Aplicația Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ascultați glasul lui Dumnezeu și întâmpinați întoarcerea Domnului Isus!

Îi rugăm pe toți cei care caută adevărul să ne contacteze.

Cuvântul Se arată în trup

Culori individuale

Teme

Font

Dimensiunea fontului

Spațiu între linii

Lățimea paginii

0 rezultat(e) de căutare

Nu s-a găsit niciun rezultat

Capitolul 12

Atunci când Fulgerul se ivește de la Răsărit – care este, de asemenea, tocmai momentul în care Eu încep să vorbesc – în momentul ivirii Fulgerului, întreaga sferă cerească este iluminată și toate stelele încep să se transforme. Pare că întreaga rasă umană este supusă unei curățiri și sortări corespunzătoare. Sub strălucirea acestei raze de lumină de la Răsărit, întreaga omenire este dezvăluită în forma sa originală, cu ochii uimiți, blocată în confuzie; cu atât mai puțin este ea capabilă să-și ascundă trăsăturile urâte. Din nou, oamenii sunt ca animalele care fug de lumina Mea pentru a se refugia în peșterile din munte; totuși, niciunul dintre ei nu poate fi șters din lumina Mea. Toate ființele umane sunt uluite, toate așteaptă, toate privesc. Odată cu ivirea luminii Mele, toți se bucură de ziua în care s-au născut și, de asemenea, toți blestemă ziua în care s-au născut. Emoțiile contradictorii sunt imposibil de articulat; lacrimi de auto-pedepsire formează râuri și sunt purtate pe torentul năvalnic, dispărut fără urmă, într-o clipă. Încă o dată, ziua Mea se apropie de rasa umană, trezind-o din nou, oferind umanității un punct din care să facă un nou început. Inima Mea bate și, urmând ritmurile bătăilor inimii Mele, munții saltă de bucurie, apele dansează de bucurie, iar valurile bat, ținând ritmul, pe recifele stâncoase. Este greu să exprim ce este în inima Mea. Vreau ca toate lucrurile necurate să ardă până la cenușă sub privirea Mea, vreau ca toți fiii neascultării să dispară din fața ochilor Mei, să nu mai continue vreodată să existe. Nu numai că am făcut un nou început în sălașul marelui balaur roșu, dar, de asemenea, am început o nouă lucrare în univers. Curând, Împărățiile pământului vor deveni Împărăția Mea; curând, Împărățiile pământului vor înceta pentru totdeauna să existe datorită Împărăției Mele, pentru că am obținut deja biruința, pentru că M-am întors triumfător. Marele balaur roșu a epuizat toate mijloacele imaginabile pentru a perturba planul Meu, sperând să șteargă lucrarea Mea de pe pământ, dar oare pot să Mă demoralizez din cauza stratagemelor sale înșelătoare? Pot Eu fi speriat de amenințările lui ca să-Mi pierd încrederea? Nu a existat niciodată o singură ființă nici în cer, nici pe pământ, pe care să n-o țin în palma mâinii Mele; cu cât este mai adevărat acest lucru despre marele balaur roșu, acest instrument care-Mi slujește ca un contrast? Nu este, de asemenea, un obiect care să fie manipulat cu mâinile Mele?

La momentul întrupării Mele în lumea umană, omenirea a ajuns, fără să vrea, în această zi cu ajutorul mâinii Mele îndrumătoare, a ajuns, fără să știe, să Mă cunoască. Dar, în ceea ce privește modul de a merge pe cărarea care se așterne înainte, nimeni nu are nicio idee, nimeni nu este conștient și, încă mai puțin, nimeni nu are vreun indiciu cu privire la direcția în care acea cărare îl va duce. Numai cu Atotputernicul, care veghează asupra lui, oricine va putea să parcurgă cărarea până la capăt; numai călăuzit de Fulgerul de la Răsărit, oricine va putea să treacă peste pragul care duce la Împărăția Mea. În rândul oamenilor, nu a fost niciodată cineva care a văzut chipul Meu, cineva care a văzut Fulgerul de la Răsărit; cu atât mai puțin, este cineva care a auzit glasul care izvorăște din tronul Meu? De fapt, din zilele străvechi, nicio ființă umană nu a venit direct în contact cu persoana Mea; doar astăzi, când Eu am venit în lume, oamenii au o șansă să Mă vadă. Dar, chiar și acum, oamenii încă nu Mă cunosc, așa cum privesc doar spre fața Mea și aud doar glasul Meu, dar fără să înțeleagă ce vreau să spun. Toate ființele umane sunt astfel. Fiind unul dintre popoarele Mele, nu simțiți mândrie profundă când Îmi vedeți chipul? Și nu simțiți rușine demnă de dispreț pentru că nu Mă cunoașteți? Eu umblu printre oameni și trăiesc printre oameni pentru că am devenit trup și am venit în lumea oamenilor. Scopul Meu nu este numai de a permite umanității să privească spre trupul Meu; mai important, este de a permite umanității să Mă cunoască. În plus, prin trupul Meu întrupat, voi osândi umanitatea pentru păcatele sale. Prin trupul Meu întrupat, voi învinge marele balaur roșu și voi distruge bârlogul lui.

