Omul poate cunoaște faptele lui Dumnezeu doar dacă înțelege adevărul

Dumnezeu are suveranitate asupra sorții întregii omeniri și asupra tuturor lucrurilor din univers. Ce fapt văd oamenii cu privire la suveranitatea lui Dumnezeu? Acela că, oricât de mare este lumea sau oricât de vast universul, de la macroscopic la microscopic, Dumnezeu domnește suveran asupra tuturor lucrurile și orchestrează toate lucrurile. Oricare ar fi dorințele, ambițiile, cerințele omului sau direcția în care el este înclinat să se dezvolte, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, suveranitatea și orchestrările Lui nu sunt afectate câtuși de puțin de aceste lucruri. Care este principiul prin care Dumnezeu domnește suveran peste toate lucrurile și le orchestrează? Pe ce se bazează acest principiu? Care este scopul lui Dumnezeu în realizarea tuturor acestor lucruri? În jurul cărui lucru se învârte? (Se învârte în jurul planului de gestionare (planul mântuirii) al lui Dumnezeu.) Acest răspuns este corect; tot ceea ce face Dumnezeu se învârte în jurul planului Său de gestionare (planul mântuirii). Aceste cuvinte sunt puțin derutante, dar au o conotație mai profundă. Prin aceasta, vreau să spun că toată lucrarea pe care o face Dumnezeu nu este influențată de dorințele omului. Suveranitatea și orchestrările lui Dumnezeu; modul în care El orchestrează țările, popoarele sau grupurile etnice sau lucrurile pe care le rânduiește să se întâmple într-o anumită epocă nu sunt influențate de dorințele omului. Dumnezeu nu este limitat de timp, spațiu, regiune sau oameni. Tot ceea ce face El se desfășoară exact conform planului Său, pe care niciun om nu îl poate zădărnici sau tulbura. Indiferent dacă tu ești de acord sau nu, indiferent de dorințele subiective ale omenirii sau ale unui anumit grup etnic, niciun om sau lucru nu este capabil să tulbure, să distrugă sau să influențeze ceea ce Dumnezeu a decis să facă. Ce ați învățat din acest lucru? (Am învățat despre autoritatea lui Dumnezeu.) Aceasta este autoritatea lui Dumnezeu. Din momentul în care Dumnezeu a creat prima dată ființele umane și până când acestea au progresat pas cu pas, omenirea a cuprins aleșii lui Dumnezeu, neamurile și pe cei care sunt potrivnici lui Dumnezeu. Dumnezeu consideră toate aceste tipuri de oameni ca fiind ființe umane, dar există o diferență în modul în care Dumnezeu tratează aceste tipuri diferite de oameni? Își conduce Dumnezeu aleșii într-un mod deosebit? (Da, o face.) Dumnezeu îi tratează pe aleșii Lui în mod diferit de cum îi tratează pe ceilalți oameni. Dar, dintre aleșii lui Dumnezeu, unii sunt capabili să-L urmeze și să-L asculte, iar alții sunt neascultători și I se împotrivesc. Așadar, cum îi tratează Dumnezeu pe aceștia? Cum vede Dumnezeu atitudinea lor față de El? (Dumnezeu este milostiv și iubitor față de cei care Îl ascultă, dar atunci când oamenii sunt neascultători sau I se împotrivesc, El Își abate firea dreaptă asupra lor). Așa este. Indiferent dacă tu crezi că ești unul dintre aleșii lui Dumnezeu sau unul dintre adepții Săi sau că ai contribuit în vreun fel la lucrarea casei lui Dumnezeu, din perspectiva Lui, El nu Se uită la aceste lucruri exterioare. Dumnezeu are o fire dreaptă și are principii în tratarea oamenilor: cei care trebuie să fie judecați sunt judecați; cei care trebuie să fie pedepsiți sunt pedepsiți; iar cei care trebuie să fie distruși sunt distruși. De exemplu, ce vă frapează în legătură cu faptul că evreii au fost alungați din Iudeea, iar evanghelia Domnului Isus despre Împărăția Cerurilor a fost răspândită la neamuri? Conform noțiunilor și închipuirilor oamenilor și conform iudaismului, doar evreii sunt aleșii lui Dumnezeu. Ei sunt copiii prețioși ai lui Dumnezeu și oamenii de care Dumnezeu este cel mai atașat; ei sunt comoara ochilor Săi. Potrivit celor spuse de oameni, evreii sunt cei mai iubiți copii ai Săi, iar un părinte ar trebui să își alinte și să își protejeze copilul preferat și să nu îl lase să fie rănit sau compromis în vreun fel. Oamenii cred că, orice ar cere evreii prin rugăciune, Dumnezeu le va acorda acel lucru și le va oferi mai mult decât au cerut sau și-au închipuit. Dar oare asta e ceea ce a făcut Dumnezeu? (Nu, nu este.) Atunci, ce a făcut Dumnezeu? Întrucât evreii L-au răstignit pe o cruce pe Domnul Isus, Dumnezeu S-a înfuriat foarte tare și i-a făcut pe romani să trimită armate să cucerească Iudeea și să-i alunge pe evrei din patria lor. A fost o scenă plină de măceluri și carnagii; nenumărați oameni au murit și au curs râuri de sânge. Singura modalitate prin care mulți evrei au supraviețuit a fost să fugă în diferite țări din întreaga lume. Din aceste fapte, ce esență vedeți în firea lui Dumnezeu? (Că firea dreaptă a lui Dumnezeu nu tolerează ofensă.) Să nu începem prin a vorbi despre firea lui Dumnezeu, ci, mai întâi, să folosim oamenii ca exemplu. În viața reală, dacă cineva are un copil pe care îl iubește foarte mult și vrea ca acesta să moștenească proprietățile lui și tot ce are, ce va face? Pe de o parte, va fi strict cu el, pentru ca el să crească, să fie împlinit și să poată prelua responsabilitățile părinților săi. Dar, cel mai important, îl va proteja și nu-l va lăsa să ajungă în calea vreunui rău sau pericol. Scopul este ca acest copil să poată trăi și să moștenească tot ceea ce au părinții săi. Ce îi motivează pe oameni să facă toate acestea? Tratează oamenii în același mod copiii pe care nu îi iubesc sau străinii? Se comportă în același mod? (Nu, nu o fac.) Este evident că tot ceea ce fac oamenii pentru copilul pe care îl iubesc cel mai mult este motivat de egoism, sentimente și dorințe personale; aceste lucruri fac parte din esența naturii omului. Există adevăr în sentimentele și egoismul oamenilor? Există dreptate? (Nu, nu există.) Așa se manifestă omenirea. Dar uitați-vă la lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu–Dumnezeu a vrut ca aleșii Lui, evreii, să răspândească Evanghelia din Iudeea la toate popoarele neamurilor din întreaga lume–în Asia, Europa, Africa și America. Cum trebuiau să o răspândească? Dumnezeu a folosit o metodă prin care invadatorii străini au atacat și au ocupat pământurile evreiești, i-au alungat pe evreii care trăiau acolo, oamenii care răspândeau vestea despre Isus Mântuitorul și i-a făcut să-și piardă patria, fără să se mai întoarcă niciodată. Apoi, evreii s-au stabilit în diferite colțuri ale pământului, unde au supraviețuit și au început să răspândească Evanghelia lui Isus Mântuitorul, până când aceasta a ajuns treptat în toate țările lumii și în toate zările. Acest lucru dovedește un fapt: că lucrarea lui Dumnezeu este foarte practică. Unde se manifestă acest lucru în primul rând? În faptul că Dumnezeu a folosit o metodă foarte specială și neobișnuită pentru a-i îndemna pe israeliți să ajungă în toate aceste țări diferite și să răspândească Evanghelia Domnului Isus. Dacă i-ar fi lăsat pe israeliți să ia decizia de a se deplasa în fiecare țară, de a răspândi Evanghelia și de a mărturisi pentru Dumnezeu, ei nu ar fi putut să se determine să își abandoneze familiile și patria ancestrală. Este ca și cum Dumnezeu le-a dat un ghiont pentru a-i pune pe drumul lor, astfel încât să poată pleca să răspândească Evanghelia Domnului Isus. Acesta este prețul pe care Dumnezeu l-a plătit pentru Evanghelia Împărăției Cerurilor; i-a făcut pe aleșii Lui să dea piept cu războiul, măcelul și exilul. Evreii au fost forțați să rătăcească pe pământ fără casă, răspândind Evanghelia în fiecare țară. În ochii omului, aceste metode sunt insensibile, dar poate fi descrisă esența lui Dumnezeu ca fiind „insensibilă”? Evident că nu, deoarece nu este insensibilă. Asta pentru că nu există egoism sau sentimente în firea și esența lui Dumnezeu; El a făcut toate acestea pentru progresul întregii omeniri, astfel încât următorul pas de progres al omenirii să reușească și să se materializeze în deplină concordanță cu etapele planului de gestionare al lui Dumnezeu. Așadar, Dumnezeu trebuie să facă acest lucru; nu exista o altă cale. Etapele lucrării lui Dumnezeu progresaseră deja până în acest punct, iar acțiunile Sale aduseseră rezultate rapide și bune, așa că erau pe deplin adecvate. Privind la esența lui Dumnezeu, numai Dumnezeu putea face acest lucru, nicio altă țară sau rasă nu ar fi făcut-o. Firea lui Dumnezeu este dreaptă. Atitudinea lui Dumnezeu față de evrei ar trebui să ofere o oarecare luminare pentru aleșii lui Dumnezeu de astăzi. Omul a fost creat de Dumnezeu, iar Dumnezeu are iubire, afecțiune, milă și bunăvoință pentru om, dar când Dumnezeu le dă oamenilor o misiune, ce sunt oamenii în ochii lui Dumnezeu? Puteți înțelege acest nivel de semnificație? Unii oameni spun: „Din această perspectivă, oamenii nu au nicio valoare în ochii lui Dumnezeu. Sunt doar niște pioni. Tu doar mergi unde spune El și faci ceea ce spune El.” Sunt corecte aceste cuvinte? Nu sunt. La suprafață pare că așa stau lucrurile, dar de fapt nu este așa. Pentru a folosi cuvintele omului, atunci când Dumnezeu acționează, El nu se preocupă de atât de multe lucruri. El nu are gândirea tradițională sau noțiunile omului și nu este limitat de nimic. Tot ceea ce face Dumnezeu este eliberator, liberator, public, transparent și drept. Pe de o parte, El urmează pașii planului Său de gestionare (planul mântuirii), astfel încât totul să progreseze normal; pe de altă parte, face asta ca oamenii din viitor să poată progresa și înainta normal în mâinile lui Dumnezeu, conform planului Său de gestionare (planul mântuirii). Progresul omului este strâns legat de planul de gestionare (planul mântuirii) al lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu acționa în acest fel, suportând durerea de a renunța la ceva ce iubea pentru a face acest pas, ar fi fost dificil pentru om să progreseze chiar și puțin. De aceea spun că Dumnezeu Se gândește bine la fiecare alegere pe care o ia, la fiecare pas pe care îl face și la fiecare lucru din lucrarea Sa de gestionare; aceasta conține puterea, autoritatea și înțelepciunea Sa. Există întotdeauna unele lucruri pe care Dumnezeu le face și pe care oamenii nu le înțeleg. De ce nu pot ei să înțeleagă? Pentru că oamenii au noțiuni. Unele dintre aceste noțiuni sunt închipuiri, unele sunt influențate de cultura și gândirea tradiționale ale omului, iar altele sunt dorințele și judecățile egoiste ale omului. Aceste lucruri influențează felul în care omul Îl înțelege pe Dumnezeu, precum și părerea acestuia despre El.

