satana pentru noroc. Nu acum este momentul când pune stăpânire pe inima ta? Când prezicerile sale se vor adeveri, rând pe rând, nu ai vrea să te întorci imediat la el ca să afli ce soartă îți va aduce anul următor? (Ba da.) Ai face tot ceea ce-ți spune Satana să faci și ai evita lucrurile pe care îți spune să le eviți. În felul acesta, oare nu respecți tot ceea ce spune? Foarte repede, vei cădea în îmbrățișarea sa, vei fi amăgit și vei ajunge sub controlul lui. Acest lucru se întâmplă deoarece crezi că ceea ce spune este adevărul și că știe despre viața ta din trecut, despre viața ta de acum și despre ceea ce va aduce viitorul. Aceasta este metoda pe care o folosește Satana pentru a-i controla pe oameni. Dar, în realitate, cine deține cu adevărat controlul? Dumnezeu Însuși deține controlul, nu Satana. În acest caz, Satana doar își folosește șiretlicurile ingenioase pentru a-i păcăli pe oamenii neștiutori, care văd doar lumea materială, să-l creadă și să se bazeze pe el. Apoi, ei vor cădea în prinsoarea Satanei și îi vor asculta fiecare cuvânt. Dar își slăbește vreodată Satana prinsoarea când oamenii vor să creadă în Dumnezeu și să-L urmeze? Satana nu face asta. În această situație, cad oamenii într-adevăr în strânsoarea Satanei? (Da.) Am putea spune că, în această privință, Satana se poartă cu nerușinare? (Da.) De ce am spune acest lucru? Pentru că acestea sunt tactici necinstite și înșelătoare. Satana este nerușinat și îi înșală pe oameni să creadă că el controlează tot ce are legătură cu ei, chiar și soarta lor. Asta îi face pe oamenii neștiutori să i se supună în totalitate. Sunt păcăliți cu doar câteva cuvinte. În uimirea lor, oamenii se pleacă în fața lui. Deci, ce fel de metode folosește Satana, ce spune ca să te facă să crezi în el? De exemplu, e posibil să nu-i fi spus Satanei câte persoane sunt în familia ta, dar el tot ar putea să-ți spună câte persoane sunt, precum și vârstele părinților și copiilor tăi. Dacă înainte de asta e posibil să fi avut bănuieli și îndoieli în privința Satanei, după ce l-ai auzi spunând aceste lucruri, nu ți s-ar părea un pic mai credibil? Satana s-ar putea să-ți spună apoi cât de dificilă a fost munca pentru tine în ultima vreme, că superiorii tăi nu-ți acordă recunoașterea pe care o meriți, că acționează permanent împotriva ta și așa mai departe. După ce ai auzi acest lucru, ai gândi: „Exact așa se întâmplă! Lucrurile nu au mers bine la serviciu.” Așa că l-ai crede pe Satana puțin mai mult. După aceea ar spune altceva ca să te înșele, făcându-te să-l crezi chiar mai mult. Puțin câte puțin, te-ai găsi în imposibilitatea de a te împotrivi sau de a-l mai bănui. Satana folosește doar câteva trucuri triviale, chiar tertipuri mărunte și, astfel, te zăpăcește. Pe măsură ce te zăpăcești, nu vei putea să te orientezi, nu vei ști ce să faci și vei începe să urmezi ceea ce spune Satana. Aceasta este metoda „genială” pe care Satana o folosește pentru a-l corupe pe om și care te face să-i cazi fără să vrei în capcană și să fii sedus de acesta. Satana îți spune câteva lucruri pe care oamenii și le imaginează a fi bune, iar apoi îți spune ce să faci și ce să eviți. Așa pornești fără să-ți dai seama pe acest drum. Odată ce mergi pe acea cale, nu vei avea parte decât de necazuri; te vei gândi constant la ceea ce a spus Satana și la ce ți-a zis să faci, iar tu vei fi, fără să știi, posedat de el. De ce se întâmplă asta? Se întâmplă pentru că omenirii îi lipsește adevărul și, astfel, este incapabilă să se opună și să reziste ispitei și seducției Satanei. Confruntată cu răutatea și cu înșelăciunea, cu trădarea și malițiozitatea Satanei, omenirea este atât de ignorantă, imatură și slabă, nu-i așa? Nu este aceasta una dintre căile prin care Satana îl corupe pe om? (Ba da.) Puțin câte puțin, prin diferitele metode ale Satanei, oamenii sunt înșelați și păcăliți fără să știe, deoarece le lipsește abilitatea de a face diferența dintre pozitiv și negativ. Le lipsesc această statură și capacitatea de a triumfa asupra Satanei.

