Atunci când Fulgerul se ivește de la Răsărit, care este, de asemenea, tocmai momentul în care Eu încep să-Mi rostesc cuvintele – când fulgerul se ivește, întregul univers este iluminat și în toate stelele are loc o transformare. Este ca și cum întreaga rasă umană ar fi fost sortată. Sub strălucirea acestei raze de lumină de la Răsărit, întreaga omenire este dezvăluită în forma sa originală, cu ochii uimiți, nesigură ce să facă și cu atât mai puțin sigură cum să-și ascundă trăsăturile urâte. În plus, oamenii sunt ca animalele care fug de lumina Mea și se refugiază în peșterile din munte – totuși, niciunul dintre ei nu poate fi șters din lumina Mea. Toți oamenii sunt uluiți, toți așteaptă, toți privesc. Odată cu ivirea luminii Mele, toți se bucură de ziua în care s-au născut și, de asemenea, toți blestemă ziua în care s-au născut. Emoțiile contradictorii sunt imposibil de articulat; lacrimi de auto-pedepsire formează râuri și sunt purtate de torentul năvalnic, dispărut fără urmă, într-o clipă. Încă o dată, ziua Mea se apropie de întreaga omenire, trezind-o din nou, oferind omenirii un alt nou început. Inima Mea bate și, urmând ritmurile bătăilor inimii Mele, munții saltă de bucurie, apele dansează de bucurie, iar valurile bat pe recifele stâncoase. Este greu să exprim ce este în inima Mea. Vreau să fac toate lucrurile necurate să se facă scrum sub privirea Mea; vreau să fac toți fiii răzvrătirii să dispară din fața ochilor Mei, să nu mai lâncezească în existența lor. Nu numai că am făcut un nou început în sălașul marelui balaur roșu, dar, de asemenea, am început o nouă lucrare în univers. Curând, Împărățiile pământului vor deveni Împărăția Mea; curând, Împărățiile pământului vor înceta pentru totdeauna să existe datorită Împărăției Mele, pentru că am obținut deja biruința, pentru că M-am întors triumfător. Marele balaur roșu a epuizat toate mijloacele imaginabile pentru a perturba planul Meu, sperând să șteargă lucrarea Mea de pe pământ, dar oare pot să Mă demoralizez din cauza stratagemelor sale înșelătoare? Pot Eu fi speriat de amenințările lui ca să-Mi pierd încrederea? Nu a existat niciodată o singură ființă în cer sau pe pământ, pe care nu am ținut-o în palma mâinii Mele; cu cât este mai adevărat acest lucru despre marele balaur roșu, acest instrument care-Mi slujește ca un contrast? Nu este, de asemenea, un obiect care să fie manipulat în mâinile Mele?

În perioada întrupării Mele în lumea umană, omenirea a ajuns fără să știe, până în această zi, sub îndrumarea Mea, și, pe neștiute, a ajuns să Mă cunoască. Dar, în ceea ce privește modul de a merge pe cărarea care se așterne înainte, nimeni nu are vreo idee, nimeni nu este conștient – și cu atât mai puțin are careva habar în ce direcție îl va duce acea cărare. Numai cu Atotputernicul, care veghează asupra lui, oricine va putea să parcurgă cărarea până la capăt; numai călăuzit de Fulgerul de la Răsărit, oricine va putea să treacă pragul care duce la Împărăția Mea. În rândul oamenilor, nu a fost niciodată cineva care a văzut chipul Meu, cineva care a văzut Fulgerul de la Răsărit; cu atât mai puțin a fost vreunul care a auzit cuvântările din tronul Meu? De fapt, din vremuri străvechi, nicio ființă umană nu a intrat în contact direct cu persoana Mea; doar astăzi, acum că Eu am venit în lume, oamenii au o șansă să Mă vadă. Dar, chiar și acum, oamenii încă nu Mă cunosc, așa cum doar se uită la fața Mea și doar Îmi aud glasul, însă nu înțeleg ce vreau să spun. Toate ființele umane sunt astfel. Fiind unul dintre popoarele Mele, nu simțiți mândrie profundă când Îmi vedeți chipul? Și nu simțiți rușine demnă de dispreț pentru că nu Mă cunoașteți? Eu umblu printre oameni și trăiesc printre oameni pentru că am devenit trup și am venit în lumea oamenilor. Scopul Meu nu este numai de a permite umanității să privească spre trupul Meu; mai important, este de a permite umanității să Mă cunoască. În plus, prin trupul Meu întrupat, voi osândi umanitatea pentru păcatele sale. Prin trupul Meu întrupat, voi învinge marele balaur roșu și voi anihila bârlogul lui.