La ce concluzie puteți ajunge cu privire la faptul că evreii au fost alungați din Iudeea? (Că Dumnezeu nu are o inimă egoistă ca a oamenilor. Tot ceea ce face Dumnezeu este drept și pentru progresul întregii omeniri). Dacă ai fi în această situație și ar avea loc un măcel, râuri de sânge, ruina și moartea s-ar abate asupra gospodăriei tale, iar familia ta ar fi sfâșiată, ce ai înțelege din asta? (În funcție de umanitatea noastră și de gradul în care am fost corupți de către Satana, este posibil să avem o mulțime de neînțelegeri, resentimente și interpretări greșite, dar acum, prin părtășia lui Dumnezeu, ne dăm seama că în tot ceea ce face Dumnezeu există un sens și voia Sa. Oricât de multă suferință experimentăm, ar trebui să ne supunem de bunăvoie tuturor orchestrărilor lui Dumnezeu și să facem tot ce ne stă în putință pentru a coopera cu El, împărtășind și mărturisind despre lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă). În fața acestor fapte, mai are omul de ales? Omul nu are dreptul de a alege ceea ce Dumnezeu decide să facă. După ce au auzit aceste cuvinte, mai simt oamenii că Dumnezeu este iubire? Ei se descurajează și spun: „Dacă oamenii nu au de ales în fața acestor fapte, atunci ce rol anume joacă oamenii în lucrarea planului de gestionare a lui Dumnezeu?” Știți? (Noi suntem ființe create.) Nu sunteți doar ființe create; voi acționați ca niște contraste. Sunteți obiectul judecății și mustrării lui Dumnezeu, dar, mai mult decât atât, sunteți obiectele mântuirii Sale. Acesta este rolul vostru. Care este funcția voastră în calitate de ființe create? Acest lucru se referă la practica și datoria unei persoane. Ești o ființă creată, iar dacă Dumnezeu ți-a dat darul de a cânta, iar casa lui Dumnezeu rânduiește ca tu să cânți, atunci trebuie să cânți bine. Dacă tu ai darul evanghelizării, iar casa lui Dumnezeu rânduiește ca tu să mergi să răspândești Evanghelia, atunci trebuie să mergi să răspândești bine Evanghelia. Atunci când aleșii lui Dumnezeu te vor alege ca lider, tu trebuie să preiei însărcinarea de lider și să îndrumi aleșii lui Dumnezeu să-I mănânce și să-I bea cuvintele, să aibă părtășie despre adevăr și să pătrundă în realitate. Făcând acest lucru, îți vei fi îndeplinit bine datoria. Însărcinarea pe care Dumnezeu o dă omului este extrem de importantă și semnificativă! Așadar, cum ar trebui să-ți asumi această însărcinare și să-ți îndeplinești rolul? Aceasta este una dintre cele mai mari probleme cu care te confrunți și trebuie să alegi. Ai putea spune că acesta este un moment crucial care decide dacă tu poți obține adevărul și dacă poți fi desăvârșit de Dumnezeu. Dacă acționezi după voia ta și comiți tot felul de atrocități, nu numai că nu vei îndeplini însărcinarea de la Dumnezeu, dar vei tulbura și lucrarea casei lui Dumnezeu. În consecință, va fi necesar să fii pedepsit, la fel ca Pavel. Când Dumnezeu îți spune să mergi să faci ceva, care este rolul tău atunci? Este de a face sarcina bine și de a nu o face de mântuială. Făcând acest lucru, faci bine un serviciu. Indiferent de serviciul pe care Dumnezeu îți spune să îl faci, trebuie să îl faci bine și cu ascultare. Făcând acest lucru, tu ești o persoană care ascultă și se supune. Dacă nu faci un serviciu în mod onest, dacă ai întotdeauna intenții ascunse și vrei să conduci ca un rege, atunci ești o satană și un antihrist și trebuie să fii pedepsit. Unii oameni nu înțeleg adevărul și nici nu îl urmăresc; ei fac eforturi numai în munca lor. Care este atunci rolul lor de ființe create? Doar să lucreze și să slujească. Rezumați, așadar, care sunt îndatoririle precise pe care ar trebui să le îndeplinească ființele create în ochii lui Dumnezeu și ce asemănare umană ar trebui să trăiască. Acest lucru se referă la practica voastră. Conform noțiunilor și închipuirilor omului, în ochii lui Dumnezeu, El este atașat de ființele create, se îngrijește de ele, le protejează, are grijă de ele și le acordă har. Apoi le disciplinează, le emondează și le tratează, le iubește în inima Sa și le ține în mâinile Sale. În cele din urmă, Dumnezeu are intenția unică de a le desăvârși, de a le asigura siguranța și de a Se asigura că nu li se întâmplă nimic până când nu sunt desăvârșite. Pentru ei, asta sunt ființele create în ochii lui Dumnezeu. Când oamenii experimentează acest lucru, ei se gândesc: „Dumnezeu este extrem de încântător! Cât de măreț este Dumnezeul nostru! El este atât de vrednic de iubirea noastră! Dumnezeu este milostiv și iubitor! Dumnezeu este minunat!” Dar dacă compari acest lucru cu faptele, sunt acestea singurele moduri în care Dumnezeu tratează ființele create? (Nu, nu sunt.) Atunci cum îi tratează Dumnezeu pe oameni? Ce alte noțiuni și închipuiri au oamenii despre atitudinea pe care o are Dumnezeu față de modul în care îi tratează pe oameni? Există unele pe care oamenii nu le pot accepta? Fără îndoială, este vorba despre judecata, mustrarea, încercările, rafinarea, emondarea, disciplinarea, privarea de la Dumnezeu și felul în care El tratează oamenii. Ce fel de oameni sunt cei care nu pot accepta judecata și mustrarea de la Dumnezeu? Ați putea spune că sunt oameni care nu acceptă adevărul și categoric ați putea spune că oamenii care nu acceptă adevărul sunt non-credincioși. Dacă o persoană nu poate accepta judecata și mustrarea de la Dumnezeu, atunci ea nu poate accepta lucrarea lui Dumnezeu. Care este natura acestei probleme? Faptul că nu acceptă adevărul și respinge lucrarea lui Dumnezeu. Astfel de oameni nu vor avea parte decât de dezastre și pedeapsă. Indiferent ce fel de persoană ești, dacă tu crezi în Dumnezeu, dar nu accepți adevărul, nu poți fi mântuit. După ce o persoană începe să creadă în Dumnezeu, indiferent de mediul cu care Dumnezeu o înconjoară pentru a o expune, în timpul procesului de expunere, poate ea să vadă binecuvântările, harul, grija sau protecția lui Dumnezeu? (Nu, nu poate.) La suprafață nu poate să o vadă, dar după ce va trece prin încercări și rafinare va putea să o vadă? Cu siguranță va putea. Așadar, există mulți oameni care pot vedea protecția și binecuvântările lui Dumnezeu după ce experimentează judecata și pedeapsa de la El. Dar oamenii care nu iubesc adevărul nu pot vedea deloc aceste lucruri. Ei încă se agață de noțiunile și închipuirile lor și sunt plini de ostilitate și răzvrătire față de Dumnezeu. Aceștia sunt genul de oameni care sunt non-credincioși, răi și antihriști. Tot ceea ce fac ei este un exemplu de „așa nu”. Pavel este un exemplu. Ce văd oamenii când se uită la Pavel? (Că Pavel a fost pe calea unui antihrist și că povestea lui ne servește drept avertisment.) Pavel nu a urmărit adevărul. El a crezut în Dumnezeu doar pentru că a căutat un viitor și o destinație pentru trupul său. A căutat doar să obțină recompense și o coroană. Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte, l-a disciplinat, l-a luminat și l-a iluminat atât de mult și totuși el nu a ascultat de Dumnezeu și nu a acceptat adevărul. Întotdeauna a fost neascultător și s-a împotrivit lui Dumnezeu și, în cele din urmă, a devenit un antihrist și a fost condamnat și pedepsit. Pavel servește drept exemplu a ceea ce nu trebuie să faci. Analizând exemplul lui Pavel ca arhetip al antihristului, putem vedea că Pavel se afla pe o cale de împotrivire față de Dumnezeu și pe o cale de distrugere. Mulți oameni au învățat din acest lucru și au beneficiat de pe urma lui. Ei au pășit pe calea urmăririi adevărului și pe calea corectă a unui credincios. Care este voia lui Dumnezeu pentru oamenii care pot accepta adevărul și care au beneficiat de pe urma lecției lui Pavel? (Mântuirea și iubirea.) Apoi, ce aspect al firii lui Dumnezeu pot vedea oamenii din expunerea, judecata și condamnarea lui Pavel de către Dumnezeu? (Firea cea dreaptă a lui Dumnezeu.) Apoi, în ochii lui Dumnezeu, ce devenise Pavel, ca ființă creată? El devenise un obiect de slujire. Oamenii sunt cu toții ființe create, atât cei care beneficiază, cât și cei care sunt expuși. Cu toate acestea, Dumnezeu tratează aceste două tipuri de oameni complet diferit. În realitate, în ochii lui Dumnezeu, aceste două tipuri de oameni sunt amândouă la fel de lipsite de valoare ca furnicile și viermii, dar Dumnezeu le tratează diferit unul de celălalt. Aceasta este firea dreaptă a lui Dumnezeu. Pe ce se bazează atitudinea diferită a lui Dumnezeu față de aceste două tipuri de oameni? (Se bazează pe calea pe care ei o urmează.) Se bazează pe modul în care o persoană se manifestă, pe esența ei, pe atitudinea ei față de adevăr și pe calea pe care merge o persoană. La exterior, se pare că Dumnezeu nu are empatie pentru om, că este lipsit de emoții și că acțiunile Sale sunt crude. Conform noțiunilor și închipuirilor omului, oamenii se gândesc: „Dumnezeu nu ar fi trebuit să-l trateze pe Pavel în felul acesta. Pavel făcuse atât de multe și suferise atât de mult. În plus, el Îi era extrem de loial lui Dumnezeu. De ce l-a tratat Dumnezeu în felul acesta?” Este corect ca oamenii să spună acest lucru? Este în concordanță cu adevărul? În ce fel era Pavel atât de loial sau devotat lui Dumnezeu? Nu cumva răstălmăcesc ei adevărul? Pavel era loial și devotat obținerii de binecuvântări pentru el însuși. Este aceasta loialitate față de Dumnezeu? Atunci când oamenii nu înțeleg adevărul, nu pot vedea clar esența unei probleme și vorbesc orbește pe baza sentimentelor lor, nu se răzvrătesc ei împotriva lui Dumnezeu și nu I se împotrivesc? Nu e de mirare că toată lumea îl adoră pe Pavel! Cei care îi aparțin Satanei îl adoră întotdeauna pe Satana și chiar vorbesc în numele lui Satana pe baza emoțiilor lor. Acest lucru înseamnă că, deși oamenii pot părea că s-au despărțit de Satana, ei rămân legați. De fapt, atunci când oamenii vorbesc pentru Satana, ei vorbesc și pentru ei înșiși. Oamenii îl simpatizează pe Pavel pentru că sunt ca el și se află pe aceeași cale cu el. Potrivit bunului simț al omului, Dumnezeu nu ar fi trebuit să-l trateze pe Pavel în acest fel, dar ceea ce a făcut El a fost exact opusul rațiunii umane. Aceasta este firea dreaptă a lui Dumnezeu și acesta este adevărul. Dacă o persoană vorbește în conformitate cu bunul simț al omului, ar putea spune: „Chiar dacă Pavel nu a realizat prea multe, el a depus multă muncă și efort. Ar fi trebuit să fie cruțat doar din cauza numărului de ani în care a suferit. Chiar dacă ar fi fost doar un făcător de servicii, ar fi fost în regulă. Nu ar fi trebuit să fie pedepsit sau trimis în iad.” Acestea sunt raționamente și sentimente ale omului – acesta nu este adevărul. Care este cel mai încântător aspect al lui Dumnezeu? Faptul că El nu are bunul simț al omului. Tot ceea ce face El este în conformitate cu adevărul și cu esența Sa. El revelează o fire dreaptă. Dumnezeu nu ține cont de dorințele tale subiective, nici de faptele obiective pe care le-ai săvârșit. Dumnezeu determină ce fel de persoană ești pe baza a ceea ce faci, a ceea ce dezvălui și a căii pe care mergi, iar apoi Își asumă atitudinea potrivită față de tine. Așa a venit sfârșitul lui Pavel. Privind chestiunea lui Pavel, se pare că Dumnezeu era lipsit de iubire. Petru și Pavel erau amândoi ființe create, dar în timp ce Dumnezeu l-a lăudat și l-a binecuvântat pe Petru, El l-a expus, l-a analizat, l-a judecat și l-a condamnat pe Pavel. Nu poți vedea iubirea lui Dumnezeu în felul în care a decis sfârșitul lui Pavel. Așadar, pe baza a ceea ce i s-a întâmplat lui Pavel, ai putea spune că Dumnezeu nu iubește? Nu, nu poți, pentru că Dumnezeu l-a disciplinat de multe ori, l-a luminat, dându-i multe șanse să se pocăiască, dar Pavel a refuzat cu încăpățânare și a mers pe calea împotrivirii față de Dumnezeu. Așa că, în cele din urmă, Dumnezeu l-a condamnat și l-a pedepsit. Privind superficial această chestiune, se pare că oamenii nu au un cuvânt de spus în lucrarea și mântuirea lui Dumnezeu. Deși Dumnezeu nu intervine în alegerile oamenilor, dacă o persoană alege calea căutării binecuvântărilor, Dumnezeu o va condamna și pedepsi. Se pare că Dumnezeu nu îi lasă pe oameni să își aleagă propria cale, că El le permite doar să aleagă calea urmăririi adevărului și că dacă o persoană este judecată, purificată sau desăvârșită, totul depinde de Dumnezeu. Oare a vedea lucrarea lui Dumnezeu în acest fel și a-L eticheta pe Dumnezeu în acest fel nu este o greșeală absurdă și absolut ridicolă? Omul nu este deloc conștient de faptul că firea lui Dumnezeu este dreaptă și sfântă; el alege întotdeauna să își urmeze propria cale – calea de împotrivire față de Dumnezeu, dar nu vrea să accepte judecata sau condamnarea de la Dumnezeu. Acest lucru este total nerezonabil! Sunt mulți oameni care gândesc: „Oamenii nu pot alege singuri cum îi tratează Dumnezeu, ce misiune le dă Dumnezeu, slujba pe care îi pune să o facă sau datoria pe care îi pune să o îndeplinească. În cele din urmă, oricine alege să meargă pe propria cale este condamnat. Dumnezeu te binecuvântează și te laudă doar dacă alegi calea pe care El te conduce și dacă alegi calea urmăririi adevărului.” Unii oameni consideră că Dumnezeu este nedrept și că intervine în liberul arbitru al oamenilor. Dar este aceasta realitatea? (Nu.) Dumnezeu face toate acestea în conformitate cu principiul. Atunci când nu înțelegi faptele și adevărul, e ușor să-L înțelegi greșit și să-L judeci pe Dumnezeu, dar atunci când înțelegi faptele și adevărul, te vei gândi că aceste neînțelegeri sunt cu totul lipsite de valoare și demne de dispreț și că nu ar trebui să vadă niciodată lumina zilei. În acel moment, tu vei ști că tot ceea ce face Dumnezeu este corect. Oamenii nu pot vedea acest lucru pentru că sunt prea egoiști și nesăbuiți. Ei nu înțeleg adevărul și nu pot vedea lucrurile clar, așa că Îl etichetează pe Dumnezeu în funcție de noțiunile și închipuirile lor. Odată ce vei înțelege acest lucru, nu-l vei mai apăra pe Pavel și nu-L vei mai înțelege greșit pe Dumnezeu. Vei spune: „Ceea ce face Dumnezeu este pe deplin corect. Oamenii sunt cei care sunt corupți. Ei au mintea îngustă și sunt nesăbuiți. Ei nu pot vedea clar situațiile. Indiferent dacă o persoană vede firea dreaptă a lui Dumnezeu sau dacă vede iubirea Lui din această chestiune, tot ceea ce face Dumnezeu este corect și este o manifestare a firii și esenței Sale drepte. Totul este în conformitate cu adevărul și nu este greșit!” Astăzi, când Dumnezeu lucrează în voi și vă mântuiește, ce cale ar trebui să alegeți? Vă influențează Dumnezeu? Ce alegere ar trebui să faceți? Ar trebui să învățați din greșelile lui Pavel? Ar trebui să fiți ca Petru și să urmați calea urmăririi adevărului? Cum abordați această chestiune? Depinde dacă înțelegeți adevărul. Ce probleme va rezolva înțelegerea adevărului? Scopul înțelegerii adevărului este de a înlătura firea coruptă și diferitele dificultăți ale omului. Atunci când te confrunți cu probleme care nu pot fi rezolvate sau cu oameni, evenimente și lucruri care nu corespund cu noțiunile tale, adevărul va începe să își îndeplinească funcția în tine. Așadar, cum te ajută cazul lui Pavel în ceea ce privește pătrunderea ta în viața și alegerea căii pe care să mergi? (Ne poate impulsiona să venim în fața lui Dumnezeu și să reflectăm asupra noastră.) (Poate dărâma ziduri și elimina neînțelegerile dintre Dumnezeu și om). Asta pe de o parte. Ați câștigat ceva din această discuție. Cel mai important lucru pe care trebuie să-l înțelegeți este semnificația alegerii căii de a urmări adevărul și motivul pentru care Dumnezeu îi laudă și îi binecuvântează pe cei care o fac. Înțelegerea răspunsului la această întrebare este crucială.