5. Cum folosește Satana tendințele sociale pentru a-l corupe pe om

Când au apărut tendințele sociale? Doar în ziua de astăzi? S-ar putea spune că tendințele sociale au apărut atunci când Satana a început să-i corupă pe oameni. Ce includ acestea? (Stilurile de îmbrăcăminte și machiaj.) Acestea sunt lucruri cu care oamenii intră adesea în contact. Stilurile de îmbrăcăminte, moda și tendințele – acestea sunt un aspect neînsemnat. Mai este și altceva? Contează și expresiile populare pe care le inventează deseori oamenii? Contează stilurile de viață pe care și le doresc oamenii? Contează vedetele muzicii, celebritățile, revistele și romanele care le plac oamenilor? (Da.) În mintea voastră, care aspect al acestor tendințe sociale poate corupe omul? Care dintre aceste tendințe este cea mai ispititoare pentru voi? Unii oameni spun: „Toți am ajuns la o anumită vârstă, suntem trecuți de cincizeci, șaizeci, șaptezeci sau optzeci de ani și nu ne mai putem încadra în aceste tendințe, iar acestea nu ne prea atrag atenția”. Așa este? Alții spun: „Nu urmărim celebritățile; asta o fac tinerii de douăzeci de ani; în plus, nu purtăm haine la modă, asta fac oamenii preocupați de propria imagine”. Deci, care dintre acestea poate să vă corupă? (Zicalele populare.) Pot aceste zicale să corupă oamenii? Vă voi da un exemplu, iar voi puteți vedea dacă îi corupe sau nu pe oameni: „Banii fac lumea să se învârtă”; este aceasta o tendință? Prin comparație cu tendințele din modă și din culinară pe care le-ați amintit, nu e aceasta mult mai rea? „Banii fac lumea să se învârtă” este filosofia Satanei și predomină în întreaga omenire, în fiecare societate umană. Ați putea spune că este o tendință deoarece a fost întipărită în inima fiecărei persoane și, acum, este întărită în inima lor. La început, oamenii nu au acceptat această zicală, dar apoi s-au obișnuit cu ea și, când au venit în contact cu realitățile vieții, treptat, au aprobat-o tacit, i-au recunoscut existența și, în sfârșit, au acceptat-o. Nu este acesta un proces prin care Satana îl corupe pe om? Poate oamenii nu înțeleg această zicală în aceeași măsură, dar fiecare o interpretează și o recunoaște la niveluri diferite, în baza lucrurilor care s-au întâmplat în jurul lor, și a experiențelor personale. Nu asta e situația? Indiferent cât de multă experiență are cineva cu această expresie, care este efectul negativ pe care îl poate avea asupra inimii cuiva? Ceva este dezvăluit prin firea umană a oamenilor din această lume, inclusiv a fiecăruia dintre voi. Cum trebuie interpretat acest lucru care se dezvăluie? Este divinizarea banilor. Este greu să scoți acest lucru din inima cuiva? Este foarte greu! Se pare că Satana l-a corupt profund pe om! Deci, după ce Satana folosește această tendință pentru a-i corupe pe oameni, cum se manifestă în ei? Credeți oare că nu ați putea supraviețui în această lume fără niciun ban, că până și o singură zi fără bani ar fi imposibilă? Statutul oamenilor se bazează pe cât de mulți bani au, ca și respectul pe care îl pretind. Spatele celor săraci este îndoit de rușine, în timp ce bogații se bucură de statutul lor înalt. Ei stau drepți și mândri, vorbind tare și trăind arogant. Ce le aduc oamenilor această zicală și această tendință? Oare nu este adevărat că mulți fac orice sacrificiu în goana după bani? Oare nu mulți își sacrifică demnitatea și integritatea căutând mai mulți bani? Mai mult decât atât, oare nu mulți oameni pierd oportunitatea de a-și îndeplini datoria și de a-L urma pe Dumnezeu, de dragul banilor? Oare nu este acest lucru o pierdere pentru oameni? (Ba da.) Nu e Satana sinistru că folosește această metodă și această zicală pentru a-l corupe pe om într-o asemenea măsură? Nu este un tertip malițios? Pe măsură ce treci de la a te opune acestei zicale populare la a o accepta în cele din urmă ca adevăr, inima ta cade întru totul în strânsoarea Satanei și, prin urmare, ajungi să trăiești, necugetat, după aceasta. În ce măsură te-a afectat