Gestionarea omului a fost întotdeauna datoria Mea. Mai mult, cucerirea omului este ceea ce am rânduit când am creat lumea. Oamenii s-ar putea să nu știe că voi cuceri complet omul în zilele de pe urmă sau cum cucerirea celor răzvrătiți din rândul omenirii este dovada înfrângerii Satanei de către Mine. Dar, când dușmanul Meu s-a alăturat luptei cu Mine, i-am spus deja că îi voi cuceri pe cei pe care Satana i-a luat captivi și i-a făcut copiii lui, slujitorii loiali care îi supravegheau casa. Semnificația inițială a cuceririi este aceea de a înfrânge, de a supune umilirii; în limba israeliților, înseamnă a înfrânge complet, a distruge și a face pe cineva incapabil de a Mi se împotrivi în continuare. Dar astăzi, când este folosit printre voi, sensul cuvântului este de a cuceri. Ar trebui să știți că intenția Mea a fost întotdeauna să nimicesc complet și să pun pe fugă pe cei răi ai omenirii, ca să nu Mă mai poate trăda și nici să nu mai aibă curajul să-Mi tulbure sau să-Mi perturbe lucrarea. Astfel, în ceea ce-l privește pe om, acest cuvânt a ajuns să însemne cucerire. Oricare ar fi conotațiile termenului, lucrarea Mea este să înfrâng oamenii. Căci, deși este adevărat că omenirea este doar un adaos al gestionării Mele, ca să fiu mai exact, oamenii nu sunt nimic altceva decât vrăjmașii Mei. Oamenii sunt cei răi care Mi se opun și se răzvrătesc împotriva Mea. Oamenii nu sunt nimic altceva decât descendenții celui rău care a fost blestemat de Mine. Oamenii nu sunt nimic altceva decât descendenții arhanghelului care M-a trădat. Oamenii nu sunt altceva decât moștenirea diavolului, care, disprețuit de Mine cu mult timp în urmă, a fost inamicul Meu ireconciliabil de atunci. Pentru că cerul de deasupra întregii omeniri este înnorat și întunecat, fără nicio urmă de claritate, iar lumea omenească e aruncată în întunericul beznă, astfel încât cineva care trăiește în ea nu-și poate vedea nici măcar mâna întinsă înaintea feței sau soarele când își înalță capul. Drumul de sub picioarele lui, noroios și plin de gropi, face meandre șerpuitoare; întreg pământul este plin de cadavre. Colțurile întunecate sunt umplute cu rămășițele morților, iar în colțurile răcoroase și umbrite mulțimi de demoni și-au construit locașuri. Și peste tot în lumea oamenilor, demonii vin și pleacă în hoarde. Urmașii a tot felul de bestii, plini de murdărie, sunt prinși într-o luptă înverșunată, al cărei sunet lovește cu teroare în inimă. În astfel de momente, într-o astfel de lume, într-un astfel de „paradis pământesc”, unde merge cineva să-și caute împlinirile vieții? Unde s-ar putea duce pentru a-și găsi destinația vieții? Omenirea, călcată de multă vreme sub picioarele Satanei, a fost de la început un actor care a preluat imaginea Satanei – mai mult decât atât, omenirea este întruchiparea Satanei și servește ca dovadă care e martoră pentru Satana, tare și clar. Cum poate o astfel de rasă umană, o așa grămadă de deșeuri degenerate, un astfel de descendent al acestei familii omenești corupte, să fie martoră pentru Dumnezeu? De unde vine slava Mea? De unde poate începe să vorbească cineva despre mărturia Mea? Căci vrăjmașul care, corupând omenirea, se pune împotriva Mea, a luat deja omenirea – omenirea pe care am creat-o cu mult timp în urmă și care a fost plină de slava Mea și de trăirea Mea – și a spurcat-o. Mi-a smuls gloria și a impregnat omul numai cu o otravă profund îmbibată cu urâciunea Satanei și cu zeamă din fructul pomului cunoașterii binelui și răului. La început am creat omenirea; adică l-am creat pe strămoșul omenirii, pe Adam. El era înzestrat cu formă și imagine, plin de vigoare, plin de vitalitate și, în plus, era însoțit de slava Mea. Aceea a fost ziua slăvită când am creat omul. După aceea, Eva a fost făcută din trupul lui Adam și a fost și