Tocmai am menționat cum evreii au fost trimiși în exil și au ajuns în toate țările lumii. Ce văd oamenii despre acest fapt? Ce adevăr înțeleg ei? Acest eveniment ar trebui să îi facă pe oameni să reflecteze puțin. În primul rând, asupra modului în care oamenii ar trebui să practice și, în al doilea rând, ca ei să înțeleagă firea lui Dumnezeu prin acest eveniment. Să vorbim mai întâi despre modul în care oamenii ar trebui să practice în aceste circumstanțe. Nimic din ceea ce face Dumnezeu nu este influențat de dorințele omului; Dumnezeu are propriul plan și propriile principii pentru a face lucrurile. Așadar, ce atitudine ar trebui să aibă oamenii? Indiferent de situația pe care o întâlnesc sau dacă aceasta se potrivește cu noțiunile lor, oamenii nu ar trebui să fie niciodată în contradicție cu Dumnezeu. Unii oameni spun: „Chiar dacă sunt neascultător și mă împotrivesc lui Dumnezeu, nu este suficient că îmi fac datoria?” Ce fel de atitudine este aceasta? Este în mod evident inacceptabilă. Aceasta nu este ascultare adevărată. Atunci, cum anume ar trebui ca oamenii să practice „să nu fie în contradicție cu Dumnezeu” și să acționeze în consecință? Există două principii de practică: primul este de a căuta în mod proactiv voia lui Dumnezeu, ce adevăruri ar trebui să înțeleagă oamenii și cum să coopereze și să îndeplinească însărcinarea lui Dumnezeu – aceasta este partea activă a ceea ce ar trebui să facă oamenii. Al doilea este să analizezi și să recunoști unde ai neînțelegeri despre Dumnezeu, nu ești ascultător față de El, ai noțiuni și închipuiri și lucruri care nu sunt compatibile cu El. Astfel te vei asigura că vei fi capabili să practici cu acuratețe adevărul în timpul datoriei tale, să faci lucrurile conform principiilor, să duci la bun sfârșit însărcinarea de la Dumnezeu și să fii lăudat de Dumnezeu. Sunt aceste principii de practică simple? (Da, sunt.) Ce vreau să spun prin „simple”? Că logica și cuvintele sunt relativ clare; „unu” înseamnă unu, iar „doi” înseamnă doi; de îndată ce le auzi, știi cum să le practici. Cu toate acestea, punerea efectivă în practică nu este atât de simplă, deoarece oamenii au firi corupte. Ei dezbat mereu lucrurile și au o mulțime de închipuiri și noțiuni, precum și neînțelegeri despre Dumnezeu. Oamenii trebuie să analizeze aceste lucruri și să accepte judecata și mustrarea de la Dumnezeu, dar acest lucru îi face pe oamenii lipsiți de înțelegere spirituală să născocească noțiuni noi: „Oamenii spun cu toții că Dumnezeu este iubire, atunci de ce Dumnezeu expune și judecă mereu gândurile și noțiunile oamenilor? Nu pot vedea iubire în Dumnezeu; văd doar că fire lui Dumnezeu nu tolerează ofensă.” Nu este aceasta una dintre noțiunile omului? Dacă, așa cum reiese din noțiunile și închipuirile oamenilor corupți, Dumnezeu ar fi arătat întotdeauna doar milă și bunătate în timpul dezvoltării întregii omeniri și niciodată dreptate sau mânie, ar fi putut omul să supraviețuiască până în prezent? (Nu, nu ar fi putut.) Omul ar fi fost devorat de Satana cu mult timp în urmă. Atunci când tratează problemele demonilor și ale lui Satana, precum și ale oamenilor corupți care I se împotrivesc lui Dumnezeu, ceea ce Dumnezeu afișează și modul în care Se manifestă nu este iubirea de care vorbesc oamenii, ci mai degrabă o fire dreaptă; este ură, dezgust, judecată, mustrare, pedeapsă și distrugere. Numai prin aceasta Dumnezeu poate arăta că firea Sa este dreaptă, sfântă și nu tolerează ofensă; îl poate rușina pe deplin pe Satana și poate proteja în mod eficient adevărata umanitate. Acesta este modul în care Dumnezeu a condus întotdeauna omenirea și a mântuit-o în același timp.