această expresie? S-ar putea să cunoști adevărata cale, să știi adevărul, dar nu ai putere s-o urmărești. S-ar putea să știi clar cuvântul lui Dumnezeu, însă nu ești dispus să plătești prețul și să suferi pentru a-l plăti. În schimb, ai prefera să-ți sacrifici propriul viitor și destin pentru a te împotrivi lui Dumnezeu chiar până la sfârșit. Indiferent ce spune sau ce face El, indiferent dacă înțelegi cât de profundă și de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru tine, ai insista cu încăpățânare să faci cum vrei și să plătești prețul pentru această zicală. Adică, această expresie îți controlează deja purtarea și gândurile, iar tu mai degrabă, ți-ai lăsa soarta controlată de aceasta decât să renunți la tot. Oare faptul că oamenii se comportă astfel, că sunt controlați și manipulați de această vorbă nu ilustrează eficiența coruperii omului de către Satana? Nu filosofia și firea coruptă a Satanei se înrădăcinează în inima ta? Dacă faci asta, oare Satana nu și-a atins scopul? (Ba da.) Vezi cum l-a corupt astfel Satana pe om? Poți simți asta? (Nu.) N-ai văzut acest lucru și nici nu l-ai simțit. Vezi răutatea Satanei aici? El îl corupe pe om în orice moment și în orice loc. Satana face imposibil ca omul să se apere de această stricăciune și-l face neajutorat în fața acesteia. Satana te face să-i accepți gândurile, punctele de vedere și lucrurile rele care vin de la el în situațiile în care ești neștiutor și nu recunoști ce ți se întâmplă. Oamenii acceptă pe deplin aceste lucruri și nu fac nicio excepție de la ele. Prețuiesc și păstrează aceste lucruri ca pe o comoară, le permit să-i manipuleze și să se joace cu ei; acesta este modul prin care coruperea omului de către Satana devine din ce în ce mai profundă.

Satana folosește aceste câteva metode pentru a-l corupe pe om. Omul are cunoștințe și înțelege unele teorii științifice, trăiește sub influența culturii tradiționale, iar fiecare ființă umană este un moștenitor și transmițător al acesteia. Omul este obligat să continue cultura tradițională care îi este oferită de Satana, dar se și conformează tendințelor sociale pe care acesta le oferă omenirii. Conformându-se cu tot ceea ce face Satana tot timpul, acceptându-i răutatea, înșelăciunea, pizma și aroganța, omul este inseparabil de acesta. Odată ce omul a ajuns să aibă aceste firi ale Satanei, a fost oare fericit sau trist trăind în această omenire și în această lume? (Trist.) De ce spui acest lucru? (Deoarece omul este legat de aceste lucruri și viața lui este o luptă amară.) Unii oameni poartă ochelari și par intelectuali; e posibil ca foarte rar să ridice vocea, să vorbească elocvent și rezonabil și, în plus, datorită vârstei lor înaintate, s-ar putea să fi trecut prin multe lucruri și să aibă foarte multă experiență; s-ar putea să vorbească în detaliu despre chestiuni importante și insignifiante și să aibă mereu o bază solidă pentru ceea ce spun; ar putea, de asemenea, să aibă un set de teorii pentru a evalua autenticitatea și rațiunea lucrurilor. E posibil ca oamenii să se uite la înfățișarea, comportamentul și conduita unor astfel de oameni și să le vadă integritatea și caracterul, negăsindu-le niciun defect. Oamenii aceștia sunt deosebit de capabili să se adapteze la tendințele sociale actuale și nu sunt niciodată considerați ca fiind depășiți. Deși acești oameni ar putea fi mai în vârstă, nu sunt niciodată demodați sau prea bătrâni ca să învețe. Aparent, nimeni nu le poate găsi niciun cusur, totuși, în sinea lor, sunt total și complet corupți de Satana. Deși niciun cusur exterior nu li se poate găsi acestor oameni, deși la prima vedere sunt blânzi, rafinați și au cunoștințe, o anumită moralitate și integritate și cu toate că în ceea ce privește cunoașterea nu sunt nicidecum inferiori celor tineri, totuși, prin prisma naturii și substanței lor, acești oameni sunt un model complet și viu al Satanei, sunt leit acesta. Acesta este „rodul” coruperii omului de către Satana. S-ar putea să vă