Deși ființele umane care populează pământul sunt la fel de numeroase ca stelele, Eu le cunosc pe toate la fel de clar cum văd palma propriei Mele mâini. Și, deși ființele umane care Mă „iubesc” sunt, de asemenea, la fel de nenumărate ca nisipurile mării, doar câțiva sunt aleși de către Mine: doar aceia care urmăresc lumina strălucitoare, care sunt osebiți de cei care Mă „iubesc”. Nu-l supraestimez pe om, nici nu-l subestimez; mai degrabă, am cereri de la om potrivit cu atributele sale naturale și, astfel, ceea ce Eu cer este genul de om care Mă caută sincer – aceasta este pentru a atinge scopul Meu în alegerea oamenilor. Există în munți fiare sălbatice fără număr, dar toate sunt la fel de docile ca oile înaintea Mea; taine de neînțeles se află sub ocean, dar ele Mi se prezintă la fel de clar ca toate lucrurile de pe fața pământului; în sfera cerească de sus sunt tărâmuri pe care omul nu le poate niciodată atinge, totuși, Eu mă plimb liber pe acele tărâmuri inaccesibile. Omul nu M-a recunoscut niciodată în lumină, ci M-a văzut doar în lumea întunericului. Nu vă aflați, astăzi, exact în aceeași situație? Atunci când a fost apogeul turbării marelui balaur roșu, Eu am luat în mod oficial trup ca să-Mi fac lucrarea. Atunci când marele balaur roșu și-a dezvăluit, pentru prima dată, forma adevărată, Eu am fost martor pentru numele Meu. Când M-am plimbat pe drumurile omenirii, nicio ființă, nicio persoană nu a fost surprinsă și trezită și, astfel, atunci când Eu am fost întrupat în lumea umană, nimeni nu a știut aceasta. Dar când, în trupul Meu întrupat, am început să-Mi fac lucrarea, atunci umanitatea s-a trezit, a fost luată prin surprindere din visele sale de glasul Meu tunător și, din acest moment, a început viața sub îndrumarea Mea. În rândul poporului Meu, am început iarăși o lucrare nouă. După ce am spus că lucrarea Mea pe pământ nu este finalizată, acest lucru este suficient pentru a dovedi că acei oameni despre care am vorbit anterior nu sunt cei pe care i-am perceput Eu Însumi ca fiind trebuincioși, dar, cu toate acestea, Eu încă îi număr pe cei aleși din acest popor. Din aceasta, devine evident că Eu fac acest lucru nu doar pentru a permite poporului Meu să-L cunoască pe Dumnezeul întrupat, dar și pentru a curăți poporul Meu. Ținând cont de severitatea decretelor Mele administrative, marea majoritate a oamenilor sunt încă în pericolul de a fi eliminați de către Mine. Dacă nu faceți toate eforturile pentru a vă trata pe voi înșivă, pentru a vă supune propriul vostru corp, dacă nu faceți aceasta, cu siguranță veți deveni un obiect pe care Eu îl disprețuiesc și îl resping, urmând a fi aruncat în iad, așa cum Pavel a primit mustrare direct din mâinile Mele, din care nu era nicio scăpare. Ați descoperit, poate, ceva în cuvintele Mele? Ca înainte, intenția Mea încă este să curăț biserica, să continui purificarea oamenilor de care am nevoie, pentru că Eu sunt Dumnezeu Însuși, care este cu totul sfânt și neprihănit. Voi face ca templul Meu să nu fie doar irizat în culorile curcubeului, ci și curat și fără pată, cu un interior pe măsura exteriorului. În prezența Mea, ar trebui să vă gândiți fiecare la ceea ce ați făcut în trecut și să hotărâți dacă puteți să Îmi dați astăzi satisfacție deplină în inima Mea.

Nu numai că omul nu Mă cunoaște în trupul Meu; chiar mai rău, el nu a reușit să-și înțeleagă propriul sine care locuiește într-un corp trupesc. Câți ani au trecut și, în tot acest timp, ființele umane M-au înșelat, tratându-Mă ca pe un oaspete din afară? De câte ori M-au închis în afara ușii casei lor? De câte ori, stând înaintea Mea, nu Mi-au dat nicio atenție? De câte ori au renunțat la Mine în mijlocul altor oameni? De câte ori M-au lepădat în fața diavolului? Și de câte ori M-au atacat cu vorbele lor cicălitoare? Cu toate acestea, Eu nu țin cont de slăbiciunile omului și nici nu cer dinte pentru dinte din cauza neascultării sale. Tot ce fac este să aplic medicamente bolilor sale, pentru a-i vindeca bolile incurabile, întorcându-l astfel la sănătate, astfel încât să ajungă, în cele din urmă, să Mă cunoască. Oare tot ce am făcut nu a fost de dragul supraviețuirii umanității, de dragul de a-i da o șansă la viață? De multe ori am venit în lumea oamenilor, dar oamenii nu Mi-au dat atenție deoarece venisem în propria Mea persoană în lume; în schimb, fiecare s-a purtat cum a crezut de cuviință, căutând o ieșire pentru el însuși. Habar nu au că absolut fiecare drum de sub Ceruri iese din mâinile Mele! Habar nu au că absolut fiecare lucru de sub Ceruri este supus orânduielii Mele! Care dintre voi îndrăznește să nutrească resentimente în inima lui? Care dintre voi îndrăznește, cu ușurință, să ajungă la o înțelegere? Eu doar am început, în tăcere, lucrarea Mea în mijlocul umanității, aceasta este tot. Dacă, în timpul întrupării Mele, nu M-aș fi îngrijit de fragilitatea omului, atunci toată umanitatea ar fi fost înspăimântată cumplit doar din cauza întrupării Mele și, prin urmare, ar fi căzut în Infern. Doar pentru că M-am umilit și M-am ascuns, umanitatea a scăpat de catastrofă, a cunoscut izbăvirea de mustrarea Mea și, în acest fel, a ajuns până astăzi. Ținând seama de cât de greu a fost să ajungeți până astăzi, nu ar trebui să prețuiți cu atât mai mult ziua de mâine care urmează să vină?

8 martie 1992

Anterior:Capitolul 11

Următorul:Capitolul 13

Conținuturi Similare