Oamenii trebuie să analizeze frecvent orice lucru din inima lor care este incompatibil cu Dumnezeu sau care reprezintă o înțelegere greșită a Lui. Cum apar neînțelegerile? De ce Îl înțeleg oamenii greșit pe Dumnezeu? (Pentru că le afectează interesele.) După ce oamenii văd faptele despre exilul evreilor din Iudeea, se simt răniți și spun: „La început, Dumnezeu i-a iubit foarte mult pe israeliți. El i-a scos din Egipt și i-a condus prin Marea Roșie, le-a dat mană din ceruri și apă de izvor de băut, apoi le-a dat personal legi pentru a-i conduce și i-a învățat cum să trăiască. Iubirea lui Dumnezeu pentru om era debordantă – oamenii care au trăit atunci erau atât de binecuvântați! Cum a putut atitudinea lui Dumnezeu să se întoarcă la o sută optzeci de grade într-o clipită? Unde a dispărut toată iubirea Lui?” Sentimentele oamenilor nu pot trece peste acest lucru și ei încep să se îndoiască, spunând: „Dumnezeu este sau nu este iubire? De ce nu mai este vizibilă atitudinea Sa inițială față de israeliți? Iubirea Lui a dispărut fără urmă. Mai are El vreun strop de iubire?” De aici începe neînțelegerea oamenilor. Care este contextul în care oamenii își formează neînțelegeri? Să fie oare din cauză că acțiunile lui Dumnezeu nu sunt compatibile cu noțiunile și închipuirile oamenilor? Este acest fapt ceea ce îi determină pe oameni să-L înțeleagă greșit pe Dumnezeu? Nu cumva motivul pentru care oamenii Îl înțeleg greșit pe Dumnezeu este faptul că ei limitează definiția iubirii Sale? Ei se gândesc: „Dumnezeu este iubire. Prin urmare, El ar trebui să aibă grijă de oameni, să-i protejeze și să-i copleșească cu har și binecuvântări. Asta este iubirea lui Dumnezeu! Îmi place când Dumnezeu îi iubește pe oameni în acest fel. Am putut vedea cât de mult i-a iubit Dumnezeu pe oameni mai ales atunci când i-a condus prin Marea Roșie. Oamenii de atunci au fost atât de binecuvântați! Aș vrea să pot fi unul dintre ei!” Atunci când ești îndrăgostit de această poveste, tratezi iubirea pe care Dumnezeu a manifestat-o în acea clipă ca pe cel mai înalt adevăr și ca pe unicul reper al esenței Sale. Limitezi definiția Lui în inima ta și tratezi tot ceea ce a făcut Dumnezeu în acel moment ca fiind cel mai înalt adevăr. Crezi că aceasta este cea mai încântătoare latură a lui Dumnezeu și cea care îi obligă cel mai mult pe oameni să-L respecte și să se teamă de El și că aceasta este iubirea lui Dumnezeu. În realitate, acțiunile lui Dumnezeu în sine au fost pozitive, dar din cauza definițiilor tale limitate, ele au devenit noțiuni în mintea ta și baza în care Îl definești pe Dumnezeu. Ele te fac să înțelegi greșit iubirea lui Dumnezeu, ca și cum nu ar exista nimic altceva decât milă, grijă, protecție, îndrumare, har și binecuvântări – că doar atât este iubirea lui Dumnezeu. De ce prețuiești atât de mult aceste aspecte ale iubirii? Oare pentru că sunt legate de interesele tale? (Da, de asta.) De care interese sunt legate? (Plăcerile trupului și o viață confortabilă.) Când oamenii cred în Dumnezeu, ei vor să obțină aceste lucruri de la El, dar nu și alte lucruri. Oamenii nu vor să se gândească la judecată, mustrare, încercări, rafinare, suferință pentru Dumnezeu, renunțare la lucruri și jertfire sau chiar la sacrificarea propriei vieți. Oamenii vor doar să se bucure de iubirea, grija, protecția și călăuzirea lui Dumnezeu, așa că ei definesc iubirea lui Dumnezeu ca fiind singura caracteristică a esenței Sale și singura Sa esență. Oare lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu atunci când i-a condus pe israeliți pe Marea Roșie nu au devenit sursa noțiunilor oamenilor? (Da, au devenit.) Au alcătuit un context în care oamenii și-au format noțiuni despre Dumnezeu. Dacă și-au format noțiuni despre Dumnezeu, atunci pot ei să ajungă la o înțelegere adevărată a lucrării și firii lui Dumnezeu? Este evident că nu numai că nu le vor înțelege, dar le vor interpreta greșit și își vor forma noțiuni despre ele. Acest lucru dovedește că înțelegerea omului este prea îngustă și nu este o înțelegere adevărată. Pentru că nu este adevărul, ci mai degrabă un tip de iubire și înțelegere pe care oamenii o citesc în Dumnezeu pe baza propriilor noțiuni, închipuiri, dorințe egoiste și analize; nu este compatibilă cu adevărata esență a lui Dumnezeu. În ce alte moduri îi iubește Dumnezeu pe oameni în afară de milă, mântuire, grijă, protecție și ascultarea rugăciunilor lor? (Prin certare, disciplină, emondare, tratare, judecată, mustrare, încercări și rafinare). Corect. Dumnezeu Își arată iubirea în foarte multe moduri: prin lovire, disciplinare, reproș și cu judecată, mustrare, încercări, rafinare și așa mai departe. Toate acestea sunt aspecte ale iubirii lui Dumnezeu. Doar această perspectivă este cuprinzătoare și în concordanță cu adevărul. Dacă înțelegi acest lucru, atunci când te analizezi și îți dai seama că ai neînțelegeri cu privire la Dumnezeu, oare nu ești atunci capabil să-ți recunoști greșeala și să faci o treabă bună reflectând asupra locului în care ai greșit? Nu te poate ajuta acest lucru să-ți înlături neînțelegerile despre Dumnezeu? (Ba da, poate.) Pentru a realiza acest lucru, trebuie să cauți adevărul. Atât timp cât oamenii caută adevărul, ei pot elimina neînțelegerile pe care le au despre Dumnezeu și, odată ce și-au eliminat neînțelegerile despre El, se pot supune tuturor rânduielilor lui Dumnezeu. Dacă ești capabil să-ți elimini neînțelegerile despre Dumnezeu, atunci când te vei uita la exilul evreilor din Iudeea, vei spune: „Atitudinea lui Dumnezeu față de oameni, față de ființele create de El, nu este doar una de iubire, ci El conduce și prin lovire și exil. Oamenii nu ar trebui să-și dea de ales în atitudinea lor față de Dumnezeu; aceasta ar trebui să fie una de supunere, nu de împotrivire.” Din perspectiva noțiunilor și a închipuirilor omului, atitudinea lui Dumnezeu față de evrei părea nepăsătoare, dar, dacă o privim acum, Dumnezeu a făcut o treabă incredibilă; tot ceea ce a arătat a fost o fire dreaptă. Dumnezeu poate acorda har și binecuvântări oamenilor și le poate da pâinea cea de toate zilele, dar poate, de asemenea, să le ia toate acestea. Acestea sunt autoritatea, esența și firea lui Dumnezeu.