rănească spusele Mele, dar totul este adevărat. Cunoștințele pe care le studiază omul, știința pe care o înțelege și mijloacele prin care alege să se acomodeze cu tendințele sociale sunt, fără excepție, instrumente prin care Satana îl corupe pe om. Acest lucru este absolut adevărat. Prin urmare, omul trăiește într-o fire complet coruptă de Satana, iar omul nu are cum să știe ce este sfințenia sau care este esența lui Dumnezeu. Asta se întâmplă pentru că, în aparență, nu se poate da vina pe modurile prin care Satana îl corupe pe om; nu se poate spune din purtarea cuiva că este greșit ceva. Toată lumea muncește în mod normal și trăiește o viață normală; oamenii citesc cărți și ziare, studiază și vorbesc în mod normal; unii oameni au învățat chiar să construiască o fațadă a moralității, astfel încât îi salută curtenitor pe ceilalți, sunt politicoși și manierați, înțelegători și prietenoși, de ajutor și caritabili pentru alții și nu se implică în certuri mărunte cu alții și nici nu profită de ei. Cu toate acestea, firea lor satanică stricată este înrădăcinată adânc în ei, iar această substanță nu poate fi schimbată doar pe baza eforturilor externe. Din cauza acestei substanțe, omul nu poate cunoaște sfințenia lui Dumnezeu și, în ciuda faptului că esența sfințeniei Sale e dezvăluită omului, acesta n-o ia în serios. Asta se întâmplă pentru că, prin diverse mijloace, Satana a ajuns deja să dețină complet sentimentele, ideile, punctele de vedere și gândurile omului. Această deținere și această corupție nu sunt temporare sau ocazionale, ci sunt prezente peste tot și în orice moment. Prin urmare, mulți oameni care au crezut în Dumnezeu timp de trei sau patru ani – chiar și cinci sau șase ani – încă se agață de gândurile și părerile pe care Satana le-a insuflat în ei ca și cum ar ține bine o comoară. Deoarece omul a acceptat lucrurile rele, arogante și răuvoitoare care vin din natura Satanei, în mod inevitabil, în relațiile interpersonale ale omului au deseori loc conflicte, certuri și incompatibilități, care apar ca urmare a naturii arogante a Satanei. Dacă Satana ar fi dat omenirii lucruri pozitive – dacă, de exemplu, confucianismul și taoismul din cultura tradițională, pe care omul le-a acceptat, ar fi lucruri bune – oamenii care se aseamănă ar trebui să fie capabili să se înțeleagă bine unii cu ceilalți după acceptarea acelor lucruri. Deci, de ce între oamenii care au acceptat aceleași lucruri există o atât de mare separare? De ce? Din cauză că aceste lucruri provin de la Satana și el creează separarea între oameni. Indiferent cât de demne sau de importante par la suprafață, lucrurile oferite de Satana îi aduc omului și scot la iveală în viața lui numai aroganță și nimic mai mult decât înșelăciunea naturii malefice a Satanei. Nu-i așa? Cineva capabil să se ascundă, care are o bogăție de cunoștințe sau care are o educație bună tot ar avea dificultăți în a-și masca firea satanică stricată. Adică, indiferent în câte moduri s-ar ascunde această persoană, chiar dacă te-ai gândi la ea ca la un sfânt sau ai crede că este desăvârșită ori un înger, indiferent cât de pură ai crede că este, cum e viața reală a acesteia, în culise? Ce substanță ai vedea în dezvăluirea firii ei? Fără îndoială, ai vedea natura malefică a Satanei. E admisibil să se spună acest lucru? (Da.) De exemplu, să presupunem că știi pe cineva apropiat ție, pe care l-ai crezut o persoană bună, poate cineva pe care l-ai idolatrizat. Cu statura ta actuală, ce crezi despre ea? În primul rând, evaluezi dacă acest tip de persoană are sau nu umanitate, dacă este cinstită, dacă are dragoste adevărată pentru oameni, iar cuvintele și acțiunile ei sunt folositoare și îi ajută pe ceilalți. (Nu.) Ce sunt cu adevărat așa-numita bunăvoință, iubire sau bunătate pe care le dezvăluie acești oameni? Totul este fals, totul este o fațadă. În spatele fațadei, e un scop diabolic ulterior: ca acea persoană să fie adorată și idolatrizată. Vedeți acest lucru în mod clar? (Da.)