Deși ființele umane care populează pământul sunt la fel de numeroase ca stelele, Eu le cunosc pe toate la fel de clar ca pe palma propriei Mele mâini. Și, deși ființele umane care Mă „iubesc” sunt, de asemenea, la fel de nenumărate ca firele de nisip în mare, doar câțiva sunt aleși de către Mine: doar aceia care urmăresc lumina strălucitoare, care sunt osebiți de cei care Mă „iubesc”. Nu-l supraestimez pe om, nici nu-l subestimez; mai degrabă, am cereri de la om potrivit cu atributele sale naturale și, astfel, ceea ce Eu cer este genul de persoană care Mă caută sincer, ca să-Mi pot atinge scopul în alegerea oamenilor. Există în munți fiare sălbatice fără număr, dar toate sunt la fel de docile ca oile înaintea Mea; taine de neînțeles se află sub valuri, dar ele Mi se prezintă la fel de clar ca toate lucrurile de pe fața pământului; în cer sunt tărâmuri pe care omul nu le poate niciodată atinge, totuși, Eu mă plimb liber pe acele tărâmuri inaccesibile. Omul nu M-a recunoscut niciodată în lumină, ci M-a văzut doar în lumea întunericului. Nu vă aflați, astăzi, exact în aceeași situație? Atunci când a fost apogeul turbării marelui balaur roșu Mi-am luat în mod oficial trup ca să-Mi fac lucrarea. Când marele balaur roșu și-a dezvăluit pentru prima dată forma adevărată, Eu am fost martor pentru numele Meu. Când M-am plimbat pe drumurile omenirii, nicio ființă, nicio persoană nu a fost surprinsă și trezită și, astfel, atunci când Eu am venit întrupat în lumea umană, nimeni nu a știut aceasta. Dar când, în trupul Meu întrupat, am început să-Mi fac lucrarea, atunci umanitatea s-a trezit și a fost luată prin surprindere din visele sale de glasul Meu tunător și, din acest moment, și-a început viața sub îndrumarea Mea. În rândul poporului Meu, am început iarăși o lucrare nouă. După ce am spus că lucrarea Mea pe pământ nu este finalizată, acest lucru este suficient pentru a arăta că oamenii Mei, despre care am vorbit, nu sunt aceia pe care îi cer în inima mea, dar, cu toate acestea, Eu încă îi aleg pe unii dintre ei. Este evident din aceasta că Eu nu doar îi permit poporului Meu să-L cunoască pe Dumnezeul întrupat, dar îl și curățesc. Ținând cont de severitatea decretelor Mele administrative, marea majoritate a oamenilor sunt încă în pericolul de a fi eliminați de către Mine. Dacă nu faceți toate eforturile pentru a vă emonda pe voi înșivă, pentru a vă supune propriul vostru corp – dacă nu faceți aceasta, cu siguranță veți deveni un obiect pe care Eu îl disprețuiesc și îl resping, urmând a fi aruncat în iad, așa cum Pavel a primit direct mustrare din mâinile Mele, din care nu era nicio scăpare. Ați cules ceva din cuvintele Mele? Ca înainte, intenția Mea este să curăț biserica, să continui purificarea oamenilor de care am nevoie, pentru că Eu sunt Dumnezeu Însuși, care este cu totul sfânt și neprihănit. Voi face ca templul Meu să nu fie doar irizat în culorile curcubeului, ci și curat și fără pată, cu un interior pe măsura exteriorului. În prezența Mea, fiecare dintre voi ar trebui să se gândească la ceea ce a făcut în trecut și să hotărască dacă poate astăzi să Îmi dea satisfacție deplină în inima Mea.

Nu numai că omul nu Mă cunoaște în trupul Meu; mai mult decât atât, el nu a reușit să-și înțeleagă propriul sine care locuiește într-un corp trupesc. Atât de mulți ani, ființele umane M-au înșelat, tratându-Mă ca pe un oaspete din afară. Atât de multe ori M-au închis în afara „ușilor caselor lor”; atât de multe ori, stând înaintea Mea, nu Mi-au dat nicio atenție; atât de multe ori au renunțat la Mine în mijlocul altor oameni; atât de multe ori M-au lepădat în fața diavolilor; și de atât de multe ori M-au atacat cu vorbele lor cicălitoare. Cu toate acestea, Eu nu țin cont de slăbiciunile omului și nici nu cer dinte pentru dinte din cauza răzvrătirii sale. Tot ce fac este să aplic medicamente bolilor sale, pentru a-i vindeca bolile incurabile, întorcându-l astfel la sănătate ca să poată să ajungă să Mă cunoască. Oare tot ce am făcut nu a fost de dragul supraviețuirii umanității, de dragul de a-i da o șansă la viață? De multe ori am venit în lumea oamenilor, dar oamenii nu Mi-au dat atenție deoarece venisem în propria Mea persoană în lume; în schimb, fiecare s-a purtat cum a crezut de cuviință și a căutat o ieșire pentru el însuși. Habar nu au că absolut fiecare drum de sub Ceruri provine din mâinile Mele! Habar nu au că absolut fiecare lucru de sub Ceruri este supus orânduielii Mele! Care dintre voi îndrăznește să nutrească resentimente în inima lui? Care dintre voi îndrăznește, cu ușurință, să ajungă la o înțelegere? Eu doar am început, în tăcere, lucrarea Mea în mijlocul umanității – aceasta este tot. Dacă, în timpul întrupării Mele, nu aș fi compătimit slăbiciunea omului, atunci toată umanitatea ar fi fost înspăimântată cumplit doar din cauza întrupării Mele și, prin urmare, ar fi căzut în Infern. Doar pentru că M-am umilit și M-am ascuns, umanitatea a scăpat de catastrofă, a cunoscut izbăvirea de mustrarea Mea și, în acest fel, a ajuns până astăzi. Ținând seama de cât de greu a fost să ajungeți până astăzi, nu ar trebui să prețuiți cu atât mai mult ziua de mâine care urmează să vină?

8 martie 1992