Mulți oameni au noțiuni despre exilul evreilor din Iudeea, dar cei care caută adevărul pot obține luminare din acest eveniment. Dacă o persoană are capacitatea de a înțelege, atunci acest eveniment o va face să vadă că firea dreaptă a lui Dumnezeu nu tolerează ofensă. Dar unii oameni nu au capacitatea de a înțelege. Dacă ei simt că ceea ce a făcut Dumnezeu nu corespunde noțiunilor lor, ar trebui mai întâi să fie de acord că Dumnezeu este drept și că firea Sa nu tolerează ofensă; acest lucru este sigur. Apoi, ei ar trebui să se roage, să caute adevărul și să se uite la ceea ce au făcut evreii de au ofensat firea lui Dumnezeu și I-au atras mânia. Numai în acest fel oamenii își pot înlătura complet noțiunile, pot ajunge să înțeleagă firea lui Dumnezeu prin acest eveniment și se pot supune orchestrărilor și rânduielilor lui Dumnezeu. Nu este o sarcină ușoară pentru oameni să înțeleagă adevărul. Indiferent dacă te-ai bucurat anterior de harul și binecuvântările lui Dumnezeu, dacă ai lucrat prin acceptarea îndrumării și însărcinării de la El, dacă ai oferit lucruri sau ai renunțat la ceva – chiar dacă oamenii consideră că ai adus un fel de contribuție, în niciun caz nu ar trebui să consideri aceste lucruri drept capital. Acesta este primul lucru. Al doilea lucru este că nu ar trebui să vezi niciodată aceste lucruri ca pe niște jetoane cu care să-L poți șantaja pe Dumnezeu și pe care le poți folosi pentru a dicta modul în care El te tratează. Cel mai important lucru este ca, atunci când cuvintele și atitudinea lui Dumnezeu față de tine nu se potrivesc cu noțiunile tale sau contravin bunelor maniere, tu să nu te împotrivești sau să te opui Lui. Acesta este cel de-al treilea lucru. Poți să realizezi aceste trei lucruri? Aceste trei lucruri țin de realitate. Este ușor ca aceste stări să apară la oameni? (Da, este.) De ce apar aceste stări la oameni? De ce se manifestă ele în acest mod? Dumnezeu gestionează întreaga rasă umană și domnește suveran peste toate lucrurile, dar consideră Dumnezeu aceste lucruri ca fiind capital? Își asumă Dumnezeu meritul pentru ele? Se manifestă Dumnezeu spunând: „Am făcut toate aceste lucruri mărețe pentru voi. De ce nu-Mi mulțumiți?” (Nu, nu o face.) Dumnezeu nu are aceste lucruri în minte. Atunci, de ce așteaptă omul ca Dumnezeu să-i acorde merite pentru fiecare lucru mărunt la care renunță sau pe care îl sacrifică sau pentru fiecare mică contribuție pe care o aduce? De ce se manifestă și se expune omul în acest fel? Răspunsul este simplu. Pentru că firea omului este coruptă. De ce nu Se manifestă sau nu Se expune Dumnezeu în acest fel? Pentru că esența lui Dumnezeu este adevărul, iar adevărul este sfânt. Acesta este răspunsul. Oamenii se manifestă și se expun în acest fel pentru că au firi corupte. Poate fi rezolvată această problemă? Pot cele trei lucruri pe care tocmai le-am menționat să rezolve această problemă? (Da, pot.) Niciunul dintre cele trei lucruri pe care le-am menționat nu este ușor de pus în practică, dar există o soluție. După ce au auzit aceste trei lucruri, oamenii s-ar putea gândi: „Nu avem voie să facem asta și nu avem voie să facem cealaltă. Trebuie să fim doar marionete fără minte.” Așa stau lucrurile? (Nu, nu așa stau.) Atunci cum stau? Să vă spun Eu: Dumnezeu nu te lasă să faci aceste lucruri, ca să te protejeze. Acesta este primul lucru. Metoda ta de urmărire nu este în concordanță cu adevărul și nu este calea corectă. Nu repeta greșelile oamenilor dinaintea ta. Dacă tratezi lucrurile la care renunți și pe care le sacrifici ca pe un capital și jetoane pe care le poți încasa, iar apoi, când atitudinea lui Dumnezeu față de tine este contrară dorințelor tale, te împotrivești Lui, atunci atitudinea ta nu este în conformitate cu adevărul, nu are deloc umanitate și nu este corectă. Chiar dacă ai o mie de motive, atitudinea ta este totuși greșită; ea nu este compatibilă cu adevărul în niciun fel și echivalează cu a te împotrivi lui Dumnezeu. Nu este atitudinea pe care ar trebui să o aibă o persoană. Acesta este al doilea lucru. Al treilea lucru este că, dacă te agăți de această atitudine, nu vei înțelege sau câștiga niciodată adevărul. Nu numai că nu vei obține adevărul, dar te vei face pe tine însuți să ieși în pierdere; vei pierde demnitatea și datoria pe care ar trebui să le aibă o ființă creată. Dacă tu te gândești: „Rămân la atitudinea mea și nimeni nu poate face nimic în privința asta! Eu cred că am dreptate, așa că voi rămâne la ceea ce gândesc. Gândirea mea se potrivește cu bunul simț și cu politețea, așa că o voi susține până la capăt!” A rămâne la un lucru atât de neclintit nu-ți va aduce niciun beneficiu. Dumnezeu nu-Și va schimba atitudinea din cauza hotărârii tale sau pentru că tu te ții cu dinții de ceva. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu Își va schimba niciodată atitudinea doar pentru că tu rămâi la a ta. Dimpotrivă, Dumnezeu își va asuma față de tine o atitudine pe măsura răzvrătirii și a împotrivirii tale neclintite. Acesta este al patrulea lucru și cel mai important. Există ceva ce nu înțelegeți despre aceste patru lucruri? Este vreunul dintre lucrurile pe care le-am menționat doar cuvinte goale, care nu se potrivesc cu starea reală a omului și care nu sunt de niciun ajutor pentru partea practică a vieții omului? (Nu, toate sunt de ajutor.) Este vreunul dintre aceste lucruri doar teorii goale, mai degrabă decât căi de practică? (Nu.) Sunt aceste patru lucruri utile în ceea ce privește modul în care oamenii ar trebui să pătrundă în realitățile adevărului în viața lor de zi cu zi? (Da, sunt.) Dacă înțelegeți clar aceste patru lucruri, le puneți în practică și le experimentați, relația voastră cu Dumnezeu va rămâne normală. Aceste patru lucruri te vor proteja în timpul diferitelor ispite sau atunci când te confrunți cu tot felul de oameni, evenimente și lucruri. Atunci când te afli într-o stare de răzvrătire, gândește-te la aceste aspecte ale adevărului, compară-te cu ele și practică în consecință. Dacă, la început, nu reușești să le pui în practică, ar trebui să te rogi și, în același timp, să recunoști de ce Dumnezeu a acționat așa cum a făcut-o. De asemenea, ar trebui să reflectezi și să recunoști ce stări și manifestări corupte ai care te fac să nu poți practica sau să nu te supui. Dacă ești capabil să cauți adevărul în acest fel, starea ta va rămâne normală și vei intra în mod natural în aceste realități ale adevărului.