Ce aduc omenirii metodele folosite de Satana pentru a-i corupe pe oameni? Aduc ceva pozitiv? În primul rând, poate omul să facă diferența dintre bine și rău? Vezi tu, indiferent dacă este vorba despre o persoană grozavă sau de o revistă, sunt exacte părerile oricărei persoane din această lume când afirmă că acest lucru sau celălalt este bun sau rău? Sunt corecte? Sunt imparțiale evaluările lor privind evenimentele și oamenii? Conțin adevăr? Oare această lume, această umanitate, evaluează lucruri pozitive și negative bazându-se pe standardul adevărului? (Nu.) De ce oamenii nu au acea abilitate? Oamenii au dobândit atât de multe cunoștințe și știu atât de mult despre știință, așadar au abilități grozave, nu? Deci, de ce nu pot face diferența dintre lucrurile pozitive și cele negative? De ce se întâmplă asta? (Pentru că oamenii nu au adevăr; știința și cunoștințele nu sunt adevăr.) Tot ceea ce Satana îi aduce umanității este rău, corupt, lipsit de adevăr, viață și cale. Cu răul și corupția pe care Satana le aduce omului, poți să spui că Satana are dragoste? Poți spune că omul are dragoste? Unii oameni ar putea spune: „Te înșeli; în întreaga lume există mulți oameni care îi ajută pe cei săraci sau fără adăpost. Acei oameni nu sunt buni? Există și organizații de caritate care fac lucrări bune; nu este bună lucrarea pe care o fac ei?” Deci, ce spunem despre asta? Satana folosește multe metode și teorii diferite pentru a corupe omul; este această stricăciune a omului un concept nedeslușit? Nu, nu este. De asemenea, Satana face unele lucruri practice și promovează un punct de vedere sau o teorie în această lume și în societate. În fiecare dinastie și epocă, promovează o teorie și insuflă unele gânduri în mintea oamenilor. Aceste gânduri și teorii se înrădăcinează treptat în inimile oamenilor, iar apoi aceștia încep să trăiască prin ele. Odată ce încep să trăiască prin aceste lucruri, nu devin ei, pe neștiute, Satana? Nu sunt oamenii una cu el? Când oamenii devin una cu Satana, care este atitudinea lor față de Dumnezeu în cele din urmă? Nu este aceeași atitudine pe care Satana o are față de Dumnezeu? Nimeni nu îndrăznește să recunoască acest lucru, nu-i așa? Cât de înfricoșător! De ce spun că natura Satanei este diabolică? N-o spun fără motiv; de fapt, natura Satanei e determinată și analizată pe baza a ceea ce a făcut și a lucrurilor pe care le-a dezvăluit. Dacă v-aș spune doar că Satana este diabolic, voi ce ați crede? V-ați gândi: „Evident, Satana este rău”. Așadar, te întreb: „Care aspecte ale Satanei sunt malefice?” Dacă spui: „Împotrivirea Satanei față de Dumnezeu este rea”, tot nu ai vorbi clar. Acum că am vorbit astfel despre caracteristici, înțelegeți conținutul specific al substanței răului Satanei? (Da.) Dacă puteți să vedeți clar natura malefică a Satanei, atunci vă veți vedea propriile stări. Există vreo legătură între aceste două lucruri? Vă este utilă sau nu? (Da.) Când am părtășie despre esența sfințeniei lui Dumnezeu, este necesar să am părtășie și despre substanța diabolică a Satanei? Ce părere aveți? (Da, este necesar.) De ce? (Răutatea lui scoate în evidență sfințenia lui Dumnezeu). Așa este? Acest lucru este parțial corect, în sensul că, fără răul Satanei, oamenii nu ar ști că Dumnezeu e sfânt; este corect să spunem asta. Totuși, este corect dacă spui că sfințenia Sa există numai datorită contrastului cu răutatea Satanei? Acest mod dialectic de gândire este greșit. Sfințenia lui Dumnezeu este esența Sa inerentă; chiar și atunci când El o dezvăluie prin faptele Sale, este tot o expresie firească a esenței lui Dumnezeu și tot este esența Sa inerentă; aceasta a existat întotdeauna și Îi este intrinsecă Lui Însuși, deși omul nu o poate vedea. Acest lucru e din cauză că omul trăiește în mijlocul firii corupte a Satanei și sub influența lui și nu știe despre sfințenie, cu atât mai puțin despre