ea strămoșul omului, și astfel, oamenii pe care i-am creat au fost umpluți de suflul Meu și plini de slava Mea. Adam s-a născut inițial din mâna Mea și a fost reprezentarea imaginii Mele. Astfel, înțelesul original al numelui „Adam” a fost o ființă creată de Mine, impregnată de energia Mea vitală, impregnată de slava Mea, având formă și imagine, având duh și suflare. El a fost singura ființă creată, având duh, capabilă să Mă reprezinte, să-Mi poarte imaginea și să primească suflul Meu. La început, Eva era cel de-al doilea om înzestrat cu suflu a cărei creație am orânduit-o, astfel încât sensul original al numelui „Eva” era o ființă creată care să continue slava Mea, plină de vitalitatea Mea și, mai mult, înzestrată cu slava Mea. Eva a venit din Adam, așa că și ea Mi-a purtat imaginea, căci ea a fost cea de-a doua ființă umană care a fost creată după imaginea Mea. Semnificația inițială a numelui „Eva” a fost un om viu, cu duh, carne și oase, a doua mărturie a Mea, precum și a doua Mea imagine între oameni. Ei au fost strămoșii omenirii, comoara pură și prețioasă a omului și, de la începuturi, ființe vii înzestrate cu duh. Cu toate acestea, cel rău i-a călcat în picioare și i-a luat prizonieri pe urmașii strămoșilor omenirii, scufundând lumea omenească în întuneric complet și făcând în așa fel încât urmașii să nu mai creadă în existența Mea. Chiar mai abominabil este faptul că atunci când cel rău îi corupe pe oameni și îi calcă în picioare, el smulge cu cruzime slava Mea, mărturia Mea, vitalitatea pe care le-am dăruit-o, suflarea și viața pe care le-am suflat în ei, toată slava Mea în lumea umană și tot sângele inimii pe care l-am sacrificat pentru omenire. Omenirea nu mai este în lumină, oamenii au pierdut tot ce le-am dat și au aruncat slava pe care le-am dat-o. Cum pot să recunoască ei faptul că Eu sunt Domnul tuturor ființelor create? Cum pot ei să continue să creadă în existența Mea în ceruri? Cum pot descoperi ei manifestările slavei Mele pe pământ? Cum pot acești nepoți și nepoate să-L considere pe Dumnezeul de care se temeau proprii lor strămoși ca Domnul care i-a creat? Acești nepoți și nepoate demne de milă au „prezentat” cu generozitate celui rău slava, imaginea și mărturia pe care le-am revărsat peste Adam și Eva, precum și viața pe care le-am acordat-o oamenilor și de care depind pentru a exista; și sunt întru totul nepăsători de prezența celui rău, și îi dau acestuia toată slava Mea. Nu este aceasta tocmai sursa termenului „gunoi”? Cum să poată o astfel de omenire, asemenea demoni răi, astfel de cadavre ambulante, astfel de imagini ale Satanei și astfel de dușmani ai Mei, să aibă slava Mea? Îmi voi lua înapoi slava, Îmi voi lua înapoi mărturia care există printre oameni și toate cele ce Mi-au aparținut odată și pe care Eu le-am dat omenirii demult – voi cuceri complet omenirea. Cu toate acestea, tu ar trebui să știi că oamenii pe care i-am creat erau oameni sfinți care Îmi purtau chipul și slava. Ei nu au aparținut Satanei, nici nu au fost supuși călcării sale în picioare, ci au fost pur și simplu o manifestare a Mea, fără nicio urmă de otravă de-a Satanei. Și așa, informez omenirea că vreau numai ceea ce este creat de mâna Mea, sfinții pe care îi iubesc și care nu aparțin niciunei alte entități. Mai mult, Mă voi bucura de ei și îi voi considera ca fiind slava Mea. Totuși, ceea ce vreau nu este omenirea care a fost coruptă de Satana, care aparține astăzi Satanei și care nu mai este creația Mea originală. Pentru că intenționez să reintru în posesia slavei Mele care există în lumea omenească, îi voi cuceri pe deplin pe supraviețuitorii din omenire ca o dovadă a slavei Mele în înfrângerea Satanei. Eu iau numai mărturia Mea ca și cristalizare a Sinelui Meu, ca obiect al bucuriei Mele. Aceasta este intenția Mea.