Oricare ar fi problema, dacă nu înțelegi adevărul, fie vei acționa pe baza noțiunilor și închipuirilor, fie vei fi neascultător și ostil. E un lucru sută la sută sigur. Uneori, din afară, s-ar putea să nu pară că I te împotrivești lui Dumnezeu, că faci lucruri rele sau că provoci tulburare sau neliniște, dar asta nu înseamnă neapărat ca acțiunile tale sunt conform adevărului. Uneori, s-ar putea să acționezi pe baza noțiunilor și închipuirilor și, chiar dacă asta s-ar putea să nu constituie o tulburare sau să provoace daune, atât timp cât nu este conform adevărului, acțiunile tale sunt în contradicție cu voia lui Dumnezeu. Alteori, s-ar putea să ai în minte noțiuni despre Dumnezeu. Deși nu le dai glas niciodată, în sinea ta, te agăți de aceste noțiuni și închipuiri, crezând că Dumnezeu ar trebui să facă un lucru sau altul, și dictând cum ar trebui să fie El. La exterior, nu ai făcut nimic greșit, dar, în sinea ta, te afli într-o continuă stare de răzvrătire și împotrivire față de Dumnezeu. De exemplu, tocmai am vorbit despre a avea noțiuni și definiții limitative privind iubirea lui Dumnezeu. Chiar dacă noțiunile și închipuirile tale nu te-au făcut să creezi tulburări sau întreruperi ale lucrării lui Dumnezeu, starea ta demonstrează că, permanent, inima ta Îl limitează și Îl înțelege greșit pe Dumnezeu. Ce concluzie putem trage de aici? Că te împotrivești continuu lui Dumnezeu. Nu spun adevărul? (Ba da, îl spui.) Dacă va veni o zi în care se va întâmpla ceva similar exodului evreilor din Iudeea, noțiunile tale te vor face incapabil să spui „amin” în fața acțiunilor lui Dumnezeu sau să răspunzi la acțiunile lui Dumnezeu cu laudă, teamă și ascultare. În schimb, vei înțelege greșit, te vei plânge și chiar vei fi puțin ostil față de Dumnezeu în inima ta. În adâncul sufletului tău, Îi vei spune: „Dumnezeule, n-ar fi trebuit să faci acest lucru. E contrar dorințelor oamenilor! Cum Îți poți trata creațiile în felul acesta? Cum Îți poți trata aleșii în felul acesta? Nu-Ți pot cânta laude și nu-Ți pot aplauda acțiunile după ce am văzut ce ai făcut. Sufăr în sufletul meu și mă simt părăsit, ca și cum nu mă pot baza pe Dumnezeul pe care-L venerez nețărmurit. Dumnezeul în care cred eu nu este așa. Dumnezeul în care cred eu n-ar trebui să-Și trateze în felul acesta ființele create. Dumnezeul în care cred eu nu este atât de rece sau crud. Dumnezeul în care cred eu tratează oamenii cu blândețe și atenție, ca pe niște copii, făcându-i să se simtă binecuvântați din belșug și plini de căldură, nu cu răceală și indiferență ca acum.” Când în adâncul sufletului tău apar astfel de lamentări, nu vezi faptele care se desfășoară în fața ta ca fiind lucrarea lui Dumnezeu. Nu o accepți și nu spui „amin”, cu atât mai puțin o lauzi. Ca atare, oare sunt sentimentele și starea ta acelea de ascultare față de Dumnezeu sau de împotrivire? (De împotrivire.) E evident că aceasta nu este ascultare adevărată. Nu există ascultare aici, ci numai resentimente, împotrivire, neascultare și chiar mânie. Aceasta-i atitudinea pe care ar trebui s-o aibă o ființă creată față de Creatorul ei? Nu, nu este. Inima ta e o contradicție; te gândești: „Dacă Dumnezeu a făcut acest lucru, de ce inima mea nu e de acord? De ce majoritatea oamenilor nu-l acceptă? De ce sunt acțiunile Lui contrare dorințelor oamenilor și de ce sunt pline de sânge și măceluri?” În clipa aceea, Dumnezeul din inima ta și Creatorul Care există efectiv în viața reală sunt în contradicție și în dezacord unul cu celălalt, nu-i așa? (Da, așa e.) Deci în care Dumnezeu ar trebui să crezi? În clipa aceasta, ar trebui să alegi să crezi în Dumnezeul din noțiunile din adâncul inimii tale sau în Dumnezeul Care săvârșește acțiuni reale chiar în fața ta? (În Dumnezeul Care săvârșește acțiuni reale chiar în fața noastră.) În ceea ce privește dorințele lor subiective, oamenii sunt foarte înclinați să creadă în Dumnezeul Care săvârșește acțiuni reale chiar în fața lor, dar din cauza noțiunilor, dorințelor egoiste și a sentimentelor oamenilor, ei aleg să-L acopere pe Dumnezeul din inimile lor și se forțează să accepte Dumnezeul Care săvârșește acțiuni reale chiar în fața lor. Cu toate acestea, în adâncul sufletului, ei tot sunt incapabili să accepte toate faptele Creatorului; ei tot rămân ascunși și trăiesc în mica lor lume, vorbind și interacționând neobosiți cu Dumnezeul închipuirii lor, în vreme ce adevăratul Dumnezeu pare mereu nedeslușit. Există chiar și oameni care se gândesc: „Mi-aș dori ca adevăratul Dumnezeu să nu existe. Dumnezeul meu este Dumnezeul pe Care mi-L închipui în inima mea, Care e plin de iubire și-i face pe oameni să-I simtă căldura. El este adevăratul Dumnezeu. Dumnezeul practic nu este Cel pe Care mi L-am închipuit, fiindcă lucrurile pe care le face mă dezamăgesc și nu pot simți nicio căldură de la El. Nu pot să trec cu vederea mai ales felul în care judecă, mustră, condamnă și alungă atât de mulți oameni.” Ce fel de persoană spune asta? Acesta este lucrul pe care îl spun non-credincioșii și cei care nu acceptă adevărul. Acestea sunt toate stările diferite care apar în oameni atunci când nu înțeleg lucrările lui Dumnezeu și când există o contradicție între ceea ce ei își închipuie și ceea ce face Dumnezeu de fapt. Așadar, cum apar aceste stări? Pe de o parte, oamenii au firi corupte și, pe de altă parte, atunci când se întâmplă ceva și faptele nu se potrivesc cu noțiunile și închipuirile oamenilor, spulberându-le iluziile și visele și făcându-i să simtă că intenția și dorința lor de binecuvântări nu pot fi satisfăcute, ce se decid în cele din urmă să facă? Să fugă, să facă compromisuri și să se împotrivească. Unii oameni chiar sunt nehotărâți, spunând: „Voi accepta ambele variante. Dumnezeul Care a fost la început în inima mea este Dumnezeu și este iubire. Iar Cel care face fapte mărețe și-Și exercită autoritatea în fața ochilor mei este tot Dumnezeu. Îi voi accepta pe amândoi și nu voi renunța la niciunul.” Adeseori, oamenii trăiesc într-o astfel de stare, fiind nehotărâți. Oamenii sunt adesea prinși în mintea lor de ideea de Dumnezeu. Aleargă de colo până colo, se sacrifică, fac jertfe și lucrează pentru acest Dumnezeu nedeslușit. Ei vor plăti orice preț ca să-și îndeplinească îndatoririle, renunțând chiar și la propriile vieți și sacrificând tot ce au. Indiferent cum acționează oamenii sau ce stări apar în sufletul lor, acțiunile oamenilor sunt bune sau rele în ochii adevăratului Creator, atunci când un astfel de Dumnezeu există în mintea lor? Este aceasta ascultare sau împotrivire? În mod clar, acestea nu sunt fapte bune și nu merită să fie comemorate. Asta revelează și faptul că oamenii nu au ascultat cu adevărat și nu s-au sacrificat; mai degrabă, sunt plini de împotrivire, răzvrătire și opunere. Tocmai pentru că oamenii au aceste stări și adesea trăiesc în aceste stări, atunci când oamenii se trezesc din vis și trăiesc în lumea reală, ei își dau seama că acțiunile lui Dumnezeu în viața reală nu sunt capabile să le satisfacă nevoile psihologice și spirituale. Mai degrabă, acțiunile Lui îi rănesc pe oameni în diferite moduri, îi fac să simtă că El este indiferent în diferite moduri și că acționează contrar dorințelor omului. Există chiar și unii oameni care se îndoiesc, spunând: „Este Dumnezeu iubire? Mai iubește El oamenii? Se spune că Dumnezeu Își face griji pentru om și că îl iubește ca pe Sine Însuși. Unde vedeți asta? Eu de ce nu am văzut asta niciodată?” Asta e o problemă! Oamenii trăiesc adesea în aceste stări, făcând contradicția dintre oameni și Dumnezeu să devină extremă, iar distanța dintre ei din ce în ce mai mare. Când oamenii văd că Dumnezeu face un lucru care se potrivește noțiunilor lor, se gândesc: „Dumnezeul meu a făcut un lucru cutremurător. El este Dumnezeul în Care vreau cu adevărat să cred. Doar El este Dumnezeul meu. Sunt dispus să fiu ființa Lui creată. Doar El este Creatorul meu.” Totuși, când în viața lor cotidiană apar dificultăți, pasivitate sau slăbiciuni, iar Dumnezeul pe Care și-L închipuie nu e capabil să-i ajute sau să le satisfacă mereu nevoile, credința lor în Dumnezeu slăbește sau chiar dispare. Ce provoacă toate aceste stări pe care le au oamenii și toate modurile în care ei acționează și se manifestă? Faptul că oamenii nu înțeleg deloc Creatorul. Nu-L înțelegi; acesta e singurul motiv. Aceasta este sursa tuturor contradicțiilor, distanței și neînțelegerilor dintre om și Dumnezeu. Așadar, cum rezolvă oamenii această problemă? Mai întâi, ei trebuie să-și înlăture noțiunile. În al doilea rând, oamenii trebuie să experimenteze, să caute și să cugete la fiecare element al lucrării pe care Dumnezeu o săvârșește în ei și să ajungă la punctul în care sunt capabili să se supună complet fiecărei rânduieli pe care Dumnezeu o stabilește pentru ei și tuturor oamenilor, evenimentelor și lucrurilor pe care Dumnezeu le orchestrează pentru ei. Care este scopul supunerii? Acela de a recunoaște și a înțelege toate aceste adevăruri.