conținutul specific al sfințeniei lui Dumnezeu. Deci, este esențial să avem părtășie mai întâi despre substanța diabolică a Satanei? (Da, este.) Se poate ca unii oameni să-și exprime o oarecare îndoială: „Tu ai părtășie despre Dumnezeu Însuși, așa că de ce întotdeauna vorbești despre modul în care Satana corupe oamenii și natura sa malefică?” Acum ai pus capăt acestor îndoieli, nu-i așa? Când oamenii au discernământ despre răutatea Satanei și au o definiție precisă a acestuia, când pot vedea clar conținutul specific și manifestarea răului, sursa și substanța lui, doar atunci, prin discuția despre sfințenia lui Dumnezeu pot ei să-și dea seama sau să recunoască ce este sfințenia lui Dumnezeu, ce este sfințenia. Dacă nu discut despre răul Satanei, unii vor crede în mod eronat că unele lucruri pe care le fac oamenii în societate și printre ceilalți – sau unele lucruri din această lume – ar putea avea o legătură cu sfințenia. Nu este greșit acest punct de vedere? (Ba da, este.) 

Acum că am avut astfel părtășie cu privire la substanța Satanei, ce fel de înțelegere a sfințeniei lui Dumnezeu ați dobândit prin experiențele voastre din ultimii câțiva ani, din citirea cuvântului Său și din experimentarea lucrării Sale? Haideți să vorbim despre acest lucru. Nu trebuie să folosești cuvinte plăcute urechilor, ci doar să vorbești din experiențele proprii. Sfințenia lui Dumnezeu constă doar din dragostea Lui? Este doar dragostea Sa cea pe care o descriem ca sfințenie? Acest lucru ar fi prea unilateral, nu-i așa? În afară de dragostea Sa, esența lui Dumnezeu are și alte aspecte. Le-ați văzut? (Da. Dumnezeu detestă festivalurile și sărbătorile, obiceiurile și superstițiile; și aceasta este sfințenia Lui.) Dumnezeu este sfânt și, prin urmare, El detestă aceste lucruri – asta vrei să spui? Mai exact, ce este sfințenia lui Dumnezeu? Oare sfințenia Sa nu are niciun conținut substanțial, ci doar ură? În mintea voastră gândiți că „Întrucât Dumnezeu urăște aceste lucruri rele, prin urmare se poate spune că Dumnezeu este sfânt”? Nu este aceasta o speculație? Oare aceasta nu este o formă de extrapolare și de judecată? Care este cea mai mare greșeală care trebuie evitată cu orice preț atunci când vine vorba de înțelegerea noastră privind esența lui Dumnezeu? (Atunci când lăsăm realitatea în urmă și, în schimb, vorbim despre doctrine.) Aceasta este o greșeală foarte mare. Mai e și altceva? (Speculațiile și imaginația.) Și acestea reprezintă niște greșeli foarte mari. De ce speculațiile și imaginația nu sunt utile? Poți vedea, cu adevărat, lucrurile despre care speculezi și pe care ți le-ai imaginat? Sunt acestea adevărata esență a lui Dumnezeu? (Nu.) Ce altceva trebuie evitat? Este o greșeală doar să enumeri multe cuvinte plăcute pentru a descrie esența lui Dumnezeu? (Da.) Oare acest lucru nu e pompos și lipsit de sens? Judecata și speculațiile sunt fără sens, așa cum este și alegerea cuvintelor care sună bine. Lauda goală este, de asemenea, lipsită de sens, nu-i așa? Îi place lui Dumnezeu să-i asculte pe oameni spunând genul acesta de prostii? (Nu, nu-I place.) El Se simte inconfortabil auzind așa ceva! Dumnezeu conduce și mântuiește un grup de oameni și, după ce acest grup aude cuvintele Lui, oamenii nu înțeleg niciodată ce vrea El să spună. Cineva poate întreba: „Dumnezeu este bun?”, iar ei ar răspunde: „Da!” „Cât de bun?” „Foarte bun!” „Dumnezeu îl iubește pe om?” „Da!” „Cât de mult?” „Poți să descrii?” „Foarte mult! Iubirea lui Dumnezeu este mai adâncă decât marea, mai înaltă decât cerul!” Nu sunt absurde aceste cuvinte? Și nu seamănă cu ceea ce tocmai ați spus: „Dumnezeu urăște firea coruptă a Satanei și, prin urmare, El este sfânt”? (Ba da.) Ceea ce tocmai ați spus nu este o absurditate? Și de unde vin majoritatea lucrurilor rostite fără sens? (De la Satana.) Lucrurile absurde care se spun provin, în primul rând, din