A fost nevoie de zeci de mii de ani de istorie pentru ca omenirea să ajungă acolo unde este astăzi, cu toate acestea, omenirea pe care am creat-o la început a decăzut de mult. Omenirea nu mai este omenirea pe care Eu o doresc și astfel, în ochii Mei, oamenii nu mai merită denumirea de omenire. Ei sunt, mai degrabă, gunoiul omenirii pe care Satana a luat-o în captivitate, cadavrele ambulante putrede care sunt locuite de Satana și cu care Satana se îmbracă. Oamenii nu au nicio încredere în existența Mea și nici nu Îmi întâmpină venirea. Omenirea doar răspunde cu mari rezerve la cererile Mele, le acceptă temporar și nu împărtășește cu sinceritate bucuriile și necazurile vieții cu Mine. Din moment ce oamenii Mă văd ca fiind de nepătruns, ei Îmi oferă zâmbete reținute, cu atitudinea de a se da pe lângă cine e la putere, căci oamenii nu cunosc lucrarea Mea, cu atât mai puțin intențiile Mele în prezent. Voi fi sincer cu voi: când va veni ziua, suferința oricui Mi se închină va fi mai ușor de îndurat decât a voastră. Nivelul credinței voastre în Mine nu-l depășește, în realitate, pe cel al lui Iov – chiar și credința fariseilor evrei o depășește pe a voastră – și, astfel, dacă ziua focului se coboară, suferința voastră va fi mai gravă decât cea a fariseilor când au fost dojeniți de Isus, decât cea a celor 250 de conducători care s-au opus lui Moise și decât cea a Sodomei sub flăcările fierbinți ale distrugerii ei. Când Moise a lovit stânca și apa dată de Iahve a izvorât, aceasta s-a datorat credinței sale. Când David a cântat la liră laude pentru Mine, Iahve – cu inima plină de bucurie – a fost datorită credinței lui. Când Iov și-a pierdut animalele care umpleau munții și nenumăratele bogății, iar trupul său a fost acoperit de bube dureroase, a fost datorită credinței lui. Când a putut să audă glasul Meu, a lui Iahve, și să vadă slava Mea, a lui Iahve, a fost datorită credinței sale. Faptul că Petru a putut să-L urmeze pe Isus Hristos a fost pe baza credinței lui. Faptul că a putut fi pironit pe cruce de dragul Meu și că a dat mărturie slăvită, a fost tot pe baza credinței lui. Când Ioan a văzut imaginea slăvită a Fiului Omului, a fost pe baza credinței sale. Când a avut viziunea zilelor de pe urmă, a fost cu atât mai mult datorită credinței lui. Motivul pentru care așa-numitele mulțimi ale neamurilor au primit revelația Mea și au ajuns să știe că M-am întors în trup pentru a-Mi face lucrarea între oameni se datorează, de asemenea, credinței lor. Toți aceia care sunt loviți de cuvintele Mele dure și totuși li se aduce consolare de către ele și sunt mântuiți – nu au făcut-o datorită credinței lor? Cei care cred în Mine, dar care totuși suferă greutăți, nu au fost, de asemenea, respinși de lume? Cei care trăiesc în afara cuvântului Meu, fugind de suferința judecății, nu rătăcesc cu toții prin lume? Ei sunt asemănători frunzelor toamnei care flutură ici și colo, fără niciun loc de odihnă, cu atât mai puțin în cuvintele Mele de consolare. Cu toate că mustrarea și rafinarea Mea nu îi urmează, nu sunt ei cerșetori duși de val dintr-un loc în altul, rătăcind pe străzile din afara Împărăției cerurilor? Este lumea într-adevăr locul tău de odihnă? Poți tu cu adevărat, evitând mustrarea Mea, să obții cel mai slab zâmbet de mulțumire de la lume? Poți tu să-ți folosești cu adevărat bucuria efemeră pentru a-ți acoperi goliciunea inimii, goliciunea care nu poate fi ascunsă? Poate că ești în stare să-i păcălești pe toți din familia ta, dar niciodată nu Mă poți păcăli pe Mine. Deoarece credința ta este prea slabă, ești încă, până în ziua de azi, neputincios în a găsi oricare dintre bucuriile pe care le poate oferi viața. Te îndemn: mai bine să îți petreci în mod sincer jumătate din viața ta pentru Mine, decât să-ți petreci toată viața în mediocritate și trebăluind pentru trup, îndurând toate suferințele pe care un om cu greu le poate suporta. Care este scopul în a te prețui atât de mult pe tine însuți și a fugi de mustrarea Mea? Care este scopul în a te ascunde de mustrarea Mea de moment doar pentru a culege o veșnicie de rușine, o eternitate de mustrare? Eu, de fapt, nu impun nimănui cu forța cerințele Mele. Dacă cineva este sincer dispus să se supună tuturor planurilor Mele, nu îl voi trata rău. Dar cer ca toți oamenii să creadă în Mine, așa cum a crezut Iov în Mine, în Iahve. Dacă credința voastră o depășește pe cea a lui Toma, atunci credința voastră va primi aprecierea Mea, în loialitatea voastră veți găsi fericirea Mea și veți găsi, cu siguranță, slava Mea în zilele voastre. Cu toate acestea, oamenii care cred în lume și cred în diavol și-au împietrit inimile, la fel ca masele din orașul Sodoma, cu nisip bătut de vânt în ochii lor și ofrande de la diavol în gura lor, ale căror minți întunecate au fost de mult timp posedate de cel rău care a uzurpat lumea. Gândurile lor au ajuns aproape în întregime captive diavolului din vechime. Și astfel, credința omenirii s-a risipit în vânt și ei nu pot nici măcar să observe lucrarea Mea. Tot ce sunt în stare să facă este o încercare slabă de a-Mi trata lucrarea cu superficialitate sau de a o analiza foarte grosolan, pentru că ei au fost mult timp posedați de otrava Satanei.