Considerați că tema despre care tocmai am avut părtășie este profundă? O puteți înțelege? Sunteți capabili s-o pricepeți? (Da, suntem.) Teoretic, ar trebui să fiți capabili s-o înțelegeți, dar oare înțelegerea teoretică duce la înțelegerea și acceptarea adevărului? (Nu, nu duce.) Așadar, ce duce la înțelegerea și acceptarea adevărului? Trebuie să te analizezi frecvent în viața de zi cu zi, dar ce ar trebui să analizezi? (Să analizăm dacă avem stările sau ne manifestăm în aceste feluri despre care vorbește Dumnezeu și ce noțiuni și neînțelegeri au oamenii despre Dumnezeu.) Exact. Trebuie să analizezi aceste lucruri; să analizezi ce corupție afișezi și ce noțiuni și închipuiri ai. Unii oameni spun că sunt incapabili să se analizeze. Acest lucru se remediază cu ușurință dacă ei se uită mai întâi la ceilalți. Alți oameni sunt oglinda ta. Când vezi oameni care manifestă anumite firi sau stări, întoarce asta spre tine, analizează-te și compară-te cu ei; vezi dacă ai aceleași noțiuni și închipuiri și dacă ești în aceeași stare. Dacă da, atunci ce ar trebui să faci în privința asta? Ar trebui să te expui și să diseci aceste lucruri sau să te agăți de ele și să aștepți „să înflorească și să rodească”? (Ar trebui să ne expunem și să le disecăm.) Trebuie să expuneți aceste lucruri și să le disecați, ca toți să poată beneficia, ca prin acest lucru, toți să-și poată recunoaște cu acuratețe stările corupte, să înțeleagă adevărul, să găsească o cale de scăpare și să rezolve astfel de probleme împreună. Care este scopul analizării noțiunilor și a stărilor negative, pasive? (Acela ca oamenii să găsească o cale de a scăpa de noțiunile și stările lor pasive.) Și care este scopul găsirii unei căi de scăpare? Acela de a câștiga adevărul. Scopul îndepărtării noțiunilor tale este acela de a te face să recunoști că sunt greșite și că nu sunt un lucru pe care ar trebui să-l ai. Ar trebui să renunți la ele, nu să te agăți de ele. Apoi, caută în mod activ ceea ce este corect, ce sunt de fapt lucrurile pozitive și care este de fapt adevărul. Când accepți lucrurile pozitive și adevărul și le tratezi drept principii de practică, gândire și perspective pe care ar trebui să le ai, atunci se produce o schimbare și vei obține adevărul. Așadar, în lumina acestor adevăruri, cum ar trebui să privim exodul evreilor din Iudeea? Ce noțiune comună au oamenii despre acest eveniment? (Că Dumnezeu n-ar fi trebuit să-i alunge pe evrei din Iudeea și că ar fi trebuit să-i protejeze. Că oricum I s-ar fi împotrivit și în pofida faptului că L-au răstignit, El ar fi trebuit să le ierte păcatele pentru totdeauna și că doar asta e iubirea lui Dumnezeu.) Acestea sunt noțiunile omului. Nu sunt ele absurde? Dacă Dumnezeu ar acționa conform noțiunilor omului, ar mai avea El o fire dreaptă? Deși oamenii s-au supărat că au fost exilați, împotrivirea lor față de Dumnezeu și faptul că L-au condamnat au depășit măsura pentru Dumnezeu; acțiunile lor nu au fost diferite de ale Satanei, deci cum putea Dumnezeu să nu fie mânios din cauza asta? Unii oameni nu pot accepta adevărul și se gândesc: „Cum poate Dumnezeu să trateze oamenii astfel? Oamenii nu pot accepta o astfel de iubire, este complet contrară bunului simț! Nu pare să fie iubire. Dumnezeu nu are deloc iubire dacă îi tratează astfel pe iudei.” Negarea iubirii lui Dumnezeu este o noțiune umană. Ce este noțiunea umană? (Omul are o definiție limitată a iubirii lui Dumnezeu.) Da, când oamenii au o definiție limitată a unui lucru, asta e o noțiune și nu este conform adevărului și nici nu e un adevăr. Despre ce lucruri au oamenii definiții limitate? Despre felul în care Dumnezeu lucrează; ei cred că Dumnezeu trebuie să lucreze în anumite feluri ca aceasta să fie considerată lucrarea lui Dumnezeu și că acestea sunt modurile în care El ar trebui să lucreze. Oamenii au o definiție limitată a felului în care Dumnezeu lucrează, iar această definiție limitată este noțiunea lor. Așadar, ce fel de definiție au oamenii despre lucrările lui Dumnezeu? Ce anume din definiția lor îi face să simtă dezgust față de modul în care Dumnezeu a acționat în această situație și îi face să-L înțeleagă greșit și să I se împotrivească? (Oamenii cred că Dumnezeu ar fi trebuit să le acorde evreilor har și binecuvântări din abundență, dar, în schimb, El a acționat în afara acestor noțiuni și închipuiri și în afara așteptărilor lor; i-a alungat pe evrei și i-a făcut să rătăcească pe pământ. Oamenii nu înțeleg acest lucru, iar asta a dat naștere la noțiuni substanțiale.) Mulți oameni au noțiuni și neînțelegeri despre acțiunile pe care Dumnezeu le-a întreprins față de evrei. Cu alte cuvinte, oamenii nu se simt confortabil cu acțiunile lui Dumnezeu și cred că El nu ar fi trebuit să acționeze în acest fel. Este aceasta o noțiune? (Da, este.) Așadar, atunci când oamenii cred că Dumnezeu „nu ar fi trebuit” să facă ceea ce a făcut, nu cumva acest lucru le limitează definiția acțiunilor lui Dumnezeu? De unde știi că Dumnezeu nu ar fi trebuit să acționeze în acest fel? Pe ce te bazezi pentru a spune că Dumnezeu nu ar fi trebuit să acționeze în acest fel? Dacă tu crezi că nu ar fi trebuit să o facă, dar a făcut-o, atunci înseamnă asta că Dumnezeu nu este Dumnezeu? Înseamnă că ceea ce a făcut Dumnezeu a fost greșit și nu este în conformitate cu adevărul? Nu este omul nesăbuit în această privință? Omul este extrem de nesăbuit și ignorant, arogant și neprihănit de sine; este cel mai ușor lucru pentru el să își formeze noțiuni despre Dumnezeu și să își limiteze definiția lui Dumnezeu. Dacă astfel de oameni nu pot accepta adevărul, acesta e un lucru foarte periculos și, cel mai probabil, ei vor fi alungați.

Mulți oameni au noțiuni și păreri despre exilul evreilor din Iudeea și nu înțeleg intențiile lui Dumnezeu, dar aceasta este o problemă foarte ușor de rezolvat. Vă voi spune un mod simplu de a face acest lucru. Ascultați și vedeți dacă acest lucru poate rezolva aceste dificultăți ale voastre. Cea mai simplă cale, în primul rând, este ca oamenii să știe că sunt ființe create și că este poruncit de Cer și recunoscut pe Pământ ca ființele create să se supună Creatorului lor. Dacă ființele create au în mod constant noțiuni despre Creatorul lor și nu se pot supune Lui, atunci aceasta ar fi o mare neascultare. Oamenii trebuie să înțeleagă că există un principiu fundamental în tratamentul de către Creator al ființelor create, care este și cel mai înalt principiu. Felul în care Creatorul tratează ființele create se bazează în întregime pe planul Său de gestionare (planul mântuirii) și pe cerințele lucrării Sale; El nu are nevoie să consulte vreo anumită persoană, nici nu are nevoie să obțină acordul vreunei anumite persoane. Orice se cuvine să facă și oricum se cuvine să îi trateze pe oameni, El face aceasta, iar indiferent de ce face sau cum îi tratează pe oameni, totul este în acord cu principiile adevărului și principiile după care Creatorul lucrează. Ca ființă creată, singurul lucru de făcut este să te supui Creatorului; nu ar trebui să faci nicio alegere proprie. Aceasta este rațiunea pe care ar trebui s-o aibă ființele create, iar dacă o persoană nu o are, atunci nu este potrivită să fie numită persoană. Oamenii trebuie să înțeleagă despre Creator că va fi întotdeauna Domnul creației; El are puterea și înzestrările de a orchestra și de a cârmui orice ființă creată după bunul plac și nu are nevoie de un motiv pentru a face astfel. Aceasta este autoritatea Lui. Nu există niciuna printre ființele creației care, în măsura în care este ființă creată, să aibă dreptul sau calificarea a judeca dacă ceea ce face Creatorul este corect sau greșit sau cum ar trebui să acționeze. Nicio creatură nu este îndreptățită să aleagă dacă să accepte domnia și rânduielile Creatorului; și nicio creatură nu este îndreptățită să pună întrebări cu privire la cum Creatorul îi guvernează și îi rânduiește soarta. Acesta este cel mai înalt adevăr. Indiferent ce le-a făcut Creatorul ființelor Sale create și indiferent de modul în care El a făcut-o, oamenii pe care i-a creat ar trebui să facă un singur lucru: să cerceteze, să se supună, să cunoască și să accepte tot ceea ce este implementat de Creator. Rezultatul final va fi că El, Creatorul Își va fi îndeplinit planul de gestionare și Își va fi dus la bun sfârșit lucrarea, făcând ca planul Său de gestionare să progreseze fără niciun obstacol; între timp, deoarece ființele create au acceptat cârmuirea și rânduielile Creatorului și s-au supus acestora, ele vor fi dobândit adevărul, vor fi înțeles voia Creatorului și vor fi ajuns să-I cunoască firea. Mai există un principiu pe care trebuie să vi-l spun: indiferent ce face Creatorul, indiferent cum Se manifestă și indiferent dacă ceea ce face este o faptă măreață sau una neînsemnată, El tot este Creatorul, în timp ce toți oamenii, pe care El i-a creat, indiferent ce au făcut și indiferent cât de talentați sau înzestrați ar putea fi, rămân ființe create. În ceea ce privește oamenii creați, indiferent cât de mult har sau cât de multe binecuvântări au primit de la Creator sau cât de multă milă, bunătate iubitoare sau bunăvoință, ei nu ar trebui să se creadă diferiți de cei mulți sau să creadă că pot fi pe picior de egalitate cu Dumnezeu și că au dobândit un rang superior printre ființele create. Indiferent cu cât de multe daruri te-a înzestrat Dumnezeu, cât de mult har a revărsat asupra ta, cât de bine te-a tratat sau dacă ți-a dăruit câteva talente speciale, nimic din toate acestea nu îți aparține. Ești o ființă creată și, astfel, întotdeauna vei fi o ființă creată. Nu trebuie să gândești niciodată „Sunt îndrăgit în mâinile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu mă va alunga niciodată. Atitudinea lui Dumnezeu față de mine va fi mereu una de dragoste, grijă și mângâieri blânde, cu șoapte afectuoase de alinare și încurajare.” Dimpotrivă, în ochii Creatorului, ești la fel ca toate celelalte ființe create; Dumnezeu te poate folosi cum dorește și, în plus, te poate orchestra cum vrea El și poate aranja după bunul Său plac să joci orice rol în mijlocul tuturor felurilor de oameni, evenimente și lucruri. Aceasta este cunoașterea pe care ar trebui să o aibă oamenii și acesta este bunul simț pe care ar trebui să îl aibă. Dacă omul poate să înțeleagă și să accepte aceste cuvinte, relația sa cu Dumnezeu va deveni din ce în ce mai normală și va stabili cea mai rezonabilă relație cu El; dacă poate să înțeleagă și să accepte aceste cuvinte, se va îndrepta spre poziția potrivită, își va asuma locul acolo și își va menține datoria.

Ce părere aveți după ce ați ascultat aceste cuvinte? Îl veți mai înțelege greșit pe Dumnezeu? Unii oameni spun: „Dat fiind că Dumnezeu îi tratează pe oameni în acest fel, atunci când Dumnezeu a spus că oamenii sunt ca furnicile și mai josnici decât viermii în ochii Lui, se pare că aceasta nu era doar o teorie, ci o realitate! Omul nu este atât de drag lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu este atât de apropiat de om pe cât își închipuiau oamenii”. Inimile oamenilor se răcesc, ca și cum s-ar fi aruncat apă pe o flacără, iar fervoarea lor se diminuează. Ați spune că este mai bine ca inimile lor să se răcească sau ca ei să aibă în mod constant neînțelegeri despre Dumnezeu? (Este mai bine ca inimile lor să se răcească.) Doar dacă inimile li se răcesc pentru o vreme, ei pot înțelege firea lui Dumnezeu. Rațiunea pe care ființele create ar trebui s-o aibă este aceea de a folosi adevărul drept principiul lor pentru toate; ar trebui să folosească adevărul ca bază pentru modul în care privesc totul și ar trebui să folosească adevărul ca principiu și temelie pentru tot ceea ce fac. Acesta este modul corect de a fi. Dar, dimpotrivă, oamenii simt întotdeauna în inima lor că relația lor cu Dumnezeu este ca și relația lor cu o altă persoană și că interacțiunile lor ar trebui să fie pe picior de egalitate. Este aceasta o situație bună? (Nu, nu este.) În ce fel nu este? Oamenii au ales singuri poziția greșită; ei nu Îl tratează pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu. Acest lucru e cauzat de faptul că oamenii au prea multe neînțelegeri despre Dumnezeu, dar Dumnezeu nu Își va schimba atitudinea ca urmare a neînțelegerilor sau a reținerilor oamenilor. Dimpotrivă, nu numai că nu Își va schimba atitudinea, dar va continua să lucreze în oameni conform principiilor, la fel ca înainte, și va rândui și va domni suveran peste viețile întregii omeniri. Cu toate acestea, omul este înclinat să își formeze noțiuni despre Dumnezeu, să se împotrivească și să se răzvrătească împotriva Lui, așa că omul trebuie să sufere foarte mult. Oamenii vor să se apropie de Dumnezeu și să aibă o legătură cu El și vorbesc despre sentimentele, capitalul, talentele, aptitudinile lor, despre cât de mult au dat, despre realizările lor din trecut și despre tot felul de motive. Pot oamenii să dobândească adevărul atunci când trăiesc mereu în aceste stări? Nu, nu pot. Dacă nu ai o inimă ascultătoare față de Dumnezeu, dacă ai mereu păreri greșite, dacă nu ești capabil să-ți asumi poziția de ființă creată, dacă ai ambiții nestăpânite și tânjești mereu după o funcție mai înaltă, în cele din urmă vei fi incapabil să-ți abordezi datoria în mod corespunzător sau să înțelegi corect cerințele și atitudinile lui Dumnezeu față de tine. Chiar dacă tu ești în mod constant rafinat și suferi în permanență, ești incapabil să renunți la noțiunile și închipuirile tale și chiar crezi că ești cel pe care Dumnezeu îl iubește cel mai mult și de care este cel mai atașat. Drept urmare, atunci când vezi că, de fapt, Dumnezeu nu acționează în acest fel și că este doar o iluzie din partea ta, experimentezi un regres și te simți atacat; ai resentimente și te simți ca și când ai fi fost compromis. Și sentimentele tale sunt afectate. Merită această suferință? (Nu, nu merită.) Oamenii și-au provocat singuri suferință din cauza iluziilor, noțiunilor și închipuirilor lor. Acesta este cel mai problematic lucru pentru ei și ei trebuie să se schimbe! Cum ar trebui să procedeze pentru a face acest lucru? Să recunoască faptul că Dumnezeu este drept față de toată lumea și că toate lucrările pe care le face Dumnezeu au ca scop mântuirea rasei umane–El nu are alte planuri. Ceea ce ar trebui să facă oamenii este să își asume poziția unei ființe create, să se supună suveranității, orchestrărilor și rânduielilor Creatorului, să accepte și să se supună la tot ceea ce face Creatorul, să caute adevărul și voia lui Dumnezeu în aceste lucruri și să recunoască purtarea lui Dumnezeu. Dacă oamenii își folosesc întotdeauna noțiunile pentru a aprecia și defini acțiunile lui Dumnezeu, dacă sunt întotdeauna nerezonabili în cererile lor către Dumnezeu și insistă ca El să facă lucrurile în felul lor, atunci ei se răzvrătesc împotriva Lui și nu numai că sunt incapabili să înțeleagă adevărul, dar, în cele din urmă, nu le va rămâne decât să fie detestați și alungați de Dumnezeu. Dacă oamenii vor să fie binecuvântați de Dumnezeu, singurul lucru pe care trebuie să-l facă este să caute, să se supună, să recunoască și să accepte tot ceea ce face Creatorul. Aceasta este singura cale prin care oamenii pot înțelege adevărul, Îl pot cunoaște pe Dumnezeu, pot obține adevărata ascultare de Dumnezeu și pot fi mântuiți.

18 mai 2018

Anterior: Doar prin practicarea adevărului și supunere față de Dumnezeu putem dobândi o schimbare a firii

Înainte: Cum să identificăm natura-esență a lui Pavel

Ești norocos! Apasă pe butonul de Messenger pentru a ne contacta, ceea ce te va ajuta să ai ocazia de a întâmpina pe Domnul și de a obține binecuvântarea lui Dumnezeu în 2024!

Setări

  • Text
  • Teme

Culori compacte

Teme

Fonturi

Mărime font

Spațiu între linii

Spațiu între linii

Lățime pagină

Cuprins

Căutare

  • Căutare în text
  • Căutare în carte

Contactează-ne pe Messenger