iresponsabilitatea și lipsa de respect a oamenilor față de Dumnezeu. Am putea spune acest lucru? Tu n-ai înțeles deloc și, totuși, ai spus lucruri aberante. Nu este iresponsabil acest lucru? Nu este lipsă de respect față de Dumnezeu? Ai dobândit câteva cunoștințe, ai înțeles câte ceva despre raționament și logică, ai folosit aceste lucruri și, în plus, ai procedat astfel pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu. Crezi că El Se supără când te aude vorbind astfel? Cum puteți încerca să-L cunoașteți pe Dumnezeu folosind aceste metode? Nu sună ciudat când vorbești așa? De aceea, când vine vorba despre a-L cunoaște pe Dumnezeu, trebuie să fim foarte precauți; vorbiți doar în măsura în care Îl cunoașteți. Vorbiți sincer și practic și nu vă împodobiți cuvintele cu complimente curtenitoare și nu folosiți lingușirea; Dumnezeu nu are nevoie de acest lucru; un asemenea lucru vine de la Satana. Firea Satanei este arogantă; Satanei îi place să fie flatat și să audă cuvinte frumoase. Satana va fi mulțumit și fericit dacă oamenii vor enumera toate cuvintele plăcute pe care le-au învățat și le vor folosi pentru el. Dar Dumnezeu nu are nevoie de acest lucru; El nu are nevoie de adulare sau lingușire și nu cere ca oamenii să vorbească prostii și să-L preamărească orbește. Dumnezeu detestă lucrul acesta și nici măcar nu va asculta lauda și lingușirea care nu corespund realității. Deci, atunci când unii oameni Îl preamăresc nesincer pe Dumnezeu și orbește Îi fac jurăminte și se roagă, El nu-i ascultă deloc. Trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru ceea ce spui. Dacă nu știi ceva, spune; dacă știi ceva, exprimă acest lucru într-un mod practic. Așadar, cu privire la conținutul real al sfințeniei lui Dumnezeu, aveți o înțelegere detaliată a acestui lucru? (Când mi-am dezvăluit răzvrătirea, când am comis fărădelegi, am primit judecata și mustrarea lui Dumnezeu și în acestea am văzut sfințenia Sa. Iar când am întâlnit medii care nu au corespuns așteptărilor mele, m-am rugat pentru aceste lucruri și am căutat intențiile lui Dumnezeu și, pe măsură ce El m-a luminat și m-a călăuzit prin cuvintele Sale, eu am văzut sfințenia Lui.) Asta este din experiența ta, nu-i așa? (Din ceea ce a spus Dumnezeu despre asta, am văzut ce a devenit omul după ce a fost corupt și rănit de Satana. Cu toate acestea, Dumnezeu a dat totul pentru a ne mântui și, din asta, eu văd sfințenia Sa.) Acesta este un mod realist de a vorbi; este adevărata cunoaștere. Există moduri diferite de a înțelege acest lucru? (Nu știu dacă înțelegerea mea este corectă sau nu. Văd răul Satanei din cuvintele pe care le-a rostit pentru a o ademeni pe Eva să păcătuiască și din faptul că L-a ispitit pe Domnul Isus. Din cuvintele prin care Dumnezeu le-a spus lui Adam și Evei ce puteau sau nu să mănânce, văd că Dumnezeu vorbește direct, curat și într-un mod care inspiră încredere; din aceasta văd sfințenia Sa.) Auzind remarcile anterioare, ale cui cuvinte vă inspiră cel mai mult să spuneți „Amin”? A cui părtășie a fost cea mai apropiată de subiectul părtășiei noastre de astăzi? Ale cui au fost cele mai realiste cuvinte? Cum a fost părtășia ultimei surori? (Bună.) Spuneți „Amin” la ceea ce a spus ea. Ce-a zis ea de a pus punctul pe i? (Din cuvintele pe care tocmai le-a spus sora, am auzit că vorbele lui Dumnezeu sunt sincere și foarte clare și că nu sunt deloc precum vorbele Satanei, spuse pe ocolite. Am văzut sfințenia lui Dumnezeu în acest lucru.) Aceasta este o parte. A fost corect? (Da.) Foarte bine. Văd că ați câștigat ceva din aceste ultime două părtășii, dar trebuie să continuați să munciți din greu. Motivul pentru care trebuie să munciți din greu este faptul că înțelegerea esenței lui Dumnezeu este o lecție foarte profundă; nu este un lucru pe care să ajungeți să-l înțelegeți peste noapte sau care poate fi exprimat clar, în doar câteva cuvinte.