Voi cuceri omenirea pentru că oamenii au fost creați de Mine și, de altfel, au avut parte de toate obiectele generoase ale creației Mele. Dar oamenii, de asemenea, M-au respins; Eu sunt absent din inimile lor și Mă văd ca pe o povară pentru existența lor, chiar până într-atât încât, după ce M-au văzut cu adevărat, încă Mă resping și își storc creierul gândindu-se la toate posibilitățile de a Mă învinge. Oamenii nu Îmi permit să îi tratez în mod serios sau să am de la ei cerințe stricte, nici nu-Mi permit să-i judec sau să le mustru nedreptatea. Departe de a găsi acest lucru interesant, ei îl găsesc supărător. Și astfel, lucrarea Mea este să iau omenirea care mănâncă, bea și se delectează în Mine, dar care nu Mă cunoaște, și să o înving. Voi dezarma omenirea și apoi, luându-Mi îngerii, luându-Mi slava, Mă voi întoarce la lăcașul Meu. Căci acțiunile oamenilor demult Mi-au frânt inima și Mi-au zdrobit lucrarea în bucăți. Intenționez să reintru în posesia slavei pe care a luat-o cel rău, înainte să plec fericit lăsând omenirea să-și trăiască viața mai departe, să continue să „trăiască și să lucreze în pace și mulțumire”, să-și continue „cultivarea câmpurilor”, și nu voi mai interveni în viața lor. Dar acum intenționez să reintru complet în posesia slavei Mele din mâna celui rău, să iau înapoi întreaga slavă pe care am forjat-o în om la crearea lumii. Nicicând nu o voi mai revărsa asupra rasei umane pe pământ. Căci oamenii nu numai că nu au reușit să mențină slava Mea, ci au schimbat-o pentru imaginea Satanei. Oamenii nu prețuiesc venirea Mea, nici nu apreciază ziua slavei Mele. Ei nu sunt bucuroși să primească mustrarea Mea, cu atât mai puțin sunt ei dispuși să-Mi înapoieze slava, nici nu sunt dispuși să arunce otrava celui rău. Omenirea continuă să Mă înșele în același vechi mod, oamenii încă poartă zâmbete strălucitoare pe fețe și chipuri fericite în același vechi mod. Ei nu sunt conștienți de adâncimile întunericului care va coborî asupra omenirii după ce slava Mea îi va părăsi. În special, nu sunt conștienți că atunci când ziua Mea va veni asupra întregii omeniri, le va merge și mai greu decât oamenilor din vremea lui Noe, căci ei nu știu cât de întunecat a devenit Israelul când slava Mea a plecat de la el, pentru că omul uită în zori cât de dificil i-a fost să treacă prin bezna nopții. Când soarele se ascunde din nou și întunericul coboară asupra omului, el va boci din nou și își va scrâșni dinții în întuneric. Ați uitat, când slava Mea s-a depărtat de Israel, cât de greu a fost pentru israeliți să îndure acele zile de suferință? Acum este momentul în care vedeți slava Mea și este și momentul când împărtășiți ziua slavei Mele. Omul va boci în toiul întunericului când slava Mea va părăsi țara spurcată. Acum este ziua slavei când Îmi fac lucrarea și este și ziua în care scutesc omenirea de suferință, căci nu voi împărtăși cu ei vremurile de chin și necaz. Vreau doar să cuceresc complet omenirea și să îi înving cu totul pe cei răi ai omenirii.