Fiecare aspect al firii satanice corupte, al cunoașterii, al filosofiei, al gândirii și părerilor oamenilor și anumite aspectele ale oamenilor îi împiedică foarte mult să cunoască substanța lui Dumnezeu; astfel că, atunci când auziți aceste subiecte, e posibil ca unele să vă depășească; pe unele se poate să nu le înțelegeți, în timp ce unele subiecte nu veți putea să le potriviți realității. Cu toate acestea, v-am auzit înțelegerea despre sfințenia lui Dumnezeu și știu că, în inimile voastre, începeți să recunoașteți ceea ce am spus și am comunicat despre sfințenia Sa. Știu că în inima voastră începe să mijească dorința de a înțelege esența sfințeniei Lui. Dar ce Mă face și mai fericit este faptul că unii dintre voi sunteți deja în stare să folosiți cele mai simple cuvinte pentru a vă descrie cunoștințele despre sfințenia Sa. Chiar dacă acesta este un lucru simplu de spus și l-am mai spus și înainte, totuși, în inima multora dintre voi, mai trebuie încă să aprobați aceste cuvinte și, într-adevăr, nu v-au impresionat mintea. Cu toate acestea, unii dintre voi ați memorat aceste cuvinte. E un început foarte bun și promițător. Sper că veți continua să cugetați și să aveți din ce în ce mai mult părtășie despre subiectele pe care le considerați profunde – sau despre cele care nu vă sunt la îndemână. În cazul acelor probleme care nu sunt la îndemâna voastră, va fi cineva care să vă ofere mai multă îndrumare. Dacă vă implicați în mai multă părtășie în ceea ce privește domeniile care vă sunt acum la îndemână, Duhul Sfânt Își va face lucrarea, iar voi veți ajunge la o mai mare înțelegere. Înțelegerea și cunoașterea substanței lui Dumnezeu sunt de o importanță nemăsurată pentru intrarea în viață a oamenilor. Sper să nu ignorați acest lucru sau să îl vedeți ca pe un joc, deoarece cunoașterea lui Dumnezeu este fundamentul credinței omului, precum și cheia căutării adevărului și a dobândirii mântuirii de către om. Dacă oamenii cred în Dumnezeu, însă nu-L cunosc, dacă ei trăiesc printre niște slove și doctrine, nu vor putea niciodată să dobândească mântuirea, chiar dacă acționează și trăiesc în conformitate cu sensul superficial al adevărului. Cu alte cuvinte, dacă tu crezi în Dumnezeu, dar nu Îl cunoști, atunci credința ta este în zadar și nu conține nimic din realitate. Înțelegeți, nu-i așa? (Da, înțelegem.) Părtășia noastră de astăzi se va încheia aici. (Slavă Ție, Dumnezeule!)

4 ianuarie 2014

Anterior: Dumnezeu Însuși, Unicul (IV)

Înainte: Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)

Ai vrea să știi cum să-L întâmpini pe Domnul înaintea marilor dezastre? Participă la întâlnirea noastră online, care te va ajuta să găsești calea.
Contactați-ne
Contactează-ne pe whatsapp

Conținut similar

Lucrarea și intrarea (9)

Tradițiile etnice înrădăcinate și concepțiile mentale au aruncat, acum mult timp, o umbră asupra duhului pur și copilăros al omului, i-au...

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte